bont până “se albeşte” pielea.

Normal simţim presiunea la 2,44 - 2,83 mg, pe

tegumentul mâinii. Receptorii de presiune sunt subcutan şi în profunzime. Sensibilitatea la
presiune poate compensa într-o oarecare măsură scăderea tactilă.
Pentru unii testarea presiunii ar fi mai corectă utilizând un diapazon de 256 Hz şi
simţindu-i vibraţia.
3. Testul termal apreciază senzaţia de cald şi rece. Se utilizează 2 eprubete, una cu apă
caldă (clasic se recomandă 430) şi una cu apă rece (la 7 0). Se atinge pielea solicitând precizarea
din partea pacientului să specifice ce a simţit. Există şi o a doua tehnică, cu 4 eprubete cu apă
rece – călduţă – caldă – fierbinte Pacientul le ia în mână pe rând şi i se cere să le aranjeze în
ordine de la fierbinte la rece. În mod normal, mâna diferenţiază temperaturi de 1-50.
4. Testul durerii superficiale provoacă durerea prin înţepare. Se recomandă un ac de
siguranţă pentru a testa concomitent şi sensibilitatea la presiune, apăsând pe piele cu partea
neascutiţă a acului de siguranţă. Pacientul va discrimina recunoscând “înţtepatul” şi “apăsatul”:
- Dacă le recunoaşte pe ambele → normal;
- Dacă nu recunoaşte nici unul → anestezie;
- Dacă simte înţepatul ca apăsare → sensibilitatea de presiune este prezentă;
- Dacă simte apăsatul ca înţepat → hiperalgie.
Frecvent azi nu se mai utilizează înţeparea pentru a testa sensibilitatea dureroasă, ci
vibraţia unui diapazon de 30 Hz care excită aceiaşi receptori ai durerii.
5. Testul discriminării a 2 puncte, test foarte vechi (Weber, 1853) este deosebit de
important în diagnostic. Se utilizează un aparat ca un compas terminat cu 2 ace. Se începe
testarea cu cele 2 braţe ale compasului deschise mai mult şi care înţeapă concomitent pielea.
Pacientul simte două înţepături. Treptat se strâng cele 2 braţe până când pacientul simte doar o
înţepătură deşi a fost înţepat de acele ambelor braţe. Între 10 mm şi 2 mm începe să se piardă
discriminarea. Vârstnicii au discriminare mai proastă. Femeile au discriminare mai bună ca
bărbaţii. Există diferenţe de discriminare şi între diversele zone tegumentare (ex., 2-3 mm la
pulpa degetului şi 6-8 mm la coapsă).
Testul compară discriminarea zonelor simetrice.
6. Testul hărţii apreciază modul în care s-a făcut reinervarea sensitivă după o leziune
de nerv periferic. Testatorul atinge (sau înţeapă uşor) un punct de pe pielea unui teritoriu de
inervaţie sensitivă şi pacientul trebuie să arate exact unde a fost excitaţia.
În reinervare iniţial noua “hartă” sensitivă se poate abate mult de la vechea “hartă”.