Testarea sensibilităţii are câteva reguli obligatorii:

- pacientul nu trebuie să vadă manevra testării (regula de bază);

- nu se va distrage atenţia pacientului prin zgomot, conversaţie etc.;
- zona testată trebuie poziţionată în mod confortabil;
- se va testa şi zona simetrică a membrului sănătos pentru a se putea face comparaţie
şi a avea astfel o mai bună acurateţe a răspunsului;
- se va explica pacientului în ce constă testarea pentru ca acesta să înţeleagă bine cum
va decurge testul;
- testarea sensibilităţii este obositoare cerând o concentrare mare a pacientului, motiv
pentru care ea nu trebuie prelungită mult în timp. Mai bine se reia mai târziu.
Testele obligatorii ale sensibilităţii, teste care apreciază diferitele tipuri de sensibilitate:
1. Testarea tactilă, prin “atingerea uşoară” a pielii (receptorii sunt aşezaţi superficial în
piele) cu vată, deget, un obiect bont. Pacientul va preciza dacă simte şi unde simte. Uneori
solicităm ca pacientul să pună degetul exact pe punctul atins la testare nu numai să-l precizeze în
general (“pe coapsă, pe mână etc.”). Se admit deviaţii de la locul exact cu cca 1,5 cm la nivelul
mâinii şi cu 3 cm la braţ etc.
Testarea tactilă se va face pe dermatoamele de inervatie ale nervilor lezaţi fiind în
acelaşi timp şi un test diagnostic de sediu lezional.
2. Testarea presiunii se realizează prin presarea fermă a tegumentului cu un obiect