Cifolordoza

Indicatii tehnico-metodice

Pentru corectarea acestei deficiente vom folosi ca procedeu metodic principal fixarea uneia
dintre curburi in pozitie corecta sau hipercorecta si mobilizarea dinamica a celeilalte in sensul
redresarii.

Exerciții corective pentru cifolordoză

Amplitudinea miscarilor este redusa unilateral, adica intr-un singur sens (extensie ori
flexie), sau bilateral, cand este vorba de reducerea mobilitatii atat a flexiei, cat si a
extensiei.Indoirile laterale si rotirile sunt, de asemenea, reduse in regiunile dorsala si lombara.
Modificarile morfo-structurale vertebrale presupuse clinic sunt puse in evidenta
radiografic si exprimate prin ingustarea spatiilor intervertebrale spre concavitate si turtirea
corpilor vertebrali in acelasi sens.

In functie de etiologie, curbura poate fi primar lombara si secundar de compensare

dorsala si invers. In anumite afectiuni ( cifoza Scheuermann) ambele curburi cu deformatiile
respective pot sa apara simultan.

Intalnim cazuri rare in care atat curbura dorsala, cat si cea lombara sunt secundare unor
devieri sau deformari accentuate ale bazinului, ori secundare unor deformatii ale membrelor
inferioare, (coxa-vara, coxa-valga, genunchii recurbati), transmise coloanei vertebrale prin
intermediul bazinului

Curburii dorsale cifotice ii corespund uneori in planul toracic anterior deformatii costale
si ale sternului de tipul: torace infundat,“strangulat la baza”, “sternului carenat”.

Unii autori fac legatura intre aceste deformatii toracice si unele forme ale insuficientei
respiratorii, fapt ce nu trebuie generalizat existand cazuri de astfel de deformatii la persoane cu
capacitati vitale de peste 6000cm³ si cu o buna adaptare la efort (in special la inotatori). Curburii
lordotice lombare ii corespunde inapoi o accentuare a reliefului fesier, iar in plan anterior
abdomenul apare proeminent sau bombat.

Capul si gatul au pozitie caracteristica datorita fie pozitiei lordozate a gitului, fie stergerii
curburii gatului, umerii sant adusi, iar mobilitatea in extensia bratelor este, de asemenea, redusa
datorita angulatiei claviculei si bascularii in afara si sus a omoplatilor.Miscarile membrelor
inferioare pe bazin sunt modificate in sensul reducerii extensiei.

Clasificare

Deficientele pot fi - tipice, cand ocupa regiunile anatomice ale coloanei vertebrale -
curbura cifotica regiunea dorsala, cea lordotica regiunea lombara

atipice, cand sunt mai lungi sau mai scurte si astfel distribuite in lungul coloanei,
functionale
patologice

Chiar daca majoritatea cifo-lordozelor sunt bine tolerate in perioada de crestere,

incovenientele lor apar dupa aceasta perioada. Multe din algiile paravertebrale sunt rezultatul
solicitarilor mecanice statice si dinamice care actioneaza asupra unei coloane vertebrale cu
curburi exagerate si amortizate deficitar din cauza reducerii mobilitatii.

Datorita acestui fapt, cifo-lordoza este inclusa in etiologia unor afectiuni osteo-articulare
vertebrale si toracale, ca: discopatiile, artrozele, spondiloza, hernia de disc, condrita sternala etc.

Deviatiile coloanei in plan sagital sunt insotite frecvent de importante modificari ale tuturor
elementelor spatelului care determina aparitia unor deficiente:

a) spate cifotic
trunchiul flectat;
umerii adusi;
omoplatii indepartati;
spatele are forma ovala.
b) spate rotund
 cifoza scurta;
cervico-dorsala;
dorsala.
c) spate lordotic
in sa, coloana prezentand o lordoza lunga;
umerii compensati cifotic la nivelul cervico-dorsal;
omoplatii sunt departati si desprinsi;
umerii adusi;
abdomen proeminent;
relief fesier accentuat.

d)     spate cifolordotic - in care coloana vertebrala este cifolordotica iar celelalte

elemente sunt angrenate in aceasta deficienta.

e)     spate plan - caracterizat prin atenuarea sau insuficienta reliefare a curburilor

fiziologice ale coloanei vertebrale printr-o rigiditate crescuta a trunchiului.

Corectarea se realizeaza odata cu corectarea deformatiilor respective ale coloanei

vertebrale si vizeaza:

aparitia si dezvoltarea curburilor normale ale coloanei vertebrale.

dezvoltarea elasticitatii musculare si a mobilitatii articulare
imbunatatirea coordonarii miscarilor
prevenirea inversarii curburilor coloanei vertebrale

Obiectivele principale ale activitatii de recuperare constau in obtinerea posturi corecte,

mentinerea si automatizarea ei in toate activitatile cotidiene, printre cele mai importante
enumeram:

ameliorarea pozitiei coloanei vertebrale (reeducarea posturala)

cresterea flexibilitatii coloanei vertebrale (asuplizarea articulara si musculara)
cresterea fortei musculare (abdominali si paravertebrali)
ameliorarea respiratiei
 Educarea posturii nu poate fi decat globala si trebuie sa permita pacientului sa treaca de la
o situatie de invatare la o situatie de utilizare prin adaptarea si asezarea in memorie a mesajelor
traite.

In practica progresia cronologica este:

constientizarea asupra propriului corp

cautarea defectelor de atitudine si miscare
corectia
integrarea acestor corectii

Progresiv subiectul integreaza corectiile in atitudinile si gesturile cotidiene in scopul de a

forma un automatism de corectie din ce in ce mai durabil.In final kinetoterapeutul, trebuie sa stie
sa realizeze corectia acceptand unele compromisuri, respectand tipul morfologic si capacitatea de
adaptare ale subiectului.

Mijloacele prin care realizam educarea posturii sunt:

Contacte directe cu pielea subiectului  exercitand presiuni asupra muschilor si

articulatiilor ce trebuie activate dezvoltand proprioceptia.Se utilizeaza mana K-lui, mana
subiectului sau planuri fixe cum ar fi: solul, peretele, scara fixa si alte aparate.
Explicarea sumara a actiunii si localizarii diferitelor grupe musculare, sinergice ajutand
subiectul sa-si cunoasca propriul corp.
Alternarea contractie-relaxare solicitand toate partile corpului separat si apoi in
ansamblu, astfel se poate ajunge la o explorare corecta a intregului corp ceea ce duce la o
imagine corporala cat mai exacta.
Examinarea somatoscopica generala si segmentara in fata oglinzi de sus pana jos.
Examinarea dinamica noteaza eventuala lipsa de coordonare, utilizarea defectuasa a fortei
musculare, lipsa ritmicitatii miscarilor si a respiratiei defectuase.

Asuplizarea articulara si musculara se face in limitele posibilitatii anatomice normale.

Daca subiectul este lax se insista mai putin pe asuplizare iar daca subiectii sunt rigizi se lucreaza
invers.
 Metodele cele mai eficiente in reeducarea unei deviatii de coloana sunt mai degraba cele
care stabilizeaza in pozitie corectiva fie provizoriu prin tratament ortopedic, fie definitiv prin
artrodeza chirurgicala.

Se alege o postura de lucru neutra in plan sagital, pozitiile in hiperflexie si hiperextensie

pot provoca dezechilibre prin presiune excesiva de o parte si intindere extensiva de cealalta
parte.Important ca asuplizarea sa se faca in toate planurile (sagital, frontal, axial, transversal)
sunt utilizate orice forme de tractiuni axiale (elongatii cervicale) in care se actioneaza armonios
asupra coloanei vertebrale.

Misarile active in sens corectiv se fac prin miscari asimetrice, cele mai multe exercitii
asimetrice corectoare propuse de diferite metode nu sunt numai exercitii de tonicizare, pentru ca
initial prin pozitionarea subiectului ele cauta corectia maxima posibila a tuturor curburilor si
contra curburilor. Numai aceste miscari nu reusesc sa realizeze un castig unghiular stabil, dar
creeaza conditiile posturale ulterioare.

Exercitiile de tonicizare se realizeaza prin serii de contractii a muschilor striati a caror

actiune statica sau de scurtare sau de alungire are drept scop de a realiza, de a ameliora sau
conserva functia unui muschi sau a unei grup muscular tinand cont de factorii mecanici
(rezistenta, frecventa, durata repetari) si fiziologici (contractibilitate, elasticitate, tonicitate).

Deci functia muschiului respectiv si calitatile sale trebuie sa ghideze in alegerea

mijloacelor mecanice si psihologice care permit solicitarea unui lucru muscular.

Muschii vizati sunt muschii posturali ai santului vertebrelor si abductorii, care nu

trebuie sa fie nici prea contractati nici prea elastici, ei trebuie sa fie tonici si cu o rezistenta mare
la oboseala. Contractiile cele mai bune sunt : fie izometrice fie lente de mica amplitudine si cu
mare intensitate.Acest lucru se poate face numai cu coloana vertebrala in pozitia cea mai
corectiva posibila.

Scopurile reeducarii respiratiei sunt acelea de a intretine si dezvolta functia respiratorie in

ansamblu. Ea se realizeaza in mod simplu si clasic si invata succesiv buna utilizare a cailor
aeriene superioare si inferioare constientizand actul respirator atat ca inspr cat si ca expir la
nivelul diafragmei si toracelui.

Modelajul toracic vizeaza dezvoltarea senzatilor proprioceptive, iar cresterea functiei

respiratorii este asigurata de miscarile respiratorii complete in cursul exercitiilor de reeducare sau
intre exercitii si practicand activitati fizice sub forma de sport sau jocuri. Sportul este legat de
kinetoterapie, dar ea este ralativ obositoare, plictisitoare, monotona pentru subiect deoarece el
trebuie sa aleaga un sport care poate fi practicat timp indelungat (natatia).

Indicatii tehnico-metodice

Cifo-lordoza este o deficienta frecventa, ce se instaleaza treptat din necesitatile mecanice

de echilibrare a coloanei vertebrale si a trunchiului.

Pentru corectarea acestei deficiente vom folosi ca procedeu metodic principal fixarea
uneia dintre curburi in atitudine corecta sau hipercorecta si mobilizarea dinamica a celeilalte in
sensul redresarii.Acest procedeu metodic se foloseste atunci cand nu se pot mobiliza in mod
dinamic ambele curburi simultan si pentru a indeparta orice pericol de accentuare a celeilalte
curburi.

In cifo-lordoze cu o mobilitate redusa a coloanei vertebrale, multe din extensiile

active ale trunchiului nu produc extensia decit in regiunea lombara. Pentru localizarea actiunii
exercitiului la una dintre curburile unei cifo-lordoze, se procedeaza “fixand” fie curbura cifotica,
fie cea lordotica intr-o anumita pozitie si mobilizand cealalta curbura.

Din stand ,prin indoirea unui genunchi la piept, se “fixeaza” bazinul, reducandu-se partial

curbura lombara lordotica. Din aceasta pozitie, miscarile de extensie ale membrelor superioare si
ale trunchiului produc o usoara extensie in regiunea dorsala.

Din atarnat cu spatele la scara fixa se “fixeaza” curbura cifotica.Prin ridicarea

genunchilor la piept, miscarea de flexie a coapselor pe bazin angreneaza si o usoara basculare a
bazinului inapoi, din care rezulta o redresare a curburii lombare lordotice.In lordoza, de cele mai
multe ori, bazinul este inclinat inainte.
 Intarirea muschilor flexori ai coapselor pe bazin si pe trunchi intretine inclinarea
bazinului inainte, determinand mentinerea lordozei.

Toate miscarile efectuate din pozitia pe genunchi fara sprijin pe palme solicita cel mai
intens, din punct de vedere muscular, regiunea lombara; numai din pozitia pe genunchi cu sprijin
pe palme sau pe antebrate mobilizarea regiunii dorsale nu impune un efort deosebit regiunii
lombare.

Ca mijloace se folosesc:

a)     Exercitii statice sub forma de pozitii corecte sau hipercorecte pentru fixarea unei curburi si
exercitii sub forma de pozitii initiale sau mentinute care sa ofere in acelasi timp posibilitatea
de a mobiliza cealalta curbura.In alegerea pozitiilor, spre deosebire de celelalte deficiente, un
rol important revine bratelor si picioarelor.

Pozitii pentru fixarea curburii cifotice, permitand mobilizarea curburii lordotice:

stand cu bratele lateral, cu un baston la spate peste omoplati, la scara fixa, la perete
sprijin pe genunchi
asezat, cu bratele in aceeasi pozitie ca la stand
culcat dorsal cu un saculet in regiunea lombara
atarnat, cu o sa la nivelul regiunii dorsale.

Pozitii pentru fixarea curburii lordotice, permitand mobilizarea curburii cifotice:

stand cu trunchiul inclinat, sau picioarele pe un suport sprijinite inainte

asezat departat pe sol, cu genunchii indoiti
sprijin pe genunchi
culcat dorsal, cu genunchii indoiti, cu G peste 30 grade,

b)     Exercitii dinamice:
  Exercitii pentru trunchi sub forma miscarilor de extensie dorsala, flexie lombara
(inclinare, aplecare), indoire laterala, si rasuciri spre stanga si spre dreapta, rotari in plan
anterior si miscari de intindere a coloanei vertebrale in axul sau.
 Exercitii cu bratele sub forma miscarilor efectuate deasupra nivelului umerilor.Se
folosesc miscari in plan posterior, si anume:ducerii lateral, oblic sus, in sus si rotari prin
inainte, precum si fixari ale miinilor pe umeri, la ceafa si pe crestet.Exercitiile pentru
brate urmaresc sa amplifice miscarile coloanei vertebrale la acest nivel al trunchiului;
 Exercitii cu picioarele sub forma miscarilor efectuate in plan anterior.Se folosesc miscari
de flexie, intindere, indoire, abductie, adductie si rotare.Acestea urmaresc sa amplifice
miscarile corective ale coloanei vertebrale;
 Exercitii pentru bazin sub forma miscarilor de proiectie inapoi a bazinului;
 Exercitii specifice de respiratie sau legate de miscarile corective ale trunchiului si
membrelor.In cazul cifo-lordozei, importanta respiratiei creste, intrucat ele contribuie la
corectarea deficientelor toracelui, care insotesc de obicei cifo-lordoza;
 Exercitiile cu obiecte portative si la aparate fixe (de gimnastica), incadrate in structura
generala a continutului de exercitii necesare corectarii cifo-lordozei;
 Exercitii aplicative sub forma de mers, echilibru, tarare si suspensiuni corective;
 Exercitii de redresare pasive si active, efectuate liber sau la aparate,cu autocontrolul
deficientului sau prin interventia directa a kinetoterapeutului .

Tratamentul ortopedic

Tratamentul ortopedic isi propune corectarea si mentinerea deviatiei vertebrale pentru a

neutraliza riscul de agravare reprezentat de puseul pubertar de crestere.Un tratament ortopedic
poate fi apreciat ca eficient, daca la sfarsitul cresterii el reuseste sa mentina deviatia vertebrala la
o valoare cel mult egala cu aceea de la inceputul tratamentului.

Tratamentul ortopedic dispune de aparate corectoare. Corectarea este in general realizata

prin aparate ghipsate succesive.Cand se obtine corectia maxima, mentinerea ei este incredintata
unor corsete ortopedice.
 Corsetele ortopedice mentin corectia deviatiei folosind forta de tractiune care tinde sa
elongheze coloana si astfel sa reduca curbura.

Corectia se mentine cu ajutorul aparatelor ortopedice.

Aparatele ortopedice folosite de la inceput fara corectie ghipsata cauta sa obtina corectia
printr-o autoredresare activa a coloanei.Aparatul clasic activ este aparatul Milwaukee.Corsetul
cuprinde o portiune ce imbraca bazinul si 3 bare ce conduc spre 2 pernute occipitale si un spijin
submentonier.Autoelongarea coloanei prin departarea de sprijinul occipital si mentonier duce la
redresarea curburilor, in plus, o pelota pasiva cauta sa reduca rotatia.Pentru cifo-lordoze
presiunea se executa pe varful curburii posterioare.

Corsetul este purtat permanent sau intermitent, in functie de gravitatea curburii.Un loc
important il are si kinetoterapia inaintea de corectia ghipsata ea tinde sa asuplizeze coloana
vertebrala pentru a usura obtinerea redresarii, in cursul imobilizarii ghipsate ea isi propune sa
intretina o troficitate globala buna si in special musculara pusa in primjdie de insasi imobilizare, 

In acelasi timp, kinetoterapia continua sa intareasca musculatura si sa imbunatateasca

corectia, in perioada suprimarii corsetului. Pe langa tonificarea musculara, kinetoterapia trebuie
sa realizeze o redresare posturala si o integrare a ei in gesturile vietii curente, sa orienteze
pacientul spre practicarea regulata a unuei activitati sportive adaptate.

Corsetul EURO – BOSTON face posibila corectia atat a curburiilor dorsale cat si
lombare cu ajutorul modului toracic superior la care se pot adauga paduri subaxilare

Deviatile vertebrale grave, evolutive care se agraveaza lent, dar continuu si dupa terminarea
cresterii, impun redresarea si stabilizarea lor prin metode chirurgicale.

Pretul corectiei si al stabilizarii il constituie ridigizarea prin montaj metalic si prin artrodeza
vertebrala a unui segment important al coloanei vertebrale.

Tratamentul chirurgical poate fi insotit de kinetoterapie, preoperator, cu scop de asuplizare a

coloanei pentru a usura si mari gradul de corectie chirurgicala, iar postoperator cu scop de
tonifiere musculara generala si de corectie posturala si integrare in viata cotidiana. In toate
cazurile fie ca este utilizata singura sau in asociere cu metode ortopedice sau chirurgicale,
kinetoterapia trebuie sa aiba in vedere si dezvoltarea capacitatii respiratorii, uneori grav
amenintata de evolutia unei deviatii vertebrale.

Chirurgia vertebrala este o chirurgie dificila, grevata de multiplele complicatii, ajungand

pana la paraplegie, complicatii care apar cu atat mai fregvent, cu cat cifo-lordoza este mai rigida
mai grava si interventia efectuata la varsta inaintata.

Masajul

Masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului prin actiuni manuale sau
mecanice, in scop fiziologic curativ sau profilactic.

Masajul utilizeaza - tehnici principale: netezire, frictiune, framantat, tapotament, vibratii,

fara de care nu se pot obtine rezultate favorabile.

- tehnici secundare: cernut si rulat, presiuni, tractiuni si tensiuni, scuturari, procedee diverse care
sunt in completarea celor principale in vederea obtinerii unor rezultate mai bune.

In cazul deficientelor de coloana vertebrala, a cifo-lordozelor scopul masajului este acela

de a imbunatatii proprietatile fizice ale tesutului si stimularea circulatiei de intoarcere a sangelui
si a limfei de a pastra starea de sanatate si de imbunatatire si in special pentru readucerea
atitudinii corecte a spatelui prin aplicarea manevrelor.

In cazul cifo-lordozei masajul nu se aplica direct asupra coloanei vertebrale, adica asupra
apofizelor spinoase ci asupra zonelor invecinate. In vederea manipularii zonei, aplicandu-se
asupra musculaturii paravertebrale.

Deoarece deficienta cuprinde aproape intraga coloana vertebrala atat toracala cat si cea
lombara, masajul se aplica asupra intregului spate.