ETICA ŞI DEONTOLOGIA MEDICALĂ

IMPORTANȚA
Noțiuni generale de etică şi deontologie medicală:
Etica (cuvânt de origine greacă ethos – obicei, caracter, deprindere, conduită) - una din străvechile disciplini, obiectul de
studiu al căreia este morala, deci ea este ştiinţa despre morală, legile dezvoltării ei, aprecierea şi particularităţile ei specifice.
Morala (cuvânt latin mores – obicei, fire, caracter)este o totalitate de norme, principii, reguli, idealuri, etc., care determină
regulile comportării oamenilor şi modelează aspectele relaţiilor în societate.
Prin morală profesională se înţelege de regulă, normele de comportament profesional fiindcă are valoarea unor criterii de
referinţă pentru asigurarea progresului profesional, iar prin etica profesională se înţelege justificarea teoretică a necesităţii
respectării acestor norme.
Etica este teoria moralei
Morala prezintă obiectul de studiu al eticii.
Deontologia medicală (cuv. grec. Deon., deont (Os) datorie + logos – ştiinţă) – totalitate de norme etice necesare medicilor
pentru îndeplinirea cuvenită a funcţiilor sale profesionale. Deci DM este ştiinţa care studiază modalitatea îndeplinirii de către
medici a datoriilor sale profesionale atît faţă de bolnavi cît şi de oamenii sănătoşi
Etica şi Deontologia medicală (EDM) prevede ca medicii să îndeplinească la nivel cuvenit toate normele etico-deontologice în
condiţiile activităţii lor profesionale. Deci obiectul EDM este datoria profesională a medicilor de toate rangurile faţă de
bolnavi, față de cei sănătoşi, față de tot poporul, față de societate.
Sarcinile de bază ale eticii și deontologiei medicale

1. Studierea principiilor, normelor şi regulilor etico-deontologice, care favorizează calitatea şi eficacitatea tratamentului
pacienţilor;
2. Efectuarea măsurilor necesare pentru excluderea factorilor negativi în activitatea medicală;
3. Menţinerea permanentă a normelor relaţionale etico-deontologice stabilite între personalul medical şi pacienţi;
4. Excluderea consecinţelor negative urmate (convocate) de asistenţa medicală necalitativă;
5. Perfecţionarea permanentă a cunoştinţelor etico-deontologice generale şi profesionale a lucrătorilor medicali de toate
rangurile.
6. Respectarea principiilor etico-morale în compartimentul dezvoltării medicinii prin cercetările științifice efectuate pe
ființa umană.

Jurămîntul lui Hipocrate

Jur pe Apolo medicul pe Aschepios, pe Higria şi Panacee, pe toţi zeii şi zeiţele, luându-i ca martori, că voi îndeplini, pe
cât mă vor ajuta puterile şi priceperile, jurământul şi legământul care urmează.
Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi însoţi deopotrivă cu cei care n-au pe lume, voi împărţi cu el averea mea, şi la
nevoie, îi voi îndestuia trebuinţele, pe copii săi îi voi privi ca pe nişte fraţi şi, dacă vor dori să revină medici, îi voi învăţa fără
plată şi fără să le cer vreun legământ. Preceptele, lecţiile orale şi tot restul învăţăturii le vom împărţi fiilor mei, fiilor învăţătorului
meu şi ucenicilor uniţi printr-o făgăduială şi printr-un jurământ, potrivit legii medicale, dar nimănui altcuiva.
Voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, cât mă vor ajuta puterile şi mintea, şi mă voi referi şi le fac orice rău şi
orice nedreptate. Nu voi încredinţa nimănui otrăviri, dacă-mi va cere, şi nici nu voi îndemna la aşa ceva; astfel nu voi încredinţa
nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede.
Îmi voi petrece viaţa şi îmi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţenie. Nu voi practica operaţia scoaterii pietrelor
din băşica udului, lăsând-o în seama celor ce se ocupă cu aceasta.
În orice casă aş intra, voi intra spre folosul bolnavilor, păzândumă de orice faptă rea şi stricătoare cu bună ştiinţă, mai ales
de ademenirea femeilor şi a tinerilor, liberi sau sclavi.
Orice aş vedea şi al auzi în timp ce-mi fac meseria sau chiar în afară de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o
nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie.
Dacă voi respecta acest legământ fără să-l calc, să mă bucur pe deplin de viaţă şi de meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi.
Iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un sperjur, merit să am o soartă dimpotrivă.
În 1967 congresul II Mondial în deontologia medicală, care a avut loc la Paris, a găsit de cuviinţă să completeze jurământul
lui Hipocrate cu cuvintele:
„Jur să-mi perfecţionez cunoştinţele toată viaţa”.

Jurămîntul medicului din Republica Moldova

Primind înaltul titlu de medic şi întrând în exerciţiul funcţiunii medicale, jur că voi respecta cu sfinţenie acest solemn
legământ:
Voi lupta pentru sănătatea pacienţilor mei, le voi respecta voinţa şi le voi cere consimţământul pentru a-i trata; Nu voi permite
ca între datoria mea şi pacientul meu să se interpună consideraţii de afiliere politică, vârstă, credinţă, naţionalitate, origine etnică,
rasă, sex, statut social;
Voi acorda respect în cel mai înalt grad vieţii fiinţe umane, încă din momentul concepţiunii;
Voi intra în fiecare casă numai pentru binele bolnavilor mei, ferindu-mă de orice rău şi de orice ademenire;
Voi păstra secretele încredinţate de pacienţii mei, chiar după moartea pacienţilor;
Voi perfecţiona în permanenţă cunoştinţele şi măiestria medicală spre a le practica cu pricepere şi demnitate;
Colegii mei îi vor considera ca pe fraţii mei, respectându-le demnitatea şi onoarea. Voi solicita sfatul colegilor şi eu însumi nu
voi refuza niciodată a le da un sfat şi ajutor;
Patima, invidia, vanitatea şi ura nu vor găsi loc în sufletul meu;
Voi preţui şi stima ca pe părinţii mei, pe profesorii care m-au învăţat această artă.
Jur că nu voi uita nici o clipă de menirea supremă a medicului, de responsabilitatea mea, faţă de popor şi de ţară.
Fac acest legământ în memoria lui Hipocrat, în mod solemn, liber, în faţa dascălilor şi colegilor mei sub cuvânt de onoare
să păstrez cu fidelitate şi devotament acest jurământ întreaga mea viaţă. Jur!

ARIA DE CUPRINDERE A ETICII MEDICALE:

•accesul la servicii
•cercetarea medicală
•ingineria genetică
•sănătatea mintală
•reproducerea artificială
•transplant
•sfarşitul vieţii
•drepturile pacienţilor
•confidenţialitatea datelor

PRINCIPII ETICE :
1. Principiul non-vătămării “primum non nocere”
2. Principiul autonomiei
3. Principiul beneficiului
4. Principiul dreptăţii,echităţii, justiţiei
 CODUL
DEONTOLOGIC AL LUCRĂTORULUI MEDICAL
ŞI AL FARMACISTULUI
DISPOZIŢII GENERALE. OBIECTUL, SCOPUL
ŞI SFERA DE REGLEMENTARE
1. Codul deontologic al lucrătorului medical şi al farmacistului (în continuare – Cod) reglementează conduita, valorile şi
angajamentele morale fundamentale în baza cărora se exercită profesiunea de lucrător medical şi farmacist pe teritoriul
Republicii Moldova.
2. Prezentul Cod are drept scop:
a) stabilirea normelor de conduită pentru lucrătorii medicali şi farmaciştii din Republica Moldova;
b) creşterea prestigiului şi consolidarea autorităţii profesiei de lucrător medical şi farmacist;
c) instituirea unor standarde unice de conduită pentru toţi lucrătorii medicali şi farmacişti;
d) informarea cetăţenilor cu privire la conduita pe care trebuie să o adopte toţi lucrătorii medicali şi farmaciştii din
Republica Moldova;
e) prevenirea eventualelor încălcări de origine morală.
3. Codul exprimă adeziunea lucrătorilor medicali şi a farmaciştilor la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată
de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 septembrie 1948, Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului
şi Libertăţilor Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950 la Roma, alte tratate şi convenţii internaţionale la care Republica
Moldova este parte şi se realizează prin intermediul următoarelor obiective:
a) ocrotirea drepturilor pacienţilor;
b) respectarea obligaţiilor profesionale;
c) conştientizarea unui comportament corespunzător de către toţi membrii comunităţii medicale;
d) apărarea demnităţii şi a prestigiului profesiei de medic şi farmacist.
4. Prezentul Cod se aplică tuturor lucrătorilor medicali şi farmaciştilor din Republica Moldova, care activează fie individual,
fie în cadrul unor persoane juridice ce prestează servicii de sănătate ori acordă asistenţă în domeniul farmaceutic, indiferent de
forma juridico-organizaţională şi tipul de proprietate al acestora.
5. Normele prezentului Cod se întemeiază pe prevederile legislaţiei Republicii Moldova, ale tratatelor şi convenţiilor
internaţionale la care Republica Moldova este parte, totodată nu exclud şi nu substituie prevederile actelor normative care
reglementează activitatea profesională a lucrătorului medical şi farmacistului.

PRINCIPIILE DE CONDUITĂ ÎN ACTIVITATEA

MEDICALĂ ŞI FARMACEUTICĂ
6. Lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să fie model de comportament etico-profesional.
7. În exercitarea profesiei, lucrătorul medical şi farmacistul se ghidează de următoarele principii:
1) profesionalism:
a) lucrătorul medical şi farmacistul au obligaţia să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă,
eficienţă, promptitudine şi corectitudine;
b) lucrătorul medical şi farmacistul, în exercitarea profesiei, acordă prioritate intereselor pacientului, care primează asupra
oricăror alte interese;
c) lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să dea dovadă de maximă vigilenţă în acordarea serviciilor medicale şi în evitarea
complicaţiilor previzibile la pacientul aflat în îngrijirea lor;
d) este interzisă practicarea de către lucrătorul medical sau farmacist la unele activităţi care dezonorează profesia medicală.
Lucrătorii medicali şi farmaciştii se vor abţine, inclusiv în afara practicii profesionale, de la acte de natură să compromită
imaginea lucrătorului medical;
2) independenţă profesională – lucrătorul medical şi farmacistul se bucură de independenţă profesională, libertatea
prescripţiilor şi actelor medicale pe care le consideră necesare, în limitele standardelor aprobate și cu interzicerea
raționamentului de rentabilitate economică sau de ordin administrativ;
3) onestitate:
a) lucrătorul medical şi farmacistul au obligaţia să exercite actele medicale conform competenţei profesionale dobîndite cu
corectitudine;
b) în exercitarea profesiei, lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să manifeste stimă faţă de alte persoane, acţionînd şi
discutînd sincer şi corect orice chestiune;
4) integritate:
a) lucrătorul medical şi farmacistul au obligaţia de a susține sănătatea fizică şi mintală a omului, de a promova un mod
sănătos de viaţă, de a preveni îmbolnăvirile şi de a uşura suferinţele, respectînd dreptul la viaţă şi demnitate al fiinţei umane,
fără discriminări de vîrstă, sex, rasă, etnie, religie, naţionalitate, condiţie socială, ideologie, politică sau din orice alt motiv, atît
pe timp de pace, cît şi pe timp de război;
b) lucrătorul medical şi farmacistul au obligaţia de formare şi menţinere a unor relaţii profesionale în raporturile cu alți
lucrători medicali și farmaciști;
5) respect și acceptare:
 a) în exercitarea profesiei, lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să fie toleranţi, atenţi şi înţelegători cu alte persoane, cu
părerile şi valorile acestora;
b) relaţia lucrătorului medical şi a farmacistului cu pacientul şi reprezentantul legal al acestuia trebuie să fie bazată pe
respect mutual, încredere, confidențialitate și toleranță;
c) respectul faţă de fiinţa umană nu încetează nici după moartea acesteia;
6) responsabilitate, bunăvoință și solicitudine:
a) în exercitarea profesiei, lucrătorul medical şi farmacistul îşi asumă deplina responsabilitate în legătură cu deciziile luate;
b) lucrătorul medical şi farmacistul, în exercitarea profesiei, au obligaţia de a oferi prioritate calităţii actului medical, stării
de bine şi îngrijirii la cel mai înalt nivel a pacientului;
c) lucrătorul medical şi farmacistul sînt obligaţi să participe la activități de formare continuă;
d) lucrătorul medical şi farmacistul sînt în drept să colaboreze şi să coopereze cu colegii în interesul stării de bine a
pacientului;
7) încredere – calificarea profesională şi nivelul moral al lucrătorului medical şi farmacistului trebuie să inspire încredere
pacienţilor;
8) confidenţialitate – lucrătorul medical şi farmacistul sînt obligaţi să păstreze confidenţialitatea informaţiilor referitoare la
pacienţi, obţinute în cadrul activităţii sale profesionale;
9) loialitate:
a) lucrătorul medical şi farmacistul acţionează cu bună-credinţă în instituţia în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi în
relaţia cu pacientul;
b) lucrătorul medical şi farmacistul au obligaţia să se abţină de la orice act sau faptă care poate prejudicia imaginea,
prestigiul sau interesele legale ale instituţiei în care activează sau ale pacientului.
8. Lucrătorul medical sau farmacistul poate folosi numai calificarea la care are dreptul conform pregătirii profesionale, cu
excepția cazurilor de urgență vitală.
9. Dacă lucrătorul medical sau farmacistul consideră că nu are suficiente cunoştinţe sau experienţă pentru a asigura o
asistenţă corespunzătoare, el este obligat să solicite un consult cu alţi specialişti sau să trimită bolnavul la aceştia.

CODUL INTERNAŢIONAL AL ETICII MEDICALE al Asociaţiei Medicale

Mondiale (1949)
Derivă din Declaraţia de la Geneva a AMM. Adoptat de a Treia Adunare Generală a Asociaţiei Medicale Mondiale, Londra, oct.
1949 şi amendat de a 22-a Adunare Generală, Sydney, aug. 1968 şi a 35-a Adunare Generală, Venetia, oct. 1983 şi Pilanesberg,
Africa de Sud, oct. 2006

Datoriile medicului în general:

 Un medic va practica un raţionament profesional independent şi va menţine la cel mai înalt nivel comportamentul profesional faţă
de bolnavi.
 Va respecta drepturile pacientului sau competent psihic de a accepta sau refuza tratamentul propus.
 Nu va permite ca judecata sa să fie influenţată de profitul personal sau discriminare.
 Medicul va fi dedicat să ofere servicii medicale competente în deplină independenţă morală şi profesională, cu compasiune şi
respect faţă de demnitatea umană.
 Se va comporta onest cu pacienţii şi colegii şi va raporta autorităţilor pe acei medici care practica profesiunea neetic sau
incompetent sau care exercita acţiuni de fraudă sau înşelătorie.
 Nu va primi nici un beneficiu financiar sau alte avantaje numai pentru a face recomandări pacientului sau a prescrie produse
medicale specifice.
 Va respecta drepturile pacienţilor, colegilor şi ale altor profesionişti ce lucrează în domeniul medical.
 Va recunoaşte rolul pe care îl are în educaţia publicului dar va manifesta reţinere în divulgarea descoperirilor sau a tehnicilor
sau tratamentelor noi pe canale neprofesionale.
 Va certifica numai ceea ce personal a verificat.
 Va face tot ce poate pentru a folosi resursele medicale spre binele pacienţilor şi comunităţii.
 Va căuta ajutor de specialitate dacă sufera de boli fizice sau mentale.
 Va respecta codurile naţionale şi locale ale eticii.

Datoriile medicului faţă de pacient

 Medicul va avea permanent în minte obligaţia de a apăra viaţa umană.*
 Datorează pacientului său completă loialitate şi totalitatea cunoştinţelor sale medicale.
 Ori de câte ori o examinare sau un tratament se afla deasupra capacităţilor sale, se va consulta cu un coleg sau va îndrepta pacientul
către un alt medic care are abilitatea necesară.
 Va respecta dreptul pacientului la confidenţialitate.
 Este etic să divulge informaţia confidenţială atunci când pacientul consimte la aceasta sau atunci când există un pericol sau o
ameninţare iminentă la adresa pacientului sau a celorlalţi şi această ameninţare poate fi îndepartata numai prin încălcarea
confidenţialităţii.
 Va acorda asistenţă medicală de urgenţă ca datorie umanitară, până când se va convinge că alţii pot şi vor să o facă în locul său.
 Atunci când serveşte unei a treia părţi, să se asigure că pacientul său are deplină cunoştinţă de această situaţie.
 Nu va intra în relaţii sexuale sau în alte relaţii abuzive sau de exploatare faţă de pacientul său actual.
Datoriile medicului faţă de colegi
 Un medic se va comporta faţă de colegii săi tot aşa cum şi-ar dori că aceştia să se comporte faţă de el.
 Nu va submina relaţia pacient-medic a colegilor în scopul de a atrage pacienţii.
 Când este medical necesar va comunica cu colegii care sunt implicaţi în îngrijirea aceluiaşi pacient.
 Această comunicare va respecta confidenţialitatea şi va fi limitată la informaţia necesară.

CARTA EUROPEANĂ privind drepturile pacientului

Drepturile Pacientului sunt drepturi care se înscriu în Drepturile Fundamentale ale Omului. Aceste drepturi au ca obiectiv
promovarea pe termen lung în cadrul sistemului de sănătate publică a autonomiei pacienţilor, susţinută de dreptul natural la viaţă,
integritate corporală şi sănătate.

Prin drepturile pacientului se înțeleg toate posibilitățile de care dispune individul pentru a-și apăra interesele în calitatea sa de pacient.
Oricărui drept al pacientului îi corespunde o obligație a cuiva (a medicului, a instituției medicale, a autorității publice sau a statului)
de a satisface acest drept. Drepturile pacientului presupun accesul echitabil la servicii medicale; calitatea serviciilor medicale;
respectarea pacientului ca fiinţă umană, a demnităţii şi integrităţii sale de om.

În 2002 ”Rețeaua spiritului cetățenesc activ” (Active Citizenship Network) a propus Carta Europeană a Drepturilor Pacienților.
Ulterior, în 2005, Comitetul Economic şi Social European, elaborează un aviz cu privire la Drepturile Pacientului în care recunoaşte
toate drepturile incluse în Cartă. Carta stipulează 14 drepturi, după cum urmează:

 dreptul la măsuri preventive;

 dreptul la accesibilitate;
 informare corectă;
 consimțământ informat;
 alegere liberă;
 respectul intimităţii şi confidenţialității;
 respect pentru timpul pacientului;
 respectarea standardelor de calitate;
 dreptul la siguranţă;
 dreptul la inovaţie;
 evitarea suferinţei şi durerii care nu sunt justificate;
 dreptul la tratament personalizat;
 dreptul de a manifesta nemulţumirea;
 dreptul de a fi compensate prejudiciile.
În Republica Moldova o descriere detaliată a drepturilor şi responsabilităţilor pacientului, garantarea şi protecţia acestora sunt
incluse în Legea cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului nr.263-XVI din 27.10.2005, publicat în monitorul în
Monitorul Oficial Nr. 176-181, la data 30.12.2005, art Nr : 867. Data intrării în vigoare : 30.06.2006.

Capitolul 1. Articolul 2. Principiile de bază ale realizării drepturilor pacientului

Principiile de bază ale realizării drepturilor pacientului constau în:

a) respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi a demnităţii fiinţei umane în domeniul ocrotirii sănătăţii;

b) recunoaşterea vieţii umane, a sănătăţii omului ca valoare supremă;

c) orientarea spre menţinerea vieţii, a sănătăţii fizice şi psihice a pacientului în procesul prestării serviciilor de sănătate;

d) respectarea valorilor morale şi culturale ale pacientului, a convingerilor lui religioase şi filozofice;

e) recunoaşterea pacientului, iar în cazurile prevăzute de legislaţie, a reprezentantului său legal (a rudei apropiate), în calitate de
participant principal la luarea deciziei privind intervenţia medicală;

f) reglementarea drepturilor, responsabilităţilor şi a condiţiilor de limitare a drepturilor pacientului în scopul protecţiei sănătăţii
acestuia şi respectării drepturilor altor persoane;

g) încrederea reciprocă dintre pacient şi lucrătorul medical.

Capitol 2. Articolul 5. Drepturile pacientului
Pacientul are dreptul la:
a) asistenţă medicală gratuită în volumul stabilit de legislaţie;

b) atitudine respectuoasă şi umană din partea prestatorului de servicii de sănătate, indiferent de vîrstă, sex, apartenenţă etnică,
statut socioeconomic, convingeri politice şi religioase;

c) securitate a vieţii personale, integritate fizică, psihică şi morală, cu asigurarea discreţiei în timpul acordării serviciilor de
sănătate;

d) reducere a suferinţei şi atenuare a durerii, provocate de o îmbolnăvire şi/sau intervenţie medicală, prin toate metodele şi
mijloacele legale disponibile, determinate de nivelul existent al ştiinţei medicale şi de posibilităţile reale ale prestatorului de
servicii de sănătate;

e) opinie medicală alternativă şi primirea recomandărilor altor specialişti, la solicitarea sa ori a reprezentantului său legal (a rudei
apropiate), în modul stabilit de legislaţie;

f) asigurare de asistenţă medicală (obligatorie şi benevolă), în conformitate cu legislaţia;

g) informaţii cu privire la prestatorul de servicii de sănătate, profilul, volumul, calitatea, costul şi modalitatea de prestare a
serviciilor respective;

h) examinare, tratament şi întreţinere în condiţii adecvate normelor sanitaro-igienice;

i) informaţii exhaustive cu privire la propria sănătate, metodele de diagnostic, tratament şi recuperare, profilaxie, precum şi la
riscul potenţial şi eficienţa terapeutică a acestora;

j) informaţie completă privind factorii nocivi ai mediului ambiant;

k) exprimare benevolă a consimţămîntului sau refuzului la intervenţie medicală şi la participare la cercetarea biomedicală (studiul
clinic), în modul stabilit de prezenta lege şi de alte acte normative;

l) acceptare sau refuz în ce priveşte efectuarea ritualurilor religioase în perioada spitalizării în instituţia medico-sanitară,
dacă aceasta nu afectează activitatea ei şi nu provoacă prejudiciu moral altor pacienţi;

m) asistenţă a avocatului sau a unui alt reprezentant în scopul protecţiei intereselor sale, în modul stabilit de legislaţie;

n) informaţie privind rezultatele examinării plîngerilor şi solicitărilor, în modul stabilit de legislaţie;

o) atacare, pe cale extrajudiciară şi judiciară, a acţiunilor lucrătorilor medicali şi ale altor prestatori ai serviciilor de sănătate,
precum şi a funcţionarilor responsabili de garantarea asistenţei medicale şi a serviciilor aferente în volumul prevăzut de
legislaţie;

p) îngrijire terminală demnă de o fiinţă umană;

q) despăgubire a daunelor aduse sănătăţii, conform legislaţiei.

Capitol 2. Articolul 6. Limitarea drepturilor pacientului

(1) Pacienţii pot fi supuşi numai acelor limitări care sînt compatibile cu instrumentele privind drepturile omului.

(2) Drepturile pacientului pot fi limitate în caz de:

a) spitalizare şi examinare a bolnavilor ce suferă de boli psihice, în conformitate cu Legea nr.1402-XIII din 16 decembrie 1997
privind asistenţa psihiatrică,ţinînd cont de solicitările pacientului, în măsură adecvată capacităţii lui de exerciţiu;

b) examinare medicală obligatorie a persoanelor care donează benevol sînge, substanţe lichide biologice, organe şi ţesuturi;

c) efectuare a examinării medicale preliminare obligatorii, în scopul depistării bolilor ce prezintă pericol social, în timpul angajării
la serviciu şi în cadrul examinărilor medicale periodice obligatorii ale lucrătorilor de anumite profesii, imigranţilor şi emigranţilor,
a căror listă se aprobă de Ministerul Sănătăţii;

d) efectuare a examinării medicale obligatorii, inclusiv pentru depistarea infecţiei HIV/SIDA, a sifilisului şi a tuberculozei la
persoanele aflate în penitenciare;
e) spitalizare şi izolare obligatorie (carantină) a persoanelor afectate de infecţii contagioase şi a celor suspectate de vreo
boală infecţioasă ce prezintă pericol social.

DECLARAȚIA DE LA GENEVA
Declaratia WMA de la Geneva adoptată de Adunarea Generala a Asociației Medicale Mondiale, Geneva, Elvetia, septembrie
1948.

LA MOMENTUL ADMITERII IN PROFESIA MEDICALA:

JUR SOLEMN sa imi consacru viata in slujba omenirii;

VOI PASTRA profesorilor mei respectul si recunostinta datorate;

VOI PRACTICA profesia cu constiinta si demnitate;

SANATATEA PACIENTULUI MEU va fi primul meu considerent;

VOI RESPECTA secretele care imi sunt marturisite, chiar si dupa ce pacientul a murit;

VOI PASTRA prin toate mijloacele aflate in puterea mea, onoarea si traditiile nobile ale profesiei medicale;

COLEGII MEI vor fi surorile si fratii mei;

NU VOI PERMITE ca aspectele privind varsta, boala sau handicapul, crezul, originea etnica, genul, nationalitatea, apartenenta
politica, rasa, orientarea sexuala, situatia sociala sau orice alt factor sa intervina intre datoria mea si pacientul meu;

VOI PASTRA respect maxim pentru viata umana;

NU IMI VOI FOLOSI cunostintele medicale pentru a incalca drepturile omului si libertatile civile, chiar si sub amenintare;

FAC ACESTE PROMISIUNI in mod solemn, liber si pe onoarea mea.