Toată informatia senzorială aferentă vine de la receptorii periferici, trece prin talamus

(cu excepţia olfacţiei care ajunge direct în cortexul primitiv în lobul temporal medial) şi
ajunge în cortexul senzitiv.
Informaţia senzorială este utilizată pentru obţinerea de senzaţii (informare din mediu),
pentru controlul mişcărilor şi pentru menţinerea stării vigile în mediu. Se înţelege de aceea
importanţa deosebită a evaluării senzoriale.
Evaluarea senzoriului organelor de simt reprezintă o problemă separată de care se ocupă
alţi specialişti.
Pierderea sensibilităţii reprezintă un deficit funcţional deosebit de important ce se
instalează în boli neurologice centrale şi periferice iar evaluarea ei se înscrie de fapt în cadrul
examenului neurologic complet.
Afectarea sensibilităţii se produce fie prin imposibilitatea receptionării stimulului
sensitiv, fie prin întreruperea căilor de transmitere a acestui stimul, fie prin imposibilitatea de
percepere a stimulului sau de pierderea analizei conştiente senzitive.
Pentru asistenţa de recuperare pierderea sensibilităţii reprezintă o creştere a dificultăţilor
de recuperare motorie ceea ce face ca recuperarea sensitivităţii să fie strans legată de
recuperarea motorie făcând parte din ea şi deci căzând în sarcina kinetoterapeutului.
Din acest motiv, evaluarea sensibilităţii va deveni de asemenea obiectiv prioritar al
kinetoterapeutului.