Conditiile de aplicare a kinetobalneoterapiei

Bilanturile:

Notate pe o fisa invelita cu un material impermeabil, bilanturile puncteaza anamneza,

diagnosticul si datele necesare pentru stabilirea tratamentului kinetoterapeutic (amplitudinea
miscarii articulare, forta musculara, starea pielii etc.).

La fiecare sedinta, kinetoterapeutul inregistreaza data la care se desfasoara, precum si:

■ Temperatura apei; ■ Progresele inregistrate;

■ Exercitiile practicate;■ Reacțiile pacientului la tratament;

■ Durata sedintei; ■ Durata pauzei.

Factorii ambientali:

■ Temperatura aerului;
■ Gradul hidrometric;
■ Temperatura apei.

Desfasurarea tratamentului:

Kinetoterapeutul trebuie sa prevada desfasurarea tratamentului, sa-1 dirijeze si sa-1 tina

sub observatie, fiind prezent in fiecare moment al sedintei de reeducare, ce variaza in functie de
starea patologica, de varsta ti de stadiul de recuperare a pacientului.

Pregatirea; Frecventa;

Introducerea pacientului in apa; Odihna;

Durata; Injtiintarea precautiilor.

Ritmul;

Folosirea mijloacelor de inot, in cadrul tratamentului complex de kinetoterapie iti

dovedeste eficienta in corectarea deficientelor fizice, atat prin influentele pozitive exercitate de
procedeele tehnice adecvate, cat si prin cresterea obiectivitatii sedintelor de corectare, la care
subiectii participa cu un interes mai mare
 CIFOZA
Definitie:

Cifoza este o deviate a coloanei vertebrate, in plan sagital (antero-posterior), prin

exagerarea curburilor normale ale acesteia, cu convexitatea curburii orientata posterior.
Exista insa cazuri rare, atipice, cand coloana se incurbeaza invers (cifoza cervicala, sau cifoza
lombara).

Clasificare:
1) Dupa locatizare:

• Cifoza dorsala este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei in regiunea toracala,

Este cea mai frecventa deviatie a coloanei.

• Cifo-lordoza (cifoza dorsala compensata de lordoza lombara), este o accentuare a celor

doua curburi vertebrale, echilibrate si compensandu-se reciproc.

• Cifoza lombara si inversiunea vertebrala sunt deficiente aparute prin retroversia

bazinului, compensate dorsal.

• Cifoza cervicala reprezinta inversarea curburii lordotice cervicale.

• Cifoza totala este ,,continuarea" cifozei dorsale si lombare si este insotita de infundarea
toracelui, este o cifoza lunga, intalnita la indivizii cu relaxare ligamentara si musculara.

2) Dupa etiologie;

Cifozele pot fi functional (nestructurale). Ele sunt deviatii tipice, usoare, cu debut greu
de precizat, cu evolutie lunga si lenta, dar cu prognostic favorabil. In cazul lor nu se constata
modificari morfologice ale coloanei vertebrale. Ele se impart in:
 Habituate - de obisnuinta, de deprindere;
 De crestere - aparute in urma disproportiei dintre cresterea exagerata inmalfime si
dezvoltarea insuficienta a musculaturii;
 Profesionale - exista profesii (ex.: munca la birou) care predispun la o atitudine cifotica;
 Compensatorii si cele datorate defectelor unor analizatori (cifozamiopilor).

Etiopatogenie (cauze, mecanisme, anatomiepatologica)

 Etiologie

Etiologia cifozelor este vasta, cuprinde cauze multiple, unele predispozante:

■ Congenitale: defect de formare a corpilor vertebrali, malformatii vertebrale cu caracter
familial;
■ Neuro-musculare: afectiuni neurologice, tumori medulare, siringomielie;
■ Post-traumatice (tasari vertebrale in urma unor accidente, fracturi sau contracturile din
tetanos sau epilepsie);
■ Tumori vertebrale;
■ Boli genetice ale scheletului (osteocondrodistrofii);
■ Postinftamatorii: morbul lui Pott (tuberculoza osoasa), precum si spondilita anchilozanta,
este una din cauzele cele mai frecvente ale cifozelor cervico-dorsale progresive si ireductibile;
■ Boli metabolice (rahitismul, osteomalacia, osteoporoza);
■ Vârsta - (peste 60-80 de ani), cu osteoporoza sau osteomalacie si tasare anterioara a
discurilor intervertebrale, prin hipotonia muschilor paravertebrali, prezinta o cifoza
mai mult sau mai putin accentuata localizata de obicei cervico-dorsal la barbati si dorso-lombar
la femei.

Mecanisme etiopatogenice

Factorii care pot determina aparitia unei cifoze la nivelul coloanei vertebrale sunt multipli.
Uneori ei sunt cunoscuti (congenitali, traumatici, infectiosi, tumorali, etc.), insa de cele mai multe
ori acestia sunt necunoscuti.

Cercetarile stiintifice au condus la evidentierea acestor factori:

■ factori genetici (predispozitie familiala);
■ factori metabolici, pot altera formarea tesutului care constituie scheletul de rezistenta
al corpilor vertebrali in anumite boli (maladia Scheuermann);
■ factori de deficienta a sistetmului de echihbru;
■ asimetrii constitutionale;
■ factorul biomecanic, este prezent in evolutia tuturor deformatiilor vertebrale;
■ procesul de crestere a organismului contribuie in mod esential la evolutia tuturor
deformarilor vertebrale.

Anatomie patologica

Din punct de vedere anatomo-patologic, cifozele pot fi:

• Cifozele tipice sau comune atunci cand se produc prin exagerarea curburilor
cifotice normale (dorsala sau sacro-coccigiana);
 • Cifozele atipice, cand se produc prin exagerarea altor curburi decat a celor
normale (lombara sau cervicala).

Cifoza dorsala se compenseaza superior prin inclinarea inainte a gatului si capului, iar
inferior prin accentuarea curburii lombare. Omoplatii sunt indepartati detorace prin intinderea
muschiului trapez si a romboizilor si prin scurtarea marelui pectoral. Toracele este infundat si
umerii adusi inainte.

Criterii de sustinere a diagnosticului

Diagnosticul unei cifoze va trebui sa precizeze felul ei, etiologia (cauzele), gravitatea si
potentialul sau evolutiv.
Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza examenului clinic si paraclinic.

Tabloul clinic

Din punct de vedere clinic, in cazul cifozelor nu putem vorbi despre o regula generala in
ceea ce priveste simptomatologia acestor deviatii vertebrale. Asadar, fiecare tip in parte,
prezinta atat semne subiective, cat si obiective diferite de ale celorlalte.
Exista totusi cateva simptome si semne obiective pe care le intalnim in mai multe cazuri si
anume:
■ durerea, care apare la nivelul curburii, pe apofizele spinoase ale vertebrelor.
Ea se resimte la palpare, dar mai ales la percufie;
■ durerea in coloana vertebrala este insotita, intotdeauna de contractura
muschilor lungi ai spatelui si de o oarecare rigiditate in miscari;
■ cifoza se asociaza cu hipotonia musculaturii spatelui sI abdomenului;

■ pacientii vor avea umerii cazuti anterior;

■ agravarea continua a deviajiilor vertebrale antreneaza rulburari respiratorii si
cardiace.
Examen obiectiv
Deviatia cifotica imprima intregului corp o atitudine cifotica globala, caracterizata
printr-o mare incurbare a coloanei vertebrale si ,,o garbovire" a intregului spate. Capul si gatul
se mclina mult inainte, umerii sunt adusi mult in fata, pieptul este turtit sau infundat, abdomenul
este uneori supt, alteori balonat. Bazinul este putin inclinat, iar membrele inferioare sunt drepte sau
us.or flectate din genunchi. Atitudinea se mentine mai mult pe baza elementelor pasive,
muschii planului posterior al trunchiului si gatului fiind intinsi, muschii planului anteriori
fiind relaxati.
 Deviatiile cifotice se pot accentua progresiv, trecand de la o cifoza cu un grad redus de
curbura, la una cu o curbura accentuata, ele se pot limita doar la elementele coloanei
vertebrale, constituind cifoze propriu-zise, sau pot afecta si alte elemente anatomice ale spatelui
(coaste, omoplati, muschi), constituind spatele cifotic.

Diagnostic diferential

Cifozele, trebuie diferentiate de atitudinea cifotica, in cazul careia curbura se redreseaza in

decubit ventral sau se hipercorecteaza la contractia voluntara a musculaturii spatelui. In cazul
in care nu se poate corecta astfel, denota faptul ca avem de-a face cu o cifoza rigida sau fixa.

Trebuie eliminate toate cauzele miopatiilor care predomina la nivelul musculaturii

trunchiului.

Evolutie si prognostic

Evolutia si prognosticul cifozelor sunt foarte variate si depind foarte mult de anumiti
factori, cum ar fi:

 Etiologia bolii;

 Localizarea si intinderea ei;

 Momentul diagnosticarii: cand aceasta se face in stadiile initiale, cand nu apar

modificari organice (ci numai fbncfionale), evolutia si prognosticul sunt favorabile;

 Cu cat tratamentul este aplicat mai precoce, este mai complex si de lunga durata, cu atat
prognosticul este mai bun;

 Varsta pacientului: cifoza adolescentilor are prognostic bun (daca se iau masuri la
timp pentru a se impiedica formarea unei cifoze definitive).

O mare parte din deviatiile coloanei vertebrale, indiferent de cauzele care le-au generat, au
un potential evolutiv, mai ales daca au depasit un anumit grad de gravitate. Aceasta evolutie,
guvernata de legi biomecanice, independente uneori de cauza initiala, se mentine pe toata
perioada de crestere si nu arareori, in cazurile grave, pe tot parcursul vietii. Agravarea continua a
deviatiei vertebrale antreneaza tulburari ale functiei respiratorii (insuficienta respiratorie de tip
restrictiv) si, in final, a functiei cardiace.
 Tratament

În functie de rezultatele investigatiilor, ortopedul va recomanda fie purtarea unui corset

pentru oprirea accentuarii curburii, fie interventia chirurgicala, fie, pur si simplu, un tratament
conservator: masaj, tratament kinetoterapeutic.
Tratamentul medicamentos este variat si difera de la o afectiune la alta. In primul rand se
cauta tratarea factorilor determinanti ai cifozelor si scoliozelor. Se administreaza antiinflamatoare:
fenilbutazona, aminofemazona, aspirina, antialgice si decontracturante, acestea din urma servind
la relaxarea muschilor care contractati fiind pot genera deformatii ale coloanei. Administrarea de
cortizon joaca un rol foarte important, dar trebuie avut in vedere dozajul si epoca de evolutie a
bolii. Vitaminele din grupul B servesc la tonifierea sistemului nervos si a organismului in
general.

CIFOZA LOMBARA

Definitie:

,,Cifoza lombara si inversiunea vertebrala este o deficient fizica aparuta prin retroversia
bazinului, compensata dorsal. " (Latarjet, 1965, p-27)

,,Cifoza lombara prin retroversia bazinului este compensata dorsal, mai ales prin spate
plan si mai rar prin lordoza. Musculatura abdominala este scurtata si hipertona." (McAfee, 2002
,p,102)

Anatomie patologica

Din punct de vedere anatomo-patologic cifoza lombara este una atipica cand se produce prin
exagerarea altor curburi decat a celor normale .

Cifozele lombare compenseaza superior prin inclinarea inainte a gatului si capului, iar
inferior prin accentuarea curburii lombare. Omoplatii sunt indepartati de torace (omoplati «in
aripioare») prin intinderea muschiului trapez si a romboizilor si prin scurtarea marelui pectoral.
Toracele este infundat si umerii adusi inainte. (Latarjet, 1965, p.29-40)

TRATAMENTUL kinetoterapeutic pentru cifoza lombara

■ deformarea curburii lombare: se intind muschii ischiogambieri si abdominalii inferiori care
sunt scurtati;
■ extensii de trunchi localizate la regiunea lombara;
■ tonifierea muschiului psoas-iliac care este lordozant;
■ tonifierea musculaturii paravertebrale pe regiuni: intinderea muschilor dorsali si tonifierea
celor lombari;
 Gimnastica respiratorie pentru modelarea posterioara a cutiei toracice:

RECOMANDARI:

 dormitul cu fata in jos pe abdomen;

 sunt indicate alergarile de viteza, care dezvolta muschiul psoas;
 gimnastica la aparate;
 boxul;
 inotul bras si craul.

Exemple de exercitiile de Hidrokinetoterapie:

Bazin cu apa mica;

 Inspiratie, aplecari cu capul in apa, expiratie cu bolborosirea apei.

 Indoiri laterale de trunchi.
 Atarnat de marginea bazinului cu picioarele in sprijin pe peretele bazinului. Flexii si
extensii ale genunchilor.
 Din stand rotari de bazin spre dreapta, apoi spre stanga.
 Inot spate: membrele inferioare bat usor apa alternativ, membrele superioare se misca
alternativ cu ducerea de la nivelul soldului spre inapoi, apoi trag apa si revin la pozitia
initiala.
 Din stand rotari de braje simultan inainte si simultan inapoi

Lordoza
Caracteristici:

- Def icienta fizica;

- Se produce in plan sagital;
- Apare de multe ori ca o compensare a unei curburi cifotice deja instalate;

Recuperarea se realizeaza si cu ajutorul hidrokinetoteraptei.

Definitie:
"Lordoza lombara este o deviate a coloanei vertebrale in plan sagital, cu convexitatea
orientata anterior, fiind localizata in regiunea lombara." (Muresan, 2006, p.49)

Curbura excesiva lordotica este numita, de asemenea, spate gol, spate sa, si swayback
(http://en.wikipedia.org/wiki/Lordosis).
 Atunci cand a constatat la nivelul coloanei vertebrale lombare, pacientul poate aparea
swayback, cu fesele mai proeminente si in general, o pozijie exagerata. Lordoza poate afecta
uneori si miscarile (http://www.spineuniverse.com/conditions/closer-look-lordosis).

"Lordozele sunt incurbari exagerate ale coloanei vertebrale in plan sagital cu convexitatea
orientata anterior. Denumirea provine de la grecescul ,,lordos,, care se traduce incurbat" (Cordun,
1999, p.99).

"Lordoza este normala doar in regiunea cervicala dorso-lombara, dar devine anormala
atunci cand afecteaza o alta parte a coloanei sau atunci cand devine foarte accentuata"
(http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-coloanei-vertebrale/deviajiile-patologice-ale-coloanei-
vertebrale_1644).

Etiopatogenie (cauze, mecanisme, anatomie patologica)

P. Stagnara si L. Charriere le clasifica dupa regiunea vertebrala in care se localizeaza in
lordoze tipice si atipice.
Lordozele tipice se produc prin accentuarea lordozelor fiziologice cervicala si lombara.
Lordozele atipice se produc:
o in regiunile cu cifoza fiziologica, prin inversarea incurbarii, deci intereseaza mai
ales regiunea dorsala;
o prin extinderea lordozei la intreaga coloana vertebrala (Cordun, 1999, p. 99).

Dupa mecanismul de producere si posibilitatile de corectare, se deosebesc lordoze

functionale si lordoze patologice.
Lordozele functionale sunt de obicei deviatii care se corecteaza usor in pozitia sezand, au o
evolutie lenta si pastreaza mobilitatea coloanei vertebrale. Fonnele de lordoze functionale sunt:
atitudinea lordotica, lordoza habituala, profesionala si compensatorie unei cifoze dorsale sau
inclinarii in fata a bazinului.

Numite si atitudini lordotice sau lordoze nestructurale, au urmatoarele caracteristici:

■ nu prezinta la nivelul coloanei vertebrale modificari morfologice decelabile prin
examen radiologic.
■ corecteaza sau hipercorecteaza prin autoredresare, adoptarea unor pozitii (asezat)
sau la efectuarea probei de control (flexia trunchiului), dovedind astfel ca axul
vertebral isi pastreaza supletea.
■ scad ca incident cu varsta.
■ au evolutie lenta si prognostic favorabil.
■ se corecteaza uneori exclusiv prin mijloace kinetice.
■ netratate la timp determina modificari structurale si se transforma in lordoza
patologica.
Formele lordozelor functionale (lordoze habituate):

■ Lordoza primei copilarii: apare la copii intre 1-5 ani care mentin in ortostatism o
pozifie deficienta cu lordoza lombara accentuate urmata de bombarea abdomenului; se
asociaza frecvent cu picioare plate si genunchi in hiperextensie si alte semne de
hiperlaxitate articulara. Aceste deficiente statice regenereaza odata cu varsta.

■ Lordoza varstei prepubertare si pubertare: se instaleaza datorita lipsei controlului

voluntar. Caracterisitici: la proba functional de flexie a coloanei vertebrale curbura
lordotica se corecteaza dar nu hipercorecteaza.

■ Lordozele profesionale: apar la persoanele care lucreaza cu trunchiul in extensie si

membrele superioare in plan anterior (la nivelul liniei umerilor).
■ Lordozele compensatorii: se instaleaza secundar in urma unei cifoze primare sau
bascularii anterioare a bazinului.
■ Lordozele patologice au o cauza si un inceput bine precizat, cu semne si manifestari
caracteristice. Pot fi: congenitale, rahitice, paralitice, miopatice, reumatice, determinate
de modificari in forma si functia articulatiei coxofemurale sau a membrelor inferioare
(Fozza, 2003, p 70-71).
■ Lordoza o intalnim des la femeile ce poarta tocuri, la gimnaste, la femei dupa nastere,
inotatoare, persoanele cu greutate mai mare decat greutatea normala, la balerine.
■ Lordozele patologice: numite si adevarate, structurale sau deformatii au urmatoarele
cracteristici:
o prezinta la nivelul coloanei vertebrale modificari morfologice decelabile
prin examen radiologic.
o nu corecteaza sau hipercorecteaza prin autoredresare adoptarea unor pozitii sau
la efectuarea probei de control (flexia trunchiului) dovedind astfel ca axul vertebral
este fix rigid.
o au prognostic favorabil cu conditia inlaturarii cauzelor generatoare.
o tratamentul este complex ortopedico-chirurgical si kinetic.

■ Lordoza se poate manifesta in diferite forme clinice:

■ Lordoza statica poate aparea in cazuri patologice si este deosebit de suparatoare
cum ar fi displazie luxanta a ambelor tolduri, coxalgie. Se poate intalni la femeile
obisnuite sa poarte permanent incaltaminte cu tocuri inalte, precum si la cifotiti sau
bolnavii cu pelvisul basculant posterior.
■ Lordoza dinamica cu patologie neurologica diversa, distrofica sau ca rezultat al
dezechilibrului dintre flexorii si extensorii trunchiului.
■ Lordoza fixa care apare la adolescenti - lordoza dureroasa a adolescenfilor,
posttraumatic ca rezultat a unei retractii fibroase post-inflamatorie sau dezechilibrelor
 sacrococcigiene prin alunecari ale vertebrelor, (http ://www. vindeca-
te.ro/kinetoterapie/lordoza-bronsita-cronica.html).

Criterii de sustinere a diagnosticului simptomatologie, diagnostic clinic si

radiologic)
Semne si simptome

Lordoza este descoperita la toate grupurile de varsta. Afecteaza mai ales coloana
lombara dar si cervicala. Cand este descoperita lombar, pacientul prezinta spate in sa, fesele
proeminente si postura exagerata. Lordoza lombara poate fi dureroasa, uneori afectand
miscarea. Uneori curbura lordotica este severa, iar pacientul poate experimenta compresia
nervilor lombari, limitarea miscarilor coloanei sau pierderea integritatii spinale"
(http://www.romedic,ro/lordoza).

Diagnostic

Lordoza este diagnosticata pe baza istoricului si examenului fizic. Daca pacientul

prezinta parestezii, slabiciune musculara, durere si spasme musculare ale bratelor si picioarelor,
tulburari sfincteriene si durere in picioare se recomanda examen neurologic. Palparea determina
anomaliile coloanei. Evaluarea libertatii miscarilor calculeaza gradul in care un pacient poate
efectua miscari precum flexia, extensia, aplecarea laterala si rotatia spinala. Se observa
asimetrii." (http://www .romedic .ro/lordoza)

Evaluarea neurologica include evidentierea durerii, paresteziilor, tremorului, sensibilitatii

si functia motorie, spasmele musculare, slabiciunea musculara si disfunctiile vezicale sau
rectale. Radiografia intregii coloane vertebrale in pozitie laterala si sagitala evalueaza
flexibilitatea coloanei, deformarile vizibile, lipsa de segmentare" (http://www.romedic.ro/lordoza).
Curbele lordotice sunt cel mai adesea descoperite de un examen fizic. X-ray sau IRM spinal
imagistice vor fi efectuate de obicei pentru a determina amploarea exacta a curburii. RMN sau
CT Scan vor arata, de asemenea, orice efecte neurologice de care curbura lordotica este
producatoare. Curbura se masoara in grade, la fel ca un unghi. Gradul de curbura, precum si
simptomele produse, vor stabili care terapie a lordozei ar putea fi recomandabila
1
(http://www.cure-back-pain.org/lordosis-treatment) .

Formele lordozelor patologice

Lordozele apar la gimnaste, inotatoare, gravide, obezi, balerine, persoanele care poarta
tocuri inalte (se poate produce un dezechilibru spre inainte ce se compenseaza prin inclinarea
trunchiului inapoi cu incurbare lombara).
Lordozele sunt de regula insotite de alte afectiuni cum ar fi: luxatie congenitala de sold
bilaterala, spondilohstezis, miopatii prin lezarea muschilor fesieri.
(http://www.scribd.com/doc/13602456/C3-Deviatii-axiale)
 Cauzele aparitiei lordozelor:
■ Atonia abdominalilor, in special a dreptului abdominal;
■ Atonia cvadricepsului care determina o flexie a genunchilor prin
relaxarea ischio-gambierilor;
■ Rotatori externi ai membrelor superioare si inferioare hipotonici,
contribuie la accentuarea lordozelor cervicala si lombara;
■ Hipotonia psoapsului-iliac, muschi lordozant, in detrimentul muschilor abdomihali
si fesieri care sunt corectori;
■ Folosirea incorecta a respiratiei diafragmatice care poate contribui la
lordozare;

■ Muschii spinali, hipertonici sunt scurtati. (http://www.scribd.com/doc/13602456/C3-

Deviatii-axiale).

Lordozele congenitale si ereditare

Se produc datorita:
■ unor malformatii ale vertebrelor si articulatilor intervertebrale localizate in zona de
trecere lombo-sacrala a coloanei vertebrale, constand in:
► lombalizare - care reprezinta separarea de sacru a primei vertebre sacrale si
asimilarea ei vertebrelor lombare, regiunea lombara numarand 6 vertebre; lordoza
lombara se lungeste, ingusteaza si adanceste, iar regiunea fesiera se scurteaza si se
lateste (Cordun, 1999, p. 101);
► sacralizare - care reprezinta separarea ultimei vertebre lombare si asimilarea ei
de catre regiunea sacrala dupa producerea urmatoarelor modificari structurale:

- turtirea si latirea corpului vertebral;

- subtierea si disparitia discului intervertebral si transformarea apofizelor transverse

in aripioare sacrate.

Lordozele astfel instalate sunt nedureroase si compenseaza de obicei cu o cifoza lunga.

Diagnosticul se stabileste prin examen radiologic (Cordun, 1999, p. 101).
■ unor modificari in forma si functia articulatiei coxofemurale, care includ luxatia
congenitala de sold si coxa vara. In luxatia unilaterala lordoza este mica, iar in luxatia bilaterala
lordoza este mai accentuata (Cordun, 1999, p. 101).

Lordozele traumatice

Se produc dupa traumatisme la nivelul coloanei vertebrale sau articulatiei coxofemurale.

 "Lordozele secundare traumatismelor coloanei vertebrale sau chiar microtraumatismelor
repetate apar prin alterarea discurilor intervertebrale si spondiloliza (topirea) pediculilor
vertebrali urmata de spondilolisteza (alunecarea anterioara) corpurilor vertebrelor lombare"
(Cordun, 1999, p. 103).

Lordoza este accentuata, dureroasa, cu contractura musculara si uneori si deficit

senzitivo-motor.

Tratamentul este ortopedic si consta in purtarea unui corset de tip lombostat, inalt pana la
unghiurile inferioare ale scapulelor. Prezenta fenomenelor neurologice impune recurgerea la
tratament chirurgical.

Lordozele reumatismale
Apar in reumatismul cronic deformant; sunt simptomatice, determinate de durerile si
contractura musculara lombara; dispar dupa atacul dureros.

Lordozele de cauza musculara (centrala sau periferica)

Lordozele paralitice sunt produse prin pareze ale musculaturii abdominale, astfel curbura
lordotica lombara se exagereaza prin contractura musculaturii antagoniste (lombo-sacrate)
neafectata. Evolutia este rapida si grava datorita alterarii promulgate a staticii si dinamicii coloanei
vertebrale. Tratamentul este complex de lunga durata iar rezultatele sunt slabe; corsetele care
fixeaza trunchiul sunt esentiale.
Lordozele miopatice apar datorita proceselor de atrofie musculara progresiva intalnite in
miopatii de diverse cauze iar principala caracteristica este pastrarea mobilitatii coloanei
vertebrale (Cordun, 1999, p. 103).

Lordozele carentiale
Apar datorita rahitismului, fiind determinate de hipotonia musculara si insuficienta
aparatului ligamentar. De asemenea pot aparea modificari ale formei capului, ale implantarii
si dispozitiei dintilor, ale toracelui, abdomenului si membrelor inferioare. Caracteristici:
o sunt lungi, depasesc zona lombara;
o compenseaza deasupra cu o cifoza, realizand o cifolordoza; o sunt nedureroase.
Tratamentul acestora este complex si necesita mai intai corectarea deficitului de vitamina D
(Cordun, 1999, p. 103).

Lordoza lombara la gravide

Lordoza lombara este foarte des intalnita la gravide. Datorita sarcinii femeia are tendinta de
a se lasa pe spate si altfel producandu-se lordoza lombara.
 Incaltamintea cu toc accentueaza si mai mult lordoza lombara, gravida fiind sfatuita sa evite
incaltamintea cu talpa inalta si cu toc. Este recomandat sa foloseasca incaltaminte cu talpa joasa sau
ortopedica.

In cazul in care gravida este nevoita sa stea in ortostatism o perioada prelungita de timp,
pentru a scade solicitarea coloanei este recomandat sa aseze picioarele pe ceva mai inalt, spre
exemplu un scaun, lucru indicat gravidelor ce sunt nevoite sa stea timp indelungat pe scaun.

"Gravida trebuie sa invete corect un program de exercifii simple, al caror scop este sa
creasca rezistenta structurilor musculo-ligamentare. Exercitiile trebuie sa mensina pozitia neutra
lombara, sa promoveze eficient biomecanica si sa scada stresul lombar. Ele pot preveni sau reduce
durerea lombara si pe cea sacroiliaca, dar nu si durerea nocturna. Exercitiile trebuie sa fie
simple si sa fie invatate cu un cadru specializat. Femeia gravida trebuie sa fie supravegheata, cel
putin in prima perioada a programului." (http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Metodologia-
programului-de-kinetoterapie-in-timpul- sarcinii .html
Tratament

Lordozele atipice nu determina discomfort sau alte acuze din partea pacientului, de
aceea nu necesita tratament special. Uneori curbura lordozica este severa, iar pacientul poate
experimenta compresia nervilor lombari, limitarea miscarilor coloanei sau pierderea integritatii
spinale. Daca curbura este severa se prescrie un tratament. Lordoza lombara poate fi tratata prin
intinderea muschilor abdominali si purtarea de hamuri (http://www.romedic.ro/lordoza).

Hiperextensia spatelui sau scaunul Roman vor intari musculatura spatelui. Se recomanda
administrarea de antiinflamatorii pentru ameliorarea durerii cu efect pe termen scurt. Terapia
fizica trateaza efectiv 70% dintre cazurile de scolioza, cifoza, lordoza si postura anormala a
corpului (http://www.romedic.ro/lordoza).
Persoanele obeze au nevoie de kinetoterapie, in special pentru a elimina lordoza, care
apare in urma excesului de greutate de compensare - burta mare ce apare ca un sac in jurul taliei.
O problema similara apare si la mamele insarcinate, dar doar pana la nastere, apoi burta dispare,
obezii insa nu pot decat sa inceapa un program pentru a pierde in greutate
(http://www.sportujeme.sk/fi iness/lordoza-a-hyperlordoza).
Pentru gravidele cu lordoza lombara tratamentul medicamentos consta in administrarea
acetaminofenului (Paracetamol). Alte antialgice sau antiinflamatorii nesteroidiene trebuie evitate
in cursul sarcinii. (http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Metodologia-programului-de-
kinetoterapie-in-timpul-sarcinii. html).

Terapia conservative pentru lordoza

Produsele farmaceutice pentru durerea de spate sunt un tratament simplu pentru pacient.
Acestea pot fi antiinflamatorii nestroidiene - cele mai folosite. Se foloseste ibuprofen,
naproxen, relaxantele musculare, analgezicele narcotice: tramadol Glucozamina si condroitinul
nu sunt medicamente. Acestea sunt produsi normali ai corpului uman si sunt important pentru
functia fiziologica a cartilajelor si articulatilor corpului. Glucozamina lucreaza alaturi de
condroitin pentru a ajuta producerea de colagen" (http://www.paginarnedicala.ro/boli-
afectiuni/Lordoza_866/).

Tratamentul in lordoza depinde de:

■ varsta pacientului, starea generala de sanatate si istoricul medical;
■ gravitatea lordozei; toleranta pentru anumite terapii, proceduri sau medicamente
Terapia pentru lordoza congenitala
Tratamentul lordozei congenitale este pur chirurgical. Terapia nonchirurgicala nu are efect
deoarece conditia este progresiva. Daca este instalata restrictia respiratorie interventia
chirurgicala prezinta riscuri". (http://www.paginamedicala.ro/boli-afectiuni/Lordoza_866/).
"Fuziunea anterioara: poate fi efectuata cand chirurgul are posibilitatea de a evalua
timpuriu pacientul, inainte de deformarea majora si pierderea functiei pulmonare. Fuziunea
anterioara implica excizia discului, inlaturarea cartilajelor corpurilor vertebrale si umplerea
spatiilor discale cu un material. Fuziunea anterioara include intreaga zona afeetata si 1-2 vertebre
superioare si inferioare leziunii. Abordul elimina potentialul de crestere anterioara a coloanei"
(http://www.romedic.ro/lordoza).

Chirurgia corectiva a lordozei

"Este efectuata cand pacientul are deformare majora si pierde functia pulmonara.
Doreste alinierea spinala si ameliorarea functiei respiratorii. Este indicat abord anterior si
posterior combinat in aceste cazuri. Anterior discurile sunt excizate cu osteotomie larga anterior.
Spatiile discale nu sunt umplute. Abordul posterior consta in multiple osteotomii a laminei. Se
introduc fire metalice sublaminare pentru a corecta curbura" (http://www.romedic.ro/lordoza).

Tratament ortopedic
Se folosesc aparate de corectie a deformarilor de coloana vertebrala. Tratamentul
ortopedic este de lunga durata, dar daca este bine condus si efectuat, si cu aportul kinetoterapiei
rezultatele sunt bune si definitive. Se folosesc corsete ortopedice.

Tratament balneofizioterapic
Electroterapia
Unele din cele mai importante metode de electroterapie sunt: galvanizarile, ionoterapia
electrica, faradizarea, curentii diadinamici, razele ultraviolete si ultrasunetele.
Electroterapia are unele aplicatii in deformarile coloanei si are rolul de a reduce retractile
si contractile prin incilzirea profunda a regiunii, de a supliza masa, latura si ligamentele retractate
si sclerozate.
(http://www.elipetromed.ro/2009/06/coloana-vertebrala-generalitati-biomecanica-deficiente-
metode-de-tratament/).

Hidroterapia
Ar fi indicate cure balneokinetoterapeutice aplicate in bazine cu apa dulce sau carbogazoasa.
Avantajele acestei metode constau in actiunea fizica a apei de a "descarca" miscarile in mare
parte de actiunea gravitatiei.
De asemenea apa opune o rezistenta la miscare, ceea ce face ca partea izometrica a
contractiei sa reprezinte mai mult din miscare, crescand astfel tonusul muscular.
Doua metode de valoare exceptionala in tratamentul profilactic preparator al deformarilor:
• inotul;
• gimnastica respiratorie.
Inotui trebuie sa fie simetric si facut multi ani la rand (bras, spate, fluture, delfin). Este un
excelent mijloc activ de autocontrol de reechilibrare a curburilor coloanei vertebrale si de dirijare
a dezvoltarii simetrice a toracelui.
Gimnastica respiratorie, in apa se face sub forma de inot sau programe specializate.
Exercitiile se executa timp de 10-15 minute, bolnavul fund in apa pana la nivelul barbiei,
membrele inferioare intinse, varful degetelor atinge fundul bazinului.

Kinetoterapia

Consta in efectuarea unor miscari pasive si active. Miscarile pasive constau in miscari de
lateralitate ale trunchiului si miscari de flexie si extensie ale coloanei lombo-sacrate sau miscari
de rotatie daca coloana ne permite. Miscarile active constau in executarea acestora fara
ajutorul kinetoterapeutului. Se pot executa si miscari active cu rezistenta (http://www.vindeca-
te.ro/kinetoterapie/lordoza-bronsita-cronica.html).

Obiectivele kinetoterapiei in lordoza lombara

Redresarea coloanei vertebrate in zona lombara si corectarea deviatiei prin tonificare in

conditii de scurtare a muschilor abdominali care sunt slabiti si hipotoni, concomitent cu lungirea
si decontracturarea muschilor lombosacrali. Ca sa se indeplineasca acest scop muschii abdominali
vor lucra concentric si in interiorul segmentului de contractie, simultan cu contractia excentrica
si in afara segmentului muschilor sacrolombari.

o Corectarea si mentinea redresarii bazinului.

o Crearea unui reflex de atitudine corecta a trunchiului si membrelor inferioare in activitafile
statice sau dinamice ale corpului.
o Prevenirea compensarii cu o incurbare cifotica in regiunea dorsala. (Fozza, 2006, p.71)
o Reeducarea reflexului corect de postura.
o Decontracturarea musculaturii lombosacrate.(Cotoman, 2006, p. 102)
 o Ameliorarea posturii prin:

- posturi fixe mentinute, utilizandu-se perne, spatele scaunului pentru

corectarea hiperlordozei lombare;

- realizarea exercitiilor de corectare posturala axate pe inclinarea pelvisului

pentru delordozare

o Cresterea flexibilitatii coloanei vertebrale prin:

- metoda Cotrel, cea mai folosita in prezent si se executa astfel: din

decubit ventral, membrele inferioare trebuie sa fie cat mai bine intinse,
membrele superioare asezate pe langa urechi, apoi se intinde tot corpul,
treptat se face extensia bratelor, corpul incepe sa se lordozeze, membrele
inferioare se extind spre solduri, apoi un membru superior se va duce spre
sold, care se extinde iar celalalt membru superior va ramane langa ureche;
- metoda Klapp, patrupedie si pozitii lordozante.
o Cresterea fortei musculare prin:
- tonifierea musculaturii abdominale, care este obligatorie;
- tonifierea fesierilor mari;
- tonifierea si reechilibrarea musculaturii paravertebrale (obiectiv principal).

Prin kinetoterapie, se efectueaza o serie de miscari active si pasive ale regiunii lombo-
sacrate. Miscarile active, se refera la faptul ca subiectul executa miscarile fara ajutorul
kinetoterapeutului. Miscarile pasive cuprind toate acele miscari de extensie, flexie a coloanei
lombo-sacrate, de lateralitate ale trunchiului sau miscari de rotatie atunci cand permite coloana.

Profilaxia unor complicatii in lordoza lombara

In mod normal coloana vertebrala prezinta trei curburi: doua curburi lordotice - una in zona
cervicala si una in zona lombara - si o curbura cifotica in zona toracala.
Hiperloroza reprezinta accentuarea curburii normale in special in zona lombara. Poate fi
doar o atitudine lordotica sau o accentuare a lordozei normale care este insotita si de alte
modificari:
■ bazinul inclinat anterior;
■ abdomenul proeminent in fata ;
■ umerii trasi in spate.
Copiii nu prezinta dureri in cazul existentei acestor modificari si de aceea este de multe ori
neglijata aceasta atitudine deficitara. Dar in timp, apar contractii musculare si fixarea in pozitie
deficitara a elementelor osoase, care duc la aparitia durerilor. Durerile sunt localizate in zona
lombara, dar pot interesa si zona toraco-lombara. Pot interesa bazinul si zona fesiera si in timp sa
iradieze catre membrul inferior (hernie de disc).
(http://izokinetica.wordpress.com/tag/hiperlordoza/).

,,Scoala spatelui" este un program de prevenire a aparitiei durerilor de spate, bazat pe

tehnici comportamentale. Persoanele care au anumite afectiuni ale spatelui trebuie sa fie
informate asupra regulilor ce trebuie sa le respecte pentru a evita aparitia durerilor, astfel ele
invata postura corecta a spatelui cum sa o mentina (http://izokinetica.wordpress.com/tag/zona-
lombara).
Pozitia corecta in timpul somnului: daca se doarme pe burta, se pozitioneaza o perna plata
sub abdomen. Este mai bine sa se doarma insa pe spate cu o perna sub genunchi (http
://www.causeof.org/posture_lumb.htm#Lordosis Avoid).
ATENTIE!

► Evitarea statului in sezut mai mult de 45 de minute fara a lua pauza de 5 minute.

► Evitarea siatului in picioare prea mult limp.

► Evitarea ridicarii si cararii greutatilor.

► Ridicarea obieclelor de jos, a greutatilor, se va face prin indoirea genunchilor si a

soldurilor, cu ambele maini.

►Evitarea miscarilor bruste de trunchi.

Tratamentul hidrokinetoterapeutic

Exemple de exercitii de hidrokinetoterapie:

Bazin cu apa foarte mica:
o Din sezand, bratele intinse, aplecari spre inainte si atingerea varfurilor picioarelor cu
mainile
o Din sezand cu picioarele departate, mainile intre picioare, palmele ating fundul bazinului si
aluneca usor spre inainte, dupa care le aduce inapoi.
o Din culcat dorsal, forfecari ale picioarelor.
o Din culcat lateral, cu o mana sustinem capul, cealalta pe langa corp, piciorul in tripla
extensie, face miscarea de adductie cu piciorul.
o Din patrupedie, arcuiri de spate, cu revenire.
Bazin cu apa mica:
o Din stand in picioare in bazin se executa ridicarea picioarelor pe rand la piept.
 ATITUDINEA GLOBAL ASIMETRICA

Definitie:
Atitudinile deficiente globale sau totale ale corpului sunt expresia unei insuficiente, a
unei rigiditati sau a unei asimetrii functionale a intregului aparat statochinetic (de sustinere si
miscare a corpului) adica a aparatului locomotor (Duma, 1989, p.39).
Atitudinea globala asimetrica se observa privind torpul din plan frontal anterior
sau posterior (Mihu,2O07,p.21)

Aspectul general al corpului este rezultatul a trei elemente:

o Atitudinea corpului, determinate de raporturile parfilor componente ale aparatului
locomotor;
o Cresterea corpului reprezentand acumularile cantitative in inaltime, marime, si
greutate fiind raportate la varsta si sex.
o Dezvoltarea globala in raport cu varsta.

Aprecierea atitudinii corecte se face in raport cu pozitia normala a coloanei vertebrale; orice
deformatie a acesteia determina aparitia unor deficiente sau atitudine deficitara a corpului
(Sbenghe, 2008, p.407).

Atitudinea global asimetrica e marcata de urmatoarele caracteristici:

■ da impresia unei dispuneri in zig-zag in plan frontal, a principalelor segmente ale

corpului;
■ gatul si capul se inclina intr-o parte, membrele inferioare in cealalta parte realizand o
forma scoliotica globala.

■ bazinul e inclinat spre partea convexa a scoliozei, translatat spre partea opusa si rotat
in ax vertical (Duma, 1989, p. 39).

Atitudinile deficiente globale pot fi in realitate incomplet sau divers realizate putandu-se
modifica in timpul evolutiei, fiind schimbatoare. Mult timp ele sunt modificari functionale, dar
cu timpul se pot permanentiza prin producerea unor modificari structural tipice fiecarei forme
(Duma, 1989, p. 41).
Se definesc de regula ca fiind drepte sau stangi, dupa convexitatea primei curburi
scoliotice.

Etiopatogenie (cauze, mecanisme, anatomiepatologica)

Etiologie
Cauzele atitudinii global asimetrice pot fi anumite boli precum: paralizia cerebrals
spastica, spondilita anchilozanta, o scolioza foarte grava cu un unghi de peste 15°, poliomielita,
hemipareza prin accident vascular cerebral la adult, etc.
 Paralizia cerebrala spastica
"Paralizia cerebrala este deflnita ca o tulburare a miscarii si posturii cauzata de un defect
neprogresiv sau o leziune in creierul imatur. Ca urmare a leziunilor neurologice apare un deficit
anatomic care poate duce la diformitati progresive ale copilului mic si adultului tanar printr-un
dezechilibru constant al fortelor musculare" (Antonescu,2010,p 691).

Alaturi de muschii hipertonici se gasesc mai rar si mu5chi paralizati si hipotonici.

Muschii hipotonici sunt antagonistii celor spastici prezentand un tonus diminuat ca urmare
a folosirii lor parfiale. Unele grupe musculare sunt normale Antonescu, 2006, p.669).

Acest mozaic lezional al elementelor motorii care deservesc articulajia creeaza in jurul
acesteia un dezechilibru muscular, care la randul sau antreneaza o atitudine vicioasa (Antonescu,
2006, p.669).

Aceste atitudini difera de la o articulatie la alta, dar pot fi oarecum sintetizate clinic. Astfel:

■ Membrele superioare se aseaza cu umarul in rotate interna, cotul in semifiexie,

antebraful in pronatie, pumnul si degetele flectate cu policele asezat in adductie si opozitie.

■ Membrele inferioare au tending de a se aseza cu coapsele in rotate interna si adductie,

genunchiul flectat, piciorul in opozitie de varus equin. Datorita pozitiei caracteristice
acetti pacienji isi misca membrele inferioare cu dificultate, in mod rigid, atingandu-se
la nivelul genunchilor (Antonescu, 2006, p. 670). Diformitajile spinale ale pacienfilor cu
paralizie cerebrala sunt legate de pierderea echilibrului pozitiei sezande (scolioze posturale)
si de existenta scoliozelor structurale. Scolioza este cea mai frecventa diformitate a
copiilor cu paralizie cerebrala. Sunt afectate si functiile pulmonare. Diformitatea spinala se
noteaza in foaia de observatie precizandu-se eventuala decompensare ca si echilibrul
umerilor.

Este specificata flexibilitatea curburii scoliotice. Se noteaza prezenta unui bazin oblic
(Antonescu, 2010, p. 231). In paralizia cerebrala cea mai frecventa diformitate a soldului este
in adductie, flexie si rotatie interna cauzata de contractura spastica a flexorilor, adductorilor si
ischiogambierilor in contextul unor muschi antagonisti hiopotonici (Antonescu, 2010, p. 693).
In paralizia cerebrala genunchiul poate lua doua atitudini vicioase: genu flexum si genu
recurvatum.

Dintre acestea, genu flexum este cel mai des intalnita, fiind prezenta la bolnavii cu
spasticitate sau la cei cu afectare motorie mixta. Asocierea devierii laterale in valg sau var
este posibila, desi mai rara. Cea mai frecventa este asocierea in valg la genu flexum
(Antonescu, 2010, p. 696).
In paralizia cerebrala spasticitatea poate determina una sau mai multe din
urmatoarele diformitati ale gleznei piciorului: echinul, valgus, varus, picior cav, adductia
antepiciorului si hallux valgus, degetele in ciocan (Antonescu, 2010, p. 701).
 Asa cum spuneam mai sus, una dintre cauzele atitudinii global asimetrice poate fi si
poliomielita.

Poliomielita

"Poliomielita este o boala infectioasa acuta si transmisibila determinata de

virusulpoliomielitic si care prezinta tablouri clinice variate, de la cele mai usoare cu manifestari
generate nespedfice respiratorii si digestive pana la cele mai grave, cu lezarea sistemului nervos
central, exprimate clinic prin forme paralitice spinale, forme cu tulburari respiratorii si forme
encefalitice" (Voiculescu, 1990, p. 308).
Stadiul paralitic al poliomielitei incepe cu aparitia paraliziilor. Acestea sunt flasce, hipotone,
cu abolirea miscarilor active si cu diminuarea pana la disparijie, areflexelor osteotendinoase.
Instalarea de paraliziidefinitive, cu atrofn musculare, deforma in si tulburari trofice
caracterizeaza perioada de sechele. Deformatiile si atitudinile vicioase rezulta din lipsa
miscarilor,sclerozarea si retractiile tendoanelor si ale capsulelor articulare. Deformarile cele mai
frecvente sunt: picior varus ecvin {paralizia extensorilor si pastrarea tibialului anterior), picior
valgus (paralizia tibialului anterior si pastrarea peronierilor), picior plat (paralizia peronierilor si
flexorilor plantari), picior recurvatum (paralizia cvadricepsului), picior balant (toti muschii unui
membru inferior sunt paralizaji),deformajii ale coloanei vertebrale (cifoze, lordoze, scolioze),
deformatii ale bazinului (Voiculescu, 1990. p32O).

Tipul si gravitatea curburii scoliozei poliomielitice instalate dupa trecerea fazelor

precoce ale bolii, depind de extinderea si forta reziduala a musculaturii afectate si de
oblicitatea bazinului. Dupa Hipps grupele majore interesate sunt:

■ combinatie intre muschii abdominali laterali si patratul lombelor

dintr-o parte. Daca muschii de partea opusa sunt integri, sau usor
afectati, in aproape toate cazurile apare, in decurs de 18-20 de luni, o
scolioza care este progresiva;
■ patratul lombelor de o singura parte;
■ musculatura toracica. de o singura parte. De obicei, o scolioza toracica
se instaleaza la 3-4 ani de la debutul bolii si o curbura compensatorie
lombara ii poate urma (Antonescu, 2010, p.230).

Curburile lombare sau duble majore, antreneaza bazinul in diformitate, determinand

aparitia unui bazin oblic. Bazinul oblic poate fi determinat si de interesarea unilaterala sau
asimetrica a musculaturii centurii pelvine (bazin oblic de cauza inferioara). In extremis, o reactie a
membrelor inferioare, in abducfie-flexie de o parte si in adductie de partea opusa, determina o
bascula importanta a bazinului. Prezenta bazinului oblic si a unei inegalitati a membrelor
inferioare agraveaza curburile lombare (Antonescu, 2010, p.230).
 Intr-una din formele paralitice ale poliomielitei (forma spinala) paraliziile
membrelor sunt intalnite eel mai frecvent; predomina paraliziile membrelor inferioare.
Afectarea musculaturii se face cu intensitate variata (pareze, paralizii) si cu topografie variata
(monoplegie, tetraplegie, hemiplegie). Paraliziile trunchiului: paralizii ale musculaturii
abdominale, paralizii ale musculaturii dorso-lombare, paralizii ale diafragmului si ale
muschilor intercostali; paraliziile gatului: paraliziile cefei sau sternocleidomastoidianului
(Voiculescu, 1990,p.321).
Scoliozele paralitice au o tendinta evolutiva. Stagnara descrie mai multe posibilitati de
agravare a acestor scolioze:
■ evolume cifozanta a scoliozelor toracale;
■ scolioze lombare cifozante;
■ lordoze lombare compensatorii;
■ agravarea bazinului oblic, care progresiv poate compromite functii initial pastrate
(mersul, ortostatismul, pozitia sezanda) (Antonescu, 2010, p. 230).
Spondlita anchilozanta

O alta cauza a atitudinii globale asimetrice poate fi spondilita anchilozanta.

"Spondilita anchilozana este o boala a adultului tanar, intdlnita de obicei la barbafi si

avdnd ca substrat o inflamafie cu evolufie progresiva, cu tendinfa la anchiloza a articulatiilor
coloanei vertebrale; procesul articular incepe in articulapile sacro-iliace si se extinde la cele
ale coloanei vertebrale" (Bruckner, 1980, p.622). Semne fizice: coloana vertebrala este rigida,
flexia anterioara limitata, iar lordoza lombara pare disparuta sau chiar este lnlocuita cu o
usoara cifoza. Extensia coapsei pe bazin se insoteste de dureri la nivelul articulajiilor sacro-iliace
(Bruckner, 1980, p.623).

In stadiile avansate decalcifierea corpilor vertebrali si depunerile osoase discale dau o

imagine de "coloana de bambus", iar osificarea mentionata a ligamentelor ofera imaginea de "linie
de tramvai", cu firul electric la mijloc (ligamentele interspinoase) (Bruckner, 1980, p.624).

Alte modificari radiologice: inca din stadiile incipiente pot aparea reacjii tenoperiostice, mai
ales in regiunea calcaneeana si cea ischiatica; la inceput apar neregularitati ale conturului osos si
apoi mici excrescence sau pinteni ososi. (Bruckner, 1980, p.624).

Scolioza

O alta cauza a atitudinii global asimetrice poate fi o scolioza foarte grava, cu un unghi de
peste 15 grade, operabila. Atitudinea global asimetrica e prezenta la persoanele cu o mare
mobilitate coxofemurala, care abuzeaza de sprijin unilateral, fapt ce duce la translatarea
bazinului faja de axul orizontal, mai coborat de partea membrelor inferioare pe care se realizeazS.
sprijinul. Aceasta pozitie a bazinului duce la dispunerea in zig-zag a segmentelor principale ale
corpului, la deviatia in plan frontal a coloanei vertebrale care capata forma literei "S", cu
convexitatea lombara de partea ridicarii bazinului si cu cea dorsals de partea opusa. Se adauga
pozitia asimetrica a umerilor ceea ce determina o forma scoliotica globala. Atitudinea
scoliotica dorsala deformeaza corpul mai mult decat oricare alta atitudine deficienta (Mihu, 2007,
p. 21).

Scolioza idiopatica apare in timpul vietii si persists toata viata; la varsta adulta vorbim de
scolioza primitiva. Evolutia scoliozelor primitive e uneori foarte grava si realizeaza o noua
entitate, pe care o vom numi "scolioza degenerativa". Scolioza degenerativa a adultului
corespunde ca evolutivitate la varsta adulta unei scolioze aparute m copilarie sau adolescenta
(Mezieres, 2002 http://books.google.fr/books). In 10% din cazuri, scolioza apare la varsta adulta;
vom vorbi de "scolioza de novo".

Aceste scolioze sunt intotdeauna degenerative (Mauroy, 2008, http://www.cecv.eu/pdf). Nu

exista niciun criteriu radiologic specific pentru a diferentia o scolioza degenerativa de una de
novo. Singura existenta a unei radiologii rahidiene anterioara normals, permite afirmarea
caracterului de novo al acestei scolioze (Mezieres, 2002 http://books.google.fr/books).

Factorii de agravare ai unei scolioze la varsta adulta:

■ dezechilibru in plan frontal;

■ dezechilibrul axului occipital in plan frontal cu translafia laterals a
maselor vertebrale in raport cu linia de gravitajie. Se efectueaza in partea
convexitatii; aceasta este scolioza dezaxata. Deplasarea laterala a regiunii
lombo-pelvine antreneaza intregul rachis toracic si cervical de partea
dezechilibrului producand rigiditatea si impiedicand realizarea unei
contra-curburi. Astfel, soldul de partea convexa e in adductie, iar soldul de
partea concava in abductie. De preferat, sprijinul se realizeaza pe membrul
inferior de partea convexitatii, celalalt membru fiind in usoara flexie.
■ dezechilibrul sagital.

Dezechilibrul in plan sagital raportat cu linia acromion-trohanter-maleole.

Dezechilibrul se efectueaza intotdeauna cu proiectia trunchiului in fata. Sub un bazin retroversat,
soldurile sunt in extensie, oasele femurale orientate in jos si in fa{a, iar genunchii si gleznele
compenseaza in flexie coloana toracala si cea cervicata, cautand redresarea in extensie in masura in
care muschii ii permit (Mauroy, 2008, http://www.cecv.eu/Pdf7).
Scoliozele aparute la varsta adulta, sau degenerative, au o evolutie capricioasa
implicand: colaps rapid, evolujie lenta cu osteofite, calitate musculart deficitara. Din
punct de vedere al agravarii anatomice scolioza degenerativa prezinta: numar si aspect evolutiv
al discopatiilor, osteofitoza degenerescenta fibro-grasoasa a muschiului. Agravarea functionala la
varsta adults, este: respiratorie, neurologica, dureroasa, estetica si psihologica (Guillaumat, 2003,
http://www.anmsr.asso.fr).

Scoliza lombara degenerative

 Factorii care intervin in alterarea functiilor respiratorii sunt:
■ rigiditatea progresiva a curburii cu diminuarea diametrului antero-posterior al cutiei
toracice, diminuarea compliancei toracice;
■ diminuarea presiunii inspiratorie maximale prin alterarea travaliului muschilor
inspiratori indusa prin deformarea toracica;
■ diminuarea volumului curent si cresterea frecventei respiratorii;
■ alterarea schimburilor cu hipoxie si hipercapnie (http://corpo-kine-nancy.fr)

Echilibrul sagital si scolioza

La nivelul curburilor principale procesul de torsiune scoliotica aplatizeazS, turteste

lordoza lombara si cifoza toracica. La nivelul contracurburilor, schimbarea sensului de rotatie
antreneaza o cifoza jonctionala. Procesul degenerativ, va suprima procesul idiopatic, agjravand
dezechilibrul anterior. Muschii extensori de partea convexa nu pot sS corijeze dezechilibrul;
marii fesieri sunt utili pentru a face retroversia compensatorie, se vor atrofia In timp ce
retracturile muschilor, in principal ischiogambierii fixeaza hiperextensia toldurilor si flexia
genunchilor. Flexia genunchilor face mersul dificil (Dorfmann, 2004, p. 94
,http://www.books.google.fr).

Criterii de sustinere a diagnosticului alinierii segmentelor trebuie facuta din

fata, din lateral si din posterior.
Din fata:
■ la umeri se observa alinierea claviculelor; denivelarea lor e dovada de
asimetrie scapulara;
■ la torace: se observa malfonnatiile ("in carena", "in palnie", "in butoi);

■ membre inferioare: se noteaza prezenta unui eventual genu valgum, dimensiunea lui
(distanta intermaleolara in centimetri), sau a unui genu varum si dimensiunea lui
(se masoara intre marginile mediale ale genunchilor, maleolele interne atingandu-
se). Prezenta torsiunii tibiale se apreciaza dupa pozitia rotulei cand picioarele stau
paralele si usor indepartate: daca rotulele privesc medial, tibia este rotata extern
fata de femur; acelasi lucru daca pozitionam rotulele sa "priveasca" drept inainte-
picioarele nu vor mai fi paralele, ci varfurile vor devia spre exterior.

■ degetele picioarelor, se pot observa un hallux valgus, sau "degete in

ciocan".

Din lateral;
■ scapula: se poate observa proeminarea posterioara a unghiului scapulei si a marginii ei
vertebrale in cazurile de rotate sau de inclinare inainte a acesteia;
 ■ coloc ina: se apreciaza prezenta cifozei, lordozei, spatelui rotund sau cifo-
lordozei;
■ membrele inferioare: se observa genu recurvatum;

Din posterior:

■ talia: se apreciaza unghiul lateral al taliei care poate fi asimetric prin

scoliozarea coloanei.

■ coloana: se apreciaza spatele plat;

■ picioarele: linia tendoanelor ahiliene "fuge" in afara in cazul picioarelor

plate, in eversia calcaneelor (Sbenghe, 2008. p.409,410).

Tratament
■ Tratamentul paraliziei cerebrale
Tratamentul medicamentos: medicamentele sunt prescrise acelor bolnavi care au convulsii
asociate cu paralizia cerebrala. Cele mai utilizate medicamente sunt: diazepamul (actioneaza ca
un relaxant general), baclofenul (blocheaza impulsurile de la maduva spinarii pentru contracsia
musculara) si dantolenul (interfereaza procesul de contractura a muschilor).
Tratamentul fizioterapic incepe de obicei din primii ani de viaja, curand dupa ce
diagnosticul a fost pus. Unul dintre scopurile programului Fizioterapic este imbunatatirea
dezvoltarii motorii a copilului. Cea mai raspandita metoda este Bobath (Antonescu, 2006, p.679).
■ Tratamentul formelor paralitice
In ceea ce priveste tratamentul medicamentos al formelor paralitice din poliomielita
medicable urmaresc sedarea componentei algice (acid acetilsaliciliccodeina),
vasodilatatoare, tranchilizante, somnifere.
In perioada de regresie, dupa trecerea a circa 14 zile 'de la inceputui bolii, timp in care
bolnavul a depa sit stadiul critic al perioadei acute a bolii, se incepe cu un program complex de
recuperare si reeducare musculara care urmareste doua obiective principale:
►pastrarea atitudinii normale musculo-scheletice, cu prevenirea si
corectarea deformatiilor si atitudinilor vicioase;
► refacerea grupelor musculare afectate sau aflate in stare de nefuncfionare
prin inhibitie tlinctionala temporarS (Voiculescu,1990,p324).

Tratamentul spondilitei anchilozante

In spondilita anchilozanta tratamentul medicamentos consta in administarea de:
antiinflamatorii nesteroide, fenilbutazona, tomanol percluson, indometacin, hormoni
corticosteroizi (Bruckner, 1980, p.626).
 Fizioterapia pune la indemana pe primul plan kinetoterapia, care contribuie la mobilizarea
coloanei, combaterea atrofiei musculare si la sporirea capacitatii vitale. Exercitiile kinetoterapice
pot incepe imediat dupa ce perioada algica s-a atenuat (Bruckner, 1980, p.626).

Tratamentul scoliozelor
Tratamentul scoliozelor adultului este mai dificil datoritS rigiditatii curburilor si prezentei
modificarilor degenerative.
Tratamentul nechirurgical consta in infiltrari epidurale cu steroizi, sau purtarea unui
corset ce poate ameliora durerea.
Tratamentul chirurgical este indicat in cazul accentuarii dezechilibrului frontal sau
sagital si evident in cazul unei simptomatologii care nu raspunde la tratamentul conservator.
Instrumentatia posterioara si artrodeza vertebrala e indicata in curburile toracice si in cele
toracolombare. In scoliozele majore ale adultului, de peste 100°, este recomandata o chirurgie
etapizata. Tratamentul chirurgical al scoliozelor "de novo" este indicat in deformatiile progresive
cu dezechilibrul coloanei in plan frontal sau sagital. (Antonescu.2010.p236).
In istoria programului de kinetoterapie pentru scolioze au fost propuse mai multe metode
cum ar fi: Klapp, Von Niederhoffer, Schrotch, Burger-Wagner, R.Suhier.
"Obiectivul principal in scolioze este de a realiia o educatie posturala prin care
integrarea neuro-motorie sa realizeze o imagine perfectionata si corectata"
(Antonescu, 2010, p. 298).
Astfel:
Metoda lui R. Klapp se bazeaza pe evitarea ortostatismului indicand pozitii
apropiate de orizontala. Acesta a descris exercitii care mobilizeaza coloana in pozitie
corectiva sau hipercorectie, asuplizand si redresand curburile (Antonescu,2010,p297). t
Von Niederhoffer se bazeaza pe executarea contractiilor izometrice si active rezistive pe
musculatura transversS de aceeasi parte cu concavitatea curburii. Rezultatul va fi
redresarea coloanei vertebrale si imbunatatirea echilibrului si tensiunii musculare
paravertebral bilateral.
Metoda Schroth se bezeaza pe golirea ariei de gibozitate si refacerea expansiunii in
concavitate; se asociaza cu exercifii de asuplizare si crestere de forta musculara.
Paradoxul lui Sohier este inversarea efectelor rotatiei vertebrale pe mecanismele de
deschidere vertebrala pe etajele supra- si subiacente"
Metoda gimnica consta in recunoasterea defectelor posrurale si corectarea acestora,
reeducarea curburilor scoliotice prin exercitii asuplizante, mentinerea corectiilor prin tonifierea
si reechilibrarea musculaturii coloanei vertebrale (Laurian, 1982, pi71).
Exercifii asuplizante; asuplizarea trebuie sa fie realizata in extensie axiala in sens corector,
coloana fiind descarcata. Se folosesc pozitii in care rahisul este descarcat, adica in suspensie, in cele
doua pozitii orizontale, pozifia de 4ecubit si patrupedia. Exercitiile pasive se practica mai ales in
scoliozele evoluate, in faza premergatoare aplicarii corsetului (Laurian, 1982,p 172). Natatia este
de prima intentie dupa interventia chirurgicala. Absenta greutatii pe coloana favorizeaza
progresiv reabilitarea catorva miscari si recuperarii active, Acest proces implica o
convalescenta de o durata variabila de la o persoana la alta (Association de la scoliose du
Quebec, http://polymtl.ca).

Hidrokinetoterapia
Obiective :
■ scurtarea si tonifierea muscuiaturii alungite situate de partea convexitafii
curburilor;
■ cresterea elasticitatii musculaturii cu tonus crescut, situata de partea
concavitatii curburilor;
■ corectarea asimetriei umerilor, omoplatilor si echilibrarea pozifiei bazinului;

■ imbunatap!rea functiei respiratorii si corectarea deviafiilor toracelui;

■ formarea reflexului de atitudine corecta a corpului in timpul procesului de
munca (Antonescu, 2010, p.236).

Scolioza
Caracteristici:
■ Deficienta fizica se produce in plan frontal
■ Incidenta crescuta la varsta de 10 -15 ani
■ Scolioza idiopatica este de 3 ori mai frecventa la femei
■ Recuperarea se realizeaza si cu ajutorul hidrokinetoteraplei

Definitie:
Scolioza (de la grecescul skoliosis = curbare sau skolios = stramb) reprezinta o deviatie a
coloanei vertebrate fata de planul sagital, inscriind una sau mai multe curburi in plan frontal, de
marimi variabile si prin etiologii diferite" (Motet, 2010).

In definirea scoliozei trebuie sa tinem cont de 3 elemente importante:

■ curbura in plan frontal a coloanei vertebrale, cu sau fara rotatia vertebrelor rotatia
vertebrelor joaca un rol important in formarea curburilor de compensare;
■ compensarea si reductibilitatea curburii scoliotice —» curbura scoliotica fara tendinta de
compensare superioara sau inferioara, in ortostatism si dispare cu usurinta in decubit sau
la suspendare = atitudine scoliotica sau antalgica;
■ efectele rotafiei si ale devierii laterale ale coloanei vertebrale asupra regiunilor
invecinate —a de la debutul ei, scolioza conduce la modificari ale diametrelor toracelui, ale
arcurilor vertebrale, sternului, musculaturii lombare si abdominale etc.

Scolioza este ,,o boala evolutiva, care afecteaza coloana vertebrala si se caracterizeaza
prin una sau mai multe curburi laterale, vizibile in plan frontal" (Tomoaia, Ghe., 2005)
 Incidenta:
Scolioza afecteaza aproximativ 2-3% din populatie (aproximativ 6 milioane de persoane in
Statele Unite ale Americii). Ea poate aparea la adulti, dar este mai frecvent diagnosticata, la copii
cu varste cuprinse intre 10 -15 ani. Scolioza idiopatica este mai frecvent intalnita in randul
persoanelor de sex feminin, decat a celor de sex masculin 3:1 sau 4:1.
Aproximativ 10% dintre adolescent au un anumit grad de scolioza dar mai putin de 1% din
ei dezvolta scolioza care necesita tratament.

Clasificare:
1. scolioze functionale (nestructurale) pot fi:

defecte de postura;
■ curburi scoliotice reductibile;
■ curburi de compensate.
2. scolioze structural de tranzitie:
■ scolioze lombosciatice;
■ scolioze inflamatorii;
■ scolioze isterice.
3. scolioze structurale:
scolioze idiopatice ( in 70 - 80% din cazuri) care se impart in:
■ scolioze infantile - daca apar intre 1-3 ani;
■ scolioze juvenile - daca apar intre 4 ani si debutul pubertatii;
■ scolioze ale adolescentului - daca apar intre debutul pubertatii si
maturitatea osoasa.
scolioze congenitale datorate:
■ defectelor de formare: vertebra cuneiforms si hemivertebra;
■ defectelor de segmentare: bara nesegmentata unilateral si bara
nesegmentata bilateral;
■ defectelor mixte,
scolioze neuromusculare care pot fi:
■ neuropatice - pot avea ca origine:
o lezarea neuronului motor central in: paralizie cerebrala; - siringomielie; tumori medulare;
traumatisme medulare; degenerescente spino - cerebeloase (de exemplu: maladia
Friedreich, maladia Charcot - Marie - Tooth, sindromul Roussy - Levy) etc.
o lezarea neuronului motor priferic in: poliomielita; alte mielite virale; disautonomia Riley -
Day; mietomeningocelul (paralitice); atrofia musculara spinalS de tip I (Werding -
Hoffman), de tip II sau de tip III (Kugelberg - Welander) etc.
 ■ miopatice - principalele afectiuni musculare generatoare fiind: artrogripoza;
distrofie musculara (de exemplu: de tip Duchenne, a centurilor sau facio-scapuio-humerale);
disproporsia tipului de fibre musculare; hipotonia congenitala; miotonia distrofica etc.

scolioze cauzate de boli metabolice cauzate de: rahitism; osteoporoza juvenila; osteogenezS
imperfects etc.;

scolioze traumatice cauzate de: fracturi sau dislocatii vertebrale (neparalitice);

interventii chirurgicale post laminectomie sau post toracoplastie; iradiere; " scolioze de cauza
extrinseca:
■ scolioza ,,de aparat" instalata in urma portului unor aparate ortopedice
necorespunzatoare;
■ scolioza cauzata de herniile hiatale stomacale;
■ scolioza cauzata de radioterapia vertebrala;
■ scolioza cauzata de miozite ale muschilor peretelui posterior al
abdomenului si pelvisului;
■ scolioza secundara inegalitatii membrelor inferioare sau dezechilibrarii pelvisului
osos etc.
cifoscolioza - frecvent intalnita ca boala congenitala sau secundara neuro-fibromatozei.

scolioze cauzate de tulburari mezenchimale precum: sindrom Marfan;

homocistinurie; sindrom Ehlers-Danlos;

scolioze cauzate de contracturi extra-vertebrale: post empiem; arsuri etc.

scolioze cauzate de osteocondrodistrofii:

■ acondroplazie;
■ displazie spondilo - epifizara;
■ disrafism diastrofic;
■ mucopolizaharidoze
■ etc.
scolioze tumorale cauzate de:
■ tumori ale coloanei vertebrale: benigne sau maligne;
■ tumori medulare.
scolioze cauzate de afecfium reumatoide; scolioze in regiunea lombo - sacrata aparute in:
■ spondiloza;
■ spondilolistezis;
■ anomalii congenitale;
scolioze cauzate de infecpi osoase:
■ acute;
■ cronice.
 Etiopatogenie (cauze, mecanisme, anatomiepatologica)

Stadiul clinic al scoliozelor idiopatice:

Dupa localizarea curburilor;

o toracala sau dorsala —aeste cea mai grava (22%): curbura primara cuprinde 6 - 7
vertebre, de la T5 la LI, avand varful pe T8; are eel mai accentuat gibus; prezinta o
evolufie severa, iar in cazul in care apare precoce, se stabilizeaza' la 17 ani; nefiind
echilibratS, prezinta superior si inferior 2 curburi secundare de compensate; are un aspect
inestetic si duce la o scurtare a trunchiului;
o toraco - lombara —»■ intalnita la 16% din cazuri, are o singura curbura ce cuprinde doua
regiuni, cu varful curburii la nivelul vertebrei Til - T12 si douS curburi compensatorii
adiacente;

■ scolioza cu doua curburi principale —► prezinta o curbura toracala

(dorsala) si una lombara, angulate in sensuri opuse, in 37% din cazuri

cu varfurile la nivelul vertebrelor T7, respectiv L2, iar rotajia corpilor vertebrali
este accentuata;

■ Lombara —► intalnita in 24% din cazuri; prezinta varful curburii primare

la nivelul vertebrei LI - L2;

■ cervico - toracala (dorsala) —» intalnita la 1% din cazuri; da un aspect

inestetic corpului; este de natura benigna si este frecvent intalnita in
osteomielita.

Dupa varsta de apart tie a curburilor primare;

■ sugar — apare pana la varsta de 1 an si este mai putin grava, avand un

prognostic incert; in cele mai multe cazuri este toraco - lombara, cu
convexitatea orientals spre stanga si cu usoara rotafie a vertebrelor;

■ infantila — apare intre 1-3 ani, in cele mai multe cazuri fiind toracala,
cu convexitatea orientata spre stanga; aceasta poate duce la vindecare
sau deformare progresiva;

■ juvenila — apare intre 3-12 ani, fiind localizata in regiunea toracala si

avand o evolutie grava; Cotrel imparte aceste scolioze in 3 close: 4 - 7
ani, 8-10 ani si 11 - 12 ani;
o adolescent —» apare dupa pubertate; curbura primara tinde sa se
deplaseze spre regiunea lombara, prezentand o evolutie benigna;
o adult

Dupa gradul curburilor:

usoara — sub 30°, exista o usoara rotate a corpilor vertebrali si sunt
prezente curburi compensatorii simple;
medie — intre 30 - 60°, rotatia corpilor vertebrali este de 10 - 20° si sunt
prezente curburi compensatorii simple;
grava — intre 60 - 90°, sunt prezente curburi compensatorii fixate si
rotatia corpilor vertebrali este cuprinsS intre 20 - 30°;
foarte grava — peste 90°, rotatia corpilor vertebrali este peste 30° si
sunt prezente curburi compensatorii ireductibile.

Dupa supletea coloanei vertebrate:

■ reductibila sau nefixata;
■ partial reductibila - prezinta o mobilitate redusa;
■ nereductibile sau fixe.

Anatomia normala si patologica a coloanei vertebrale

Anatomia normala a coloanei vertebrale
Coloana vertebrala (columna vertebralis), numita si rachis, este formata din 33 - 34 de
vertebre suprapuse si are o lungime de 73 cm la barbati si 63 cm la femei. De sus in jos,
vertebrele corespund: gatului, toracelui, regiunii lombare si pelvisului.
Coloana vertebrala prezinta curburi in plan sagital si frontal. Curburile in plan sagital:
o curbura cervicala (lordoza cervicala) - cu concavitate posterioara;

o curbura toracala (cifoza toracala) - cu convexitate posterioara;

o curbura lombara (lordoza lombara) - cu concavitate posterioara;

o curbura sacro-coccigiana - cu convexitate posterioara.

Curburile in plan frontal:

o curbura cervicala - levoconvex;

o curbura toracala - dextroconvex;

o curbura lombara - levoconvex.

 Curburile in plan frontal sunt mai putin pronuntate decat curburile in plan sagital.
Curbura toracala este cea mai importanta si este determinata de tractiunea muschilor mai
dezvoltafi la membrul superior drept. Curburile, cervicala si lombara, au rol compensator si
urmaresc restabilirea echilibrului corporal. La ,,stangaci", curburile in plan frontal sunt indreptate
in sens invers.

Coloana vertebrala indeplineste 3 roluri:

 Protectia maduvei - anterior se afla corpurile vertebrale, iar posterior arcurile

vertebrale suprapuse. Uneori, fracturile coloanei vertebrale pot afecta maduva sau/si
meningele.
 Rol Static - in ortostatism, coloana vertebrala reprezinta un ax de sustinere al capului,
trunchiului si membrelor superioare, urmand ca greutatea sa fie transmisa pelvisului si
membrelor inferioare. Curburile in plan sagital confera o rezistenta marita coloanei
vertebrale, amortizand socurile.
 Rol Biomecanic - coloana vertebrala ajuta la realizarea a numeroase miscari ample,
oferind corpului o mobilitate sporita.

Caracterele generale ale vertebrelor:

O vertebra prezinta 2 parti:

► una anterioara - un segment cilindric plin care se numeste corpul

vertebral

► una posterioara - reprezinta arcul vertebral

Arcul vertebral intra in contact cu corpul vertebral prin 2 pediculi . Corpul vertebrei,
arcul vertebral si pediculii arcului delimiteaza gaura vertebrala.

■ Corpul vertebrei - reprezinta cea mai voluminoasa parte a vertebrei. Acestaprezinta 2

fete: superioara si inferioara si o circumferinta. Aceastacircumferinja prezinta o
portiune anterioara situata intre cei doi pediculi aiarcului vertebral si o porfiune
posterioara care priveste spre gaura vertebrala,formand peretele anterior al acesteia.

■ Arcul vertebral - formeaza peretele posterior al gaurii vertebrale si prezintaurmatoarele

elemente anatomice: 2 lame anatomice, un proces spinos, 2procese transverse - stang
si drept 51 4 procese articulare - 2 superioare si 2inferioare.

Pediculul vertebral - este reprezentat de zonele care unesc extremitatea fiecarui arc
vertebral cu corpul vertebrei. Pediculii vertebrali prezinta doua margini: una inferioara care este
mai scobita si alta superioara mai pujin scobita. Intre aceste margini se delimiteaza gaura
intervertebrala. Gaura intervertebrala – este formata din corpul vertebral anterior, arcul
vertebral posterior si pediculii vertebrali lateral, de-o parte si de alta. Canalul vertebral ia nastere
prin suprapunerea tuturor gaurilor vertebrale.

Scolioza dorsala

Anatomia patologica a coloanei vertebrale

Principalele modificari morfologice aparute la nivelul coloanei vertebrale in cursul

scoliozelor sunt:

o deformarea coloanei vertebrale - reprezentata de aparitia curburii laterale care cuprinde un

numar variabil de vertebre: pentru o curbura toracala primara corespund 6-7 vertebre,
pentru o curbura lombara corespund 5 vertebre, iar pentru o curbura toraco - lombara
corespund 6-9 vertebre;

o rotatia - este evidenta la scoliozele de peste 45°, dar nu evolueaza mereu in paralel cu
aceasta. Radiologic, la scolioze de 100 - 110°, vertebrele apicale se vad in profil. De
obicei, rotatia apare mai frecvent in zona lombara, decat in cea toracica, deoarece axul
de rotatie al coloanei lombare se afla in dreptul varfurilor proceselor spinoase;

o deformarile toracice - reprezentate de aparisia gibusului costal determinat de angularea

arcurilor posterioare ale coastelor de pe partea convexitafii curburii scoliotice.
Coastele de pe partea convexa a scoliozei se departeaza, severticalizeaza, se
ingroasa si devin mai solide, incercand sa se opuna rotatiei vertebrate. Coastele de pe
partea concava a scoliozei se turtesc, se apropie intre ele, se latesc si se
orizontalizeaza. In unele cazuri, apare o gibozitate costala anterioara de partea
concavitatii scoliotice, insotita de oblicizarea sternului;

o vertebrele - in functie de localizare, acestea sufera diferite modificari. Corpul

vertebrei de varf este turtit lateral, avand o forma" cuneiforma" sau trapezoidala.
Lamele, pediculii si apofizele sunt rotate spre concavitatea curburii scoliotice, devenind
inegale, iar lamele si pediculii dinspre convexitate sunt mai lungi. Apofiza spinoasa
este deplasata spre partea convexa si, in acelasi timp, se incurbeaza spre partea
concava. Apofiza transversa de partea concavitatii se afla intr-un plan mai posterior
decat cea de pe partea convexitatii. Apofizele articulare de partea concavitatii se
hiperatrofiaza. Canalul neural se oblicizeaza, gaurile intervertebrale dinspre
concavitatea scoliotica devin mai stramte, nucleul pulpos al discului intervertebral
se deplaseaza spre convexitate, iar, uneori, apar sinostoze intre corpii vertebrali de partea
concavitatii.

o procesele transverse de pe partea convexa urmeaza un proces de sagitalizare, angrenand

arcurile posterioare ale coastelor care vor forma gibusul. ,,Corpii vertebrali din apexul
curburii sunt cei mai deformati. Ei se pot cuneiformiza si densifica pe partea concavitatii
 si marginea convexa sepoate alungi si deveni osteoporotica. Discurile vertebrale sunt,
de asemenea, implicate, in deformitatea vertebrala scoliotica. Nucleul pulpos se
deplaseaza spre convexitate si poate amprenta lateral platoul vertebral" (Antonescu, 2010,
p. 182).

o ligamentele - structura lor se va modiflca, rezultand osificari, artroze, sinostoze;

o musculatura - de pe partea concavitatii este hipotona si atrofiata, iar cea de pe partea

convexitatii este hipertonica si hipertrofica;

o confirmtul canalului neural - pot aparea: aderente meningiene, compresiuni, jena la

nivelul gaurilor intervertebrale;

o tulburarile viscerale - apar secundar si se datoreaza toracelui deformat care impiedica

dezvoltarea normala a viscerelor din continutul sau sau din vecinatate. ,,Cordul
pastreaza de cele mai multe ori o situatie normala faja de axul corpului, dar isi modifica
axul, ceea ce se poate traduce pe EKG. Aorta, datorita arterelor segmentare, urmeaza mai
de aproape traiectul rahidian". Daca vorbim despre o rotatie vertebrala insemnata
,,arterele segmentare din convexitate au un traiect mai lung, pentru a inconjura corpul
vertebral, pe cand cele din concavitate se indreapta direct spre gaurile de conjugare." In
scoliozele moderate se poate intalni o ,,scurtare congenitala a esofagului", care are ca si
consecinta ,,malpozitiile cardio-tuberozitare si hernia hiatala a stomacului". ,,Plamsnul
ocupa cavitatea toracica deformata. Alveolele varrului plamanului de partea concavitatii
au tendinta de emfizem si sunt colabate in zonele prost ventilate. [...] Viscerele abdominale
se dispun in spatiul peritoneal modificat de scolioza, Exista o tending de ptoza gastrica,
rinichiul, poate fi, de asemenea, ptozat. Aorta abdominals este, relativ, independents, dar
vena cava inferioara este mai solidara cu deviatia vertebrala" (Antonescu, 2010, p. 182).
Astfel, pot aparea: leziuni cardiace, insuficiente cardio-respiratorii, colapsuri pulmonare,
malformatii la nivelul viscerelor abdominale etc.

Etiologie
Conform cercetarilor realizate, scolioza poate fi cauzata de diferiti factori: cresterea
asimetrica - eel mai frecvent semn radiologic al scoliozelor stracturale este reprezentat de
asimetria discurilor intervertebrale si a vertebrelor, fiind maxima la nivelul varfului curburii;

 modificari neuromusculare - ,,Sistemul de menjinere al echilibrului este implicat in

inifierea deviatiei scoliotice" (Antonescu, 2010, p. 170). Oscilatiile de mentinere a
echilibrului, mai accentuate cu ochii inchisi, prezinta o anumita crestere la persoanele
scoliotice, fafa de cele nescoliotice. Oscilafiile posturale sunt mai mari in cazul
scoliozelor < 20°, decat in cazul scoliozelor severe. Senzatiile vibratorii au un prag mai
scazut la nivelul membrelor superioare si inferioare;
  anomalii ale tesutului conjunctiv - au fost observate modificari cantitative sau/si
calitative ale colagenului si ale proteoglicanilor. Trombocitele intalnite la pacientii cu
scolioza idiopatica au o dimensiune mai mare, semnalandu-se o crestere de 2 -3x a
nivelului calciului si fosforului intracelular si 0 modificare a distribujiei proteinelor la
nivelul membranei celulare.
 factorul biomecanic - modificari ale configuratiei sagitale a coloanei vertebrale; **
ereditatea - ,,Factorul ereditar este, astazi, general acceptat, iar scolioza idiopatica este
considerata ca fiind rezultatul unei tulburari multi factoriale. Studiile facute de Wynne -
Devies au notat 7% scolioze la rude de gradul I, 3,7% la rude de gradul II si 1,6% la
rudele de gradul III. Incidenta cea mai mare a fost semnalata la fete, rude de gradul I,
12%" (Antonescu, 2010, p. 169);
 conditiile fiziologice si de mediu - ,,varsta mamelor copiilor cu scolioza idiopatica este mai
mare decat a populatiei generate; nasterea poate fi, frecvent pelvina, in incidentele
mamelor s-a inregistrat o incidents marita a herniilor" (Antonescu,2010, p. 170);
 varsta de debut - este greu de determinat, dar se poate specifica faptul ca scolioza
idiopatica este mai frecventa, de 3 - 4 ori la fete, decat la baieti;
 cauze endocrine - ,,Sistemul hormonal, care are un rol important in reglarea cresterii,
a fost facut responsabil de aparifia scoliozei idiopatice. Secretia crescutade hormon de
crestere hipofizar a fost semnalata intre 7 si 12 ani, la copiii cu scolioza idiopatica"
(Antonescu, 2010, p. 170);
 alimentatia - rahitismul inlesnette manifestarea clinica, mai precoce, a
scoliozelor;
 intoxicatiile cronice alimentare - consumul excesiv sau exclusiv al unor
leguminoase, precum mazarea furajera, provoaca tulburari neurotrofice asupra cresterii
osoase vertebrale si devieri ale coloanei in cursul cresterii;
 epidemii de poliomieita etc.

Criterii de sustinere a diagnosticului

Anamneza
Anamneza trebuie sa ofere informatii referitoare la:
- antecedentele heredo - colaterale;
- antecedentele personale: conditiile nasterii, etapele dezvoltarii, bolile copilariei, varsta
aparitiei menarhei;
- momentul aparitiei deformitatii vertebrale;
- perioadele de agravare a curburilor;
- prezenta: asteniei, durerii, dispneei; eventualele tratamente efectuate etc

Examenul clinic (obiectiv)

Examenul clinic obiectiv se realizeaza prin palpare, inspect e, percutie, somatoscopie si
antropometrie in deformatii care sunt provocate de curburile scoliotice.
 Inaintea oricarui examen se fac determinari ale coloanei vertebrate unde se exploreaza
atent celelalte aparate ale organismului:
■ cardiocirculator (malformajii, leziuni valvulare).
■ cardiorespirator (plamani, pleura, diafragma, pereti toracici).
■ sistemul nervos (tumorete subcutanate, pete cutanate de aspectul cafelei cu
lapte in neurofibromatroza).
■ aparatul locomotor (inegalitiji ale membrelor inferioare, asimetrii de bazin,
torticolis, boala Sprengel, sindromul Klippel-Feil si diverse paralizii).
■ aparatul acustico-vestibular, acuitate vizuala.

Somatoscopia (ochiometrie)
Se va executa privind subiectul static in ortostatism din fasa de la distanja de 2-3 metri si
profil-spate. In clinostatism ventral si dinamic in diferite miscari.
Este indicata. trasarea cu creionul dermatografic intre urmatoarele repere: spinele iliace
antero-superiore si postero-superioare, crestele iliace, spinele scapulare, varfurile omoplatilor,
coastele a-10-a si a-12-a, coccisul, apofizele spinoase ale vertebrelor.
■ Examinarea din fata: se va aprecia atat inclinarea capului si gatului in plan frontal inspre
cavitatea curburii, gradul de asimetrie si denivelarea claviculelor, umerilor si sanilor spre
concavitate si eventualele gibozitati condrocostale anterior.
■ Examinarea din profil pentru aprecierea gibozitatilor si distorsiunilor centurilor membrelor
ca de exemplu: scapulara si pelvina.
■ Examinarea din spate: vom avea fn vedere pozijiile urmatoare: a capului si a umerilor,
axa umerilor, pozitia omoplatilor, triunghiurile taliei si pozitia membrelor superioare,
bazinul in plan frontal, directia santurilor interfesiere, pliurile subfesiere, incurbarile
coloanei si gibozitatile externe:
►Capul si gatul pot fi inclinate in partea concavitatii curburii principale, precum si a
pozitiei compensatoare inclinSrii capului in sensul opus.
►Umerii sunt asimetrici ce pot fi inclinati in partea concava a curburii principale, dar in
acelasi timp daca se compenseaza ei nu pot fi inclinati.
►Scapula este cu varful dezlipit de torace si se afla in partea convexitafii
fiind cea mai ridicata,
► Triunghiurile taliei sunt asimetrice si inegale, pe partea concava spafiul este mai mare si
unghiul dintre bazin si torace fund ascutit. Acest triunghi se afla in braful atarnat in jos
si pe langa sold. Partea convexitatii a triunghiului va fi mai micsorat cu membrul
superior lipit de bazin, iar in scoliozele mai echilibrate diferenta este mai mica sau chiar nu
exista.
►Partea convexitatii a curburii lombare se afla in sanful interfesier care este indreptat
proximal.
►Pliurile subfesiere sunt denivelate, iar eel de pe partea convexitatii coloanei lombare
este mai coborcit.
►Daca membrul inferior este mai scurt atunci bazinul este inclinat pe o parte, soldul si
 fesa aflate pe partea convexitatii sunt mai sterse, iar cele de pe partea opusa sunt mai
accentuate.
►Pe partea paravertebrala se afla gibozitatea costala fiind de partea convexitatii curburii
dorsale.
►Tot de pe partea convexitatii apare si bureletul lombar, care este determinat de apofizele
transverse lombare prin masa musculara a jgheaburilor vertebrale.
► Examenul din clinostatism vertebrahne ajuta sa observam cand o curbura este corecta sau
nu, iar cele din pozitia de clinostatism ventral a curburilor funcfionale se pot corecta pe
cand cele structurale nu.
► Controlul curburilor coloanei se face si din pozifie de atarnat (suspendat): prin apucarea
copilului de cap de catre un ajutor care il suspenda sau o suspendare Glison, in acest caz
unele scolioze se corecteaza altele nu

PE SCURT - Semne speciale:

■ bureletul lombar - proeminent de partea convexitatii curburii, fiind dat de proeminenta

proceselor costiforme lombare;

■ gibozitatea costald - data de proeminenta arcurilor costale posterioare in partea convexitatii;

■ asimetria umerilor;

■ pozifia varfurilor omoplatilor — pe partea convexa a curburii, varful scapulei este mai
ascensionat si proeminent;

■ inegalitatea ,,triunghiurilor taliei" - unghiul inferior al acestui triunghi este mai ascutit si
mai coborat decat eel de partea opusa, pe partea concava a curburii;

■ pliul interfesier - pe partea convexa a curburii, este orientat spre partea craniana;

■ pliul subfesier - este mai coborat de partea convexitatii lombare, fesa respective
fiind mai proeminenta.

De o important deosebita in justificarea exagerata a curburilor laterale fiziologice o

reprezinta identificarea pacientului daca este dreptaci sau stangaci.

Examenul dinamic

Examenul dinamic al coloanei vertebrate permite (dupa Tomoaie, 2005):

o diferentierea dintre o scolioza structurala si una functionala;

o studiul curburii sau curburilor principale;
o reductibilitatea curburilor.

,,Examenul functional al coloanei vertebrale consta in examinarea pacientului in timp ce acesta

executa diferite miscari de trunchi: flexii ventrale ale trunchiului, cat mai ample posibil, cu
membrele superioare si capul atarnand si inclinari laterale, atat din ortostatism, cat si din flexia
trunchiului la 90°, cu membrul superior de pe partea concavitajii intins in continuarea axei
trunchiului." (Duma, 1997, p. 163)

Maurarea gibozitatii costale cu scoliometrul

■ Pozitia pacientului: aplecat spre inainte, membrele superioare atarna liber si cu palmele
lipite intre ele;
■ Tehnica: inalfimea deniveiarii intre 2 puncte simetrice, in raport cu apofizele
spinoase se poate masura in mm;
■ Scop: se urmareste ,,aprecierea proeminenfei toracale (determinata de coastele
ce bombeaza de partea convexitatii curburii) si/sau lombara (determinata de proeminenta
apofizelor transverse din convexitatea scoliozei, sub masele musculare paravertebrale, din cauza
rotatiei corpilor vertebrali).
In cazul scoliozelor structurale, prin aplecarea pacientului spre inainte, gibozitatea costala
si proeminenta paravertebrala lombara devine mai evidenta.

Antropometria
Antropometria este foarte importanta la examinare. Avand un deficit fizic in exercifiile
fizice actuale si dezvoltate, fiind un obiectiv foarte apreciat in dezvoltarea fizica si m functie de
tratamentul pe care il urmeaza. Astfel se pot masura:
► inaltimea in ortostatism;
► greutatea;
► inaltimea bustului in care se apreciaza lungimea membrului inferior scazand din
ea (inallimea) bustul;
► in respiratia obisnuita se masoara perimetrul toracic, totodatS si in inspiratie;
► expiratie forfata, iar ultimele indicatii ni le dau cele doua dimensiuni asupra
elasticitatii toracice si capacitatea vitalS;
► perimetrul abdominal;
► diametral biacromial si bitrohanterian;
► capacitatea vitala si volumul expirator/inspirator maxim pe secunda
.
Proba firului de plumb
Aceasta proba foloseste un fir la capatul caruia este atarnatS o bucata de plumb. Capatul firului
se aseaza in dreptul varfurilor apofizei spinoase vertebrei C7, pentru a vedea cu ce fel de scolioza
avem de-a face si care este evolutia curburii pe tot parcursul tratamentului, incepand de la liniile
spracenoase pana la linia calcaielor stabilindu-se daca scolioza e echilibrata sau nu.

Scolioza este echilibrata atunci cand firul de plumb cade in dreptul procesului spinos si si al
santului interfesier, iar daca va cadea pe partea laterals atunci scolioza este dezechilibrata. Asta
inseamna ca vor interveni schimbfiri ale curburii principale sau a celor compensatorii a
trunchiului in sensul reechilibrarii.

Distanta dintre firul de plumb si apofiza spinoasa a vertebrei de varf determina

sagetile curburii.

Poate exista o luxatie de trunchi intre cele doua planuri (adica eel sagital care trece prin
articulatia acromio-claviculara si eel frontal care trece prin spinele iliace antero-superioare nu
sunt paralele) atunci se vor folosi dou3 fire de plumb puse pe partea anterioara a articulatiei
acromio-claviculare. Distanta aflata intre firele si spinele iliace antero-superioare se va face in
funcjie de gradul luxatiei. Scolioza poate fi echilibrata cu ajutorul curburii vertebrale, dar sa nu
existe doua planuri paralele intre planurile frontale ale celor doua centuri (atunci trunchiul poate
avea o luxate). Pentru o corectie ortopedica cat mai buna si sigura se va tine cont de restabilirea
paralelismului planurilor frontale ale doua celor doua centuri,

Examenul radiologic: completeazl anumite date clinice legate de diagnosticul pozitiv si

diferential prin aprecierea gravitatii deficientei si restabilirea indicatiilor terapeutice.

Radioscopia
Pentru o cercetare radiologica cat mai corecta avem nevoie si de examinarea radioscopies
cat si de cea radiografica.
Radioscopia urmareste doua obiective:
o Examinarea generala a toracelui si abdomenului: precizeaza tabloul general al
deficientei plecand de la forma toracelui, pozitia coastelor, forma generals a coloanei
vertebrale si rolul anumitor viscere care apar.
o Examinarea dinamica a coloanei vertebralt: fiind eel de-al doilea obiectiv cu o importanja
foarte mare. Bolnavul (sau pacientul) ce face anumite miscari din fata si profil pentru a
se putea observa la corectare si totodata la derotarea vertebrelor la nivelul curburii. Se mai
pot face si alte filme cum ar fi: filmarea rapida (radiocinematografia) din fata si profil,
apoi redarea miscarii cu un aparat normal al desfasurarii fotogramelor.

Examenul radiologic este eel mai important in identificarea si urmarirea evolutiei

deformatiilor vertebrale. Acesta se face : ,,In ortostatism, din fata si din profil, in suspensie si in
incidente speciale si trebuie sa cuprinda intreaga coloana" (Tomoaia, 2005, p. 188).

Razele X sunt o forma de radiajii electromagnetice, la fel ca lumina vizibila. Intr-un cadru
special, aparatul transmite particule individuale numite fotoni, care tree prin corp. Pentru
Inregistrarea imaginilor create se foloseste un film special, Structurile care sunt dense, cum ar
fi osul, va bloca majoritatea particulelor cu raze X, astfel, va aparea colorat alb. Metalul si
materialele de contrast, colorantul special folosite pentru a evidenfia zonele corpului, va aparea,
de asemenea, alb. Structurile care contin aer vor aparea negre, iar muschii, tesutul adipos si
lichidul va aparea in nuante de gri.
 Pentru masurarea incurbarii laterale se folosesc doua metode:
- Metoda Cobb - ,,se masoara unghiul de intretaiere al perpendicularelor ce se duc pe
cele doua linii tangente la suprafetele superioara si inferioara ale corpilor vertebrelor
neutre" (Tomoaia, 2005, p. 188).
- Metoda Ferguson - ,,se masoara unghiul format din dreptele ce unesc punctele de incrucisare
ale diagonalelor duse pe corpurile vertebrale neutre si corpurile vertebrale din varful
curburii" (Tomoaia, 2005, p. 188).
- Alte metode folosite: Tehnica Moe - masoara ratafia vertebrala ,,distansa dintre imaginea
radiologica data de mijlocul pedicului vertebral si marginea laterala a corpuiui vertebral.

Rotatia cea mai mare este la varful curburii" (Tomoaia, 2005, p. 189). Metoda lui Jones -
,,masoara distanta dintre apofiza spinoasa si linia mediana a vertebrei respective" (Tomoaia,
2005, p. 188).

Radiologic, curbura principala poate fi identificata dupa urmatoarele carcateristici:

■ prezinta cea mai mare angulatie;
■ prezinta cea mai mare rotate a vertebrei la apex;
■ prezinta cele mai multe modificari morfologice ale vertebrelor;este eel mai putin reductibilS
la inclinatiile laterale ale coloanei vertebrale.

Clasificarea scoliozelor
Dupa forma anatomo-clinica: [Proseti si Friedman] prelucreaza gradul, supletea si data
aparitiei curburii primare prin descrierea celor cinci categorii de scolioza idiopatica care poate
avea una sau doua" curburi majore (Eugen, 1977, p. 155).
► Scolioza dorsala(sau toracala)/fund cea mai neplacuta si grava in acelasi timp prin
rezultatul cardio-pulmonar pe care il poate avea. Are o curbura pe partea dreapta a
convexitati intre vertebrele D4-D5-D6;D11-D12 si o curbura de compensate in zona
lombara minora, avand responsabilitati mai aspre daca apare la o varsta recenta.
► scolioza dorso-lombam (toraco-lombara): convexitatea curburii se aseamana cu cea
de la scolioza dorsala intre vertebrele D4-D5-D6 si Ll-L2-L3 cu o curbura primara
lunga, care se intinde in zona dorsala si lombara. Avand un prognostic grav ea
prezinta doua curburi asemanatoare compensandu-se una pe cealalta.
► Scolioza lombara: datorita vertebrelor restranse intre D11-D12 si L3-
L4, are o curbura mai predominanta cu convexitatea spre stanga fund mai redusa.
Aceasta fiind mai putin complexa si grava fafa de cea anterioara, avand in plus artroza
care afecteaza discurile intervertebrale severe.
► Scolioza cervico-dorsala: fata de celelalte doua scolioze toraco si toraco- lombar este
mai des intalnit si cu un prognostic mult mai bun. Aproape tot timpul are convexitatea
curburii la stanga intre vertebrele C4-C5-C7 si din cauza dezechilibrarii umerilor, ea
fiind cea mai neplacuta.
 ► Scolioza cu doua curburi primare (majore) sau combinata: in zona toracala si
lombara fiind mai des intalnita decat in cea dorsala, care este foarte importanta
avand convexitatea spre dreapta fata de cea lombara care este spre stanga. Limita
vertebrelor este D6-D11 la curbura dorsala, iar Dl 1-L4 in zona lombara, aceste doua
curburi se mai intampla sa aiba localizare dorsala sau toraco-lombara mai inalta.
Ele se pot echilibra reciproc avand un prognostic acceptabil in care cele doua curburi
se pot si compensa.

Tratament
Tratamentul are urmatoarele obiective (dupa Ghe. Tomoaia, 2005):
o corectarea deformatiei coloanei vertebrate si a modificarilor scheletice consecutive prin
diritarea si favorizarea unei cresteri fiziologice a acesteia, mai ales de partea concava
unde este oprita, ameliorarea funcjiei musculare, a functiei cardio-respiratorii si a
metabolismului general;
o echilibrarea coloanei si mentinerea rezultatelor obdnute, unnarind nu numai ameliorarea
statica si estetica vertebrala, ci si inlaturarea tulburarilor functionale cardiorespiratorii si
ale altor organe.

Tratamentul trebuie:
■ sa inceapa cat mai precoce si sa continue in toata perioada de crestere, iar in
unele forme si in perioada adulta;
■ sa fie individualizat;
■ sa foloseasca mijloace terapeutice cat mai variate;
■ sa fie corelat si cu o alimentatie rationala si conditii de igiena corespunzatoare;
■ sa fie condus de o echipa alcatuita din: ortoped, kinetoterapeut, radiolog, protezist
etc.
Realizarea obiectivelor tratamentului scoliozelor se realizeaza prin:
- fiziokinetoterapie;
- mijloace ortopedice;
- mijloace chirurgicale.
Tratamentul fiziokinetoterapeutic
Fiziochinetoterapia duce la cresterea mobilitatii coloanei vertebrale, asuplizarea
toracelui, tonifierea musculaturii toracelui si a tonificitafii in general, reeducarea musculaturii
membrelor inferioare, a mersului si a respiratiei.
Fiziokinetoterapia este alcatuita dintr-un ansamblu de proceduri si metode precum:
a. kinetoterapia - ,,se aplica in toate fazele scoliozei, din etapa profilactica pana la
recuperarea si reeducarea bolnavului" (Ghe. Tomoaia, 2005);
b. terapia ocupationata - completeaza mobilizarea pasiva si activa a complexelor musculo -
osteo - articulare vertebrale ale cenrurilor din punct de vedere al amplitudinii si fortei de
miscare, precum si de a forta autocontrolul corecjiei deformitatii;
 c. balneoterupia/balneoklnetoterapia - ,,prin actiunea fizica a apei de a descarca miscarile
favorizate in mare parte de actiunea gravitatiei" (Tomoaia, 2005);
d. inotul - este un mijloc activ de autocontrol, de echilibrare a coloanei si de dezvoltare
simetrica a toracelui;
e. gimnastica respiratorie in apa - se face sub forma de inot sau programe speciale de
miscari respiratorii, in ritm de 10 - 15/min. (Zaharia, 1980, p.92)
f. fizioterapta - ,,reduce retractile si contractile prin incalzirea profunda a regiunii, de a
asupliza musculatura si ligamentele retractate si sclerozate, de a limita efectele dureroase
sau calcifierile ankilozante ale artrozelor secundare" (Zaharia, 1980, p.92);
g. elimoterapia,
h. gimnastica medicala cuprinde (dupa Tomoaia, 2005): gimnastica respiratorie, gimnastica
de autocontrol, gimnastica de asuplizare a coloanei vertebrale, gimnastica bolnavilor cu
corsete ortopedice si sportul.

Obiectivele tratamentului prin gimnastica medicala sunt (Danoiu, 2006, p. 171-172):

■ asuplizarea coloanei vertebrale;
■ redresarea curburilor scoliotice;
■ tonifierea concentrica a musculaturii de pe partea convexitatii curburii;
■ tonifierea excentrica a musculaturii de pe partea concavitatii curburii;
■ detorsionarea activa a coloanei vertebrale;
■ corectarea asimetriilor umerilor si bazinului;
■ corectarea asimetriilor toracelui;
■ formarea reflexului de atitudine corecta a corpului;
■ ameliorarea functiei respiratorii.
Mijloace de realizare a obiectivelor:
o exercitii statice:
■ pozitii asimetrice: cu brat si picior de aceeasi parte;
■ exercitii izometrice din pozitii corective si hipercorective;
o exercitii dinamice:
■ pentru trunchi: indoiri laterale pe partea convexitafii, rasuciri pe partea
concavitafii;
■ capul, gatul si membrele superioare - amplifica miscarile trunchiului;
■ membrele inferioare - lucreaza asimetric;
■ exercifii cu ingreuiere;
■ exercifii de respirajie;
■ exercitii aplicative sub forma, de mers, suspensii si tarare, catarari cu priza
asimetrica;
■ exercitiile de redresare pasiva si activa.
In cadrul unei lectii, numarul exercifiilor efectuate depinde de capacitatea de insusire a
pacientului si de gradul de insusire al acestuia. De asemenea, durata unei lectii, depinde de
capacitatea de efort si de adaptare a pacientului, variind intre 20 si 45 min. Este indicata realizarea
lectiilor intre 2 - 5x/saptamana, sub supravegherea kinetoterapeurului. Numarul lecjiilor este rnai
mare la inceputul programului, urmand ca pe parcurs ce pacientul si-a insusit corect exercitiile si
le poate efectua singur, la domiciliu, numarul lor sa se diminueze. sedintele de kinetoterapie,
executate de catre pacient la domiciliu, vor avea o durata cuprinsa intre 15-20 min., repetandu-
se de 2x/zi, in schimb redresarea posturala va fi repetata de l0 x/zi.

Tratamentul ortopedic
Principii (dupa Tomoaia, 2005, p. 199):
■ sa fie aplicat precoce;
■ sa fie sustinut, mai ales in perioadele de crestere;
■ sa faca o corectie maxima;
■ sa fie aplicat destul de mult timp;
■ sa dirijeze crearea unor curburi de compensate echilibrate;
■ sa fie completat de celelalte tratamente;
■ sa menajeze psihicul pacientului.

METODE VECHI aplicate in tratametul otropedic (dupa Tomoaia Ghe.,2005, p. 200):

- paturile gipsate facute in pozitia de corecjie;
- gipsuri succesive corectoare si aparate gipsate articulate;
- corsete gipsate sau ortopedice;
- aparate gipsate de elongate.

Modul de activare al redresarii ortopedice se bazeaza pe 3 principii:

- redresarea pasiva;
- redresarea activa;
- reducerea rotatiei vertebrale.

Aparate folosite in tratamentul ortopedic:

- Corsetul MILWAUKEE - este un corset corectiv utilizat la copiii si adolescent
diagnosticati cu scolioza. Prezinta o “centura pelvina", doi montanti posteriori
si unul anterior, precum si un inel situat la nivelul bazei craniului care sustine maxilarul
inferior. Initial, a fost confectionat din piele si metal, in prezent se gaseste constituit din
plastic rigid, montajul fiind din metal.
- Corsetul BOSTON - este asemanator cu corsetul Milwaukee si este folosit, de
asemenea, in tratarea scoliozelor. Acesta nu se extinde pana la nivelul coloanei toracice.
Frecvent, este utilizat in cazul copiilor care prezinta vertebre imature sau curburi
scoliotice moderate la nivelul coloanei toracice inferioare si a coloanei lombare
superioare.
 Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical are ca scop metinerea riguroasa a corecfiei obtinute prin diferite
metode:
- tehnica Harrington;
- tehnica Lucque a Resina;
- tehnica Cotrel a Dubousset;
- metoda Dwyer;
- cadrul Hartsill;
- metoda TWINFLEX.

Hidrokinetoterapia
Exemple de exercitii de hidrokinetoterapie pentru Scolioza in C toracala stanga
Bazin cu apa mica:
- Stand departat in apa mica bratul drept sus, iar eel stang la spate inclinarea trunchiului
spre stanga si revenire.

Atitudinea global rigida

Definitie:
Atitudine - pozifia corecta a corpului si a segmentelor insotita de o dezvoltare
armonioasa. Aprecierea unei atitudini corecte se face in fbnctie de pozifia normala a coloanei
vertebrale (Balteanu, 1998).
Atitudinea global rigida sau plana se caracterizeaza prin situarea tuturor segmentelor
corpului, cap si gat, trunchi si membre pe verticals. Trunchiul este aproape lipsit de reliefuri
musculare, spatele, toracele si abdomenul fund aproape plane (Fozza, 2006).
La examinarea coloanei vertebrale', se constata lipsa curburilor fiziologice si uneori chiar o
tendinta de inversare a curburilor coloanei vertebrale dorsale si lombare. Membrele inferioare
sunt drepte si rigide, cele superioare lipsite de coordonare In miscare.

Etiopatogenie (cauze, mecanisme, anatomiepatologica)

Etiologie
Spatele plan apare uneori dupa corectarea scoliozei, tijele folosite pentru a indrepta
curbele anormale ale scoliozei au tendinta de a indrepta si curbele normale ale coloanei.
Alte cauze: spondilita anchilozanta, boli degenerative ale discului intervertebral, fracturi
vertebrale compressive, artrita coloanei vertebrale.
 Inversiunile de curbura
Prezenta spatelui plan poate fi o etapa in cazul aparitiei inversarilor de curbura.
Aceasta deficients poate avea urmfiri grave in funcjionalitatea dinamicii organismului.
Mecanismul de instalare poate fi si in acest caz, functional sau patologic. Mecanismul
functional poate sa apara in perioada de cres.tere, pana la pubertate, din cauza unor pozitii
vicioase in sezand. Preluarea de catre coloana lombara in flexie a greutatii trunchiului, duce la
hiperextensie compensatorie a trunchiului, care daca este permanentizata va duce la stergerea
curburilor sau chiar inversarea lor. Acest fenomen se poate instala si in urma unor
traumatisme sau a altor afectiuni morbide cum ar fi: tasarea corpului vertebral al unei vertebre
lombare in sens antero-posterior, cifozand astfel coloana la nivel lombar, segmental dorsal
inversandu-si pozitia pentru echilibrare.
In cazul inversarilor de curbura, tratamentul kinetaterapeutic esle acelasi ca si
in cazul spatelui plan, insa durata tratamentului este mai lunga deoarece realizarea
acestor corectii este mai dificila (Balteanu, 1994, p. 126}.

Spondilita anchilozanta (SA)

Spondilita anchilozanta este una din cauzele care duc la deficienta numita spatele
plan, de aceea este foarte important sa tratam si sa prevenim aceasta afectiune.
Spondilita anchilozanta este o forma de artrita care afecteaza in primul rand coloana
vertebrala, dar si alte articulatii. Ea determina inflamajia articulatiilor coloanei, care duce la
dureri severe,
Ea determina inflamatia articulatiilor coloanei, care duce la dureri severe, cronice si la
disconfort. In cazurile mai avansate, inflamafia poate duce la noi formatiuni osoase pe
coloana, determinand coloana sa fuzioneze intr-o pozitie fixa, in care trunchiul este aplecat
inainte - pozitie specifics in cazul spatelui plan (www.spondylitis.org).
SA poate provoca, de asemenea, inflamatie, durere si rigiditate in alte zone ale corpului,
cum ar fi umeri, solduri, coaste, calcaie si articulatiile mici ale mainilor si picioarelor, Uneori
ochii pot fi implicati si, rareori, plamanii si inima pot fi afectate.
Desi cauza exacta a SA este necunoscuta, se stie ca genetica joaca un rol-cheie. Cele mai
multe persoane care au SA au o gena care produce un "marker genetic", o proteina - numita HLA-
B27. Acest marker se gaseste in peste 95% din oameni in populajia caucaziana cu SA (asocierea
dintre spondilita anchilozanta si HLA-B27 variaza foarte mult intre grupurile e inice si rasiale),
Este important de remarcat,majoritate a oamenilor cu acest marker nu contracteazS
spondilita anchilozanta (www.spondilita.ro).
 Tratamentul SA
Medicamentele anti-inflamatorii sunt prima etapa a tratamentului in tratarea durerii si
rigiditatii asociate cu spondilita. Cu toate acestea, unele medicamente pot provoca reactii adverse
semnificative, in special deteriorarea la nivelul tractului gastro-intestinal.
Tratamentul de reeducare recuperare vizeaza:
► corectarea cifozei,
► diminuarea redorii,
► ameliorarea functiei respiratorii,
►prevenirea si corectarea deformarilor articulare.
Exercitiile de postura sunt obligatorii, inca din faza de debut. Sunt necesare repausul
diurn si somnul pe pat tare si drept, fara perna, cu sau fara perna sub lombe (pentru a preveni
cifoza toracala).
Repausul la pat nu trebuie exagerat, el fiind indicat numai in perioadele acute, dureroase,
de scurta durata, pentru a nufavoriza anchiloza.
Se contraindica sederea prelungita pe fotoliu sau scaun. Bolnavul trebuie sa faca miscari
cat mai frecvente.
Supradozarea efortului este relevatS de aparitia durerilor. Fiind vorba de un tratament de
lungs durata, exercifiile trebuie sa fie de scurtS durata si usor de executat.
Exercifiile de gimnastica medicala se fac in pozitiile de ortostatism, decubit dorsal si
ventral, pentru intarirea museulaturii paravertebrale, a centurilor si cresterea amplitudinii
articulare (www.sfatulmedicului.ro).

Insuficienta respiratorie

Din cauza deformatiilor la nivelul toracelui care apar in atitudinea globala plana sau rigida
(torace plat), poate aparea insuficienta respiratorie si inadaptabilitate la eforturi fizice mari.
Insuficienfa respiratorie: ,,starea in care plamanii nu pot Iua suficient oxigen sau nu pot
expulza suficient dioxid de carbon pentru a satisface nevoile celulelor organismului"
(www.medterms.com),
Exercitiile selectate in acest scop vizeaza:
■ Imbunatatirea elasticitatii cutiei toracice
■ reglarea respirafiei
■ ameliorarea functiei respiratorii
■ elasticitatea tesutului pulmonar

Combaterea insuficientei respiratorii este indicata de la varsta cea mai frageda, intrucat
aceasta afectiune provoaca o mare sensibilitate a aparatului respirator la diferite afecfiuni precum:
gripa, bronsita, congestia, etc. (Bucur, 1973, p.39).
 Criterii de sustinere a diagnosticului
Coloana vertebrala are doua curburi care ajuta la purtarea greutasii trunchiului, a bratelor si a
gatului intr-un mod echilibrat.
Spatele plan apare atunci cand una din aceste curburi sau chiar amandoua dispar, facand
coloana vertebrala dreapta. Bazinul este aproape vertical, toracele plat si abdomenul lipit de
coloana.
Spatele plan ca deficienja poate sa apara la orice varsta, dar eel mai des este intalnit la copii.
Originea sa poate sa. fie congenitala, traumatica sau patologica, dar si funcsionala.

Spatele plan de origine functionala apare la varsta prepubertara, la tipul constitutional

longilin. Tratamentul acestei deficiente are ca scop instalarea unor curburi si nu reducerea
lor ca in cazul cifozelor, lordozelor, cifo-lordozelor si a spatelui rotund. Obiectivele tratamentului
in acest caz sunt:
- ameliorarea mobilitatii articulare a intregului organism
- instalarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale in plan sagital
- imbunatatirea coordonarii miscarilor la toate segmentele corpului.

Spatele plan congenital este dat de malforma(ii vertebrale evidentiate prin examenul
radiologic. Exercitiul fizic este mai putin eficient in acest caz, solujia fiind corectia chirurgicala

Spatele plan traumatic apare in siruafia in care unul din segmentele lombar sau dorsal se
fixeaza liniar, in mod compensator dispare curbura invecinata, neavand ce curbura primara sa se
compenseze.

Spatele plan patologic se instaleaza in acelasi mod ca si spatele plan traumatic. Poate sa
apara din cauza unor maladii precum tuberculoza si rahitismul (Balteanu, 1994,p.l23,124).
Persoanele cu spate plan au tendinta sa se apiece in fata si au adesea dificultafi in a sta in
picioare. Mobilitatea coloanei este foarte scazuta. Pacientii cu o deformare semnificativa
necesita un cadru sau un baston pentru a-i asista la mersul pe jos, deoarece acestia sunt aplecati
inainte iar greutatea lor nu mai este centrata pe pelvis si pe picioare. Aceasta conditie e o sursa
importanta de durere si de invaliditate

Atentie!!!
► evitarea caderilor de la inaltime si a sporturilor care cer sarituri: volei, parasutism,
Iriplu-salt, saritura in lungime;
► alegerea ramurilor sportive care cer mobilitate: gimnasfica artistica, pilates, canotaj,
etc.
Exercitii:

o Mainile pe pluta, picioare bras cu expiratie in apa

o Alunecare fluture, cu inspirafie prin
o Alunecare bras, doua miscari de ridicarea capului in fara picioare cu una de brate.
o Ondulari fluture cu labe de cauciuc
o Ondulari fluture pe spate (cu sau fara inspiratie pe brate bras labe de cauciuc) cu
brajele sus.
o Ondulari fluture pe o parte cu labe de cauciuc, cu bratul de pe partea pe care se
executa intins in prelungirea corpului

Stern infundat – Torace

Definitie:
Pectus excctvatum sau torace infundat reprezinta o deformare congenitala a peretelui
toracic in care cdteva coaste si sternul se dezvolta anormal, producand un aspect concav sau
excavat al peretelui toracic anterior (http ://www. romedic.ro/pectus-excavatum-torace-
infundat),
Toracele infundat este prezent inca de la nastere si se prezinta ca o anomalie, care pot fi
usoarS sau severa,
Toracele infundat (in carena) este o deficienta fizica globala, destul de frecventa, cu
toracele in totalitate in flexiune, de cele mai multe ori fiind consecinta sternului infundat.

Etiopatogenie (cauze, mecanisme, anatomiepatologica)

Etiologie
,,Toracele excavat este o malformatie a toracelui a Gopii cu torace infundat a carei
etiologie este incomplet cunoscuta, azi considerandu-se a avea un caracter ereditar, caracterizata
printr-o incurbare inspre posterior (infiindare) a jumatatii inferioare a sternului".
,,Pectus excavatum cunoscut drept pieptul infundat" reprezinta o deformare
congenitala a peretelui toracic ce prezinta o dezvoltare anormala la cateva coaste si stern,
producand un aspect concav (excavat) al peretelui toracic anterior" (http://www.1235.ro/details-
idl6102-sTRAUMATISMELE-TORACICE.html),

Incidente
,,Pectus excavatum este cea mai frecventa deformare congenitala a peretelui toracic-
90%, urmat de pectus carinatum, despicatura sternului, pentalogia lui Cantrell, distrofia toracica
asfixianta si displazia spondilotoracica"
Dezvoltarea osoasa rapida din copilarie reprezinta, o cauza a agravarii deformarii
toracelui anterior si debutul simptomatic al acestei deficienfe. Multi parinti nu considera necesara
si prioritara vizita la medicul pediatru pana la adolescenta. Astfel ca imaginea psihologica de
sine, a tanarului/ tinerei va fi afectata.
In Statele Unite la 1 din 300-400 de nasteri intalnim aceasta deficienta. Desi reprezinta
deformarea toracelui, cea mai des intalnita in majoritatea tarilor exista tari precum
Argentina, unde pectus carinatum este mai frecventa decat pectus excavatum.

,,Pectus excavatum apare mtr-o valoare estimata de 1 la 150 la 1000 nasteri, cu

preponderenfS de sexmasculin raportul barbati-de-femeie de 3:1),, (http ://en. wikipedia.
org/wiki/Pectusexcavatum).

Patogenie
In pectus excavatum dezvoltarea oaselor si a cartilajelor peretelui toracic anterior este
anormala, afectand 4-5 coaste de fiecare parte a sternului. Aspectul defectului variaza larg de la
usor modificat pana la cazuri severe de infundare cu asimetrie semnificativa intre jumatatea
dreapta si stanga a toracelui. Mecanismul exact implicat in aceasta anomalie nu este cunoscut.
Desi nu au fost identificate defecte genetice direct responsabile pentru dezvoltarea
acestei maladii, aglomerarea familiala a cazurilor este raportata la 35% dintre pacienti.

Cauze
Cauza este necunoscuta. Probabil provine de la un defect genetic ce produce o crestere
anormala musculo-scheletica. Intensificarea eforturilor de respiratie, observabil la pacienfii
tineri in timpul efectuarii unor activitatii motrice, poate contribui la progresia de deformare a
toracelui infundat, in special in debutul adolescentei. Aceasta teorie nu este sustinuta de dovezi
stiintifice. (http://emedicine.medscape.com/article/1004953-overview)

,,Uneori deformarea este considerate doar o problems cosmetic a, totusi in functie de

severitate poate afecta functia cardiacS si respiratorie determinand durere in piept si spate. Cauza
acestei condifii este infundarea pieptului. Inima poate fi impinsa sau rotata, prolapsul valvei
mitrale este frecvent iar capacitatea de baza pulmonara este scazuta" .

Studiile cercetatorilor ne indica urmatoarele variante ca posibile cauze:

- Defect genetic ( aproximativ 37% dintre paciemii cu pectus excavatum au un membru de

gradul I in familie cu aceasta condtjie-predispozifie genetica);
- Factorii de mediu;
- Transpiratia excesiva in timpul sarcinii (produce o lipsa de minerale — rahitism — torace
infundat);
- Prolapsul de valva mitrala (aceasta separa in doua camere inima). Defectele ei pot reduce
eficienta inimii de pompare a sangelui
- Presiunea crescuta din uter; Rahitismul;
- Osteoporoza si osteopenia;
- Tracfiunea crescuta pe stern datorita anomaliilor diafragmului au fost indicate drept mecanisme
specifice;
- Sindromul Marfan (Pectus excavatum este de asemeni un simptom relativ); *" Sindromul
Poland; t Sindromul Danlos;
- Sindromul Down;

,,Este bine stabilit ca pectus excavatum si scolioza pot aparea ca rezultat al unor
deficienfe nutritionale care determina oasele sa se inmoaie. Aceasta conditie se numeste
rahitism." Cauzele sunt cunoscute, lipsa soarelui ce produce deficit de vitamina D, calciu,
magneziu (minerale, vitamine) " (http://www.ctd sinfo/pectus_excavatum.html)
Exemplu: Magneziul este necesar in procesul de absorbfie al proteinelor, care la randul
lor constmiesc muschi puternici.
,,Nutritia joaca un rol important in multe cazuri de pectus excavatum, daca este
diagnosticat ca o tulburare de tesut conjunctiv, rahitism sau un "cosmetic eveniment
izolat".(http://www.ctd sinfo/pectus_excavatum.html)
Hrana poate preveni / trata mai multe cazuri de spina bifida, prolapsul de valva mitrala,
rahitism si alte cauze deficitare, astfel rezulta posibilitatea ca pectus- excavatum (ce apare
impreuna cu aceste condifii) poate fi, si el o cauza a unor dezechilibre nutritionale.
,,Acest sindrom este caracterizat prin pectus excavatum, hipoplazie sau lipsa de san sau a
mamelonului, hipoplazie a fesutului subcutanat, absenfa din partea costosternal a muschiului
pectoral major, lipsa de muschi pectoral" minor, sindactilie sau anomalii osoase ale antebratului,
si in absenfa a cartilajelor de coasta sau de coaste (de obicei, coaste 2-4 sau 3-5)"
(http://emedicine.medscape.com/article/1004953-overview).

Cercetari efectuate pentru aceasta deficienta

Ipoteze in aceasta deficienta sunt greu de dovedit.
Localizarea inimii in spatele sternului, determina ca studiile efectuate sa presupuna. ca,
in urma anomaliilor de la nivelul toracic, afectarea functiei cordului sa fie aproape sigura.
Cu toate acestea tot studiile au demonstrat ca scaderea functiei cardiovasculare in aceasta
patologie nu exista, deoarece un consens ce se bazeaza pe teste ecografice , ce ar demonstra
acest fapt nu exista. ,,Similar nu exista un consens asupra gradului de ameliorare functional!!
dupa corectarea defectului" (http://www.romedic.ro/pectus-excavatum-torace-infundat).
Studiile demonstreaza ca infundarea sternului poate deforma cordul, prezentand efecte
negative mai ales asupra ventriculului drept (demonstrata prin studii patologice). Amprentarea
sternala pe peretele anterior al ventriculului drept, sunt demonstrate de studii angiografice.
Alte studii au demonstrat limitarea batailor cardiace, mai ales in pozifie ortostatica
(http://www.romedic.ro/pectus-excavatum-torace-infundat).
In 1967, au fost evaluati 25 recrufi ai US Air Force cu pectus excavatum si i-au comparat cu
stagiari sanatosi. Desi capacitatea pulmonara si media capacitafile vitale din ambele grupuri au
fost egale.
Lipsa pagina 149

in plan psihologic: scaderea motivatiei, scaderea stimei de sine, anxietate etc.;

frecvent asociata cu scolioza (,,desi aceasta asociere este accidentals, pozitia defectuoasa
observata la mulji pacienti cu deformari ale pieptului poate fi cauza dezvoltarii durerii")
apare la 4-5% din cazuri, (http://www.romedic.ro/pectus-excavatum-torace-infundat);
o functia pulmonara este afectata, prin scaderea volumulu intratoracic (dar aceasta relatie
cauza -efect este dificil de dovedit, dat fiind ca si persoanele sanatoase intampinS
aceasta problems );
o incapacitatea de a respira profund, funcfia cardiaca este afectata datorita infundarii
posterioare a sternului avand efecte negative asupra cordului si mai ales a
ventriculului drept; prezinta
o limitarea batailor cardiace mai ales in pozijie ortostatica, in clinostatism nu sunt
evidentiate aspecte negative; apar palpitatii ale inimii (trahicardie- Fc rapida), infectii
respiratorii, respiratie suieratoare sau tuse, scurtarea respiratiei, toleranp scazuta la efort,
oboseala, durere http://www.mayoclinic.com/health/pectus-excavatum/DSO 113
6/DSECTION=symptoms);
o bombarea compensatorie spre anterior a coastelor inferioare apare frecvent;
o ascultatia toracelui:
o zgomotele cardiace sunt tipic dezlocuite la stanga datorita modificarii pozitiei cordului
si rotatia acestuia. Un clic al prolapsului valvei mitrale, poate fi prezent. Zgomotele
pulmonare sunt normale dar diminuate la ambele baze, datorita scaderii volumelor resp
iratorii (http ://www. romedic. ro/pectus-excavarum-torace-infundat)
o postura toracelui prezinta o curburS anterioani a coloanei toracice, avand umerii
indreptafi inainte. Aceasta poate fi o posibilS forma de a ascunde deficienta. Asocierea
acestor posturi cu pectus-excavatum pot genera graveprobleme de coloana, asociate cu
postura defectuoasS si sustinere a coloanei vertebrale. Corectarea posturii fiind dificila
chiar si in cazul remedierii toracelui infundat (http://www,romedic.ro/pectus-excavatum-
torace-infundat).

Evolutia bolii
Cei mai multi pacienfi sunt asimptomatici din punct de vedere functional Gradul de
afectare cardiopulmonara determinat de compresia pulmonara si dezlocuirea cordului sunt
inca subiecte de dezbatere. Capacitatea la efort este anormala, iar rezultatele la testele
functionale respiratorii sunt identificate in cazuri severe. In ceea ce priveste functia cardiaca, ea
este de obicei normals intre 20 si 60 % din cazurile raportate prezinta prolaps de valva mitrala.
Gradul de compresie cardiaca se poate observa la ecografie. Prin aceasta ecografie s-a putut
observa imbunatafirea functiei cardiace dupa ce toracele infundat a fost corectat. Riscurile pe
termen lung farS a suferi o interventie chimrgicalS sunt necunoscute.
 Reactiile pacientilor la boala
Pacientii cu varsta intre 11-18 ani cu torace infundat (Einsiedel a Clausner, 1999) prezinta
(http://www.pectus.org/livingwith.htm):
o Grad ridicat de auto-observare 94%;
o Anxietate mare latenta 82%;
o Motivarea Broken 82%;
o Senzafie de stigmatizare 78%;
o Timiditatea in contactele de socializare 74%;
o Distrugerea imaginii corporale 72%;
o Ambivalenta 72%;
o Mare agresivitate latenta 66%;
o Inhibitit 66%.
Reactii la pacienti cu varsta cuprinsa intre 18-35 de ani :
 Dependenta excesiva de a ramane cu parintii;
 Abuz de alcool si de droguri;
 Absenta de la locul de munca;
 Tendinte de sinucideri;
 Probleme psihologice;
 Generalizeaza ipohondrie.

Evaluarea si diagnosticare
Cei mai multi pacienti sunt adusi la medic in adolescenja, datorita
modificarilor semnificative a aspectului toracelui.
■ Examenul fizic presupune recunoasterea deficient prin aspectul pieptului.
Severitatea defectului si asimetria toracelui variaza larg. Poate fi prezenta o
forma usoara de torace infundat sau giava atunci ca"nd sternul lor atinge
coloana vertebrala. In general sternul este mai afectat in treimea inferioara
(apendicele xifoid), iar cea superioari poate parea sanatoasa, perfect normals
(http://www.romedic.ro/pectus-excavatum-torace-infundat).
■ Zgomotele cardiace si respiratorii (vezi descriere semne si simptome).
■ ,,Studiile de laborator (analize de sange), cum ar fi studii cromozomiale sau
testele enzima"

Studiile imagistice sunt importante in evaluarea initials a oricarui pacient cu

pectus excavatum.
o Radiografia toracica din fasa si profil, electrocardiograma, probe functionate
respiratorii (ce cuprind Imagine ecografica transversala torace infundat scurtarea respiratiei,
diminuarea volumului de baza pulmonar si intoleranta la efort), ecocardiografiae evalueaza
functia cardiaca si morfologia cordului (Began, 2010, http://www.copilul.ro/pediatrie/alte-boli-
de-copii/Analize-pentru-toracele-excavat-a3895.html). ,,Daca pacientul este asimptomatic
 nu este obligatorie pentru evaluare. Daca sindromul Marfan este suspectat
echocardiografia trebuie efectuata pentru a evalua dilatarea radacinii aortice."

o Ecocardiografia. Consultarea unui cardiolog pediatric in astfel de cazuri, este foarte

importanta. Acestea aduc informatii despre severitatea compresiei pulmonare si mediastinale,
arata gradul de infundare posterioara a steraului, in relatie cu coloana, precum si informatii ce
privesc coloana vertebrala, asocierea scoliozei.

o Evaluarea histologica a coastelor afectate la nivelul cartilajelor ne dezvaluie deformarea

produsa la nivelul acestora, iar sternul nu prezinta anormalii.
o Inainte de o operatie sunt efectuate cateva teste. Aceste cuprind o scanare a cutiei toracice,
testarea functiei pulmonare si examene cardiologice: auscultafie si electrocardiografie. Toate
acestea pentru a afla cat de afectate sunt organele interne ale cutiei toracice - se masoara
indexul Haller (calculat prin obtinerea frac{iei dintre diametrul transvers si
anteroposterior al cutiei toracice). Valori de peste 3. 25 ale indexului sunt considerate
severe. In acest caz este utila scanarea tomografica ce aduce informal i despre asimetria
toracica, pozitia cordului, determinarea unor eventuale hipoplazii (micsorarea unui
hemitorace unul fata de altul). - testele cardiopulmonare sunt folosite pentru a determina
capacitatea pulmonara si pentru a identifica sufluri cardiace.

,,Cele mai multe cazuri de pectus excavatum severe, se observa la nastere. Mai mult de 80%
din toate cazurile sunt identificate in primii 1-2 ani de viata. Conditia de obicei, devine mult mai
pronunfata la pubertate, in timpul cresterii rapide a oaselor si cartilajelor".

Tratament
In cazuri severe de pectus-excavatum nu se poate corecta decat chirurgical, mai ales in
cazurile in care sunt afectate marile functii ale organismului uman (FC -frcvenja cardiacs
si FR - frecventa respiratorie).

Terapia fizica la pacientii tineri (sub varsta de 18 ani,) este importanta in incetinirea
dezvoltarii deformarii peretelui toracic si poate inversa, eventual, unele dintre aceste deformari.

Tratamentul implied:
■ lasarul cu bio- alcamid, corsete si veste de suport ortopedice, implanturi protezice
(din silicon solid sau porex);
 ■ Kinetoterapia (posturari, exercitii active cu accent pe respirafie), hidroterapia
(dezvoltarea muscularurii toracelui anterior reprezinta un aspect pozitv - mai ales
asupra imaginii,), inotul;

■ masajul terapeutic; toracele si respiratia se reeduca prin mobilizari pasive, presiuni,

tractiuni asupra coastelor, tinand cont de momentul inspiratiei, expiratiei, cu scopul de a
mari elasticitatea condro-costo-vertebrala si prin miscari active de respir (Suciu,
http://www.scribd.com/doc/13602456/C3-Deviatii-axiale)

Atunci cand se intalneste un caz asociat de scolioza cu torace infundat se respecta

principiile tratamentului prezentat pentru pacientii cu scolioza idiopatica.

Tija externa
Sternotomiile - sau tijele externe,
Tehnici invazive, noninvazive sau combinatie intre cele doua.
Corectarea chirurgicala repara simptomele functionale care pot aparea in aceasta boala,
cum sunt problemele respiratorii sau suflurile cardiace"
,,Tratamentul chirurgical este recomandat sa se faca la varsta la care malformatia e
vizibila Si progreseaza si are ca scop in primul rand preVenirea sau corectarea tulburarilor
cardio-respiratorii si abia apoi corectarea aspectuhii cosmetic si inlaturarea efectului psihologic.
(Began, 2010, http ://www.copilul.ro/pediatrie/alte-boli-de-copii/Analize-pentru-toracele-
excavat-a3895.html) Tehnica clopotului gol reprezinta o tehnica noua alternativa
interventiei chirurgicale invazive. Este aplicat unui dispozitiv sub forma de clopot in
cavitatea sternala, Se inlatura aerul printr-o pompa si se obtine o ridicare a sternului,
reducand severitatea deformarii. Deoarece este tehnica recenta nu exists inca informatii
asupra eficientei sale pe termen lung.
Tehnica de miscare magnetica: pentru a corectarea toracelui infundat prin utilizarea a doi
magnefi pentru a realinia sternul cu restul toracelui si al coastelor. Se insera la 1 cm de corpul
pacientului un magnet in partea inferioara a sternului, celalat esteplasat extern intr-un ghips.
Cei doi magnet modifies pozitia sternului in cativa ani, lent. Procedura inca se studiaza ,
efectele pe termen lung sunt necunoscute.

Kinetoterapia
Deblocarea toracelui care se prezinta cu un stern infundat se face prin intermediul
exercitiilor de respiratie ampla. Toracele si respiratia costala se reeduca prin mobilizari pasive,
presiuni asupra coastelor, in timpul inspirafiei si a expiratiei, cu scopul de a man elasticitatea
costo-vertebrala. In momentul cand se ridica bratele sus si se inspira se obtine o extensie a
coloanei dorsale si cresterea diametrului anteroposterior al toracelui.
Mobilitatea coastelor variaza in functie de pozifia in care este toracele in momentul
respiratiei: de exemplu in pozitiile culcat pe spate, sezand si stand, permit o mobilitate maxima
pentru partea anterosuperioara a toracelui si lateral si pentru partea mijlocie si inferioara a
toracelui, in pozitia culcat lateral, mobilitatea costala este mai mare pentru hemitoracele ce se
gaseste deasupra.
Atunci cand dorim sa facem o mobilizare a cutiei toracice in scop corectiv, vom tine
seama si de respiratia diafragmaticS cu influenfa ei asupra bazei toracelui.
Programele de kinetoterapie ajuta la invatarea miscarilor respiratorii, la dezvoltarea
musculaturii intercostale, musculaturii pectorale si a musculaturii abdomenului, acest lucru
ducand si la ameliorarea aspectului estetic.

Hidrokinetoterapia
Scopurile terapiei acvatice sunt variate, de la intarirea musculaturii, la coordonare,
echilibru, rezistenta, etc. In apa se reduce greutatea corpului cu pana la 90%, in felul acesta este
mult mai usor sa fie efectuate exercitiile in apa decat pe sol. De asemenea, apa opune rezistenta
corpului, determinandu-1 sa-ti imbunatateasca rezistenta. Pentru copii este mult mai usor sa
lucreze intr-o piscina, deoarece apa incetineste miscarea si copilul poate sa raspunda
schimbarilor de pozitie a organismului mult mai usor, chiar il ajuta sa-si dezvolte coordonarea
miscarilor. Sedintele facute in apa ii creeaza copilului o stare de confort psihic sau chiar de
euforie.
Hidrokinetoterapia este efficients in tratarea dereglarilor de dezvoltare, a problemelor
neuromotorii, musculare, ortopedice precum si in recuperarea dupa anumite intervenjii
chirurgicale.
Recuperarea prin mijloace acvatice poate fi facuta zilnic, chiar si de 2 ori pe zi. In general
sedinjele de hidrokinetoterapie variaza de la 10-15 minute la o ora. Apa din bazine trebuie
menjinuta la o temperature de 35-36°C, temperatura la care se produc efecte miorelaxante si
antialgice.

Exercitiul fizic in apa are efecte deosebite asupra organismului respective si anume:
• diminueaza durerea si spasmul;
• ajuta la relaxarea generals si locals;
• menfine sau create amplitudinea miscarii articulare;
• creste forfa musculara;
• creste rezistenta;
• redresare psihica.

Prognostic
Prognosticul este bun la pacienfii cu deformare minima care nu sufera interventie
chirurgicala, iar la pacientii cu deformare moderata pot apSrea probleme cardiace si pulmonare,
limitarea tolerantei la efort fizic si scaderea rezistenfei fizice.
Dupa operatie, pacienfii trebuie sa respecte indicatiile prescrise de medic pentru a obtine
rezultate favorabile din punct de vedere functional si estetic. Recomandarile prevad primele 6
saptamani mobilizarea progresiva prin plimbari dese si lungi, exercitii respiratorii profunde,
evitarea aplecarilor, rostogolirilor, rasucirilor si lipsa efortului.

Exemple de exercitii de hidrokinetoterapie

 Stand departat, rotarea brafelor spre inapoi.

 Stand departat, mainile la piept, ducerea bratelor in lateral cu arcuire.
 Stand departat, pluta tinuta de colturi cu mainile intinse inainte. ,,Plimbarea" plutei
pe suprafata apei spre inapoi, alternativ cu fiecare brat.
 Stand departat, bratele in lateral. Circumductii mici spre inapoi.
 Pluta cu brajele intinse deasupra capului, Kinetoterapeutul prinde pacientul de
maini si il trage prin apa.

PICIORUL PLAT

Definitie:
Piciorul plat reprezinta prabusirea boltii longitudinale st tramversale a piciorului
sau lipsa scobiturii piciorului.
Aplatizarea boltii in sens longitudinal determina piciorul plat, iar aplatizarea in sens
transversal determina piciorul transverso- plan. Daca bolta plantara se prabuseste in ambele
sensuri avem piciorul plat-plan transvers, o deficient foarte grava, dar mai rar intalnita.
Laba piciorului este porfiunea cea mai sensibila a membrelor inferioare si cea care
prezintS cele mai frecvente si mai grave abateri de la normal. La acest nivel intalnim, pe langa
alte deficienfe (piciorul piano-valg, ecvin, scobit sau contract) si piciorul plat.
Piciorul plat este cea mai frecventS deficienta fizica a membrelor inferioare, probabil
si din cauza organizarii complexe a boltii plantare.
Gravitatea deficientei boljii plantare se apreciaza pe cale radiografica sau pe baza
amprentei plantare a celui examinat, amprenta realizatfi pe dusumea, laba piciorului fiind usor
umezita, in nisip moale.
 Piciorul plat poate fi:
 plat fiziologic: bolta se prabuseste numai atunci cand toata greutatea se sprijina pe
piciorul respectiv; fara incarcare arcul longitudinal este normal; in ortostatism,
calcaneul este deviat in valg (pronat), tendonul ahilean este tensionat in afara, planta
este abdusa; piciorul este dureros (sau nu);
 plat patologic: cand se constata si modificari morfologice la nivelul piciorului;
piciorul plat patologic poate fi la randul lui:
■ de gradul I (usor);
■ de gradul II (mediu);
■ de gradul III (accentuat, piano-valg).
Prabusirea boltii se accentueaza treptat, platigrama ajungand sa prezinte stergerea
completa a concavitafii interne, in final chiar o margine interna convexa; piciorul este foarte
dureros iar durerea se transmite sub forma unor crampe la gamba.
 plat contractat:
- dureri vii pe fata interna si plantara a piciorului, iradiate in membrul inferior,
- contractura a muschilor gambieri ce incearca sa mentina bolta piciorului;
- mers pe partea externa a piciorului;
- proeminenta tendoanelor extensorului comun al degetelor;
- imobilitatea piciorului;
 platfixat: mers dureros, cu sprijin pe marginea interna a piciorului unde se constata
durioane si bursite, artroza deformata;
 plat reductibil
- dureri la eforturi si oboseala la mers si ortostatism prelungit;
- axa mediana a gambei face cu axa calcaneului un unghi obtuz deschis in afara de peste 10°.

Etiopatogenie (cauze, mecanisme, anatomie patologica)

Etiopatogenie. Cauze.
Cauzele care pot duce la aparitia piciorului plat sunt multiple si variaza, fiind legate in mare
masura, de conditiile fiziologice, patologice si sociale specifice diferitelor perioade de
dezvoltare:
■ in copilarie:
■ factori familiali;
■ factori congenitali;
■ primii pasi: mersul precoce 51 pozitia supinatorie.
■ in a doua copilarie:
■ tulburari de crestere;
■ rahitism;
■ toxiinfectii poliomielita sau intoxicate in convalescents.
■ in adolescenta:
■ pubertatea;
 ■ slabiciune musculara legata de credere;
■ supraincarcare: crestere scheletica rapida, efort profesional, amputate la
un membru inferior.
■ la adult:
■ profesii cu ortostatism prelungit;
■ obezitate;
■ viata sedentara.
Mecanisme
Piciorul plat congenital se dezvolta in viata intrauterina, iar o parte din cazuri au caracter
familial. Aceasta sta sub influenza unui factor endogen si apare, in general, inainte de nastere
insa mai frecvent la primele incercari ale copilului de a merge.
In a doua copilarie, culburarile de crestere sunt expresia unei cresteri nearmonioase,
mai ales cand cresterea scheletica depaseste inainte de vreme dezvoltarea fizica generala si in
special pe cea musculara. Se creeaza astfel un dezechilibru intre inaltimea si greutatea corpului.
Rahitismul actioneaza direct asupra scheletului, deformand oasele piciorului (mai rar) sau
indirect, prin deformarile la distanta pe care le produce (abdomen proeminent, genum valgum,
cifoza, etc.). Incapacitatea organismului de a transforma fosforul anorganic in fosfor organic,
caracteristica rahitismului, nu are repercursiuni doar asupra oaselor, ci si asupra sistemului
musculo-ligamentar. Piciorul plat care apare la copii dispare odata cu varsta dar poate sa ramanS
definitiv in contextul unor factori favorizanti.
La adult piciorul plat poate sa apara si datorita unor profesii care solicits ortostatism
prelungit si/sau mersul pe distance mari.

Anatomie patologica
Modificari anatomice: B calcaneu orizontalizat, in abductie;

■ capul astragalului este coborat si deplasat intern; navicularul urmeaza capul

astragalului;

■ alungirea primei raze a piciorului - pozitie in valgus a antepiciorului; rasfrangerea

metatarsienelor; deviatia halucelui in valgus si deviatia degetului mic in varus.

Criterii de sustinere a diagnosticului

Piciorul plat poate aparea datorita unei insuficiente musculoligamentare (laxitate
ligamentara) dar si in cadrul rahitismului, tulburarilor de credere, pubertatii, obezitafii,
sedentarismului, piciorului contralateral amputat. De asemenea, mai apare si ca o complicate in
cazul afectarii soldului sau genunchiului din diferite cauze, a diabetului sau a poliartritei
reumatoide.
Ca aspect, piciorul plat se prezinta intr-o usoara flexie si pronajie pe gamba, pacientul calca
pe partea interna a piciorului.
 Pacientii cu platfus pot avea simptome in anumite perioade ale zilei, datorate unor cauze ca:
lucrul in pozi£ie ortostatica un timp indelungat, cresterea in greutate intr-o perioada scurta de
timp, traumatisme articulare, incaltaminte nepotrivita, mersul sau saritul, alergatul.
Piciorul plat mai poate prezenta semne ca: glezne umflate, monturi, usoara cianoza a
piciorului. Acestea se intalnesc mai ales la adulti.

Tabloul clinic
Se vorbeste in literatura de specialitate de 3 stadii ale piciorului plat:
1. Picior plat flasc - bolta este prabusita doar cand piciorul se sprijina pe sol, fara
incarcare, arcul longitudinal este normal sau chiar poate fi marit. in ortostatism, calcaneul
este deviat in valg, antepiciorul este abdus. Piciorul este dureros (sau nu). Este forma cea
mai usoara.
2. Piciorul plat contractat - piciorul plat flasc netratat determina treptat o
contractura persistenta dureroasa a peronierilor, ea ducand la prabusirea botyii plantare.
Piciorul este foarte dureros, mai ales la incercarea de inversie, gambaeste dureroasa prin
crampa muschilor care incercS sa refaca bolta. Piciorul contractat ramane rigid, ca si cum
ar fi sudat de gamba.
3. Piciorul plat iixat - deformatia s-a accentuat mai mult, amprenta plantara arata o margine
interna convexfi si nu concava. Prabusirea boltii anterioare este regula. Durerea este
permanenta iar mersul dificil.

Complicatii date de piciorul plat:

Urmarile platfusului pot lua forme diferite, precum:
■ genu valgum;
■ bascularea bazinului inspre posterior;
■ coxartroza;
■ gonartroza;
■ discopatie cervicodorsolombara (datorata tulburarilor de biomecanica);
■ scolioza;
■ cifoza;
■ lordoza.
Pe langa aceste afectiuni se mai pot intalni tulburari de ordin respirator sau chiar
cardiovascular (foarte rar) datorita unor dezechilibre grave de statica vertebrala.
Un aspect important, este afectarea functiei de pompa pe care o are talpa piciorului
(datorita miscarii "de mers" sangele venos de la acest nivel este fmpins in sus, antigravitational,
in sensul circulatiei de intoarcere, preluand o parte din activitatea ventriculului stang si a pompei
peretilor arteriali - venele fund mai putin elastice si astfel menfinand o buna circulate sangvina).
Asadar, datorita insuficientei pompei de intoarcere venoasa, pot sa apara fenomene de insuficienta
circulatorie la nivelul membrelor inferioare, fenomen care faciliteaza aparitia celulitei localizate
(care se insoteste in acest caz si de staza limfatica).
Tratament
In corectare este nevoie sa finem cont de gravitatea aplatizarii bolfii plantare, precum si de
cauza care a determinat-o. Avand in vedere ca la varsta adulta sansele de corectare a picioruhii
plat sunt foarte reduse, este necesar ca tratamentul acestei deficiente fizice atat de frecvente sa fie
instituit precoce.
Scopul tratamentului este tonificarea concentrica a flexorilor plantari, combaterea
redorilor articulare si a contracturilor musculare, precum si formarea reflexului de asezare corecta
a piciorului pe sol. Mijloacele folosite in tratamentul activ vor fi introduse gradat, mai intai
exercitii fara a sprijinii greutatea pe piciorul respectiv, apoi exercitii la alte aparate, speciale,
exercifii de tarare pe laba piciorului etc.

Tratamentul medical folosit in lume pentru piciorul plat

■ Regim alimentar echilibrat, vitaminoterapie, calciu etc.;
■ Hidrokinetoterapie;
■ Sustinatoare plantare;
In cazul unui picior plat contractat si foarte dureros se poate aplica sub anestezie un aparat
gipsat de imobilizare si corectie a piciorului timp de 3-4 saptamani.
In cazul unui picior plat fixat, cand glezna are o mobilitate redusa, poate fi vorba despre
tendonul Ahilean scurtat, iar impreuna cu alte deformitati ale oaselor piciorului, acestea necesita
interventie chirurgicala.
Tratamentul piciorului poate fi ortopedic, fizical si chirurgical.
► T rat am en t u l ort op edic re c o m a n da f ol o s i r e a incaltamintei corrective, de sustinere.
Acestea insa slabesc si mai mult, astfel ca exercitiile devin o necessitate.
► Tratamentul chirurgical face interventie pe si articulatiile tarsului.
► Tratamentul fizical are la baza kinetoterapia, masaj, termoterapie, hidroterapie,
electroterapie, bai.

Tratamentul kinetic in lume pentru picior

Lectiile de corectare vor fi scurte (5-15 minute).
Pentru urmarirea evolutiei corectarn piciorul plat prin alcatuirea periodica (la 3-4 luni) a
plantogramei, precum si de evaluare a aplatizarii boltii plantare. Pe plantogia longitudinala care
marcheaza axul labei piciorului si 0 marcheaza limitele interne ale boltii plantare. La nivelul boltii
plantare se traseaza o linie orizontala, ce evidentiaza, in mm, de la marginea externa a labei piciorului
pana la liniaCe t aXa' distanfa (}n plantare a, precum si distanta b ramasa de la aceasta limira 5i pana t
hmita bol{ii interna. Pentru calcularea indicelui plantar se face raportul dintred- t inant cu solul a
plantei a si cea ramasa libera pana la tangenta interna b RS t deCOlltact normala atunci cand valorile a si
b sunt sensibil egale, indicele( °ta P intara este egal cu 1. Cand valorile sunt mai mici piciorul este
scobit, iar cLTt f"ndaProape mari se apreciaza ca piciorul este plat.
Calcularea periodica a indicelui plantar ne ajuta sa urmarim permanent evolutia corectarii
deficientei si sa intervenim cu promptitudine, de cate ori este necesar, pentru ameliorarea
tratamentului.
 Piciorul plat este o deficient care afecteaza atat musculatura, articulafiile cat si oasele
picioruhii.
Tehnica de lucru este analitica si globala si vizeaza urmatoarele aspecte importante:
o tonifierea muschiului gambier posterior si anteriort muschiului flexor
propriu al halucelui - cu rol antivalgus si de sustinere a arcului intern al
boljii plantare;
o tonifierea muschilor intrinseci ai plantei - muschii interososi si muschiul
abductor al halucelui care se opune largirii plantei metatarsienelor.

Obiectivele kinetoterapiei:
Kinetoterapia urmareste tonifierea musculaturii piciorului, re inobilizarea articulatiilor,
reducerea durerii prin relaxare la nivel local, promovarea controlului motor pe fiecare etapa:
mobilitate, stabilitate, mobilitate controlata, abilitate; combaterea atitudinilor defectuase si
acolo unde este cazul reeducarea mersului patologic.(Marcu, 2006, p. 113)
Daca platfusul este parte a altei afecjiuni, atunci trebuie tratata si boala de baza pentru a avea
rezultatele scontate.
Tonifierea acestor muschi se face analitic, sau global - miscari active ce accentueazS. bolta
plantara. Exercitiile globale au avantajul sa1 fie prezentate copiilor ca un joe si astfel sunt
acceptate cu placere.
Mobilizarea articulart se face in ordine cronologica astfel:
■ mobilizarea activa simpla in flexie si extensie a piciorului;
■ mobilizarea activa contra rezistenta opusa antagonstilor
■ mobilizarea pasivS manuals in flexie - extensie cu conservarea
amplitudinilor maxime atinse pentru catva timp;
■ °s n globale sau segmentare mobilizarii gleznei (Mocanu

Kinetoterapia var™ L , - bine comolett A / moblll2a articulafiile piciorului si efectele

eiUilIvor fi foarte
" P'ctate de efectelf h;t
musculara ere t niaroterapiei si a apei calde: sedarea durenlor, relaxarea
cresterea mobiJitati" C01"Pllanfei tes"turiJor moi, acestea devenind mai elastice, anumite
directii de'' artl°Ulare' cretterea rezjstentei opuse de masa lichidiana pe lui Arhimede)
m tCare de
' ' scarcarea de greutate a corpului (datorat principiului
perniIte
Hidrokinetoterapia mobilizarea artic - utilizarea de forte musculare
reduse pentru
ortostatica si m ' °rettereacaPacitatii de relaxare musculara pentru pozitia intraarticulare
F ' SCadereadurerii articulare prin diminuarea presiunii laterale san »B i
,n ° menulderezistenta opusa de apa se manifests la miscarile
J0SSten acre tecuvitezami
frontala de contact Cairf * t s™riit cusu ra
P fata
Sd5
"" t tisulara dar scade si vascozitatea
de apa.
Exemple de exercitii de hidrokinetoterapie
■ c" apa mica:
■ ESarituripevarruri.
 GENU VARUM

Definitie:
Genunchii in varum reprezinta o deficient flzica ce consta in departarea genunchilor,
astfel meat coapsele si gambele formeaza unghiuri, cu vdrfurile orientate in afara (exterior) .
Genu varum reprezintS diformitate a genunchiului, inversa" celei in genu valgum.
Genu Varum este denumirea medicala a afectiunii denumite popular ,,Genunchi in
paranteza" (http://dictionar.romedic.ro/genu_varum).
Articulatia genunchiului este cea mai mare din organism si este situata intre femur , tibie si
rotula, fiind frecvent implicate in diverse traumatisme, in special in activitatea sportiva. Cele mai
frecvente abateri sunt: genu flexum, genu recurvatus, genu valgum, genu varum, dar si
localizarea poliartritei reumatoide si artozei.
Genu Varum - afectiune care se produce prin devierea in plan frontal a gambei, inauntru
fata de axa femurului, formSnd o curbura cu concavitatea internt, avand maximum de diformitate
la nivelul genunchiului. In formele bilaterale bolnavul are picioarele in "O". Apare In rahitism,
acondroplazie, artropatie tabetica, etc.

Etiopatogenie (cauze, mecanisme, anatomie patologica)

Etiologie
Desi fiziologica, situatia poate persista devenind patologica datorita unor cause genetice,
ereditare sau afectiuni osoase metabolice. Consecutiv are loc compromiterea biomecanicii
articulatiei si implicit a mersului cu deformarea articulara angulara si durere in regiunile
laterals si posterioara. Principala problema a acestei patologii o reprezinta aparifia unei serii
de aspecte clinice In cazul copiilor cu genu varum patologic, ca urmare a devierii
axului mecanic compartimentului medial al genunchiului.
Principala cauza aparitiei genu varum este rahitismul dar apare si la copiii care
sufera de orice afectiune care impiedica osificarea oaselor in mod corespunzator. Totodata
afectiunea poate aparea si la copii hraniti necorespunzator. Boala Iui Blount implica copiii
nascuti cu genu varum fiziologic (http://en.wikipedia.org/wiki/Genuvarum).
Din cauza presiunii inegale pe genunchi chiar si la manifestarile mai blande de genu varum
exists posibilitatea de evoluare unei gonartroze in jur de 30 de ani.
(http://en.wikipedia.org/wiki/Genu_varum)
Incidenta bolii este necunoscuta, poate aparea familial sau sporadic insa reprezinta una
din cauzele cele mai frecvente de durere la nivelul articulasiei. S-a remarcat o frecventa crescuta
a acestei afecjiuni in tarile cu o rata crescuta a malnutritiei si se presupune existenja unei
legaturi cu diverse afecjiuni precum anomalii congenitale, afecjiuni reumatologice, modificari
genetice sau hemofilie.
Genu varum se poate intaini in mai multe afectiuni:
■ rahitism;
■ gonartroza;
■ acondroplazie;
 ■ displazie metafizara;
■ artropatie tabetica;
■ sechele dupa fractura platoului tibial.
Mecanisme
■ Genu varum se caracterizeaza printr-o modificare a axului care exista intre femur si tibie. In
genu varum exista un unghi deschis spre inauntru, iar genunchiul proemina in afara. Membrele
inferioare prezinta o curbura cu concavitatea interna si cu maximul de deformafii la nivelul
genunchiului. Daca exist! forme bilaterale, membrele formeaza un O."
Anatomie patologica
■ La un picior normal axa de distributie a incarcaturii pe picioare, trece prin central
de sarcina, capul femural, centrul articulatiei genunchiului si centrul piciorului. In acest
caz, greutatea pe picioare este raspandita in mod natural si sarcina pe cartilajul articular este
uniforma pe suprafata acesteia. Distribuirea sarcinii uniform pe cartilajul articular al genunchiului
pastreaza elasticitatea si sanatate pentru multi ani.
■ La genu varum axa piciorului trece prin centrul
capului femural si picioare, dar nu prin centrul
genunchiului. Rezultatul este o alocare gresita a sarcinii pe
articulafia genunchiului, cu povara la genu varum unde
cade pe interiorul genunchilor. Astfel, distribuirea
necorespunzatoare a sarcinii pe cartilajului articular de
uzura are loc intr-un loc in care sarcina este maxima. Uzura
■ cartilajului articular duce la deformarea, artroza
genunchiului, care este insotita de dureri severe la nivelul
articulatiilor genunchiului.

Criterii de sustinere a diagnosticului

Diagnostic Clinic
In functie de varsta la care a debutat boala se descriu doua forme:
- infantila: debut timpuriu intre 1-3 ani, de obicei este bilateral, frecvent simetric si rezolujie
ocazionala;
- la adolescenta : debut de boala dupa varsta de 11 ani.
Aspectul clinic a diferitelor tipuri de genu varum variaza in functie de varsta pacientului. In
general copiii cu genu varum incep mersul mai devreme la varsta de 9-10 luni. Forma infantila
predomina la sexul feminin, rasa neagra si obezi. In 60 -80% din cazuri este bilateral,
Examenul ortopedic al membrelor inferioare trebuie sa fie standardizat, dinamic si
static. In timpul mersului sunt notate directiile genunchiului si piciorului in timpul fazei de sprijin
monopodal.
In stand sau culcat, genunchii persoanei afectate sunt plecaji spre exterior. Instrumentul
pentru masurarea unghiurilor, numit goniometru, poate fi folosit pentru a determina inclinatiile
anormale. Razele X pot confirma, de asemenea, aceasta conditie.
 Diagnostic radiologic
Radiografiile necesare se efectueaza in sprijin, fata si profil bilateral. Incidenta antero-
posterioara se efectueaza de la sold pana la glezna, cu rorula orientata anterior, si cu genunchi in
extensie. Incidenta lateral se face tot cu genunchii in extensie.
Pe radiografia de fata in ortostatism se apreciaza urmatoarele repere: unghiurile care au
valoare in scop diagnostic si terapeutic precum si de urmarire a evolupei postoperatorii sunt
urmatoarele:
► A: Unghiul tibio-femural;
► B: Unghiul metafizo-diafizar Levine-Drennan femural distal;
► C: Unghiul metafizo-diafizar tibial proximal;
► D: Unghiul epifizo-metafizar tibial proximal;

► E: Unghiul tibial metafizo-metafizar (MM) al lui Foremen;

► F: Axul mecanic al membrului inferior: este reprezentat de axa mecanica
a femurului si axa mecanica a tibiei (Varna, 1984, p. 235-236).

Diagnostic diferential
Genu varum fiziologic. Particularitatile deviatiei fiziologice in varus care permit o
diferentiere relativa de boala Blount (o tulburare de crestere, caracterizata prin osificarea
anormala a versantului medial al cartilajului de crestere tibial proximal cu angulatie medial abrupt
a tibiei proximale fata de diafiza, asociind si rotajia medial tibiala) ar fi urmatoarele:
o Angulatia intereseaza atat tibia proximal cat si femural distal, desi intr-un grad mai redus;
o Ingrosarea corticalei mediale a metafizei tibiale proximale si mai putin a femurului distal;
o Proeminenta sau ciucul metafizar proximal tibial exists si la femurul distal;
o Aspect normal al cartilajului de crestere;
o De cele mai multe ori deviatia fiziologica este simetrica.

Boli metabolice (rahitismul vitaminei D - rezistent, osteodistrofia renala, rahitismul carential).

Incurbarea congenital infecfioasa.
Genu varum de origine infectioasa.
Fracturi incomplete sau nereduse la nivelul metafizei proximale a tibiei sau operatii
anterioare la acest nivel.
Boala Oilier.
Condrodisplazia metafizara si displazia fibrocartilaginoasa focala proximala
diagnsticata radiologic.
Osteogenesis imperfect forma tardiva (Boala Lobestein).
Tumori benign sau maligne localizate la nivelul genunchiului care determina deformatia
locala.
 Inegalitatea de lungime a membrelor inferioare.
Hemihipertrofie.

De retinut:
► Tibia vara sau boala Blount este cea mai comuna cauza de genu varum patologic care
trebuie diferentiat de varusul fiziologic.
► Netratat, genu varum poate deveni sever indeosebi in cazurile de asociere cu alte
afecfiuni precum in sindrom Down, exostoze ereditare multiple, displazii scheletale si
mai ales in segmentul de varsta 3-10 ani (Beeson, 1999).

Tratament
Tratament medical chirurgical
Corectare prin osteotomie
Aceasta interventie chirurgicala corecteaza o deformare a membrului inferior redresand
tibia sau, mai rar, femurul. Acest tip de interventii se realizeaza prin sectiunea osului, corectia
axului, si apoi fixarea osului in pozitia dorita. Este vorba deci despre o "fractura controlata", care
necesita prin urmare asteptarea unui interval variabil de timp pana la consolidarea osoasa (calus
osos).
Osteotomia are ca scop tratarea unor artroze localizate in anumite regiuni ale
genunchiului. Acestea reprezinta de fapt uzuri care pot sa afecteze partea interna a articulatiei
genunchiului (artroza femurotibiala interna, cea mai frecventa), sau partea externa (artroza
femurotibiala externa, mai rara).
Corectand axele mecanice ale membrului inferior, osteotomia permite
reechilibrarea presiunilor la nivelul genunchiului diminuand presiunile la nivelul zonei
artrozice pentru a le dirija catre compartimentul sanatos.
La copii, genu varum este obisnuit pana la varsta de 18 luni. La copiii trecufi de aceasta
varsta, el poate fi consecinta unei boli osoase (rahitism). Genu varum este nedureros.'Tratamentul,
daca este necesar, este chirurgical si consta in plasarea unei agrafe pe tibie de partea externa a
cartilajului de conjugare (placa cartilaginoasa situata la extremitatjle unui os, asigurand
cresterea lui); oasele cresc atunci cu o viteza normals pe partea interna a genunchiului, mai pusin
repede pe partea externa ceea ce permite obtinerea unei corecfii progressive.
Chirurgia poarta riscul de fracturare la genunchi, afectiuni ale nervilor, sau deteriorarea
vaselor de sange. Aceasta poate provoca, de asemenea, sindromul de compartiment, care
inseamna presiune crescuta in interiorul compartimentului muscular cauzat de sangerari. Dupa
operatie, genunchii nu se pot realinia, sau osul nu ar putea sa se vindece.
La adult, genu varum poate fi urmarea unui genu varum infantil netratat sau a unei sechele
de fractura. Tratamentul formelor grave este chirurgical, prin osteotomie (sectionare osoasa) urmata
de o coreci;ie a axei si de o fixare a osului in cauza. Acest act chirurgical nu este obligatoriu urmat
de o imobitizare in aparat gipsat (Terry, 1991)
 De retinut:
► Terapia non-chirurgicala este mai putin eficace datorita tulburarilor progresive si
insidioase aparute in timpul cresterii si dezvoltarii somatice. Netratata, afectiunea
conduce la hipoplazia condilului lateral, rupturi meniscale, afectarea cartilajului
articular sau artroza compartimentelor articulare anterior si lateral.

Tratamentul kinetoterapeutic
Obiective:
o cresterea tonusului musculaturii externe a gambelor, in conditii de scurtare (contractii
izotonice);

Genu valgum
Definitie:
Derivat din limba latina, termenul de genu valgum este adresat
situatiei (fiziologice sau patologice) in care exists o deformare a
genunchilor cu deviatia gambei spre exteriorul axei membrului
inferior cu proeminenja genunchiului spre interior in urma unei
paraplazii (Stevens, 2010, http://emedicine.medscape.com).
"Poarta denumirea populara de genunchi in X, si poate
impiedica mersul, fiind totodata si un factor de genoartroza". In
mod fizio logic, "coapsa formeaza cu gamba un unghi obtuz de
170-175° deschis lateral" prin urmare genu valgum ,,reprezinta o
deficienta fizica caracterizata printr-o oblicitate rnai mare a
femurilor, proiectia mediala a valgum genunchilor si diminuarea
unghiurilor laterale sub 145°" (Cioroiu, 2003, p. 105).

Etiopatogenie (cauze, mecanisme, anatomie patologica)

Etiologie
Genu valgum este intalnit la copiii cu varsta cuprinsa intre 2 si 5 ani, si se corecteaza adesea
in mod natural pe parcursul cresterii copilului. Insa situatia poate sa nu se amelioreze sau chiar
sa se agraveze odata cu varsta, in mod particular atunci cand apare ca rezultat al unei boli ca
rahitismul sau obezitatea. Idiopatic este termenul folosit pentru a descrie genu valgum ca avand o
cauza congenitala sau una necunoscuta (2010, http://en.wikipedia.org).
Mecanisme etiopatogenice
Studiind evolutia unghiului diafizar femuro-tibial pe tot parcursul cresterii, Shalenius si
Walch au ajuns la concluzia ca un individ trece obisnuit prin trei faze de valori ale acestui
unghi: la nastere exista un varus femuro-tibial de 15°, unghiul scazand treptat pana la varsta de
18-24 de luni c a n d a t i n g e 0 ° . D u p a doi ani se instaleaza treptat un valgus femuro-tibial ce
atinge 10° la varsta de trei ani la fete si patru ani la baieti. Apoi valgusul scade progresiv pana la
varsta de opt ani cand atinge 5°. Dupa. varsta de opt ani, morfotipul evolueaza variabil ca apoi la
varsta adulta sa se constate ca 46% din indivizi sunt normoaxati; 40% au un morfotip in genu
varus si numai 14% au genu valgus.
Genu valgum la copii este efectul laxitatii ligamentare exagerate (hiperlaxitatea)
ligamentelor interne ale genunchiului. De asemeni genu valgum poate aparea ca efect al unei
recuperari necorespunzatoare a unei fracturi, in general situata la nivelul inferior al femurului
sau la nivelul superior al tibiei, care nu a fost imobilizata in aparat gipsat in pozitia
corespunzatoare. In cazul adultilor, aceasta deformare osteologies este rezultatul unui genu
valguni sesizat in copilarie dar care nu a fost tratat.
Astfel, genu valgum e considerat patologic atunci cand depaseste 10°, indiferent de
varsta. Genu valgus patologic e mai putin frecvent decat genu varus.
In procent de 80%, defonnajiile idiopatice sunt cele mai frecvente, eel mai adesea
inregistrate bilaterale si simetrice si evolueaza la indivizii supraponderali cu hipotonie
musculara. In aceasta categorie se mcadreaza si genu valgum al adolescentului care apare la 12-
15 ani, datorat in general unei leziuni de naturfl neurologies a versantului extern si cartilajului de
crestere femural distal sau tibial proximal; radiologic insa nu se obiectiveaza nici o leziune a
acestor cartilagii.

Criterii de sustinere a diagnosticului

Gradul de deformare pentru genu valgum poate fi estimat prin unghiul Q, care este unghiul
format de o linie trasata de la nivelul spinei iliace anteriore-superioare, prin centrul patelei si linia
trasata din centrul patelei in centrul tuberculului tibial.
■ La femei, unghiul Q trebuie sa fie mai mic de 22°, cu genunchiul in
extensie si mai putin de 9°, cu genunchiul in flexie de 90°.
■ La barbati, unghiul Q trebuie si fie mai mic de 18°, cu genunchiul in
extensie si mai pufin de 8°, cu genunchiul in flexie de 90°. t Media tipica a unghiului Q este
de 12° pentru barbafi si 17° pentru femei.

Tratament
Tratamentul medical
In paralizia cerebrala, genu valgum e secundar deformarii in adducfie a soldului
asociata cu rotatia interna si flexia. Corecta chirurgicala a adductorilor spastici si a rotafiei
interne e indirecta. Contracjia tensorului fasciei lata si retractura tractului iliotibial poate fi o alta.
cauza a devierii in valgus. Valgusul sever poate deter inina valgusul structural al genunchiului. Rar
deformarea necesita tratament chirurgical.
Genu valgum este insotit de caderea boltii plantare (picior plat), provocand dureri,
contracturi musculare, limitarea mobilitatii si artroze. Calcaneul in pozitia de valgus, face ca
proiecjia centrului de greutate a corpului sa cada inauntrul astragalului, ceea ce determina o
hipertensiune pe articulatia scafio-astragaliana si inclinarea inauntru si in jos a corpului
astragalului, urmata de prabusirea boltii plantare interne (Dragan, 1981, p. 96).
Ca tratament, la copilul mic sunt indicate metodele ortopedice putandu-se corecta
deformatiile importante prin imobilizarile in hipercorecjie mentinute timp de mai multe luni.
Aceste procedee ortopedice sunt recomandate in cazul valgusului de peste 10° la varsta de 4 ani,
valgusului ajungand sa scada treptat pana la varsta de 8 ani. In cazul in care suferindul nu se
prezinta. la un control medical de specialitate dupa varsta de 9-10 ani, tratamentul ortopedic nu
mai da rezultatele dorite, si astfel se recurge la tratamentul chirurgical. Acesta consta in
epifiziodaza temporara sau in osteotomie de corijare a axului, femural distal sau tibial proximal, in
functie de sediul maxim al deformatiei. In alegerea momentului epifiziodazei temporare trebuie
sinut cont de potentialul restant de crestere si de importanta deformarii de corijat. De aceea peste
varsta de 12-13 ani epifiziodaza nu mai da rezultatele dorite, indicandu-se osteotomiile de
relaxare.
Tratamentul kinetoterapeutic
Cultura fizica medicala are menirea de a menjine o activitate generala si regionala cat mai
aproape de normal, respectand repausul sigur in focar arunci cand este imperios necesar
repausul, si anume in cazul fracturilor si luxatiilor. In cazurile postoperatorii, gimnastica
medicala va incepe de foarte curand in ceea ce privesc partile organismului neimplicate in
interventia chirurgicala, in aceste zone problematice ac{ionandu-se atunci cand tehnica operatorie
va permite acest lucru. Miscarea dozata si executata in toata complexitatea ei biostimulatoare
este un element vital al substantei vii care intretine conditiile de baza ale homeostaziei umane.
Astfel, preocuparea principala a kinetoterapeutului va fi aceea de a pune in practica
intreaga paleta a mijloacelor reabilitarii functionale, a reda fiziologia specifica membmlui care
a fost deviat de la normal. Aplicarea corecta a gimnasticii medicate va duce la ameliorarea
troficita£ii elementului dinamic (musculatura) dar si a substratului rezistent fix (osul).
Troficitatea si tonicitatea vor fi astfel dirijate incat sa se objina rezultatul dorit in ceea ce priveste
armonia refacerii formei si flmctiei (Dragan, 1981, p. 218-221)
Ca exercifii fizice se vor propune exercitiile statice combinand pozitiile fundamentale cu
cele derivate: stand pe varfuri, pe partea externa; sezand cu gambele incrucisate; culcat - ventral,
dorsal, lateral; atarnat; dar si exercit:ii d inamice (Cioroiu, 2003, p. 105)

Obiective:
■ Aplicarea de exercitii statice si dinamice de redresare; Aplicarea de exercitii de
membre inferioare sub forma miscarilor de extensie, adductive si rotafie externa din
articulafia coxo femurala;
■ Aplicare de exercifii implicand mis.cari de extensie din articulatia
genunchiului executate activ, liber sau impotriva unei rezistenfe (Cioroiu,
2003, p. 105);
■ Redobandirea stabilitatii si abilitatii membrelor infenoare;
■ Diminuarea durerilor cauzate de deformatie;
 ■ Redobandirea mobilitajii articulare;
■ Cresterea elasticitajii si tonusului muscular.

Tratament hidrokinetoterapeutic
Exemple de exercitii de hidrokinetoterapie
■ Bazin cu apa foarte mica;
o Din stand, bratele la nivelul abdomenului prinse de bara fixa orizontala de la marginea
bazinului; picioarele incrucisate, departarea genunchilor spre exterior si lasarea greutajii corpului
pe partea externa a picioarelor.
o Din stand, ducerea alternative a membrelor inferioare pe o bara fixa orizontala, mainile
imping in exterior genunchiul piciorului ridicat prin miscari de stretching.
o Pe genunchi, mainile prinse de o bara" fixa, ducerea alternativa. a membrelor inferioare in
pozitia de cavaler servant lateral, laba piciorului orientata lateral.
o Din sezand, genunchii flectati, picioarele se unesc plantar si se susiine unirea lor cu
ajutorul mainilor; sprijinirea coatelor pe genunchi exercitand presiune la nivelul genunchilor prin
miscari de stretching.
o Mersul piticului pe partea exterioara a labei piciorului, mainile imping genunchii spre
exterior.

■ Bazin cu apa mica:

o Din stand, membrul superior se prinde de o bara fixa, mers prin apa mare cu pasi mici pe
marginea externa a picioarelor si ducerea varfului picioarelor spre interior.
o Din stand, cu mainile prinse de o bara fixa, membrele inferioare apropiate, ridicare pe
varfuri, genunchii executa simultan rotatii externe; revenire in stand.
o Din stand, mers prin apa mare, membrul superior se prinde de o bara fixa, membrul
inferior opus executa abductie si flexia coapsei pe bazin, ridicandu-se in arc pana la 90o, rotatie
externa a membrului, genunchiul ramane in extensie si laba piciorului executa supinatia.
o Din stand, mers prin apa mare, membrul superior se prinde de o bara fixa, membrul
inferior opus executa rotafie externa, flexia coapsei pe bazin, genunchiul face flexie si abductie,
gamba se ridica medial spre abdomen, laba piciorului face supinatie.
o Din stand, cu fata spre peretele bazinului, membrele superioare se prind de o bara fixS,
mi membra inferior executa flexie coapsa pe bazin, flexie gamba pe coapsa, apoi abductie, gamba
se balanseaza spre medial, genunchiul spre exterior.
o Din stand, mers cu o minge intre genunchi (diametru minge 10-40 cm; marirea diametrului
treptat, in functie de rezultatele terapeutice obtinute).
o Din pluta pe piept, mainile prinse la o scara. fixa, flexia coapsei pe bazin, abductia
genunchilor din pozitjile amintite, labele picioarelor se unesc plantar.