USMF Nicolae Testemițanu

Catedra de anatomie și anatomie clinică

Lector, dr. șt. med., Anastasia Bendelic
Corpul uman constă din:
 Cap (caput);
 Gât (collum, cervix),
 Trunchi (truncus);
 Membre superioare și inferioare
(membrum superius et membrum
inferius).
Trunchiul, la rândul său, cuprinde:
 Toracele (thorax);
 Abdomenul (abdomen);
 Bazinul sau pelvisul (pelvis);
 Spatele sau dosul (dorsum).
 Sternul (sternum),
 Coastele (costae),
 Vertebrele (vertebrae).

Cele 33-34 vertebre formează coloana

vertebrală.
Sternul, cele 12 perechi de coaste și 12
vertebre toracale formează toracele (sau
cutia toracică).
 3 porțiuni:
1. Manubriul (manubrium sterni),
2. Corpul sternului (corpus sterni),
3. Procesul xifoidian (processus
xiphoideus).
 Unite prin sincondroze:
1. Sincondroza manubriosternală,
2. Sincondroza xifosternală.
 Unghiul sternal a lui Louis (angulus
sterni) – corespunde cu coasta II.
 Pe manubriul sternal:
1. Scobitura jugulară (incisura jugularis
sterni);
2. Scobitura claviculară (incisura
clavicularis).
 Pe marginile sternului – scobiturile costale
(incisurae costales) – pentru coastele I-VII
(coaste adevărate).
 Sternul se dezvoltă din mezodermul
sternal (blastem mezenchimal propriu),
mezenchimul căruia se densifică formând
două benzi simetrice – barele sau plăcile
sternale, separate printr-o fisură
mediană.
 Spre finele lunii a 2-a cele două plăci
sternale încep să fuzioneze pe linia
mediană în direcție cranio-caudală
formând sternul cartilaginos.
 Stadiul osos începe în luna a 6-
a fetală, când în manubriul
sternal apare un centru de
osificare primar.
 Corpul sternului prezintă câte 2
centri de osificare primari
pentru fiecare sternebră.
 Fisură mediană a sternului
(schistosternia) – persistența totală
sau parțială a fisurii mediosternale;
 Bifurcația procesului xifoidian
(processus xiphoideus bifidus);
 Orificiul sternal (foramen sternale).
 Coaste adevărate (I-VII) se unesc cu
sternul;
 Coaste false (VIII-XII) nu se unesc cu
sternul.
Coaste flotante (XI-XII) – coaste libere,
care se termină printre mușchii laterali
ai abdomenului.
 Fiecare coastă constă din 2 porțiuni:
1. Coasta osoasă (os costale) sau coastă (costa);
2. Cartilajul costal (cartilago costalis).
 Cartilajele coastelor X, IX, VIII și VII se unesc și
formează arcul costal (arcus costalis) sau rebordul
costal.
 Între două coaste vecine se delimitează câte un
spațiu intercostal (spatium intercostale).
1. Coaste tipice (III-X),
2. Coaste atipice (I-II, XI-XII).
Coastele prezintă:
a) Capul coastei (caput costae) cu o față articulară
(facies articularis capitis costae), împărțită printr-o
creastă (crista capitis costae) în două fețișoare/
fațete;
b) Gâtul sau colul coastei (collum costae);
c) Corpul coastei (corpus costae), pe care distingem
tuberculul costal (tuberculum costae), unghiul costal
(angulus costae) și șanțul costal (sulcus costae).
 Coasta I (costa prima), scurtă, situată orizontal, cu o
față superioară și alta inferioară.
a) Pe fața superioară a coastei I se află tuberculul
mușchiului scalen anterior, care separă:
b) Șanțul venei subclaviculare situat înaintea
tuberculului;
c) Șanțul arterei subclaviculare situat înapoia lui.
 Costa II (costa secunda) cu o direcție oblică, făcând
tranziția dintre coasta I și celelalte coaste.
a) Pe fața supero-laterală se află tuberozitatea
mușchiului dințat anterior.
 Coastele flotante XI-XII (costae
fluctuantes) se deosebesc de
celelalte coaste prin lipsa
tuberculului costal, fiindcă aceste
coaste nu se articulează cu
procesul transvers al vertebrelor
T11 și T12.
 Coaste supranumerare:
a) coastă cervicală (costa cervicalis),
b) coastă lombară (costa lumbalis).
 Lipsa coastelor:
a) lipsa coastei XII,
b) lipsa coastei XI.
 O coastă cervicală (costa cervicalis),
prin fenomenele de compresiune ale
plexului brachial sau vaselor de la
baza gâtului, produce, din punct de
vedere clinic, sindromul neurologic
de coastă cervicală.
 Toracele sau cutia toracică (cavea
thoracis) constă din:
1. Stern,
2. Coaste (12 perechi),
3. Vertebre toracice (T1-T12).
 Cutia toracică cuprinde cavitatea
toracică (cavitas thoracis), care
găzduiește inima, plamânii, vase mari
și nervi.
 Apertura superioară a toracelui
(apertura superior thoracis) este
delimitată de:
a) vertebra toracică I (posterior),
b) prima pereche de coaste (bilateral),
c) manubriul sternal (anterior).
 Prin ea trec traheea, esofagul, vase și nervi.
 Apertura inferioară a toracelui
(apertura inferior thoracis) este
delimitată:
a) vertebra toracică XII (posterior),
b) coastele flotante (XII, XI),
c) arcul costal (format de cartilajele
coastelor X-VII),
d) procesul xifoidian (anterior).
 Ea este completată de diafragmă.
 Unghiul delimitat de cele două arcuri
costale este numit unghi infrasternal
(angulus infrasternalis).
Dolihomorf / Mezomorf / Brahimorf /
astenic normostenic hiperstenic
 La indivizii de tip dolihomorf (astenic) – toracele este plat.
 La indivizii de tip mezomorf (normostenic) de constituție – toracele
este cilindric.
 La indivizii cu tip brahimorf (hiperstenic) de constituție – toracele
are formă conică.
 Toracele plat:
a) unghi infrasternal ascuțit;
b) coastele puternic înclinate în jos;
c) diametrul transversal predomină
asupa celui anteroposterior.
 Toracele conic:
a) unghi infrasternal obtuz;
b) coastele puțin înclinate în jos;
c) diferența dintre diametrele antero-
posterioar și transversal minimă.
 Torace cilindric ocupă o poziție
intermediară între cel plat și conic.
Vertebre adevărate (24)
Vertebrele cervicale, toracale
şi lombare şi-au păstrat
independenţa şi mobilitatea.
Vertebre false (9-10)
 Vertebrele sacrale şi
coccigiene sunt sudate,
constituind două formaţiuni
osoase – sacrul şi coccigele.
1. O porțiune anterioară, reprezentând
corpul vertebrei;
2. O porțiune posterioară, reprezentând
arcul vertebrei, alcătuit, la rândul
său, din:
2 pediculi (pediculi arcus vertebrae),
 2 lamele (laminae arcus vertebrae),
 7 procese (processus).
 Corpul vertebrei – funcție de suport,
 Arcul vertebrei (pediculii și lamelele) –
funcție de protecție,
 Procesele articulare (superioare și inferioare)
formează articulațiile zigapofizare – funcția
de mișcare,
 Procesele spinos și transversare – procese
musculare – servesc pentru orginea/ inserția
mușchilor.
 Corpul mic, alungit transversal.
 Orificiul vertebral larg, triunghiular.
 Prezența orificiilor transversare.
 Procesele transversare se termină lateral cu 2 tuberculi
(anterior și posterior).
 Pe fața superioară a proceselor transversare - șanțul
nervului spinal.
 Procesele spinoase scurte, cu vârful bifid.
 Fețele articulare ale proceselor articulare sunt situate
aproape în plan orizontal.
 Corpul alungit antero-posterior,
 Gaura vertebrală cilindrică,
 Prezența pe corp a fosetelor/ fațetelor
costale superioare și inferioare (pentru
articularea cu capul coastei),
 Prezența fosetelor/ fațetelor costale pe
procesele transversare (pentru articularea
cu tuberculul costal),
 Procesul spinos lung, dispus oblic.
Corpul vertebral de dimensiuni mari,
alungit transversal.
Gaura vertebrală triungiulară.
Procesul spinos scurt, având o direcție
orizontală.
Prezența proceselor accesorii și
mamilare.
Procesele articulare dispuse în plan
sagital.
 O bază (care formează cu vertebra LV un
unghi numit promontoriu) și un vârf;
 O față anterioară sau pelviană (orificii
sacrale anterioare și linii transversale);
 O față posterioară sau dorsală (orificii
sacrale posterioare și 5 creste sacrale);
 Două părți laterale (fața auriculară și
tuberozitatea sacrală).
 O bază și un vârf;
 O față anterioară (pelviană);
 O față posterioară (dorsală).
 Vertebra C1 - atlasul  Nu are corp vertebral.
 Prezintă 2 mase laterale (facies
articularis superior, facies articularis
inferior, processus transversus).
 Arc anterior, scurt (tuberculum anterius,
fovea dentis),
 Arc posterior, lung (tuberculum
posterius, sulcus arteriae vertebralis).
 Vertebra C2 - axisul

Pe corp prezintă o

proeminență numită dinte
(dens).
Pe corpul vertebrei, pe
ambele laturi ale dintelui –
fețe articulare superioare.
 Vertebra C7 - vertebra
proeminentă Procesul spinos lung, care
poate fi palpat cu ușurință sub
piele, reprezentând un reper
important în medicină.
 Vertebra T1 prezintă o fațetă
costală superioară completă
(pentru capul coastei I) și o semi-
fațetă costală inferioară (pentru
coasta a II).
 Vertebra T10 prezintă o semi-
fațetă costală superioară.
 Vertebrele T11 și T12 prezintă
o fațetă costală completă și
lipsește fațeta costală de pe
procesul transvers.
 Vertebrele toracale tipice sunt
vertebrele T2-T9.
 Vertebre toracale atipice sunt
vertebrele T1, T10, T11, T12.
 Coloana vertebrală nu este rectilinie, ea prezintă
curburi, care îi conferă o mare elasticitate,
favorizează menținerea echilibrului și atenuează
șocurile pe verticală.
 Curburile orientate cu convexitatea înapoi se numesc
cifoze:
a) cifoza toracală,
b) cifoza sacrală.
 Curburile orientate cu convexitatea înainte se numesc
lordoze:
a) lordoza cervicală,
b) lordoza lombară.
Curburile orientate cu convexitatea
la stânga sau la dreapta se
numesc scolioze.
Scolioza patologică afecteaza
2% dintre femei si 0,5% dintre
barbați. In general, cauza
scoliozei este necunoscută
(idiopatică).
 În săp. a 5-a în primordiile membranoase ale
vertebrelor apar insule de țesut cartilaginos,
care apoi confluează.
 La începutul săp. a 8-a începe substituția
țesutului cartilaginos cu cel osos. În fiecare
vertebră apar trei puncte de osificare
primare: unul în corp și două în arc.
 Nucleele de osificare din arc confluează în
primul an de viață, iar arcul concrește cu
corpul în al 3-lea an de viață.
 După pubertate apar cinci
puncte de osificare secundare:
două în epifizele anulare ale
corpului vertebral și alte trei în
procesele musculare ale
vertebrei.
 Asimilarea sau occipitalizarea
atlasului (fuziunea uni- sau
bilaterală a atlasului cu baza
craniului).
 Lumbalizarea primei vertebre
sacrate (prima vertebră sacrată
nu fuzionează cu celelalte).
 Sacralizarea – ultima vertebră
lombară poate fi sudată la
sacru.
 Fuziunea vertebrei L5 la sacru se
poate produce de o singură
parte, costituindu-se vertebra de
tranziție lumbosacrată,
generatoare de scolioză.
 Fisuri ale arcurilor vertebrale – spina
bifida:
a) Spina bifida occulta (ascunsă) –
tegumentul de la suprafață este
intact;
b) Spina bifida cystica (manifestă sau
deschisă): meningocel sau
mielomeningocel.