Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Educație Fizică și Sport, Programul Kinetoterpia și motricitate specială

PROPRIETĂȚILE ȘI FUNCȚIILE SÂNGELUI

HEMOSTAZA FIZIOLOGICĂ
GRUPELE SANGUINE

Student: Pasvantu Beatrice Ionela

Grupa 202, Anul II
Curs: Fiziologie

2019-2020
PROPRIETĂȚILE ȘI FUNCȚIILE SÂNGELUI
Sângele  este o substanță lichidă de
culoare roșie, compusă din plasmă și
din globule (albe și roșii), care
circulă prin vene și artere, capilare
asigurând nutriția și oxigenarea
organismului la animalele
superioare.
Sângele este un țesut special sub
formă lichidă care, prin intermediul
aparatului circulator, alcătuit din inimă și vasele sanguine, transportă nutrienții și oxigenul la
nivelul țesuturilor corpului, de unde preia dioxidul de carbon și produșii de catabolism tisular,
transportându-i la nivelul organelor de eliminare. În medicină, disciplina care se ocupă cu studiul
sângelui se numește hematologie.
Sângele este alcătuit dintr-o parte lichidă, plasma sanguină, în care plutesc o serie de celule
specifice sângelui.
Circulația sângelui este asigurată în primul rând prin contracțiile mușchiului cardiac, ajutat de
valvulele venoase în combinație cu contracțiile mușchilor scheletici.
În general vasele de sânge bogate în oxigen care pornind de la inimă și irigă țesuturile se
numesc artere iar cele care sosesc la inimă și transportă produsele de catabolism de la țesuturi
încărcate cu dioxid de carbon se numesc vene.

Proprietățile sângelui
Sângele prezintă asemeni oricărei substanţe anumite proprietăţi fizico-chimice precum:
 culoarea
 densitatea
 temperatura
 vâscozitatea
 ph-ul.
Necesitatea menţinerii constante a acestor proprietăţi este un lucru indispensabil pentru
realizarea homeostaziei.

Culoarea sângelui
este data prin intermediul hemoglobinei de la nivelul hematiilor şi diferă în funcţie de gradul de
saturare în oxigen a acesteia. Astfel, la nivel arterial, unde hemoglobina este 100% saturată în
oxigen formând oxihemoglobina, sângele are o culoare de roşu intens, pe când la nivel venos,
unde saturaţia în oxigen a hemoglobinei este de 60%, dar şi prezenţa unei mari cantităţi de
hemoglobin redusă, conferă sângelui venos culoarea roşu- închis.

Densitatea sângelui este data de numărul de elemente figurate, dar şi de cantitatea de solviţi de
la nivelul lui.
Densitatea normală a sângelui este la bărbaţi de 1061 şi la femei de 1057. Există anumite variaţii
ale densităţii sângelui, fiziologice sau patologice.
Variaţiile fiziologice apar datorită pierderii sau ingestiei de lichide.
Variaţiile patologice pot fi întâlnite în următoarele situaţii:
Scăderi ale densităţii sanguine:

 Hipoproteinemiile din cadrul hepatopatiilor, pierderilor renale, reducerea aportului

alimentar;
 Scăderea numărului de elemente figurate, aşa cum se întâmplă în anemii;
Creşteri ale densităţii sanguine:
 Hiperproteinemii, ca în cazul mielomului multiplu;
 Creşterea numărului de elemente figurate, aşa cum se întâlneşte în poliglobulii, în
deshidratare, în hemoconcentaţiile din şoc.

Temperatura sângelui
se încadrează între 37,7◦C şi 38 ◦C până la un maximum de 40◦C la nivel hepatic şi un minim
de 36◦C la nivelul plămânilor şi scrotului.

Vâscozitatea
poate fi definită ca fiind absenţa alunecării între straturi diferite de fluid, iar valorile sale normale
se încadrează astfel: 4,7 la bărbaţi şi 4,4 la femei, cu o medie de 4,6. Principalul factor ce
contribuie la realizarea vâscozităţii sângelui este reprezentat de numărul elementelor figurate.
Prin intermediul vâscozităţii este influenţată rezistenţa perfierică, iar prin aceasta, presiunea
arterială.

Variaţii ale vâscozităţii

Scăderi ale vâscozităţii:
 Anemia;
 Hemoragia.
 Creşteri ale vâscozităţii:
 Creşterea numărului de elemente figurate ca în cazul leucemiilor, poliglobuliilor.

Ph-ul sanguin

Variaţiile ph-ului sanguin se face în mod normal între 7,38-7,42, o creştere a ph la 7,6-

7,8 determinând instalarea comei, la 6,8 sau 8 aparând decesul.

Functiile sangelui

In ansamblul functional al sistemelor lichide din organism, lichid intracelular, interstitial si

intravascular, sangele indeplineste roluri importante pentru mentinerea constanta a compozitiei si
proprietatilor mediului intern.
Sangele participa la realizarea si reglarea principalelor functii ale organismului.

Functia circulatorie

Prin volumul si proprietatile sale fizice si chimice, sangele asigura mentinerea si reglarea
presiunii arteriale. Functia de transport este principala functie prin care sangele vehiculeaza toate
componentele necesare vietii.

Functia respiratorie

Functia respiratorie consta in transportul oxigenului de la plamani la tesuturi si a CO 2 rezultat din

respiratia celulara spre zona alveolo-capilara unde este eliminat. Atat O 2 cat si CO2 sunt
transportate fie sub forma libera, dizolvata, care realizeaza presiunea partiala si directioneaza
schimburile, fie sub forma fixata in plasma sau eritrocite.

Functia excretorie

Functia excretorie se realizeaza prin mecanismul de transport al produsilor finali de catabolism

rezultati din metabolismul intermediar, cum ar fi, uree, acid uric, creatinina, amoniac, CO 2, acid
lactic la nivelul organelor excretoare.

Functia nutritiva

Substantele nutritive, ca de exemplu: glucoza, aminoacizii, acizii grasi, vitamine, rezltate ca

produsi finali de digestie ai substantelor nutritive, sunt transportate de la nivelul intestinului
subtire in circulatia generala si apoi la tesuturi.

Functia de aparare a organismului

Functia de aparare a organismului se realizeaza prin intermediul factorilor ce intervin in apararea

specifica si nespecifica. Astfel leucocitele intervin prin fagocitoza. Alte componente de tipul
proteinei C reactive, sistemului complement au rol in apararea nespecifica, iar prin
imunoglobuline, limfocite T si B, macrofage si plasmocite, sangele asigura desfasurarea
proceselor imune fata de agentii infectiosi sau proteine straine.

Functia homeostatica

Sangele are rol in mentinerea echilibrelor fizico-chimice ce conditioneaza desfasurarea normala

a proceselor vitale. Sangele contribuie la realizarea urmatoarelor componente homeostatice:

 izoionia – pastrarea constanta a concentratiei ionilor si a raporturilor dintre acestia

 izotonia – mentinerea constanta a presiunii osmotice a sangelui
 izohidria – mentinerea balantei echilibrului acido-bazic cu pastrarea constanta a (H +) si
respectiv a pH-ului sanguin
 izotermia – mentinerea constanta a temperaturii corpului se realizeaza datorita fazei
lichide a sangelui. Caldura specifica foarte ridicata a apei face posibila distribuirea in
 intregul organism a caldurii ce se produce prin reactiile exoterme in special din ficat. Prin
mentinerea constanta a temperaturii organismului se asigura viteza si randamentul
reactiilor metabolice.

Functia de reglare a principalelor functii ale organismului

Sangele, prin hormonii transportati cat si prin substantele biologic active continute, participa la
reglarea principalelor functii ale organismului (circulatorie, excretorie, etc).

Functia de asigurarea unitatii organismului

Prin legatura directa intre cele mai diferite sisteme, realizeaza actiunea simultana a organelor in
cadrul mecanismelor de adaptare la conditiile mediului ambiant.

HEMOSTAZA FIZIOLOGICĂ
Hemostaza –  reprezintă ansamblul de mecanisme și acțiuni care intervin în oprirea unei
hemoragii la nivelul vaselor sanguine. În dependență de modul de stopare a hemoragiei,
deosebim:

 Hemostaza fiziologică
 Hemostaza medicamentoasă
 Hemostaza chirurgicală

Hemostaza fiziologică, proprie organismului

uman, reprezintă echilibrul dintre doua procese
ce au loc în organism simultan, formarea
cheagului și fibrinoliza. La rândul ei, hemostaza
fiziologică este de 2 tipuri: primară și
secundară.

– Hemostaza primară , are ca scop formarea

trombului alb, în componența căruia intră
plachetele și câteva fibre de fibrină, dar
principalul rol în această etapă îi revine
endoteliului vascular și plachetelor.

– Hemostaza secundară (coagularea), constă în

formarea trombului roșu, constituit din fibre de
fibrină care înglobează hematii. În această etapă
participă cei 13 factori ai coagulării, care formează o cascadă a coagulării. Toate reacțiile ce au
loc în procesul de coagulare se realizează prin 2 căi: extrinsecă, cu implicarea factorilor din
plasmă și intrinsecă, cu participarea factorilor tisulari din afara sângelui.

Coagularea se realizează în 4 etape importante:

 Formarea complexului protrombinazic

 Formarea trombinei din protrombină sub acțiunea complexului protrombinazic
 Formarea fibrinei din fibrinogen sub acțiunea trombinei
 Consolidarea reteței de fibrină sub acțiunea factorului de coagulare XIII

GRUPELE SANGUINE
Grupa de sânge este o
caracteristică moștenită de
la părinți, care determină
compatibilitatea cu alte
persoane în situația unei
transfuzii de sânge.
Grupele de sânge se împart
în patru mari categorii: A,
B, AB și 0, – împreună
reprezentând cele patru
grupe de antigeni găsite pe
suprafețele celulelor roșii
din sânge.

Principalele elemente ale

sângelui

În organismul unui adult circulă aproximativ 4-6 litri de sânge. Sângele este format din mai
multe tipuri de celule care plutesc într-un fluid numit plasmă. Celulele roșii din sânge transportă
oxigenul către țesuturile organismului și elimină dioxidul de carbon din acestea. Celulele albe
din sânge sau leucocitele au rol de apărare a organismului. Trombocitele contribuie la coagularea
sângelui. Plasma este un lichid format din diferite tipuri de proteine și săruri.
Diferența dintre tipurile de sânge se explică prin combinația unică de molecule de proteine
numite antigeni și anticorpi. Antigenii se găsesc pe suprafața celulelor roșii din sânge, iar
anticorpii în plasma sanguină. Există diferite tipuri și combinații ale acestor antigeni și anticorpi
din sânge, acest lucru fiind de fapt baza stabilirii tipului de sânge.

Tipurile de sânge

Există patru grupe majore de sânge: A, B, AB și 0 (zero). Doctorii numesc acest sistem Sistemul
AB0 al grupelor sanguine. Sistemul AB0 se bazează pe existența sau lipsa a doi antigeni specifici
notați A și B.

 Grupa de sânge A are antigenul A și anticorpul B

 Grupa de sânge B are antigenul B și anticorpul A.
 Grupa de sânge AB – are antigeni A și B și nu sunt prezenți anticorpii A sau B în plasmă
 Grupa de sânge 0 – nu are antigeni A sau B dar sunt prezenți anticorpi A sau B în plasmă

 O altă particularitate a sângelui este existența factorului Rh. Proteina specială Rh poate fi
prezentă sau absentă din sânge de unde și specificația Rh pozitiv (prezentă) sau Rh negativ
(absentă). Factorul Rh este alăturat grupei de sânge deci putem spune că avem așadar de-a face
cu 8 grupe de sânge: 0 pozitiv, 0 negativ, A pozitiv, A negativ, B pozitiv, B negativ și AB pozitiv
și AB negativ. Factorul Rh prezintă o importanță deosebită în cazul unei sarcini.
Bibliografie
 https://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%A2nge
 https://anatomie.romedic.ro/sangele
 https://www.scrigroup.com/sanatate/PROPRIETATILE-SI-FUNCTIILE-SAN34943.php
 https://be-healthy.ro/dictionar/hemostaza/
 https://ids-laboratories.ro/grupele-de-sange-si-importanta-lor/