Definiţie

Cifozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale, în plan sagital (antero-

posterior), prin exagerarea curburilor normale ale acesteia, cu convexitatea
curburii orientată posterior.
Există însa, cazuri rare, atipice,când coloana se încurbează invers (cifoza
cervicală, lordoza dorsală sau cifoza lombară).

Schemă reprezentativă pentru cifoză

Cauzele aparaţiei cifozelor

- pozitia incorecta a copilului pe scaun inca din primii ani de viata, la masa,
acasa si apoi la gradinita, la scoala, la birou sau in banca, purtarea incorecta a
ghiozdanului pot genera in timp o parte dintre aceste deformari nedorite;
- cresterea brusca in inaltime;
- lipsa practicarii regulate a sportului care intareste musculature spatelui sau
neglijarea kinetoterapiei in cazul in care boala s-a instalat, contribuie la
accentuarea deformarilor coloanei;
- rahitismul, miopia, modificari ale auzului, care obligacopilul sa ia atitudini
asimetrice sau incorecte;

Aceste boli trebuie identificate la timp, printr-un control medical de

specialitate.
Boala nediagnosticata si netratata la timp va duce la modificari ireversibile ale
coloanei, care pot fi solutionate doar prin interventie chirurgicala. Modificarile
coloanei conduc, in timp, la alterarea activitatii intregului aparat locomotor, a
miscarilor respiratorii, care la randul lor vor conduce la modificari ale
metabolismului, ale echilibrului glandelor endocrine sau ale sistemului nervos.
Activitatea si dezvoltarea organelor interne sun deasemeni modificate.
Copilul cifotic are pozitia capului si jumatatea superioara a trunchiului mult
aplecate in fata, manifestand si o proeminenta a bazinului.

Simptomele cifozei

- durere usoara sau severa la nivelul coloanei vertebrale toracice

- senzatia de oboseala
- rigiditatea si tensiunea musculara in zona dorsala
- deplasarea spre inainte a capului
- durere toracica si dificultati ale respiratiei in cazurile severe
- modificari ale pozitiei umerilor

Generalităţi
Coloana vertebrala sau scheletul axial reprezinta elementul anatomic, care
joaca un rol deosebit de important in mentinerea verticalitatii corpului omenesc. Ea
are,de asemenea, un important rol static si dinamic,ca suport fix al segmentelor din
jumatatea superioara a corpului si ca ax mobil al trunchiului si gatului.
Coloana dispune de un mare grad de mobilitate ce intereseaza articulatiile
intervertebrale,avand amplitudine variabila de la o regiune la alta, pozitiile si
miscarile ei fiind asigurate atat de musculatura proprie cat si de cea a celorlalte
segmente ale corpului.
Coloana vertebrala este alcatuita dintr-un numar de 33-34 de vertebre
grupate in 5 regiuni si anume :
-regiunea cervicala (7 vertebre);
-regiunea toracala (12 vertebre);
-regiunea lombara (5 vertebre);
-regiunea sacrata (5 vertebre);
-regiunea coccigiana (4-5 vertebre).
In plan antero-posterior,coloana prezinta patru curburi fiziologice (lordoza
cervicala-cifoza toracala-lordoza lombara si cifoza sacro-coccigiana).Aceste
curburi au aparut ca o adaptare a omului la pozitia de ortostatism, astfel :curbura
toracala o gasim la nou-nascut; curbura cervicala apare in urma adaptarii
organismului uman la pozitia sezand, iar cea lombara apare odata cu dobandirea
pozitiei ortostatice si a deprinderii mersului.Tot acum apar si solicitarile asupra
coloanei si asupra musculaturii ce asigura mentinerea ei in pozitie fiziologica.
Coloana vertebrala poate prezenta deformari in plan fontal, sagital sau
combinate.

Clasificare
1) Dupa localizare:

* Cifoza dorsala –este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei in

regiunea toracala.Este cea mai frecventa deviatie a coloanei.
* Cifo-lordoza (cifoza dorsala compensata de lordoza lombara),este o
accentuare a celor doua curburii vertebrale,echilibrate si compensandu-se reciproc.
* Cifoza lombara si inversiunea vertebrala este o cifoza lombara aparuta
prin retroversia bazinului,compensata dorsal.
* Cifoza cervicala reprezinta inversarea curburii lordotice cervicale.
* Cifoza totala este continuarea cifozei dorsale si lombare si este insotita de
infundarea toracelui. Este o cifoza lunga, intalnita la indivizii cu relaxare
ligamentara si musculara.

2) Dupa etiologie:

A. Functionale (nestructurale).Ele sunt deviatii tipice, usoare, cu debut greu de

precizat,cu evolutie lunga si lenta,dar cu prognostic favorabil.In cazul lor nu se
constata modificari morfologice ale coloanei vertebrale.Cifozele functionale sunt
cele mai frecvente deviatii ale coloanei vertebrale din perioada de crestere. Ele se
impart in:

 Habituale - de obisnuinta,de deprindere;

 De crestere - aparute in urma disproportiei dintre cresterea exagerata in
inaltime si dezvoltarea insuficienta a musculaturii;
 Profesionale - exista profesii (ex:munca la birou) care predispun la o atitudine
cifotica;
 Compensatorii si cele datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor).

B. Patologice. Sunt deviatii mai accentuate si mai grave decat cele functionale, ele
fiind insotite intotdeauna de modificari (deseori ireductibile) ale structurii
elementelor coloanei vertebrale.Tratamentul lor este complex (orthopedic,
chirurgical, kinetoterapeutic),el putand avea rezultate pozitive doar daca se
intervine precoce prin inlaturarea cauzei care le-a produs.Tratamentul acestor
cifoze este de lunga durata.

Cifozele patologice sunt grupate astfel:

 Congenitale: platispondilia, agenezia disului intervertebral, microspondilia;

 Post-traumatice: luxatia si fractura vicios consolidata,hernia de disc,cifoza
histerotraumatica,sdr. Kummel-Verneuil;
 Infectioase: tuberculoza osoasa (morbul lui Pott),cifoza
tetanica,osteomielitica;
 Distrofice: epifizita sau osteocondrita vertebrala (boala Scheuermann).Este
cea mai des intilnita forma de cifoza patologica;
 Reumatice (inflamatorii): spondilita anchilozanta,spondilodiscartroze;
 Tumorale: mielomul multiplu,metastaze osoase;
 Paralitice (neuromusculare): atunci cand este compromisa musculatura
regiunii, paralizia cerebrala infantila,sindroame extrapiramidale;
 Endocrine si carentiale: osteoporoza,boala Cushing,rahitismul,osteomalacia;
 Cifoza senila: prin involutia ososasa si insuficienta musculara;
 Psihotice: in afectiuni psihice depresive;
 Cifoze medicamentoase: administrarea indelungata de
cortizon,insulina,curara,pot determina aparitia fracturilor de coloana si a
cifozei consecutive.

Principalele forme clinice de cifoză:

1.Epifizita vertebrala (boala Scheuermann) sau cifoza juvenila: se
caracterizeaza clinic prin cifoza dorsala insotita de dureri,care apar in perioada de
crestere (11-18 ani). In aceasta perioada cand apare cifoza,pe fondul unei cresteri
rapide,pe langa diversele tulburari endocrine,intervine si o insuficienta musculara
si ligamentara a musculaturii care sustine coloana.In cazul cresterii rapide a
scheletului,muschii nu se pot dezvolta in aceeasi masura,ci seamana mai degraba
cu niste elastice intinse care nu pot face fata noilor cerinte.Coloana ia o atitudine
usor cifotica,determinand cresterea presiunii exercitate in partea anterioara a
corpilor vertebrali.Tinerii care au o cifoza cu o curbura mare obosesc destul de
repede si au dureri spontane provocate de tentativele de indreptare a
coloanei,precum si la presiune.

Examen radiologic : cand cifoza tinde sa se consolideze,vertebrele apar mai turtite

anterior decat posterior si au marginile superioare si inferioare neregulate.

Diagnosticul diferential se va face cu :

 Morbul lui Pott in faza incipienta.In cifoza adolescentilor curbura este

mare,nu unghiulara ca in morbul lui Pott,durerile sunt mai putin accentuate
si corespund unui numar mai mare de vertebre,contrar durerilor limitate la
una,doua vertebre,in cazul tuberculozei osoase.Rigiditatea coloanei nu este
insotita de contractura muschilor din ’’jgheaburile vertebrale’’ prezenta in
cazul tuberculozei osoase;
 Insuficienta vertebrala care apare la fetite intre 10-15 ani,in urma unui
surmenaj fizic sau psihic.Insuficienta este musculara iar radiografia nu
evidentiaza nici o modificare patologica.

2 Platispondilia se caracterizeaza prin latirea corpurilor vertebrale. Este o cifoza

congenitala care se manifesta inca din copilarie printr-o suplete anormala a
rahisului si printr-o deformatie cifo-scoliotica ,fara dureri si contracturi musculare.

Examen radiologic:latirea in ambele dimensiuni ale mai multor corpuri

vertebrale

Diagnosticul diferential se va face cu tasarea traumatica a corpilor

vertebrali.

3.Agenezia discala (partiala sau totala),de origine congenitala,dar si

inflamatorie,se manifesta tardiv prin fenomene discrete : dureri cu caracter de
lumbago;cifoza cu curbura mica,mai frecventa in regiunea cervicala si lombara,mai
rar in cea dorsala.

Examen radiologic : bloc format din doua sau mai multe corpuri vertebrale,
cu osificarea ligamentului intervertebral.
4.Cifoza cu microspondilie se manifesta radiologic prin vertebre ale caror corpuri
sunt oprite din dezvoltare.Clinic exista o cifoza accentuata,dar mai ales apar
tulburari neurologice determinate de compresiuni medulare grave.Tratamentul este
chilurgical,cu rezectia corpului vertebral.

5.Cifoza din spondilita anchilozanta.Nu este obligatorie,dar apare in cele mai

multe cazuri,deoarece bolnavii isi pastreaza in continuare pozitia de flexie a
coloanei.Aceasta cifoza se datoreaza in primul rand contracturii musculare.Doar in
fazele mai tardive se poate ajunge la o cifoza stabila (ireductibila),prin anchiloza
osoasa sau fibroasa.

6.Cifoza profesionala.Atitudinile cifotice dureroase,fara modificari radiologice

aparente,se intalnesc la cei care practica o profesie care cere o postura speciala de
lucru (lucratoarele din croiotorie).Apare de obicei o durere
interscapulara;contractura muschilor care acopera regiunea interscapulara, pentru a
fixa omoplatii in vederea acordarii unui punct solid de sprijin bratelor.Dupa un
efort prelungit acesti muschi se surmeneaza si apar dureri.

7.Cifoza batranilor (senila).Este destul de frecventa.Spre deosebire de cifoza

adolescentilor care intereseaza indeosebi ultimele vertebre toracale,cifza senila isi
are sediul mai sus,ea reprezentand doar o accentuare a curburii dorsale.In
general,afectiunea apare la indivizii cu o varsta inaintata (60-80 de ani),insa poate
exista si la indivizi mai tineri,mai ales la cei care au practicat o meserie care ii
obliga sa stea mult timp aplecati.Cauzele instalarii cifozei sunt : slabirea
muschilor,a ligamentelor si ostoporoza.In cele mai multe cazuri,cifoza se
instaleaza lent,nu prezinta dureri spontane,nici provocate.Cifoza este
ireductibila.Mobilitatea coloanei in regiunea cervicala si cea lombara este normala.

Examen radiologic:la nivelul coloanei afectate apar modificari caracteristice

cifozei (ingustari ale discurilor la partea anterioara),precum si modificari datorate
ostoporozei.
 Diagnosticul diferential se face cu cifozele carentiale si cu boala Paget.

Tratamentul este mult ingreunat datorita varstei inaintate a

indivizilor,precum si a diferitelor afectiuni cronice asociate.

8.Cifoza histero-traumatica apare consecutiv accidentelor (de munca, alte

traumatisme, mijloace de locomotie,etc.) si se caracterizeaza printr-o cifoza,care
evolueaza de la o usoara incurbare a regiunii dorsale,pana la adevarate atitudini
vicioase.In acest caz bolnavul se apleaca foarte mult inainte astfel incat priveste
incontinuu pamantul,fiind silit la aceasta de catre cifoza generalizata,la care se
poate adauga si flexia celor doua articulatii coxo-femurale.Cei mai multi dintre
indivizi acuza dureri de-a lungul coloanei vertebrale,scaderea fortei musculare a
membrelor inferioare, fapt ce ii obliga pe acestia sa mearga sprijinindu-se in
baston.Frecvent se asociaza si tulburari psihomotorii.

Obiectiv-in afara de atitudinile amintite,nu apar modificari,atat din punct de

vedere clinic cat si radiologic.

Teste si diagnostic

La consult medicul va realiza o anamneza si un examen fizic. Testele pot

include:
- Testul aplecarii. Medicul va cere pacientului sa se aplece de la mijloc in timp ce
el observa coloana dintr-o parte. In cazul cifozei deformatia este mai evidenta in
aceasta pozitie. In cazul cifozei posturale acestea se corecteaza cand pacientul sta
intins pe spate.

- Teste functionale neurologice. Desi modificarile neurologice ce insotesc cifoza

snt rare, medicul poate cauta semne ale slabiciunii, modificari ale sensibilitatii sau
paralizie.

- Teste imagistice. Medicul poate face radiografii ale coloanei pentru a confirma
cifoza, determina gradul acesteia si a detecta orice deformatie vertebrala, care ajuta
la determinarea tipului de cifoza. La adultii in varsta radiografia poate arata
modificari artritice ale coloanei, care pot contribui la o agravare a durerii. Daca
medicul suspicioneaza prezenta unei tumori sau a unei infectii, el poate solicita un
IRM al coloanei. - Teste de functionare pulmonara. Medicul poate face si un test
respirator pentru a evalua eventualele dificultati respiratorii determinate de cifoza.

Tratament
Act de o mare insemnatate,terapia unei deviatii vertebrale (cifoza) este
rezultatul muncii unei intregi echipe interdisciplinare din care fac parte medicul
ortoped,kinetoterapeutul,medicul de explorari
functionale,radiologul,protezistul,medicul neurolog,etc.
Indicatiile terapeutice trebuie sa fie individualizate fiecarui caz in parte,sa
tina cont nu numai de particularitatile individului,dar si de mediul familial si
posibilitatile de supraveghere a efectuarii tratamentului in cadrul familiei.

1.Tratament medicamentos :
Administrarea unor anumite medicamente sau aplicarea unor mijloace
terapeutice de soc, folosite in special in neurologie, pot duce la aparitia unor
fracturi de coloana si la o cifoza consecutiva. Astfel,avem cifozele aparute in urma
administrarii de insulina,curara,cortizon sau dupa socuri electrice.
Bolnavii ajung de obicei la fracturi in urma administrarii zilnice a 100-200
mg de cortizon, timp de 1-2 luni.In tot acest timp ei prezinta si o eliminare
excesiva de calciu,fosfor si azot, precum si o osteoporoza a coloanei. Pentru
prevenirea acestor complicatii,se recomanda adminisrarea concomitenta de
testosteron,care favorizeaza retentia de calciu,fosfor si azot,precum si limitarea
dozelor de cortizon,mai ales la bolnavii cu predispozitie la osteoporoza
(batrani,femei dupa menopauza si bolnavi cu artrite reumatice severe).Este indicat
tratamentul fracturilor aparute in urma medicatiei de soc si prevenirea cifozelor.

2.Tratament kinetoterapeutic:
Kinetoterapia sau Gimnastica medicala, trateaza numeroase afectiuni prin
intermediul programelor de exercitii terapeutice, alcatuite individual in functie de
afectiune si de evolutia sau involutia acesteia.
 Kinetoterapia (terapia prin miscare) ocupa cel mai important loc in
tratamentul deviatiilor cifotice ale coloanei vertebrale.Ea este indicata in toate
cazurile,indiferent de gravitatea sau localizarea lor,atat ca metoda unica de
tratament (cifozele nestructurale),cat si in asociere cu alte mijloace terapeutice
(cazurile mai grave-cifoze patologice).
Exerciţiile pentru corectarea cifozei urmăresc:
I.Tonifierea musculaturii paravertebrale cervicale, în sensul scurtării
musculaturii dorsale (prin mişcări concentrice) şi alungirea musculaturii anterioare
a gîtului şi toracelui (prin mişcări excentrice).
II.Ştergerea deprinderii greşite şi formarea unei atitudini corecte a corpului.
III.Corectarea sau prevenirea deviaţiilor compensatorii ale coloanei vertebrale
sau a celorlalte regiuni ale corpului.

Mijloacele folosite in kinetoterapie sunt:

 Exerciţii statice:
-contractii izometrice,
-stînd în picioare corect,
-stînd în genunchi,
-stînd în decubit dorsal sau ventral,
-stînd atîrnat

 Exerciţii dinamice – extensia şi întinderea coloanei vertebrale, apoi

exerciţii pentru cap, gît, membre, care să amplifice extensia trunchiului.

Pentru îngreunări in efectuarea exercitiilor se folosesc bastoane (aşezate la

spate, sub axile), mingii medicinale (purtate pe cap sau aruncate cu ambele mîini
deasupra capului).
Exerciţiile vor fi întrerupte de frecvente mişcări de respiraţie şi relaxare.
Deosebit de utile sunt exerciţiile de redresare pasivă şi pasivo-activă,
efectuate la scara fixă, la perete şi, mai ales, în faţa oglinzii.
În cazul atitudinii cifotice, trebuie să învăţăm pacientul să-şi formeze simţul
poziţiei corecte, prin autocontrol continuu, lucru posibil datorită supleţei coloanei
vertebrale.
Se are în vedere poziţia defectuoasă a capului căzut înainte, care
trebuie redresată prin contracţia musculaturii cefei, cu corectarea curburii
cervicale, menţinînd privirea înainte, paralelă cu pămîntul.

Tonifierea şi reechilibrarea musculaturii paravertebrale este unul din

obiectivele principale urmarite prin programele de kinetoterapie.Aceasta se
realizeaza prin:
 1. din decubit ventral, se execută gradat ridicarea capului, umerilor si a
membrelor superioare (pentru tonifierea musculaturii dorsale bilaterale),
2. ridicarea ambelor membre inferioare (tonifică musculatura lombară),
3. ridicarea membrelor (superior si inferior) de aceeasi parte (tonifică
musculatura unilaterală paravertebrală respectivă).

Un alt obiectiv al tratamentului fizical-kinetic îl constituie asuplizarea

coloanei vertebrale. Pentru a se realiza acest lucru este necesar să se acţioneze în
sensul:
-eliberării mişcării în articulaţiile interapofizare posterioare,
-contracararea tendinţei de cifozare,
-împiedicarea agravării unei eventuale scolioze preexistente,
-îmbunătăţirea mobilităţii articulatiilor costo-vertebrale.

Tehnica de lucru indicată derivă în mare măsură din metoda Klapp. Cifoza
dorsală se corectează prin exerciţii de întindere a coloanei din cele trei poziţii de
bază (decubit, şezând, ortostatism), de fapt, conştientizarea poziţiei „de a sta înalt"
sau „a sta drept". Postura se controlează în oglindă, urmărind alungirea gâtului şi a
trunchiului în ax. Exerciţiile devin mai eficiente dacă se oferă bolnavului câţiva
parametri care să-i permită să conştientizeze corecţia posturală (o rezistenţă uşoară
aplicată de palma terapeutului pe creştetul bolnavului, o carte aşezată pe creştet
etc.).
Din metoda Klapp se folosesc poziţiile lordozante plecând din poziţia de start
„în genunchi".
Extensiile active, mersul în patru labe, tracţiunile prin propria greutate a
corpului (atârnat la spalier), unele sporturi (volei, baschet, înotul pe spate), toate
pot fi exploatate pentru îndeplinirea aceluiaşi obiectiv.
Pentru tonifîerea musculaturii paravertebrale se folosesc tehnici globale
clasice, dar sunt şi unele manevre particulare deosebit de utile deoarece, deşi se
adresează în principal musculaturii paravertebrale, antrenează în lucru şi
musculatura centurii scapulo-humerale.

Exercitii pentru mobilizarea coloanei vertebrale:

 Din decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate si bratele intinse lateral,

se duc genunchi la piept si se revine la pozitia de plecare.
 Din pozitia sezand, inclinari laterale si rotiri ale trunchiului;
 Din pozitie cvadrupeda, ridicarea in extensie maxima a membrelor inferioare
(alternativ), concomitent cu flectarea membrului superior din cot;
 Din pozitie cvadrupeda, bolnavul arunca bratele brusc inainte si lateral.
  Din decubit ventral, ridicarea capului si a trunchiului, poziţia membrelor
superioare schimbându-se pentru a grada efortul (pe lângă corp, sub bărbie, pe
ceafa, pe umeri).
 În decubit ventral cu bazinul la marginea patului,cu membrele inferioare
atâmând, se fac extensii din şold cu genunchii întinşi.
 Din pozitia „în genunchi" cu un baston în mâini, redresarea completă a
trunchiului, extensia braţelor şi menţinerea pentru câteva secunde a poziţiei de
maximă extensie.

Exerciţiile pot fi deosebit de variate, se pot realiza în condiţii de dotare

minimă şi nu pierd din valoare decât datorită lipsei de continuitate.

Putem vorbi de cure balneokinetoterapeutice, adică de proceduri de

kinetoterapie aplicate în bazine cu apă dulce sau carbogazoasă. Avantajele acestei
metode constau în acţiunea fizică a apei de a "descărca" mişcarile în mare parte, de
acţiunea gravitaţiei.
De asemenea, apa opune o rezistenţa la miscare, ceea ce face ca partea
izometrică a contractiei să reprezinte mai mult din mişcare, crescand astfel tonusul
muscular.
La aceste acţiuni se mai adaugă efectele termalităţii apei asupra
vasomotricităţii şi efectele tonifiante asupra sistemului nervos central şi periferic.
In cazul apelor carbogazoase este de adaugat si efectul curativ al sărurilor şi
bulelor de gaz degajate.
De asemenea,masajul subacvatic sau talasoterapia, pot da rezultate
bune.
In tratamentul profilactic al deformarilor cifotice se au in vedere doua metode
importante: - înotul,
- gimnastica respiratorie.

Innotul trebuie să fie simetric şi făcut mulţi ani la rănd (bras, spate, fluture,
delfin). Este un excelent mijloc activ de autocontrol, de reechilibrare a curburilor
coloanei vertebrale şi de dirijare a dezvoltarii simetrice a toracelui.
Gimnastica respiratorie, în apă, se face sub forma de innot sau programe
specializate. Exerciţiile se execută timp de 10-15 minute, bolnavul fiind imersionat
pînă la bărbie, membrele inferioare întinse şi atingînd fundul bazinului cu vîrful
degetelor.
Această gimnastică asuplizează curburile, nivelează centurile, stimulează
autocontrolul şi favorizează dezvoltarea simetrică a toracelui şi cresterea capacităţii
vitale.
Prin programele de gimnastica medicala se mai urmareste:
 Corectarea curburii dorsale se face prin tonificarea musculaturii
paravertebrale în scurtare, din poziţii care să fixeze regiunea lombară şi cervicală
în poziţie corectă. Se lucrează, în special, din şezînd sau şezînd pe genunchi, din
culcat, in genunchi cu sprijin pe palme, atîrnat la scară fixă, elongaţii cu ajutorul
unui căpăstru, redresări active controlate, în faţa oglinzii, transport de greutăţi pe
cap.
Pentru apropierea omoplaţilor se fac exerciţii libere sau cu diferite aparate
portabile (greutăţi, bastoane), cu rotatia externă a braţelor, prin contracţia
muşchilor mic rotund şi subspinos, cu apropierea omoplaţilor de linia mediană (de
coloană) prin contracţia trapezului şi romboidului, cu inspiraţie, iar la revenire-
expiraţie. Acelaşi rezultat îl obţinem lucrînd şi cu braţele întinse la orizontală, duse
spre înapoi pentru apropierea omoplaţilor de coloană şi torace.
Deblocarea toracelui, care se prezintă cu un stren înfundat, se obţine prin
exerciţii de respiraţie amplă. Coastele, care sunt fixate de coloana dorsală pot fi
antrenate în momentul inspirului şi să contribuie la redresarea coloanei dorsale,
prin depărtarea între ele şi ridicarea lor.Toracele şi respiraţia costală se reeducă
prin mobilizări pasive, presiuni şi tracţiuni asupra coastelor, ţinînd cont de
momentul inspirului şi expirului, cu scopul de a mări elasticitatea condro-costo-
vertebrală, şi prin mişcări active de respiraţie. Presiunile şi tracţiunile se aplică
perpendicular pe axul de rotaţie a articulaţiei costo-vertebrală, la nivelul arcului
posterior sau la locul de deplasare in cazul coastelor mai mari.
Mişcările pasive cu presiuni şi tracţiuni pe claviculă şi stern, vizează
mobilizarea toracelui în partea lui superioară, iar cand sunt aplicate pe regiunea
laterală, vizează mobilizarea toracelui în partea mijlocie şi inferioară.

Important:
!!! programele de kinetoterapie trebuie efectuate pe perioade lungi de timp(ideal ar
fi ce ele sa fie executate de catre pacient pe tot parcursul vietii) deoarece au un rol
primordial atat in corectarea deviatiilor cifotice existente si a complicatiilor
lor,cat si in prevenirea reaparitiei acestora.

RECOMANDARI :

- Dormitul pe pat tare si evitarea pozitiei de sezlong ;

- Controlul pozitiei sezand pe scaun, cu sezuta trasa bine inapoi si spatele
lipit de spatar ;
- De evitat munca in pozitia sezan sau cele care necesita indoirea inainte a
trunchiului ;
- Sporturi indicate: inotul, patinajul, calaria;
- Sporturi contraindicate: boxul si canotajul
 BIBLIOGRAFIE:

http://documents.tips/documents/cifoza.html
http://www.ortokinetic.ro/p74-Cifozele+la+copii
http://masajkinetoterapie.ro/download/afectiuni/Cifoza-masajkinetoterapie.ro.doc.
http://www.cdt-babes.ro/articole/kinetoterapia-gimnastica-medicala-pentru-
copii.php
http://documents.tips/documents/cifoza.html