Pierderea sensibilităţii reprezintă un deficit funcţional deosebit de important ce se
instalează în boli neurologice centrale şi periferice iar evaluarea ei se înscrie de fapt în cadrul examenului neurologic complet. Afectarea sensibilităţii se produce fie prin imposibilitatea receptionării stimulului sensitiv, fie prin întreruperea căilor de transmitere a acestui stimul, fie prin imposibilitatea de percepere a stimulului sau de pierderea analizei conştiente senzitive. Pentru asistenţa de recuperare pierderea sensibilităţii reprezintă o creştere a dificultăţilor de recuperare motorie ceea ce face ca recuperarea sensitivităţii să fie strans legată de recuperarea motorie făcând parte din ea şi deci căzând în sarcina kinetoterapeutului. Din acest motiv, evaluarea sensibilităţii va deveni de asemenea obiectiv prioritar al kinetoterapeutului. Testarea sensibilităţii are câteva reguli obligatorii: - pacientul nu trebuie să vadă manevra testării (regula de bază); - nu se va distrage atenţia pacientului prin zgomot, conversaţie etc.; - zona testată trebuie poziţionată în mod confortabil; - se va testa şi zona simetrică a membrului sănătos pentru a se putea face comparaţie şi a avea astfel o mai bună acurateţe a răspunsului; - se va explica pacientului în ce constă testarea pentru ca acesta să înţeleagă bine cum va decurge testul; - testarea sensibilităţii este obositoare cerând o concentrare mare a pacientului, motiv pentru care ea nu trebuie prelungită mult în timp. Mai bine se reia mai târziu. Testele obligatorii ale sensibilităţii, teste care apreciază diferitele tipuri de sensibilitate: 1. Testarea tactilă, prin “atingerea uşoară” a pielii (receptorii sunt aşezaţi superficial în piele) cu vată, deget, un obiect bont. Pacientul va preciza dacă simte şi unde simte. Uneori solicităm ca pacientul să pună degetul exact pe punctul atins la testare nu numai să-l precizeze în general (“pe coapsă, pe mână etc.”). Se admit deviaţii de la locul exact cu cca 1,5 cm la nivelul mâinii şi cu 3 cm la braţ etc. Testarea tactilă se va face pe dermatoamele de inervatie ale nervilor lezaţi fiind în acelaşi timp şi un test diagnostic de sediu lezional. 2. Testarea presiunii se realizează prin presarea fermă a tegumentului cu un obiect