FIZICĂ

P r o f . d r. P e t r u P Ă Ș C U Ț Ă

 Mecanică newtoniană.

 Oscilaţii. Unde elastice. Acustică.

 Electricitate. Magnetism.
 Electromagnetism. Unde electromagnetice.
 BIBLIOGRAFIE

1. P. Păşcuţă, S. Rada, Fizică I, [Link], Ed. Cluj-Napoca, 2013.

2. E. Culea, Fizică – Elemente de fizică pentru ingineri, Ed.
Risoprint, 2010.
3. R. Fechete, Elemente de fizică pentru ingineri, [Link], Ed.
Cluj-Napoca, 2008.
4. I. Ardelean, Fizică pentru ingineri, [Link], Ed. Cluj-Napoca,
2005.
5. P. Lucaci, Fizică, Ed. Casa Cărții de Știință, 1997.
6. Gh. Cristea, I. Ardelean, Elemente fundamentale de fizică:
Mecanică, căldură și termodinamică, vol. I, Ed. Dacia, 1980.
7. P. W. Sears, M. W. Zemansky, H. [Link], Fizică, Ed. Didactică
și Pedagogică, București,1983.
8. Sears and Zemansky's University Physics with Modern Physics,
13th Edition 13th Edition
 Cursul 1
Cuprins
 Noțiuni introductive
 Mărimi fizice şi unităţi de măsură
 Elemente de calcul vectorial
 Înmulţirea unui vector cu un scalar
 Produsul scalar
 Produsul vectorial
 Produsul mixt și dublul produs vectorial
 Adunarea şi scăderea vectorilor
 Operatori vectoriali diferenţiali
 Operatorul gradient
 Operatorul divergență
 Operatorul rotor
 Teorema divergenţei
 Teorema lui Stokes
 Noțiuni introductive
Alfabetul grecesc
Litera Litera
Nume Nume
grecească grecească
Aα Alfa Νν Niu
Bβ Beta Ξξ Csi
Гγ Gamma Οο Omicron
Δδ Delta Ππ Pi
Eε Epsilon Ρπ Ro
Zξ Zeta ΢σ Sigma
Нղ Eta Στ Tau
Θθ Teta Τυ Ipsilon
Ιι Iota Φυ Fi
Κκ Kappa Υχ Hi
Λλ Lambda Φψ Psi
Μμ Miu Χω Omega
[Link]
 Noțiuni introductive

Fizica - ştiinţă a naturii care studiază structura, proprietăţile şi

formele de mişcare și de transformare ale materiei.

Materia are două forme de existenţă:

 substanţa – particule elementare cu masa de repaus
nenulă;
 câmpul – particule elementare cu masa de repaus
nulă.

Mărimile fizice – descriu cantitativ proprietăţile materiei şi

fenomenele desfăşurate de acestea.

Mărimile fizice se împart în:

 mărimi fizice fundamentale;
 mărimi fizice derivate.
 Mărimi fizice şi unităţi de măsură

Exemple:
 metrul – reprezintă lungimea egală cu distanţa parcursă de
lumină în vid în timp de 1/ 299.792.458 dintr-o secundă;

 secunda - este durata a [Link] perioade ale radiației

corespunzătoare tranziției între două niveluri hiperfine ale
stării fundamentale a atomului de cesiu 133 în repaus la
temperatura de 0 K;

 kilogramul - este definit având în vedere valoarea numerică

fixată a constantei Plank, care este egală cu
6,62607015×10-34, atunci când este exprimată în kg⋅m2⋅s-1;
Mărimile fizice derivate – toate celelalte mărimi fizice.
Sunt exprimate cu ajutorul unităţilor de măsură derivate.
 Elemente de calcul vectorial

Mărimile fizice:
 mărimi scalare
 mărimi vectoriale

Pentru a reprezenta un vector putem folosi metoda grafică

sau metoda analitică.

Metoda grafică

Segmentul are lungimea proporţională

cu modulul mărimii vectoriale pe care
o reprezintă, iar direcţia săgeţii indică
sensul de acţiune al vectorului.
 Elemente de calcul vectorial

În reprezentarea analitică, un vector se exprimă prin proiecţiile sale pe un sistem de

axe ortogonale, de exemplu, sistemul cartezian:    
A  Ax  i  Ay  j  Az  k

i, j, k sunt sunt versorii axelor de

coordonate Ox, Oy, Oz
Ax, Ay şi Az notăm proiecţiile
vectorului A pe axele Ox, Oy, Oz
Componentele vectorului A sunt:
A x  A  cosα  sinβ
A y  A  sinα  sinβ
A z  A  cos β
 Adunarea (compunerea) și scăderea vectorilor
  
Suma a doi vectori A şi B este de asemenea un vector: S  A  B

Metoda paralelogramului Metoda triunghiului Folosind reprezentarea

analitică:
   
  A  A x  i  A y  j  Az  k
B S
   
α B  Bx  i  By  j  Bz  k

A Rezultă:
   
S  (Ax  Bx )  i  (Ay  By )  j  (Az  Bz )  k
S  A 2  B2  2A  B  cosα
Metoda poligonului

Vectorul sumă este:

    
S  A BCD
 Adunarea (compunerea) și scăderea vectorilor
  
Diferența a doi vectori A şi B este vectorul: D  A  B

D  A 2  B2  2A  B  cosα

Folosind reprezentarea
analitică:
   
A  A x  i  A y  j  Az  k
   
B  Bx  i  By  j  Bz  k

Rezultă:
   
D  (Ax  Bx )  i  (Ay  By )  j  (Az  Bz )  k
 Înmulţirea unui vector cu un scalar
   
B  aA Ex: F  m  a
Produsul scalar
   
C  A  B  A  B  cosα Ex: L  F  d
          
Produsul scalar este comutativ: A  B  B  A şi distributiv: A  (B  C)  A  B  A  C
       
Folosind reprezentarea analitică: A  Ax  i  A y  j  Az  k și B  Bx  i  By  j  Bz  k
       
Rezultă: A  B  (Ax i  A y j  A z k)  (Bx i  B y j  Bz k)  deoarece:
  
 A x Bx ( i  i )  A x B y ( i  j )  A x Bz ( i k)       
   i  i  j  j  k  k  1  1  cos0
1
 A y Bx ( j i )  A y B y ( j j )  A y Bz ( jk) 
   și
 A z Bx (k i )  A z B y (k j )  A z Bz (kk) 
           
 A x B x  A y B y  A z Bz i  j  i  k  j  i  j  k  k  i  k  j  11 cos90  0
 Produsul vectorial
  
Ex: M  r  F
Produsul vectorial a doi vectori A şi B este un vector C :
  
A xB C al cărui modul este: C  A  B  sin 
Direcţia vectorului C este perpendiculară pe planul format de vectorii
A şi B iar sensul este dat de:

regula burghiului drept: sensul vectorului C coincide cu sensul de

înaintare al unui burghiu al cărui mâner efectuează o rotaţie de unghi
minim în planul vectorilor A și B pentru a-l aduce pe A peste B;

regula mâinii drepte: orientăm palma mâinii drepte cu degetele

întinse de‐a lungul vectorului A (degetul mare orientat perpendicular
pe celelalte degete) iar apoi îndoim degetele înspre vectorul B, pe
drumul cel mai scurt. Degetul mare vă va da direcția şi sensul
vectorului produs vectorial dintre A şi B.
 Produsul vectorial
   
Produsul vectorial este anticomutativ: A  B  B  A

dar este distributiv faţă de adunare:

      
A  (B  C)  A  B  A  C
Folosind reprezentarea analitică:
       
A  Ax  i  A y  j  Az  k și B  Bx  i  By  j  Bz  k
  
Deoarece: i j k
       
i  i  j j  kk  0 Rezultă: A  B  A x A y A z
şi: Bx By Bz
        
i jk i k  j jk  i
        
j  i  k k i  j k  j  i
 Produsul mixt și dublul produs vectorial
Produsul mixt include ambele tipuri de înmulţiri dintre vectori.
Rezultatul produsului scalar dintre vectorii C şi produsul
vectorial al altor doi vectori A şi B este un scalar, D:
  
(A  B)  C  D
Folosind reprezentarea analitică:
    Ax Ay Az
A  A x  i  A y  j  Az  k   
    Rezultă: (A  B)  C  B x B y Bz
B  Bx  i  By  j  Bz  k C x C y Cz

Rezultatul aplicării produsului vectorial între trei vectori este un vector:

   
A  B C  D
        
A  B  C  B  (A  C)  C  (A  B)
 Operatori vectoriali diferenţiali

Operatorii diferenţiali permit exprimarea locală (punctuală) a legilor fizicii. Aceşti

operatori vectoriali (gradient, divergenţă şi rotor) pot fi exprimaţi cu ajutorul
operatorului diferenţial notat ”∇”, numit ”nabla”. În coordinate carteziene, operatorul
”nabla” are expresia:

     
  i  j k
x y z
Operatorul Laplace:

             
      
2
i j k i j k 
 x y z   x y z 
2 2 2
  2 2
x 2
y z
 Operatori vectoriali diferenţiali

În funcţie de modul prin care acest operator “se aplică” unei mărimi fizice scalare sau
vectoriale se obţin trei situaţii distincte:
 gradient - dacă se aplică unei funcţii scalare;
 divergenţă - dacă se aplică prin produs scalar unei funcţii vectoriale;
 rotor - dacă se aplică prin produs vectorial unei funcţii vectoriale.

Operatorul gradient se aplică unor funcţii scalare, transformându-le în mărimi

vectoriale. Dacă notăm funcţia scalară cu φ =φ (x, y, z) atunci, în coordonate
carteziene, expresia gradientului mărimii scalare este:

     
  grad  i j k
x y z
 Operatori vectoriali diferenţiali
Operatorul divergenţă se aplică funcţiilor vectoriale prin operaţia de înmulţire scalară.
Dacă notăm funcţia vectorială cu A atunci, în coordonate carteziene:
   
A  Ax  i  Ay  j  Az  k
iar expresia divergenţei este:
  A x A y A z
  A  divA   
x y z
Operatorul rotor se aplică funcţiilor vectoriale prin operaţia de produs vectorial. Dacă
aplicăm rotorul funcţiei vectoriale:    
A  Ax  i  Ay  j  Az  k
se obţine:
  
i j k
      A z A y    A x A z    A y A x 
  A  rotA  
  
 i   z  x j  
k
x y z  y z     x y 
Ax Ay Az
Teorema divergenţei (Gauss - Ostrogradski) din matematică face posibilă trecerea de
la integrala pe suprafaţa închisă S la integrala pe volumul V delimitat de suprafaţa
închisă:

  
 A  dS 
S
 divA  dV
V

Teorema lui Stokes din matematică face posibilă trecerea de la integrala pe conturul C
la integrala pe suprafaţa S determinată de contur:

  
   
 A dl 
C S
  A  dS