1.

Sensibilitatea superficială
Sensibilitatea reprezintă proprietatea organismului de a recepţiona excitările provenite din mediul
extern sau de la organele şi ţesuturile organismului şi de a răspunde prin diverse reacţii.

Sensibilitate superficială – senzațiile provenite de la receptori externi (durere, termic și tactil). Este
sensibilitate epicritică, fină.

Calea sensibilității superficiale:

Este format din 3 neuroni.
Primul neuron se află în ganglionul spinal. Axonul acestuia trec prin radiculele posterioare în măduva
spinării, în cordonul posterior, formând sinapsă cu al doilea neuron în cornul posterior. Dendritele
pleacă spre dermatomul corespunzător nervului spinal (dermatomul este zona inervației cutanate a unui
ganglion intervertebral).
Axonul neuronului doi trece prin comisura anterioară, de partea opusă, în cordonul lateral. Această
trecere se face oblic, cu 1-2 segmente mai sus. Axonul se ridică în sus, trece prin trunchiul cerebral până
la nucleii ventro-laterali ai talamusului, constituind al treilea neuron. Această cale constituie tractul
spino-talamic. În bulb, tractul se află dorsal de olive, iar la nivelul punții și mezencefalului, dorsal de
lemniscul medial.
Axonul neuronului trei urmează spre cortex, trecând prin brațul posterior al capsulei interne, posterior
de tractul piramidal. Aceasta constituie tractul talamo-cortical, care se ramidică formând corona radiata,
și ajunge la circumvoluțiunea postcentrală a lobului parietal. În ariile senzoriale corticale, are loc
repartizarea somatotopică a căilor conductive, astfel în partea superioară avem sensibilitatea membrului
inferior, iar în partea inferioară pentru față, membrul superior, cutia toracică și abdomen.

Sensibilitatea termică se determină prin intermediul a două eprubete: una cu apă rece (8-20°C) şi alta
cu apă caldă (38-58°C). Examinarea se face comparativ. Se poate obţine o zonă de anestezie,
hiperestezie, hipoestezie sau hiperpatie şi dizestezie sau inversiunea termică: recele este simţit cald şi
invers.
Sensibilitatea la durere se examinează cu ajutorul unui vârf de ac. Pacientul va trebui să indice, dacă a
fost atins cu vârful sau cu gămălia acului şi dacă aplicarea înţepăturii este dureroasă. Se poate obţine
anestezie, hipostezie sau hiperpatie.
Sensibilitatea tactilă se verifică cu ajutorul unui tampon de vată. în timpul procedurii e necesară o
comunicare verbală cu pacientul. Bolnavului i se acoperă ochii şi acesta spune ,,da”, dacă s-a aplicat
stimulul, sau arată cu degetul locul respectiv.

2. Sensibilitatea profundă:
Calea sensibilității profunde:
Primul neuron se află în ganglionul spinal. Axonii trec prin radiculele posterioare în măduva spinării, în
cordonul posterior, apoi în componența fasciculelor Goll și Burdach se ridică în sus până la bulbul
rahidian.
Neuronul doi se află în nucleii canalului gracilis (Goll) și cuneat (Burdach). Axonii acestora trec pe partea
opusă, se ridică mai sus, iar la nivelul punții se asociează cu fibrele sensibilității superficiale, ajungând la
talamus, constituind al treilea neuron. Aceasta constituie tractul bulbo-talamic (lemniscul medial).
Axonii neuronului trei trec în cortexul parietal. Fibrele aferente se termină în circumvoluțiunea
postcentrală a lobului parietal și precentrală. Aceasta constituie tractul talamo-cortical.

- Simtul mioartrocinetic (Simţurile poziţiei corpului şi extremităţilor în spaţiu)

- Simtul kinestetic (sensibilitatea profundă)
- Dermolexia (citirea de către bolnav cu ochii închişi a cifrelor scrise de examinator pe pielea lui)
- Simtul Stereognostic (simtul de localizare)
- Discriminarea tactilă se determină cu ajutorul compasului, apreciindu-se distanţa minimă, pe care
bolnavul o distinge prin atingerea de cele două vârfuri ale compasului.

3. Tipul tulburărilor senzitive:

- mono-, multi-, polineuritic (un nerv, mai multi nervi, un plex)

- segmentar (radicular, siringomielic)
Siringomielia Este o afecţiune caracterizată prin apariţia în interiorul măduvei a unei cavităţi alungite
(sirinx= trestie). Cavitatea poate lua naştere prin dilatarea canalului ependimar (hidromielie), dar
aceasta este o eventualitate rară. în aproape toate cazurile cavitatea se dezvoltă în substanţa cenuşie şi
anume în porţiunea intermediară, înapoia canalului ependimar şi spre baza coarnelor posterioare.
Boala ar fi datorată unui defect structural în stadiul embrionar.
Tubul neural, care la început este deschis în partea posterioară şi care apoi se închide progresiv, în
această boală nu s-ar închide complet la nivelul rafeului medular dorsal (comisura cenuşie posterioară),
care nu s-a dezvoltat complet şi normal (disrafie).
Sindromul senzitiv radicular.
Pentru durerea radiculară este caracteristică respectarea unei topografii metamerice sau a
dermatomului respectiv. Diagnosticul diferenţial dintre leziunile radiculare şi cele ale trunchiurilor
nervoase se bazează pe tulburările motorii şi senzitive în benzi longitudinale la membre şi transversale
pentru trunchi (fig. 7). Dermatomul este regiunea cutanată, ce include o pereche de rădăcini venite de la
un segment medular corespunzător. Tulburările de sensibilitate în teritoriul unui nerv aparte sunt de tip
monometric. Dacă se lezează nervii periferici ai extremităţilor în părţile lor distale, se ivesc tulburări de
sensibilitate tip polinevritic

Paraplegie- paralizia membrelor inferioare.

Sindromul senzitiv din hemisecţiunea măduvei (sindromul Brown-Sequard).

Cunoscând particularităţile anatomo-fiziologice ale măduvei, putem explica sindromul de hemisecţiune
de măduvă, deoarece aici sunt intersectate fasciculele de sensibilitate.
In partea leziunii apare o pareză centrală asociată cu tulburări de sensibilitate profundă de tip
conductor, ce vin prin leziunea fasciculelor Goli şi Burdach, şi cu tulburări tactile discrete, iar din partea
opusă leziunii se ivesc tulburări de sensibilitate termalgezică şi mai puţin tulburări tactile, ce apar prin
lezarea fasciculului spino-talamic.
Sindromul este produs, cel mai frecvent, prin tumori extramedulare, mai rar - prin traumatisme
vertebro-medulare, mielite, scleroză în plăci.
- Hemitip Simeptom ele apar în partea opusă leziunii pe hemicorp

Feluri de dereglare a sensibilității:

- hiperestezie: recepție mai intensă
- hipoestezie: recepție mai slabă
- anestezie: lipsa recepției
- hiperpatie: modificarea pragului recepției
- dizestezie: dacă este aplicată căldură, bolnavul percepe rece, și invers
- poliestezie: o senzație dureroasă înglobează mai multe excitații
- parestezie: senzații anormale precum amorțeală, înțepături, furnicături
- algie talamică: durere cu caracter special, spontan, cu hiperpatie. Se intensifică la orice excitație în
jumătatea corpului opusă leziunii
- algie fantomă: la excitarea talamusului optic, apar dureri în membrul amputat
- cauzalgie: dureri difuze vegetative fără a cunoaște cauza