Ministerul Educatiei si Cercetarii Stiintifice

Colegiul National ,, Ana Aslan " - Scoala Postliceala Sanitara

Timisoara Timis

PROIECT
EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICARII
PROFESIONALE A ABSOLVENTILOR INVATAMANTULUI
POSTLICEAL

Calificarea profesionala : asistent medical de farmacie

Profesor indrumator:
Farm. Gombos Ancuta

Absolvent:
CALOTA DANIELA

2015
INGRIJIREA PACIENTULUI CU TRAUMATISME
VERTEBRO-MEDULARE

2
 Capitolul I

Argument

Capitolul I

Notiuni de anatomie ale coloanei vertebrale...............................................................................5

Maduva spinarii ….....................................................................................................................17

Rolul coloanei vertebrale ………..............................................................................................19

Capitolul II
Traumatismele vertebro-medulare Etiologie….
………………………………………,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,………….20
Clasificare…………………………………………………………………………….………..21
Explorari functionale in traumatisme vertrebro-medulare……………………….……………25

Diagnostic……………………………………………………………………….….…………26

Capitolul III

Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor cu traumatisme vertebra-medulare

…………………………..……………………………………………………………………..43

Capitolul IV

Prezentarea cazurilor

Cazul I ….....................................................................................................................................46

Cazul II.........................................................................................................................................74

Cazul III …..................................................................................................................................102

Bibliografie .................................................................................................................................135

3
 ARGUMENT

TT 6-8 %TTTTT, mineri 4-5%;

TTT
Traumatismele vertebro-medulare determina leziuni osteo-articulare
ale rahisului si continutului sau (maduva, radacini nervoase, meninge si
vase) intr-o variata asociere lezionala anatomica , multiple manifestari clinice
si indicatii terapeutice.

• 1,5-4% din traumatisme au component vertebro-medulara (>20-50<

ani), la persoanele care lucreaza in explorare forestiera 6-8%, mineri 4-5%.

• Predomina la sexul masculin fata de sexul feminin in raport 4:1;

• 12000 persoane sufera de TVM annual (15% decedeaza inainte de a

ajunge in spital; 4000 decedeaza in perioada recenta)

• 10-19% din TVM au leziuni cervicale si duc la tetraplegia ( mortalitate

33,3% -35,5%)

4
 CAPITOLUL I

Notiuni de anatomie ale coloanei vertebrale

Coloana vertebrală reprezintă o coloană lungă, mediană şi posterioară, formată din

suprapunerea unor piese osoase numite vertebre. 
El este cel mai important segment al aparatului locomotor de care sunt legate toate
celelalte segmente. 
Conform criteriului topografic o împărţim: 
coloana cervicală (7 vertebre) 
coloana toracală(12 vertebre) 

5
coloana lombară( 5 vertebre) 
coloana sacrată( 1 sacru si 1 coccige) 
TOTAL 26 piese vertebrale 
Conform criteriului osteologic distingem: 
-coloana presacrată 
-coloana sacrococcigiană sau pelviană 
CARACTERE GENERALE ALE VERTEBRELOR ADEVARĂTE 

O vertebră adevarată prezintă două parţi, legate prin pediculii vertebrali. Între cele două
părţi se delimitează foramenul vertebral. Cele două parţi sunt : 
• o parte anterioară( corpul vertebral) 
• o parte posterioară( arcul vertebral) 
Corpul vertebral prezintă doua feţe (superioară şi inferioară) şi o circumferinţă. Formează
peretele anterior al foramenului vertebral. 
Arcul vertebral formează peretele posterior al foramenului vertebral. Este alcătuit din: 
• 2 lame vertebrale 
• proces spinos( posterior) 
• 2 procese transversare ( lateral) 
• 4 procese articulare ( 2 superioare si 2 inferioare) 
Pediculii vertebrali marginile scobite; prin suprapunerea a două vertebre între aceste
margini se delimitează foramenul intervertebral. 
Prin suprapunerea tuturor foamenelor vertebrale ia naştere canalul vertebral. 
 
COLOANA CERVICALĂ-  formează scheletul gâtului. O vom împărţi în două regiuni: 
Coloana cervicală suboccipitală formată din primele două vertebre cervical: C 1-atlas si
C2-axis, ce prezintă o formă şi o funcţie particulară. 
6
 Coloana cervical inferioară de la C3 la C7 formată din vertebre cu aceleaşi caractere. 

CARACTERE REGIONALE ALE VERTEBREI CERVICALE 

1. Corpul vertebrei cervical este mic, alungit transversal. Este regiunea care permite atât o
mare stabilitate cât şi o mare mobilitate cu limitarea uşoară a înclinărilor laterale. 
2. Procesele spinoase sunt scurte; au vârful bifid, favorizează extensia, excepţie:C 2-C7 care
au procesul spinos lung, pentru C7 acesta poate fi palpat sub piele constituind un reper
important. 

3. Procesele transverse au două rădacini, un ape corp iar alt ape pedicul. Cele două rădăcini
delimitează un orificiu- gaura transversal- pe unde trece artera şi vena vertebrală. Sunt
bine dezvoltate limitând înclinaţiile laterale; au vârful împărţit într-un tubercul anterior şi
unul posterior. 

4. Procesele articulare sunt orientate în plan orizontal, cele superioare privesc în sus şi
posterior , cele inferioare privesc în jos şi anterior. Ele sunt înclinate 45 ͦ şi datorită
acestui fapt înclinarea laterală se combină întotdeauna cu o uşoară rotaţie. 

ATLASUL

Este vertebra C1. 

Nu are corp vertebral dar prezintă două mase laterale unite printr-un arc anterior şi un arc
posterior. Lateral de mase se găsesc procesele transversale, voluminoase, perforate de un orificiu
pe unde trece artera vertebrală. 
  Inelul osos este împărţit în două părţi prin ligamentele transversale ale atlasului care se inseră
pe faţa internă a maselor laterale:  
- partea anterioară înconjoară dintele axisului 
- partea posterioară formează foramenul vertebral 
Pe faţa posterioară şi inferioară a maselor există suprafeţe articulare prin care atlasul se
7
articulează superior cu osul occipital şi inferior cu axisul. 
Osul occipital este situat la baza craniului, posterior. El este străbătut de un orficiu aflat în
continuarea canaluli rahidian prin care maduva spinării pătrunde în craniu. De o parte şi de alta a
acestui orificiu se găseşte o suprafaţă ovalară, convexă, acopirită de cartilaj corespunzător
maselor laterale ale atlasului- condilii occipital. Faţa superioară a fiecărei mase laterale este în
mod legal o suprafaţă ovalară, dar concave, acoperită de cartilaj. 
Toate aceste suprafeţe sunt situate pe curbura aceluiaşi arc al cărui centru se găseşte în
craniu. 
Ansamblul este deci ca o porţiune de sferă plină care se articulează cu o porţiune de sferă
goală. Aceasta permite din punct de vedere mecanic mişcări în toate sensurile. Din punct de
vedere practic suprafeţele sunt însa limitate, semănând cu nişte pante orientate disnspre anterior
spre posterior, astfel încât principalele mişcări efectuate sunt flexi/extensie(‘’da,da”), celelalte
fiind puternic frânate de ligament. 
Mijloacele de unire ale acestei articulaţii sunt reprezentate de o capsuls destul de laxa şi
ligamentele de la cei patru poli: unul anterior, unul posterior şi două laterale; în plus ligamentele
menţin indirect atlasul între axis şi occipital. 

  AXISUL

Este vertebra C2. 

Are formă tipică a unei vertebre cervical cu excepţia unei formaţiuni osoase numite
“dinte”, situate pe faţa superioară a corpului. Acesta patrunde în partea anterioara a inelului
atlasului. 
De fiecare parte a corpului se găseşte o suprafaţă ovalară convexă care corespunde feţei
inferioare a unei mase laterale a axisului. 
Astfel nu există disc între atlas şi axis ci numai două articulaţii clasice. Ambele suprafeţe
articulare sunt convexe atât la axis cât şi la atlas – este o legatură ce asigură o mobilitate
permanentă. 
8
 Există două articulaţii între atlas şi dintele axisului: 
a) între arcul anterior al atlasului şi faţa anterioară a dintelui 
b) între ligamentul transvers al atlasului şi faţa postrioară a dintelui. 
Astfel atlasul se roteşte în jurul dintelui axisului( mişcarea “nu, nu”) cu o amplitudine
redusă, combinată cu o alunecare lateral. Această dublă mişcare permite păstrarea integrităţii
canalului rahidian posterior. 
Mişcările pun în acţiune patru articulaţii: două articulaţii atlanto-odontoidiene şi două
articulaţii atlanto-axoidiene. 
 
 
COLOANA DORSALĂ  participă la formarea scheletului toracelui. 
Caractere regionale ale vertebrei dorsale: 
1. Corpul este cilindric cu secţiunea aproape circulară. Pe feţele laterale ale corpului,
posterior se găsesc feţe articulare pentru capul coastelor( prin suprapunerea vertebrelor se
formează un unghi diedru în care pătrunde capul coastei). 
Aceste feţe articulare sunt: 
-una superioară una inferioară pentru vertebrele D1-D9               
-una la mijloc/una inferioara pentru D1  
 -una singură pentru D11,D12 
2. Procesele articulare sunt vertical în plan frontal. Cele superioare privesc posterior cele
inferioare privesc anterior. Ele permit și ghidează mișcările de flexie- extensie și înclinare
laterală. Toate suprafețele articulare sunt situate pe curba aceluiași cerc cu central corespunzător
centrului vertebral, situație ce favorizează rotațiile. 
3. Lamele vertebrale sunt aplatizate, drepte, mai mult înalte decat late. 
4. Procesele spinoase sunt alungite, de forma prismatică triunghiulară cu orientare oblică
înapoi și în jos, cu exceptia D11,D12. Aceste caracteristici limitează mult hiperextensia. 
5. Procesele transverse sunt de lungime inegală, mai lungi pentru partea superioară a
coloanei toracale. Pe fața lor anterioară prezintă o suprafață articulară pentru tuberculul coastei
corespunzătoare ( exceptie D11,D12). 
Teoretic pentru coloană dorsal sunt posibile toate mișcările , dar practic există o mare
limitare datorită cutiei toracice. Aceasta este valabil mai ales pentru vertebrele D 1-D7( regiunea
inter scapulară) unde coastele se articulează direct cu sternul printr-un cartilaj scurt. Vertebrele
D8-D10 se articlulează cu coastele false, mai  axe anterior; articulația lor cu sternul se face printr-
un cartilaj mai lung, atașat coastei 7. Mobilitatea lor este deci mai mare. 
În sfârșit vertebrele D11-D12 sunt articulate cu coastele libere, nelegate de stern, care au o
mare mobilitate. 
Între coloană dorsal și lombară avem joncțiunea dorso-lombară cu mobilitate particulară. 
D12 are caracteristicile unei vertebre dorsal în partea superioară, iar în partea inferioară
este de tip lombar, având un proces spinos scurt ce permite o bună amplitudine a extensiei și
procese articulare în formă de cilindru plin, limitând mult rotațiile. 

9
 Între D11 și D12 există deci caracterele mobilității din regiunea dorsal, amplificate de
libertatea datorată coastelor libere: 
-o bună flexie; 
-o bună extensie; 
-o bună înclinare lateral; 
-bune posibilități de rotație. 
Plecând din partea inferioară a coloanei D11-D12 este prima verigă rotatorie importantă,
care poate fi uneori suprasolicitată în unele mișcări de rotație forțată. 
Între D11 și L1 mobilitatea are caractertele mobilitații lombare: 
-o bună flexie-extensie 
-o bună inclinare lateral 
-rotație redusă 
COLOANA LOMBARĂ 
Caractere regionale ale vertebrei lombare: 
Corpul este voluminous, alungit transversal. 
1. Procesele transverse sunt lungi, se numesc procese costiforme fiind resturi de coaste. 
2. Adevăratele procese trasverse sunt mici proeminențe, pe fața posterioară a proceselor
costiforme și se numesc procese accesorii. 
3. Procesele articulare superioare au forma unor segmente de cilindru gol și privesc medial,
cele inferioare au forma unui segment de cilindru plin și privesc lateral. 
4. Procesele spinoase sunt scurte și masive, dreptunghiulare, orizontale; permit o bună
amplitudine a extensiei. 
Aceste caracteristici permit mișcări de flexie/extensie cu o bună amplitudine, înclinare
lateral și rotații limitate. 

SACRUL 
Este un os median și posterior, nepereche situat în continuarea coloanei lombare.
Aproximativ triunghiular reprezintă fuziunea a cinci vertebre sacrale ale căror elemente sunt
distincte. 
Fața anterioară sau pelvină e concavă; în centru se recunoaște forma corpurilor vertebrale
separate prin linii orizontale reprezentând discurile. 
Unghiul format de sacru cu ultima vertebră lombară se numește promontoriu și reprezintă
limita anterioară între micul și marele bazin. 
Lateral se observă găurile sacrate pelvine prin care trec ramurile anterioare ale nervilor
spinali sacrați. 
Pe coloanele osoase dintre găurile sacrate pelviene se insera muschiul piriform. 
Fața superioară sau baza prezintă central fața superioară a primei vertebre sacrate;
posterior de aceasta se gasește oroficilu superior al canalului sacrat, iar lateral aripioarele
sacrului. 
Cele două procese articulare prezente se articulează cu procesele articulare inferioare ale

10
ultimei vertebre lombare. 
Fața posterioară este convexa- de la linia mediană spre exterior găsim de fiecare parte: 
-Creasta sacrală mediană( prin unirea proceselor spinoase) 
-Creasta sacrală intermediară ( prin unirea proceselor articulare) 
-Creasta sacrală lateral( prin unirea proceselor transverse) 
Se mai observă: găurile sacrate posterioare pe unde ies ramurile dorsal ale nervilor sacrați
și un orificiu în formă de V răsturnat; este hiatul sacral delimitat de două mici creste- coarnele
sacrale. 
Fețele laterale în număr de doua prezintă: 
a) Fața articulară pentru articulația cu osul coxal; 
b) Tuberozitatea sacrală pentru inserția unor ligamente puternice. 
Vârful prezintă o fețișoară eliptică; se articulează cu coccigele. 
COCCIGELE este un mic os triunghiular format prin fuzionarea a 4 -5 vertebre care, însa
nu pot fi identificate. Se articulează cu sacrul printr-o suprafață de formă ovală și este menținut
printr-o capsulă și ligament. Această articulație este frecvent sudată. Prezintă două fețe, două
margini, o bază și un vârf. 
 
 
ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE include urmatoarele tipuri articulare: 
ARTICULAȚII INTRINSECI 

11
ARTICULAȚIILE VERTEBRELOR ADEVĂRATE  

Articulațiile corpurilor vertebrale( simfize) 

Componente; 

-Suprafețe articulare reprezentate de fețele superioare și inferioare ale corpurilor vertebrale. 

-Mijloace de unire reprezentate de discurile intervertebrale și ligamentele vertebrale longitudinal-

anterior și posterior. 

Discurile intervertebrale (fibrocartilaje) au forma unor lentil biconvex, de înalțime variabilă

( C=3 mm, T=5 mm, I= 9mm), repezentând ¼ din înalțimea corpului vertebrei. 

Prezintă o porțiune centrală plină cu lichid ( nucleul pulpos) și un inel fibros periferic. 

În regiunile cervical și toracale sunt mai înalte anterior, iar în regiunile lombare sunt mai înalte
12
posterior. La bătrâni se reduc prin deshidratare, de aceea cu vârsta se scade în înalțime. 

Ligamentul vertebral longitudinal anterior reprezintă o panglică fibroconjunctivă care se întinde

de la baza occipitalului până la S2 ; adra strans de corpurile vertebrale și mai slab de discurile
intervertebrale. Între ligament, marginea vertebrei și disc există un spațiu în care se găsește țesut
conjunctiv lax, plexuri nervoase, terminații nervoase sensitive. 

La acest nivel ca urmare a unor procese de mineralizare se formează osteofite-ciocuri

(discartroze). 

Ligamentul vertebral longitudinal posterior reprezintă o panglică situate pe fața posterioară a

corpurilor vertebrale, în interiorul canalului vertebral, înaintea măduvei și a duramater, de la
occipital până la baza coccigelui. 

Presiunile exercitate asupra corpurilor vertebrale acționează mai întâi asupra discurilor. Nucleul
tinde să redirecționeze această presiune în toate direcțiile spațiului. 

Fibrele inelului fibros sunt astfel puse în tensiune suportând și presiuni orizontale și vertical.
Ansamblul funcționează în condiții etanșe ca un amortizor fibro-hidraulic. Din păcate discul este
fragil și tinde să îmbătrânească prematur datorită unor condiții mecanice improprii în static și
dinamic. Apar astfel fisuri fine prin care migreaza nucleul pulpos. 

Simptomatologia apare mai ales în flexie când discul este comprimat anterior și nucleul este
împins posterior comprimând elementele nervoase de la acest nivel, fenomenul putând ajunge la
hernie de disc( hernia nucleului). 

Urmările sunt: 

 – tensionarea cronică sau brutal a ligamentelor vertebrale longitudinal posterioare având ca

echivalent clinic “ lumbago”. 

-compresiunea elementelor nervoase situate în canalul rahidian, în principal a nervului sciatic ale
cărui rădăcini ies la nivelul lombar inferior. 

De aceea în transportul obiectelor grele trebuie evitată flexia vertebrală; aceasta se va realiza prin
flexia coapselor și a genunchilor. De asemenea este necesară o mare atenție în flexia vertebrală
lombară în cadrul diferitelor tehnici corporale. 

1.Articulațiile proceselor articulare sunt: 

-plane în regiunile cervicale și toracale; 

-trohoide în regiunea lombară . 

2.Articulațiile lamelor vertebrale ( sindesmoze- sinelastoze) se realizează prin ligamente galbene

13
elastice. 

Rol: - prin elasticitate contribuie la readucerea coloanei în poziție normală după ce a fost flexată: 

-Impiedică flexia exagerată, bruscă a coloanei vertebrale cu protejarea discurilor; 

-Contribuie la menținerea coloanei vertebrale în poziție verticală. 

4. Articulațiile proceselor spinoase se realizează prin ligamente interspinoase care unesc două
procese spinoase successive și ligamentul supraspinos care unește toate procesele spinoase; în
regiunea cervical acesta poartă numele de ligament nuchal. 

5. Articulațiile procesului transversal se realizează prin ligament intertransversal. 

B. ARTICULATIILE VERTEBRELOR FALSE 

1. Articulația lombosacrată este o simfiză dar prezintă și caractere particulare: 

- baza sacrului este înclinată anterior : ( există variații individuale). 

- corpurile vertebrei L5 și discul L5- S1 sunt puțin mai înalte posterior decât anterior. 

Ansamblul este deci dispus pe o curbă concavă posterior. Suprafețele apofizelor articulare sunt
într-un plan  aproape frontal. 

-La acest ataj există particularități de statică : greutatea corpului ce apasă asupra lui L5 se
descompune în două forte: o fortă ace se aplică pe baza sacrului și o altă fortă ce tinde să-l facă
să alunece înainte ca pe topogan. 

Dacă platoul sacrat este foarte înclinat a doua fortă poate deveni foarte importantă. 

L5 este atunci mai puțin asezată pe baza sacrului și retinută posterior de procesele articulare. 

Aceste particularități de statică privesc în mod egal și etajele dintre L4-L5. 

L4-L5 sunt menținute indirect pe sacru prin ligament ilio-lombare de la apofizele transversal
până la creasta iliacă. Aceste ligamente limitează amplitudinea miscării de înclinare laterală. 

Din profil ele se diapun astfel: ligamentele inferioare spre anteriore, ligamentele superioare spre
posteriore. Ligamentul superior se întinde în flexie, cel inferior în extensie. 

1.Articulația sacrococcigiana(simfiza)- realizează mobilizarea pasivă înapoi a vârfului coccigelui

în timpul nașterii. 

Mijloace de unire - ligament interosos-preia rolul discurilor 

   -ligament periferice 

14
          ARTICULAȚII EXTRINSECI 

A.Articulațiile capului cu coloana vertebrală: 

1.Articulația atlantooccipitală ( sinovială, condiliană, uniaxială)- permite mișcări de flexie-

extensie 

2.Articulația atlantoaxoidiană- mediană(sinovială, trohoidă, uniaxială)-permite mișcări de

rotație; 

-laterala(sinoviala,plana)- permite miscari de alunecare. 

Aceste articulații au fost descries anterior. 

B. Articulațiile coastelor cu coloana vertebrală: 

1.Articulația costovertebrală 

2.Articulația costotransversală 

Linia gravitației în stațiunea vertical la om trece prin tragus, partea anterioară a umărului, uțor
posterior de axul ce unește cele două capete femurale, mijlocul feței exterioare a marelui
trohanter, anterior axei transversal a articulației genunchiului, puțin posterior celei tibiotarsiene. 

Datorită articulațiilor coloanei proiecția centrului de greutate ale diferitelor segmente nu se

gaăsețte pe linia proiecției centrului general de greutate a corpului. Acțiunea gravitației produce
de la vertebră la vertebră solicitari rotationale care tind să accentueze curburile; dacă nu sunt
neutralizate coloana se va prăbuși. 

   Forțele ce se opun solicitărilor rotaționale sunt ligamentele. La nivelul coloanei, dorsal

proiecția centrului de greutate al corpului trece înaintea coloanei favorizând prabușirea
anterioară; pentru redresare intervin ligamentele vertebrale posterioare, ligamentele
interspinoase, ligamentele galbene. 

Invers, pentru coloana lombară și cervicală proiecția centrului de greutate este posterioară
coloanei; forțele ce se opun sunt ligamentele vertebrale anterioare. 

Alte elemente ce au rolul de a absorbi, de a reduce solicitările sunt discurile intervertebrale. Ele
nu sunt tensionate ca ligamentele, ci comprimate ca urmare a presiunilor care se exercită asupra
lor. 

Între aceste doua categorii de elemente anatomice se stabilește o stare de echilibru-echilibru

intrinsec ( Steindler). 

 
 
15
În afara echilibrului intrinsic coloana vertebrală dispune de un număr mare de mușchi, ce îi
asigură echilibrul extrinsic. 

 
 

                           

COLOANA VERTEBRALĂ CA ÎNTREG 

Comformația exterioară 

Coloana vertebrală considerată în totalitatea ei prezintă: 

1. Fața anterioară este reprezentată de o coloanî cilindrică rezultată din suprapunerea corpurilor
vertebrale. 

2. Fața posterioară prezintă pe linia mediană procesele spinoase ce formează creasta spinoasă ( se
pot explora în flexia trunchiului).În continuare se explorează creasta sacrală mediană iar în  plica
interfesieră se pot palpa coarnele sacrale, coarnele coccigiene și hiatul sacral. De o parte și de
alta a crestei spinale se găsesc șanțurile vertebrale ce adăpostesc muschii ce actionează asupra
coloanei vertebrale. 

3. Fețele laterale prezintă: proces transversal, pediculi vertebrali, foramene intervertebrale( de

conjugara), parțile laterale ale corpurilor vertebrale. 

4. Canalul vertebral se formează prin suprapunerea foramenelor vertebrale. Diametrele canalului

vertebral variază: sunt mai mari în regiunea cervicală și lombară unde mobilitatea este mai mare. 

Morfometria  coloanei   vertebrale: 

1. Lungimea totală sau diametrul longitudinal variază în funcție de sex, fiind la barbat de 73-75
cm și la femei 60-65 cm. 

2.Lățimea sau diametrul transversal este maxim la baza sacrului ( 10-12 cm), de aici descrescând
în jos și în sus; 

3. Diametrul antero-posterior( sagital) este maxim la nivelul ultimelor vertebre lombare( L5-7
cm) și scade în sus și în jos (C-4 cm,T-6cm). 

Coloana vertebrală nu este rectilinie, ea prezintă două feluri de curburi: în plan sagital și în plan
frontal. 

În plan sagital- curburile sunt orientate fie cu convexitatea înainte când se numesc lordoze, fie cu

16
convexitatea înapoi când se numesc cifoze. 

Coloana vertebrală prezintă patru curburi : curbura cervical( lordoza), curbura toracală ( cifoza),
curbura lombară ( lordoza), curbura sacrococcigiană( cifoza). 

În timpul vieții intrauterine coloana vertebrală prezintă o singură curbură cu convexitatea

înapoi (cifoza). 
La n.n coloana vertebrală prezintă un unghi lombosacral, ce separă cifoza cervico-
toracală de cea sacrococcigiană. 

17
 Lordoza cervicală apare în lunile 3-5, este rezultatul ridicării capului de către sugar. 
Lordoza lombară apare în jurul vârstei de doi ani și se datorează stațiunii vertical și
locomoției. 
Indicele lombar- Cunningham- reprezintă raportul dintre înălțimea corpului posterior și
înălțimea corpului anterior înmulțit cu 100. 
La om este de 97,46-98,68 iar la animal este de 100. Acest indice permite aprecierea
obiectivă a lordozei lombare. 
În plan frontal curburile sunt orientate cu convexitate la dreapta sau la stânga. 
Există trei curburi : 
- curbura cervicală cu convexitatea la stânga; 
- curbura toracală cu convexitatea la dreapta; 
- curbura lombară cu convexitatea la stanga; 
Curbura toracală este primară, fiind determinate de tracțiunea mușchilor mai dezvoltați la
membrul superior drept; celelălte curburi sunt compensatorii. La stângaci curburile sunt orientate
în sens invers. Curburile pot varia de la un individ la altul, atenuate sau accentuate de morfologia
părților moi (grasime, muschi). 
 
MADUVA SPINARII

Maduva spinarii este asezata in canalul vertebral (. 2.) si se intinde de la vertebra C1 la vertebra
L2, de unde se continua cu filum terminale pana la baza coccisului. Are forma de cilindru usor
turtit dorso-ven-tral. Prezinta doua umflaturi, cervicala si lombara, care corespund regiunilor
maduvei din care se desprind nervii membrelor.

. 2. Dispunerea maduvei in canalul vertebral: 1. ramura dorsala a nervului spinal; 2.

ramura ventrala; 3. corp vertebral; duramater; 5. ganglion simpatic; 6. ramuri comuni-
cante; 7. radacina anterioara; 8. ganglion spinal; 9. radacina posterioara; 10. maduva
spinarii.
18
Fata anterioara prezinta fisura mediana anterioara. Lateral, se afla santurile antero-laterale pe
unde ies radacinile anterioare ale nervilor spi 323h79d nali. Fata posterioara prezinta santul
median posterior, santurile inter-mediare, care delimiteaza fasciculele Goll si Burdach, si
santurile postero-laterale pe unde patrund radacinile posterioare ale nervilor spi 323h79d nali.

1.1. Structura interna a maduvei spinarii. In sectiune transversala, maduva este constituita din
substanta cenusie si substanta alba.

Substanta cenusie (. 3. A), situata la interior, este formata din celule si fibre nervoase. In
sectiune are forma literei H, este mai pronuntata la umflaturi si prezinta trei perechi de coarne:
anterioare, posterioare si laterale.

. 3. Sectiune in maduva. A. Substanta cenusie: 1. neuroni somatosenzitivi; 2. neuroni

somatomotori; 3. neuroni viscerosenzitivi; neuroni visceromotori; 5. canal ependimar. B.
Substanta alba: 6. cordon anterior; 7. cordon lateral; 8. cordon posterior; 9. fisura
mediana anterioara; 10. sant median posterior.

Coarnele anterioare, mai voluminoase, contin neuroni somatomotori. Coarnele posterioare, mai
alungite, contin neuroni somatosenzitivi. Coarnele laterale contin neuroni vegetativi:
viscerosenzitivi, spre partea

posterioara, si visceromotori, spre partea anterioara, intre neuronii senzitivi si cei motori pot
exista neuroni de asociatie (intercalari).

In substanta alba dintre coamele laterale si coarnele posterioare se afla substanta reticulata
medulara. Portiunea centrala, numita comisura cenusie, are la interior canalul ependimar, care
contine lichid cefalorahidian. Acest canal se continua in partea lui superioara cu ventriculii
cerebrali care, la randul lor, contin lichid cefalorahidian cu rol in nutritia si protectia nevraxului.

Neuronii motori medulari indeplinesc functii de centri nervosi.

19
Substanta alba (. 3. B), aflata la exterior, este formata din fibre nervoase mielinice. Coarnele sub-
stantei cenusii delimiteaza in substanta alba trei perechi de cordoane: anterioare, posterioare si
laterale.In interiorul cordoanelor se delimiteaza fascicule (tracturi) ascendente si descendente
( tabelul de mai jos). Fasciculele ascendente (. A) sunt senzitive, iar cele descendente (. B) sunt
motorii.

In afara acestor fibre lungi, in substanta alba medulara exista si fibre scurte, de asociatie, care fac
legatura intre diferitele segmente ale maduvei (fascicule intersegmentare).

. Tracturile substantei albe medulare: A. Ascendente: 1. spinotalamic anterior; 2. spinotalamic lateral;

3. spinobulbare; spinocerebelos direct; 5. spinocerebelos incrucisat. B. Descendente: 6. piramidal
incrucisat; 7. piramidal direct; 8. rubrospinal; 9. tectospinal; 10. olivospinal; 11. vestibulospinal; 12.
reticulospinal.

Rolul coloanei vertebrale 

 
 
1.Protecția măduvei învelită de meninge se realizează anterior de corpurile vertebrale iar
posterior de arcurile vertebrale. 
2.Rolul static. 
În ortostatism coloana vertebrală reprezintă un ax ce susține capul, trunchiul și membrele
superioare; ea transmite apoi greutatea la bazin și membrele inferioare. Marea dezvoltare a
vertebrelor lombare se explică deci prin greutatea pe care trebuie să o susțină. Curburile sagitale
au rolul de a mării rezistența coloanei vertebrale. Acest fapt este reprezentat de formula c2+1 în
care c este numărul curburilor: 
42+1=17 
12+1=2 
Coloana vertebrală poate prezenta și curburi patologice ca urmare a exagerării curburilor
20
normale. Cifoza patologică se caracterizează prin accentuarea convexității posterioare, iar
lordoza patologică prin accentuarea convexității anterioare. 
Scolioza este exagerarea curburilor în plan frontal. Curburile patologice pot fi congenitale
sau dobândite, pot influența negativ dezvoltarea și funcționarea unor viscere. 
3.Rolul biomecanic: 

Coloana vertebrală este antrenată în mișcări numeroase și ample: datorită acestora corpul
are o mare mobilitate. Aceste mișcări au fost discutate anterior 

CAPITOLUL II
TRAUMATISMELE VERTEBRO – MEDULARE

Traumatismele vertebromedulare (TVM) reprezintă 1% din totalul traumatismelor și 43%

din patologia vertebrală.

EPIDEMIOLOGIE
Frecvența maximă este înregistrată la bărbați între 15-35 de ani, iar cele mai frecvent
lezate segmente sunt C5-C6 și T12–L1. Leziunile vertebrale sunt însoțite și de leziuni
neurologice care se încadrează în următoarele frecvențe: 40% cervicale, 10% toracale, 35%
toraco-lombare. Numai 5% dintre traumatismele vertebrale afectează copiii, iar sub vârsta de 9
ani aceste leziuni au localizare predilectă la nivelul coloanei cervicale C1-C3. Gravitatea
leziunilor cervicale este mult mai mare la copii față de adulți.
ETIOLOGIE
Cele mai frecvente tipuri de accidente soldate cu traumatisme vertebrale izolate sau
asociate altor leziuni sunt în ordinea frecvenței: accidentele rutiere, căderile, agresiunile,
accidentele sportive, accidentele de muncă.
MECANISME DE PRODUCERE
Se apreciază în funcție de dinamica accidentului și de rezultanta direcției forțelor care au
acționat la nivelul coloanei pentru a produce leziunile. Principalele mecanisme sunt:
•Telescoparea
•Hiperextensie - rotație
•Hiperflexie - rotație
•Telescopare–hiperextensie–hiperflexie - rotație
•Rotație–hiperextensie - hiperflexie
•Whiplash = hiperflexie + hiperextensie
21
 Tipul de mecanism traumatic poate fi apreciat și după investigațiile radiologice, întrucât
fi ecare dintre mecanismele enumerate mai sus se asociază cu anumite tipuri de leziuni.

CAUZA INCIDENTELOR LVM (LEZIUNI VERTEBRO-MEDULARE)

1. Catatrauma (caderi de la inaltime, caderi din copac)
2. Sarituri in apa putin adanca
3. Accidente de trafic rutier
4. Accidente de sport
5. Conflicte armate regionale
6. Miscari gresite in hiperflexie

CLASIFICAREA TVM
Traumatismele se clasifică în primul rând după nivelul osos al leziunilor în traumatisme
vertebro-medulare cervicale, toracale, lombare.
Traumatismele vertebro-medulare se mai clasifică în traumatisme închise și deschise,
după cum există sau nu soluții de continuitate către exterior la nivelul focarelor traumatice, prin
care se poate exterioriza substanța nervoasă sau LCS. Cele mai frecvente traumatisme vertebro-
medulare deschise sunt plăgile prin împușcare și plăgile penetrante la nivelul gâtului.
După cum leziunea interesează sau nu măduva spinării acestea sunt denumite mielice și
amielice.
După tipul de leziune produsă la nivelul conținutului sau conținătorului spinal putem
decela:
•Leziuni intrinseci:
1. Hematom subdural
2. Hemoragia subarahnoidiană
3. Contuzia medulară
4. Transsecțiunea medulară
5. Edemul medular
6. Dilacerarea durală
7. Avulsia radiculară
•Leziuni extrinseci:

22
 1. Hematomul extradural
2. Fractura corpului vertebral
3. Luxațiile vertebrale
4. Hernia de disc traumatică

După mecanismul de producere, aspectele radiologice și tabloul clinic TVM sunt asociate
cu:
• Leziuni vertebro-discoligamentare:
a. Fracturile corpului vertebral:
1. Liniare
2. Parcelare
3. Tasări
4. Cominuții
5. Fracturi – luxații
b. Fracturile arcului vertebral:
1. Pediculi vertebrali
2. Masiv articular
3. Lame articulare
4. Apofi ze spinoase
5. Apofi ze transverse
c. Forme particulare ale fracturilor vertebrale:
1. Dislocația atlanto – occipital

2. Fractura cominutivă a atlasului sau fractura Jefferson

3. Fractura de odontoidă
4. Fractura bipediculară a axisului sau fractura spânzuraților
d. Hernia de disc traumatică

• Leziuni vasculare:
a. leziuni ale arterelor vertebrale care pot suferi comprimări, forfecări și rupturi
b. leziuni ale arterelor spinale

23
c. leziuni ale arterelor radiculare

•Leziuni complexe duro – medulo - radiculare:

a. Ruptura sacului dural prin eschile osoase
b. Leziuni medulare:
1 Comoția medulară
1. Contuzia medulară
2. Compresia medulară prin discuri rupte sau eschile osoase
3. Dilacerarea medulară

c. Leziuni radiculare:
1. Compresiunea
2. Contuzia
3. Secțiunea
4. Smulgerea

TVM se mai clasifică și după caracterul fracturilor de coloană în TVM cu leziuni stabile
și instabile.
Teoria Denis emisă în 1983 imaginează stabilitatea coloanei vertebrale în funcție de
integritatea anatomică a trei coloane reprezentate de:
• coloana anterioară care cuprinde ½ anterioară a corpului vertebral, ½ anterioară a discului
intervertebral și ligamentul vertebral anterior
• coloana mijlocie care cuprinde ½ posterioară a corpului vertebral, ½ posterioară a discului
intervertebral și ligamentul vertebral posterior
• coloana posterioară care cu prinde arcul vertebral și complexul ligamentar posterior format din
articulare, ligamente galbene, ligamentul interspinos și ligamentul supraspinos
Instabilitatea este dată de interesarea a două sau trei coloane în totalitate.

CLINICA TVM
Traumatismele vertebro-medulare sunt însoțite de durere regională, tulburări motorii și
senzitive și după caz, tulburări sfincteriene. Localizarea clinică probabilă a leziunii este definită
24
de nivelul osos și neurologic, adică de nivelul senzitiv și motor.
Nivelul osos se identifică cu certitudine numai după examinare radiologică. Nivelul
senzitiv este reprezentat de segmentul cel mai caudal al măduvei la care funcția senzitivă este
normală pentru ambele părți ale corpului. Nivelul motor este reprezentat de segmentul cel mai
caudal pentru care funcția motorie este normală bilateral. La examenul local al pacientului se
evidențiază:
• durere rahidiană accentuată de mobilitate, presiune locală, tuse
• contractura musculaturii paravertebrale
• rigiditate și impotență funcțională a segmentului vertebral
• deformarea coloanei: scolioză, gibozitate, ștergerea lordozei
• discontinuitatea șirului apofi zelor spinoase
• atitudini particulare: torticolis, susținerea bărbiei cu mâna (în leziuni cu nivel C1-C2).

Clasificarea Frankel este cea mai utilizată clasificare clinică și definește gravitatea și
implicit prognosticul evolutiv al leziunilor vertebromedulare. Scala Frankel are următoarele
categorii:
• Frankel A – leziune completă - funcții motorii și sensitive abolite sub nivelul neurologic
• Frankel B – leziune incompletă - funcții motorii abolite sub nivelul neurologic, funcții senzitive
prezente sub nivelul neurologic
• Frankel C – leziune incompletă - funcții senzitive prezente sub nivelul neurologic, activitate
motorie voluntară prezentă sub nivelul neurologic, dar inefi cientă cu defi cite mari
• Frankel D – leziune incompletă - funcții senzitive prezente sub nivelul neurologic, activitate
motorie voluntară prezentă sub nivelul neurologic, eficientă, dar nu cu forță normală
• Frankel E – fără deficite neurologice motorii sau senzitive

SINDROAME DE INTERESARE TRAUMATICĂ VERTEBROMEDULARĂ sunt

urmatoarele:
• sindromul de transsecțiune medulară sau sindrom medular transvers complet,
• sindroame medulare incomplete sau parțiale și sindroame particulare.
Transsecțiunea medulară este cea mai gravă formă de afectare neurologică și cuprinde 3
faze:
25
 a. Faza de șoc medular cu durata medie de 3 săptămâni
b. Faza de automatism medular cu durata de 4-8 săptămâni
c. Faza sechelară care se defi nitivează după luni sau ani

Sindroamele medulare incomplete reprezintă afectări parțiale ale măduvei spinării și sunt
definite în funcție de gradul de afectare transversală al măduvei spinării la un anumit nivel
neurologic în:
a. Sindrom de hemisecțiune medulară numit Brown – Sequard
b. Sindrom de contuzie centromedulară numit Schneider I
c. Sindrom medular anterior numit Schneider II

Sindroame particulare sunt definite în funcție de afectarea anumitor structuri medulare în:
a. Sindrom de con medular
b. Sindrom de coadă de cal
c. Sindrom radicular

Explorarea paraclinică a traumatismelor vertebro-medulare se efectuează pentru

conținătorul osos prin radiografii vertebrale standard sau cu incidente speciale, mielografii,
examinări CT vertebrale și mielo- CT urmate de reconstrucții spațiale ale segmentelor examinate.
Cea mai fidelă și completă examinare pentru măduva și rădăcinile spinale este examinarea prin
IRM.

Explorari functionale in traumatisme vertrebro-medulare

Diagnosticul topografic
Se face stabilind sediul leziunii, ceea ce este posibil pe criterii clinice, in functie de localizarea
deficitului motor si a tulburarilor de sensibilitate. Distributia inervatiei motorii, si in consecinta a
deficitului motor, in functie de neuromere, se face astfel:

-         C1-C4 (plexul cervical): muschii profunzi ai regiunii cervicale, diafragm (prin nervul
frenic).

-         C5-T1 (plexul brahial): muschii centurilor scapulare si ai membrelor superioare.

26
-         T2-T12: distributie metamerica prin nervii intercostali si subcostali, inerveaza musculatura
trunchiului.

-         T7-L1: muschii peretelui abdominal.

-         L1-L4 (plexul lombar, alaturi de o ramura din S3) si L5-S3 (plexul sacrat, alaturi de o
ramura din L4): muschii bazinului si ai membrelor inferioare.

-         Radacinile lombo-sacrate L2-S5 (coada de cal): musculatura membrelor inferioare;

inervatia vegetativa a rectului, vezicii urinare, organelor genitale.

Inervatia senzitiva este tradusa la nivelul tegumentelor de catre portiuni numite dermatomere,
care corespund la nivel central anumitor neuromere. Prin studierea diferitelor forme de
sensibilitate la nivelul dermatomerelor se poate determina daca neuromerul este sau nu integru.

   Diagnosticul imagistic

Investigarea imagistica trebuie initiata numai dupa stabilizarea functiilor vitale . Un bilant
imagistic cat mai complet si fidel este esential pentru evaluarea corecta a leziunilor si pentru
stabilirea conduitei terapeutice . Printre metodele imagistice care ofera date valoroase in
diagnosticul TVM se numara radiografia simpla, computer tomografia, retonanta magnetica si
mielografia.

            Radiografia simpla care trebuie sa fie de buna calitate si sa fie efectuata in incidente AP,
laterale, eventual oblice 3/4 si in pozitia de inotator (pentru vizualizarea jonctiunii cervico-
toracice). Se pot efectua si examinari in pozitii functionale (flexie, extensie) insa cu multa
precautie. Radiografia simpla are o valoare aparte in investigarea imagistica a TVM. Ea trebuie
executata chiar daca nu exista semne de deficit neurologic si este utila in:

-         decelarea leziunilor vertebrale traumatice, primitive sau secundare (pe os modificat
patologic)

-         decelarea caracteristicilor leziunilor osoase (fractura, fractura-luxatie, directia si gradul

deplasarii etc.

-         stabilirea deciziei terapeutice (necesitatea realinierii coloanei si a stabilizarii focarului de

fractura, stabilirea caii de abord in interventia chirurgicala).

Trebuie retinut ca informatiile oferite de radiografia simpla, desi extrem de valoroase, se refera
numai la starea structurilor osoase. Starea partilor moi (maduva, radacini, discuri etc.) nu poate fi
evaluata prin aceasta investigatie (. 4-2).

27
Mielografia, executata prin examen radiologic in diferite incidente dupa introducerea de
substanta de contrast in spatiul subarahnoidian, pe masa basculanta, este o explorare invaziva.
Utilizarea moderna a substantelor iodate hidrosolubile non-ionice ca substante de contrast a
determinat scaderea majora a toxicitatii acestei metode de investigatie. Mielografia evidentiaza
cu mare acuratete sediul si caracterul morfologic al unui potential agent compresiv si poate
sugera chiar natura sa anatomopatologica. Actualmente este insa preferata din ce in ce mai mult
investigarea RMN, o metoda neinvaziva si net superioara mielografiei, din toate punctele de
vedere.

            Computer tomografia (CT) ofera in plus posibilitatea evidentierii leziunilor de parti moi
si a leziunilor cu substrat vascular, atat ischemice cat si hemoragice (. 4-3). Sectiunile seriate la
nivelul investigat inlocuiesc tot mai mult examenul mielografic, iar asocierea CT cu injectarea de
substanta de contrast reuseste sa imbine avantajele ambelor metode.

            Rezonanta magnetica nucleara (RMN) a castigat un loc deosebit in examinarea

maduvei spinarii. Examinarea este capabila sa evidentieze cu o acuratete mare partile moi si
leziunile acestora. Datorita saraciei protonice de la nivelul vertebrelor si contrastului puternic
dintre semnalul lichidului cefalo-rahidian (LCR) si semnalul medular, examinarea RMN reuseste
sa evidentieze optim leziunile medulare si extramedulare, in ultimul caz putand preciza chiar
natura unui potential agent compresiv. Printre avantajele tehnice se numara si posibilitatea
obtinerii de imagini in diferite incidente fara mobilizarea pacientului (.4-4).

28
Aspecte computer tomografice in TVM. 1. Leziune vertebrala prin hiperextensie, cu subluxarea
proceselor articulare, la nivelul C2-C3 2. Leziune vertebrala cervicala produsa prin rotatie, cu
fractura procesului articular si a arcului vertebral, pe partea dreapta 3. Leziune prin explozie a
corpului vertebral L1, cu patrunderea unui fragment osos posterior in canalul vertebral si fractura
fara deplasare a arcului vertebral 4. Fractura-luxatie T10-T11, cu fracturi cominutive la nivelul
corpului vertebral si a elementelor osoase posterioare 5. Fractura prin compresiune la nivelul
unei vertebre lombare, cu un fragment osos patrunzand in canalul vertebral 6. Hematom
subarahnoidian acut la nivelul C2-C3, pe partea stanga, intr-o fractura-luxatie 7. Avulsia unei
radacini de nerv spinal la nivelul C6, pe partea stanga (cu injectare de substanta de contrast) 8.
Subluxarea proceselor articulare C6-C7. Se evidentiaza aschii osoase care lezeaza radacinile
nervului spinal (cu injectare de substanta de contrast) 9. Hernie discala traumatica la nivelul L2-
L3, cu fractura a corpului vertebral L2 (cu injectare de substanta de contrast).

ATITUDINEA TERAPEUTICĂ
Cauza cea mai frecventă de deces în TVM este sindromul de aspirație traheală a
conținutului gastric și socul medular. La locul accidentului pacientul trebuie imobilizat în timp
29
ce este extras din mediul respectiv cu scopul de a preveni orice mișcări pasive sau active ale
coloanei vertebrale fiind apoi transportat pe suprafețe rigide cu capul fixat și cu guler cervical.
Sunt apreciate funcțiile vitale și în caz de hipotensiune se administrează agenți de combatere a
șocului cardiovascular și se administrează fluide pentru compensare volemică. Se menține
oxigenarea adecvată cu sau fără intubație orotraheală. Intubația se execută cu precauție când se
suspicionează o leziune cervicală, fără a manevra coloana pacientului. Apoi se face un prim
bilanț al nivelului lezional și al leziunilor asociate în caz de politraumatisme. Pacientul este
transportat în unităţi spitalicești pentru continuarea procedurilor de susținere, diagnostic și
tratament.

La nivelul spitalului se execută următoarele manevre:

• se menține imobilizarea pacientului pe parcursul transportului la investigații
• se combate hipotensiunea din șocul spinal folosindu-se agenți inotropi și atropină
• se menține oxigenarea adecvată
• se evaluează neurologic complet pacientul
• se introduce tub nazogastric pentru drenaj
• se introduce sondă urinară
• se combate hipertermia
• se corectează tulburările hidroelectrolitice în funcție de probele biologice
• se efectuează evaluarea radiologică
•se instituie tratamentul cortizonic specifi c cu metilprednisolon în primele 8 ore de la
traumatism, în funcție de indicațiile și contraindicațiile fi ecărui caz în parte în doze de 30 mg/kg
corp în 15 minute și apoi 5,4 mg /kg corp în următoarele 24-48 de ore.

După ce se efectuează bilanțul pacientului și se precizează diagnosticul se instituie măsuri

terapeutice speciale pentru fi ecare tip de leziune.

INDICAȚII TERAPEUTICE DE URGENȚĂ

Indicațiile pentru chirurgie decompresivă de urgență sunt limitate deoarece se pot asocia
cu agravarea deficitelor neurologice. La pacienți cu leziuni complete s-a demonstrat că
decompresiunea și stabilizarea de urgență nu aduce beneficii semnifi cative. Există câteva situații
30
cu indicație de urgență care se adresează pacienților cu leziuni incomplete, la care după
decompresiune se practică reducerea și stabilizarea leziunii osoase. Acestea sunt:
• leziuni incomplete cu agravarea progresivă a simptomatologiei neurologice
• stop mielografi c sau mielo-CT
• prezența de fragmente osoase și hematoame compresive în canalul spinal
• necesitatea decomprimării unei rădăcini cervicale vitale
• fracturi complexe și plăgi penetrante ale coloanei
• sindrom acut traumatic de arteră spinală anterioară
• fracturi ireductibile compresive

FRACTURILE COLOANEI CERVICALE

1) Dislocarea atlanto-occipitală este frecventă la copii, poate avea semne neurologice

minime sau foarte grave până la disociație cervicobulbară care duce rapid la deces. Nu se
decelează leziuni osoase ci numai leziuni de ligamente alare, transverse și de membrană
tectorială. Se tratează chirurgical prin procedee de fuziune occipito-cervicală, sau
conservator prin imobilizare 12 luni.
2) Dislocația atlanto-axială poate apare după traumatisme minore, este însoțită de durere
și torticolis cu limitarea mobilității. Examenul radiologic este dificil, poate arăta dislocări

31
rotatorii sau anterioare. Se tratează prin reducere sub tracțiune și imobilizare, iar când sunt
associate fracturi se practică fuziunea chirurgicală C1-C2.

3) Fractura de atlas este rar izolată, de obicei se asociază și cu alte fracturi cervicale. Se
mai numește fractura Jefferson. Constă în fracturarea în 2 sau 4 puncte ale arcurilor vertebrale,
este o fractură instabilă și de obicei nu dă semne neurologice. Se tratează prin imobilizare
externă.

Imaginea radiologicǎ (sus) și CT (jos) a fracturii Jefferson

4) Fracturile de axis. Cea mai reprezentativă este „fractura spânzuraților” care de obicei
nu dă semne neurologice. Constă în rupture de ligamente, deplasări cu angulație ale vertebrelor
C2 - C3 și fracture de apofi ze articulare. În funcție de gradul de instabilitate se tratează prin
reducere și imobilizare externă sau prin procedee de stabilizare chirurgicală.

32
Fracturǎ tip hangman („fractura spȃnzuraților”) – topogramă CT

5) Fractura de odontoidă este de 3 tipuri după nivelul la care este fracturat dintele axisului: tip I -

la vârf; tip II - la bază, cea mai frecventǎ, ce include și subtipul IIA – cu cominuție; tip III –

traiectul de fracturǎ intereseazǎ și corpul C2. Se produce prin mecanisme de fl exie. 40% din

pacienți decedează în momentul accidentului. Fracturile de tip II și III se pot asocia cu semne

neurologice. Fractura tip IIA are indicație operatorie. Pentru fractura tip II simplă (fără

cominuție)

indicațiile operatorii sunt: fractura cu deplasare >5mm, vȃrsta >50 ani, asocierea rupturii

ligamentului transvers, lipsa consolidării ȋn condițiile unei imobilizări adecvate. Opțiunile

chirurgicale includ fi e plasarea, sub control fl uoroscopic, la nivelul odontoidei, a unui șurub ce

33
va compacta focarul de fractură, fi e realizarea unei artrodeze C1-C2. Fracturile tip I și III se

tratează, cu mici excepții, conservator prin imobilizare timp de 10-12 săptămȃni.

Reconstrucție CT-3D a unei fracturi de odontoidǎ tip II

6) Fracturile combinate C1-C2. În aceste fracturi tratamentul chirurgical este dictat de

prezența leziunilor la nivelul odontoidei și de tipul fracturii de odontoidă. Se poate trata prin
imobilizare externă sau prin fuziuni chirurgicale.
7) Sindromul SCIWORA (Spinal Cord Injury Without Radiologic Abnormality) sau
traumatism medular fără anomalii radiologice este caracteristic copiilor între 2-16 ani care, în
pofi da unor deficite apărute postraumatic nu prezintă evidente radiologice de leziuni vertebrale
sau ligamentare, dar pot prezenta leziuni medulare și durale. De obicei postraumatic există o
perioadă de latență variabilă până la instalarea deficitelor, de la câteva ore până la 4 zile.
Tratamentul chirurgical este ineficient. Cazurile cu semne neurologice minore se tratează prin
imobilizări externe.

34
Aspect IRM cervical în sindromul SCIWORA

8) Fractura de apofiză spinoasă C7 sau Clay-Shoveler este o fractură de stress fi zic în

care mușchiul trapez smulge la o contracție violentă apofi za spinoasă de la C7. Prin natura ei
este benignă, dar se poate asocia cu leziuni ale brațelor sau altor vertebre. Pacienții fără semne
neurologice se imobilizează în gulere.

35
Imagine a fracturii Clay-Shoveler

9) Fractura „teardrop”sau „în lacrimă” este o fractură de corp vertebral cervical la nivelul
platoului inferior care se poate deplasa extern sau intern în canalul spinal. Afectează integritatea
discului intervertebral, a ligamentelor și/sau a proceselor articulare. Se tratează chirurgical în
funcție de gradul de instabilitate prin proceduri anterioare sau posterioare.

Fracturǎ tip “teardrop”

10) Fracturile verticale sau oblice de corp vertebral cu sau fără deplasare benefi ciază de
tratament chirurgical de stabilizare prin procedee combinate anterioare și posterioare. Se însoțesc
de deficite neurologice.
11) Luxațiile cervicale unilaterale sau bilaterale se asociază cu leziuni ale discurilor
cervicale care pot fi compresive. Au indicație de reducere și fixare chirurgicală.

36
Luxație cervicalǎ C5-C6

12) Leziunile ligamentare și discale pure apar prin mecanisme de tracțiune și fl exie și
duc la angulari cifotice, subluxații îngustări de spații discale, lărgiri ale distanțelor interspinale.
Se evaluează și se stabilizează chirurgical în funcție de gradul de instabilitate și de apariția defi
citelor neurologice.
Tratamentul traumatismelor vertebro-medulare cervicale se decide ca urgență și amploare în
funcție de defi citul neurologic al pacientului. Pacienții cu leziuni complete nu benefi ciază din
punct de vedere al evoluției ulterioare de intervenția chirurgicală deoarece leziunile medulare
sunt ireversibile. Stabilizarea chirurgicală permite însă o mobilizare rapidă și previne
diformitățile și angulațiile secundare.
Pacienții cu leziuni incomplete neurologic beneficiază de intervenții decompresive și de
stabilizare care îi ajuta să recupereze o parte din funcțiile măduvei spinării.

FRACTURILE COLOANEI TORACOLOMBARE

Circa 70% dintre fracturile coloanei toraco-lombare se însoțesc de deficite neurologice.
Leziunile minore rezultate în urma traumatismelor care nu au indicație chirurgicală sunt:
1) fracturile de apofize transverse, ce pot interesa la nivel cervico-toracal și lombar
plexurile brahial și lombosacrat;
2) fracturile de procese articulare;
3) fracturi izolate de apofi ze spinoase care sunt de obicei rezultatul traumatismelor
directe. Leziunile majore constau în 4 tipuri de fracturi, după cum urmează:
1) Fracturi cu tasare, produse prin compresiune, afecteazǎ coloana anterioară (conform
37
modelului biomecanic al lui Denis), menținȃnd coloana mijlocie intactă și din acest motiv sunt
de regulă stabile și nu se ȋnsoțesc de leziuni neurologice.

Fracturǎ tasare lombarǎ

2) Fracturi „așa-zise” explozive care se produc prin sarcini axiale și compresiuni ale
corpurilor vertebrale. Afectează atȃt coloana anterioară cȃt și cea mijlocie motiv pentru care sunt
de regulă instabile și au o rată ȋnaltă de afectare neurologică. Constau în tasări și fracturi de
platouri vertebrale însoțite de diferite grade de rotație ale fragmentelor rezultate. Se produc mai
frecvent la nivelul joncțiunii toraco-lombare, ȋn special ȋntre T10 și L2. Sindroamele neurologice
depind de localizare, 50% dintre pacienți fi ind fără semne neurologice posttraumatic, iar 5%
fiind paraplegici de la debut.

Fracturǎ tip „exploziv” cu fragmente ȋn canalul lombar

3) Fractura centurii de siguranță frecventă în accidentele rutiere, care se produce prin

mecanisme de fl exie și poate interesa unul sau două nivele osoase și toate cele 3 coloane de
stabilitate, prin compresia coloanei anterioare și distracția coloanei mijlocii și posterioare.

Fractura centurii de siguranțǎ

4) Fracturi - luxații care afectează toate cele 3 coloane de stabilitate și se datorează unor
mecanisme complexe de compresiune și rotație și care se asociază cu alte leziuni traumatice de
vecinătate. Sunt de regulǎ instabile și se ȋnsoțesc de deficite neurologice.

Managementul fracturilor toraco-lombare (tratament conservator versus tratament

chirurgical) depinde de tipul coloanei afectate (conform modelului biomecanic propus de Denis)
și de gradul de instabilitate.
Ȋn cazul fracturilor instabile se descriu 3 grade de instabilitate (Denis):
38
 1) gradul 1: instabilitate mecanică
2) gradul 2: instabilitate neurologică
3) gradul 3: instabilitate mecanicǎ și neurologică
A) Leziunile izolate ale coloanei anterioare (de exemplu fracturile cu tasare simple) sunt
considerate de regulă stabile și se tratează conservator prin repaus la pat 1-3 săptămȃni,
antialgice și mobilizare ulterioarǎ, eventual ȋn corset toraco-lombar, pentru aproximativ 10-12
săptămȃni.
Excepție fac următoarele situații cȃnd se impune tratamentul chirurgical:
1) fracturi cu tasare la minim 3 nivele consecutive;
2) fracturi cu pierderea a peste 50% din înălțimea vertebrei și cu angulaţie;
3) angulații cifotice de peste 40 de grade pe un segment;
4) cifozǎ progresivă.
B) Leziunile coloanei mijlocii sunt considerate de regulă instabile (atȃt instabilitate mecanică
cȃt și neurologică datorită migrării fragmentelor osoase ȋn canalul vertebral) și necesită tratament
chirurgical.
Excepție fac următoarele situații cȃnd se poate aplica tratament conservator (similar cu
cel descris pentru fracturile coloanei anterioare):
• fracturi deasupra vertebrei T8, dacă coastele și sternul sunt intacte,
• fracturi sub L4, dacă coloana posterioară este intactă,
• tasările anterioare izolate,
• afectarea coloanei anterioare cu afectare minimă a coloanei mijlocii.
C) Leziunile coloanei posterioare izolate nu sunt de regulǎ instabile și se tratează conservator.
Cu toate acestea trebuie urmarite, ȋntrucȃt poate apare pe termen lung instabilitate cronică cu
cifoză progresivă (ȋn special la copii).
D) Leziunile combinate ale coloanei mijlocii și ale coloanelor anterioară și posterioară sau ale
tuturor celor 3 coloane, apar ȋn fracture grave (tipul „exploziv” sau fracturi-luxații), sunt expresia
unor forte mecanice foarte intense (accidente rutiere, căderi de la ȋnaltime) și sunt de regulă
ȋnsoțite de instabilitate mecanică și eventual neurologică (gradul 3). Astfel, marea majoritate a
acestor fracturi necesită tratament chirurgical.
Trebuie subliniat faptul că fracturile cu instabilitate de gradul 3, adică instabilitate
mecanică și neurologică, necesitǎ sancțiunea chirurgicală ce presupune decompresiuni ale sacului
39
dural și ale rǎdǎcinilor nervoase și stabilizări cu instrumentație, cu sau fără folosirea unor
grefoane osoase recoltate din creasta iliacă și impactate în zona respectivă pentru a favoriza
consolidarea.
O considerație aparte o constituie fracturile pe os osteoporotic care sunt frecvente la
bătrâni. Pentru a scurta perioada de durere și imobilizare în anumite tipuri de fracturi la care nu
se pierde mai mult de 10% din înălțimea vertebrei, se poate efectua vertebroplastia percutană cu
polimeri acrilici.
Pacienții cu traumatisme vertebro-medulare, mai ales cei cu defi cite neurologice trebuie
să benefi cieze de îngrijire cronică sub aspectul kinetoterapiei și reluării maxime a funcțiilor
neurologice în segmentele intacte. Pacienții cervicali mai ales, se confruntă cu tulburări
respiratorii, tromboze venoase profunde și fenomene de disrefl exie autonomă, tulburări trofi ce,
tulburări de evacuare a fecalelor, infecții urinare cronice, toate aceste complicații putând fi
prevenite prin tratament și educație adecvată a pacientului și anturajului.

HEMATOMUL SPINAL EXTRADURAL

Este o entitate patologicǎ rarǎ. Hematomul spinal extradural poate fi traumatic sau
spontan.
1. Etiologia traumaticǎ poate fi reprezentatǎ de puncția lombarǎ, anestezia epiduralǎ,
fracturile vertebrale. Ca factori favorizanți menționǎm tulburǎrile de coagulare.
2. Hematoamele spontane sunt rare. Etiologia: sȃngerarea unor malformații vasculare
40
spinale sau a unor hemangioame vertebrale.
Hematoamele spinale extradurale pot fi localizate la orice nivel spinal, dar cel toracal este
cel mai frecvent implicat. Majoritatea sunt localizate posterior de sacul dural.
Tabloul clinic este nespecific, fi ind dominat de durere localǎ severǎ, urmatǎ de deficit
motor ce progreseazǎ ȋn decurs de ore, zile.
Tratamentul este chirurgical și constǎ ȋn laminectomie decompresivǎ, urmatǎ de
efectuarea hemostazei. Intervenția chirurgicalǎ trebuie realizatǎ ȋn primele 72 de ore de la
debutul simptomatologiei.

HEMATOMUL SPINAL SUBDURAL

Reprezintǎ de asemenea o entitate patologicǎ rarǎ.

La fel ca ȋn cazul hematomului extradural spinal, și cel subdural poate fi posttraumatic
sau spontan. Hematoamele spinale subdurale, atȃt cele spontane cȃt și cele iatrogene (secundare
unei puncții lombare de exemplu) apar de regulǎ ȋn contextul unei coagulopatii.
Tratamentul constǎ ȋn intervenția chirurgicalǎ de decompresie (laminectomie apoi
evacuarea hematomului). Doar ȋn cazurile rare de hematom de mici dimensiuni, necompresiv și
asimptomatic se poate aplica tratamentul conservativ.

TVM LA VARSTNICI
Fracturile senile sunt favorizate de modificarile coloanei vertebrale si musculaturii
paravertebrale date de senescenta:

• Cauza principal: osteoporoza-corpi cu structura rarita, lacunara, mai ales la parte

anterioara( se pierd structuri trabeculare functionale) – aspect radiologic de vertebra biconcave
( de peste)

• Modificari disco- ligamentare- dicurile se ratatineaza, se sclerozeaza, scad elasticitatea ,

plasticitatea si capacitatea de amortizare

41
 • Slabirea musculaturii paravertebrale- accentuarea curburii fiziologice a coloanei
vertebrale spate rotund, scaderea taliei.

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU

TRAUMATISME VERTEBRO MEDULARE

Asistenta medicală este definită ca o știință și o artă care se concentrează pe promovarea

calității vieții astfel cum sunt definite de către persoane și familii la întreaga lor viață, la
naștere,la experiența de îngrijire și sfârșitul vieții.

Suferința modifică total omul care pe lângă asistenta de specialitate are nevoie și de
căldura umana atât în familie cât și în spital.

Fără calități morale remarcabile, activitatea asistentului medical nu este posibilă. Numai
priceperea, oricât de mare ar fi ea este insuficientă. Ideal ar fi ca asistentul medical când vine în
contact cu bolnavul să aibă un mod de comportament adecvat îmbinând profesionalismul cu
umanismul. Bolnavul este atent la felul cum se prezintă un asistent medical.

Comportamentul etic, general al asistentului medical include o atitudine colegială,

prietenească față de restul persoanalului medical. El va evita orice afirmație care ar putea
submina autoritatea sau scăde prestigiului cuiva. Va trebui să fie disciplinat și animat de un
adevărat spirit de echipă, să cultive spiritual de ordine și de economie, să respecte regulile de
igienă și sterilizare, nu de teama unei sancțiuni ci de rațiune și convingere contribuind astfel la
reducerea infecțiilor nosocomiale.

În persoana bolnavului este loviăa inevitabil și familia. Față de vizitatori asistentul trebuie să-și
cunoască bine obligațiile, să fie politicos și sfătuitor, dar să interzică scenele zgomotoase. Nu va
manifesta o atitudine deplasată sau dezgust în unele îngrijiri ale bolnavului și nu îl va lăsa pe
acesta în voia sorții sub pretextul terminării programului. Violarea secretului profesional ,
înstrăinarea obiectelor pacienților și folosirea bunurilor personale indică incorectitudine și o
abdicare de la principiile deontologiei și de la comportamentul etic.

Asistentul medical are responsabilități individuale, de grup precum și specificul unde lucrează.
El își desfașoară activitatea în cadrul echipei de îngrijire bazându-se pe relații de parteneriat și
solidaritate profesională, complementaritate. Activitatea în echipă presupune respectarea
42
autonomiei , profesiei cât și buna colaborare pentru realizarea scopului propus ducând la
satisfacția profesională. Asistentele au posibilitatea de a propaga drepturile pacientului:

• să-i asigure o îngrijire adecvată în orice condiție

• îngrijirea să fie echitabilă, umană și fără discriminări privind rasa, culoarea, naționalitatea,
resursele financiare ori convingeri etice

• să informeze pacientul despre tratament, riscurile aferente în termini pe care ei și familia lor să-
i înțeleagă cu ușurință, iar ei să-și dea consimțământul după ce s-au informat și au înteles tot

• să-i informeze și să-i facă să participe la toate deciziile legate de sănătatea lor

• să li se asigure confidențialitate în timpul discuțiilor,examinări și tratament

• să li se respecte decizia privind refuzul tratamentelor, participarea la cercetări sau experimente

fără să recurgă la acțiuni primitive împotriva lor

• pacienții au dreptul să fie educați și informați de către personalul care îi îngrijește în așa fel
încât să fie capabil să-și asigure un nivel optim de stare de bine și să înțeleagă care sunt nevoile
de bază

Legislativ asistenta medicală are datoria de a :

• promova ce e cel mai bine pentru pacient

• să se asigure că toate nevoile pacientului au fost rezolvate

• a proteja drepturile pacientului

Standarde de îngrijire – asistenta medicală trebuie să respecte :

• standardul de îngrijire profesională : evaluare, diagnostic, identificarea rezultatelor, planning

• standardul de practică profesională: îngrijiri de calitate, educație, colaborare, etică, utiliuzarea

resurselor, cercetare, performanță, evaluare.

Responsabilitatea profesională este o autoangajare conștientă și voiță într-o acțiune. Fiind

conștienți de fiecare atitudine și acțiune înțelegem să justificăm și să luăm asupra noastră toate
consecințele. Asistentul medical are responsabilități individuale, de grup precum și specificul
unde lucrează. El își desfășoară activitatea în cadrul echipei de îngrijire bazându-se pe relații de
parteneriat și solidoritate profesională, complementaritate. Activitatea în echipă presupune
respectarea autonomiei profesiei cât și buna colaborare pentru realizarea scopului propus ducând
astfel la satisfacția profesională.

43
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

CAZUL I

Culegerea datelor :

Nume: N.

44
Prenume: E

Sex: Feminin

Vârstă: 72 ani

Naționalitate: română

Ocupație: pensionară

Data internării: 02.02.2014

Obiceiuri personale: alimentație hiperlipidică, consumă 1-2 cafele pe zi

Antecedente personale: HTA de la vârsta de 60 ani, sub tratament cu Tertensif. Hernia de disc
( L4-L5)

Antecedente fiziologice: -menarha la 14 ani

-2 nașteri

-3 avorturi

-menopauză la 49 ani

Antecedente heredo-colaterale: -mama decedată la 50 ani - IMA

-fiul decedat la 47 ani - IMA

Rețeaua de susținere a pacientei: familia

Motivul internării: Pacienta se internează de urgență în Clinica de Neurologie prezentând deficit

motor pe partea stângă, cefalee fronto-occipitală, transpirații abundente, vărsături.

Pacienta prezintă labilitate emoțională. Disconfort major manifestat prin durere lomobo-sacrată
si la nivelul mebrului inferior drept.

La internare pacienta prezenta creștrea valorii tensionale TA: 220/115 mm Hg

CUNOAȘTEREA PACIENTULUI PE NEVOI

1.Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

a) Problema: Circulaţie inadecvată

Manifestări de dependenţă: Creşterea valorilor tensionale: 210/115 mm Hg

45
Sursă de dificultate: Hiperlipemia, hipercolesterolemia

b) Problema: Respiratie inadecvată

Manifestări de dependență: Dispnee

Sursă de dificultate: Puseu antalgic major

2. Nevoia de a bea și a mânca

a) Problema: Alimentația inadecvată

Manifestări de dependență: Tulburări de masticație

Sursă de dificultate: Dentiție deficitară

3.Nevoia de a elimina

a) Problema: Eliminarea urinară inadecvată

Manifestări de dependență: Incontinență urinară

Sursă de dificultate: Comprimare medulară

4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

a) Problema: Instabilitatea

Manifestări de dependență: Hemiplegie stângă

Sursă de dificultate: Hernia de disc

5. Nevoia de a dormi și a se odihni

a) Problema: Somn inadecvat calitativ și cantitativ

Manifestări de dependență: Insomnie

Sursă de dificultate: Afecțiunea neurologica

46
6. Nevoia de a se îmbrăca si dezbrăca

a) Problema: Incapacitatea de a se îmbrăca și a se dezbrăca

Manifestări de dependență: Incapacitatea de a se îmbraca și a se încălța/descălța

Sursă de dificultatea: Heniplegie stângă

7. Nevoia de a se menține temperatura corpului în limite normale

a) Pacienta prezintă o temperatură corporală de 36,8 °C, este afebrilă

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele

a) Problema: Deficit de autoîngrijire

Manifestări de dependență: Incapacitatea de a-și acorda îngrijirile igienice optime

Sursă de dificultatea: Hemiplegie stângă

9. Nevoia de a evita pericolele

a) Problema: Vulnerabilitatea față de pericole

Manifestări de dependență: Rics de complicații

Sursă de dificultate: Afectarea neurologică

10. Nevoia de a comunica

a) Nu prezintă probleme de comunicare

11. Nevoia de a acționa conform propiilor convingeri și valori

47
a) Problema: Frustrare

Manifestări de dependență: Incapacitatea de a exercita practici religioase

Sursa de dificultate: Afectarea neurlogică, spitalizare

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

a) Problema: Neputința

Manifestări de dependență: Tristeșe, apatie

Sursă de dificultate: Deficitul motor

13. Nevoia de a se recrea

a) Problema: Inactivitate

Manifestări de dependență: Tristețe

Sursă de dificultate: Situația de criză

14. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea

a) Problema: Lipsa de cunoștinte

Manifestări de dependență: Dificultatea de a învăța

Sursă de dificultate: Lezarea integrității fizice

ZIUA 1

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE

1.Circulație Pacienta să prezinte •Monitorizarea După determinări

inadecvată valoare tensională în funcțiilorvitale și repetate TA se
limite fiziologice notarea în foaia de constantă ușoară
manifestată prin
48
creștrea valorilor temperatură scădere a acestora:
tensionale 180/105 TA: 170/95 mm Hg;
mmHg •Aplicarea tehnicilor P=61 puls/min,
de favorizare a R=15min, T=37° C.
circulașiei: mișcări
pasive, masaje Analizele de
laborator indică
•Evitarea următoarele valori:
hiperhidratării; Hb=11mg/dl,
calcularea bilanțului Ht=33%,
hidroelectrolitic
Leucocitele
•Asigurarea unor 8700/mm3, Hematii
condiții optime de 4820000/mm3
spitalizare
Trombocite
•Administrarea de 280000/mm3,
urgență a
tratamentului prescris Glicemia=100mg/dl,
de medic: notroply.
+Betaxol 2 mg 1 Colesterol 380 mg/dl,
tb/zi+ tratament cu Trigliceridele:450
diuretice:furosemid mg/dlm CPK:296 UI,
1f/zi LDH= 430.
•Pregatirea fizică și Examenul CTindică
psihică a pacientei în hernie discală ( L4-
vederea recoltării de L5)
sânge și urină pentru
determinarewa
constantelor
biologice ale
organismului

•Pregătirea pacientei
pe investigații CT,
EKG, EEG

2.Respirație Pacienta să respire •Monitorizarea Pacienta prezintă o

inadecvată normal funcțiilor vitale și âmbunătățire a
manifestată prin notarea lor in foaia de respirației R= 16
dispnee de tip temperatură resp/min
bradipneie- 15
49
resp/min •Scoaterea protezelor
dentare mobile

•Imprimarea unei
poziții care să
favorizeze respirația -
semișezând

•Aerisirea optimă a
salonului

•verificarea
permeabilității căilor
respiratorii și
administrarea de O2
intermitent pe sonda
nazală 2-4 litri/min

3.Eliminarea Pacienta să prezinte •În condiții de Pacienta nu prezintă

inadecvată reluarea micțiunilor perfectă asepsie și infecții, diureza este
manifestată prin spontane după o prealabilă de 940ml/24h
incontinență urinară igienă riguroasă a
organelor genitale I
se efectuează
pacientei sondajul
vezical

•Pentru prevenirea
infecțiilor urinare se
administrează la
indicația medicului
Euciprin 250mg 2x1
tb/zi

4.Dificit de Pacienta să prezinte •Igiena pacientei a Pacienta prezintă o

autoîngrijire tegumente și mucoase fost asigurată la pat stare de bine
curate, integre cu respctarea
intimității

•Se schimbă lenjeria

de pat și de corp ori
de câte ori este

50
 nevoie

•Se asigură o lenjerie

de corp cât mai liberă

•Se inspectează zilnic

tegumentele și mai
ales zonele
predispuse escarelor

5.Deficit motor Pacienta să-și •La indicația Pacienta prezintă

manifestat prin redobândească medicului și sub același deficit
hemiplegie stângă tonusul și forța stricta supraveghere
muscular se începe o
mobilizare pasivă a
pacientei: mișcări de
flexie-extensie pasive
ale membrelor,
mobilizarea
extremităților se
recomandă de 3-4
ori/zi

6.Risc de alterare Pacienta nu prezintă •Schimbarea poziției Pacienta nu prezintă

tegumentară modificări trofice pacientei la fiecare 2 alterarea tegumentară
manifestat prin tisulare ore
posibilă apariție de
escare •Masareaq
regiunilore
predispuse la ecscare

•Evitarea pliurilor
lenjeriei de pat și
corp

•Asigurarea inei
igiene
corespunzătoare la
nivelul tegumentelor
și inspectarea zonelor
predispuse escarelor

51
 •Utilizarea saltelelor
antiescară

7.Vulnerabilitatea Pacienta sa nu •Efectuarea Pacienta nu prezintă

față de pericole prezinte complicații mișcărilor pasive ale complicații
manifestată prin risc tromboembolice membrelor inferioare tromboembolice
de complicații
tromboembolice •Efectuarea de masaje
blânde în sensul
circulației de
întoarcere venoasă

•Administrarea șa
indicația medicului
de anticuagulante:
Clexane 80mg
2x1f/zi sub controlul
INR-ului

•Administrarea de
amtoagregante
Plachtar la indicația
medicului: Aspenter
70mg/zi

8.Disconfortul Combaterea durerii •Imprimarea unei Pacienta prezintă o

manifestat prin durere poziții antalgice ușoară ameliorare a
lombo-sacrată și la disconfortului
nivelul membrului •Folosirea unui plan
inferior drept dur

•Kinetoterapie

•Administrarea
tratamentului prescris
de către medic:
Ketonal Forte 2fl/zi
i.m.

52
 ZIUA 2

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE

1.Circulație Pacienta să prezinte •Asigurarea Se constată o scădere

inadecvată valoarea tensiunii în condițiilor optime de a TA: 165/90 mm Hg,
manifestată prin limite fiziologice spitalizare
creșterea valorilor P=57puls/min, R=15
tensionale: 170/95 •Monitorizarea resp/min T=36,8°C
mmHg funcției vitale și
notarea în foaia de
53
 temperatură

•Evitarea
hiperhidratării;
calcularea bilanțului
hidroelectrolitic

•Administrarea
tratamentului prescris
de medic Nootroply

•Administrarea de
diuretice l aindicația
medicului, Furosemid
1f/zi

2.Respirația Pacienta să prezinte o •Monitorizarea Se remarcă o ușoară

inadecvată respirație în limite funcților vitale și ameliorare a
manifestată prin fiziologice noatrea în foaia de respirației: R=17
dispnee de tip temperatură resp/min
bradipneic
•Aerisirea optima a
salonuluim evitându-
se formarea curenților
de aer

•Imprimarea unei
poziții
corespunzătoare,
semișezând cu capul
rotit într-o parte,
alternativ cu decubit
lateral cu orificiul
bucal îndreptat ușor
spre suprafața patului
poziție care
facilitează și drenarea
secrețiilor din gură

•La indicația
medicului se
administrează O2
intermitent pe sonda
54
 nazală 5 litri/min

3.Eliminarea Pacienta să-și •Asigurarea unei Pacienta prezintă în

inadecvata redobândescă igiene riguroase la continuare
manifestată prin controlul sfincterian nivelul organelor incontinență urinară
incontinența urinară genitale și diurează de120
ml/24h
•Hidratare
corespunzătoare, 1,5-
2 litri/zi pentru
asigurarea unei
fiureze adecvate și
minimizării riscului
infecțios

•se continuă sondarea

vezicală respectându-
se normele se asepsie

•se asigura material

protector de tip
pampers

•la indicația
medicului se
administrează
desnopresim 0,1
mg/zi (analog de
hormon antidiuretic)

4.Deficit de Pacienta să prezinte •Se asigură o igienă Pacienta confirmă

autoîngrijire tegumente și mucoase riguroasă pe regiuni, gestic o stare de
curate, integre la pat, respectându-se mulțumire, de
intimitatea pacientei confort.

•Lenjeria de pat și
corp se schimbă ori
de câte ori este
nevoie

•Se inspectează cu
ocazia efectuării
toaletei și regiunile

55
 expuse escarelor

•Asigurarea
condițiilor optime de
spitalizare

5.Deficit motor Pacienta să-și •Planificarea unui Pacienta prezintă în

manifestat prin redobândescă tonusul program de exerciții continuare deficitul
hemiplegie stângă și forța musculară în funcție de motor
capacitatea pacientei

•Se indică executarea

mișcărilor pasive la
nivelul extremităților
de cel puțin 3-4ori/zi

•Poziționarea
pacientei și asistarea
pacientei la mișcările
de întoarcere în pat

•Menținerea
structurilor periferice
în condiții optime,
poziționarea
articulațiilorcreșterea
forței musculare

•Exaecutarea de
masaje la nivelul
membrelor

6.Risc de alterare Pacienta să nu •Schimbarea poziției Pacienta nu prezintă

tegumentară prin prezinte modificări pacientei la ficare 2 alterare tegumentară
posibilă apariție de trofice tisulare ore și inspectarea
escare regiunilor predispuse
la escare

•Asigurarea unei
igiene corporale
riguroase, evitându-se
umiditatea
tegumentelor

56
 •Schimbarea lenjeriei
de pat și de corp ori
de câte ori este
nevoie, evitându-se
formarea pliurilor,
cutelor acestora

•Masaje blânde la
nivelul locului de
presiune

•Folosirea colacilor
de cauciuc învelit în
material textil sub
zonele predispuse
escalelor

•Folosirea saltelelor
antiescară

7.Disconfort Combaterea durerii •Imprimarea unei Pacienta prezintă o

manifestat prin durere poziții antalgicee ușoare ameliorare a
lombo-sacrată și la disconfirtului
nivelul mebrului •Folosirea unui plan
inferior drept. dur

•Kinetoterapie

•Administrarea
tratamentului prescris
de către medic:
Ketonal Forte 2fl/zi
i.m.

57
 ZIUA 3

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE

1.Circulație Pacienta să prezinte •Monitorizarea Valoare TA continuă

inadecvată valori tensionale în funcțiilor vitale și să scadă: TA 160/90
manifestată prin limitele fiziologice notarea în foaia de mm Hg,
creșterea valorii temperatură
tensionale 165/95 P=62 pulsalții/min;
mm Hg •Calcularea bilanțului
hidroelectrolitic și R=16 resp/min;
evitarea T= 37°C
hiperhidratării

58
 •Administrarea
tratamentului
antihipertensiv
prescris de medic

2.Eliminarea Pacienta să-și •Asigurarea unei Pacienta prezintă în

inadecvată redobândescă igine riguroase la continuare
manifestată prin controlul sfincterian nivelul organelor incontinență urinară
incontinența urinară genitale și o diureză de 1180
ml/24h
•Hidratarea
corespunzătoare, 1,5-
2 litri/zi pentru
asigurarea unei
diureze adecvate și
minimizării riscului
infecțios

•Se continuă sondarea

vezicală respectându-
se normele de asepsie

•Se asigură material

protector de tip
pampers

•La indicația
medicului se
administrează
desnopresim 0,1
mg/zi (analog de
hormon antidiuretic)

3.Deficit de Pacienta să prezinte •Se asigură o igienă Pacienta confirmă

autoîngrijire tegumente și mucoase riguroasă pe regiuni, gestic o stare de
curate,integre la pat, respectându-se mulțumire, de
intimitatea pacientei confort.

•Lenjeria de pat și
corp se schimbă ori
de câte ori este
nevoie

59
 •Se inspectează cu
ocazia efectuării
toaletei și regiunile
expuse escarelor

•Asigurarea codițiilor
optime de spitalizare

4.Deficit motor Pacienta să-și •Planificarea unui Pacienta prezintă în

manifestat prin redobândească program de exerciții continuare dificitul
hemiplegie stângă tonusul și forța ân funcție de motor
musculară capacitatea pacientei

•Se indică executarea

mișcărilor pasive la
nivelul extremitățiilor
de cel puțin 3-4 ori/zi

•Poziționarea
pacientei și asistarea
pacientei la mișcările
de întoarcere în pat

•Menținerea
structurilor periferice
în condiții optime,
poziționarea
articulațiilor,
creșterea forței
musculare

•executarea de masaje
la nivelul membrelor

5.Risc de alterare Pacienta să nu prezite •Schimbarea poziției Pacienta nu prezintă

tegumentar modificări trofice pacientei la fiecare 2 modificări
manifestat prin tisulare ore și inspectarea tegumentare
posibila apariție de regiunilor predispuse
escare la escare

•Asigurarea unei
igiene corporale
riguroase, evitându-se

60
 umiditatea
tegumentelor

•Schimbarea lenjeriei
de pat și de corp ori
de câte ori este
nevoie, evitându-se
formarea pliurilor,
cutelor acestora

•Majase blânde la
nivelul locului de
presiune

•Folosirea colaciilor
de cauciuc înveliți în
material textil sub
zonele predispuse
escarelor

•Folosirea saltelelor
antiescară

6.Disconfort Combaterea durerii •Imprimarea unei Pacienta prezintă o

manifestat prin durere poziții antalgice ușoară ameliorare a
lombo-sacrată și la disconfortului
nivelul membrului •Folosirea unui plan
inferior drept. dur

•Kinetoterapia

•Administrarea
tratamentului prescris
de către medic:
Ketonal Forte 2fl/zi
i.m.

61
 ZIUA 4

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE

1.Circulație Pacienta să prezinte •Monitorizarea Determinarea TA

inadecvată valoare tensională în funcților vitale și indică valoarea de
manifestată prin limite normale notarea în foaia de 150/85 mmHg,
creșterea valorii temperatură
tensionale 160/90 P=58 puls/min,
mm Hg •Calcularea bilanțului
hidroelectrolitic și R=16resp/min,
evitarea T=36,7° C
hiperhidratării

•Continuarea
administrării
tratamentului
antihipertensiv
prescris de către
medic

2.Eliminarea Pacienta să-și •Păstrarea unei igiene Pacienta nu prezintă

inadecvată redobândească riguroase la nivelul semne de infecție
manifestată prin controlul sfinterian organelor genitale renală; prezintă însă
incontinența urinară în continuare
•Pacienta rămâne în
62
 continuare sondată; incontinența urinară
zilnic se va spăla
sonda cu soluție de
acid boric 3%

•Se determină diureza

zilnic prin
determinarea
volumuil de
urină/24h

•Se calculează
bilanțul ingesto-
excretă

•Se îmbracă pacienta

cu material de
protecție de tip
pampers care se va
schimba ori de câte
ori este nevoie

•Profilactic se
adimistrează la
indicația medicului
antibioterapie

3.Dificit de Pacienta să prezinte •Se asigură o igienă Pacienta confirmă

autoîngrijire tegumeste și mucoase riguroasă pe regiuni, gestic o stare de
curate, integre la pat, respectându-se mulțumire, de confort
intimitatea pacientei

•Lenjeria de pat și de
corp se schimbă ori
de câte ori este
nevoie

•Se inspectează cu
ocazia efectuării
toaletei și regiunile
expuse escarelor

•Asiguarea condițiilor

63
 optime de spitalizare

4.Deficit motor Pacienta să-și •Planificarea unui Deficitul motor este

manifestat prin redobândească program de exerciții în continuare prezent
hemiplagie stângă tonusul și forța în funcție de
musculară capacitatea pacientei

•Poziționarea
pacientei-poziția de
becubit dorsal:

•Capul pe pernă,
gâtul flectat, uneori
se suțin cu perna

•Mâna paretică se
aranjează pe pernă la
distanță de corp

•Coapsa paretică este

în flexie și pe o pernă

•Poziția pe partea
stângă:

•Capul se stabilizează
în poziție comodă

•Trunchiul e puțin
întors

•Spatele și mebrele
inferioare se mențin
cu perne

•Articulația
genughiului este
flexie ușoară

•Mâna stângă-
paretică se întinde pe
pernă

•Mâna dreaptă-
sănătoasă se
64
aranjează pe pernă
sau se întinde pe
lângă coapsă

•Poziția pe partea
sanătoasă-dreaptă:

•Capul ocupă o
poziție pe linie cu
trunchiul, trunchiul
fiind ușor felxtat
anterior

•Membrul superior
stâng este în flexie de
90°

•Membrul inferior
stâng este ușor flectat
în articulația
coxofemurală și
articulația
genunchiului, gamba
și planta sunt așezate
în poziție comodă

•Executarea de
mișcări pasive; ele au
rolul de ameliora
circulația în
membrele paralitice;
mișcările pasive se
execută atât pe partea
bolnavă cât și pe cea
sănătoasă

•La nivelul fiecărei

articulații se execută
5-10 mișcări

•Mișcările pasive se
asociază cu
gimnastica
65
 respiratorie

5.Risc de alterare Pacienta să nu •Schimbarea poziției Pacienta nu prezintă

tegumentară prezinte modificări pacienteio la fiecare 2 modificări
manifestată prin trofice tisulare ore și inspectarea tegumentare
posibilă apariție de regiunilor predispuse
escare la escare

•Asigurarea unei
igiene corporale
riguroase, evitându-se
umiditatea
tegumentelor

•Schimbarea lenjerie
de pat ori de câte ori
este nevoie, evitându-
se formarea pliurilor,
cutelor acestora

•Masaje blânde la
nivelul locului de
presiune

•Folosirea colacilor
de caiuciuc înveliți cu
material textil sub
zonele predispuse
escarelor

•Folosirea saltelelor
antiescară

6.Disconfort Combaterea durerii •Imprimarea unei Pacienta prezintă o

manifestat prin durere poziții antalgice ușoară ameliorare a
lombo-sacrată și la disconfortului
nivelul membrului •Folosirea unui plan
inferior drept dur

•Kinetoterapia

•Administrarea
tratamentului prescris
de către medic:

66
 Ketonal Forte 2fl/zi
i.m.

ZIUA 5

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE

1.Circulație Pacienta să prezinte •Monitorizarea Determinarea TA

inadecvată valoare tensională în funcților vitale și indică valoarea de
manifestată prin limite normale notarea în foaia de 150/85mm Hg,
creșterea valorii temperarură
tensionale P=58puls/min,
•Calcularea bilanțului
hidroelectrolitic și R=16resp/min,
evitarea T=36,7°C
hiperhidratării

•Continuarea
administrării
67
 tratamentului
antihipertensiv
prescris de către
medic

2.Eliminarea Pacienta să-și •Păstrarea unei igiene Pacienta nu prezintă

inadecvată redobândească riguroase la nivelul semne de infecție
manifestată prin controlul sficterian organelor genitale renală; prezintă însă
incontinența urinară în continuare
•Pacienta rămâne în incontinență urinară
continuare sondată;
zilnic se va spăla
sonda cu soluție de
acid boric 3%

•Se determină diureza

zilnic prin
determinarea
volumuil de
urină/24h

•Se calculează
bilanțul ingesto-
excretă

•Se îmbracă pacienta

cu material de
protecție de tip
pampers care se va
schimba ori de câte
ori este nevoie

•Profilactic se
adimistrează la
indicația medicului

3.Dificit de Pacienta să prezinte •Se asigură o igienă Pacienta confirmă

autoîngrijire tegumente și mucoase riguroasă pe regiuni, gestic o stare de
curate, integre la pat, respectându-se mulțumitre, de
intimitatea pacientei confort

•Lenjeria de pat și de
corp se schimbă ori

68
 de câte ori este
nevoie

•Se inspectează cu
ocazia efectuării
toaletei și regiunile
expuse escarelor

•Asiguarea condițiilor
optime de spitalizare

4.Risc de alterare Pacienta să nu •Schimbarea poziției Pacienta nu prezintă

tegumentară prezinte modificări pacientei la fiecare 2 alterare tegumentară
trofice tisulare ore și inspectarea
regiunilor predispuse
la escare

•Asigurarea unei
igiene corporale
riguroase, evitându-se
umiditatea
tegumentelor

•Schimbarea lenjeriei
de pat și de corp ori
de câte ori este
nevoie, evitându-se
formarea pliurilor,
cutelor acestora

•Majase blânde la
nivelul locului de
presiune

•Folosirea colaciilor
de cauciuc înveliți în
material textil sub
zonele predispuse
escarelor

•Folosirea saltelelor
antiescară

69
5.Vulnerabilitatea Pacienta să nu •Respectarea Pacienta nu prezintă
față de pericole prezinte infecții normelor de asepsie momentan
manifestate prin risc nosocomiale și antisepsie complicații
de infecții infecțioase
nosocomiale •Asigurarea unor
condiții adecvate de
spitalizare

•Amplasarea
pacientului în salon
în funcție de starea sa

•Respectarea
circutelor funcționale

•Respectarea
măsurilor de igienă
spitalicescă

•Se urmărește și
apreciază corect
potențialului infecțios
al pacientei

•Se aleg procedurile

de investigație și
tratament cu risc
minim de infecție

•antibioterapie
profilactică prescrisă
de medic: Euciprin
250mg 2x1f/zi

6.Disconfort Combaterea durerii •Imprimarea unei Pacienta prezintă o

manifestat prin durere poziții antalgice ușoară ameliorare a
lombo-sacrată și la disconfortului
nivelul membrului •Folosirea unui plan
inferior drept dur

•Kinetoterapie

•Administrarea
tratamentului prescri

70
 de către medic:
Ketonal Forte 2fl/zi
i.m.

EVALUAREA FINALĂ
Pacienta rămâne internată în continuare pe secția de neurologie pentru contiuarea
tratamentului și supraveghere medicală. Zilnic se stabilesc progresele făcute de pacientă,
urmărindu-se evoluția bolii.

Urmează tratamentul prescris de medic cu antihipertensive și antiinflamatoare locale și

generale.Profilactic urmează tratament cu antibiotice.

Evoluția bolii este favorabilă.

Pacienta prezintă în continuare deficit motor și incontinență urinară.

Pacientei îi sunt indicate ședințe de kinetoterapie.

CAZUL 2

CULEGEREA DATELOR

Nume: C.

Prenume: N.

Vârsta: 57 ani

Ocupația: muncitor
71
 Naționalitate: română

Data internării: 10.12.2014

Obiceiuri personale: Pacientul fumează aproximativ 2 pachete de țigări pe zi; bea 3-4
cafele instant pe zi. Din relatările soției reise faptul că pacientul prezintă etilism cronic.

Antecedentele personale: ulcer gastric operat -2010

Antecedentele heredo-colaterale: -mama- DZ tip I

Rețeaua de susținere a pacientului: familia

Motivul Internării:

Pacientul a fost transportat la spital, cu salvarea.

La internare prezenta următoarele manifestări de dependență:

-Pareza membrelor inferioare

-Retenție urinară

-Dureri lombare

Pacientrul rămâne internat în clinica de Neurochirurgie pentru insituirea și pentru

efectuarea de investigații.

CUNOAȘTEREA PACIENTULUI PE NEVOI

1.Nevoia de a respira și a avea so buna circulație

a) Problema: Circulație inadecvată

Manifestări de dependență: Creșterea valorii tensionale 190/110 mm Hg

Sursa de dificultate: Dureri lombare atroce

72
2.Nevoia de a bea și a mânca

a) Problema: Alimentație inadecvată

Manifestări de dependență: Adentiție parțială, minore tulburări de deglutiție

Sursa de dificultate: Condiție precară a cavității bucale

3.Nevoia de a elimina

a) Problema: Eliminarea urinară inadecvată

Manifestări de dependență: -retenție urinară

-constipație ( apare în perioada de spitalizare)

-vărsături

Sursa de dificultate: Imobilizarea la pat

4.Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură

a) Problema: Imobilitate

Manifestări de dependență: Pareza membrelor inferioare

Sursa de dificultate: Afectarea neurologică

5.Nevoia de a dormi și a se odihni

a) Problema: Somn insuficient calitativ și cantitativ

Manifestări de dependență: Insomnie

Sursă de dificultate: Durele lombară atroce

6.Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca

73
a) Problema: Incapacitatea de a se îbrăca și dezbrăca

Manifestări de dependență: Dificultatea de a se îmbrăca/ încălța

Sursă de dificultate: Abesnța motricității la nivelul membrelor inferioare

7.Nevoia de a se menține temperatura corpului în limite normale

Pacientul este afebril

8.Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele

a) Problema: Carențe de igienă

Manifestări de dependență: Incapacitatea de a-și asigura o igienă corporală adecvată

Sursa de dificultate: Pareza membrelor inferioare, alcoolismul

9.Nevoia de a evita pericolele

a) Problema: Vulnerabilitatea față de pericole

Manifestări de dependență: Risc de complicații, de infecții nosocomiale

Sursa de dificultate: Afectarea neurologică, alcoolismul

10.Nevoia de a comunica

a) Problema: Comunicare ineficiență la nivelul intelectual

Manifestări de dependență: Vorbire incoerentă, confuzie

Sursă de dificultate: Alcoolism

11.Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori

74
a) Problema: Frustrarea

Manifestări de dependență: Confuzie, dezorientare

Sursă de dificultate: Tulburări de gândire

Pierderea imaginii și a respectului de sine

12.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

a) Problema: Devalorizarea

Manifestări de dependență: Pierderea imaginii de sine, sentimente de inutilitate

Sursă de dificultate: Alcoolism

13.Nevoia de a se recrea

a) Problema: Neplăcerea

Manifestări de dependență: Inactivitatea

Sursă de dificultatea: Tulburări de gândire datorate consumului cronic de alcool

14.Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea

a) Problema: Ignoranța

Manifestări de dependență: Insuficiente cunoștințe

Neperceperea necesității de a învăța

Sursa de dificultate: Lipsa cunoștințelor

75
 ZIUA 1

PROBLEMA OBIETIV INTERVENȚII

1.Circulația inadecvată Pacienta să prezinte valori •Monitorizarea funcțiilor vitale

manifestată prin creșterea tensionale în limite și notarea acestora în foaia de
valorilor TA: 180/95 mm Hg fiziologice temperatură

•Asigurarea condițiilor optime

de spitalizare

76
 •Administrarea tratamentului
prescris de medic

•Pregătirea pacientului și
participarea la examenul clinic
efectuat de către mediucul
neurolog

•Pregătirea fizică și psihică a

pacientului în vederea
investigațiilor de laborator
indicate de medic; se recolteaza
sânge prin puncție venoasp și
urină pentru examenul sumar de
urină

•Pregătirea pacientului pentru

investigații paraclinice: CT,
EEG, EKG

2.Disconfort major Calmarea durerii •Imprimarea unei poziții

manifestat prin durere antalgie-decubit dorsal
lombară
•Se impune corectivuitilizarea
planului dur

•La indicația medicului se

administrează Tramadol 1 fiolă
la nevoie, i.v.; Milgamma i.m.

3.Eliminarea inadecvată Pacientul să prezinte o •Monitorizarea diurezei și a

manifestată prin retenție diureză în limite normale bilanțului hidroelectrolitic
urinară
•Asigurarea unei igiene
riguroase la nivelul organelor
genilate externe

•Schimbarea lenjerie de pat și de

corp ori de câte ori este nevoie

•La indicația medicului se

exacută sondajul vezical în
condiții de perfectă asepsie și se
administrează antibiotice

77
 Ciprofloxacin 2tb/zi

Furosimid 1 fiola/zi

4.Eliminarea inadecvată Pacientul să fie echilibrat •Se imprimă pacientului o

manifestată prin vărsături hidroelectrolitic și acido poziție corescpunzătoare:
bazic, să fie menajat fizic în decubit dorsal, cu capul într-o
timpul vărsăturilor parte, aproape de marginea
patului

•Se liniștește din punct de

vedere psihic

•Se protejează lenjeria de pat și

de corp cu prosoape curate

•Se ajută pacientul în timpul

vărsăturii; se susține fruntea
pacientului

•Se suprimă alimentația pe cale

orală

• După instituirea abordului

venos, pacientul va fi hidratat
parenteral soluții izotonice:

glucoză 10%-100ml+ser
fiziologic 0,9%-100ml/24h

•Se monitorizează funcțiile

vitale

•Se face bilanțul lichidelor

intrate și eleiminate

•La indicația medicului se

administrează ,medicație
simptomică, Metroclopromid 1f
i.m.

5.Alterarea mobilității fizice Pacientul să-și redobândească •Pacientul va fi mobilizat la

datorită deficitului motor- tonusul și forța musculară să fiecare 2h din decubit dorsal în
parezei mebrelor inferioare. poată să atingă un grad de decubit lateral drept și stâng

78
 autonomie •Efectuarea de mișcări pasive ale
membrelor,flexie,extensie,rotație

•Educarea aparținătorilor cu
privire la mobilizarea
pacientului

6.Risc de alterare a Pacientul să prezinte •Asigurarea igienei riguroase la

integrității tegumentare tegumente integre nivelul tegumentelor și
datorită imobilizării la pat mucoaselor

•efectuarea de masaje blâde la

nivelul locurilor predispuse la
escare

•Asigurarea toaletei parțiale pe

regiuni, la pat, respectându-I
intimitatea pacientului

•Inspecția zilinică a zonelor de

sprijin, predispuse escarelor

•Schimbarea poziției pacientului

la fiecare 2h

•executarea mișcărilor pasive

•introducerea colacilor de
cauciuc înveliți în material textil
sub zonele expuse alterării
tegumentelor

•Schimbarea lenjeriei de pat și

de corp ori de câte ori este
nevoie

•Evitarea umezelii

•Suplimentarea aportului hidric-

nutritional

7.Comunicare ineficace la Pacientul să fie echilibrat •Să liniștească pacientul cu

nivelul motor, senzorial și psihic, să folosească mijloace privire la starea sa
intelectual de comunicare adecvate
stării, să fie compensat •Să asigure un climat de

79
 sensorial securitate și liniște

•Se cercetează posibilitățiile de

comunicare ale pacientului

•Se asigură îngriji relative la

perturbarea senzorială și motrica
a bolnavului

•Se ajută pacientulu să se

orienteze în timp și spațiu

•Se lasă pacientul să facă tot

ceea ce poate cu propriile sale
mijloace

•Se învață atât pacientul cât și

aparținătorii acestuia, tehnici de
comunicare și relaxare

ZIUA 2

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE

1.Disconfort major Calmarea durerii •Imprimarea unei Pacientul constată o

manifestat prin poziții analtagice- ușoară calmare a
durere lombară decubit dorsal durerii

•Se impune corectiv

utilizarea planului dur

•La indicația medicului

se administrează
Tramadol 1f la nevoie
i.v; Milgamma i.m.

2.Circulația Pacientul să prezinte •Monitorizarea Se constată o ușoară

inadecvată valori tensionale în funcțiilor vitale și scădere a valorilor
manifestată prin limite fiziologice notarea in foaia de tensinale:
creșterea valorilor temperatură
TA: 160/95 mm Hg 155/90mm Hg
•Asigurarea
80
 condițiilor optime de P=80puls/min
spitalizare
R=17 reps/min
•Administrarea
tratamentului prescris T=36,6° C
de medic, Prazosin
20mg/zi, Concor
20mg/zi

3.Eliminarea Pacientul să fie •Monitorizarea Pacientul prezintă în

inadecvată echilibrat diurezei și a continuare eliminare
manifestată prin hidroelectolitic, să bilanțului inadecvată;
oligurie prezinte o diureză în hidroelectrolitic
limite normale diureza=680ml/24h
•Asigurarea unei
igiene riguroase la
nivelul oraganelor
genitale externe

•Schimbarea lenjeriei
de pat și de corp ori
de câte ori este
nevoie

•Continuarea
antibioterapiei
prescris de medic:

Ciproflozacin 2 tb/zi

Furosemid 1f/zi

4.Alterarea Pacientul să-și •Se va mobiliza Pacientul prezintă

mobilității fizice redobândească tonusul pacientul la fiecare deficit motor
datorită deficitului ți forța muscular 2h prin schimbarea
motor-parezei de decubit-dorsal-
lateral-drept; lateral
stâng

•Efectuarea de
mișcări pasive la
nivelul mebrelor
afectate; efectuarea
de misșcări active la
81
 nivelul mebrelor
sănătoase

•Educarea pacientului
să-și mobilizeze
mâna dreaptă cu
ajutorul mâinii stângi

•Planificarea unui
program de exerciții
fizice în funcție de
capacitatea
bolnavului

5.Risc de alterare a Pacientul să prezinte •Asigurarea unui Pacientul nu prezintă

integrității tegumente integre igiene riguroase la modificări de
tegumentare nivelul tegumentelor integritate
datorită și mucoaselor tegumentară
imobilizării la pat
•Efectuarea de masaje
blânde la nivelul
lucrurilor predispuse
escarelor

•Asigurarea toaletei
parțiale pe regiuni, la
pat, respectându-se
intimitatea
pacientului

•Inspecția zilnică a
zonelor de sprijin,
predispuse escarelor

•Schimbarea
pacientului la fiecare
2h

•Executarea
mișcărilor pasive

•Introducerea
colacilor de cauciuc
înveliți cu material
82
 textil sub zonele
expuse alterării
tegumentelor

•Schimbarea lenjeriei
de pat și de corpt ori
de câte ori este
nevoie

•Evitarea umezelii

•Suplimentarea
aportului hidric-
nutrițional

6.Deficit de Pacientul să prezinte o •Antrenarea Pacientul confirmă o

autoîngrijire igienă corporală pacientului în funcție stare de confort
datorită dificitului adecvată de capacitatea
motor acestuia în efectuarea
autoîngrijirilor

•Efectuarea toaletei
parțiale la pat,
respectându-se
intimitatea
pacientului

•Asigurarea lenjeriei
de pat și corporale
curate, care se vor
schimba ori de câte
ori este nevoie

7.Alimentație Pacientul să fie •Suplimentarea Pacientul prezintă un

inadecvată echilibrat nutrițional aportului caloric dezechilibru
manifestată prin nutrițional anterior
inapetență •Alimentarea spitalizării
parenterală a
pacientului cu soluție,
glugoză 10%, ser
fiziologic 0,9% și
aminoacizi

Aminosteril
83
 500ml/24h la
indicația medicului

•Se asigură un climat

cald, confortabil
încurajând pacientul;
pacientul fiind
alimentat și pasiv cu
alimente semilichide
și lichide

•Conform indicațiilor
medicale se
suplimentează aportul
caloric cu 20%

•Se supravegheaază
pacientul în timpul
alimentație orale

ZIUA 3

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE

1.Disconfort major Calmarea durerii •Imprimarea unei Pacientul constată o

manifestat prin durere poziții analtagice- ușoară calmare a
lombară decubit dorsal durerii

•Se impune corectiv

84
 utilizarea planului dur

•La indicația
medicului se
administrează
Tramadol 1f la nevoie
i.v; Milgamma i.m.

2.Eliminarea Pacientul să fie •Monitorizarea Pacientul prezintă în

inadecvată echilibrat diurezei și a continuare polakiurie;
manifestată prin hidroelectrolitic, să bilanțului
polakiurie prezinte o diureză în hidroelectrolitic diureza= 1000ml
limite normale
•Asigurarea unei
igiene riguroase la
nivelul oraganelor
genitale externe

•Schimbarea lenjeriei
de pat și de corp ori
de câte ori este
nevoie

•Captarea urinei la
pat în bazinet

•Continuarea
antibioterapiei
prescris de medic :

Ciproflozacin 2tb/zi

Furosemid 1f/zi

3.Eliminarea Pacientul să prezinte •Hidratarea optimă Pacientul nu are

inadecvată tranzit intestinal în mai ale pe cale orală; scaun, acuzând o
manifestată prin limite fiziologice se oferă pacientului stare de disconfort
constipație lichide-lapte și ceai abdominal
îndulcit cu miere; se
folosește paiul

•Se face un blând

masaj abdominal

85
 •La indicația
medicului se
administrează lactoză
3 lingurițe/zi

4.Alterarea Pacientul să-și •Mobilizarea Pacientul prezintă

mobilității fizice redobândească pacientului la fiecare deficit motor
datorită deficitului tonusul și forța 2h prin schimbarea
motor muscular de decubit și
poziționarea corectă
în pat

•Se continuă cu
efctuarea mișcării de
flexie, extensie și
rotație la nivelul
mebrelor inferioare

5.Risc de alterare a Pacientul să prezinte •Asigurarea unui Pacientul nu prezintă

integrității tegumente integre igiene riguroase la modificări de
tegumentare datorită nivelul tegumentelor integritate
imobilizării la pat și mucoaselor tegumentară

•Efectuarea de masaje
blânde la nivelul
lucrurilor predispuse
escarelor

•Asigurarea toaletei
parțiale pe regiuni, la
pat, respectându-se
intimitatea
pacientului

•Inspecția zilnică a
zonelor de sprijin,
predispuse escarelor

•Schimbarea
pacientului la fiecare
2h

•Executarea

86
 mișcărilor pasive

•Introducerea
colacilor de cauciuc
înveliți cu material
textil sub zonele
expuse alterării
tegumentelor

•Schimbarea lenjeriei
de pat și de corpt ori
de câte ori este
nevoie

•Evitarea umezelii

•Suplimentarea
aportului hidric-
nutrițional

6.Deficit de Pacientul să prezinte •Antrenarea Pacientul confirmă o

autoîngrijire datorită o igienă corporală pacientului în funcție stare de confort
dificitului motor adecvată de capacitatea
acestuia în efectuarea
autoîngrijirilor

•Efectuarea toaletei
parțiale la pat,
respectându-se
intimitatea
pacientului

•Asigurarea lenjeriei
de pat și corporale
curate, care se vor
schimba ori de câte
ori este nevoie

7.Alimentație Pacientul să fie •Suplimentarea Pacientul prezintă un

inadecvată prin echilibrat nutrițional aportului caloric dezechilibru
deficit nutrițional anterior
•Alimentarea spitalizării
parenterală a
87
pacientului cu soluții, La evaluarea greutății
corporale se constată
glugoză 10%, ser o creștere în greutate
fiziologic 0,9% și cu 500g
aminoacizi

Aminosteril
500ml/24h la
indicația medicului

•Se asigură un climat

cald, confortabil
încurajând pacientul;
pacientul fiind
alimentat și pasiv cu
alimente semilichide
și lichide

•Conform indicațiilor
medicale se
suplimentează aportul
caloric cu 20%

•Se supravegheaază
pacientul în timpul
alimentație orale,
verificându-se
reflexul de
deglutiție,pacientul
este așezat în decubit
dorsal cu capul întors
într-o parte

88
 ZIUA 4

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE

1.Disconfort major Calmarea durerii •Imprimarea unei Pacientul confirmă o

manifestat prin durere poziții analtagice- ușoară ameliorare a
lombară decubit dorsal durerii

•Se impune corectiv

utilizarea planului dur

•La indicația
medicului se
89
 administrează
Tramadol 1f la nevoie
i.v; Milgamma i.m.

2.Eliminare Pacientul să prezinte •Monitorizarea Pacientul prezintă o

inadecvată o diureză în limite zilnică a diurezei diureză de
manifestată prin normale 1250ml/24h
polakiurie •Psihoterapia
adecvată explicându-
se că acest disconfort
poate fi remediabil

3.Eliminarea inadecvată manifestată prin constipație

4.Alterarea Pacientul să-și •Efectuarea de Pacientul prezintă

mobilității fizice redobândească masaje, de mișcări deficit motor
datorită deficitului tonusul și forța pasive la nivelul
motor muscular membrelor inferioare

•Ședințe zilnice de
kinetoterapie

5.Risc de alterare a Pacientul să prezinte •Asigurarea unui Pacientul nu prezintă

integrității tegumente integre igiene riguroase la modificări de
tegumentare datorită nivelul tegumentelor integritate
imobilizării la pat și mucoaselor tegumentară

•Efectuarea de masaje
blânde la nivelul
lucrurilor predispuse
escarelor

•Asigurarea toaletei
parțiale pe regiuni, la
pat, respectându-se
intimitatea
pacientului

•Inspecția zilnică a
zonelor de sprijin,
predispuse escarelor

•Schimbarea
pacientului la fiecare

90
 2h

•Executarea
mișcărilor pasive

•Introducerea
colacilor de cauciuc
înveliți cu material
textil sub zonele
expuse alterării
tegumentelor

•Schimbarea lenjeriei
de pat și de corpt ori
de câte ori este
nevoie

•Evitarea umezelii

•Suplimentarea
aportului hidric-
nutrițional

6.Alimentație Pacientul să fie •Suplimentarea Pacientul prezintă un

inadecvată prin echilibrat nutrițional aportului caloric dezechilibru
deficit nutrițional anterior
•Alimentarea spitalizării.
parenterală a
pacientului cu soluții, La evaluarea greutății
corporale se constată
glugoză 10%, ser o creștere în greutate
fiziologic 0,9% și cu 500g
aminoacizi

Aminosteril
500ml/24h la
indicația medicului

•Se asigură un climat

cald, confortabil
încurajând pacientul;
pacientul fiind
alimentat și pasiv cu
alimente semilichide
91
 și lichide

•Conform indicațiilor
medicale se
suplimentează aportul
caloric cu 20%

•Se supravegheaază
pacientul în timpul
alimentație orale,
verificându-se
reflexul de
deglutiție,pacientul
este așezat în decubit
dorsal cu capul întors
într-o parte

7.Anxietat Pacientul să fie •Pregătirea psihică a Pacientul este în

echilibrat psihic pacientului pentru continuare anxios
investigații

•Crearea unui climat

de încredere empatică

•Psihoterapie
permanentă

•Favorizarea
explicațiilor clare și
deschise asupra
îngrijirilor
programate

•Diminuarea
stimulilor auditivi și
vizuali: zgomote și
lumină intensă

•Permisiunea unui
membru al familiei să
stea cu pacientul până
la depășirea situației
de criză

92
 ZIUA 5

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE

1.Circulația Pacientul să prezinte •Monitorizarea Determinarea TA

inadecvată valoare tensională în funcțiilor vitale și indică valoarea de:
manifestată prin limite normale noatarea în foaia de
creșterea valorii temperatură 150/85mm Hg,
tensionale: P=58puls/min
•Calcularea bilanțului
115/90mm Hg hidroelectrolitic și R=16resp/min
evitarea
hiperhidratării T=36,7°C

•Continuarea
administrării
tratamentului
antihipertensiv
prescris de către
medic

2.Eliminarea Pacientul să-și •Păstrarea unei igiene Pacientul nu prezintă

inadecvată prin redobândească riguroase la nivelul semne de infecție
incontinența urinară controlul sfincterian organelor genitale renală; prezintă în
continuare
•Pacientul rămâne în incontinență urinară
continuare sontat;
zilnic se va spăla
sonda cu soluție de
acid broic 3%

•Se determină diureza

93
 zilnic prin
determinarea
volumului de
urină/24h

•Se calculează
bilanțul ingesto-
excretă

•Se îmbracă pacientul

cu material de
protecție de tip
pampers care se va
schimba ori de câte
ori este nevoie

•Profilactic se
administrează la
indicația medicului

3.Deficit de Pcientul să prezinte •Se asigură o igienă Pacientul confirmă

autoîngrijire tegumente și mucoase riguroasă pe reginui, gestic o stare de
curate, integer la pat, respencându- confort, de
se intimitatea mulțumire
pacientei

•Lenjeria de pat și de
corp se schimbă ori
de câte ori este
nevoie

•Se inspectează cu
ocazia efectuării
toaletei și regiunile
expuse escarelor

•Asigurarea
condițiilor optime de
spitalizare

4.Risc de alterare Pacientul să nu •Schimbarea poziției Pacientul nu prezintă

tegumentară prezinte modificări pacientului la fiecare alterare tegumentară
trofice tisulare 2h și inspectarea

94
 regiunilor predispuse
la escare

•Asigurarea unei
igiene corporale
riguroase, evitându-se
umiditatea
tegumentelor

•Schimbarea lenjerie
de pat și de corpt ori
de câte ori este
nevoie,evitându-se
formarea pliurilor sau
cutelor

•Masaje blânde la
nivelul locului de
presiune

•Folosirea colacilor
de cauciuc înveliți în
material textil sub
zonele predispuse
escarelor

•Folosirea saltelelor
antiescare

5.Vulerabilitatea față Pacientul să nu •Respectarea Pacientul nu prezintă

de pericole prezinte modificări normelor de asepsie momentan
manifestate prin risc infecții nosocomiale și antisepsie complicații
de infecții infecțioase
nosocomiale •Asigurarea unor
condiții adecvate de
spitalizare

•Amplasarea
pacientului în salon
dupa starea sa de
sanatate

•Respectarea

95
 circuitelor funcținale

•Respectarea
măsurilor de igienă
spitalicească

•Se urmăreste și
apreciază corect
potențialul infecțios
aș pacientului

•Se aleg procedurile

de investigație și
tratament cu risc
minim de infecție

•Antibioterapie
profilactică prescrisă
de medic Euciprin
250mg 2x1f/zi

6.Disconfort Combaterea durerii •Imprimarea unei Pacientul prezintă o

manifestat prin durere poziții antalgice ușoară ameliorare a
lombo-sacrată și la disconfortului
nivelul membrului •Folosirea unui plan
inferior drept dur

•Kinetoterapia

•Administrarea
tratamentului prescris
de medic:

Ketonal Forte 2fl/zi

i.m.

96
 EVALUAREA FINALĂ
Pacienta rămâne internată în continuare pe secția de neurologie pentru contiuarea
tratamentului și supraveghere medicală. Zilnic se stabilesc progresele făcute de pacientă,
urmărindu-se evoluția bolii.

Urmează tratamentul prescris de medic cu antihipertensive și antiinflamatoare locale și

generale.Profilactic urmează tratament cu antibiotice.

Evoluția bolii este favorabilă.

Pacienta prezintă în continuare deficit motor și incontinență urinară.

Pacientei îi sunt indicate ședințe de kinetoterapie.

97
 CAZUL 3

CULEGEREA DATELOR

Nume: P.

Prenume: M.

Sex: Masculin

Vârsta:69 ani

Ocupația: Pensionar

Naționalitate: română

Data internării: 19.01.2014

Obiceiuri personale: Alimentație hipersodată

Consumă cafea zilnic

Antecedente fiziologice: Scolioză

98
Antecedente heredo-colaterale: -Tată - TBC pulmonar

Antecedente personale: -Hernie de disc lobo- sacrată diagnostic la vârsta de 60 ani

-Hipercolesterolemie- tratament cu Vasilip

-Angină pectorală

Rețeaua de susținere a pacientului: familia

Motivul Internării: Pacientul se internează în Clinica de Neurochirurgie a Spitalului

Județean Timișoara cu valori tensionale ridicate 160-90mm Hg, cefaleem vertij, stare de
agitație, disconfort manifestat prin durere la nivelul coloanei lombo-sacrate.

CUNOAȘTEREA PACIENTULUI PE NEVOI

1.Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

a) Problema: Circulație inadecvată

Manifestări de dependență: Tahicardie 98 pulsații/min

Sursă de dificultate: Durere lombo- sacrată atroce

b) Pacientul nu prezintă probleme legate de respirație

2.Nevoia de a bea și a mânca

a) Problema: Alimentația inadevată

Manifestări de dependență: Tulburări de masticație

Sursă de dificultate: Adentiție

3.Nevoia de a elimina

a) Problema: Eliminare urinară inadecvată

99
Manifestări de dependență: Incontinență urinară

Sursă de dificultate: Compresiune medulară

4.Nevoia de a se mișca și a avea o buna postură

a) Problema: Imobilitate

Manifestări de dependență: Paraplegie

Sursă de dificultate: Afectare neurologică

5.Nevoia de a dormi și a se odihni

a) Problema:Somn insuficient calitativ și cantitativ

Manifestări de dependență: Insomnii

Sursă de dificultate: Dureri lombo-sacrate atroce

6.Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca

a) Problema: Incapacitatea de a se îmbrăca și a se dezbrăca

Manifestări de dependență: Dificultatea de a se îmbrăca si a se încălța

Sursa de dificultate: Paraplegie

7.Nevoia de a se menține temperatura corpului în limite normale

a) Pacientul prezintă temperatura corporală în limite normale

8.Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele

a) Problema: Carențe de igienă

Manifestări de dependență: Incapacitatea de a-și asigura o igienă corporală

corespunzătoare

Sursă de dificultate: Deficit motor

100
9.Nevoia de a evita pericolele

a) Problema: Vulnerabilitate față de pericole

Manifestări de dependență: Risc de complicații , de infecții nosocomiale

Sursă de dificultate: Afectarea neurologică

10.Nevoia de a comunica

a) Pacientul nu prezintă probleme de comunicare

11.Nevoia de a cționa conform propriilor convingeri și valori

a)Problema: Frustrarea

Manifestări de dependență: Incapacitatea de a exercita propriul ritual religios

Sursa de dificultate: Imobilitatea

12.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

a) Problema: Neputința

Manifestări de dependență: Tristețe, apatie

Sursă de dificultate: Dificultatea motorie

13.Nevoia de a se recrea

a) Problema: Ianctivitatea

Manifestări de dependență: tristețe

Sursă de dificultate: Situația de criză

101
14.Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea

a) Problema: Lipsa de cunoștințe

Manifestări de dependență: Dificultatea de a învăța

Sursa de dificultate: Lezarea integrității fizice

ZIUA 1

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE

1.Circulație Pacientul să •Monitorizarea funcților Determinările

inadecvată prezinte vitale și notarea în foaia de funcționale vitale
manifestată prin frecventă temperatură indică valori de:
tahicardie cardiacă în limite
98puls/min normale •Asigurarea unor condiții TA= 160/90mmHg
optime de spitalizare
P=90puls/min
•Administrarea
tratamentului R=16resp/min
medicamentos prescris de T=36,7°C
medic:
Analizele de
Ketonal Forte i.v. 1f/12h laborator: Hb=
•Aplicații locale de 12mg/dl
antiinflamatoare; Ht = 30%
Fastum gel Leucocitele= 7750
•Pregătirea pacientului și mm3;
participarea la examenul Hematii=
clinic efectuat de către 4700000/mm3 ;
medicul neurolog

102
 •Pregătirea fizică și psihică Trombocite=
a pacientului în vederea 25000/mm3
diverselor investigații de
laborator Traseul EKG
indică o hipertofie
•Recoltarea de sânge prin ventriculară stângă
puncția venoasă pentru medie
determinarea constantelor
biologice ale orgamismului;
recoltarea urinii pentru
examenul sumar de urină

•Pregătirea pacientului
pentru investigații
paraclinice:

CT,EEG,EKG (tomografie
computerizată,
electroencefalogramă,EKG
)

2.Disconfort Combaterea •Imprimarea unei poziții

major manifestat durerii antalgice-decubit dorsal
prin durere
lombo-sacrată •Se impune corectiv
utilizarea planului dur

•La indicația medicului se

administrează Tramadol 1f
la nevoie i.v.

3.Eliminarea Pacientul să fie •Se calculează zilnic Pacientul prezintă

inadecvată echilibrat bilanțul hdric, determinând incontinență
manifestată prin hiroelectrolitic; ingestia și excreția urinară,
oligurie și să-și lichidiană
incontinență redobândească diureza=680ml/24
urinară parțial continența •Se asigură o igienă
urinară riguroasă la nivelul
organelor genitale

•Se schimbă lenjeria de pat

și de copr ori de câte ori
este nevoie

103
 •Se asigură pacientului
material de protecție tip
pampers

•La indicația medicului se

efectuează sondajul vezical
în condiții de perfectă
asepsie

•Pentru restabilirea diurezei

se va administra la indicația
medicului: Manitol 15%-
125ml/24h si Furosemid
150mg i.v.

•Se recoltează sânge prin

puncție venoasă în scăderea
determinării ionograme și
rezervei alcaline

4.Risc de Pacientul să fie •Se evaluează permanent Pacientul este

alterare a echilibrat capacitatea de deglutiție a alimentat conform
nutriției prin nutrițțional apacientului indica'iei
defict datorită medicale< nu
tulburărilor de •Se stabilește necesarul prezint[ stare de
masticație și caloric pe 24h-25cal/kg dezichilibru
refuzul de a corp/zi (1750 cal/zi) nutrițional
mânca •Se alimentează pasiv
pacientul cu alimente
semilichide pireuri, legume
pisate, supe creme de
legume

•Lichidele se administrează
pacientului cu paiul

•La indicația medicului se

instituie perfuzia cu ser
fiziologic 0,9% 1000ml+
glucoză 5%-500ml/24h

•Educarea aparținătorilor
referitor la modul în care
104
 trebuie să alimenteze
pacientul - poziționarea
pacientului în poziție
semișezând sau decubit
dorsal cu capul întors într-o
parte, administrarea de
cantități mici de alimente și
la intervale scurte de timp

5.Agitație Pacientul să •Se asigură un mediu de Pacientul se

beneficieze de o protecție psihică adecvată liniștește, confirmă
stare de confort stării de boală a pacientului o stare de bine
fizic și psihic
•Se folosesc metode de
relaxare pasivă: masaj
blând

•Se înlătură posibili factori

exercitanți psihici, camera
izolată, aerisită,
temperatura adecvată,
semiobscuritate

•La indicația medicului se

administrează Alprazolam
0,5mg 1tb/zi

6.Risc de Pacientul să •Se asigură o igienă Pacientul nu

alterare a prezinte riguroasă la nivelul prezintă modificări
integrității tegumentele tegmentelor, executându-se tegumentare
tegumentare intacte pe toată toaleta parțială pe regiuni
datorită perioada respectându-se intimitatea
imobilizării imobilizării pacientului

•Se inspectează zilinic

zonele expuse escarelor

•Se schimbă poziția

pacientului la fiecare 2h

•Se masează regiunile

expuse escarelor

•Se execută mișcări pasive

105
 atât la nivelul mebrelor
afectate cât și al celor
sănătoase

•Se introduc colaci înveliți

în material textil sub zonele
predispuse la escare, se
schimbă lenjeria de pat și
de corp ori de câte ori este
nevoie, evitându-se cutele
acestora

•Se evită umezeala, factor

ce ajută la apariția escarelor

•Se suplimentează aportul

de lichide pentru a preveni
deshidratarea fară a
supraîncărca patul vascular

7.Alterarea Pacientul să-și •Printr-o permanentă Pacientul încearcă

imaginii de sine accepte comunicare cu pacientul i să se adapteze la
datorită modificarea se explică acestuia că starea noua situație
deficitului motor imaginii actuală poate fi tranzitorie;
corporale insistându-se asupra
probabilității,
reversibilității fenomenelor

•Pacientul este sfătuit să

accepte ajutorul unui
psiholog și ulterior al unui
Kinetoterapeut

•Aparținătorii sunt sfătuiți

să nu-și exprime mila, să nu
plângă în fața pacientului,
deoarece efectul ar puttea fi
negativ pentru el

106
 ZIUA 2

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENȚII EVALIARE

1.Circulație Pacientul să prezinte •Monitorizarea Determinările

inadecvată frecvențe cardiace în funcților vitale și funcților vitale indică
manifestată prin limite normale notarea în foaia de valori de:
tahicardie temperatură
TA=155/85mmHg,
•Asigurarea unor
condiții optime de P=90puls/min
spitalizare R=16reps/min
•Administrarea T=36,7°C
tratamentului
medicamentos
prescris de medic:

Ketonal Forte i.v.

107
 1f/12h

•Aplicații locale de
antiinflamatoare;

Fastum gel

2.Eliminarea Pacientul să-și •Zilnic se determină Pacientul prezintă o

inadecvată redobândească parțial diureza prin diureză 970 ml/24h și
manifestată prin continența urinară; să determinarea incontinență urinară
oligurie și fie echilibrat ingestiei și
incontinență urinară hidroelectrolitic execrețieie lichidelor
efectuându-se și
bilanțul hidrolitic •Se continuă sondarea
pacientului,
respenctându-se
normele de asepsie

•Se asigură o igienă

riguroasă la nivelul
organelor genitale

•Se schimbă lenjeria

de pat și de corp ori
de câte ori este
nevoie

•Se utilizează
permanent mușamaua
și aleza

•Se asigură material

de protecție -pampers
care se va schimba
ori de câte ori este
nevoie

•Se hidratează
pacientul cu ser
fiziologic 0,9%
1000ml+ glucoza
10%-200ml/24h

108
 •La indicația
medicului se continuă
administrarea de
Manitol 15%-
125ml/24h și
Furosenid 150mg i.v.

3.Disconfort major Combaterea durerii •Imprimarea unei Pacientul constată o

manifestt prin durere pozișii antalgice- ușoară calmare a
lombo-sacrată decubit dorsal durerii

•Se impune corectiv

utilizarea planului dur

•La indicația
medicului se
administrează
Tramadol 1f la nevoie
i.v.; Milgamma i.m.

4.Risc de alterare a Pacientul să fie •Se evaluează Pacientul este

nutriției prin deficit echilibrat nutrițional permanet capacitatea alimntat conform
datorită tulburărilor de deglutiție a indicației medicale;
de masticație și pacientului nu prezintă stare de
refuzul de a mânca dezechilibru
•Se stabilește nutrițional
necesarul caloric pe
24h-25cal/kg corp/zi
(1750 cal/zi)

•Se alimentează pasiv

pacientul cu alimente
semilichide pireuri,
legume pisate, supe
creme de legume

•Lichidele se
administrează
pacientului cu paiul

•La indicația
medicului se instituie
perfuzia cu ser

109
 fiziologic 0,9%
1000ml+ glucoză
5%-500ml/24h

•Educarea
aparținătorilor
referitor la modul în
care trebuie să
alimenteze pacientul -
poziționarea
pacientului în poziție
semișezând sau
decubit dorsal cu
capul întors într-o
parte, administrarea
de cantități mici de
alimente și la
intervale scurte de
timp

5.Risc de alterare a Pacientul să prezinte •Se asigură o igienă Pacientul nu prezintă

integrității intacte tegumentele riguroasă la nivelul modificări
tegumentare datorită pe toatî perioada tegmentelor, tegumentare
imobilizării imobilizării executându-se toaleta
parțială pe regiuni
respectându-se
intimitatea
pacientului

•Se inspectează
zilinic zonele expuse
escarelor

•Se schimbă poziția

pacientului la fiecare
2h

•Se masează regiunile

expuse escarelor

•Se execută mișcări

pasive atât la nivelul
mebrelor afectate cât
110
 și al celor sănătoase

•Se introduc colaci

înveliți în material
textil sub zonele
predispuse la escare,
se schimbă lenjeria
de pat și de corp ori
de câte ori este
nevoie, evitându-se
cutele acestora

•Se evită umezeala,

factor ce ajută la
apariția escarelor

•Se suplimentează
aportul de lichide
pentru a preveni
deshidratarea fară a
supraîncărca patul
vascular

6.Alterarea imaginii Pacientul să-și •Printr-o permanentă Pacientul încearcă să

de sine datorită accespte modificarea comunicare cu se adapteze la noua
deficitului motor imaginii corporale pacientul i se explică situație
acestuia că starea
actuală poate fi
tranzitorie;
insistându-se asupra
probabilității,
reversibilității
fenomenelor

•Pacientul este sfătuit

să accepte ajutorul
unui psiholog și
ulterior al unui
Kinetoterapeut

•Aparținătorii sunt
sfătuiți să nu-și
exprime mila, să nu
111
 plângă în fața
pacientului, deoarece
efectul ar puttea fi
negativ pentru el

7.Dificultatea de a Pacientul să •Se învață pacientul Pacientul confirmă un

dormi manifestată beneficieze de somn să practice tehnici de somn înbunătățit
prin insomnii corespunzător relaxare, exerciții calitativ
dormiționale cantitativ și calitativ respiratorii înainte de
culcare

•Se oferă pacientului

o cană cu lapte cald
îndulcit cu miere
înante de culcare

•Se înlatură posibili

factori iritanți-
zgomote și lumina
intensă

•La indicația
medicului se
administrează seara
Diazepam 1f

•Se urmărește efctul

medicamentului
asupra organismului

8.Deficit de Pacientul să prezintte •Antrenarea Pacientul confirmă o

autoîngrijire, o igienă corporală pacientului în stare de confort
deficitului motor adecvată efectuarea
manifestat prin autoîngrijirilor
incapacitatea de a se
spăla, a se îmbrăca și •Evaluarea capacității
dezbrăca pacientului în
efectuarea
deprinderilor igienice

•Se efectuează toaleta

parțială la pat,
respectându-se

112
 intimitarea
pacientului

•După efectuarea
toaletei se asigură
lejerie de pat și de
copt curată care va fi
schimbată ori de câte
ori este nevoie

ZIUA 3

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE

1.Eliminarea Pacientul să-și •Determinarea zilnică Pacientul prezintă o

inadecvată manifestată redobândească parțial a diurezei, efectuarea diureză 1150ml/24h,
113
prin incontinetă continența urinară bilanțului hidric prin incontinența urinară
urinară determinarea este prezentă
ingestiei și excreției
lichidiene

•Se continuă
sondarea pacientului,
respencându-se
normelel de asepsie

•Se asigură o igienă

riguroasă la nivelul
organelor genitale

•Se schimbă lenjeria

de pat și de copr ori
de câte ori este
nevoie

•La indicația
medicului se
administrează analogi
de hormoni
antidiuretici-
desnopresina
0,1mg/zi

2.Deficit motor Pacientul să-și •Planificarea unui Deficitul motor este

manifestat prin redobândească program de exerciții prezent
paraplegie tonusul și forța fizice în fucție de
musculară capacitatea
pacientului

3.Deficit de Pacienta să prezinte o •Antrenarea Pacientul confirmă o

autoîngrijire,datorită igienă corporală pacientului în stare de confort
deficitului motor, adecvată efectuarea
manifestat prin autoîngrijirilor
incapacitatea de a-și
asigura igiena •Evaluarea capacității
corporală adecvată pacientului în
efectuarea
deprinderilor igienice

114
 •Se efectuează toaleta
parțială la pat,
respectându-se
intimitarea
pacientului

•După efectuarea
toaletei se asigură
lejerie de pat și de
copt curată care va fi
schimbată ori de câte
ori este nevoie

4.Risc de alterare a Pacientul să fie •Se evaluează Pacientul este

nutriției prin deficit echilibrat nutrițional permanet capacitatea echilibrat nutrițional
datorită tulburărilor de de deglutiție a
masticație și refuzul pacientului
de a mânca
•Se stabilește
necesarul caloric pe
24h-25cal/kg corp/zi
(1750 cal/zi)

•Se alimentează pasiv

pacientul cu alimente
semilichide pireuri,
legume pisate, supe
creme de legume

•Lichidele se
administrează
pacientului cu paiul

•La indicația
medicului se instituie
perfuzia cu ser
fiziologic 0,9%
1000ml+ glucoză
5%-500ml/24h

•Educarea
aparținătorilor
referitor la modul în
115
 care trebuie să
alimenteze pacientul -
poziționarea
pacientului în poziție
semișezând sau
decubit dorsal cu
capul întors într-o
parte, administrarea
de cantități mici de
alimente și la
intervale scurte de
timp

•Vitominoterapie la
indicația medicului-
vitamina
B6+B12+VitC i.m.
1f/zi

5.Risc de alterare a Pacientul să prezinte •Se asigură o igienă Pacientul nu prezintă

integrității intactele tegumentele riguroasă la nivelul modificări
tegumentare datorită pe toată perioada tegmentelor, tegumentare
imobilizării la pat imobilității executându-se toaleta
parțială pe regiuni
respectându-se
intimitatea
pacientului

•Se inspectează
zilinic zonele expuse
escarelor

•Se schimbă poziția

pacientului la fiecare
2h

•Se masează regiunile

expuse escarelor

•Se execută mișcări

pasive atât la nivelul
mebrelor afectate cât

116
 și al celor sănătoase

•Se introduc colaci

înveliți în material
textil sub zonele
predispuse la escare,
se schimbă lenjeria
de pat și de corp ori
de câte ori este
nevoie, evitându-se
cutele acestora

•Se evită umezeala,

factor ce ajută la
apariția escarelor

•Se suplimentează
aportul de lichide
pentru a preveni
deshidratarea fară a
supraîncărca patul
vascular

6.Alterarea imaginii Pacientul să-și •Printr-o permanentă Pacientul încearcă să

de sine datorită accepte modificarea comunicare cu se adapteze la noua
deficitlui motor imaginii corporale pacientul i se explică situație
acestuia că starea
actuală poate fi
tranzitorie;
insistându-se asupra
probabilității,
reversibilității
fenomenelor

•Pacientul este sfătuit

să accepte ajutorul
unui psiholog și
ulterior al unui
Kinetoterapeut

•Aparținătorii sunt
sfătuiți să nu-și
exprime mila, să nu
117
 plângă în fața
pacientului, deoarece
efectul ar putea fi
negativ pentru el

7.Dificultatea de a Pacientul să •Se învață pacientul Pacientul confirmă un

dormi manifestată prin beneficieze de somn să practice tehnici de somn îmbunătățit
treziri repetate corespunzător relaxare, exerciții calitativ
cantitativ și calitativ respiratorii înainte de
culcare

•Se oferă pacientului

o cană cu lapte cald
îndulcit cu miere
înante de culcare

•Se înlatură posibili

factori iritanți-
zgomote și lumina
intensă

•La indicația
medicului se
administrează seara
Diazepam 1f

•Se urmărește efctul

medicamentului
asupra organismului

ZIUA 4

118
PROBLEMA OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE

1.Eliminarea Pacientulsă-și •Se asigură o igienă După scoaterea

inadecvată redobândească parțial riguroasă la nivelul sondei, episoadele de
manifestată prin continența urinară organelor genitale incontinență sunt mai
incontinență urinară externe rare: pacientul
respectă programul
•Se scoate cu stabilit
blândețe sonda

•Se asigură aport

lichidian adecvat, în
funcție de bilanțul
hidric, mai mare în
prima parte a zilei

•Se stabilește un orar

al eliminărilor

•Se formează
deprinderi de
eliminare la ore fixe
pentru a-și redobândi
pacientului controlul
sfincterian

•Se urmărește
creșterea presiunii
prin masajul vezical

•Se învață pacientul

exerciții de întărire a
musculaturii
perineale

•Se încurajează
permantent pacientul
pentru progresele
făcute

•La indindicația
medicului se
administrează
Desnopresină
119
 0,1mg/zi

2.Alterarea Pacientul să efectueze •Asigurarea unei

mobilității fizice mișcări active cu poziții fiziologice a
datorită deficitului mebrele afectate mebrelor, cu brațele
mootr pe lângă corp dar nu
lipite de acesta

•Membrele inferioare
se depărtează unul de
celălalt

•Se mobilizează
masiv pacientul la 2h

•Se solicită
cooperarea
pacientului la
schimbările de poziție

•Se efectuează masaje

blânde la nivelul
membrelor inferioare
și superioare cel puțin
10 minute la fiecare
schimbare de poziție

•Se execută mișcări

pasive ale mebrelor
de flexie, extensie și
rotație de 3 ori/zi câte
5 minute

•Se încurajează
pacientul pentru
mobilizarea avtivă a
celorlalte segmente
ale corpului

•Se învață pacientul

să utilizeze
mijloacele auxiliare
în vederea efectuării

120
 unor mișcări

•Pacientul va fi ajutat
să se ridice la
marginea patului
progresiv, de la
câteva secunde la
cțteva minute

•Se încurajează
pacientul pentru
fiecare progres
efectuat

3.Deficit de Pacientul să •Antrenarea Pacientul prezintă o

autoîngrijire beneficieze de o stare pacientului în stare de confort; se
de igienă corporală efectuarea spală pe față și dinți
adecvată autoîntrijirilor cu mâna stângă

•Evaluarea capacității
pacientului în
efectuarea
deprinderilor igienice

•Se efectuează toaleta

parțială la pat,
respectându-se
intimitatea
pacientului

•După efectuarea
toaletei se asigură
lenjerie de pat și de
corp curată care va fi
schimbată ori de câte
ori este nevoie

4.Alimentație Pacientul să fie Se evaluează Pacientul este

inadecavată echilibrat nutrițional permanent echilibrat nutrițional
manifestată prin capacitatea de
defict deglutiție a
pacientului

121
 •Se stabilește
necesarul caloric pe
24h-25 cal/kg
corp/zi(1750 cal/zi)

•Se alimentează
pasivpacientul cu
alimente semilichide
pireuri, legume
pisate, supe creme de
legume

•Lichidele se
administrează
pacientului cu paiul

•La indicația
medicului se instituie
perfuzia cu ser
fiziologic 0,9%
1000ml+ glucoză
5%-500ml/24h

•Educarea
aparținătorilor
referitor la modul în
care trebuie să
alimenteze pacientul -
poziționarea
pacientului în poziție
semișezând sau
decubit dorsal cu
capul întors într-o
parte, administrarea
de cantități mici de
alimente și la
intervale scurte de
timp

•Vitominoterapie la
indicația medicului-
vitamina
122
 B6+B12+VitC i.m.
1f/zi

5.Risc de alterare a Pacientul să prezinte •Se asigură o igienă Pacientul nu prezintă

integrității intacte tegumentele riguroasă la nivelul modificări
tegumentare datorită pe toată perioada tegmentelor, tegumentare
imobilizării la pat imobilizării executându-se toaleta
parțială pe regiuni
respectându-se
intimitatea
pacientului

•Se inspectează
zilinic zonele expuse
escarelor

•Se schimbă poziția

pacientului la fiecare
2h

•Se masează regiunile

expuse escarelor

•Se execută mișcări

pasive atât la nivelul
mebrelor afectate cât
și al celor sănătoase

•Se introduc colaci

înveliți în material
textil sub zonele
predispuse la escare,
se schimbă lenjeria
de pat și de corp ori
de câte ori este
nevoie, evitându-se
cutele acestora

•Se evită umezeala,

factor ce ajută la
apariția escarelor

•Se suplimentează

123
 aportul de lichide
pentru a preveni
deshidratarea fară a
supraîncărca patul
vascular

6.Vulnerabilitate față Pacientul să nu •Asiguarea condițiilor Pacientul nu prezintă

de pericole dezvolte infecții optime de spitalizare infecții nosocomiale
manifestate prin risc nosocomiale
de infecții •Amplasarea
nasocomiale pacientului în salon,
în funcție de
stare,afecțiune și
receptivitatea sa

•Respectarea
circuitelor
funcționale

•Respectarea
normelor de asepsie
și antisepsie

•Urmărirea și
aprecierea corectă a
potențialului infecțios
al pacientului

•Administrarea
antibioterapiei
profilactice indicate
de medic:Nolicin
250mg 2x1tb/zi,
odată cu efectuarea
sondajului
vezical;Pentru
prevenirea infecțiilor
urinare

124
 ZIUA 5

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE

1.Eliminarea Pacientul să-și •Se asigură o igienă După scoaterea

inadecvată redobîndească parțial riguroasă la nivelul sondei și efectuarea
manifestată prin continența urinară organelor genitale exercițiilor de întărire
incontineța urinară prin control sficterin externe a mușchlor
perineali,episoadelor
•Se scoate cu de incontinență sunt
blândețe sonda mai rare
•Se asigură aport
lichidian adecvat, în
funcție de bilanțul
hidric, mai mare în
prima parte a zilei

•Se stabilește un orar

al eliminărilor

•Se formează
deprinderi de
eliminare la ore fixe
pentru a-și redobândi
pacientului controlul
sfincterian

•Se urmărește
125
 creșterea presiunii
prin masajul vezical

•Se învață pacientul

exerciții de întărire a
musculaturii
perineale

•Se învață pacientul

exerciții de intărire a
musculaturii
perineale

•Creșterea capacității
vezicii urinare prin
așteptarea timp de
aproximativ 5min , de
senzația de micțiune
până la momentul
eliminării

•La indindicația
medicului se
administrează
Desnopresină
0,1mg/zi

2.Alterarea mobilității Pacientul să-și •Mobilizarea pasivă Pacientul se

fizice legată de redobândească continuă, combinată deplasează cu sprijin,
deficitul motor tonusul și forța cu mișcări active ale efectuând câțiva pași
musculară, să atingă segmentelor în salon
un grad de autonomie sănătoase și bolnave
mediu de deplasare în
2 săptămâni •Se execută masaj la
nivelul mebrelor și
spatelui

•Se ajută pacientul să

execute mișcări de
flexie, extensie și
rotație de cel puțin
3ori/zi

126
 •Se ajută pacientul
să-și mobilizeze
membrele afectate

•Se ajută pacientul să

facă câțiva pași,
sprijinindu-l fară a-l
suprasolicita

•Se supraveghează
întâlnirea cu
Kinetoterapeutul în
vederea stabilirii unui
program de
recuperare motorie

•La indicația
medicului se
administrează:

Milgamma 1f/zi

3.Deficit de Pacientul să prezinte •Antrenarea Pacientul prezintă o

autoîngrijire o igienă corporală pacientului în stare de confort
adecvată efectuarea
autoîngrijirilor

•Evaluarea capacității
pacientului în
efectuarea
deprinderilor igienice

•Se efectuează toaleta

parțială a pacientului

•După efectuarea
toaletei se asigură
lenjeri de pat și de
corp curată care va fi
schimbată ori de câte
ori este nevoie

4.Alimentația Pacientul să fie •Evaluarea în Având în vedere

inadecvată permanență a evoluția favorabilă,
127
manifestată prin echilibrat nutrițional capacității de pacientul este capabil
deficit deglutiție parțial în a-și
satisface problema;
•Protejarea lenjeriei este echilibrat
de pat și de corp cu nutrițional
prosoape curate

•Servirea pacientului
la pat cu mese cât
mai estetic prezentate

•Regimul alimentar
va fi hipolipidice,
hiposodat, ținându-se
cont de preferințele
pacientului

•Se manifestă răbdare

în alimentarea
pacientului

•Se continuă
vitaminoterapia
indicată de medic în
vederea stimulării
poftei de mâncare

EVALUAREA FINALĂ

Pacienta P. M. în vârstă de 69 ani, rămâne internată în continuare în clinica de

Nurochirurgie pentru monitorizare clinică și paraclinică.

Se continuă administrarea tratamentului prescris de medic.

Îi sunt recomnadate ședințe de Kineoterapie și psihoterapie.

128
 CONCLUZII

Traumatismele vertebro-medulare reprezintă o categorie aparte, fiind printre cele mai grave din
patologia traumatică. Morbiditatea și mortalitatea datorată TVMC sunt și ele în continuă creștere
producând multe victime nevinovate și semnificând o sporire a severității traumatismelor.
Leziunile medulare traumatice reprezintă 2% din decese în urma traumatismelor.

Leziunile traumatice vertebro-medulare cervicale rămân printre cele mai grave din patologia
traumatică. Nu există, în mod sigur, o leziune mai dramatică decât tetraplegia prin traumatism
cervical.

129
 Bibliografie

1.Baciu Clement- Aparatul locomotor, Editura Medicala, 1981

2.Cezar Ionel- Compendiu de neurologie, Editura Medicala, 1992

3.Chiru F.,Chiru G., Morariu L.- Ingrijirea omului bolnav si omului sanatos,2003

4.Gogulescu N.,Gogulescu B.A.-Ortopedie traumalogica volI , Editura Evrika , Braila 2002

5.Gorgan Radu Mircea- Neurochirurgie- Note de curs, Editura Bucuresti -2012

6.Mohan A.G., Mihalache C.,Ciurea A.V. Referate generale- Practica medicala vol III nr.
3,2013h
7.www.durerea lombara la adult –Ministreul Sanatatii al Republicii Moldova, Protocol clinic
national, Chisinau 2013
8.Titirică Lucreția – Ingrijiri acordate pacientilor de catre asistentii medicali – Editura Viata medicala
romaneasca - 2008
130
131