ARTICULAȚIA COTULUI (Articulatio cubiti) Este o articulaţie cu alcătuire complexă, la care

participă trei oase : humerusul, ulna şi radiusul (fig. 132). Între aceste oase se formează
două articulații care sint cuprinse in aceeași capsulă articulară : articulația humeroulnară și
articulația humeroradială.

Trebuie remarcat faptul că în aceeasi capsulă articulară este cuprinsa gi articulația

radioulnară proximală, care aparține articulațiilor ante- brațului.

ARTICULAȚIA HUM EROULNARĂ Această articulație se realizează intre trohleea humerală

şi incizura semilunară a ulnei; mai participă la formarea articulației foseta olecraniană şi
foseta coromoidă de pe humerus, olecranul si apofiza coronoidă a ulnei. Suprafețele
articulare sint acoperite cu cartilaj articular.

ARTICULATIA HUM ERORADI ALĂ Articulația humeroradială se face între condilul humeral
şi cupusoara radială, care sint şi ele acoperite cu cartilaje articulare. Capsula articulară este
mare şi acoperă am bele articulații. Sinoviala acestei articulații formează mai multe funduri
de sac. În această articulație se pot face mişcări de flexie și extensie, care se efectuează
prin mişcări ale ulnei, pe trohleea humerusului, şi ale capului radiusului, pe condilul
humerusului. Articulația humerusului cu ulna și radiusul reprezintă o articulație trohleară, în
care se execută mişcări într-un singur plan.

ARTICULAȚIILE ANTEBRAȚULUI (Articulationes antebrachii) Oasele antebrațului (radiusul

și ulna) se articulează între ele prin două articulații : articulația radioulnară superioară și
articulația radio- ulnară inferioară și o legătură mijlocie.

ARTICULATIA RADIOULNARÃ SUPERIOARĂ Articulația radioulnară superioară

(proximală) se realizează între suprafața articulară medială a capului radial și un inel
articular al ulnei, format din incizura radială a ulnei și din ligamentul inelar. Ligamentul inelar
este o lamă fibroasă care se fixează pe marginile anterioară și posterioară a incizurii radiale
a ulnei și înconjură suprafața laterală a capului radial. Ligamentul inelar, împreună cu
incizura radială a ulnei formează un inel osteofibros, care fixează capul radial în incizura
radială a ulnei. Marginea inferioară a incizurii radiale a ulnei este legată de gitul radiusului
printr-un ligament de formă dreptunghiulară, liga- mentul pătrat. Reamintim că articulația
radioulnară proximală este cuprinsă în capsula articulară a cotului.

ARTICULATIA RADIOULNAR Ă INFERIOARĂ Este articulația care se realizează între

extremitățile inferioare ale ulnei și radiusului. În această articulație intervin : suprafețele
articulare ale capului ulnei şi cavitatea sigmoidă a radiusului şi un ligament triunghiular, care
se numeşte disc articular. Acesta se găsește sub extremitățile celor două oase, fiind fixat cu
vîrful pe ulnă și cu baza pe radius. Discul articular menţine cele două oase alăturate.
Capsula articulară, fixată pe marginea suprafețelor articulare si pe discul articular, este
întărită de două ligamente radioulnare, unul anterior şi altul posterior.
In articulațiile radioulnare se fac mişcări de rotație a radiusului in jurul axului longitudinal al
antebrațului, care determină mişcările de pronație supinație ale minii.

LEGĂTURA MIJLOCIE A ULN EI ȘI RADIUSULUI

În partea mijlocie și inferioară, ulna și radiusul sint unite printr-o membrană fibroasă numită
membrana interosoasă a antebrațului, care se fixează pe muchia externă a ulnei şi pe
muchia internă a radiusului. Mem- brana interosoasă umple partea mijlocie şi inferioară
dintre cele două oase și serveşte ca suprafață de inserție pentru mulți muşchi din această
regiune. La partea superioară cele două oase sînt legate printr-o bandeletă fibroasă, coarda
oblică, care se întinde oblic de sus în jos și dinafară înă- untru, de pe ulnă pe radius.