Lector, dr. șt. med., Anastasia Bendelic Corpul uman constă din: Cap (caput); Gât (collum, cervix), Trunchi (truncus); Membre superioare și inferioare (membrum superius et membrum inferius). Trunchiul, la rândul său, cuprinde: Toracele (thorax); Abdomenul (abdomen); Bazinul sau pelvisul (pelvis); Spatele sau dosul (dorsum). Sternul (sternum), Coastele (costae), Vertebrele (vertebrae).
Cele 33-34 vertebre formează coloana
vertebrală. Sternul, cele 12 perechi de coaste și 12 vertebre toracale formează toracele (sau cutia toracică). 3 porțiuni: 1. Manubriul (manubrium sterni), 2. Corpul sternului (corpus sterni), 3. Procesul xifoidian (processus xiphoideus). Unite prin sincondroze: 1. Sincondroza manubriosternală, 2. Sincondroza xifosternală. Unghiul sternal a lui Louis (angulus sterni) – corespunde cu coasta II. Pe manubriul sternal: 1. Scobitura jugulară (incisura jugularis sterni); 2. Scobitura claviculară (incisura clavicularis). Pe marginile sternului – scobiturile costale (incisurae costales) – pentru coastele I-VII (coaste adevărate). Sternul se dezvoltă din mezodermul sternal (blastem mezenchimal propriu), mezenchimul căruia se densifică formând două benzi simetrice – barele sau plăcile sternale, separate printr-o fisură mediană. Spre finele lunii a 2-a cele două plăci sternale încep să fuzioneze pe linia mediană în direcție cranio-caudală formând sternul cartilaginos. Stadiul osos începe în luna a 6- a fetală, când în manubriul sternal apare un centru de osificare primar. Corpul sternului prezintă câte 2 centri de osificare primari pentru fiecare sternebră. Fisură mediană a sternului (schistosternia) – persistența totală sau parțială a fisurii mediosternale; Bifurcația procesului xifoidian (processus xiphoideus bifidus); Orificiul sternal (foramen sternale). Coaste adevărate (I-VII) se unesc cu sternul; Coaste false (VIII-XII) nu se unesc cu sternul. Coaste flotante (XI-XII) – coaste libere, care se termină printre mușchii laterali ai abdomenului. Fiecare coastă constă din 2 porțiuni: 1. Coasta osoasă (os costale) sau coastă (costa); 2. Cartilajul costal (cartilago costalis). Cartilajele coastelor X, IX, VIII și VII se unesc și formează arcul costal (arcus costalis) sau rebordul costal. Între două coaste vecine se delimitează câte un spațiu intercostal (spatium intercostale). 1. Coaste tipice (III-X), 2. Coaste atipice (I-II, XI-XII). Coastele prezintă: a) Capul coastei (caput costae) cu o față articulară (facies articularis capitis costae), împărțită printr-o creastă (crista capitis costae) în două fețișoare/ fațete; b) Gâtul sau colul coastei (collum costae); c) Corpul coastei (corpus costae), pe care distingem tuberculul costal (tuberculum costae), unghiul costal (angulus costae) și șanțul costal (sulcus costae). Coasta I (costa prima), scurtă, situată orizontal, cu o față superioară și alta inferioară. a) Pe fața superioară a coastei I se află tuberculul mușchiului scalen anterior, care separă: b) Șanțul venei subclaviculare situat înaintea tuberculului; c) Șanțul arterei subclaviculare situat înapoia lui. Costa II (costa secunda) cu o direcție oblică, făcând tranziția dintre coasta I și celelalte coaste. a) Pe fața supero-laterală se află tuberozitatea mușchiului dințat anterior. Coastele flotante XI-XII (costae fluctuantes) se deosebesc de celelalte coaste prin lipsa tuberculului costal, fiindcă aceste coaste nu se articulează cu procesul transvers al vertebrelor T11 și T12. Coaste supranumerare: a) coastă cervicală (costa cervicalis), b) coastă lombară (costa lumbalis). Lipsa coastelor: a) lipsa coastei XII, b) lipsa coastei XI. O coastă cervicală (costa cervicalis), prin fenomenele de compresiune ale plexului brachial sau vaselor de la baza gâtului, produce, din punct de vedere clinic, sindromul neurologic de coastă cervicală. Toracele sau cutia toracică (cavea thoracis) constă din: 1. Stern, 2. Coaste (12 perechi), 3. Vertebre toracice (T1-T12). Cutia toracică cuprinde cavitatea toracică (cavitas thoracis), care găzduiește inima, plamânii, vase mari și nervi. Apertura superioară a toracelui (apertura superior thoracis) este delimitată de: a) vertebra toracică I (posterior), b) prima pereche de coaste (bilateral), c) manubriul sternal (anterior). Prin ea trec traheea, esofagul, vase și nervi. Apertura inferioară a toracelui (apertura inferior thoracis) este delimitată: a) vertebra toracică XII (posterior), b) coastele flotante (XII, XI), c) arcul costal (format de cartilajele coastelor X-VII), d) procesul xifoidian (anterior). Ea este completată de diafragmă. Unghiul delimitat de cele două arcuri costale este numit unghi infrasternal (angulus infrasternalis). Dolihomorf / Mezomorf / Brahimorf / astenic normostenic hiperstenic La indivizii de tip dolihomorf (astenic) – toracele este plat. La indivizii de tip mezomorf (normostenic) de constituție – toracele este cilindric. La indivizii cu tip brahimorf (hiperstenic) de constituție – toracele are formă conică. Toracele plat: Toracele conic: a) unghi infrasternal ascuțit; a) unghi infrasternal obtuz; b) coastele puternic înclinate în jos; b) coastele puțin înclinate în jos; c) diametrul transversal predomină c) diferența dintre diametrele antero- asupa celui anteroposterior. posterioar și transversal minimă.
Torace cilindric ocupă o poziție
intermediară între cel plat și conic. Vertebre adevărate (24) Vertebre false (9-10) Vertebrele cervicale, toracale Vertebrele sacrale şi şi lombare şi-au păstrat coccigiene sunt sudate, independenţa şi mobilitatea. constituind două formaţiuni osoase – sacrul şi coccigele. 1. O porțiune anterioară, reprezentând corpul vertebrei; 2. O porțiune posterioară, reprezentând arcul vertebrei, alcătuit, la rândul său, din: 2 pediculi (pediculi arcus vertebrae), 2 lamele (laminae arcus vertebrae), 7 procese (processus). Corpul vertebrei – funcție de suport, Arcul vertebrei (pediculii și lamelele) – funcție de protecție, Procesele articulare (superioare și inferioare) formează articulațiile zigapofizare – funcția de mișcare, Procesele spinos și transversare – procese musculare – servesc pentru orginea/ inserția mușchilor. Corpul mic, alungit transversal. Orificiul vertebral larg, triunghiular. Prezența orificiilor transversare. Procesele transversare se termină lateral cu 2 tuberculi (anterior și posterior). Pe fața superioară a proceselor transversare - șanțul nervului spinal. Procesele spinoase scurte, cu vârful bifid. Fețele articulare ale proceselor articulare sunt situate aproape în plan orizontal. Corpul alungit antero-posterior, Gaura vertebrală cilindrică, Prezența pe corp a fosetelor/ fațetelor costale superioare și inferioare (pentru articularea cu capul coastei), Prezența fosetelor/ fațetelor costale pe procesele transversare (pentru articularea cu tuberculul costal), Procesul spinos lung, dispus oblic. Corpul vertebral de dimensiuni mari, alungit transversal. Gaura vertebrală triungiulară. Procesul spinos scurt, având o direcție orizontală. Prezența proceselor accesorii și mamilare. Procesele articulare dispuse în plan sagital. O bază (care formează cu vertebra LV un unghi numit promontoriu) și un vârf; O față anterioară sau pelviană (orificii sacrale anterioare și linii transversale); O față posterioară sau dorsală (orificii sacrale posterioare și 5 creste sacrale); Două părți laterale (fața auriculară și tuberozitatea sacrală). O bază și un vârf; O față anterioară (pelviană); O față posterioară (dorsală). Vertebra C1 - atlasul Nu are corp vertebral. Prezintă 2 mase laterale (facies articularis superior, facies articularis inferior, processus transversus). Arc anterior, scurt (tuberculum anterius, fovea dentis), Arc posterior, lung (tuberculum posterius, sulcus arteriae vertebralis). Vertebra C2 - axisul
Pe corp prezintă o
proeminență numită dinte (dens). Pe corpul vertebrei, pe ambele laturi ale dintelui – fețe articulare superioare. Vertebra C7 - vertebra proeminentă Procesul spinos lung, care poate fi palpat cu ușurință sub piele, reprezentând un reper important în medicină. Vertebra T1 prezintă o fațetă costală superioară completă (pentru capul coastei I) și o semi- fațetă costală inferioară (pentru coasta a II). Vertebra T10 prezintă o semi- fațetă costală superioară. Vertebrele T11 și T12 prezintă o fațetă costală completă și lipsește fațeta costală de pe procesul transvers. Vertebrele toracale tipice sunt vertebrele T2-T9. Vertebre toracale atipice sunt vertebrele T1, T10, T11, T12. Coloana vertebrală nu este rectilinie, ea prezintă curburi, care îi conferă o mare elasticitate, favorizează menținerea echilibrului și atenuează șocurile pe verticală. Curburile orientate cu convexitatea înapoi se numesc cifoze: a) cifoza toracală, b) cifoza sacrală. Curburile orientate cu convexitatea înainte se numesc lordoze: a) lordoza cervicală, b) lordoza lombară. Curburile orientate cu convexitatea la stânga sau la dreapta se numesc scolioze. Scolioza patologică afecteaza 2% dintre femei si 0,5% dintre barbați. In general, cauza scoliozei este necunoscută (idiopatică). În săp. a 5-a în primordiile membranoase ale vertebrelor apar insule de țesut cartilaginos, care apoi confluează. La începutul săp. a 8-a începe substituția țesutului cartilaginos cu cel osos. În fiecare vertebră apar trei puncte de osificare primare: unul în corp și două în arc. Nucleele de osificare din arc confluează în primul an de viață, iar arcul concrește cu corpul în al 3-lea an de viață. După pubertate apar cinci puncte de osificare secundare: două în epifizele anulare ale corpului vertebral și alte trei în procesele musculare ale vertebrei. Asimilarea sau occipitalizarea atlasului (fuziunea uni- sau bilaterală a atlasului cu baza craniului). Lumbalizarea primei vertebre sacrate (prima vertebră sacrată nu fuzionează cu celelalte). Sacralizarea – ultima vertebră lombară poate fi sudată la sacru. Fuziunea vertebrei L5 la sacru se poate produce de o singură parte, costituindu-se vertebra de tranziție lumbosacrată, generatoare de scolioză. Fisuri ale arcurilor vertebrale – spina bifida: a) Spina bifida occulta (ascunsă) – tegumentul de la suprafață este intact; b) Spina bifida cystica (manifestă sau deschisă): meningocel sau mielomeningocel.