Deformatiile coloanei vertebrale

Generalitati

Coloana vertebrala se prezinta ca un stalp osos, format din 33-34 vertebre, dintre care : 7
cervicale, 5 lombare, 12 dorsale, 5 sacrale si 4-5 coccigiene.

Curburile normale dau coloanei o mare elasticitate, permitandu-i sa se comporte in cadere ca un

resort, amortizandu-le, spre deosebire de spatele plat. Tot curburile, pastreaza proectia centrului
de greutate in interiorul poligonului de sustinere.

Chiar atunci cand una din curburi este accentuata (cifoza sau lordoza) coloana isi recapata
echilibrul exagerand curbura din regiunea invecinata.

Deviatiile coloanei vertebrale sau deviatiile axului vertebral sunt afectiuni provocate de diferiti
factori etiopatogeni.

Deviatia laterala poate fi de un tip oarecare, datorita unei atitudini vicioase, impusa de anumite
conditii profesionale. Aceasta deviatie laterala temporala, dar prelungita a coloanei nu reprezinta
scolioza, ci o atitudine anormala care creaza posibilitati pentru constituirea ei. Cand in mod
voluntar un copil, care sta mult in banca stramb, capata o deformare, pozitia nu poate fi numita
scolioza, ci deviatie prin tinuta. In aceasta nu se observa nici o deformatie a toracelui si nici o
sarcina a coloanei vertebrale.

SCOLIOZA este o deviatie laterala, incomplet reductibila a rahisului, cu evolutie progresiva si cu consecinte
asupra morfologiei si functionalitatiiacestuia.

Scolioza este orice deformare spinală văzută din față sau din spate în planul frontal. Scolioza
poate fi accentuată pe partea dreapta sau stânga și poate fi pe ambele părți în același timp,
prezentând două curburi – scolioza in “S”.

Curbura spinării nu înseamnă neapărat că există o deformare structurală - este adesea doar un
semn de postura gresita. Poziția gresita pe termen lung poate duce la probleme structurale,
inclusiv la deformare. Astăzi avem două tipuri de bază de scolioză - nestructurala și structurala.

Modul de viață de astăzi, cu perioade lungi de ședere și activitate fizică insuficientă, conduce la
probleme care se pot dezvolta în probleme de sănătate. Una dintre aceste probleme este postura
gresita, care duce la scolioza structurală. Postura scoliotică apare din cauza slabiciunii mușchilor
paravertebrali (aflati de o parte si de alta a coloanei vertebrale) și a dezechilibrului lor, precum și
diferenței de forță dintre mușchii spatelui și muschii abdominali.
Curbura (curba structurală) apare adesea într-o parte a coloanei vertebrale și se numește curba
primară. Pentru ca organismul să-l echilibreze, se adaptează, ceea ce duce la curba secundară pe
partea opusă. Aceasta este atunci când coloana vertebrală începe să arate ca litera S.

CLASIFICARE:
Scoliozele sunt impartite in doua grupe principale: scolioze functionale (nestructurale) si
scolioze structurale.
SCOLIOZELE FUNCTIONALE (nestructurale)

A) atitudinea scoliotica
B) scolioza profesionala si din tulburari de auz si vedere
C) scolioza statica:
- prin asimetrie de bazin (redoare a soldului)
- prin ascensionarea congenitala a omoplatului
- prin inegalitatea membrelor inferioare
D) scolioza antalgica (sindromul vertebral din discopatia vertebrala).
Scoliozele nestructurale (atitudinile scoliotice) nu sunt evolutive si dispar odata cu corectarea
cauzei care le-a produs.

SCOLIOZELE STRUCTURALE SAU OSOASE:

A) Scolioza congenitala:
B) Scolioza aparuta in cursul cresterii:
1) afectiuni genetice: sindromul Marfan, boala Ehlers-Danlos, boala Recklinghausen, boala
Lobstein, boala Marquio
2) afectiuni musculare (miopatii): distrofii musculare, sindroame miotonice, miopatii
congenitale, miopatii metabolice
3) afectiuni neurologice: boala Friedreich, poliomielita, paralizia cerebrala infantila
4) rahitismul
C) Scoliozele secundare unor afectiuni dobandite:
1) osoase: traumatisme(fracturi-luxatii), costectomii, toracoplastie, laminectomie
2) neurologice: neurofibromatoza, siringomielita, tumori vertebro-medulare, poliomielita,
scolioze tetanice
3) empiem toracic cu retractie fibroasa
D) Scoliozele idiopatice(esentiale): cele mai frecvente(75%):
1) scolioza infantila(0-3 ani)
2) scolioza juvenila(3-14 ani)
3) scolioza adolescentilor (cea mai frecventa dupa pubertate)
4) scolioza idiopatica a adultului (posibil debut in adolescenta)
Scoliozele structurale evolueaza in perioada cresterii, fiind cu atat mai grave cu cat varsta de
debut este mai mica. La femeie, scoliozele structurale se pot accentua in perioada de sarcina,
alaptare si menopauza, in urma unor eforturi profesionale (insuficienta musculoligamentara)
sau in urma degenerescentei discale.
Scolioza structurală nu este doar despre deformarea coloanei vertebrale în planul frontal. Adesea
vine cu deformări în planul sagital, astfel încât să putem vorbi despre cifoscolioza (când există si
deformarea coloanei denumita cifoza) sau lordoscolioza (prezența lordozei). Scolioza structurală
este urmată de asimetria trunchiului cauzata de rotația coloanei vertebrale și a torsiunii
vertebrelor.

EXAMENUL CLINIC

Evaluarea clinică pentru scolioză se face prin testul de îndoire in față. Pacientul este observat
initial stand in picioare. Chiar dacă este prezentă scolioza, vedem doar asimetria trunchiului. Pe
partea convexă a curbei, umărul este îndoit și scapula este distanțată de trunchi, plasată cranial,
cu același șold lateral coborât.

Dacă dispare asimetria în timpul testului, acesta este cazul scoliozei nestructurale (posturală) – in
caz contrar aceasta este o schimbare structurala.

La diagnosticare, alaturi de examinarea clinica se interpreteaza si un examen radiografic, astfel

încât să se poata vedea și măsura curbele coloanei vertebrale – UNGHIUL COBB - și să se
poata oferi un diagnostic corect pentru programul de recuperare.

Strategia terapeutica

Tratamentul trebuie sa aiba in vedere varsta pacientului, precum si amplitudinea curburii. De asemenea,
trebuie documentata evolutivitatea curburii prin masurarea unghiului Cobb la intervale de 6 luni.Pentru
scoliozele de sub 15-20 grade, se recomanda tratament kinetoterapeutic.Pentru scoliozele cu unghiul Cobb
intre 20 si 45 de grade, se recomanda tratamentul ortotic asociat celui kinetoterapeutic. Pentru curburile mai
mari de 45 de grade, se recomanda in general tratamentul chirurgical. Pentru pacienti cu varste foarte mici, sub
10 ani, se poate incerca tratamentul cu corset gipsat, dat fiind faptul ca, la acesti pacienti, artrodeza posterioara
nu poate opri evolutia scoliozei.

TRATAREA SCOLIOZEI

Cel mai bun și cel mai calitativ mod de a rezolva scolioza este gimnastica medicală. Aceasta
implică exerciții zilnice pentru trunchiul și coloana vertebrală, asociata cu înot și alte sporturi.
Scopul principal este întărirea musculaturii coloanei vertebrale și a măduvei, în special pe partea
curburii, pentru a trage coloana vertebrală spre planul central. Acest proces este lung și
consumator de efort, dar succesul este garantat.

Obiectivele tratamentului:
1.Corectarea posturilor vicioase prin: posturari corective (coordonare siautocoordonare) si posturari
hipercorective cu caracter antalgic.
2.Combaterea dezechilibrelor musculo – ligamentare.
3.Dezvoltarea grupelor musculare necesare mentinerii corectiei obtinute prin exercitiile specifice de
recuperare si a gimnasticii medicale.
4.Constientizarea pozitiilor corecte a coloanei vertebrale, a umerilor si a bazinului, prin adoptarea unor
posturi corective (corecte).
5.Mentinerea si corectarea posturilor si aliniamentului corpului pe tot parcursul recuperarii.
6.Cresterea si refacerea mobilitatii articulare si musculare, treptat.
7.Tonifierea musculaturii afectate in regim de scurtare si de alungire, acolounde este suferind (nivel c.v).
8.Corectarea si mentinerea tonusului muscular, prin exercitii si gimnasticamedicala.
9.Cresterea fortei si rezistentei la nivel lombosacrat.
10.Educarea si reeducarea constientizata prin perceptie a pacientului, a senzatiilor de echilibru, a orientarii
miscarilor in spatiu, a senzatiei deverticalizare si de inclinare a corpului; senzatia de miscare rectilinie;senzatia
de rotatie; senzatia de vizualizare; senzatia de lateralitate.
11.Reantrenarea pacientului la efort prin cresterea treptata a fortei si rezistentei la nivelul grupelor musculare,
se vor introduce o serie de aparate ajutatoare in recuperare si reantrenare, cum ar fi: bicicleta ergometrica;
stepperul;
placa de echilibru si spalierul; aparatul multifunctional helcometru; covorul rulant; gim-ball.

Kinetoterapia urmareste echilibrarea musculaturii paravertebrale si a bazinului.In general sunt eficiente

exercitiile simetrice, angajand abductorii si adductorii coapsei, ca si muschii paravertebrali lombari, vizand mai
ales sa ii creeze pacientului simtul pozitiei corecte a bazinului si sa tonifice muschii care asigura
echilibrarea acestuia. Modificarea lungimii si tonusului muschilor care mentin echilibrul bazinului este in
general consecinta, iar nu cauza inclinarii laterale a acestuia in atitudinile scoliotice. Este necesar ca odata
constituite aceste modificari, sa se corecteze si sa se reechilibreze lungimea si tonusul acestor muschi.In ceea
ce priveste mobilizarea coloanei vertebrale in atitudinile scoliotice, se recurge de obicei la intinderea in
lungime prin suspensii (de regula simetrice) la spalier si prin exercitii active de auto-intindere (ca si cand
pacientul ar incerca sadevina mai inalt) in pozitiile pe spate culcat, sezand sau stand. Kinetoterapia atitudinilor
scoliotice trebuie completata cu tonificarea complexa, simetrica, a intregii musculaturi a spatelui, abdomenului
si membrelor, precum si cu exercitii pentru antrenarea capacitatii generale de efort, ca sporturi si jocurisportive,
indeosebi inot, volei, baschet.Exercitiile fizice corective, exercitiile analitice si cele pentru conditionare fizica
generala trebuie sa asigure formarea simtului tinutei corecte (indeosebi simtului pozitiei corecte a
bazinului), sa asigure un tonus si o forta corespunzatoare grupelor musculare care trebuie sa mentina
tinuta corecta si pozitia echilibrata a bazinului, precum si sa confere
intregului organism vigoarea generala necesara si inlaturarea starii de hipotonie generala.

Mobilizarea coloanei vertebrale trebuie sa preceada tonificarea musculara, pentru ca aceasta sa se poata
face pe un schelet cat se poate de corectat sau deflexibil. Pentru mobilizarea coloanei vertebrale se
folosesc urmatoarele procedee:

a) Intinderea in lungime.

b) Flexia laterala.

c) Derotarea.

d) Presiunea directa asupra gibozitatii.

a) Intinderea in lungime actioneaza corectiv atat asupra deviatiei laterale acoloanei, cat si asupra rotatiei
vertebrale.Intinderea se poate realiza in mod pasiv, sub actiunea greutatii corpului, prin:

— atarnari in brate la spalier sau pe o bara;

— atarnari prin prindere de cap cu un capastru, de obicei in pozitia culcat pe un plan inclinat, alunecos;
— se poate efectua de asemenea prin tractiuni simultane de solduri si de cap sauumeri, cu dispozitive
speciale.In mod activ, intinderea se poate realiza prin auto-extensie, cu contractiamuschilor paravertebrali.
b) Flexia laterala, corectiva, in directia convexitatii, este usor de realizat in
scoliozele cu o singura curbura, in,,C‖. In scoliozele cu dubla curbura,
corectarea prin inflexiune laterala se poate face prin mai multe modalitati:
— actionand simultan asupra ambelor curburi, dar in sens invers asupra uneiafata de cealalta;
— actionand selectiv asupra uneia din curburi, in timp ce cealalta este fixata in pozitie corecta sau
hipercorectata.Se poate fixa in pozitie corecta o curbura dorsala prin:
— tractiune asupra bratului din partea concavitatii;
- presiune directa asupra hemitoracelui din partea convexitatii;O curbura lombara se poate fixa
in pozitie corectata prin:
— tractiune asupra membrului inferior corespunzator concavitatii;
— ridicarea fesei de partea convexa prin fixarea unui suport pe scaun in pozitiasezand;
— flexia pe bazin a coapsei din partea convexitatii.
c) Derotarea vertebrala. In scolioze se produce o rotare a vertebrelor din curbura,care isi deplaseaza fata
anterioara a corpului vertebral inspre convexitate,antrenand in aceasta rotare si coastele, ceea ce face sa apara o
gibozitate inhemitoracele din partea convexitatii.Derotarea trebuie facuta in sensul invers. De exemplu, daca
este prezenta oscolioza dorsala dreapta, derotarea trebuie sa se faca prin deplasarea umaruluidrept inainte si a
celui stang inapoi. Pentru a fi durabila derotarea trebuie facutaactiv, cu participarea contractiilor musculare
corective.
d) Presiunea directa asupra gibozitatii se aplica pe hemitoracele corespunzator convexitatii, in directie oblica
dinapoi inainte. Ea favorizeaza atat derotarea vertebrelor, cat si reducerea curburii scoliotice. Presiunea se
poate face manual,sau cu ajutorul unei pelote aplicata sub gibozitate, pe care apasa greutatea corpului.

CIFOZA

Cifozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale in plan sagital (in planul vertical de simetrie), prin
exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Cifoza se manifesta prin curbarea
excesiva a coloanei in regiunea toracica, convexitatea fiind situate posterior, provocand cocoasa,
compensata fiind, printr-o hiperlordoza cervicala si lombara pentru echilibrarea coloanei.
Desi coloana vertebrala toracica ar trebui sa aiba o cifoza naturala intre 20 si 45 de grade,
anomaliile posturale sau structurale pot determina o curba care se afla in afara acestui interval
normal. In timp ce termenul medical pentru o curba care este mai mare decat normala (mai mult
de 50 de grade) este de fapt "hipercifoza", termenul "cifoza" este folosit in mod obisnuit de
medici pentru a se referi la starea clinica a curburii excesive a coloanei vertebrale toracice, un
spate superior rotunjit.
Cele mai frecvente simptome pentru pacientii cu cifoza anormala sunt aspectul unei posturi
necorespunzatoare si aparitia cocoasei. Simptomele pot include dureri de spate, oboseala
musculara si rigiditate in spate. Cel mai adesea, aceste simptome raman destul de constante si nu
se inrautatesc in timp.

In situatii mai severe, pacientul poate observa agravarea simptomelor. Cifoza poate progresa,
provocand o cocoasa mai exagerata. In cazuri rare, aceasta poate duce la comprimarea maduvei
spinarii cu simptome neurologice, inclusiv slabiciune, pierderea senzatiei sau pierderea
controlului intestinului si vezicii urinare.

Cazurile severe de cifoza toracica pot, de asemenea, sa limiteze spatiul din piept si sa provoace
probleme cardiace si pulmonare care duc la durere toracica sau dificultati de respiratie, cu o
eventuala insuficienta pulmonara si/sau cardiaca.
Tipuri de cifoza
Exista mai multe tipuri de cifoza. Cele trei care afecteaza cel mai frecvent copiii si adolescentii
sunt:
Cifoza posturala
Cifoza posturala. Aceasta forma de cifoza este atribuita posturii proaste si alunecarii. Se intampla
atat la pacientii tineri, cat si la cei in varsta, este mai proeminenta la femei decat la barbati, si
rareori cauzeaza durere. Exercitiile de intarire a musculaturii abdominale si a spatelui pot ajuta la
corectarea cifozei cauzata de postura gresita, si la mentinerea unei linii normale a corpului.
Cifoza Scheuermann
Boala Scheuermann. Se estimeaza ca 4-8% din populatia generala poate suferi de cifoza
Scheuermann. Aceasta afectiune apare la adolescenti datorita cresterii anormale a coloanei
vertebrale si a discurilor. Poate deveni evidenta clinic la adolescenti sau adulti si este mai
frecventa la barbati. De obicei, pacientii au, de asemenea, o scolioza usoara.

Conditia este tratata in mod obisnuit cu ajutorul unui corset, a unor exercitii si terapii fizice.
Suporturile sunt indicate daca pacientul este inca in crestere si are cifoza moderata pana la
severa, cu curbe de 45 de grade sau mai mult, si poate avea un efect de corectie pe termen lung.
Corsetul la adulti pentru aceasta afectiune este mai putin folosit, cu scopul de a controla durerea,
fara a corecta cifoza. Exercitii specifice pot fi recomandate pentru intarirea muschilor abdominali
si pentru cresterea flexibilitatii coloanei vertebrale. Chirurgia poate fi necesara pentru curbele
dureroase care sunt mai mari de 70 de grade, sau sunt progresive.

Cifoza congenitala
Aceasta forma de cifoza se prezinta, de obicei, la sugari si copii, datorita unei malformatii a
coloanei vertebrale in uter. Spre deosebire de alte forme de cifoza, aceasta forma necesita cel mai
adesea interventia chirurgicala (la o varsta frageda) pentru a realinia coloana vertebrala si a
preveni progresia deformarii.

Obiective generale:
-Corectarea posturilor si aliniamentului corpului pe tot parcursul recuperarii,
-Corectarea atitudinilor deficitare ale centurii scapulohumerale,
-Cresterea si refacerea mobilitatii articulare si musculare, treptat,
-Mentinerea si pastrarea tonusului muscular.
Mijloace specifice:
-exercitii statice corective sub forma de contractii izometrice,
-exercitii dinamice,
-exercitii de respiratie,
-exercitii ingreunate cu diferite obiecte
Programul de recuperare: (60min)- Perioada de incalzire: (15 min)
1. Mers normal pe toata talpa cu bratele prinse la spate si umerii trasi inapoi,capul sus. Respiratia
va fi controlata in 8 timpi (4 pasi inspiratie, 4 pasi expiratie).De 8x10 ori.
2. Mers cu arcuirea alternativa a bratelor, insotit de inspiratii si expiratii (2 pasiextensii cu bratul
stang in sus si dreptul in jos inspiratie; 2 pasi schimband pozitiabratelor- expiratie).
3. Mers pe varfuri cu mainile la ceafa si ducerea alternative a genunchilor la piept, de asemenea
cu respiratia coordonata.
4. Mers cu un baston asezat pe omoplati, Mers cu bastonul sprijinit la spate, prins sub coatele
indoite
5. Subiectul se afla in decubit ventral pe o banca de gimnastica cu capul in afaraplanului de
sprijin si palmele la ceafa, acesta executa extensii de trunchi.
6. Subiectul se afla in decubit ventral, cu trunchiul mentinut in extensie se executa forfecari de
member inferioare.
7. Subiectul se afla in decubit dorsal cu bratele peste cap se duce cate ungenunchi la piept,
revenire – inspiratie si expiratie.
8. Subiectul se afla in decubit dorsal, cu bratele pe langa corp executa extensiatrunchiului prin
ducerea capului spre spate si ridicarea bustului, iar bazinulramanand fix.
9. Subiectul se afla in decubit dorsal pe o banca de gimnastica cu brateleapucand marginea
bancii, acesta executa prin tragere in brate, tarare.
10. Subiectul se afla atarnat la scara fixa cu fata la scara, capul in extensie seexecuta balansari de
picioare.
11. Subiectul se afla atarnat la scara fixa cu spatele la scara si executa ridicaride picioare.
12. Subiectul se afla atarnat la scara fixa cu spatele la scara se fac tractiunialternative de picioare
(elongatia coloanei vertebrale) pasiv si activ.
Perioada de revenire: (5 min)1. Alergare usoara (2 ture)2. Mers cu exercitii de respiratie

In concluzie :

a ; pentru corectarea si hipercorectarea cifozei se aplica mobilizarea pasiva a coloanei si

posturii de corectie.
 b ; atarnarea la scara fixa si elongatii cervicale la capastru.

c ; reechilibrarea bazinului se realizeaza prin tonifierea abdominalilor si fesierilor.

d ; tonifierea muschilor vertebrali si a fixatiilor omoplatilor se obtine prin miscari active si

izometrice.

e ; se impune controlul permanent al tinutei in timpul zilei.

Bibliografie

- Kiss Iaroslav -Fiziokinetoterapie si recuperare medicala, Ed. Medicala,2002

- Sbenghe Tudor -Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare,Ed Medicala, 1987
- www.physiobook.com
- www.healthline.com
- www.elipetromed.ro
- www.medicinasportiva.ro