MUŞCHII NUCLEULUI ABDOMINO-LOMBO-

PELVIAN
 Stabilitatea sau creşterea forţei
regiunii abdomino-lombo-pelviene
 Stabilitatea sau creşterea forţei
regiunii abdomino-lombo-pelviene

• Qi Gong
• Pilates
 Yoga
• se practică „bandha” pentru a realiza energia
unificată a inspirului şi expirului.
• Aceste mişcări subtile adesea preced practica unei
poziţii sau asane specifice.
• Bandha „uddiyana” : „abdomenul deasupra şi
dedesuptul ombilicului trebuie retras sau presat
posterior, către coloană”.
• Bandha este descrisă ca avâd potenţialul de a reda
tinereţea şi vigoarea
 Artele marţiale
• În tradiţia chineză, tantienul de jos este localizat în
această zonă, cam trei degete aşezate transversal sub
ombilic.
• Tantienul este cea mai importantă poartă către univers
în ce priveşte sănătatea fizică.
• Localizat aproximativ în centrul corpului, toate
meridanele energetice relaţionate cu sănătatea fizică şi
starea de bine, se întretaie în această zonă.
• Ca şi în cazul „bandhei”, mişcarea de retragere a
abdomenului în acestă zonă pentru a aplatiza lordoza
lombară este cheia tuturor mişcărilor în Tai Chi.
 Mensendieck
• Aceeaşi iedee apare în lucrările lui Bess Menseddieck
(1937) care este considerat a le fi influenţat pe Ida
Rolf şi Martha Graham
• Ea descrie „The round forward Trunk bending
exercise”:
„Trageţi încet abdomenul contractând partea
inferioară a muşchilor abdominali, începând cu
punctul cel mai inferior al regiunii, sub ombilic.”
 Retracţia abdominală corectă

Abdomen relaxat Drept abdominal Contracţia maximală Retracţie abdominală

hiperactiv voluntară >30% corectă

• Oblicul extern, cel mai mare muşchi abdominal superficial, acţionează ca şi un

indicator al anteversiei bazinului.
• În scopul de a stabiliza segmentele coloanei vertebrale, abdominalii şi multifizii
trebuie să se angajeze în contracţie în proporţie de 5%-10% din contracţia
maximă voluntară.
 Pilates

• Mai cunoscute astăzi ne sunt lucrările lui Joseph Pilates,

compatriotul şi contemporanul lui Mensendieck.
• Expresia lui Pilates pentru această zonă este
• „casa puterii” („powerhouse”) sau
• „centura de forţă” („the girdle of strenght”)  
 PILATES VERSUS YOGA
Creşte condiţia fizică Flexibilitate Uniunea minte&corp
Energizează Echilibru Meditativă
Rezultate rapide Folosesc salteluţe Un stil de viaţă, nu
Creşte anduranţa fizică
Tonifică fără a creşte numai o metodă de
şi psihică
masa muculară Orientate către antrenament fizic
Pierdere în greutate respiraţie Detoxifiere
Foloseşte Alungesc muscuatura Masajul organelor
echipamente Elongaţia coloanei interne
şi aparate Scăderea nivelului de Senzaţia relaxantă de
Mai mult o metodă stres centrare
de antrenament fizic Îmbunătăţesc postura Recuperator
Îmbunătăţesc somnul
Realizeaza un nucleu
solid
 Retracţia abdominală
• De-a lungul anilor, mişcarea care aduce
ombilicul către coloană a fost recunoscută ca
şi un exerciţiu esenţial pentru sănătate şi care
stă la baza unei bune coordonări.
• Investigarea modernă a acestei mişcări este
legată de anumite patologii - durerea lombară
şi stări mobide, cum ar fi hipotonia
abdominală asociată cu obezitatea, diabetul,
sindromul metabolic.
Retracţia • Astăzi se ştie cu ajutorul studiilor
electromiografice că mişcarea de a
abdominală aduce ombilicul mai aproape de
coloană implică contracţia
multifidului lombar şi a transversului
abdominal, în special porţiunea
subombilicală.
Retracţia abdominală
Structurile nucleului asigură
strângerea corsetului
 Test antropometric
• Diferenţa dintre perimetrul abdominal măsurat în
decubit şi în ortostatism indică coborârea organelor
abdominale în ortostatism datorită forţei gravitaţionale.
• Cu cât musculatura abdominală este mai hipotonă cu
atât această diferenţă este mai mare.
• Valorile normale ale acestei diferenţe sunt, în funcţie de
vârstă, următoarele:
• Între 6 - 7 ani de 2,5cm
• Între 8 - 9 ani de 2 – 2,5 cm
• Între 10 - 11 ani de 1,5 - 2 cm
Nucleul muscular (core muscles)
Este o cutie musculară :
• muşchii abdominali -
anterior
• paraspinalii şi gluteus -
posterior
• diafragmul - capacul
• planşeul pelvin şi
musculatura centurii
pelvine - fundul, sau
baza cutiei.
 Transversus Abdominis
• Se activează înaintea mişcării
trunchiului sau membrelor pentru a
crește rigiditatea zonei
şi stabilitatea

• Activitatea sa este independentă

de direcţia în care se mişcă
trunchiului sau membrele.

(Cresswell 1992, 1994) (Hodges and

Richardson 1995, 1996)
 Anatomia
Muşchi profunzi: Muşchi superficiali:
– Dreptul abdominal
– Oblicul intern
– Oblicul extern
– Transversul abdominal
– Erectorii spinali
– Transversospinali (iliocostal, spinal,
(multifidus, rotatori, longisimus)
semispinali)
– Marele dorsal
– Pătratul lombar
– Gluteul mare şi mijlociu
– Psoasul mare şi mic
– Ischiogambierii
– Dreptul femural
 Stabilitatea – instabilitatea
coloanei
• În această cutie sunt 29 de perechi de muşchi
care ajută la:
– stabilizarea coloanei
– a bazinului
– a lanţurilor musculare care asigură mişcările
funcţionale.
 Stabilitatea – instabilitatea
coloanei

• Este îndeobşte acceptat că ceea ce face să

avem probleme la coloană, este un fel de
instabilitate sau dezechilibru al articulaţiilor
şi al muşchilor implicaţi.
Stabilitatea coloanei este descrisă
astfel:
 Sistemul de suport profund
• Studiile biomecanicii articulaţiei genunchiului arată că în mişcare,
– anumiţi muşchi controlează şi sprijină poziţia articulaţiei,
– în timp ce alţii sunt angajaţi în mişcarea articulaţiei.
• Deşi muşchii pot juca roluri diferite în diferite mişcări

• Anumiţi muşchi (EMG) realizează în primul rând o funcţie de

susţinere/sprijin. De exemplu, la genunchi, vastul medial, care este
considerat îndeobşte un extensor, a reieşit că realizează în primul rând
controlul şi sprijinul patelei pe parcursul mişcării.
• Stabilitatea crescută şi un control neuromuscular mai bun al complexului
lombopelvi-coxofemural descresc riscul de accidentări al genunchiului, în
special la femei.
• Sportivele cu un control mai slab al trunchiului, au un risc mai mare de
leziuni ale genunchilor, în special ligamentului încrucişat anterior, în
comparaţie cu sportive care au demonstrat un control mai bun al
trunchiului.
 Muşchi profunzi şi muşchi superficiali
• Stabilizarea, în sens de sprijin profund revine muşchilor profunzi (pe care
Bergmark îi numeşte muşchi „locali”), care sunt mai aproape de
articulaţie, adesea se inseră pe capsula articulară.
• Lungimea fibrelor stabilizatorilor nu se schimbă foarte mult de-a lungul
cursei de mişcare şi de aceea ei nu au un impact mare asupra mişcării
articulare.
• Rolul lor este de a stabiliza articulaţia, în timp ce ceilalţi fac mişcarea.
• Ei rămân scurţi pentru a ţine articulaţia în zona sa neutră (înainte de a
junge la capătul cursei de mişcare, acolo unde intervin ligamentele),
pentru a o ajuta să îşi păstreze integritatea, în timp ce suportă încărcare
sau performează mişcări mai ample.
 Muşchi profunzi şi muşchi superficiali
• Muşchii superficiali („globali” după Bergmark), sunt
de obicei mai mari şi fac transferul şi echilibrarea
încărcărilor externe şi realizează mişcări ample
• Muşchii globali sunt:
– erector spinae,
– oblicul extern,
– rectus abdominis şi
– quadratus lumborum (despre care McGill spune că este
un mare stabilizator al coloanei).
Instabilitatea clinică a coloanei
(1992, Panjabi)
 Stabilitatea coloanei
• Sunt trei aspecte: osteoligamentar, muscular, neurologic care
trebuie să lucreze împreună.
• Pentru asigurarea stabilităţii optimale a nucleului, atât muşchii
mici şi profunzi, cât şi cei mari şi superficiali, trebuie să se
contracte secvenţial, sincronizat şi cu tensiunile potrivite.
• Acţiunea de co-contracţie a acestor muşchi împotriva
conţinutului incompresibil al cavităţii abdominale, asigură
suport coloanei şi pelvisului pe timpul mişcării.
• Recrutarea muşchilor complexului abdomino-lombo-plevian
trebuie să sporească stabilitatea zonei astfel încât să asigure
stabilitate proximală (centrală) în vederea facilitării mobilităţii
distale (membrelor).
 “Nucleul” (Core)

diafragmul În inspiraţie …

« Cavitatea
pneumatică » protejează
abdominali coloana
psoas cranial

dorsal

Clic
Clic54
Clic 3
planşeul Fin 12
Clic
perineal 26
 Transversus Abdominis şi
Multifidus
• La persoanele sănătoase
– transversul abdominal şi multifizii
se contractă:
• cu 30 ms înaintea mişcării umărului şi
• cu 110 ms înaintea mişcărilor
membrului inferior
– pentru a creşte rigiditatea zonei şi
pentru a o stabiliza
 Transversus Abdominis
• La persoanele cu durere lombară
– Există un control motor deficitar

– Activarea transversului este

semnificativ întârziată

– Durata întârzierii este independentă

de tipul sau natura patologiei
(Hodges & Richardson 1995 1996)
 Multifidul lombar
• Asimetria secţiunii
transversale a multifidului
la subiecţii cu durere de
spate
(Stokes et al. 1992)
(Hides et al. 1994, 1995)

• disfuncţia nu se corectează automat când durerea este

rezolvată; antrenamentul specific poate corecta disfuncţia
şi  recurenţa (reapariţia)

( Richardson et al. 1998, Hides et al. 1995, 1996)

 Local stability segmental control
• The segmental stability of the spine is dependent
on recruitment of the deep local stability muscles
• The spine will fail if local activity is insufficient
even if the global muscles work strongly
• 1 –3 % MVC  muscle stiffness significantly
increases stability

• 25% MVC = optimal stiffness & stability

(Cholewicki & McGill 1996, Crisco & Panjabi 1991,
Hoffer & Andreasson 1981)
 Disfuncția sistemului local de
stabilitate
• Controlul motor deficitar este asociat cu o contracție
întârziată sau cu o deficiență de recrutare
(Hodges & Richardson 1996)
• Reacționează la durere și patologie prin inhibiție
(Stokes & Young 1984, Hides et al. 1994)
• Scădere a rigidității musculare și a controlului
segmentar
• Pierderea controlului poziției neutre a articulației
 Musculatura centurii pelviene
• Musculatura şoldului este vitală în activităţile
ambulatorii şi joacă un rol cheie în stabilizarea
trunchiului şi bazinului în timpul mersului.
• Anduranţă scăzută şi contracţia întârziată ale
extensorului şoldului (gluteus maximus) şi a
abductorului (gluteus medius) au fost remarcate mai
demult la persoanele cu durere lombară joasă şi cu
alte difuncţii, ca şi entorsele gleznei.
 Musculatura centurii pelviene
• Psoasul este doar un flexor slab al coloanei lombare
• Totuşi, are potenţialul de a exercita forţe compresive
masive asupra discurilor lombare. În activităţile în care
se realizează o contracţie maximală a psoasului, ca şi
ridicarea completă a trunchiului din culcat dorsal, el
poate exercita o forţă de compresivă asupra discurilor
L5-S1 cu o forţă 100 kg .
• Întinderea flexorului şoldului (psoas) poate determina
DLJ prin creşterea încărcării compresive asupra
discurilor lombare.
 Diafragmul şi planşeul pelvin
• Diafragmul serveşte drept „acoperiş” al cutiei musculare” a
nucleului, şi planşeul pelvin serveşte drept podea.
• Contracţia diafragmului creşte presiunea intraabdominală,
contribuind astfel la stabilitatea coloanei.
• Planşeul pelvin este coactivat prin contracţia transversului
abdominal.
• Studii recente au indicat că persoanele cu durere sacroiloacă
au o recrutare defectoasă a fibrelor diafragmului şi al
planşeului pelvin.
• De aceea, tehnicile de respiraţie diafragmatică şi tehnicile de
activare a planşeului pelvin constituie o parte importantă a
programului de creştere a forţei musculaturii nucleului.
• Nucleul acţionează pentru stabilizarea
coloanei lombare prin intermediul fasciei
toraco-lombare, centura naturală lombară.
Fascia toraco-lombară
• Fascia toraco-lombară reprezintă
un suport dinamic pentru
coloana lombară şi discurile
intervertebrale.
• Ea este alcătuită din trei straturi
şi aponevroza mai multor
muşchi: latissimus dorsi, seratus
posterior inferior, oblicul intern,
şi transversul abdominal
 Zona neutră
• Influenţa ligamentară se face simţită la
sfârşitul cursei de mişcare articulară.
• În zona de mijloc al cursei de mişcare
articulară, denumită zona neutră, este
acţiunea musculară cea care menţine
stabilitatea articulară.
 Fascia toraco-lombară

• Stratul posterior al fasciei se prinde de procesele spinoase într-o formă triunghiulară şi acoperă
muşchii spatelui. Se reunesc cu celelalte straturi ale fasciei lateral, de-a lungul marginii laterale ale
iliocostalului.
• Stratul mijlociu este posterior pătratului lombar şi se prinde de procesul transvers şi de ligamentele
intertransverse. Lateral se împreunează cu stratul lateral şi se continuă cu transversul abdominal.
Acoperă muşchii erectori spinali, împreună cu straturile posterioare.
• Stratul anterior este un înveliş subţire aşezat anterior pătratului lombar şi se ataşează de partea
anterioară a proceselor transverese şi a ligamentelor intertransverse.
• Fixarea muşchilor este astfel realizată încât forţele să
conveargă către sistemul ligamentar, via fascia, pentru a
asigura stabilitate şi suport în dinamica coloanei lombare.
• Fascia absoarbe şi egalizează forţele crescute la nivelul
coloanei lombare, determinate de creşterea tensiunii în
muşchii ataşaţi de fascie sau care o înconjoară.
• Tensiunile în straturile posterioare ale fasciei se transmit în
sus şi în jos, prin intermediul fibrelor unghiulare, rezultând
vectori opuşi care se opun îndepărtării proceselor spinoase
lombare, opunându-se astfel fiecărui moment al flexiei
 Fascia toraco-lombară
• Datorită faptului că straturile posterioare şi mijlocii ale fasciei
toraco-lombare învelesc erctorii spinali lombari, când aceşti
muşchi se contractă, ei expansionează împotriva învelişului
fascial, ceea ce face să crească tensiunea în fascie.
• Aceasta crează un mecanism de amplificare hidraulică (care
este ca şi umplerea unui tub flexibil cu fluid, ceea ce creşte
rezistenţa tubului).
• Această tensiune fascială crescută ajută muşchii extensori să
cotracareze momentul flexiei din timpul flexiei trunchiului,
precum îi ajută şi să realizeze extensia împotriva gravitaţiei.
Fascia toraco-lombară
• Contracţia transversului abdominal şi a oblicului intern creşte presiunea
intra-abdominală. Presiunea intraabdominală crescută apasă asupra acestor
muşchi, crescându-le tensiunea, şi trage de stratul lateral, ceea ce se transmite
fibrelor angulare ale fasciei lombo-dorsale. Acest mecanism de presiune,
cuplat cu tracţiunea asupra muşchilor, şi cu tensiunea crescută a fasciei
lombo-dorsale, ajută la cotracararea momentului flexiei în coloana lombară în
timpul activităţilor de ridicare de greutăţi.
• Contracţia lui Latissimus dorsi în activităţile de ridicare de greutăţi se
transmite prin intermediul fasciei toraco-lombare, adaugându-se forţelor
ce protejează coloana lombară în timpul flexiei şi ridicării de greutăţi.
• În timpul flexiei coloanei, lama profundă a stratului posterior al fasciei
devine tensionată, întinsă, ceea ce ajută vertebrele L4 şi L5, realizând
o legătură între procesele spinoase şi ilion. Acest lucru se adaugă
sistemului ligamentar în susţinerea întregii coloane lombare.
Testul de instabilitate
• DV cu MI în afara suprafeţei de
spirjin, tălpile pe sol.
• Clinicianul apasă postero-anterior
asupra coloanei lombare şi
evaluează durerea.
• Pacientul contractă extensorii şi
ridică picioarele de pe sol.
• Testul este pozitiv dacă durerea
apare la presiune şi este
înlăturată odată cu extensia
activă.
• Stabilizarea coloanei indică o
reducere temporară a durerii
Ligamentul longitudinal anterior
Susţine versantul anterior al coloanei
M. Transverşi spinoşi
(Multifidus)
C2 –Sacru
Multiple fascicule musculare
oblice legând 2-4 vertebre
Acţiune: Important stabilizator
segmentar al coloanei
ajustând lungimea fasciculelor
în timpul mişcărilor de
extensie, leteroflexie şi
rotaţie
M. Transverşi spinoşi
(Multifidus)