Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Educație Fizică și Sport, Programul Kinetoterpia și motricitate specială

Tulburări de statică vertebrală în plan sagital

Student: Pasvantu Beatrice Ionela

Grupa 202, Anul II
Curs:Kinetoterapia deficientelor fizice si senzoriale

2019-2020
  Tulburările de statică vertebrală sunt
modificări ale poziției normale a coloanei
vertebrale. Cele mai cunoscute sunt cifoza,
scolioza și hiperlordoza. De multe ori apar
asociate, nu una singură, cifoza apare cu
hiperlordoza compensatorie sau scolioza
apare cu accentuarea curburii toracale și
lombare (cifoza sau hiperlordoza).

            Cifoza este ușor de recunoscut,

persoanele care au cifoză sau atitudine
cifotică având umerii adduși, adică
apropiați în față și ușor proiectați către
anterior. Din spate dacă ne uităm, distanța
dintre omoplați este mai mare.

            Scolioza reprezintă apariția unei curburi către lateral a coloanei. Fie există o singură
curbură către stânga sau dreapta, aici fiind vorba de scolioza în "C", fie apar două curburi, una în
zona coloanei toracale și cealaltă în zona coloanei dorsale, fiind vorba de scolioza în "S".
Curburile vor fi una către stânga și cealaltă către dreapta.

            Există și atitudinea scoliotică la copiii care încă nu au dezvoltat anumite grade de curbură
ale coloanei. Apare prin poziția incorectă în bancă, pe scaun, purtarea incorectă a genții și
ghiozdanului.

            Lordoza este o curbură fiziologică a coloanei, la nivel cervical și lombar. Accentuarea
acestei curburi duce la hiperlordoză, ori cervicală ori lombară sau ambele compensatorii. Apare
de cele mai multe ori la persoanele sedentare din cauza slăbirii musculaturii abdominale și la
persoanele supraponderale sau la gravide pentru că este o greutate în plus care trage de coloană.

Acestea se pot dezvolta in datorita unor vicii posturale, sedentarism, obezitate, alimentatie
nesanatoasa in contextul unei predispozitii genetice, cu sau fara prezenta unor leziuni cum ar fi
luxatia congenitala de sold, inegalitatea membrelor inferioare, picior plat, picior stramb
congenital, defecte de inchidere ale arcului vertebral, etc. Indiferent de factorul declansator,
mentinerea dezechilibrului postural in timp poate duce la structuralizarea modificarilor.
Deviatiile in plan sagital sunt relativ frecvente si apar in situatii diferite. Coloana vertebrala nu
prezinta modificari structurale, deformatiile se reduc in decubit dorsal uneori chiar si prin
contractura voita a corpului. Atragem insa atentia ca persistenta indelungata a unor deviatii
functionale poate determina structuralizarea lor.
Cifoza

Cifoza reprezinta deviații ale coloanei vertebrale, în plan

sagital (antero-posterior), prin exagerarea curburilor
normale ale acesteia, cu convexitatea curburii
orientată posterior.
Din punct de vedere clinic,in cazul cifozelor,nu putem
vorbi despre o regula generala in ceea ce priveste
simptomatologia acestor deviatii vertebrale.Asadar,fiecare
tip in parte,prezinta atat semne subiective cat si obiective
diferite de ale celorlalte.
LOCALIZARE:                                             
* Cifoza dorsala  –este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei in regiunea toracala     
  Este cea mai frecventa deviatie a coloanei.
* Cifo-lordoza (cifoza dorsala compensata de lordoza lombara),este o accentuare a celor doua
curburii vertebrale,echilibrate si compensandu-se reciproc.
* Cifoza lombara si inversiunea vertebrala este o cifoza lombara aparuta prin retroversia
bazinului,compensata dorsal.
* Cifoza cervicala reprezinta inversarea curburii lordotice cervicale.
* Cifoza totala este continuarea cifozei dorsale si lombare si este insotita de infundarea toracelui.
Este o cifoza lunga, intalnita la indivizii cu relaxare ligamentara si musculara.
Exista totusi cateva simptome si semne obiective pe care le intalnim in mai multe cazuri si
anume :

 durerea,care apare la nivelul curburii,pe apofizele spinoase ale vertebrelor. Ea se resimte

la palpare,dar mai ales la percutie;
 durerea in coloana vertebrala este insotita,intotdeauna,de contractura muschilor lungi ai
spatelui si de o oarecare rigiditate in miscari;
 cifoza se asociaza cu hipotonia musculaturii spatelui si abdomenului;
 frecvent ,se asociaza si cu piciorul plat;
 pacientii vor avea umerii cazuti anterior si omoplati *in aripioare*;
 agravarea continua a deviatiilor vertebrale antreneaza tulburari respiratorii si cardiace.

Evolutia cifozei
In timp, parti ale corpului nostru se pot uza sau degenera. Cand se intampla acest lucru, acele
parti ale corpului nu functioneaza la fel, iar aceasta degenerare poate duce la cifoza.
Aceasta deformare poate fi cauzata de o varietate de probleme, printre care:

 Discuri degenerate. Discurile circulare moi actioneaza ca perne intre vertebre. Odata
cu varsta, aceste discuri se usuca si se micsoreaza, ceea ce adesea agraveaza cifoza.
 Boala lui Scheuermann. De asemenea, numita cifoza Scheuermann, aceasta boala
incepe de obicei in timpul spurtului de crestere care apare inainte de pubertate. Baietii
sunt afectati mai des decat fetele. Rotunjirea spatelui se poate agrava pe masura ce
copilul se opreste din crestere.
 Defectele la nastere. Daca coloana vertebrala a unui copil nu se dezvolta
corespunzator in uter, acest lucru poate provoca cifoza.
 Sindroame. Cifoza la copii poate fi, de asemenea, asociata cu anumite sindroame,
cum ar fi sindromul Marfan sau boala Prader-Willi.
 Tratamentul cancerului si cancerul. Cancerul la nivelul coloanei vertebrale poate
slabi vertebrele si le poate face mai predispuse la fracturi de compresie, la fel si
chimioterapia si tratamentul cancerului cu radiatii.

Program de recuperare kinetoterapeutic :

 Kinetoterapia reprezintă ramura terapeutică ce foloseşte ca mijloc specific mişcarea, în

scopul recuperării somato-funcţionale, motrice şi psihomotrice sau al reeducării funcţiilor
compensatorii, în cazul deficienţelor parţial reversibile sau ireversibile. Ea este
indispensabilă recuperării medicale, readaptării psihice, reeducării profesionale şi readaptării
sociale.
 Kinetoterapia se referă așadar la recuperarea anumitor funcții ale organismului, iar
kinetoprofilaxia ajută la prevenirea afecțiunilor, indiferent de natura lor sau chiar la
prevenirea recidivelor și complicațiilor unor afecțiuni ce s-au instalat anterior.

Tratamentul cifozelor este unul complex şi depinde de vârsta pacientului și de gradul de

deformare.
 Tratament profilactic.
 Tratament igieno-dietetic și medicamentos.
 Tratament ortopedic/chirurgical
– Cifozele toracale sub 40-50 de grade se tratează de obicei prin mijloace kineto-terapeutice.
– Cifozele toracale între 40-50 și 70-80 de grade se tratează prin mijloace ortopedice (redresări
cu ajutorul aparatelor gipsate și menținerea corecției cu ajutorul corsetelor ortopedice).
–  Cifozele grave (> 80 de grade) nu pot fi corectate și stabilizate decât printr-un tratament
chirurgical.
OBIECTIVELE
Tratamentul în cifoze, urmărește atingerea următoarele obiective:
 corectarea poziției vicioase,
 realiniamentul coloanei vertebrale,
 recâștigarea mobilității vertebrale,
 tonifierea musculaturii paravertebrale, abdominale și a pectoralilor punându-se accent pe
mușchii extensori ai coloanei,
 combaterea contracturilor, în cazul în care acestea sunt prezente,
 reducerea durerii (după caz),
 prevenirea reapariției cifozei.
Toate acestea sunt posibile prin aplicarea de proceduri specifice B.F.K.T. (hidrotermoterapie,
electrotrapie, masaj, kinetoterapie, balneoclimatologie, iar în ultimii ani se pune accent tot mai
mult și pe ergoterapie).

 Kinetoterapia ocupă cel mai important loc în tratamentul deviațiilor cifotice ale coloanei
vertebrale.
 Mișcarea indicată în recuperarea cifozei este extensia, iar mișcarea contraindicată este
flexia.
 Exercițiile pentru corectarea cifozei urmăresc:
 I. Tonifierea musculaturii paravertebrale cervicale, în sensul scurtării musculaturii
dorsale (prin mișcări concentrice) și alungirea musculaturii anterioare a gâtului și toracelui
(prin mișcări excentrice).
 II. Ștergerea deprinderii greșite și formarea unei atitudini corecte a corpului.
 III. Corectarea sau prevenirea deviațiilor compensatorii ale coloanei vertebrale sau a
celorlalte regiuni ale corpului.
 Exerciții statice:

o contracții izometrice;
o stând în picioare corect;
o stând în genunchi;
o stând în decubit dorsal/ventral
o stând atârnat;

Exerciții dinamice – extensia și întinderea coloanei vertebrale, apoi exerciții pentru cap, gât,
membre, care să amplifice extensia

 Exerciții de trunchi ; extensie în regiunea dorsală, răsuciri, rotări în plan posterior,

întinderi în axul lung. Pentru localizarea mișcării numai în regiunea dorsală se indică poziția
culcat ventral, cu picioarele nesprijinite ;
  – Exerciții de brațe: în plan posterior și deasupra sau sub orizontala, libere sau cu obiecte
portative. Exercițiile de brațe amplifică mișcările de trunchi și corectează deficiențele
centurii scapulare ;
 – Exerciții de respirație, corectează deficiențele asociate ale toracelui ;
 – Exerciții aplicative, cu trunchiul sub orizontala, de echilibru, cu atârnări ;
 – Exerciții de redresare activă, la oglindă pentru stimularea reflexului de atitudine corectă

Scolioza
Scolioza este o afecţiune a
coloanei vertebrale care constă în
dezvoltarea unei curburi laterale
anormale. În 8 şi 10 cazuri,
scolioza este de natură idiopatică,
adică nu se cunosc cauzele.
Paralizia cerebrală şi distrofia
musculară pot determina însă
apariţia acestei boli.

Exista mai multe tipuri de

scolioza, acestea fiind clasificate
in functie de doua criterii: 
1. Dupa perioada de debut a
bolii:

 scolioza infantila – poate

aparea in perioada de viata 0-3 ani si, de obicei, se manifesta printr-o curbura toracica in
partea stanga;
 scolioza juvenila – debuteaza cand copilul are intre 4-10 ani si se manifesta, de regula,
prin curbura toracica in partea dreapta;
 scolioza adolescentului – apare in jurul varstei de 10 ani, are predominanta feminina si
evolutie benigna.
2. In functie de etiologie (cauza aparitiei):
 scolioza nestructurata – este reductibila si presupune curburi ale coloanei, fara rotatie;
 scolioza tranzitorie – poate fi sciatica, isterica sau inflamatorie;
 scolioza structurata – poate fi ideopatica (nu se cunoaste exact cauza aparitiei sau exista
mai multi factori care au dus la instalarea bolii, aproximativ 90% din totalul cazurilor de
scolioza sunt ideopatice), congenitala (apare din cauza unui defect al coloanei vertebrale
prezent la nastere), de origine neuromusculara (se dezvolta secundar unui tip de boala
neurologica sau musculara, cum este distrofia musculara sau paralizia cerebrala), din
neurofibromatoza Recklinghausen sau din bolile mezemchimale.
TRATAMENT:
Obiective urmarite:

1. Corectarea posturilor vicioase

2. Constientizarea pozitiilor corecte a coloanei vertebrale, a umerilor si a bazinului, prin
adoptarea unor posturi corective (corecte).
3. Cresterea si refacerea mobilitatii articulare si musculare, treptat.
4. Tonifierea musculaturii afectate in regim de scurtare si de alungire, acolo unde este
suferind (nivel c.v).
5. Corectarea si mentinerea tonusului muscular, prin exercitii si gimnastica medicala.
6. Cresterea fortei si rezistentei musculare.

A. Electroterapie:
       Se utilizeaza curenti cu efect antalgic si miorelaxant pe musculatura paravertebrala
contracturata, curenti de joasa si medie frecventa:
- curentii diadinamici
- curentii interferentiali
Ultrasunetele au un rol important prin efectul antalgic, hiperemiant si decontracturant.

B. Masajul

C. Gimnastica medicala:
Pentru scoliozele simple, cu o singura curbura, se va lucra asimetric, iar pentru cele duble
simetric.
Exercitiile se adreseaza scoliozei in „C” stanga, iar pentru scolioza in „C” dreapta se vor executa
aceleasi exercitii, cu segmentele de partea cealalta.
1. Mers cu bratul drept sus, stangul pe sold se executa arcuirea bratului drept spre stanga in
ritmul pasilor;

2. Mers cu bratul drept pe crestet, stangul pe sold, din 3 in 3 pasi se executa arcuirea trunchiului
spre stanga;
3. Mers cu un baston asezat diagonal la spate, apucat cu mana dreapta de sus si cu stanga de jos;
4. Din pozitia stand piciorul stang sprijinit lateral pe un suport, piciorul drept pe sol, mana
dreapta sus, stanga pe sold; executa indoirea trunchiului spre stanga, cu expiratie, revenire cu
inspiratie (de 10 ori);
5. Din pozitia stand cu bastonul apucat de ambele capete, executa ducerea bastonului lateral
stanga (bratuldrept sus, stangul lateral), concomitent cu rasucirea trunchiului si usoara aplecare
spre stanga (de 10 ori)

6. Din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, executa ducerea piciorului drept intins inapoi,
inspiratie, revenire cu expiratie (de 10 ori);

7. Din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, executa ducerea bratului drept oblic sus, cu
inspiratierevenire cu expiratie (de 10 ori);
8. Din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, executa simultan ridicarea brtului drept intins sus
si piciorul stang intins inapoi (de 10 ori);

Lordoza

Lordoză  reprezintă o
curbură congenitală sau
dobândită a coloanei
vertebrale în regiunea
lombară și cervicală, cu o
deviere ușoară înainte. În
prezent există două tipuri
de lordoză:

 lordoză normală a
coloanei vertebrale
(curbă naturală, ceea
ce reduce sarcină
asupra coloanei
vertebrale, dar oferă
elasticitate a corpului);
 lordoză patologică (se manifestă la cele mai mici factori exteriori, iar curburile
coloanei vertebrale pot să se mărească sau micșoreze).

În dependență de localizarea acestuia, există două forme de lordoză:

 coloană vertebrală lombară;

 coloană vertebrală cervicală

Lordoza afectează persoanele de orice vârstă, însă anumiţi factori sau diverse afecţiuni pot creşte
riscul de apariţie a acestei probleme, cum ar fi:
  Spondilolisteza – afecţiune care afectează alinierea corectă a vertebrelor
 Acondroplazia – o boală a creşterii oaselor care determină majoritatea tipurilor de nanism
 Osteoporoza – o afecţiune care constă în pierderea densităţii osoase, ceea ce creşte riscul
de fracturi
 Osteosarcom – o formă de cancer osos care afectează de regulă oasele lungi
 Obezitatea - greutatea excesivă pune o presiune majoră asupra coloanei vertebrale
 Sedentarismul
 Postura incorectă la birou

Lordoza este diagnosticata pe baza istoricului si examenului fizic. Daca pacientul

prezinta parestezii, slabiciune musculara, durere si spasme musculare ale bratelor si
picioarelor, tulburari sfincteriene si durere in picioare, se recomanda examen
neurologic. Palparea determina anomaliile coloanei. Evaluarea libertatii
miscarilor calculeaza gradul in care un pacient poate efectua miscari precum flexia, extensia,
aplecarea laterala si rotatia spinala. Se observa asimetrii.

Evaluarea neurologica include evidentierea durerii, paresteziilor, tremorului, sensibilitatii si

functia motorie, spasmele musculare, slabiciunea musculara si disfunctiile vexicale sau
rectale.
Radiografia intregii coloane vertebrale in pozitie laterala si sagitala evalueaza flexibilitatea
coloanei, deformarile vizibile, lipsa de segmentare.

Tratament lordoza
Lordozele atipice nu determina disconfort sau alte acuze din partea pacientului, de aceea nu
necesita tratament special. Uneori curbura lordozica este severa, iar pacientul poate
experimenta compresia nervilor lombari, limitarea miscarilor coloanei sau pierderea
integritatii spinale. Daca curbura este severa se prescrie un tratament.
Lodoza lombara poate fi tratata prin intinderea muschilor abdominali si purtarea de
hamuri. Hiperextensia spatelui sau scaunul Roman vor intari musculatura spatelui. Se
recomanda administrarea de antiinflamatoare pentru ameliorarea durerii, cu efect pe termen
scurt. Terapia fizica trateaza efectiv 70% dintre cazurile de scolioza, cifoza, lordoza si postura
anormala a corpului.

Terapia conservativa pentru lordoza:

Produsele farmaceutice pentru durerea de spate sunt un tratament simplu pantru pacient. Acestea
pot fi antiinflamatoare nestroidiene - cele mai folosite in domeniu. Se foloseste acetaminofen,
ibuprofen, naproxen. Alte terapeutice folosite sunt relaxantele musculare, analgezicele
narcotice: tramadol, codeina. Glucozamina si condroitinul nu sunt medicamente. Acestea
sunt produsi normali ai corpului uman si sunt importanti pentru functia fiziologica a cartilajelor
si articulatiilor corpului. Glucozamina lucreaza alaturi de condroitin pentru a ajuta producerea de
colagen.
Tratamentul in lordoza depinde de:
- virsta pacientului, starea generala de sanatate si istoricul medical
- gravitatea lordozei
- toleranta pentru anumite terapii, proceduri sau medicamente.

Terapia pentru lordoza congenitala:

Tratamentul lordozei congenitale este pur chirurgical. Terapia nonchirurgicala nu are efect
deoarece conditia este progresiva. Daca este instalata restrictia respiratorie interventia
chirurgicala prezinta riscuri.
Fuziunea anterioara: poate fi efectuata cind chirurgul are posibilitatea de a evalua timpuriu
pacientul, inainte de deformarea majora si pierderea functiei pulmonare. Fuziunea anterioara
implica excizia discului, inlaturarea cartilajelor corpurilor vertebrale si umplerea spatiilor discale
cu un material. Fuziunea anterioara include intreaga zona afectata si 1-2 vertebre superioare si
inferioare leziunii. Abordul elimina potentialul de crestere anterioara a coloanei.

Chirurgia corectiva a lordozei:

Este efectuata cind pacientul are deformare majora si pierde functia pulmonara. Doreste
alinierea spinala si ameliorarea functiei respiratorii. Este indicat abord anterior si posterior
combinat in aceste cazuri. Anterior discurile sunt excizate cu osteotomie larga anterior.
Spatiile discale nu sunt umplute. Abordul posterior consta in multiple osteotomii a laminei.
Se introduc fire metalice sublaminare pentru a corecta curbura.