ELECTROTEHNICA

Elaborat : ing. Doncescu Dumitru

1984
 CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

Fenomenele electrice şi magnetice se cunoşteau din antichitate. Apro-

fundarea cunoştinţelor legate de aceste fenomene s-a făcut mult mai tîrziu. Abia
la sfîrşitul secolului al optsprezecelea (la 1785 ), Ch. A. Coulomb, folosind balan-
ţa de torsiune, a determinat interacţiunile meca nice dintre mici corpuri elec -
trizate .
Un avînt în dezvoltarea studiului şi cercetării electromagnetismului
s-a făcut simţit la 18 00, cînd fizicianul A. Volta a construit prima pilă electrică .

Cu ajutorul pilei electrice s-a obţinut curentul electric de conducţie.

Astfel, s-a permis studiul fenomenelor de electroliză şi celelalte efecte ale cu-
rentului electric.
Fenomenul inducţiei electromagnetice descoperit de M. Faraday în
1831 a constituit baza aplicaţiilor tehnice de producere, transport şi utilirrnre
a energiei electromagnetice.
Mai tîrziu 1 în 1873, J. C. Maxwell aprofundează şi elaborează teoria
cîmpului electromagnetic.
Verificată prin experienţă de H.Hertz în 1888, teoria cîmpului elec-
tromagnetic avea să fie ulterior transpusă în aplicatii practice şi să se fina-
lizeze în transmiterea de informaţii prin intermediul undelor electromagnetice.
Un rol important în progresul studierii şi cercetării fenomenelor elec -
tromagnetice l-au avut şi oamenii de ştiinţă româ ni: N. Vasilescu Karpen,
C.Budeanu, St.Procopiu, P. Andronescu şi R.Răduleţ.

Constantin Budeanu a colaborat activ la lucrările CEI (Comisia Elec-

trotehnică Internaţională) încă dinainte de al doilea război mondial, iar în 19641
academicianul Remus Rllduleţ a fost ales preşedinte al Comisiei Electrotehnice
Internaţionale.
 - 6 -

1. 1. Noţiuni de calcul vectorial

ln prezentarea fenomenelor electrice şi magnetice din acest manual,

se vor folosi mărimi şi operaţii de calcul vectorial care se cer a fi clarifi-
cate de la început.

Mărime scalarll sau scalar este o proprietate fizică ce este carac -

terizată printr-un singur număr. De exemplu : masa, timpul, energia, puterea,
sarcina electrică, cu ren tul electric.

Vectorul este o mărime caracterizată printr-o valoare numerică,

o direcţie şi un sens în lungul acestei direcţii.

De exemplu: forţa, viteza, acceleraţia, drumul, intensitatea cîmpu-

lui electric, inducţia magnetică.

Reprezentarea grafică se face cu ajutorul unui segment de dreaptă de

lungime proporţională cu valoarea numerică, avînd o direcţie şi o săgeată pe
direcţie care semnific1! sensul vectorului.
Vectorul se notează cu ajutorul unei litere prevăzută deasupra cu o
bară (Exemplu: viteza V).
Dacă vectorul se proiectează pe cele trei axe de coordonate rectan -
i-:ulare ox, oy şi oz, se obţin componentele vectorului pe cele trei axe. Dacă

vectorul este A, atunci cele trei componente sînt : Ax, Ay şi Az.

Componentele vectorului sînt mărimi scalare. (Fig. 1. 1)

z
- - ----~
Az / '
/
/

)(

Fig. 1. 1. Vectorul A, proiecţiile şi vectorii unitari

i, î, I.
 - 7 -

Celor trei axe, li se pot asocia vectori unitari sau versori ortogonali
dupli cum urmeazli:
- axei ox, versorul f ~

- axei oy, versorul T:

- axei oz, versorul k.
Cu ajutorul vectorilor unitari, vectorul Ă se poate prezenta şi sub
forma :

A Ax r+ Ay T+ ~z k (1. 1)

Modulul unui vector este valoarea lui numericii.

Se noteaz!i f!irli barii :

(1. 2)

iar pentru versori ITI ITI Ik I 1

Cîmp de scalari. Cîmp de vectori. Dacii într-un domeniu fiecare

punct este caracterizat printr-<> mlirime scalarii, domeniul constituie un cîmp
de scalari. In schimb, dacii fiecare punct dintr-un domeniu este caracterizat
printr-un vector, domeniul constituie un cîmp de vectori.
Produsul scalar a doi vectori. Se numeşte produs scalar a doi vec -
tori A şi B, expresia:

ĂE AB cos oe (1. 3)

în care A şi B sînt modulele vectorilor A şi B, adicli :

A \A I iar B IBI

Unghiul°" este unghiul format de cei doi vectori A şi Îl (fig. 1. 2).

 - 8 -

Fig. 1. 2. Vectorii A şi B formeazli un-

ghiul oC.

Se observ!! că produsul scalar a doi vectori este o mllrime scalarll.

(AU cos oC este un scalar).
Produsul scalar este comutativ. adicll:

BA (1. 4)

Produsul vectorial a doi vectori. Se noteazll Ă x B şi este prin de -

finiţie tot un vector, C,de modul AB sin o<: (Fig. 1. 3), adicll:
C =AX Îl
în care: ICI ~ AB sin ol. (1. 5)

Direcţia vectorului C este normalll pe planul format de vectorii A şi

B iar sP.nsul vectorului C pc aceastll direcţie se determinll dupll regula bur-
ghiului drept (Fig. 1. 3 a şi h).
i'rlxă

~ lt&-8::,~;~-k- 48&ff~

I--------
I
Â
A

' - c-• - (-Ax.o;;) =BxA

--
ol
Fig.1.3 a) Produsul vectorial C Ă x E. b) Hegula burghiului drept.
 - 9 -

- In ce const!i regula burghiului drept ? Se considera originea comună

a vectorilor  şi D ca fiind fix!i. Se roteşte, în planul vectorilor, vîrful pri -

mulul vector A în spre vectorul B, pe drumul cel mai scurt. Acestui sens de
rotire al vectorului A elitre '.e, îi corespunde dup!i regula burghiului drept un
sens pentru vectorul C, normal pe planul în care se face rotirea.
Produsul vectorial nu este comutativ, adlcll.:

xx n (B X A) (1. 6)

Produsul scalar şi vectori·al pentru versorii Î, J, k determin!! urmă­

toarele rezultate:

î i = 1. 1, cos 00 =1 ; T J=1 ; k k 1:
o
i î = 1. 1. cos 90 O; j k = o ; k i = o;

iar produsul vectorial

î x î = l. 1 sin 0° = O ; j x j = O ; k x k O·
'
Î x î = k; 1 x k = i; k xi= Î,

1. 2. Simbolurile mlirimllor fizice

Mllrlml geometrice

1 = lungime s - spaţiu

r = razll A - suprafatl
 = lungiwe de undl V ,.. volµm

t - timp W - vltezll unghiularii

T - perioadli f - frecventl
'b - constantil de timp W - pulsaţie ( 2'1 f)
n - turaţie v - vitez!l
a - acceleraţie
 - 10 -

Forţă - Masă

F - forţii G - greutate
p - presiune m - masii.

Energie. Putere. Ciildurii

W - energie 9 - temperatura în °c
P - putere T temperatura absolutli în °K
Q - cantitate de cl!ldurtl 'rl, - randament

Miirimi electrice
C - capacitate CJ - permitivitatea absohitli
i5 (D) - inducţia electricii f, - permitivitatea vidului
0
E (E) intensitatea cimpului Cr - permitivitatea relativii
electric
E - tensiune electromotoare re zis tiv itatea electric l1
(t.e.m.)
G - conductanţă electrică V - potenţial electric
I - intpnsitatea curentului 'V- flux electric
elr.ctric
q - sarcina electricii pune -
tualii
R - rezistenţ:1 electric!!
U - tensiune electric11
/ciidere de tensiune)

Ml!rimi magnetice
B <B) - Inducţia magneticii 'X m - susceptivitate magneticii
H Intensitatea cîmpu -
/H) - f- - permeabilitate absolută
lui magnetic
L - inductivitate JL O - permeabilitatea vidului
M - inductivitate mutualii .f'r - permeabilitate relativii
llm - re luctanţii magne - <f> - flux magnetic
tic11
Um - tensiune magneticl
Umm - tensiune magnetomotoare
 - 11 -

CAPITOLUL 2

ELECTROSTATIC A

2. 1. Fenomene electrice. Sarcina electrică. Cîmp electric.

fntensitatea cîmpului electric în vid

Din timpuri îndepărtate s-a observat că niici corpuri sînt atrase de

alte corpuri frecate în prealabil cu o bucată de postav. Hezultatul acestor ex-
perienţe făcute de-a lungul timpului şi în diverse locuri de pe p1imînt s-au re-
petat.
Spre exemplu, cu ajutorul unei vergele de sticlă frecată întîi
cu o bucată de mătase, se poate atrage un mic corp P<' car·e-1 vom numi
corp de probi! şi pe care îl vom descrie în contim1a1·e. Sµunem
că acest fenomen care apare în condiţiile experienţei noastre este un fenomen
electric; vergeaua de sticlă şi m11tasea s-au electrizat şi acestea se afll! în-
tr-o nouă stare, stare de electrizare.
In jurul acestor oorpuri, s-a creat un cîmp electric.
S-a constatat eă sînt şi alte. moduri în care se creeaz11 cîmp electric:
acţiuni mecanice exercitate asupra unor corpuri;
încăb:irca anumitor corpuri;
- contact cu anumite corpuri deja electrizate;
- iradierea cu raze Roentgen sau raze ultraviolete;
- apropierea de un corp electrizat;
- variaţia în timp a unui cîmp magnetic (cîmpul magnetic va fi defi-
nit ulterior).
Explorarea cimpului electric se face cu ajutorul corpului de probii
realizat dintr-o bobiţi! de soc, învelită cu o foită metalică foarte subţire.

Corpul de probă îndeplineşte urm11toarele condiţii:

- prin contact cu vergeaua de sticlă sau bucata

de mătase obţine o stare de electrizare;
 - 12 -

- pentru a m: modifica starea de electrizare a cîmpului supus ex-

plorlirii, starea de electrizare a sa trebuie sll fle slabii;
- starea sa de electrizare sll fie invariabilii;
firul de suspendare s!i fie foarte subţire, greutate neglijabilii şi

izolant,
Metalizarea corpului de probii se face pentru ca asupra lui sll ac -
ţioneze numai forţe (s~ nu aparii cuplu).
Prin explorarea cîmpului, se constatll prezenta forţei de naturii e-

lectricli Fe exercitatll de cîmp asupra corpului de probll în fiecare punct al

domeniului (Fig. 2. 1. ).

0---•-------,~
4
..te--
f

Fig. 2 . 1. Forţa de naturii electricii Fe.

Forţa este egalll cu produsul dintre o mii.rime scalarll ce carac-

terizeazll starea de electrizare a micului corp de probii şi care se numeşte

sarcinll electricii. {notatll cu q) şi o mlirime vectorialii ce .'.)aracterizeazll în

punctul respectiv {local) cîmpul electric în vid şi care se numeşte intensitatea
cimpului electric în vid (notll cu Ev).

Relaţia se scrie: Fe = q Ev (2. 1)

Interesantll a fost constatarea potrivit clireia într-un · punct dat, la

sţllri de electrtzare tr~nsmise corpului de prn~li de la vf3rgeau11; de ~ticlll res .,.
pectiv de la bucata de mlltase, forta electrioll a avut 11en1u,1rt diferite pe ace-
iaşi direcţie. Concluzia trasll în urma experienţei a fost cil sarcina electricii
poate avea semne opuse. S-a convenit:- corpul de probii are sarcinii pozitivii
cind i se transmite starea de electrizare de la vergeaua de sticlii şi are sar -
 - 13 -

cinll negativll atunci cînd prin contact starea de electrizare o primeşte de la

bucata de mlltase.
S-a mai convenit sensul intensit!iţii cîmpului electric: sensul de la sar-
cina pozitiv!!. elitre sarcina negativ!!.. Linia continull tangent!!. în fiecare punct la di-
recţia local!!. a vectorului intensitatea cîmpului electric, se numeşte linie de
cîmp electric (Fig. 2. 2).

Fig . 2. 2. Liniile de cîmp electric .

Referitor la noţiunea de vid, trebuie înţeles . c11 reprezint11 o sta-

re limită elitre care se tinde cînd densitatea de masă a corpurilor tinde cti-
tre zero.
Din formula (2. 1 ) se deduce cll forţa din cîmp electric este omopa-
ralel!I. cu intensitatea cîmpului electric cînd sarcina electric11 asupra c1!reia
acţioneaz!I. este pozitiv!!. (Fig. 2. 3) şi antiparalelll în cazul c!I. aceast11 sarcinll
este negativll (Fig. 2. 4 ).

q>-o
----0---41-.-------•---
~

Fi~. 2. 3. Sensul forţei în cazul q > O.

 - 14 -

-----•---401---f_<_tJ_----4___
~

Fig. 2. 4. Senmil forţei în cazul q < O.

2. 1. 1. Conductori, semiconductori, izolanţi

Experimental se constat!!. că orice corp pus în contact cu un corp

electrizat este respins de acesta. Timpul de respingere diferă de la corp la
corp şi variază de la microsecunde pînă la ore sau zile.
Corpul la care acest timp este de ordinul microsecundelor
( lf's 10-6s) poarU denumirea de conductor.
Cînd acest timp este de ordinul secundelor, atunci corpul este semi-
conductor. In fine,corpul care posedl un timp de respingere de ordinul orelor
sau zilelor se numeşte izolant .

2. 1. 2. Formula lui Coulomb

In 1785, Charles A.Coulomb folosind balanţa electrică de torsiune a

determinat o expresie pentru forţele care se exercită între două corpuri de
probă practic punctiforme, încărcate cu sarcini electrice q şi q , plasate în
1 2
vid la distanţa. R.
Vectorial expresia se scrie în cazul respingerii dintre sarcini
(q1 > O; q 2?0 sau q < O; q .c:. O) astfel (Fig.2 . 5):
1 2

1 ql q2
(2. 2)
 - 15 -

12
. .~ 1i2
f
1-1
•
,€

Fig. 2, 5. Forţele electrice de respingere.

Cînd sarcinile electrice sînt de semn contrar ( q -;;,, O; q <. O sau

1 2
q
1
< O q > O) forţa este de atracţie şi are expresia (Fig. 2. 6):
2

l u (2. 2a)
4'Jf 6 0 R

Fig. 2. G. Forţele electrice de atracţie

fi reprezint!! versorul unitar al vectorului fi ;

în care:
R

l Farad
f.o = - - - - ( Sistemul Internaţional SI) reprezint!! permiti -
9 metru
4 'JT 9. 10
vitatea vidului.
Scalar, relaţiile de mai sus se expriml1 pentru vid astfel:

F (2. 2b)

2. l. 3. Cîmpul electric al unei sarcini electrice punctuale

Din formula lui Coulomb, s-a determinat forţa de naturl1 electricl1 e-

xercitau de sarcina punctuall1 q asupra sarcinii punctuale q (presupunern,
1 2
ql > O şi q
2
> O) (Fig. 2. 7).
 - 16 -

Fig. 2, 7.

Dar sarcina q ,plasau în cîmpul electric Ev produs de sarcina

2 1
q , este supusă forţei de natură .electrică: F e = q Evl
1 2
Aceste forţe sînt egale dar sînt altfel exprimate.
Deci F 21 = Fe

sau 1 ql q2
4 'lT f.o 2 ii.R = q2 Evl
R

Din această relaţie,rezultă expresia cîmpului electric în vid la distan-

ţa R de sarcina electrică q :
1

1
Hre 0

sau în cazul general;

E (2. 3)
V

In cazul sarcinii electrice punctuale, rezultă că intensitatea cîmpu -

lui electric este radială şi scade invers proporţional cu patratul distanţei. In
cazul sarcinii pozitive (q > O), sensul cîmpului electric este spre exterior
(Fig. 2. 8) iar cînd sarcina este negativă (q < O),sensul cîmpului electric este
invers (Fig. 2. 9).
 - 17 -

Fig. 2 . 8 . Sensul ctmpului Fig . 2. 9. Sensul cîmpului electric spre

electric spre exterior (q -::,-0) interior rq < O)

2. 1. 4. Unităţi df' m!lsură

U'litllţile de măsudl indicate. vor corespunde Sistemului Internaţional

~ adoptat legal în ţara noastră .

In acPst si stern, unitate.a de ml!sură pentru sarcinll electricii se numeşte

c oulomb şi se notea z ă C. Din relaţia 2. 2b) se determin!! c1I intre douli sa r -

cini electrice încllrcate cu sarcina electricl! de 1 coulomb fiecare, plasate. la
distanţa de l metru în vid, se e.xercitll forţa de 9. 10
9
newtoni (N).
Unitatea de măsur!I a intensit~ţii cîmi-ilui electric se numeşte volt pe
metru rv / m). Din (2 . ·1),rezultli el! în vid într-un punct din cîmpul electric, in-
tensitatea acestui cîmp are valoarea de un volt pe metru cînd asupra sarci-
nii electrice de un coulomb plasau în acest punct, se exercită forţa egală cu
un newtan.
Din considerente practice, pentru sarcina electrică,se folosesc sub
multiplii coulombului. Aceştia sînt : milicoulombul (1 m C = 10 - C)
3
şi micro-
-6
coulombul ( 1 f- C = 10 C ).

2 . 2. Tensiunea şi potenţialul electric

Un corp aflat în stare de electrizare cu s a rcina electric li q ', lăsat

liber într-un cîmp electric creat de o sarcinli punctuală q, se va deplasa ra-

dial în lungul unei linii de cîmp -,uh acţiunea forţei de naturll electrică Fe
(Fig. 2. 10).
 - 18 -

Din cunoştinţele anterioare referitoare la lucrul mecanic, se ştie

cll acesta se poate determina atunci cînd se cunoaşte forţa şi drumul pe care

se deplasează corpul sub influenta acestei forte .

I 2
ol D C

,;

Fig. 2. 10. Forţa electrică Fe deplasează sarcina electrică cf.

Pre31punem el! sub acţiunea forţei de natură electric!! Fe , sarcina

electric!! q' s-a deplasat din 1 în 2.

ln punctul 1 , modulul forţei electrice este:

q q'
2
4'1T €, 0 r
1

iar î n 2

Sl! calcull!m lucrul mecanic efectuat de forţa electric!! atunci cînd

sarcina se deplaseaz!! din l în 2.

Pentru el! forţa nu rămîne constantă, scade cu patratul distanţei , vom

calcula lucru l mecanic pe mici porţi u ni. De-a lungul fiecărei porţiuni, se con -

si deră că forţa este constantll. ln fina l ,se obţine lucrul mecanic d intre 1 şi 2,
pe care-l notl!m _L , ca suma lucruri lor mecanice elementare de pe fiecare
12
porţiune în parte.
Considerăm porţiunea de drum dintre k şi I.
Modulele forţelor electrice la capete vor fi în punctul k
q'
F
ek
q
2
iar în punctul e va fi
4'1f t o r k q q'
Fe ~
l 2
4 ,Î E., re
 - 19 -

Pent ru c it punctel~ k şi l stnt foarte apropiate.putem considera cit

F = F
ek el

şi c il

q q'
= F
Dec i : el

Dar lucrul mecanic elementa r efectuat între k şi l este

.6L = Fek (rl - rk)

Se o bţine ~L
q q' (r
- r k) =
q q ' (__!_ _ _ l)
4 1f E,o r k r l 1 4 'l1 E,o r k rl

Lucrul mecanic tot a l pe drumul 1. 2 este

2 2 , 2
__L_L ( 1 1
Ll2 El ÂL E
1 4 'JT €,o rk rl
-;4-r
o 1 ( r: r: )

sau L12 = 41Teo

q q'
[ (
1
rl
1
- r-
a
) +
1
r
a rb
1
) + • • •• +

(1- - -)+
1 1 - - -1) ]
.. . + (
rk ~ rn r2
Se observl1 cit se reduc anumiţi termeni ş i obţinem :

(2. 4)

în care r respec t iv r sînt d i stanţele punctelor 1 şi 2 faţlt de sarcina q.

1 2
Aceastlt rel aţie se poate pune sub forma

1
q' r (2. 4a)
l

c a re repr ezint!! lucrul mecanic specific, numit tensiune electricii, dintre pune -
tele 1 şi 2 şi notatl1 cu u 12 , adicl1 :

Ll2 q 1 _1_)
0 ~
-q-,- r r (2 . 5)
12 4 !'E.o 1 2
 - 20 -

Tensiunea U este dată de diferenţa a doi termeni: V şi V

12 1 2

q
în care

Termenul de forma lui V sau V se no!tează cu V, în cazul general,

1 2
şi se numeşte potenţial electrostatic .
Se demonstrează că tensiunea electrică U nu depinde de forma dru -
12
mului dintre 1 şi 2.
Tensiunea electrică u 12 , exprimau în funcţie de cele două potenţiale,

capătă forma :

In cazul în care punctul 2 se confundă cu punctul 1,drumul este în-

chis.
Se demonstrează că, de-a lungul unui drum închis, tensiunea electrică

este egală cu zero. Notînd drumul închis cu litera grecească r (gama), se scrie

o (2. 6 bis)

Această relaţie reprezintlt teorema potenţialului electrostatic,

Dacă punctul 2 se depărtează la infinit, tensiunea electrică U es -
12
te egală cu potenţialul V întrucît V devine egal cu zero;
1 2

LlOO
-- = V (2. 7)
q' 1

Din ace astă expresie se poate defini noţiunea de potenţial electrosta-

tic V.
Potenţialul electrostatic V, dintr -un punct oarecare din cîmpul elec -
trie, reprezintă raportul dintre lucrul mecanic efectuat de forţele electrice ale
cîmpului pentru deplasarea sarcinii electrice din acest punct la infinit şi sar-
cina electrică respectivă.
 - 21 -

electrică
Tensiunea U
12 ~egală cu diferenţa potenţialelor V
1
şi V , se
2
numeşte şi diferenţă de potenţial.

In cazul cîmpului electric uniform şi omogen_, intensitatea cîmpului

electric este aceeaşi în toate punctele cîmpului iar tensiunea dintre 1 şi 2 va

fi : L 2

u12
12
-q-,- EE V
.C:.l E
V
1
12
(2 . 8 )
1

Cîmpul uniform şi omogen se reprezintă grafic prin linii drepte , pa -

ralele şi la aceeaşi distanţă. Drumul pe care se calculează lucrul mecanic es -
te reprezentat de segmentul de dreaptă 1 (Fig. 2. 11).
12

Fig. 2. 11. Cîmp electric uniform şi omogen.

Dad se consided sarcina electrică egală cu unitatea, se poate de-

fini tensiunea electrid astfel:
Tensiunea electrică dintre două puncte, situate într-un cîmp electro -
static (invariabil în timp )1 este prin definiţie egală cu lucrul mecanic efectuat
de forţele electrice pentru deplasarea unităţii de sarcină electrică pozitivă în-
tre cele două puncte.

2. 2. 1. Unităţi de măsură

In sistemul de unităţi S I unitatea de măsură a tensiunii electrice

(diferenţei de potenţial) şi a potenţialului electrostatic _se numeşte volt (V).
 - 22 -

Precizare .Pînă acum şi în continuare, se notează cu simboluri" ma-

juscule mfrimile constante în timp şi cu minuscule, cele variabile în timp.

Exemplu:
Tensiunea electrică constantă în timp se notează cu U şi v a riabilă

cu u .

2.2.2 . Aplic aţii

1. Să se determine ecuaţia mişcării s = f (t) şi ecuaţia vitezei

v ~ f (t), pentru particula cu sarcină electrică q, într-un cîmp electric uni-
form şi omogen de intensitate E. Se consideră viteza iniţială a particv.lei V aoQ
o
şi spaţiul iniţial s ~ O (Fig. 2 . 12).
0

f>O

Fig. 2. 12.

Hczolv a re.
Cîmpul electric omogen se reprezintă grafic prin linii de cîmp, a le
intcnsitl:!ţii cîmpului electric~. paralele şi echidistante.

Pentru determinarea ecuaţiilor s = f(t) şi v = f (t), se scrie legea

dinamicii cunoscut!:! din mec a nică :

°F ma

ln acest caz,forţa F este forţa de natură electrică:

F = qE.
e
 - 23 -

Aceast!l forţ!l acţioneaz!l asupra corpului.

Prin urmare se poate scrie

F = F'
e
sau
q E mă

prin care datele noi introduse sînt:

m - masa particulei;
â - acceleraţia imprimat!!. corpului de forţa Fe.

Tot din aceast!l relaţie, rezult!l cil mişcarea particulei se face în di -

recţia şi sensul cîmpului electric. Este o mişcare rectilinie Se

poate scrie în modul q E = ma

Rezult!l acceleraţia a = ~
m

Cum a este constant!!., mişcarea particulei în cîmp este uniform ac -

celerat!l.
Ecuaţia vitezei este de forma :

q E
V (t) VO + at -m--t.

Ecuaţia de mişcare este

2
a t q E 2
s (t) S +Vot+ ---t
o 2 2 m

cu condiţiile iniţiale date prin problem!!. :

V (0) = V O = 0 1
s (0) = 80 = 0 •

In Fig. 2. 13, este reprezentarea graficii..

 - 24 -

Fig. 2. 13.

Din grafic se poate determina la orice moment t T acceleraţia,

viteza sau sp aţiul parcurs de particuHL

2. Se consider!!. o diod!!. electronic!!. cu vid (Fig. 2. 14) avînd tensiu-

nea anodic!!. U A = 200 V, distanţa dintre catod şi anod d = 10 cm. Admiţînd

c!!. electronii au vitez!I. nul!!. la emisia de pe catod, se cere timpul T în care

un electron str1!.bate spaţiul catod - a nod şi viteza v (T) cu care soseşte pe

anod.
Rezolvare . Cu rezultatele din prima problem!!. avem

d ~ s (T) ~ T2 s au
2 m

-31
2.9,1•10 0,1 -9
vqE
T -= - - ~ =
1. 6. 10
-19
. 2000
(s) = 24, 8 .10 s 24,8 ns

în care :
-28 -31
masa electronuh.1 i m ~ m = 9, 1. 10 g = 9, 1. 10 kg;
e
-19
- sarcina electronului q = q
P,
1,G.10 c;

Fig.
 - 25 -

- intensitatea cîmpului E -l : 200

2 OOO V / m
d 10. lv-2

-19
7
24,8. 10- 9 = 0,84 .10 m / s .
2000
şi viteza V (T) ~ T = l,B.lO ·
m 9, 1 . 10-
31

S-a neglijat modificarea masei în funcţie de vitezli deoarece :

m m
o o
m :! m
2 7 o
1 - ( !.2.) 0,84 10 >2
C 1 -
3 • 108

în care:
8
c = viteza luminii = 3 . 10 m / s;
m = masa corpului pentru viteza v ;
m = masa corpului pentru viteza v •
o o'
7
v = V (T)=0,84 . lOm / s.
o

2. 3. Cîmpul electrostatic în vid al unor reparti~ii de sarcini .

Superpoziţia

S-a demonstrat anterior, elf intensitatea cîmpului electric în vid pro-

dus de un corp punctual, înclircat cu sarcina electricii. q , la distanţa R, este
egalii. cu:

1
Ev=
41TE,o

Dac li în vid sînt n sarcini, atunci intensitatea cîmpului electric în

vid, rezultant într-un punct oarecare P, este datli de suma geometric li (vecto -
rial li) a intensitliţilor pe care fiecare corp încllrcat le -ar produce separat în
punctul considerat (Fig. 2. 15):

+ t vn (2. 9)

Enunţul de mai sus reprezintli teorema superpoziţiei.

 - 26 -

Fig. 2. 15. Cîmpul electric rezultant E

V

Aceastli teoremă se aplicli şi în cazul altor repartizliri de sarcinii

electricii.
Jn naturii, sarcina electricii poate fi repartizatli pe fire, suprafeţe

sau suh formă de sarcini de volum. Caracterizarea locall! se face în îiecare

ca;,; în parte cu ajutorul unei densitliţi de linie, suprafaţli sau volum. Pentru o
repartizare uniformii se defineşte:
Densitatea sarcinii de linie

(2. 10)

iar sarcina electricii totală de pe porţiunea de lungime I este

(2. 10a)

Densitatea sarcinii de suprafaţli fs :

(2. 11)

iar sarcina electrică totalii de pe suprafaţa A este

q ~ f s A (c). (2. lla)

 - 27 -

Densitatea sarcinii de volum

_q_
V (2. 12)

iar sarcina electricll. tot a l!! din volumul V este

(2. 12a )

In cazul c1! existll. toate tipurile de sarcinll. electric1l. : punctiform1!,de

linie,de suprafaţll. şi de volum, atunci expresia cîmpului electric va fi obţinut

prin superpoziţia cîmpurilor generate de fiecare sarcinll. electric1l. în parte .

2. 3 . 1. Aplicaţie

In punctele A (a, O) şi B (O, a) se afl1l. doull. corpuri punctuale cu

sarcinile electrice q şi respectiv - 2 q . S11 se determine intensitatea şi poten -
ţialul cîmpului electric în origine O (O, O) (Fig. 2. 16)
Date numerice: a == 10 cm; q = 1fc .

j'
8 (O,a)

E~8

1
X
fq,4 4(«,tJ)

Fig. 2. 16.

Rezolvare. In originea O, intensitatea cîmpului electric rezultant este

suma vectorialll. a cîmpurilor produse de fiecare sarcinll. în parte.
 - 28 -

EO -- iE2
OA + E2
OB (4;i 0
a2)
2
+ (-~ 2
4'1Te. 0 a
)2
sau
9 6
q 9. 10 . 10-
EO
4'Jf e,o a
2 V6 = -1 2
(10 )
Y5 = 90 1{s = 200 _y_
m

Prin super.poziţia potenţialelor (se consideră potenţialul de la infinit,

egal cu zero)se obţine :

q 2 q q
vo V (a) + V (a)
A B 4'11' c,0 a 4'li l:0 a 41T_E: 0 a
sau
9 -6
9. 10 . 10
vo - - 0,1
- 900 V.

2. 4. · Cîmpul electrostatic în conductoare

Pentru a determina cîmpul electrostatic în conductoare este necesar

să considerăm modelul structurii sale microscopice. Acest model constll din :
- o reţea ionică rigidă încărcată pozitiv;
- un fluid electronic încărcat negativ. distribuit în condiţii de omoge -
nitate în aşa fel incit sarcinile electrice de semn contrar să se compenseze,
determinînd o densitate de volum a sarcinii rezultante nulă. In Fig. 2. 17 este
reprezentată reţeaua ionică sub forma unui grilaj iar fluidul electronic prin
puncte uniform repartizate în condiţii de omogenitate .

. .....
., . • • I\

,. . ...
•
,
• • I

I •• . ..,.
....
• • :JI

\I• •

Fig. 2. 1 7. Conductor omogen . neaccelerat.

 - 29 -

Imprimîndu-se conductorului o mişcare accelerată într-un anumit sens,

urmare inerţiei, electronii sub acţiunea forţelor de inerţie se vor deplasa în
sens opus, apărînd o regiune în care sarcinile electrice negative sînt în exces
faţă de sarcinile pozitive. In regiunea opusă va apare un exces de sarcini pozi-
tive.
Urmare grupării sarcinilor în cele două regiuni, se va naşte un cîmp
electric orientat dinspre regiunea încărcau pozitiv spre regiunea încărcată ne -
gativ (Fig. 2:1a ). Electronii vor fi supuşi acţiunii unor forţe electrice şi unor
forţe neelectrice (Fig. 2. 19).

,, ---- -~ • 1'°1
..... -~~ •I\
, J
.,,,
'!'
._..,.,. I-
.,
,111
/ I _. . ~

~I) J
~
-- i.,,
.....
-~
I
---- --.
"' ~
,,, I,'

Fig. 2. 18. Conductor accelerat.

Cînd cele două forţe devin egale, electronul se opreşte:

Fe + F neel o. (2 . 13)

Fig. 2. 19. Forţele care se exercitli asupra

unui electron într -un conductor acce -
lerat.

Aceastli relaţie reprezintli condiţia de echilibru electrostatic.

 - 30 -

Folosind relaţia (2. 1. ), condiţia de echilibru electrostatic se mai scrie :

qe E +F
neel
o (2. 13a)

sau
F
E + __n..c.e.c.el_
o (2. 13b)
qe
în care: qe - sarcina electronului. F neel
In cazul în care conductorul este neaccelerat - - O şi condiţia
qe
de echilibru electrostatic devine

E o, (2. 14)

adică :

în regim electrostatic, intensitatea cîmpului electric este nulă în în-

teriorul conductoarelor(omogene din punct de vedere fizic şi chimic) neac-
celerate.
Consecinţe privind constatarea c!I. în conductoare cîmpul electric E=O.

1. In regim electrostatic, toate punctele unui conductor au acelaşi

potenţial. Considerăm două puncte oarecare A şi B ale unui conductor (Fig. 2. 20).

comlvclor

Fig. 2. 20. Două puncte A şi B

ale unui conductor în regim electrostatic.

Aplicînd formula (2. 8i se obţine:

(2. 15)
 - 31 -

îinînd seama de faptul c!l, în regim electrostatic, cîmpul electric este

nul în interiorul conductoarelor (c!lci în caz contrar, sub acţiunea forte lor elec -
trice F = q E ar exista o mişcare ordonat!l a electronilor ceeace nu este în
e e
acord cu regimul electrostatic), se poate scrie:

(2. 15a)

sau

(2. 15b)

Cum alegerea punctelor A şi B a fost arbitrarii, rezult!i c!i toate pune .-

tele conductorului au în regim electrostatic acelaşi potenţial.

2. In regim electrostatic, în interiol'Ul unei cavit!iţi situate într -un

conductor, cîmpul electric este nul. Pentru demonstratie admitem existenţa u-
nei linii de cîmp electric în interiorul cavit!iţii (Fig. 2. 21).

c11no'velor

Fig. 2. 21.

Cum punctele A şi B, situate la extremit!iţile liniei de cîmp (sînt

puncte ale conductorului), au acelaşi potenţial:

VA = VB respectiv V A - VB 01

din formula(2. 15)se deduce cli

(2. 16)
 - 32 -

Dar cum l este diferit de zero, rezult!!. c!I. în cavităţile conductoarelor nu

AB
există cîmp electric ( E = O). Acesta se numeşte efectul de ecran al conductoare-
lor şi se foloseşte în mod frecvent în practică.

2. 5. Cîmpul electric în substanţă

Din punct de vedere al proprietăţilor electrice, aşa cum s-a ar Mat

anterior, materialele se împart în trei categorii: izolante (dielectrici), semi -
conductoare şi conductoare .
In conductoare există particule încărcate cu sarcină electrică care
se pot deplasa liber în interiorul corpului, sarcini libere.

In dielectrici, particulele _ încărcate cu sarcină electrică nu se pot de -

plasa, ele fiind reţinute de forţele intramoleculare (forţe din interiorul molecu-

lelor).
Aceste particule se mai numesc sarcini legate. Sub influenţa cîmpului
electric, ele pot doar s1l. -şi modifice poziţia relativă, adică, să sufere o mică

deplasare; particulele înc!1rcate pozitiv se vor deplasa în sensul cîmpului iar

particulele încărcate negativ se vor deplasa în sens contrar cîmpului. Această

schimbare a poziţiei reciproce a particulelor microscopice, încărcate pozitiv şi

negativ , sub influenţa unui cîmp electric,se numeşte polarizarea dielectricului.

Din punctul de vedere al fenomenului de polarizare se disting două

categorii de dielectrici: dielectrici nepolari şi dielectrici polari.

2. 5. 1, Dielectricii nepolari. conţin molecule neutre din punct de

vedere electric, formate din particule pozitive şi negative, al:ltfel aşezate încît,
în stare nepolarizată, fiecare moleculă produce un cîmp electric nul în exte-
riorul s1l.u. S1l. consider1l.m cazul cel mai simplu al atomului de hidrogen for-
mat dintr-un nucleu încărcat pozitiv în jurul c1l.ruia se roteşte un electron
încărcat negativ (Fig. 2. 22 a).
Orbita electronului este simetrică faţă de nucleu, astfel cil. din punc-
tul de vedere al producerii cîmpului electric, efectul electronului este acelaşi

ca Şi cînd sarcina lui ar fi concentrată în punctul în care se afl1l. nucleul.

Dac1l. se aplică un cîmp electric exterior, nucleul va fi deplasat în·
sensul cîmpulul, iar orbita electronului se modific!! astfel încît"centrul s!lu de
 - 33 -

acţiune" se schimbă şi nu mai coincide cu punctul în care se află nucleul

(Fig. 2. 22 b). Molecula va produce un cîmp electric în jurul său care va fi
identic cu cîmpul produs de nucleu şi de o sarcină fictivă echivalentă electro-
nului pe noua sa orbită (această sarcină fictivă este figurată punctat). Molecula

,..--0---,
/ '\ .,.--- ---0--- .....,
I
I
/ '
: (f) ) I
\
(f) '
I

' , ____ ,..

\ I \
/ '
6

Fig. 2. 22. Polarizarea dielectricilor nepolari.

a) molecula înainte de aplicarea cîmpului
electric
b) molecula dup11 aplicarea cîmpului electric.

este, deci, echivalent11 cu un ansamblu de dou11 sarcini electrice situate la dis -

tanţă mică una de alta. Acest ansamblu se numeşte dipol electric.
In general, un dipol electric este format din două sarcini + q şi - q,
egale şi de semne contrare, situate în dou11 puncte aflate la o distanţă I una
de alta (Fig. 2. 23).

Fig. 2. 23. Dipol electric

Se numeşte moment electric j5, al unui dipol electric, mllrimea j5 = ql,

unde vectorul Î este dh!'ijat de la sarcina negativ11 la sarcina pozitivll şi are mă­
rimea egaHl cu distanţa dintre aceste sarcini. Se poate arllta c!I. suma tuturor
momentelor dipolilor electrici dintr-un corp este egalll cu momentul electric al
acelui corp.
 - 34 -

Experimental se constat!l. c!l. momentul mecanic pe care-l not!l'.m cu M

şi care acţioneaz!l'. asupra unui corp de prob!!'. dielectric, avînd momentul elec -
trie p, plasat în cîmp de intensitate E, are urm!l'.toarea expresie:

M=p X E (2. 17)

Aici, momentul electric p este o m!l.rime de stare a unui mic corp de prob!!.

dielectric care caracterizeaz!l'. starea lui global!!'. de polarizare.

Calculul cuplului care acţioneaz!l'. asupra unui dipol electric va con-
duce la un rezultat identic.
Forţa exercitau asupra sarcinii + q este (Fig. 2. 24):

F +qE
el

tar forţa exercitat!!'. asupra sarcinii - q este:

F e2 - q E'

E' (cîmp uniform) cuplul este:

î î XF
M X F ÎxqE (q l) X ]; =p X °E
2 el 2 e2

Fig. 2. 24. Notaţii folosite în expresia cuplului care acţioneaz!l'.

asupra unui di"pol electric.
 - 35 -

Rezultă deci pentru M aceeaşi expresie ca şi în cazul unui mic corp

rolarizat electric. In concluzie, orice corp polarizat electric este echivalent cu
un dipol electric sau cu o sumă de dipoli.
Revenind la problema polarizârii dielectricilor nepolari, se poate ară-
,,
ta. teoretic, că deplasarea nucleului respectiv deformarea orbitei electronului
sînt proporţionale cu intensitatea cîmpului electric. Aceasta înseamnă că dis -
tanţa I dintre sarcinile fictive ale dipolului şi momentul p al acestuia sînt
proporţionale cu E.

2. 5. 2. Dielectricii polari contin molecule care nu sînt neutre din

punctul de vedere al cîmpului electric produs, adică ele se comportă ca di -
poli electrici chiar în lipsa unui cîmp electric exterior. Efectul lor global es -
te însă nul deoarece moleculele sînt orientate întîmplător şi astfel ele se neu -
trali;:ează reciproc (Fig. 2, 25 a).

\ 0--0
e--0 l
~

I ~
~ ~~
t,

Fig. 2. 25. Polarizarea dielectricilor polari:

a) dipolii în absenta cîmpului electric;
b) dipolii după aplicarea cîmpului electric.

Dacă se aplică un cîmp electric, moleculele tind să se orienteze du -

pă direcţi a cîmpului (Fig. 2. 25 b) astfel încît efectul lor global este echivalent
cu acela al unor dipoli paraleli cu intensitatea cîmpului electric.
Cuplul electric exercitat asupra moleculelor este echilibrat de for-
ţele de agitaţie termică ce tind să redea moleculelor poziţiile lor haotice
anterioare : cu cit este mai intens cîmpul exterior, cu atît moleculele vor avea
o orientare mai apropiat!! de direcţia cîmpului, deci efectul lor global va fi
 - 36 -

mai mare. Se poate ar11ta c11 polarizaţia este proporţional11 cu lr,tonsltatea

cîmpului.
Experimental, se constat11 c11 în anumite condiţii, asupra corpurilor
izolante neînc11rcate cu sarcin11 electric11 dar introduse într-un cîmp electric,
se exercit11 forţe şi în plus apar şi momente care tind s 11 roteasc1l corpul.
Aceste forţe şi momente au alte propriet11ţi decît cele pe care le-am
stabilit în condiţiile de experimentare ale micului corp de prob11 şi deci nu au
leg11tur1l cu sarcina electric li. Astfel, se constat11 c!i asupra dielectricilor ne -
înc11rcaţi cu sarcinii electric11 acţioneaz1l forţe care depind de orientarea corpu-
lui nu numai de aşezarea lui în cîmp. In consecinţlL propriet!iţile electrice ale
dielectricilor nu sînt caracterizate pe deplin numai de sarcina electric11; este
necesar s11 se utilizeze şi o alt11 m!irime pentru a descrie comportarea lor;
aceast11 m11rime este un vector şi se numeşte moment electric.
Intr-o alU exprimare, se spune despre dielectricii la care momen-
tul electric este diferit de zero c11 sînt polarizaţi. Fenomenul în urma c1lruia
apar forţe şi momente de alt11 natur11 decît forţa datorit!i sarcinii electrice se
numeşte polarizarea dielectricilor.
Polarizarea dielectricilor poate fi de dou11 feluri: polarizare perma-
nent11 şi polarizare temporar11. Polarizarea permanentli este independenU eh in-
tensitatea cîmpului electric pe cînd polarizarea temporarli depinC:e de intensi-
tatea cîmpului electric în regiunea unde se afl!i corpul; polarizarea temporar11
dispare cînd corJ:Ail este scos d.e sub acţiunea cîmpului electric.
Practic toţi dielectricii :- solizi, lichizi sau gazoşi-prezinU o pola-
rizare temporar1l mai mult sau mai puţin accentuat11. In schimb, numai la
puţi ni dielectrici apare o polarizare permanent li. Uneori, polari zarea perma-
nent11 este condiţionat11 de anumite acţiuni exterioare de natur11 neelectricii,
de exemplu de deform11rl mecanice sau de înc11lzire. Polarizarea permanent!i
prin deformarea mecanic11. se numeşte polarizare piezoelectricii şi apare la
unele corpuri cristaline cum sînt cristalul de cuarţ şi sarea seignette.
Polarizarea prin înc11lzire se numeşte polarizare piroelectricii. O po-
hrizare permanentli puternic11 se realizeaz11 la corpurile numite electreţi, con-

stituite din anumite materiale (r!işini diferite, plexiglas etc.) care se supun
în stare topit11 unui cîmp electric intens. p11strîndu-şi dup11 solidificare starea
de polarizare un timp îndelungat.
 - 37 -

2. 6. Intensitatea cîmpului electric în inte_riorul

corpurilor polarizate. Inducţia electrică

Prin urmare,din cele prezentate, se înţelege că indiferent dacă mo-

leculele dielectricului sînt neutre sau nu din punct de vedere electric, atunci
cînd sînt introduse într-un cîmp electric, acestea capăU prin inducţie un mo-
ment electric.
Acest moment electric este proporţional cu cîmpul electric şi se si -
tuează pe direcţia liniilor de cîmp.
Să considerăm un cîmp electric omogen şi uniform de intensitate E
V
Vom introduce dielectricul în acest cîmp.
Efectul va fi polarizarea dielectricului - adică separarea sarcinilor
pozitive de cel al centrului sarcinilor negative în cazul dielectricilor nepolari~
la dielectricii polari va apare numai un efect de orientare al dipolilor electrici
existenţi în dielectric. Privit în ansamblu, dielectricul va rămîne neutru din
punct de vedere electric. Totuşi ia naştere un efect interesant: o suprafaţă a
dielectricului se va încfrca cu sarcină de un semn ( Ex; pozitivă) iar suprafaţa

opusă se va încfrca cu sarcină de sens contrar (negativă) (Fig. 2. 26).

Fig. 2. 26. Dielectric în cîmp electric omogen şi uniform E

V

In Interiorul dielectricului, sarcinile electrice de polarizaţie se neu -

tralizează r<:!Ciproc şi pe ansamblu, dielectricul este electric neutru (nu apar
sarcini suplimentare). Deci, sarcina de suprafaţă indusă pozitivă, trebuie să

fie egală în mărime absolută cu sarcina negativă indusă pe suprafaţa opusă.

 - 38 -

Aceste sarcini superficiale vor genera un cîmp electric în interiorul

dielectricului E' care se va opune cîmpului exterior E (Fig. 2. 27).
V

Fig, 2. 27. Cîmpul electric E' în interiorul

dielectricului.

Cîmpul rezultant în dielectric E este suma vectorială dintre cîmpul

exterior E şi cîmpul electric creat de dielectric, E'. Acest cîmp rezultant are
V
aceeaşi direcţie cu E dar este mai puţin intens.
V
Dacă un jielectric este aşezat într -un cîmp electric, sarcina indusă

pe suprafeţe va tinde s~ micşoreze intensitatea cîmpului iniţial.

Prin urmare, pentru caracterizarea cîmpului electric într-un dielec -

trie, nu mai este suficientă o singură mărime electrică ca în cazul cîmpulu•i
electric în vid unde se folosea E .
V
In acest caz se introduc noi mărimi după cum urmează:

Permitivitatea relativă a dielectricului, ca raport dintre intensitatea

cîmpului electric în vid EV şi intensitatea cîmpului rezultant în dielectric E,
notat~ cu €, :
r
E
V
-E- (2. 18)

Permitivitatea absolută a dielectricului €.:

c., = e0 cr în care t.0 = permitivitatea vidului

 - 39 -

Inducţia electrică în corp i;5:

(2 . 19)

Pentru vid, lr 1, se obţine :

Î)
V (2. 19 a)

2. 6. 1. Polarizarea electrică temporară caracterizează starea de po-

larizare a dielectricului. Este o mărime vectorială proporţională cu intensita-
tea cîmpului electric generat de sarcinile superficiale de polarizaţie (Fig. 2. 28)
şi are următoarea expresie vectorială:

Fig. 2. 28. Compunerea vectorilor:

E , E, E'
V
şi î\.
î\ c.o E'

Dar E + E' E
V

sau - E' E - E
V

De unde:
î> t = c.(E
O V
-E > .

Dar conform relaţiei (2. 18) E

V
 - 40 -

Se obţine:

E;
0
er E - eO E =c(f,
O r
-l)E = E0 Xe E (2.20)

în care mărimea:

X =C - 1 se numeşte susceptivitate electrică.

e r
Dacă dielectricul prezintă polarizaţie temporară 1\ şi polarizaţie per-
manentă pe care o notăm cu P , atunci polarizaţia dielectricului P va fi:
p

p =p + p
p t
Experimental se constată că între inducţia D, cîmpul electric din in-
teriorul dielectricului E şi polarizaţia P există relaţia:

(2. 21)

Din această expresie rezultă: determfoarea stării de polarizare a unui

dielectric se poate face complet numai cu ajutorul a două mărimi vectoriale: in-
tensitatea cîmpului electric E şi inducţia electrică f>. Inducţia electrică Î) se mai

numeşte şi deplasare electrică.

Unitatea de măsură a inducţiei electrice Îl, aceeaşi ca pentru polariza-

2
ţia P, este coulomb pe metru pătrat (C / m ).

2. 7. Fluxul electric

Fluxul electric printr-o suprafaţă _ plană situată într-un cîmp electric

omogen (Fig. 2. 29) este o mărime scalară, egală cu produsul dintre inducţia e-
lectrică D şi aria suprafeţei A (liniile de cîmp se consideră perpendiculare pe
suprafaţă):

V,r= DA (2, 22)

.D

Fig, 2. 29, Fluxul electric prin o suprafaţă plană,

 - 41

Dacă suprafaţa este o sferă de rază R, iar în centrul sferei este pla-
sată o sarcină punctuală q (Fig. 2 . 30), se observă că în fiecare punct al supra-
feţei intensitatea cîmpului electric este

E = _q__
4 'JTE,oR2

iar inducţia electrid D ==_9.__

2
4'TT R
Se obţine fluxul electric
2
'V= D ASferă 4'JT R = q

sau (2. 23)

Se poate demonstra că această egalitate este valabilă în cazul orică­

rei suprafeţe închise.

Relaţia (2. 23) reprezintă legea fluxului electric şi are următorul

enunţ: fluxul electric prin orice suprafaţă închisă este egal cu . sarcina elec -
trică din interiorul suprafeţei, indiferent de forma suprafeţei sau de Tepartiza-
rea sarcinii în interiorul suprafeţei.

2. 30. Fluxul unei sarcini electrice punctuale.

2. 8. Condensatoare electrice

Considerăm două conductoare 1 şi 2 încărcate cu sarcinile electrice

q şi q care îndeplinesc următoarele condiţii (Fig. 2. 31): sînt izolate printr-un
1 2
dielectric flfră polarizaţie permanentl!:
 - 42 -

- sînt foarte depllrtate de alte conductoare astfel incit toate liniile

de cîmp care pleacă de pe unul din conductoare sosesc pe cellllalt.

V,

\
1--Z
I
I
I
.,/
/

Fig. 2. 31. Conductoarele l şi 2 sînt încărcate

cu q şi q
1 2

Considerăm o suprafaţă închisli I: de o astfel de formli, încît în ex --

teriorul conductoarelor sli fie paralelii cu liniile de cîmp, să cuprindli pe toa-
te şi sli treacli prin cele douli conductoare.
Fluxul electric 1/II; prin suprafaţa închisli I: este nul deoarece în
interiorul conductoarelor nu avem cîmp electric, iar în exteriorul lor, liniile de

cîmp sînt parafele cu suprafaţa.

Din legea fluxului electric se obţine :

o = q
I:

sau : O =q
+ q , deoarece în interforul suprafeţei închise exis-
2 1
tă sarcinile electrice q şi q .
1 2

Rezultă + q = - q
1 2·

Sarcinile electrice de pe cele douli armături ale unui condens a tor e -

lrct ric !'lÎnt Pga le şi de semn contrar.
Se noteazli
 - 43 -

2. 8. 1. Teorema capacităţii electrice.

Raportul pozitiv dintre sarcina electrică pozitivă şi tensiune a dintre

armături:

C
_g__
(2. 24)
u

se numeştP. capacitatea condensatorului. Este independent!l de sarcină, de ten -

siune (pentru dielectric liniar) şi depinde numai de geometria armăturilor şi

de permitivitatea dielectricului.
Unitatea de măsură pentru capacitatea electrică în SI este faradul (F ):

1 Coulomb lC
1 farad sau 1 F
1 volt lV

2. 8 . 2. Capacitatea condensatorului plan.

Fig. 2. 32. Condensatorul plan.

Condensatorul plan este_ format din două plăci conductoare,paralele,

avînd un dielectric de permitivitate c între plăci (Fig. 2. 32).
Pllicile se află la distanţa d.
Pentru calculul capacităţii se foloseşte formula (2. 24.).

q q
C =
în care q reprezintă sarcina electrică din interiorul suprafeţei închise E ,Din
legea fluxului electric se obţine:
 - 44 -

DA t;EA = q

Tensiunea electrici! între cele dou!l pllici, pentru cîmp uniform şi omo-
gen, este: u = E d.
12

€.EA c,A
Se obţine: C == respectiv C (2. 25)
Ed d

La calculul ca pacit!lţii condensatorului plan s-a presupus el între ar -

ml!turi, cîmpul este uniform şi omogen adicll în oricare punct intensitatea
cîmpului electric este constant!l şi orientatll în lungul !iniilor de cimp.
Din expresia capacitllţii condensatorului plan se determinll unitatea
de ml!sur!l pentru permitivitatea e, : farad pe metru (F / m).
In practicii, dielectricul dintre cele doull plllci este constituit din mai
multe straturi diferite de permitlvitllţi; E. ,
1
c. 2 , E. . . .
3
€.n (Fig. 2. 33 ).

+f/,
++

Fig. 2. 33. Condensator plan cu n

straturi.

Calculul capacitlţil condensatorului cu mai multe straturi de dielec -

trie se realizeazll tot cu ajutorul relaţiei:

_q_ _q_
C
Vl-V2 u12

Se obţine:
A
C n (2. 26)
dk
!:
k == 1 ek
 - 45 -

2 . 8. 3. Capacităţi ecliivalente Condensatoare legate în serie şi

condensatoare legate în paralel

Se considerA condensatoare legate între ele în cele mai diferite mo -

duri avînd două borne de acces: A şi B (Fig. 2. 34).

Contkn,1,a/0,arl!

Fig. 2. 34. Condensatoare cu două borne de acces.

Dacă între A şi B se aplică tensiunea UAB, atunci pe arm!l.turile

condensatoarelor legate la capătul A, se va afla sarcina electrică qA.

Se defineşte capacitatea echivalent A între A şi B, raportul:

(2. 27)

Se va folosi aceastA definiţie la determinarea capacitAţii echivalente

a unui grup de condensatoare legate în serie şi apoi în paralel.
Legarea în serie a condensatoarelot, Se consideră n condensatoare lega-
te în serie fllră sarcină electric A iniţială şi avînd aplicat A tensiunea UAB la
bornele A şi B (Fig.2.35).

~----- (?____ ,(, ___ tn

r ) / / I
A ~ • f . l ~ +f. I -f.1
f , 11_~ ·; jjf)i.1 I -t-f,,~1 -f'n
,l:I ✓ li 1---~-I
~- li I I I

ţ -1 {/; ;- Ui 1-~/7
r:f2 x23 ~n-f, n

11
Fig. 2. 35. Condensatoare legate în serie.
 - 46 -

ln raport cu bornele A şi B, intereseazll capacitatea echivalentll C

eAB'
Pentru cil sarcina electricll iniţialii s-a considerat nulll, rezultll cil
tn Interiorul suprafeţei I: 12, se poate scrie :

-q +q -=O
1 2

La fel se scrie şi pentru suprafaţa închisll I; 3:

o •

Pentru E n- 1 ,n :
o •

Rezultll:

La legarea în serie, sarcinile de pe armllturile condensatoarelor

sînt egale.
Aplicînd teorema potenţialului electrostatic (2. 6 bis) se scrie :

La legarea în serie, tensiunea aplicatll este egalll cu suma tensiu-

nilor de la bornele condensatoarelor.
Capacitatea echivalenU va fi :

q
CeAB =

sau:
q 1
 - 17 -

Rezultll:
1
+ •.. ... •. + (2. 28)
C
n

Valoarea inversll a capacitllţii echivalente este egalll cu suma valori-

lor inverse ale capacitllţilor condensatoarelor legate în serie.
Legarea în paralel a condensatoarelor . Considerllm condensatoarele
c , c . .. .. .. ... Cn legate în paralel fllrll sarcinllelectricll inlţialll (Fig.2.36).
1 2
La bornele AB este . aplicatll tensiunea UAB = U.
Care va fi capacitatea echivalentll CeAB?

 /- - - - - - - - - - - - - - -- --.._
\

, .... -
8
.

...._ ___ - - --- -- 'i2 71?3 ~

------ ../

-.Fig. 2. 36. Condensatoare legate în paralel.

Aplicînd teorema potenţialului electrostatic pe contuz,ul · r 12 , se ob-

ţine:

idem pentru conturul r23

o

iar pentru conturul I'n :

Rezultll:
 - 48 -

Sarcina electricii qA se reglleeşte pe armliturile condensatoarelor :

Se obţine:

Capacitatea echivalentll între bornele A şi B va fi:

ql + q2 + .••..•. + qn C U
n n
u u

Se obţine în final simpliflctnd cu u:

(2. 29)
 - 49 -

CAPITOLUL 3

ELECTROCINETICA

3. 1. Starea electrocinetică. Intensitatea curentului de conducţie.

Mişcarea sarcinilor electrice (purtătorilor de sarcină) generează fe-

nomene care pot avea aplicaţii practice utile.
Electrocinetica- dupli cum arată denumirea - reprezintll partea din
Electrotehnică ce se ocupă cu studiul mişcării acestor purtători de sarcină,

cauza care pune în mişcare aceşti purtlitori şi efectele mişcării lor.

In electrostatică, sarcinile electrice nu se deplasau, nu s-a con -
statat schimb de energie cu exteriorul; singurul efect stabt lit a fost apariţia

unui cîmp electric.

Starea electrocinetică se poate pune în evidentă pe baza unei experien-
ţe. In acest sens, două corpuri conductoare A şi E încărcate cu sarcini e-
lectrice şi aflate la potenţiale VA respectiv VE sînt legate printr-un fir con -
ductor, legătură denumit!! galvanică (Fig. 3. 1).

A l:J

l}r comlvclor

Fig. 3. 1. Legarea a două conductoare A şi E

printr -un fir conductor.

Se constată că firul de legătură se încălzeşte, fenomen ce apare ca

urmare a deplasării purtătorilor de sarcină electrică. Starea în care se afli!
firul conductor se numeşte stare electrocinetică.

Deplasarea purtătorilor de sarcină electrică încetează atunci ctnd ce -

le douli potenţiale au devenit egale VA = V B, conductoarele A şi B ajungând
înir-o stare electrostatică diferită de starea eh!ctrostaticl1 iniţialii.
 - 50 -

Sarcinile electrice care se deplasează în unitatea de timp prin firul

conductor reprezintă intensitatea curentului electric sau prescurtat curent
electric (ml:irime electrică fundamentală). Se notează cu i, I, l_. Curentul e-
lectric există atît timp cit V A -/ VB. Cînd potenţialele celor două corpuri s-au
egalizat, curentul electric devine zero. Microscopic , curentul electric se ex-
plică prin trecerea electronilor de la corpul cu potenţial mai scăzut VB la
corpul cu potenţial mai ridicat V A sub acţiunea forţelor de natură electrică Fe
determinate de existenţa cîmpului electric. Odatli cu egalizarea potenţialelor,

cîmpul electric în conductoare devine nul, situaţie în care nu mai existli curent
electric.
Sensul curentului electric în metale-corpurile A şi B sînt cons ide-
rate metalice - se adoptli în sens invers mişelirii electronilor.
Adoptarea acestui sens în cazul metalelor considerate conductoare de
specia întîi s-a făcut pentru a exista o concordanţii cu sensul curentului în
electroliţi - consideraţi conductoare de specia a doua. In cazul electroliţilor

(aflî'ndu-se în mişcare purt1Hori de sarcinii pozitivii - ioni pozitivi - şi purtători

de sarcinii negativii - ioni negativi -)s-a adoptat sensul curentului de la po-

tenţialul mai ridicat la potenţialul mai sclizut adicli sensul ionilor pozitivi ;
deci sens contrar purtlitorilor de sarcinii negativi.
In continuare, se va defini unitatea de mlisură pentru aceastli mă-

ri mc electricii - intensitatea curentului electric. ln Sistemul Internaţional SI s-a

adoptat ca unitate de mlisurll amperul care este dată de raportul:

1 Coulomb 1 C
1 amper 1 A
1 secundli 1 s

şi reprezintă sarcina electrică de un coulomb care traverseazli într-o secundli

secţiunea din conductor consideratli.
Se mai folosesc multiplii şi submultiplii: kiloamperul (k .A) miliam -
pcrul (mA) microamperul <_t,A).
Dac~ intensitatea curentului electric nu v:.riazli în timp, se conside-
d! c1l m1lrimea este staţionarii şi se numeşte curent continuu. Cînd mlirimea
variazli în timp se spune cli este nestaţionarii şi curentul este variabil.
 - 51 -

In aplicaţiile practice curentul variabil des întîlnit este curentul alternativ sinu:- ..
'., oidal. Studiul acestor curenţi se va prezenta ulterior.
Curentul electric nu are ca efect numai înclHzirea conductoarelor
parcurse. Experimental s-au constatat şi alte efecte: efectul chimic determi-
nat cu ajutorul unui aparat denumit Voltametru, efectul luminos observat în be -
eurile cu incandescenţă sau efectlll meC'll.nio din motoarele electrice. Toate
aceste efecte au astăzi largi aplicaţii în practică.

3. 2. Densitatea curentului electric de conducţie

Curentul electric definit anterior nu caracterizează suficient starea

electrocinetică a corpurilor. Pentru aplicaţiile practice şi determinarea unor
rehţii matematice între mărimile electrice se introduce o mărime derivată,

de,1sitatea curentului electric de conducţie. Se defineşte ca reprezentind cu-

rentul care se distribuie pe unitatea de suprafaţă a secţiunii conductorului.
In cazul unui conductor filiform parcurs de curent electri·c de con -
ducţie• 1 repartizat uniform pe secţiunea A, densitatea de curent de conducţie

notată cu J se reprezintll: ca o mll:rime vectorial li: J conform cu Fig. 3. 2.

Fig. 3. 2. Densitatea de curent de

conducţie J.

Se poate scrie relaţia:

J X (3. 1)

In care A re prezintă vectorul de mărime egal cu suprafaţa A şi

orientare conform figurii. J este vectorul densitate de curent de conducţie.

 - 52 -

Produsul scalar al acestor vectori omoparaleli se scrie:

0
J A cos o J A (3. la)

i
Rezultli cli densitatea de curent de conducţie J =- (3. lb)
A
este raportul dintre curentul care strlibate o secţiune datli şi suprafaţa aces -
tei secţiuni.

In Sistemul Internaţional SI unitatea de mlisurli pentru densitatea de

2
curent este A/ m . Din motive practice se foloseşte o altli unitate de mlisurli,
2
A/ mm.

1 A A A
Avem : 1
2 -6 2 2
mm 10 m m

In conductoarele de cupru utilizate în construcţia de maşini şi apa-

rate electrice, densitatea de curent permis li, pentru a avea o 1nclilzire admisibi-
2
lli a conductoarelor şi izolaţiei, este de 3 - 4 A/ mm dar pentru secţiuni mici
sau conductoare neizolate, densitatea de curent caplitli valori mai ridicate.
In tabelul 3. 1. sînt redate valorile densitliţii admisibile de curent
pentru diferite conductoare standardizate, izolate sau neizolate, ale cuprului.
Tabelul 3. 1

2 Conductor cupru Conductor cupru neizolat

s (mm) In aer
izola~ Incliperi închhse 2
J (A/mm) J (A / mm) J (A / mm )

4 9 14,2 14,5
6 7,7 12,2 12,6
10 6,8 10 3 10 8
16 5,7 8 1 9,4
25 4,9 6,6 8 2
35 4,3 6 O 7,7
50 . 3,8 5,3 6,7
70 3,5 4 8 6,1
95 3,1 4,3 5,4
 - 53 -

3. 3. Natura fizic!!. a curentului electric de conducţie

Curentul electric de conducţie reprezint!!. deplasarea ordonatli a micro-

particulelor libere înc!l'.rcate cu sarcin!I'. electric!!. - purt!l.torii de sarcin!I'. electric!i.
In cazul metalelor, aceste microparticule sînt electronii de conducţie,

în cazul electroliţilor sînt ionii înc!l.rcaţi cu sarcin!I'. pozitivii'. sau negativ!!.. In

lipsa mişc!l'.rii ordonate, microparticulele sînt în stare permanent!!. de agitaţie

termic!!.. Viteza medie în mişcarea de agitaţie termic!!. este ridicat!!. şi depinde

de temperatur!I'.. Astfel, cînd temperatura este de 20°c, viteza medie a mi-
5
croparticulelor este de 10 m / s. Viteza în mişcarea ordonat!!., ~are este pro-
4
vocat!l'. de forţele de natur!I'. electric!!, este mult mai micii'. şi egal!!. cu 10 - m / s.
In deplasarea microparticulelor şi apariţia curentului de conducţie ,

esenţial!! este mişcarea ordonat!l, efectul mişelirii de agitaţie termic!!. este nul
ca urmare a caracterului dezordonat al acestei mişc!l'.ri.

Sensul vitezei microparticulei coincide cu sensul cîmpului electric

cînd sarcina acesteia este pozitivll. Cînd sarcina este negativ!!., deplasarea se
face în sens contrar cîmpului electric. Dac!l viteza medie de deplasare a mi-
croparticulelor nu depinde de timp, conductorul se afl!I'. în stare electrocinetică

stationar!I'. şi curentul de conducţie se numeşte curent continuu (c. c. ).

Dac!!. viteza medie de deplasare este o funcţie de timp,starea electricineticll a
conductorului este nestaţionarll, şi curentul de conducţie este curent variabil.
Degajarea de c!lldur!I'. în conductoarele parcurse de curent de con-
ducţie se explic!!. la scarll microscopic!l prin ciocnirile care se produc la
deplasarea particulelor înc!lrcate cu sarcinll în interiorul corpurilor. La fiecare
ciocnire, microparticula pierde din energia sa de mişcare - energie eineticl

care se transformll în energie caloric!!.. Pentru reaccelerare, microparticula

trebuie sll primeascll energie din exterior prin intermediul cîmpului electric a-
plicat conductorului.

3. 4. Curentul electric în semiconductoare

Pentru a explica procesul de conducţie a curentului în semiconductoa -

re este necesar!!. prezentarea pe scurt a teoriei cu privire la structura mate -
riei. Atomul se compune dintr -un nucleu şi electroni care în stare de echilibru
se g!lsesc pe anumite nivel•. energetice "permise".
 - 54 -

Pe acelaşi nivel energetic existli un singur electron iar electronul

mai îndepfrtat de nucleu are o energie mai mare. In Fig. 3. 3 sînt reprezen-
tate nivelurile energetice pentru metale, semiconductoare şi izolatoare. Electronii
trec de pe un nivel energetic pe un alt nivel energetic, caz în care emit sau
primesc energie.
Nivelele energetice se pot grupa formînd zona de valenţii şi zona de
conducţie. In cazul metalelor aceste douli zone se întreplitrund . dar în cazul
semiconductoarelor şi izolatoarelor, între aceste zone,exisU. o zonli interzisli ca-
re în cazul semiconductoarelor este mai îngustli ca rn cazul izolatoarelor. Pen-
tru ca electronii sli deplişeasc!i aceast!i zon!i interzis!i trebuie s!i primeasc!i e-
nergii foarte mari din exterior.
Electronii din zona de conducţie formeaz!i gazul electronic. Aceştia

se mai numesc electroni liberi sau electroni de conducţie.

~
'.Io'
j
~
}U.~~
}
Z11n.i.
lik~
(tl• &OHllltµi)

~
'B ~
~
f';;. ?t:
"q
} Zonă
inl#rlN!ă

,,,_
o
I, " -
Zl.#Ă

o
'

l' "
:r

Fig. 3. 3. Nivele energetice

a - metal b - semiconductor c - izolator

In semiconductoare şi izolanţi, la temperaturi joase, toţi electronii

aparţin nucleului fiind plasaţi în zona de valenţ!i . Neexistînd electroni în zona
de conducţie, nu vom avea electroni de conducţie, deci nu va exista curent
de conducţi e . Dacii se ridic!i temperatura, atunci electronii vor c!ipli.ta ener-
gie suficient de mare pentru a trece din zona de valenţii. în zona de conducţie.

In urma trecerii electronului pe alt nivel -de energie,în locul acestuia. va rli-
mîne un gol echivalent cu sarcina electricii. pozitivii. G()lul respectiv poate fi
 - 56 -

ocupat de un alt electron din reţeaua crlstalinll ceea ce reprezintll apariţia unul
r,Jt gol. Se ajunge în final, dacll se aplicll o diferenţll de potenţial respectiv un
cîmp electric, la o mişcare ordonatll a electronilcr din semiconductor, respectiv
a golurilor în sens contrar. Deci, în cazul semiconductoarelor, spre deose-
bire de metale, curentul electric este reprezentat de mişcarea electronilor din
zona liberll şi de mişcarea golurilor din zona de valenţll. Deci, în cazul semi-
conductoarelor, conductivitatea este mixtll: prin electroni respectiv prin goluri.
Cînd semiconductorul este chimic p.ir cum este de exemplu carbonul,
siliciul, staniul, plumbul şi compuşii lor, numllrul electronilor liberi este egal
cu numllrul golurilor din zoria de valenţll. Aceste elemente sînt tetravalente .a -
dicll posedli patru electroni de valenţll. Conductivitatea este intrinsecll.
ln urma unor experienţe s-a constatat cll se poate schimba foarte
mult conductivitatea electricll a semiconductorului dacli i se adaugll impuri-
tllţl dintr-un element pentavalent sau trivalent. Consecinţa este cli în zona in-
terzisll apar nivele energetice pe care se plaseazll electronii de valenţll ai ato-
mului de impuritate. ln acest fel, zona interzisll se îngusteaz11 şi mai mult
ceeace determinll ca trecerea electronilor în zona de conducţie sll se realize -
ze cu o cantitate micll de energie primiU din exterior. Cînd semiconductorul
- de exemplu germaniu, element tetravalent - primeşte ca impuritate un
element pentavalent ca arseniu, stibiu, bismut etc., rezulU un electron în ex-
ces.
Ca exemplu, vom considera cll semiconductorul p.ir este germaniu
iar ca imp.iritate se foloseşte elementul pentavalent-arseniu (Sb). Patru elec ,-
troni de valenţll ai atomilor pentavalenţi vor fi atraşi de atomii de germaniu
(Fig. 3. 4 a).

:t + Ed
l
--,;- Ni11HÎIINI'
hMl.
,.~t.r1YiA
~
:<r

)(

1::ig.3.4.Conductivitatea electric?! a semiconductoarelor dotate cu impuritl!ţi donoare.

a) reprezentarea schematicli a legllturii b) diagrama nivelelor energetice.
 - 56 -

Cel de al cincilea electron va fi atras numai de un nucleu, deci va

avea o legătud1 mai slabă, motiv pentru care chiar la temperatura mediului
ambiant acest electron poate devPni un electron de conducţie.

Fiindcă aceste impurităţi sînt din punct de vedere chimic pentavalen-

te, vor oferi în reţeaua semiconductorului electroni de conducţie. Acestea se
numesc impurităţi donoare iar semiconductorul este un semiconductor de tip
n. Conducţia la semiconductorul de tip n se realizează de electronii de conducţie.

Se constată existenţa unei conductivităţi electrice şi în cazul în care

impuritatea adăugată semiconductorului germaniu este un element trivalent din
punct de vedere chimic (iridiu., bor, aluminiu). Considerăm că elementul de
impurificare este de exemplu iridiu. Atomii de iridiu vor avea numai trei
legături realizate cu atomii vecini ai semconductorului germaniu, o legătură

a semiconductorului va rămîne nesatisfltcutli. Chiar la temperatura ambiantă, un

electron dintr-o altă legătură poate completa legătura nesatisfăcută. In locul
electronului va rămîne un gol. iar atomul de impuritate care a primit elec -
tronul va deveni negativ din punct de vedere electric, adică va fi ion negativ.
Impurităţile se numesc acceptoare iar semiconductorul cu astfel de
impurit!l.ţi se numeşte semiconductor de tip P. Conducţia electrică se reali-
zează în_ cazul acesta prin gnh1ri.Si la semiconductoarele impurificate cu ele-
mente trivalente apar nivele energetice în zona interzisă a atomilor de im-
purităţi, aceste nivele sînt însă mai apropiate de zona de valenţă. In acest caz,
energia necesară ca un electron să treacă din zona de valenţă pe nivelul ener-
getic din zona interzisă, denumit şi · nivel acceptor, este mică.
Electronii care trec pe nivelele acceptoare lasă în urma lor goluri care
participă la conducţia electricll.Electronii de pe nivelele acceptoare nu pot participa
la conducţia curentului electric deoarece sînt legaţi de atomii acceptori.
Aplicînd · în mod corespunzător o diferenţă de potenţial în interio-
rul semiconductorului de tip n sau de tip p, apare un cîmp electric şi semi-
conductorul este str!lbătut de curent datorită mişcării ordonate a purtătorilor
mobili de sarcini electrice reprezentaţi de electro!li sau goluri.
Asamb.larea unui semiconductor compus din două regiuni, o regiune
de tip p, alta de tip n,dă naştere unei joncţiuni de tip pn sau unei diode semi-
conductoare . Dacă avem douli joncţiuni p n p sau n p n, se obţine dispozi-
tivul electronic - tranzistor iar dacă joncţiunile sînt p n p n, dispozitivul
semiconductor se numeşte tiristor. Funcţionarea acestor dispozitive semi-
conductoare este prezentat!{ pe larg în lucrări de specialitate corespunzlitoare.
 - 57 -

3. 5. Curentul electric în vi-0

Dacii într-un tub de sticlii se realizeazli o presiune foarte sc11zut!l, se

constat!l cil între dou!l piese metalice (electrozi), denumite catod respectiv
anod, supuse la o diferenţli de potenţial UA = V A - V K, apare o deplasare
de purt!ltori de sarcini! electricii (electroni) de la catod la anod adic!i un cu-
rent electric (Fig. 3. 5). Potenţialul anodului V A trebuie s!l fie mai ridicat fa-
ţii de potenţialul catodului pe care-l not!lm cu VK 1 adic!l ~ V A> VK .

Fig. 3. 5. Deplasarea purt!ltorilor de

sarcinll - electroni - în vid.

EliberarP.a electronilor de elitre catod constituie emisiunea electro-

nicii şi se explic li în modul urm!ltor: electronii din metal datorit li agitaţiei ter-
mice se îndeplirteazll de nucleele pozitive care aparţin reţelei cristaline a me-
talului. Electronii nu se îndeplirteaz!l aşa de mult din cauza cîtnpului electric
care se naşte şi este orientat spre exteriorul metalului de la microparticule-
le pozitive, legate tn reţeaua cristalinii, spre microparticulele negative-elec-
tronii - care s-au deplasat în exteriorul metalului.
Electronii din exteriorul metalului formeaz!l gazul electronic şi în
regiunea metal - gaz electronic . potenţialul vai:iazil brusc. Dacii se noieaz!i
cu V. - potenţialul cel mal ridicat, earacteristic reţelei cristaline
V - po- şi
1 . e
tenţialul cel mai scllzut de la limita exterioarli a gazului electronic (V.:> V ).
' l e '
atunci se poate defini lucrul mecanic necesar extragerii electronului din metal :
 - 58 -

L q ( V. V) -= qU în
e I e e

care q - sarcina electrici! a electronului ;Vi - V e U - diferenţa de potenţial

e
sau bariera de potenţial.

Lucrul mecanic pe care electronul trebuie sl!-l primeascl! din exte-

rior pentru a pl!rl!si catodul este necesar mai mic decît L pentru faptul el!
e
electronul are o energie proprie de mişcare din cauza agitaţiei termice.
Acest lucru mecanic primit din exterior poartă denumirea de lucru
mecanic de ieşire. Depinde de natura elementului din care este confecţionat

catodul şi se ml!soarl! în electron - volt. 11

(eV) 11

(Ex. 4. 54 eV la Wolfram: 2. 51 eV la bariu ; 1,43 eV la cesiu).

Dupl! felul cum se obţine lucrul mecanic de ieşire, emisiunea elec-
tronici! se grupeazti astfel:
- emisiune termoelectronicli, cînd catodul este înclilzit.
- emisiune fotoelectronicl!, cînd suprafaţa catodului este luminatl!;
- emisiune electronici! secundarii, cînd suprafaţa catodului este
''bombardatli" din exterior cu electroni sau ioni;
- emisiune autoelectronicli, cînd suprafaţa catodului este supusă unui
cîmp electric exterior de intensitate ridicatl!.
In cazul curentului electric din vid nu mai este valabilă legea pe
care o vom prezenta ulterior - legea lui Ohm - fiindcă aceastil. lege conţine în
expresia ei o constantli de material care în cazul vidului nu are sens. Din
acest motiv, curentul electric din vidul creat în interiorul tubului de sticl11 i A
se exprim!l în funcţie de diferenţa potenţialelor V A - V K = U A - care se nu-
meşte tensiune anodicii.:

(3.2)

în care G este o constant!l caracteristicii tubului electronic. Această expre-

sie se mai numeştenteorema exponentului 3/ 2 11 •
 - 59 -

3. 6. Curentul electric în gaze

Aplicaţiile practice ale curentului electric în gaze, ca: tuburi termoio-

nice (gazotroane, tiratroane ), tuburi luminoase (Himpi cu vapori de mercur,
aparate cu arc electric)iau determinat cunoaşterea mai profundă a conductivi -
tll.ţii electrice a gazelor.
In cazul unui tub umplut cu gaz sau vapori metalici la o presiune
schutli, atomii de gaz sînt neutri din punct de vedere electric. Sub influenţa

razelor cosmice, a radiaţiilor radioactive emanate de plimînt, apar purtl!tori

de sarcinii electricii: ioni pozitivi sau negativi, electroni. Microparticulele vor
avea o mişcare ordonau cînd între cei doi electrozi plasaţi în tub se aplici! o
diferenţ.11 de potenţial. In timpul deplas lirii, au loc ciocniri între micropar-
ticule, în urma lor, producîndu-se excitarea atomilor de gaz sau ionizarea lor.
Numai în urma ionizlirii atomilor se nasc purtlitori de sarcinii electric!! iar la
aplicarea unui cîmp electric în gaz, purtlitorii sli formeze curentul electric.
Pentru a studia variaţia curentului electric în gaze, în dependenţii de tensiunea
aplicau celor doi electrozi, se prezint!! în Fig. 3. 6. . . . . caracteristica ten -
siune - curent.

u f

Fig. 3. 6. Caracteristica tensiune - curent

a tubului cu gaz.

Porţiunea OA. Pentru aceastll porţiune, curentul electric depinde

de tensiunea electric!l conform legii electrice (legea lui Ohm).
conducţiei
18
Curentul electric are valori foarte mici (l0- A) şi este compus
numai din electronii şi ionii pozitivi rezultaţi în urma ionizării naturale.
Porţiunea A B. Este porţiunea în care se manifest!l o saturaţie de
curent. In tub apare o sarcinl1 spaţial!! sau de volum care împiedic!! creşterea
intensiUlţii curentului. Apare şi emisiunea secundară.
 - 60 -

Porţiunea BC. Electronii din tub rezultaţi în urma ioniz!l.rii, îm -

preun!I. cu electronii rezultaţi în urma emisiunii secundare, primesc din par-
tea cîmpului electric, majorat ca urmare a creşterii tensiunii aplicate elec-
trozilor, o energie cinetic!I. suficient!I. pentru a provoca, în urma ciocnirilor, ioni-
zarea atomilor de gaz. Apare aşa numita avalanş!I. electronic!I. care face s!I.
crease!!. şi mai mult curentul. In punctul C, tensiunea se numeşte tensiune de
aQrindere; apare în tub desc!l.rcarea luminiscent!I..
Porţiunea CD. Desc!l.rcarea luminiscent!I. se p!l.streaz!I. chiar şi pen-
tru tensiuni inferioare punctului C aplicat!I. între electrozi.
Porţiunea DE. Desc!l.rcarea iuminiscent!I. se p!l.streaz!I. iar tensiunea
se menţine constant!I.. In aceasta porţiune se afl!I. punctul de funcţionare al tu -
burilor luminiscente cu catod rece.
Porţiunea EF. Apare o emisiune termoelectronic!I. puternic!l.,consecin-
ţ!I. a bombard!l.rii catodului de c!l.tre ionii pozitivi acceleraţi şi mai mult de
cîmpul electric determinat de tensiunea crescut!I..
Porţiunea FG. Corespunde desc!l.rc!l.rii în arc electric\ apare o emi-
siune foarte mare de electroni primari, pe catod îşi face apariţia pata _ catodi-
c!I. iar coloana de gaz se ionizeaz!I. termic şi mai puternic.
Starea aceasta de ionizare intens!I. a gazului a c!l.p!l.tat denumirea de
plasm!I. care, dup!I. p!l.rerea oamenilor de ştiinţ!I., reprezint!I. a patra stare de
agregare a materiei. Conductivitatea electric!I. a plasmei se aseam!l.n!I. cu cea a
metalelor care, din cauza vitezei mari c!l.p!l.tate de electroni, ionii apar ca o
reţea oarecum fix!I. faţ!I. de electroni din cauza mobilit!l.ţii reduse a ionilor.
Se aseam!l.n!I. şi cu un electrolit (dup!I. cum vom vedea în continuare) deoarece,
la formarea curentului electric, particip!I. şi ionii rezultaţi în urma ioniz!l.rii
gazului .

3. 7. Curentul electric în electroliţi

In cazul metalelor - considerate conductoare de specia întîi - cu --'

rentul electric este format din electroni liberi•. care se deplaseaz!l.,,ordonat "sub
influenţa cîmpului electric. Exist!I. o alt!I. categorie de conductoare, conductoare
de specia a doua,denumite electroliţi, la care curentul electric se compune din
 - 61 -

ioni pozitivi sau negativi care se mişcă ordonat sub influenţa unui cîmp elec -
trie. Electrolitul este o soluţie formată dintr-un acid, sare sau bază în apă.

Curentul nu apare în componentele soluţiei luate sepa rat cum ar fi

de exemplu în acid clorhidric pur sau în apă pură. Dacă se amestecă însă

aceşti doi constituienţi, atunci are loc un fenomen denumit disociaţie electroli -
tică, adică moleculele substanţei dizolvate în apă se descompun în ioni pozi -
tivi şi ioni negativi.
Un exemplu poate fi soluţia de sare de bucă.tărie în apă. In urma

disocierii electroliCce, majoritatea moleculelor de sare de bucătărie NaCI se

disociază în ioni de sodiu şi clor:

+ (3. 3)
Na CI--- Na + CI

Dacă se introduc în vasul cu soluţie de sare de bucătărie doi elec'-

trozi cărora li se aplică o diferenţă de potenţial, atunci sub influenţa forţelor

de natură electrică, . ionii rezultaţi în urma disocierii se pun în mişcare for-

mînd curentul electric (Fig. 3. 7). Curentul electric în electroliţi este un cu -
rent ionic spre deosebire de curentul electric din metale care este un curent

~
Anod

Fig . 3. 7. Deplasarea ionilor şi sensul curen-

tului în electrolit.

electronic. Microparticulele din electroliţi fiind cu sarcină el e ctrică pozitivă

respectiv negativă se vor deplasa în ambele sensuri. Electrodul pozitiv la

care sosesc ionii negativi se numeşte anod iar electrodul negativ la care vin
 - 62 -

ionii pozitivi se numeşte catod. Ionii pozitivi circulă în sensul curentului iar
ionii negativi în sens contrar.
Conductivitatea electrică a electrolitului depinde de concentraţia so-
luţiei. De asemenea, conductivitatea este influenţată de temperatură. La creş­

terea temperaturii, crescînd disocierea electrolitică, conductivitatea electrică a

electrolitului creşte.

Fiindcă în electroliţi curentul este realizat din ioni, va avea loc un

transport de substanţă. Din această cauză, pe suprafaţa electrozilor va fi de-
punere de substanţă. De exemplu, în cazul unei soluţii d~ azotat de argint, pe
catod, se depune argint.
Electroliza are aplicaţii industriale importante ca exemplu: rafinarea
metalelor, prepararea metalelor din săruri, metalizarea.
Rafinarea metalelor constă în purificarea lor prin electroliză. Dacă

într-o instalaţie de electroliză se foloseşte ca electrolit o soluţie de sulfat de

cupru amestecat cu acid sulfuric, atunci la catod se depune cuprul pur care se
mai numeşte şi cupru electrolitic.
Prepararea metalelor din sărurile lor. Un exemplu tipic este electro-
liza aluminiului. Electrolitul în acest caz este constituit din fluorură dublă de
aluminiu şi sodiu topită, electrozii fiind formaţi din pl!ici de cărbune. Sarea se
menţine în stare topită ca urmare a efectului termic al curentului care se de-
plasează în interiorul electrolitului. Această tehnologie de preparare a alumi-
niului prin fenomenul de electroliză se foloseşte în ţara noastră la Combi-
natul de Aluminiu Chimic Slatina.
Metalizarea anticorozivă a suprafeţelor metalice care nu rezist!! la
coroziune se realizează tot printr-un procedeu de electroliză, cunoscut şi sub nu-
mele de galvanizare (Ca exemplu: cadmierea, nichelarea, cromarea etc.).

3, 8. Cîmpuri electrice imprimate

Considerăm un conductor în formă de disc (Fig. 3. 8). Electronii li-

beri ai metalului care compun gazul electronic sînt într-o continuă agitaţie ter -
mică dezordonată a căror rezultantă este zero. Din punct de vedere electric,
cu toate că aceste microparticule sînt purtătoare de sarcină electric!!, cîmpul
electric rezultant este zero (Fig. 3. H. a):
E =o (3. 4)
 - 63 -

J[
J[ /J-r cQnducl'or

,Pl'ri~r,~
d/',rc

][

'Fig . 3. 8. Disc conductor. a) nemişcat. b) rotit .

Dacă se imprimă o mişcare de rotaţie cu viteza unghiulară ~, elec -

tronii liberi vor fi supuşi unei forţe de natură neelectrică, forţa centrifugă.

Aceasta determină îndepărtarea spre periferia discului a microparticulelor.

Simultan se va naşte un cîmp de natură electrică şi implicit o for-
ţă electrică care se opune forţei centrifuge.
Pentru că forţa electrică apare din cauza cîmpului electric, se poa-
te imagina un cîmp corespondent forţei neelectrice - în cazul acesta forţa cen-
trifugă - care este un cîmp fictiv şi care se numeşte cîmp electric imprimat,
notat cu E ..
1
Purtătorii de sarcină vor ajunge la starea de echilibru atunci cînd
cele două cîmpuri, cîmpul electric şi cîmpul electric imprimat vor fi egale şi

de sens contrar .
Vectorial se scrie astfel :

E + E.1 o (3. 5)

Pentru ca purt1Uorli de sarcină să fie în mişcare, este necesar ca re-

zultanta forţei electrice şi forţei neelectrice să fie diferită de zero. Implicit,
rezultanta celor două cîmpuri va fi diferită de zero.
Se poate scrie astfel :

E + E.l -1- o (3. 6)

 - 64 -

Pentru acelaşi disc aflat în rotaţie, se realizează o legătură printr-un

fir conductor între periferia discului şi centrul său (Fig. 3. 8. b).
Din cauza cîmpului electric E care se va transmite şi prin firul de
legătură, purtătorii de sarcină vor reveni în centrul discului pentru a fi din
nou acceleraţi spre periferie apărînd astfel o mişcare a microparticulelor în
circuit închis. In acest circu it închis a apărut curentul electric de conducţie.
Pentru că mişcarea purtătorilor de sarcină nu variază în timp , cu-
rentul de conducţie este un curent staţionar sau cum s-a arătat în paragrafele
anterioare, este un curent continuu.
ln interiorul discului există două cîmpuri: cîmpul electric şi cîmpul
e lectric imprimat. In exterior, deci şi în firul condu ctor, este prezent numai
cîmpul electric.
Cîmpul electric imprimat nu este generat numai prin accelerarea
microparticulelor . Sînt şi alte condiţii fizice care determină separarea sarci
ni lor electrice în conductoare . Dio punct de vedere al condiţiilor fizice,cîmpu-
rile e lectrice imprimate se o-lasifică în:
- cîmpuri impr-imate de vo l um şi de contact.
Cîmrurile imprimate de volum se grupează la rîndul lor în:

- cîmpuri imprimate de acceleraţie;

- cîmpuri imprimate termice;

- cîmpuri imprimate de concentraţie.

Cîmpurile imprimate de contact se împart în:

- cîmpuri imprimate voltaice;
- cîmpu ri imprimate termice;
- cîmpuri imprimate galvanice.-

3, H. 1. Cîmpuri electrice imprimate de acceleraţie

Experienţa rrezentatl! mai sus, cu discu l rotitor, pune în evid enţă

cîmpul electric imprimat de acceleraţie. Cîmpul imprimat are o simetrie ra-

dială şi este orientat de la periferie spre centru .
 - 65 -

3. 8. 2. Cîmpuri electrice imprimate de natură termică

Intr-<> bară metalică, înc!Hzită la o extremitate, sub influenţa dife-

renţei de temperatură, purtătorii de sarcină electrică se vor _a glomera în
regiunea în care temperatura este mai mică.

Apare un cîmp electric imprimat E., dirijat de l a capătul cu tem-

I
peratură mai mică spre c apătul cu temperatură mai ridicată (Fig. 3. 9).

Fig. 3. 9. Cîmp imprimat termic.

3. 8. 3. Cîmpuri electrice imprimate de concentraţie

Intr-un vas compartimentat printr-un perete poros, se pune acid

clorhidric concentrat respectiv acid clorhidric diluat (Fig . 3. 10).
In urma fenomenului de disociere electrolitică, rezultă ioni pozitivi
de hidrogen (H+) şi ioni negativi de clor (Cl-). Ionii de hidrogen, avînd o mo-
bilitate mai ridicat!l decît a ionilor de clor, trec mai repede , respectiv în nu-
măr mai mare, din compartimentul cu concentraţie ridicată în compartimentul
cu concentraţie se ăzuti:1.

Fig. 3. 10. Cîmp imprimat de

concentraţie.
 - 66 -

In compartimentul cu H CI concentrat, apar în exces sarcinile nega-

tive iar în celălalt compartiment va fi exces de sarcini pozitive.

Cîmpul electric imprimat va avea sensul indicat în figură.

3. 8. 4. Cîmpuri electrice imprimate de contact voltaice

Dacă se pun în contact două metale 1 şi 2 (Fig. 3. 11), din cauza

agitaţijlor termice diferite ,are loc o trecere diferită a electronilor liberi
dintr-un metal în cel11lalt. Se separă,în acest fel, sarcinile pe cele două in-
terfeţe ale suprafeţei de contact şi apare un cîmp electric imprimat, îndrep-
tat ca în figură.

Fig. 3. 11. Cîmp imprimat de contact

voltaic.

3. 8. 5. Cîmpuri electrice imprimate de contact termice.

In acest caz sînt puse în contact două metale şi încălzite în cele

două puncte de contact (Fig. 3.12).Se realizează temperaturi de încălzire dife .
rite în punctele de contact în care caz,cîmpurile imprimate care apar nu mai sînt

egale. Cîmpul imprimat din locul de contact este mai intens dacă încălzirea

este mai intensă. Cîmpul imprimat rezultant va fi dat de diferenţa

E. (T ) - E. {Tb) care va fi cu atît mai mare cu cît diferenţa dintre tem pe -

I a I

ratu rile Ta şi T b va fi mai ridicată.

Pentru aplicaţii tehnice, se realizează un ansamblu compus din

două metale puse în contact la cele două capete şi un instrument,denumit mi-

livoltmetru, intercalat în circuit conform Fig. 3. 13 . Acest ansamblu re-

prezintă un termocuplu cu milivoltmetru.
 - 67 -

Fig. 3. 12. Cîmpuri imprimate termoelectrice

de contact.

,--------1mY1------~

Tz

Fig. 3. 13. Termocuplu cu milivoltmetru.

Dacă temperaturile la cele două suprafeţe de contact sînt diferite,

T - reprezintă temperatura din interiorul unui cuptor electric de
1
exemplu şi

T - reprezintă temperatura mediului ambiant, atunci tensiunea măsu­

2
rată cu milivoltmetrul este diferită de zero. Efectul acesta se numeşte efectul
Seebeck.
Se scrie:

(3. 7)

în care tensiunea măsurată U este proportională cu diferenţa temperaturilor.

e·
Materialele din care se realizează aceste termocuple sînt prezentate
în Tabelul '3. 2.
 - 68 -

Tabelul 3. 2

Temperatura Tensiunea
Termocuplul maximă de electromotoa-
utilizare re care se
(OC) obţine pentru
T -T = l00°C
1 2
(mV)

Constantan - cupru 500 5

Constantan - cromnichel 900 6,2

Constantan - fier 900 5 1
Nichel - cromnichel (de la 300) 1000 4,1
Platin - platin rodiu (de la 600) 1600 0,9
Iridiu - iridiu rodiu 2000 0,5
wolfram - wolfram molibden 3000 0,3

Pentru conversia directă a energiei termice în energie electrică, se

construiesc în prezent generatoarele termoelectrice sau pilele termoelectrice.
Funcţionarea lor se bazează tot pe efectul Seebeck. Nu sînt răspîndite

din cauza puterii obţinute care este mică.

3.H.fi, Cîmpuri electrice imprimate de contact galvanice.

Contactul este realizat între un metal şi un electrolit, adică în-

tre un conductor de specia întîi şi un conductor de specia a doua.
Oacă se introduce un electrod de cupru într-o soluţie de sulfat de
cupru concentrată, la suprafaţa de separaţie dintre cele două conductoare se
produc separări · de sarcini electrice care dau naştere unui cîmp electric im-
primat (Fig. 3. 14).
Pentru explicarea procesului se definesc două noţiuni: presiune osmo -
tică şi presiune de dizolvare.
Presiunea osmotică reprezintli tendinţa ionilor pozitivi de metal de a
trece din electrolit în electrod iar presiune de dizolvare, tendinţa ioni-
lor pozitivi de metal de a trece din electrod în electrolit.
 - 69 -

In cazul contactului dintre cupru şi soluţia de sulfat de cupru concen-

tratll, presiunea osmoticl:i este mai mare decît presiunea de dizolvare cee ace
determinl1 ca ionii pozitivi de cupru sl:i treacl:i din electrolit în electrod, cîmpul
imprimat avînd acelaşi sens ca sensul de trecere al acestor a.

- - +-
- -+- -
+-
+--
-=---E:_
I_
- E,,-+ -
-l +---
=
sq, Cu COIJCl?nl,,,a/

Fig. 3. 14. Cîmpuri imprimate de contact, galvanice.

Există şi conductoare la care ,atunci cînd sînt puse în contact_, procesul

se desfl:işoara invers. Este cazul electrodului de zinc introdus în soluţie de
sulfat de zinc diluată. Aici, presiunea de dLwivare este mai mare ca pre-
siunea osmoticl:i şi din acest motiv ionii pozitivi de zinc trec din electrod în
electrolit; cîmpul electric imprimat are sensul orientat de la electrodul de me -
tal spre electrolit.
Dac11 în acelaşi recipient se introduc electrozii de cupru şi de zinc cu
soluţiile de sulfat de cupru concentrat respectiv sulfat de zinc diluat, efectul
este şi mai pronunţat întrucît cele dou11 cîmpuri electrice imprimate care iau
naştere dau un cîmp electric imprimat egal cu suma acestora . Acest dis -
pozitiv se numeşte element galvanic şi constituie o sursă de curent electric.
Elementele galvanice sînt de două tipuri : elem.e nte galvanice primare
(pile) şi elemente ga lvan ice se cundare (acumulatoare ).
Elementele galvanice primare sînt ireversibile, adică energia electric11
nu poate fi schimbată în energie chimicli ( prin înd frc a r e ).
Elemente le galvanice secundare sînt îns ă r e versibil e, şi din această

cauză funcţionarea lor se c aracterizează prin m a i multe c iclu r i de funcţionare.

 - 70 -

3. H. 7. Elemente galvanice primare (pile electrice)

Corespunzlitor materialelor din care sînt reaţizaţi electrolitul şi elec -

trozii, pilele electrice sînt de mai multe tipuri.
Pila Volta. Intr -o soluţie de acid sulfuric diluat sînt cufundaţi doi
electrozi, unul de cupru şi cellilalt de zinc. (Fig. 3. 15).
Dacli se realizeazli o legliturli galvanicli între cei doi electrozi prin-
tr -un fir conductor, se constatli înclilzirea acestuia fapt care indic li trecerea
curentului electric. Sensul curentului electric va fi în exterior de la electro-
dul de cupru spre cel de zinc; în interiorul sursei, sensul va fi invers adie li
de la electrodul de zinc spre cel de cupru.

i
+ Cv Zn

Fig. 3. 15. Pila Volta.

In urma disocierii acidului sulfuric, rezultli ioni pozitivi de hidrogen

care se îndreaptli spre electrodul de cupru şi ioni negativi de r.tdlcal care
sosesc pe electrodul de zinc. In aceasta constli explicaţia cli electrodul de
cupru este pozitiv şi cel de zinc negativ. La pila Volta,apare fenomenul de
polarizare care constli din scliderea concentraţiei de ioni de hidrogen din a-
propierea electrodului de cupru.
Tensiunea electromotoare, noţiune pe care o vom defini ulterior, este
1, l V dar din cauza polarizarii aceastli tensiune electromotoare ajunge la
0,H5-0,9V.
Din cauza polarizarii aceastli pilli electricli este complet abandonat11.
Pentru înlliturarea fenomenului de polarizare se foloseşte o pilli mo-
dificatli constructiv şi care este descris11 în continuare.
 - 71 -

Pila Daniel. Electrodul de cupru este introdus într-o soluţie concen-

trat11 de sulfat de cupru (Cu SO ) şi totul într-un vas poros. Acest ansamblu
4
este cufundat într-un vas mai mare din sticl11 în care exist11 soluţia diluat11 de
acid sulfuric.
Concentric cu vasul poros se plaseaz11 electrodul cilindric de Zinc
(Fig. 3. 16).

Fig. 3. 16. Pila Daniel.

Ionii pozitivi de hidrogen migreaz11 prin peretele poros şi intr11 în

reacţie cu sulfatul de cupru, eliberîndu -se în acest fel ionii pozitivi de cupru
care se depun pe electrodul de cupru.
Pentru c11 ionii pozitivi de hidrogen nu mai sosesc pe electrodul de
cupru ,polarizarea este înl11turat1:i.
Ionii de hidrogen pozitivi iau naştere în urma reacţiei dintre acidul
sulfuric şi electrodul de zinc.
Tensiunea electromotoare a pilei Daniel este 1. 07 V.
Pila Leclanchl:! const11 dintr-µn electrod de c11rbune care constituie
electrodul pozitiv şi dintr-un electrod de zinc,sub form11 de pahar, care con-
stituie electrcd ul negativ.
Electrolitul este o solu~ie de clorurii de amoniu (ţipirig). Pentru evi -
tarea fenomenului de polarizare electrodul de c11rbune este introdus într--un s11-
culeţ de pîn;,;11 poroas11 în care exist11 bioxid cil mangan (Mn Oi ) cu rol d.- depo-
larizant. Intreg ansamblu este plasat în paharul de zinc în ca r e se afl11 cloru -
r11 de amoniu.
Tensiunea electromotoare a pilei Leclanch(! este de l, 5 V. Este foar -
te utilizat11 sub form11 de pil11 uscatl! fiind robustll şi cu dur ;ti.ă m.u·e de func -
 - 72 -

ţionare. Se foloseşte pentru alimentarea aparatelor de măsurl!. portabile ,apara-

telor de radio portabile, calculatoarele de buzunare etc.
Pentru folosirea lor, însl!.,pilele electrice se compun din mai multe ele-
mente în serie, formînd o baterie.

3. 8. 8. Elemente galvanice secundare (acumulatoare)

Electrolitul acestor elemente constituie criteriul de clasificare a lor

în acide şi alcaline. Acumulatoarele acide sînt acumulatoarele cu plumb iar
cele alcaline sînt reprezentate de acumulatoarele fero-nichel şi cadmiu-nichel.
Acumulatoarele cu plumb. Sînt foarte rl!.spîndite deoarece au carac-
teristici electrice bune şi o tehnologie de fabricaţie mai simpli.
Electrozii sînt executay din grl!.tare de plumb care sînt acoper_iti cu
paste de oxizi de plumb (miniude plumb Pb 0 şi litargă PbO) iar electrolitul
3 4
este o soluţie de acid sulfuric diluat cu apl!. distilată. Recipientul acumulatoru -
lui se realizează din sticll!. sau din ebonitl!. pentru a rezista la contactul cu
electrolitul .
Inaintea utilizării, are loc operaţia de formare care constă în trece ·,-
rea unui curent continuu prin acumulator şi pe electrodul pozitiv se formează

Pb0 (culoare cafenie) iar pe electrodul negativ se formează plumb spongios

2
(culoare cenuşie).
La descl!.rcare,au loc reacţii chimice care se finalizeazl!. cu acoperirea
ambilor electrozi cu sulfat de plumb şi diluarea acidului sulfuric (electrolitul)
cu apa rezultată din reacţie Se spune el!. a scl!.zut concentraţia sau densita-
tea electrolitului. Tensiunea unui element coboarlUn timpul descl!.rcl!.rii pînl!. la
valoarea de 1, 8 V. Descl!.rcarea trebuie oprită la aceastl!. valoare deoarece
pentru tensiuni mai scl!.zute, reacţiile chimice nu mai sînt reversibile.
La începutul înc!îrc!îrii, electrozii sînt acoperirii cu sulfat de plumh dar
în urma reacţiilor chimice se obţine în final acoperirea electrodului pozitiv
(anod) cu bioxid de plumb (Pb0 ) şi electrodului negativ (catod) cu plumb spon-
2
gios.
Acidul sulfuric devine concentrat iar tensiunea electromotoare a acu-
mulatorului atinge valoarea 2, 6 - 2, 7 V.
 - 73 -

In funcţionare,dupl1 încl1rcare, tensiunea este 2,2 V dar scade repede

la 1, 95 V rl1mînînd aproape constantă pînl1 la descl1rcare.
Pentru obţinerea unor tensiuni potrivite, elementele se leagl1 în serie.
Caracteristicile mai importante ale acumulatoarelor cu plumb sînt:
- Tensiunea nominall1 (V);
- Capacitatea exprimatl1 în amperi x orl1 (A h);
- Curentul maxim admisibil debitat (A).
Acest curent maxim nu trebuie depl1şit chiar pentru timp scurt deoa-
rece efectele mecanice provocate de acesta pot conduce la deteriorarea pll1-
cilor.
ln Fig. 3. 17, sînt reprezentate curbele de v a riaţie a tensiunii şi a
concentraţiei electrolitului în timpul încl1rcl1rii şi descl1rcl1rii acumulatorului de
plumb pentru curent constant.

(/

Jllm11vl nu"'11,,W IJ;,,p,,IIT(Jrnw t

d, lr,o.irc..r, ~iln<.irctitvi

Fig. 3. 17. Curbele acumulatorului cu plumb (pentru

un efement).

Timpul normal de încl1rcare este de cca. 10 ore ceea ce dctcnninh

un curent de încl1rcare egal cu 1/ 10 din capacitatea acumula t orului.
Sfîrşitul operaţiei de îndircare se c onstat11 şi · prin intf' ns îficare a for -·
ml1rii gazelor datoriU proceselor chimice diri electro lit (acumulato rul fierbe ).
Acumulatoarele alcaline. Electrolitul acumulatoarelor :ilc a line este 0

soluţie alcalin:'!, hidroxidul de potasiu (KOH). Sînt dou l'l tipuri:

- acumulatoarele fero -nichcl (Fe-Ni) ;
- acumulatoarele cadmiu - nichel (Cd -Ni).
 - 74 -

Electrozii sînt constituiţi din oţel nichelat pe care se fixează substan-

ţele active.
La electrodul pozitiv, substanţa activă este hidratul de nichel - Ni (OH)
2
iar la electrodul negativ , substanţa activă este:
- fier la acumulatoarele Fe - Ni;
- cadmiu spongios şi fier (15%) la acumulatoarele Cd - Ni. Vasul şi

capacul sînt din tablll de oţel nichelat, sudate.

Tensiunea electromotoare a acumulatoarelor alcaline are valoarea de
1,41 V la Fe-Ni şi 1,38 V la Cd-Ni.
Acumulatoarele alcaline au randament scăzut 55%. Ca avantaje faţă de
cel cu plumb se notează:

- este uşor transportabil;

-nu emană vapori;
- nu necesită întreţinere deosebită.

3. 9. Generatorul electric (Sursa electrică). Tensiunea electromotoare

Dispozitivul în care au loc separările de sarcină electrică .datorate

cîmpului electric imprimat, reprezintă generatorul electric (sursa electrică).

Din punct de vedere al condiţiilor fizice care dau naştere cîmpului electric
imprimat, generatoarele electrice pot fi : mecanice, chimice, termice.
Considerăm un astfel de generator electric reprezentat în Fig. 3. 18.

Fig. 3. 18. Generator electric .

 - 75 -

Separarea sarcinilor electrice pe cele dou!l. borne• A pozitiv!l. şi B ne -

gativ!l., este realizat!l. de cîmpul imprimat E .. Ca urmare a separ!l.rii,se naş-
1
te cîmpul electric E ale c!l.rui linii de cîmp se închid de la borna pozitiv!!
o
A la borna negativ!l. B prin interiorul generatorului electric dar şi prin aer.
La echilibru, cînd separarea sarcinilor electrice s-a realizat, se poa-
te scrie:

E E . (în interiorul generatorului) (3. 8 )

o I

sau vectorial (cîmpurile în interiorul generatorului au aceeaşi directie dar

sensuri opuse).

Eo E.I (3. 8a)

Relaţia arat!l. c!l. în circuit deschis (bornele A şi B nu sînt legate prin-

tr-un conductor) intensitatea cîmpului electric are aceeaşi m!l.rime dar sens con-
trar fat!l. de intensitatea cîmpului electric imprimat.
Cînd circuitul este deschis, generatorul este în gol.
Dac!l. se consider!l. cîmpul omogen, în interiorul sursei, atunci se scrie :

1 (3. 9)
Eo AB

In care: Ei lAB = e (3. 10)

reprezlnt!l. tensiunea electromotoare a generatorului

iar Eo 1AB
uborne ~ (3. 11)

este tensiunea electric!l. la bornele generatorului care es t.e acee a ş i oricare :n:
fi drumul pe care se calculeaz!l. aceast!l. tensiune electri c ă ; pr in interio rul ge -
neratorului electric sau prin exteriorul acestuia ad icl:i 1wii , '" ·' ' .
Relaţia (3. 3) se scrie,în notaţiile de m:d sus ,

(3. 12)
 - 76 -

respectiv tensiunea între bornele generatorului electric este egală cu tensiunea e-

lectromotoare atunci cînd generatorul este în circuit deschis (în gol). Tensiunea
electromotoare se mai notează
prescurtat cu E, U • li .
e e
Simbolurile grafice utilizate pentru generatorul electric de curent de
conducţie staţionar ( curent continuu) sînt reprezentate în Fig. 3. 19.

n
!
~
_B

Fig. 3. 19. Simboluri grafice pentru generatorul

electric.

In tabelul 3. 3. sînt prezentate caracteristicile electrice şi constructive

a c-îtorva pile electrice care se folosesc ca surse electrice în aplicaţiile prac -
tice.
Tabelul 3. 3

Tipul Tensiunea Construcţia

pilei electromo- Catodul Electrolitul Depolari- Ano -
toare zantul dul
E ( V)
Volta 0,85 - o, 90 Zinc Soluţie acid Cupru
sulfuric
Daniel l, 08 Zinc Soluţie sulfat Soluţie
de z.inc sulfat de Cupru
cupru
LeclanchE! 1,5 Zinc Soluţie clo- Bioxid de Clir-
rur!1 de amo- mangan bune
niu
Bunsen 1,9 Zinc Soluţie acid Acid Căr-
sulfuric azotic bune
Poggendorf 20,1 Zinc Soluţie acid Soluţie C!1r-
sulfuric bicromat bune
de pota-
siu
 - 77 -

3. 10. Legile electrocineticii

Pentru înţelegerea şi explicarea fenomenelor care aparţin .domeniilor

dintr-o ştiinţă s-au stabilit relaţii cunoscute sub numele d e ~
Acestea exprimă cele mai generale adevăruri demonstrate pe cale ex-
perimental!l şi care nu se deduc prin analiză logică.

Prin analiză logică se deduc din legi, relaţiile care poartă denumirea
de teoreme.
In electrocinetică, capitol important al electrotehnicii, se întîlnesc ur -
mătoarele legi şi teoreme:
legea de conservare a sarcinii electrice;
- legea conducţiei electrice;
- teorema potenţialului electric staţionar;

- legea transformării de energie în conductoare parcurse dP. curenţi

de conducţie.

3 . 10. 1. Legea de conservare a sarcinii electrice

In regim electrostatic, sarcinile electrice se conserv!\. adic11 nu exis -

tă o deplasare a lor către exterion acestea se păstreaz1l pe corpul aflat în
stare de electrizare.
In electrocinetică, sarcinile electrice se află în mişcare dar nu se
produce o schimbare a lor într-o altă formă a materiei de exemplu în cîmp
electric.
Se poate stabili experimental o relaţie între curentul electric de
conducţie- care reprezintă mişcarea ordonatl! a purtătorilor de sarcină · şi can-
titatea totală de sarcini electrice acumulate, de exemplu, pe armăturile unui
condensator electric .
Să considerăm următoarea experienţă:

Pe armăturile unui condensator electric se află sarcini electrice, po -

zitive pe armătura pozitivă şi negative pe cealaltă armătură.

Se leagl! cele două armături printr-un conductor electric (Fig.1. 20).

 - 78 -

Imediat se constată încălzirea conductorului, consecinţă a curentului de

conducţie stabilit prin acest conductor: sensul este de la armătura pozitivă la
armătura neg ativă a condensatorului.

--- - ___ ,.,,,,,

Fig. 3. 20. Condensator electric

legat prin conductor.

Se consideră două momente t şi t .

1 2
La momentul t pe armătură respectiv în interiorul suprafeţei închise ~
1
există sarcina q
iar la t , sarcina q . Intre momentele t şi t exis -
1 2 2 1 2
t11 o modificare a sarcinii electrice

q - q =-Âq
2 1 !:
Semnul minus este o consecinţă a faptului că sarcina electrică scade

q2 - ql - L:l..qE
Raportul reprezintă curentul electric i'Il care
t - t L!,, t
trece prin suprafaţa 2:; sJre exterior,
2
adică:

(3. 13)

Această relaţie exprimă legea de conservare a sarcinii electrice cu

următorul enunţ :
 - 79 -

Viteza de scădere a sarcinii electrice din interiorul unei suprafeţe în -

chise este egală cu intensitatea curentului de conducţie care iese din inte -
riorul suprafeţei.

In regim electrostatic, nu avem curent de conducţie, adică i E = O.

Deci şi .6.q E = o.
(3. 14)
Rezultă că constant.

Sarcina electrică a unui . sistem izolat, fără legătură cu exteriorul, es -

te constantă în regim electrostatic.
In regim electrocinetic, nu există acumulări de sarcină electrică şi

deasemenea:

Fig. 3. 21. Suprafaţa închisă a conductorului

electric.

In acest regim se consideră ca suprafaţă închisă E, suprafaţa to -

tală compusă din suprafeţele parţiale A , A şi ~lat (Fig. 3. 21).
1 2
In inter ;orul acestei suprafeţe, sarcinile se vor schimba de la un mo-
ment la alt moment (regimul este electrocinetic) dar cantitatea totală de sar-
cini electrice va fi la momentele t , t ... tn aceeaşi,adică:
1 2

q E t1 = q E t2 = q:r:.t const.
n

Rezultă
~ql:::
= O deoarece .t:.q ~ o,
6t "'"
Deci o (3. 15)
 - 80 -

Enunţul acestei relaţii este: suma algebric!l a curentului de conducţie

care str!lbate suprafaţa ~ este zero .

Dad se adoptă semnul plus pentru curentul care pădseşte supra-
faţa E şi semnul minus pentru curentul care intr!l în suprafaţa ~, rezultă că:

o.

Adică: i
l

respectiv suma algebrică a curenţilor printr-o suprafaţă închisă este

zero .
Din relaţia 3. 15 se deduce şi teorema întîi a lui Kirchhoff după cum
se va prezenta ulterior.

3. 10. 2. Legea conducţiei electrice

In urma experienţelor. s-a ·stabilit că între curentul şi tensiunea elec -

trică dintr-o porţiune de circuit există o relaţie matematic!l cunoscut!l sub
denumirea de legea lui Ohm .
Ulterior, tot pe baza unor constatări experimentale şi pe anumite con-
siderente teoretice cu privire la aspectele microscopice ale conducţiei elec -
trice, s-a elaborat legea conducţiei electrice . Enunţul este urmll:torul:
In orice material şi în orice regim„ densitatea curentului electric de
conducţie J este orientat!l şi proporţional!l cu suma intensităţii cîmpului elec -
trie E şi a intensiUţii cîmpului electric imprimat E. din acelaşi punct şi din
I
acelaşi moment.

<r ( E + E.)
l
(3. 16)
sau

(3. 16 a)

M!!rimea. (J se numeşte conductivitate electric!! iar mărimea .

1
cT
se numet?te rezistivitate electric!l.
 - 81 -

Aceste doulf mărimi sînt mărimi de material depcndP nll' il :· 1! ,tur a ~ i

atarea materialului (presiune, temperatură etc.).
Unitatea de măsură în S I pentru rezistivitate este nm ;;i se deduce

din relaţia dimensională:

(3. 17)

In sistemul internaţional S I se ser ie astfr l ·

1 -V/ m
2 1 Q m în care s-a notat
1 A/ m

1 volt
1 amper
1 ohm [ Hî]
rn practică se foloseşte şi

Unitatea de măsură în S I pentru conductivitatea electrică este

1 1
1 ( O m) - l s ie;;;ens :- unde s-a notat 1 (ohm) -l = 1 s iemens
1
S· ).

Dependenţa rezistivităţii unui conductor faţă de temperatură are expre -

sia matematică următoare .:

(3. 18)

în care:
fO este rezistivitatea la temperatura T ;
O
f este rezistivitatea la temperatura T ;
ex, - coeficient de temperatură şi este o constantă de material.
In tabelul 3. 4. sînt prezentate valorile rezistivităţii electrice la 20°c
şi coeficientul de temperatură la 20°c.
 - 82 -

Tabelul 3.4

.P20° d200 f 2 ol200

Material

lo m:2]
[ 1/oc]
Material
[n m: ] [ 1/oc]

Alaml1 0,07 o, 002 Mangan. 0z42 0,00001

Aluminiu o, 026 0z004 Mercur Oz 958 0,0009
Argint 0!016 0,0036 Nichel 0 1 07 0,006
Aur O 024 O 0037 Oţel 0,1 0,006
Bronz fosforos Oz 115 0,004 Platinl1 0,1 0,003
Clirbune 60 - 80 -0,0002 Plumb 0,21 0,004
-0,0008
Constanta11 0,49 0,000004 Staniu o, 11 O 0044
Cromnichel lzl 0,00015 Wolfram 0,055 0,005
Cupru o, 0175 0,004 Zinc 0,06 0,004
----

Din tabel se constatl1 cl1 în urma ordonlirii materialelor dupl1 valorile

cresclitoare ale rezistivitliţii electrice, re'z ultli urmlitorul şir: argint, cupru,
aur, aluminiu, molibden, zinc, wolfram, tantal, fier, cobalt, nichel etc.
Pentru cupru pur şi aluminiu pur, rezistivitatea electric li are urml1-
toarele v aiori:
2 2
_l_Q~ O 1 Q mm
.P cu 20° 57 m : J Al 20° 33 m

Cazuri particulare ale legii conducţiei electrice

Sursa electricl1 în gol. Cazul acesta co-

respunde generatorului electric la funcţionarea în gol, adicli bornele sale nu
sînt legate printr-un conductor electri c (Fig. 3. :::i ).
Din relaţia (3. 16 a) se obţine cl1 E\ + E = O sau sub forml1 scalarl1
 - 83 -

Considerînd cele două cîmpuri electrice uniforme şi omogene şi multi-

plicînd cu 1AB se obţine:

Dar:
Ei lAB = e reprezintă tensiunea electromotoare

şi E lAB = ub reprezintă tensiunea la borne.

~-----
----e

Fig. 3. 22. Sursa electrică în gol.

Astfel că relaţia respectivă devine:

(3. 19)

b) E 'I= O; Ei = O; J.i: O;f~O. Conductor omogen fără cîmp electric

imprimat. (Legea lui Ohm). In acest caz relaţia matematică apare numai în-
tre cîmpul electric şi curentul dintr-o porţiune de conductor (Fig. 3. 23) res-
pectiv între tensiunea electrică şi curentul electric din conductorul respectiv.
Legea conducţiei electrice se scrie în acest caz particular.

sau scalar:
 - 84 -

'~----
'
v>.r---
A
l

Fig. 3. 23. Conductor f11r11 cîmp electric

imprimat.

Se consider11 cîmpul uniform şi omogen iar densitatea de curent unifor-

mă pe secţiunea A.
Se multiplic11 cu 1 - lungimea între cele dou11 secţiuni-~i se înlo-
12
cuieşte densitatea de curent prin relaţia cunoscut11 (3. 1 b):

J =
A

Se obţine (3. 20)

A

Dar E \ reprezint11 tensiunea de-a lungul firului între secţiunea 1

2
~i 2 adică

E 1 uf (3. 21)
12

iar
f 112 ~ H (3. 22)
A

este rezistenta electrică a porţiunii de conductor considerate, astfel că rela-

ţia n. 20) devine:

(3. 23)

Această relaţie reprczint:l legea lui Ohm.

 - 85 -

Din relaţia 3. 22, rezultă cll. unitat c~ a de măsură în sistemul S I pen-

tru re z istenţa electric li este 1 ohm (1 O ):

1 m
sau 1 .(l m 1.fl ( 1 ohm ) .
2
1 m

Simbolul rezistenţei electrice este redat de asE:1r,1·nl' .1 in Fi;; . 3. 23.

Valoarea inversă a rezistenţei se numeşte conductanţll. electrid:

G = +- şi unitatea de măsură în S. I. este 1 siemens (S) 1 S· =

1 (ohm) -l = O -l.

c) -E., el= E =I= O ; J #- O; ,Pi= O Sursa electricll. în sarcină.

Distingem două posibilităţi:

1 c) E. > E - Sursa electrică în regim de generator;

l
2 c) Ei <. E - Sursa electrică în regim de receptor.
1 c) Considerll.m Fig. 3. 24 în care relaţia(3. 16 a) se scrie sub forma
scalară, astfel:

Fig. 3. 24. Sursa electricll. în regim de

generator.
 - 86 -

Dacă se multiplică cu lAB şi se înlocuieşte densitatea de curent prin

expresia

J= i
A
g

unde A - reprezint!!. secţiunea sursei electrice prin care densitatea de cu -

g
rent J este uniform repartizată, se obUne:

I
(3. 24)
A
g

Dar: E lAB = e - tensiunea electromotoare a sursei

1
şi E IAB = ub - tensiunea electric!!. la bornele sursei.

Astfel, relat{a (3. 24) devine:

s au
(3. 25)

în care s-a notat cu R , rezistenţa internă a sursei.

g
Tensiunea la bornele generatorului în aceast!I. situaţie este egal~ cu
tens i•rne a la bornele firullli conductor, astfel c!I. relaţia (3. 25) se mai scrie:

e = uf + R
g
(3. 26)

D11r conform (3. 23).

Deci e = (R+R)i (3. 27)

g

şi curentul electric:

e
R + R (3. 28)
g
 - 87 -

Acestei relaţii îi corespunde circuitul prezentat în Fig. 3. 25 Sensurile

de referinţă ale curentului şi tensiunii la borne au fost asociate după regula de
la generatoare.
2 c) - Considerăm Fig. 3.26 în care relaţia (3.16 a) se scrie sub for-
mă scalară:

Fig. 3. 25. Sursa electrică în regim de

generator.

Aceasta,corespunde situatiei în care sursa electrică este alimentată

de la o altă sursă cu o tensiune electromotoare mai mare de cit a acesteia.

Se obtln ,! r elaţia:

(3. 29)

Fig. 3. 26. Sursa electrică în regim de receptor.

 - 88 -

Alei.sensurile de referinţă ale curentului şi tensiunii la borne au fost

asociate după regula de la rN:eptoare.
Intrade văr, dacă se consider /:! cco1,,.-, ,:._·.torul om ogen, lipsit de surse de
cîmp imprimat adică e = O, se obţine rel a 1,i a :

~ = Ri

dedusă şi în cazul conducţiei electrice printr-un fir conductor deoarece ten-

siunea în fir uf este egală cu tensiunea la borne:

d) - i\ ,f. E # O; J -:ţ:. O dar f = O Generatorul ideal de tens iunc

(Fig. 3. 27). Legea conducţiei electrice se scrie în acest caz:

E + E. = o
I
sau scalar
respectiv (3. 30)

------l;

'Z__/~
o
~1
ct-o

Fig. 3. 27. Generatorul ideal de tensiune.

Sursa electrică reprezintă un generator ideal de tensiune.

e) E.#' E -=j;
I
O; J -=fa O dar d = O. Generatorul ide:,! de curent.
(Fig. 3. 28 ). ln acest caz exist li cîmp electric imprimat, conductivitatea este
consideratti nul/I d ar generatorul asigură în circuit curentul ig = i . ( • )
3 31
 - 89 -

Fig. 3. 28. Generatorul ideal de curent.

Sursa electrică reprezintă un generator ideal de curent.

Toate aceste expresii matematice prezentate nu sînt decît particula-
rizări ale legii conducţiei electrice exprimată sub o altă formă, forma integra -
lă a legii conducţiei electrice.
Această formă integrală este:

(3. 32)

in care:
uf - tensiunea în fir;
e - tensiunea electrică imprimată (tensiunea electromotoa-
1
re);

R = p1 - rezistenţa porţiunii de conductor considerate;

i - curentul electric uniform repartizat prin secţiunea conductorului.

3. 10. 3. Legea transformării energiei . în conductoare parcurse de cu-

renţi electrici (Legea Joule-Lenz).

Experimental se constad că la trecerea curentului electric printr-un

conductor, acesta se înc!Uzeşte.Fenomenul este cunoscut sub denumirea d_;,
efect termic al curentului sau efect Joule -Lenz şi este o consecinţă a trans -
formării energiei cîmpulul electric în energie calorică. Transformarea se fa-
ce conform unei legi cunoscut!! sub denumirea de legea transformării de ener -
gie în conductoare parcurse de cu-;- · nţi de conducţie.

Enunţul este următorul:

Puterea cedatli unit!lţii de volum a unul conductor de către cîmpul e-

lectric, în procesul de conducţie, este egal cu produsul scalar între intensitatea
cîmpului electric şi densitatea curentului,
 - 90 -

adid (3. 33)

în care:
pJ este densitatea de volum a puterii cedate de cîmpul
electric conductorului;
E - intensitatea cîmpului electric în conauctor;
J - densitatea curentului electric prin conductor.
In sistemul Internaţional S I unitatea de măsură a acestei densit11ţi de
3
putere este watt pe metru cub ( 1 W / m ) .
Cunoscînd puterea cedată pe unitatea de volum a conductorului, se poa-
te determina puterea cedată sub formă de căldură unei porţiuni din conductorul
respectiv. Considerăm o porţiune de conductor cu aceeaşi secţiune trans-
versall!. A şi determinăm puterea cedată de cîmpul electric pe lungimea 1
12
(Fig. 3. 29). Densitatea de volum a puterii este:

p ~ EJ.
J

Fig. 3. 29. Puterea cedat!!. de cîmpul electric

într -un conductor.

Puterea cedată de cîmpul electric conductorului de lungime \ şi

2
f!ecţiune A se obţine înmulţind densitatea de volum a puterii cu volumul conduc-
torului;

( w) (3. 34)

în care s-a înlocuit E \ =u tensiunea în conductor pe lungimea 1

2 12 12
şi JA curentul de conducţie prin conductor.
Enunţul este urm!ltorul:
 - 91 -

Puterea cedatli de cîmpul electric unei porţiuni de conductor în pro-

cesul de conductie electricii este egal!! cu produsul dintre intensitatea curentului
şi tensiunea electric!i între c apetele portiunii c onsiderate.
Relatia se mai poate scrie, înlocuind tensiunea

2
u
12
astfel : (3. 35)
n

sau
.2
R1 •

Corespunzător expresiei, s-a el aborat schema din Fig. 3. 30.

2 v,t,

Fig. 3.•.3.0. Puterea cedatli de cîmpul

electric unui conductor.

In cazul în care între bornele 1 şt 2 existli şi o surali de cîmp elec -

trie imprimat, puterea primitli la borne prin intermediul cîmpulut electric ·,i

cedatli conductorului de rezistenţli electricii R, poate fi majorat!! sau dtmtm, ... -

tll cu puterea sursei dintre bornele respective.
Distingem prin urmare douli cazuri:
Cazul a) Fig. 1. 31.

2
p + p Ri (3. 36)
J g
 - 92 -

Fig. 3. 31. Cazul a) ei şi au acelaşi sens.

Se enunţ!!. astfel: pentru acoperirea pierderii de energie prin efect

Joule - Lenz se transform!!. atît energia electric!!. primit!!. pe la borne cit şi

aceea a sursei de cîmp electric imprimat (sursa cedeaz!i energie, respectiv se

descarc!!.)
Cazul b) Fig. 3. 32.

(3. 37)

Fig. 3. 32. Cazul --b) e. şi iau sensuri opuse.

l

In acest caz energia cedat!l de cîmpul electric pe la borne acoperii. atît

efectul Joule-Lenz din conductor, cit şi creşterea energiei sursei de ctrnp e-
lectric imprimat - (sursa primeşte energie; dacii. este acumulator electric se
încarc li.).
In relaţiile (3. 36) şi (3. 37) s-a notat cu P puterea prlrniţ!l respec-
g
tiv cedat!l de sura 11. Este egalii. cu :
P =ei (3. 38)
g i
 Microscopic, acest fenomen se expi lc l1 astfel:
Cîmpul electric transmite energie par ticulelor microscopice liuere
c are constituie "~;tzul electronic". In urm a ciocnirilor dintre acestea şi atom ii
rei,elei cristaline, creşte agit aţia termic11 a atomilor care la scar11 m:1c-rosco-
µ ic11 se evidenţiazl1 prin creşterea temperaturii conductorului.
Pentru a nu se deplişi înclilziri admisibile ale condu cf,,:, ,., •1,,r el('ctrice ._
se prescriu prin tabele densiUţile de carent maxim admis <' , Astf, ·l în Tabelul
3. 5. sînt prezentate densit1! ţ ile cl P- c urf' nt admise pentru condu,·! <'• : 11·e de cupru
cu secţiuni folosite în aplic:;.tiile pr:;.ctice.

Tabelul 3. 5

Secţiunea Conductor cuprt.. Conductor cueru nei zolat

S (mm 2 ) izolat In încliperi ln exterior
2 2
J (A/mm 2 ) J (A/ mm ) J (A/ mm )

4 9 14,2 14 2
6 7 7 12,2 12,6
10 6 8 10 3 10 8
16 5 7 8 1 9 4

25 4 9 6 6 8 2
35 4 3 6 o 7 7
50 3 8 5 3 6 7
70 ' 3 5 4 8 6 1
95 3, 1 4,3 5,4

Se observl1 c11 la secţiuni mai mari, densitatea de curent este mic11.

L a dimensionarea conductoarelor pe bazl1 de înc1!lzire se demonstrea z 11 c1! în
cazul a dou1! conductoare de diametre d respectiv d , exist 11 urm!itoare:i.
1 2
la ţie între densitliţile de curent J şi J :
1 2

(3.19)
 - 94 -

3. 10. 4. Aplicaţii în tehnică ale efectului electrocaloric

~ranţe fuzibile. Se folosesc pentru protecţia circuitelor e lectrice. De -

conectează sau separă circuitul electric atunci cînd curentul electric depăşe ş te

o anumită valoare. Elementul important al siguranţ.ei îl constituie fuzibilul. A-

cesta este un conductor cilindric sau o plăcuţă. care din cauz a efectului calo -
ric al curentului electric se topeşte deoarece reprezintă porţiunea de circuit
cea mai slabă din punct de vedere termic. Este necesar ca acest fuzibil să

reziste termic timp îndelungat l a curentul nominal dar să se topeascl'i instan-

taneu la curenţi periculoşi. Puterea degajată prin efectul J oule-Lenz determi-
nă. creşterea temperaturii elementului fuzibil pînă cînd se atinge punctul de to -
pire sau fuziune.
Elementul fuzibil se realizează din materiale ca: argintul, cuprnl,
zincul, aliaje de staniu şi cadmiu. Cuprul se cositoreşte s au se argintează pe,1
tru a nu se oxida în timpul funcţionării norm a le fapt care a r pn,voc a mic şv -
rarea secţiunii.

Caracteristicile imp0rtante ale siguranţe lor fuzibil e sînt: curt ntlll no -

minal al siguranţei, curentul nominal a l fuzibilului, caracteristica de t,•pin ·
Caracteristica de topire reprezintă. df\!:iendenţa duratei de topire ;i

elementul;: ; fu zibil al sigL-;:- anţei de curentui , .. , ,•c, tr c•c:, :•cin •:!. •, ,_-ii': ....,:1).

t[sj

Fig. 3. 33, Caracteristica de topire a elementului

fuzibil.

In această. figur.l ,se reprezint!!. caracteristicile de topire a două ele -

mente fuzibile a şi b pentru curenţi nominali diferiţi.

Im1n
. a < Im1n
. b'
 - 95 -

Un curent 1 va topi elementele fuzibile la timpi. diferlti t < t

1 • a1 1) 1
Acelaşi curent de suprasarcinli va topi mai repede elementul fuzibil al cărui cu -
rent nominal este mai mic. Acest fapt se foloseşte pentru asigurarea func~ionli-
rii selective a siguranţelor fuzibile.
Dupli caracteristica de topire se deosebesc: siguranţe rapide şi sigu-
ranţe lente. La siguranţele fuzibile rapide, timpul de topire este> foarte scurt la
un anumit supracurent.
La siguranţele lente prin mlisuri constructive adecvatC' se obţine un
timp de topire relativ lung la supracurenţi mici (suprasarcin1l ), respectiv un
timp de topire scurt la supracurenţi i;nari (scurtcircuite).
In tabelul 3. 6 sînt redaţi curenţii minimi de topire şi diametrele fi -
re lor fuzibile din diferite materiale (situate în aetj.

Tabelul 3. 6

Curentul de Diametrul firului, în mm

topire
Argint Cupru Cositor . Plumb Oţel
(A)
1 0,05 o, 19 0,21 0,12
2 0,09 0,29 0,33 0,19
3 O 11 0,36 O 43 0,25
4 0,14 O 46 0,52 0,30
5 0,14 0,16 O 56 O 60 0,42
10 0,25 O 25 0,85 o, 95 0,55
15 0,40 O 33 1 11 1 25 o, 72
25 0,51 0,46 1,59 1, 75 1,01

Ciocane de lipit cu rezistenţe electrice. Aceste dispozitlve,foarte rllspîn-

dite în industria electronicll, funcţionează tot pe baza efectului electrocaloric. O
rezistentll din fir sau plllcuţă de ilichelinli transmite clildura dezvoltatli unui
vîrf de cupru prin intermediul c!lruia se topeşte aliajul de lipit(.plumb aliat cu
cositor).
Lămpi electrice cu incandescentli. Corpul incandescent este filamentul care
se înclHzeşte la trecerea prin el a curentului electric, la o temperaturli
de cca. 2000°c.
 - 96 -

La această temperaturii ,lumina devine albii . M..i.terialul folosit pen-

tru filament este wolframul deoarece re z istă la aceastli temperaturii, este
rezistent din punct de vedere mecanic, se evaporli lent.
O altă a plicaţie a efectului electrocaloric, este sudarea electrică.

3. 11. Circuite de curent continuu

Circuitul electric reprezintli un ansamblu de medii prin care circulă

curent electric. Aceste medii au fost prezentate şi sînt: conductoare, semi-

conductoare şi dielectrice. In conductoare şi semiconductoare se constat!!. pre -
zenţa curentului de conducţie; în dielectrici exisU numai curent de deplasare.
Circuitul electric în care curenţii şi tensiunile au valori invariabile
în timp se numeşte circuit de curent continuu.
Componentele care alclituiesc un circuiţ electric se numesc elemen -
te de circuit. In curent continuu aceste elemente sînt: sursa electric li şi re -
zistorul.
Elementele de circuit cu douli borne de acces se numesc eleme nte
dipolare.
In circuitele electrice de curent continuu sînt reprezentate e le mente
ideale de c ircuit : surse ideale şi rezistorul ideal.
Pentru caracterizarea elementelor de circuit se utilizeaz!i re laţ ia

dintre tensiunea U de la borne şi curentul I care circulli prin element.

Repre zentarea grafic li a acestei relaţii, în planul U -I, se numeşte

cara cteristica te1rniune - c urent a eh:inentului de circul·:.

Dacă aceastli caracteristic!!. tensiune -curent este o dreaptll.,~lementul
de circuit este liniar (Fig. 3. 34).

,_.- i ,!.. 3. 34. Caracteristica tensiune-curent a elementului liniar.

 - 97 -

Jn cazul în care această caracteristică este o curbă diferită de o

dreaptă, elementul de circuit este neliniar. (Fig. 3. 35)

Fig. 3. 35. Caracteristica tensiune - curent a

elementului neliniar .

Elementele reale de circuit sînt în general neli.niare dar prin aproxi-

marea caracteristicii lor cu o dreaptă, acestea se consideră liniare.
Elementele de circuit se pot grupa şi sub aspect energetic. Astfel se
definesc elemente pasive şi elemente active.
Elementul de circuit de curent continuu pasiv este elementul care nu
poate ceda în circ11it energie ~lectrică în nici un regim de funcţionare; aces-
ta priMeşte energie electrică. Rezistorul este element pasiv.
Elementul de circuit de curent continuu activ generează energie e-
lectricti în anumite regimuri de funcţionare; în anumite regimuri de lucru poa-
te primi energie electrică. Sursele electrice sînt elemente active de circuit.
Corespunztitor, circuitul electric compus numai din elemente pasive se numeş­

te circuit pasiv. Dacl! circuitul conţine cel puţin un element activ, se numeşte

circuit activ.
Reprezentarea grafictl prin simboluri a elementelor de circuit şi a
modului cum acestea sînt conectate între ele se numeşte schemti electrictl.
Se vor prezenta elementele ideale liniare de circuit de curent con-
tinuu.
3. 11. 1. Rezistorul ideal este un element de circuit dipolar pa-
siv la bornele ctiruir: tensiunea este proporţionalti cu intensitatea curentului
care străbate acest element.
Ecuaţia care reprezintti caracteristica rezistorului este

u RI (3. 40)
 - 98 -

i:n c are factorul dP. proporţionalitate R este rezistenţa electricii a rezistoru-

lui.
Aceast11 ecuaţie se mai scrie:

G U (3. 41)

1
în care G reprezinU conductanţa rezistorului.
R

Simbolul rezistorului şi caracteristica tensiune - curent sînt repre-

zentate în Fig. 3. 36 şi Fig. 3. 37.

R .I
o~o

Fig. 3. 36. Simbolul rezistorului.

./'

Fig. 3. 37. Caracteristica tensiune - curent a rezistorului.

2
Rezistorul este un element pasiv~ puterea P n = Ul = RI >O este
totdeauna pozitiv!l fiind primit!l pe la borne. Rezistorul funcţionează numai ca
receptor.
Sensurile tensiunii la. borne şi ale curentului se asociaz!l conform re-
gulii· de la receptoare (vezi Fig. 3. ?6).
Rezistorul ideal este un rezistor liniar.
 - 99 -

3. 11. 2. Surs a id e ală de tensiune sau generatorul ideal de tensiune

este e lementul de circuit dipolar activ caracterizat printr-o tensiune
la borne consta nt!i independentă de curentul care îl parcurge.
Ecu aţia care reprezintă caracteristica sursei ideale de tensiune este

U =E pentru orice I . (3. 42)

Simbolul sursei ideale de tensiune şi caracteristica tensiune --<:urent

,s înt r e prezentate în Fig. 3. 38 şi Fig. 3. 39.

{I

.I
+
f
_____________ I
u

Fig. 3. 38. Simbolul sursei ideale Fig . 3. 39. Caracteristica tensiune--<:urent

de tensiune. a sursei ideale de tensiune.

Faţă de sensurile tensiunii E şi curentului !,sursa idealii de tensiune

funcţionează în regim de generator atunci cînd curent\Jl I a re acelaşi sens cu
sensul tensiunii electromotoare E (Fig . 3. 38). Puterea generată
P =El;,,, O. Sursa·
g
funcţionează ca receptor de . energie electrică, cînd curentul I are sens contrar
cu sensul tensiunii electromotoare E. (Fig. 3. 40).
Puterea generată a re semnul minus P
g
= EI< O, adică este efectiv
primită de sursă. Cele două regimuri de funcţionare ale sursei ideale de tensiune
se pot deduce şi din caracteristica tensiune - curent (Fig . 3. 39). Cînd I > 0,sur-
sa furnizează energie electrică (gene ator) iar pentru I~ O sursa primeşte ener-
gie electrică (receptor). Intensitatea I a curentului prin sursă depinde de circui-
tul în care sursa este conectată.
 - 100 -

l7 it{. 3. 40. Sursa ideală de tensiune carecept-or.

3. 11. 3. Sursa ideală de curent sau generatorul ideal de curent este

Plementul de circuit dipolar activ care debitează în circuit un curent constant
indepe nde,1t de tensiunea la borne. Ecuaţia care reprezintă caracteristic:i sur-
sei ideale de curent este:

I = I pentru orice U . (.'3. 43)

g

Simbolul su rsei ideale de curent şi caracteristica tensiune - curent

sînt r eprezentate în Fig. 3. 41 şi 3. 42.

{/
I
tlent>rdlor

I,
I
~
)V Rece,olor

Fig. 3. 41. Simbolul sursei Fig. 3. 42. Caracteristica tensiune-

ideale de curent. curent a sursei ideale de curent.

Faţă de sensurile tensiunii U şi

curentului I ,sursa ideală de curent
g
functionează în regim de v.enerator atunci cînd tensiunea U are ac e l aşi ·sens
cu sensul curentului Jg debitat de sursă. Puterea generată P g = Ul -;, o.
g
 :- 101 -

Sursa funcţioneazll ca receptor de energie electricii., cînd tensiunea U

are sens contrar cu sensul curentului Tg (Fig. 3. 43).

Fig. 3. 43. Sursa idealll de curent, ca receptor.

Puterea generatll are semnul minus adicll este efectiv primitll de sursll:
P=UI<o.
g g

Cele doull regimuri de funcţionare ale sursei ideale de curent se pot

deduce şi din caracteristica tensiune-curent (Fig. 3.42).
Cînd U > O, sursa furnizeazll energie electricll (generator) iar pen-
tru U < O, sursa primeşte energie electricll (receptor). Tensiunea U de la bor-
nele sursei de curent depinde de circuitul electric în care este conectatil. a-
ceastli sursll.

3. 11. 4. Sursa realll de tensiune.

Nu existil. în realitate o sursll de tensiune a cllrei rezistenţll internll

sll fie nulă. Sursa realli de tensiune are o rezistenţli internll diferitli de ze-
ro şi circuitul în acest caz se compune dintr-o sursll idealli de tensiune legatll
în serie cu un rezistor a cllrei rezistenţll electric!!. este rezistenta internll a sursei
(Fig. 3. 44).
Ecuaţia circuitului electric, aplicînd legea conducţiei electrice în cir-
cuitul din Fig. 3. 44, este

U E - RI (3. 44)

(/

Fig. 3. 44. Sursa realii de tensiune.

 - 102 -

Caracteristica tensiune - curent este reprezentat11. de o dreaptll (Fi-

gura 3. 45).

t/

R= O (.rur.r. ✓lk.al.ă dt>

/L>n.tiun~)
6<1/ Rmi
R.
.I

Fig. 3. 45. Caracteristica tensiune-curent a ; sursei reale de

tensiune.

Punctul de intersec~ie cu axa tensiunii (U = E; I =O) reprezintll ca-

zul în care sursa nu debiteaz11 curent ( funcţionarea în gol).
E
La intersecţia cu axa curentului (U = O; I = R) se afl11 punctul ca-
re reprezint11 cazul în care sursa debiteaz11 cel mai mare curent (funcţio-

nare în scurtcircuit). Panta dreptei tg d:. = R reprezintll valoarea rezistenţei

interne a sursei.
In Fig. 3. 45, s-a prezentat prin linie întreruptll caracteristica ten-
siune curent corespunzlltoare regimului de funcţionare al sursei ideale de ten-
siune (R = O). De asemenea s-a indicat regimul de funcţionare - generator
al sursei de tensiune ( I > O) şi regimul de funcţionare - receptor - (I < O).

3. 11. 5. Sursa realll de curent.

Ca şi în cazul sursei reale de tensiune, nu existll o surs11 idealll de

curent în realitate. Sursa realll de curent posedll o rezistenţ11 internll diferitll
de oo, circuitul fiind alclltuit în acest caz dintr-o sursll idealll de curent
legatll în paralel cu un rezistor a cllrei rezistenţll electricll este egalll cu re -
zistenţa internll a sursei (Fig. 3. 46 ).
 - 103. -

Ecuaţia circuitului electric corespunz!Hor Fig. 3. 46 este:

I
u (3. 45)
g R

u
R

Fig. 3. 46. Sursa real li de curent.

Caracteristica tensiune - curent este de asemenea o dreaptă

(Fig. 3. 47).

I
I
1 R--o::,(.rvrs« /oi,a/.i.
I tfe cvren/)
I
I Gemm~lor
I
' I.

Fig. 3. 47. Caracteristica tensiune-curent a sursei reale de

c_urent.

Punctul de intersecţie al caracteristicii tensiune -curent cu axa ten -

siunii(I==o; U=Rig)reprezintli cazul în care sursa nu debitează curent în exterior
(funcţionarea în gol).
La intersecţia caracteristicii tensiune -curent cu axa curentului
(I Ig; U = o) se obţine punctul care redă cazul în care sursa debitează
 - 104 -

curentul maxim în exterior (funcţionare în scurtcircuit). S-a reprezentat în

Fig. 3. 47 prin linie întreruptă, caracteristica unei surse ideale de curent
(R--=).

De asemenea, s-a indicat regimul-generator- al sursei ( U >- O) şi

regimul-receptor - al sursei ( U < O).

3. 11. 6. Echivalenţa surselor electrice.

Două surse sînt echivalente, dacl! prin substituirea uneia cu cealal-

tl!, curentul şi tensiunea la borne nu se modificl!,
Astfel o sursă reall! cu caracteristică tensiune-curent liniară poate fi
reprezentatl! fie printr-o sursă de tensiune, fie printr-o sursl! de curent.
Dacă se consideră o sursă de tensiune avînd tensiunea electromotoa-
re E şi rezistenţa internl! R, aceasta se poate înlocui cu o sursă de curent .
avînd curentul Ig şi rezistenţa internă tot R numai cînd:

E RI (3. 46)
g

Pentru a demonstra aceastl! echivalenţl!, redatl! schematic în Fig. 3. 48,

se scriu ecuaţiile caracteristicilor tensiune-curent.

c
'-------0----0
R

t
Fig. 3. 48. Echivalenţa sursei de tensiune cu sursa de curent.

U = E - RI şi I = Ig -
uR . Se observă el! cele două relaţii sînt
identice numai în cazul în care relaţia (3. 46) este îndeplinită.
 - 105 -

3. 11. 7. Legarea surselor electrice ideale

La legarea în serie a doull surse ideale de tensiune, curentul se p ăs -

tre az ă dar tensiune a la borne U este suma tensiunilor la bornele surselor :

u (3. 47)

Prin urm a re: două surse idea le de tensiune legate în serie sînt echi-
valente cu o singurll sursă ideală de tensiune avînd tensiune a electrom otoare
eg a lă cu suma tensiunilor electromotoare (Fig. 3. 49).

Fig. 3. 49. Echiv a lenţa legării în serie a două surse ideale

de tensiune.

Legarea în serie a două surse idea le de curent (Fig. 3. 50) se realizf!a -

zll numai cînd au a celaşi curent generat.

I=J_;
,-----,.,.aa.---0

)
Fig. 3. 50. Echivalenta legării în serie a doull surse ideale
de curent.
 - 106 -

Tensiunea U la borne este suma tensiunilor la bornele surselor de

curent:

Legarea în paralel a dou!l. surse ideale de tensiune poate fi realizat!l.

dac!l. au aceeaşi tensiune electromotoare (Fig. 3. 51).

Fig. 3. 51. Echivalenta leg!l.rii în paralel a două surse ideale de

tensiune.

Tensiunea la borne este egal!! cu tensiunea electromotoare.

u E. (3. 49)

Curentul I debitat în exterior pe la borne este suma curentilor la

hornele surselor de tensiune:

(3. 50)

Cînd se leagă în paralel dou!l. surse ideale de curent (Fig. 3. 52) ten-
siunea la borne este aceeaşi; curentul I total este soma curentilor generati de
cele doul! surse.
Prin urmare: două surse ideale de curent legate în paralel sînt echi -
valente cu una s ingurl! pentru care curentul generat. este suma curenţilor corn -
ponenţi.
 - 107 -

1 ..I

Fig. 3. 52. Echivalenţa leglirii în paralel a douli surse ideale

de curent.

3. 12. Elementele topologice ale circuitelor de curent continuu

Elementele ideale de circuit: sursele ideale şi rezistorul ideal sînt

legate într -un circuit electric în cele mai diferite moduri. Aceastli legare (in-
terconectare) dli naştere unor noi elemente, denumite elemente topologice de
circuit şi care se definesc dupli cum urmeazli:
Nod este punctul de ramificaţie al circuitului electric (Fig. 3. 53).
Sensul de referinţli va fi sensul de ieşire din nod. Numlirul de noduri ale unui
circuit electric se noteazli cu N.

Fig. 3. 53. Nod.

Laturli este o cale de curent a circuitului electric cuprinsli între

douli noduri. (Fig. 3. 54).
In laturii pot exista şi elemente ideale de circuit; surse şi rezistoare.
 - 108 -

Sensul de referinţă al laturii indicat pe schema electrică a circuitu-

lui este sensul curentului prin latură dacă aceasta conţine un rezistor, sensul
tensiunii electromotoare dacă latura cantine numai generator ideal de tensiune
şi sensul curentului de scurtcircuit dacă latura conţine numai generator ideal
de curent. Numărul de laturi al unui circuit electric se notează cu L.

Fig. 3. 54. Latură.

Ochi este o succesiune închisă de laturi dintr-un circuit (Fig. 3. 55)

Fig. 3. 55. Ochi.

Sensul de referinţă al ochiului este alea arbitrat şi indicat pe sche-

ma electricll a circuitului.
Sistem de ochiuri independente reprezintă un ansamblu de ochiuri
care se determină în următorul mod: se alege un ochi oarecare ca prim ochi
independent; se determină în continuare, pe rînd, cîte un ochi Independent de
cele formate deja, respectînd regula ca noul ochi să aibă cel pupn o latură

care să nu apartlnă vreunuia din ochiurile deja constituite; determinarea ochiu -

rllor independente este terminată atunci cînd fiecare latură a circuitului face
parte cel putin dintr-un ochi independent.
 - 109 -

Numărul de ochiuri independente al sistemului stabilit pentru un

circuit electric se notează cu o.
Intre numărul de noduri N, numărul de laturi L şi numărul de
ochiuri independente o, există o relaţie matematică:

o = L-N+l (3. 51)

cunoscută sub numele de teorema lui Euler,

3. 13. Teoremele lui Kirchhoff pentru circuite de

curent continuu

Intre mărimile electrice - tensiuni electromotoare, tensiuni electri -

ce şi curenţi electrici - caracteristice ale unui circuit electric de curent con-
tinuu, există anumite relaţii matematice cunoscute sub denumirea de teoreme-
le lui Kirchhoff.

3. 13. 1. Teorema întîi a lui Kirchhoff.

Este o consecinţă a legii conservării sarcinii electrice (3. 13 ).

Enunţul este următorul: suma algebrică a intensităţilor curenţilor

prin laturile legate într-un nod de circuit este egală cu zero.

o (3. 52)

Suma se referă la toţi curenţii din laturile legate la nod. Aceasta

este precizată prin notaţia k {; a : se Citeşte: pentru orice latură k aparţinînd

nodului a. In relaţia respectivă, semnele termenilor se adoptă în conformita-

te cu regula precizată în Fig. 3. 56 (convenţia poate fi inversată).

Se demonstrează elf într-un circuit cu N noduri, se scriu numai N-1

ecuaţii cu teorema întîi a lui Kirchhoff. In acest scop se consideră circuitul e-
lectric din Fig. 3. 57.
 -110 -

Fig. 3. 56. Convenţia pentru semnele curenţilor.

Fig.3 . 57. Circuit cu două noduri.

Se aplică nodului 1 şi apoi nodului 2, teorema întîi a lui Kirchhoff;

nodul 1

nodul 2 : -I + I - I = O·
1 2 3 '
aceeaşi ecuatie pentru nodul 2 ca şi pentru nodul 1. Intr -un circuit cu· N =2
nodl.llri, teorema întîi a lui Kirchhoff determină 2 - 1 =1 ecuaţie distinctă. Da-
că se, extinde la reţele cu mai multe noduri acest raţionament, se obţine cil
pentl1\J. un circuit electric cu N noduri se pot scrie numai N~l ecuaţii dis -
tinctt·. adică:

O, în care a 1,2 . . .... N-1

 - 111 -

3. 13. 2. Teorema a doua a lui Kirchhoff

Pentru un oohi de circuit se demonstreazll. el!.:

(3.53)

kt p k€p k€ p

adicll.: suma algebricll. a cll.derilor de tensiune pe elementele din laturile unui

ochi de circuit este egalll. cu suma algebricll. a tensiunilor electromotoare din
laturile ochiului considerat.
Notarea k ~ p se citeşte:"pentru toate laturile k apartinînd ochiului

In expresia matematicll. a teoremei a doua a lui Kirchhoff, termenii

care apar au semnificatia urmll.toare:
R l reprezintll. tensiunea la bornele rezistorului R din latura k
k k
sau cll.derea de tensiune pe acest rezistor;
Uk reprezţntll. tensiunea la bornele generatorului de curent din latu-
_ra k;
Fk reprezintll. .tensiunea electromotoare a sursei ideale de tensiu-
ne din latura k.
Semnele termenilor se adoptll. în raport cu sensul de referintll. al
ochiului (Fig. 3. 58 ).

CuJ'l'mnvlr Cv.remnvl -

Fig. 3. 58. Semnele termenilor

adoptate.
 - 112 -

C!lderile de tensiune din membrul întîi se scriu cu semnul plus ,cînd

curenţii care le genereaz!I au acelaşi sens cu sensul de referinţ!I al och;ului şi

cu semnul minus în caz contrar.

Tensiunile la bornele generatoarelor ideale de curent se scriu cu
semnul plus cînd sensul lor au acelaşi sens cu sensul de referinţ!I al ochiu-
lui şi cu semnul minus în caz contrar.
ln fine, tensiunile electromotoare ale surselor ideale de tensiune se
scriu cu semnul plu!' cînd sensul lor au acelaşi sens cu sensul de referinţă

al ochiului şi cu semnul minus în caz contrar.

Exemplu. Pentru circuitul electric din Fig. 3. 59 se vor scrie ecua-
ţiile corespunz!ltoare teoremelor Kirchhoff.
Circuitul are L = 6 laturi şi N = 3 noduri. Rezult!I O L-N+l =

6 - 3 + 1 = 4 ochiuri independente.

,,,,- - -----,
,, ,,
r---- --,

: ~-c=~~--e:=:~~-C:::::J-4i.12 \I
I
I
I
:+
I
I
'y
o 4
Qt I
V '2\
4
I

L __________________ JI

Ft-g. 3. 59. Circuit electric cu N 3 şi L 6.

Ecuaţiile obţinute prin aplicarea celor douli teoreme ale lui Kirch-
hoff sînt:

N - 1
3 - 1
ecuaţii
=
=2 { -
12
11 + 13 + 14 + Ig6

l
3
- l
5 Ig6
o

o
nodul A

nodul B
(3. 54)
 - 113 -

Rl 11 + R 4 14 El ochiul 1

o = 4
ecuaţii R3 I3 R4 I
4 R5 15 o ochiul 2
(3. 55)
- R2 12 + R 5 15 E2 ochiul 3

- R3 13 - ug6 o ochiul 4

S!i explicăm mai în detaliu modul de aplicare a teoremelor Kirchhoff,

ln nodul A,s -a înlocuit I = I 6 în care I 6 este curentul debitat de sursa
6 g g
idealll de curent. Curentul 1 s-a scris cu minus pentru cll intrll în nod, cei -
1
lalţi curenţi
1 , I şi 1g s-au scris cu plus pentru c!i ies din nod.
3 4 6
ln nodul B, toţi curenţii 1 , 1 , 1 şi lg intrl1 în nod şi s-au scris
2 3 5 6
cu minus. Pentru nodul C nu s-a mai scris teorema întîi a lui Kirchhoff pen -
tru c!I într-un circuit se scriu N -1 ecuaţii. Se putea scrie în locul ecuaţiei

pentru nodul A sau în locul ecuaţiei pentru nodul B.

Teorema a doua a lui Kirchhoff s-a scris pentru ochiul independent 1
astfel: la prima parcurgere a ochiului se constatll cil tensiunea R I a re sem -
1 1
nul plus fiindcll sensul curentul I coincide cu sensul de referinţă al ochiu-
1
lui. Din acel aşi motiv s-a scris cu semnul plus şi cllderea de tensiune n 414 .
La a doua parcurgere a ochiului 1, pentru a scrie membrul doi al ecua -
ţie!, tensiunea electromotoare va fi scrisă cu semnul plus pentru că sensul a -
cesteia este la fel cu sensul de referlnţ!I al ochiului. Se procedeazll asemllnll -
tor pentru ochiul 2 şi 3, observînd că
1 , R 1 din ecuaţia seri-
termenii R
4 4 5 5
ali pentru ochiul 2 şi R 1 pentru ochiul 3 s-au scris cu semnul minus pen-
2 2
tru că curenţii I , 1 şi 1 care provoac!I cllderile de tensiune respective au
1 5 2
sensuri contrare cu sensurile de referinţll ale ochiurilor.
In ultima ecuaţie scris li pentru ochiul 4, apare termenul Ug care
6
reprezintă tensiunea la bornele generatorului ideal de curent Ig din latura 6.
6
Această tensiune s-a scris cu semnul minus pentru că este contrat · cu sensul
de referinţ!I al ochiului 4. Termenul doi al ecuaţiei este zero deoarece în la-
turile c are aparţin ochiului 4, lipsesc sursele de tensiune electromotoare.
Se putea scrie teorema a doua a lui Kirchhoff pentru ochiul figurat

cu linie întreruptă în locul oricărei ecuaţii scrise cu teorema a doua a lui

 - 114 -

Kirchhoff, astfel c!l. numll.rul de ecuaţii scrise cu teorema a doua a lui Kirch-
hoff să rămînă egal cu o.
AceasU ecuaţie se scrie astfel:

-Rl+RI+U E + E (3 . 56)
1 1 2 2 g6 1 2

Pentru ca sistemul de ecuaţii să fie complet determinat este nece-

sar şi suficient ca numărul de ecuaţii să fie egal cu numărul de necunoscute.
ln exemplul nostru, numll.rul de ecuaţii este egal cu 6 şi numărul

de necunoscute este egal cu numărul de laturi L, adică L = 6, cu precizarea

d în latura 6, necunoscuU. nu mai este curentul ca în celelalte laturi; este
tensiunea la bornele generatorului de curent rg •
6
Prin urmare ,pentru determinarea necunoscutelor se scriu N-1 ecua-
ţii cu teorema întîi a lui Kirchhoff şi o ecuaţii cu teorema a doua a lui Kirch-
hoff; rezultă un sistem de ecuaţii algebrice liniar.e cu :

N - 1 + o N-l+L-N+l L
ecuaţii cu L necunoscute.
Sistemul este complet determinat dacă nu există ochi format numai
din generatoare ideale de tensiune şi nod în care concură numai generatoare
ideale de curent.

3, 14. Puteri în circuite de curent continuu

Dacă într-un circuit de curent continuu se efectueaz11. bilanţul pute-

rilor, se constată conservarea acestora, adică puterile debitate de surse sînt
disipate în rezistoare sau acumulate în alte surse ale circuitului electric sub
o altă formă de energie.
Să efectuiim bilanţul de puteri pentru circuitul din Fig. 3. 60 în ca-
re s-a considerat că sursele E şi E sînt ideale (rezistenţe interne neglija-
1 2
bile) şi rezistorul de rezistentă electrică R s-a plasat în circuit pentru limi-
tarea curentului. Acest circuit electric reprezintă un montaj de încărcarea

unui acumulator de la un redresor.

 - 115 -

G
Fig. 3. 60. Ochi cu dou!i surse.

Ecuatia aerisii. cu teorema a doua a lui Kirchboff este:

RI (3. 57)

Se înmulteşte cu I în ambi membri. şi rezultli prin regruparen ter -

menilor

2
E I + RI (3. 5~)
2

care se interpreteaz!i astfel:

Puterea E I debitatii de sursa E este egall:i cu puterea dis ipatl!
1 1
în rezistorul R (care se încl!lzeşte) şi· puterea primitl! de sursa E (acumuln-
2
torul se încarcă).

Bilanţul puterilor dintr-un circuit de curent continuu este dat de teo-

rema conservll.rii puterilor în circuite de curent continuu prin ecuatia urm!i -
toare:
L

~ (3. 59)
.k = 1

Enunţul este următorul:

Suma puterilor consumate de toate rezistoarele circuitului este ega-

11:i cu suma puterilor generate de toate generatoarele ideale de tensiune şi de
curent ale circuitului electric.
Termenii din membrul stîng sînt totdeauna pozitivi; termenii din
ţ11embrul drept se scriu cu semnul plus sau minus conform regulilor prezenta-
te în Fig. 3. 61 .
 - 116 -

0t;f ,. /* .. 4~ --01 •¼ -~~

~-
Ugk.
"~k'lA: @ ~k
- u~'?~

Fig. 3. 61. Reguli de scriere a puterilor debitate sau

primite de surse.

3. 15. Teorema transferului maxim de putere

Un generator real de tensiune electromotoare E şi rezistenţa inter-

nă R. sau un generator real de curent I şi rezistenţtl. internll. R . transferll.
I g I
o putere maximll. receptorului de rezistenţa R atunci cînd rezistenţa acestuia
s
este egalll. cu rezistenţa internll. a generatorului:

R =R (3. 60)
s i

Puterea maximll. transferatll. are expresia

p
max (3. 61)

în cazul generatorului real de tensiune şi

p (3. 62)
max.

în cazul generatorului real de curent,

Considerll.m un generator re al de tensiune electromotoare E şi re -
zistenţl1 internll. Ri care alimenteazll. un rezistor avînd rezistenţa R reglabilll.
s
(Fig. 3.62).
 - 117 -

------------ I I

I Ri
I
I
I
I
I
IL _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ J

Fig. 3. 62. Generator de tensiune E alimen-

teaz11 rezistenţa reglabil!! R .
s

Pentru a studia transferul de putere din circuit se calculeaz11 mai

întîi curentul I din circuit;

E
(3. 63)
R + R
i s

Puterea disipată în rezistorul de sarcin!! va fi:

R E2 E2
2 s
p =R I (3. 64)
s R R.
(R. + Rl R (2+~ + _! )
I s
i R. R
I s

Se observ!! cli în cazurile în care rezistorul de sarcină R este scurt-

a
circuitat ( R = O) sau întrerupt ( R -- OO), puterea Peste zero (P = O).
s s
Puterea P va fi maxim11, atunci cînd numitorul expresiei de mai sus
va fi minim. Acesta este minim atunci cînd R = R caz în care puterea
s i'
transformatli P devine maximă adic11:

p
max

Analog se determină puterea transferată maximă şi în cazul în care

generatorul este de curent (Fig. 3. 63 ).
2
Se obţine: H. I
p ____!_____1L
max. 4
 - 118 -

r---------- I
I
I
I
I
I
II_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _J

Fig. 3. 63. Generator de curent I alimenteaz1l'.

rezistenţa reglabiHF R .
s

Reprezentată grafic variaţia puterii P transferată de generator şi

disipat1l'. se prezinU conform Fig. 3. 64.

I J

.. Fig. 3. 64. Variaţia puterii transferată de

generator.

In grafic s-au utilizat pentru ordonau şi abscis1l'. m1l'.rimi relative.

Pe axa absciselor s-a reprezentat raportul dintre rezistenţa de sarcin1l'. şi

rezistenţa lntern1l'. a generatorului Rs iar pe axa ordonatelor s-a reprezentat

R.
l
raportul dintre puterea disipat!!. în rezistenţa de sarcin1l'. şi valoarea sa maximll.

p 4
--= (3. 65)
p R R.
max s
2+
R.
+ -R l

l s
 - 119 -

Dac!! se calculeaz!! randamentul transferului de putere de la surs!! la

receptor ca raport între puterea dlsipatl1 în sarcini! şi puterea generată de
sursă, în procente,se obţine:

p R
s
r2 s
R
'7, = 100 p 100
E I
100
R. + R
(%) (3. 66)
g I S

Cînd transferul de putere este maxim, randamentul este mic, egal cu

R => p p R.
R.
l s max şi. "7, = 100 R
l
+ R = 5~
i i

Puterea maximi! se obtine numai la un randament redus. • Se obţine

randament ridicat, atunci cînd rezistenta intern!! este mici! comparativ cu re-
zistenta de sarcinl1 ( Ri << Rs).

In acest caz:

(3.-67)

Dac!! R. = O ( generator ideal), randamentul este maxim (10~

l
Pentru a obtine randamentul 1= 9 5% (caz real) este necesar ca

R ~ 20 R .•
S l

3. 16. Metode de rezolvare a circuitelor liniare de curent continuu

Rezolvarea circuitelor liniare de curent continuu presupune determl -

narea unor mărimi electrice necunoscute avînd însl1 o parte din mllrimile ca-
racteristice ale circuitului date.
Cele mai rl1spîndite probleme care se cer rezolvate sînt acelea în
care trebuie:
- S!! se determine curentii cînd sînt date rezistentele rezistoarelor,
rezistentele interne ale surselor şi tensiunilor electromotoare ale surselor.
Sau:
- S11 se determine curentu din laturi şi tensiunile la bornele surselor
de curent cînd sînt cunoscute rezistentele rezistoarelor, rezistenţele interne
ale surselor de tensiune şi surselor de curent, tensiunile electromotoare ale
surselor de tensiune şi curenţii debitaţi de sursele de curent.
Se mai întîlnesc şi urm!itoarele probleme:
- S11 se determine tensiunile electromotoare ale surselor de tensiune
şi curenţii surselor de curent cînd sînt cunoscute rezistentele rezistoarelor ,re-
zistenţele interne ale surselor şi curenţii din laturi şi tensiunile surselor de curent.
- Probleme combinate.
Cînd sursele de tensiune şi curent ale circuitului electric de curent
continuu sînt ideale, rezistentele. lor interne sînt cunoscute, egale cu zero res -
pectiv rnfinit şi nu mai sînt precizate în enunţul problemei.
Calea de rezolvare a circuitului electric liniar se parcurge conform
unor metode de rezolvare, cele mai multe din acestea avînd la haz 11 ecuaţiile

scrise cu ajutorul teoremelor Kirchhoff.

Aceste metode sînt:
- Metoda tec,remelor Kirchhoff.
- Metoda superpoziţiei.

- Metoda curenţilor ciclici.

- Metoda tensiunilor la noduri.
Pentru cazurile în care se cere determinarea unui singur curent prin-
tr-o latur!i pasiv!( a unui circuit electric izolat . sau curentul debitat în exte-
rior de un circuit electric de curent continuu dipolar se aplic11:
- Metoda generatoarelor echivalente de tensiune şi curent.
Pentru simplificarea . circuitului electric de curent continuu, s-au
imaginat de asemenea metode care determini un alt circuit electric, echiva-
lent îns11 celui iniţial. Ultimul circuit electric obţinut cap1it11 însuşirea de a
fi rezolvat cu una din metodele enumerate dar prin aplicarea unui num!ir
redus de ecuaţii faţ!i de circuitul electric iniţial.

Metodele .de simplificare sînt:

- ·M etoda rezistenţelor echivalente.
Metoda tranefigurll'.rii din triunghi în stea şi reciproc.
- Metoda teoremei lui Vachy .•
 - 121 -

Pentru verificarea rezultatelor obţinute în urma rezolvilrii circuitului

electric de curent continuu, se efectueazl:i bilanţul puterilor prezentat anterior
la paragraful 3. 14.

3. 16. 1. Metoda teoremelor lui Kirchhoff.

Dupl:i cum s-a prezentat anterior, prin teorema întîi şi a doua a lui
K irchhoff, se stabilesc relaţii de funcţionare ale circuitelor electrice de cu -
rent continuu, datele care apar în aceste relaţii fiind mărimi electrice, carac -
teristici ale circuitelor respective.
Pentru utilizarea corectă a metodei, se procedează astfel:
a) Se stabilesc numl:irul de noduri, numărul de laturi şi numărul de
ochiuri fundamentale.
Curenţii şi tensiunile necunoscute se noteazl:i cu majuscule şi indici
corespunzl:itori laturilor aferente.
b) Se atribuie curenţilor din laturi şi tensiunilor de la bornele surselor
de curent, pe schema circuitului electric, sensuri arbitrare.
Se presupun cunoscute tensiunile electromotoare ale surselor de tensiune
şi curenţii surselor de curent. Dacă în urma rezolvării ecuaţiilor, curenţii

sau tensiunile apar cu semne negative, sensul real al curenţilor este opus
sensului de referinţl:i. atribuit. Se notează nodurile pe schema electrică.

c) Se stabilesc ochiurile independente şi se atribuie sensuri de refe -

rinţl:i arbitrare acestor ochiuri pe aceeaşi schemă electricl:i. Se notează tot
pe schema electricl:i, ochiurile independente.
d) Se sc;-iu pentru noduri N-1 ecuaţii cu teorema întîi a lui Kirchhoff
şi pentru ochiurile independente O =L - N + 1 ecuaţii cu teorema a doua a
lui Kirchhoff.
La aplicarea teoremei a doua a lui Kirchhoff, trebuie să se p arcurgă

tot ochiul independent în acelaşi sens de referinţă arbitrar ales. Căderile de

tensiune Rk Ik se scriu cu plus în relaţia (3. 53) dacl:i sînt parcurse în sensul
lor lii cu semnul minus, în caz invers. Tensiunile de la bornele surselor de
curent (generatoarelor de curent) se scriu cu plus dacl:i sensul coincide cu
 - 122 -

sensul de referinţ!i al ochiului independent şi cu semnul minus dac!! sensul nu

coincide. Tensiunile electromotoare se scriu cu plus dac!! sensul lor coincide cu
sensul de referinţă al ochiului independent şi cu minus în caz contrar.
e) Pe schema electric!! simplificat!! (făd elemente dipolare de circuit)
se trasează curenţii şi tensiunile electrice presupuse iniţial necunoscute astfel:

dad sensu I curentului sau tensiunii se obţine în urma rezolv!! rii Sistemului de ecu -
aţll cu semnul plus, atunci sensul arbitrar ales iniţial este real şi sensul se
p!istrează. Dacă semnul este negativ, sensul arbitrar ales nu este cel real şi

în schema electricii simplificată se traseaz!l invers sensului arbitrar ales ini-

ţial.

f) Se verific!l aplicarea corect!! a teoremelor lui Kirchhoff şi a calcu-

lului numeric efectuat, cu bilanţul puterilor prezentat în paragraful 3. 14.
Aplicaţia 1. SI se rezolve circuitul din Fig. 3. 65.
Se vor verifica rezultatele cu bilanţul puterilor .

4 A .1'3

Iz
RI

ef
J

~2
8
~(: s

Fig. 3. 65. Circuit electric cu N 2 şi

L ~ 3.

Date:
- Tensiunile elevtromotoare.

E -= 15 V E 20 V .
1 1
 - 123 -

- Curenţii generatoarelor de curent.

- Rezistenţele rezistoarelor electrice .

50

Necunoscute:
- Curenţii din laturi : 1 ; r .
1 3
- Tensiunea la bornele generatorului de curent Ug .
2

Mod. de rezolvare .
Circuitul electric are N = 2; L = 3; o =L - N + 1 =3 - 2 -+ 1 -= 2
a) Se noteazll, cu majuscule şi indici corespunzlltori laturilor aferente,
necunoscutele: 1 , 1 şi Ug .
1 3 2
b) ln schema electricii., se atribuie sensuri de referinţll arbitrare cu-
renţilor din laturi şi tensiunilor la bornele generatoarelor de curent. Se no-
teazll nodurile cu A şi B.
c) ln schema electric!i,se atribuie sensuri arbitrare ochiurilor inde-
pendente şi se noteazll cu l şi II.
d) Se scriu pentru noduri N - 1 = 2 - 1 1 ecuaţii cu teorema întîi
a lui Kirchhoff,

adicll:

1 + 1 - 1 = O pentru nodul A
1 2 3

Se scriu pentru ochiuri independente:

o =L - N + 1 =3 - 2 + 1 =2 ecuaţii cu teorema a doua a

lui Kirchhoff.
 - 124. -

kEp kep

a dică:

(3. 68)

Se înlocuiesc datele cu valori numerice în ecuatEle respective avînd

în vedere ş;înlocuirea 1 = Ig = 3 A.
2 2
Se obtine urm!l.torul sistem de ecuatll:

I +3-1 = O
1 3

Se înmulteşte ecuatia 2a cu - 1 şi se adun!l. cu ecuatia 3a. Se obtine:

Se înlocuieşte r r + 3 din ecuatia 1a şi se obtine:

3 1

31 +4(1 +3) = 5
1 1
sau
7 Il = - 7. Rezult!l. I l = - 1 A ,

Din ccua~ia l a rezult11 1 = r + 3 = - 1 + 3 2 A .

3 1

T e nsiunea la bornele generatorului de curent Ug rezult!i din ecuaţia 2a:

2

Ug = - 3 (-1) + 15 - 15 = 3 V .
2
 - 125 -

e) Pe schema electrici! simplificat~ din Fig. 3. 66 se traseazl! curenţii şi

tensiunile presupuse iniţial necunoscute. Curentul 1i are sens contrar celui

iniţial acceptat.

Fig. 3. 66. Curenţii obţinuţi prin rezolvarea

circuitului electric (Fig. 3. 65).

f) Verificarea aplicl!rii corecte a teoremelor lui Kirchhoff şi a calcu -

lului numeric efectuat se face cu bilanţul puterilor.

L L
E L
k = 1 k = 1
(3. 69)

Termenii din membrul doi s-au luat cu plus conform regulilor prezen-
tate în paragraful 3. 14; Fig. 3. 61.
Se înlocuieşte şi se obţine:

2 2 2
3. 1 + 5, 3 + 4. 2 15. 1 + 20. 2 + 3.3

64 W 64W

Rezultli el! aplicarea teoremelor lui Kirchhoff şi efectuarea calculului

numeric sînt corecte.
 - 126 -

~.E_!~_a ţia 2 •

Sli se rezolve circuitul electric din Fig. 3. 67.

Se vor verifica rezultatele cu bilanţul puterilor.

Fig. 3. 67._ Circuit electric cu N 4 şi L 6.

Date:
- Tensiunile electromotoare:

t
120V;E = 50V;E 200V
4 5

- Rezistenţele rezistoarelor electrice:

R 20 Q
5

Necunoscute:
- Curenţii din laturi

Rezolvare:
Circuit.ul electric are N = 4 noduri, L = 6 laturi şi

o = L - N + 1 -= 6 - 4 + 1 -= 3 ocliiu d ind,: pendt'ntc.

 - 127 -

Se atribuie sensuri de referinţă arbitrare pentru curenţii din laturi şi

pentru ochiurile independente.

Se scriu N - 1 = 4 1 3 ecuaţii cu teorema întîi a lui Kirchhoff,
pentru nodurile A, C şi D.

I +I + I o (3. 70)
1 2 5

1 - I + 1 o
4 5 6

Se scriu O = 3 ecuaţii cu teorema a doua a lui Kirchhoff pentru ochiu -

rile independente I, II şi III.

1 (3. 71)
- E + E
4 4

E -E
2 5

Se înlocuiesc datele cu valori numerice în ecuaţiile respecţive: ob-

ţinem următorul sistem de ecuaţii:

1-1+1=0
4 5 6

10 1 - 10 I + 5 I = 300 - 100
1 2 3
5 I + 5 I - 15 I - 120 + 50
3 4 6

100 - 200
 - 128 -

Rezolvînd sistemul de ecuaţii se obţin urmlitoarele soluţii :

- 8 A; I
3
=4 A

- 6A -2A 4 A

Rezultli cli 1 • 1 şi 1 circulli în sensurile indicate pe Fig. 3. 67;

1 3 6
c urenţii 1 , 1 şi 1 circulli în sens contrar .
2 4 5

1=10A 4=64
./_g=fA

A -
-'2"8A B -'6' = 4-A C

-& =-24

Fig. 3, 68. Curenţii obţinuţi prin rezolvarea

circuitului electric (Fig. 3. 67).

Pe schema electricli simplificatli din Fig. 3. 68, se traseazli curenţii cu

sensurile lor efective.
Se aplic li bilanţul puterilor.

(3. 72)

2 2 2 2 2 42
10.10 + 10.8 + 5.4 + 5.6 + 20.2 + 15.

300 . 10 - 100 . 8 + 120 • 6 - 50 . 6 - 200 . 2

2 200 W = 2 200 W.
 -129 -

3. 16, 2. Metoda superpoziţiei

Se demonstreaz!i c!i intensitatea curentului într -o latur!i datli a unui

circuit electric este egală cu suma algebric 1i a curenţilor din latura respecti-
v li, aceşti curenţi fiind rezultaţi din calculul succesiv al circuitului electric
avînd în funcţiune numai o sursă de tensiune electricii, celelalte fiind pas ivi-
zate.
Se înţelege prin pasivizarea sursei, p!istrarea în circuit numai a re-
zistenţei sale interne.
Deci. în circuitele electrice intermediare, se păstrează eventualele re -
zistenţe interne ale surselor.
Metoda este avantajoasă că se rezolv!! circuite electrice cu o singură

sursă, calculul fiind în acest caz mai simplu. Dezavantajul apare la circuitele
electrice cu mai multe surse cînd trebuie rezolvate atîtea circuite electrice în -
termediare cîte surse sînt în circuit.
Aplicaţie.

Să se rezolve circuitul electric din Fig. 3. 69, prin metoda superpozi -

ţiei.

A L' c
11 /3 I' /'' /."

~
R2 Rt:, ~i
f
R. 3
2 Rtj

+ CD
.I; .I' -§ +
2
B .L} r
a. 6 C

Fig. 3. 69. Circuit electric pentru metoda superpozHiei.

Date:
- Tensiuni electromotoare El = 22 V ; E
3
= 26 V

- Rezistenţe interne

- Rezistenţele rezistoarelor electrice H = 4

2
D .
 - 130 -

Rezolvare:
Se descompune circuitul electric iniţial într-o sumă de două circui-
te care au o singură sursă de tensiune electromotoare. Pentru fiecare din
aceste două circuite se cunosc sensurile reale ale curenţilor stabiliţi de sursa
respectivă.

Circuitul electric din Fig. 3. 69 b

Se aplică metoda teoremelor lui Kirchhoff:

I ' I ' + I '

1 2 3

R I' + R I' E (3. 73)

i1 1 2 2 1

R I' o
2 2

Se înlocuiesc datele cu valori numerice şi rezultă sistemul:

I' ~ I' + I'

1 2 3

1 I' + 4 I' 22
1 2

4 I' - 2
2
,.
3
o

Rezolvînd sistemul de ecuaţii se obţin următoarele soluţii :

I' = ~ A- I' = ~ A - I
l 7 ' 2 7 ' 3

Circuitul electric din Fig. 3. 69. c.

Se aplic li metod a teoremelor lui Kirchhoff;

li li li

13 I +
1 '2
li
2 13 + 4 I" 26
2

1 I" - 4 I"
1 2
o
 - 131 -

Rezolvînd şi acest sistem de ecuaţil se obţin soluţiile :

10 4 26 13 O A
I" ~ A· I" 14 A; l~
1 14 ' 2 14

Curenţii prin laturile circuitului electric din Fig. 3. 6 9 a se obţfn în-

sum înd algebric curenţii prin latu~ile corespunz!ltoare din circuitele electrice
b şi c din Fig. 3. 69.
Dac!1 sensurile curenţilor coincid cu sensul curentului arbitrar ales în
circuitul electric dat, se adopt!1 semnul plus. ln caz contrar se scrie cu sem -
nul minus,

66 104
11 l' + I" -+ - 2 A
1 1 7 14

22 26
12 l' + l" - + 5 A
2 2 7 14

44 130
13 I• + I" -+ 3 A
3 3 7 14

Rezult!1 cil sensul curentului 1 adoptat este invers sensului real.

1
ln Fig. 3. 70 se traseaz!1 pe schema simplificat!1 curenţii cu sensurile
lor efective.

/ 1 "'2A

'

Fig. 3. 70. Curenţii obţinuţi prin rezolvarea circuitului

electric (Fig. 3. 69).
 - 132 -

Verificarea se face cu bilanţul puterilor:

2 2 2
1. 2 + 4. 5 + 2 . 3 = 22. 2 + 26. 3

122 W = 122 W

3. 16. 3. Metoda curenţilor ciclici

Metoda se foloseşte pentru că simplifică rezolvareaDacă la calcularea

unui circuit electric cu teoremele lui Kirchhoff trebuia rezolvat un sistem cu
L ecuaţii şi tot atîtea necunoscute, prin aplicarea acestei metode, sistemul
conţine un număr mai mic de ecuaţii, egal cu o numărul ochiurilor
independente.( o < L).
Pentru o prezentare mai simplă şi o înţelegere a acestei metode se
foloseşte exemplul următor:

Se consider!!. circuitul electric din Fig. 3. 71.

R -=8n

-'t
t e.-,o~
r~

Fig. 3. 71. Circuit electric pentru metoda

curenţilor cicluri.

Aplicînd teoremele lui Kirchhoff se obţine sistemul de ecuaţii:

1i + 12 = 13
8 11 + 2 13 = 16
4 12 + 2 13 = 20
 · 133 -

Pentru rezolvarea sistem iului de ecuaţii se va elimina curentul r .

3
Se obţine noul sistem:

4 I + 2 ( I + I ) = 20
2 1 2

sau

Cu soluţiile I 3 A respectiv 1 4 A.
1 3

Sistemul de două ecu aţii obţinut mai sus se poate obţine direct dacă

se aleg noi necunoscute astfel ca teorema întîi a lui Kirchhoff să fie satisfăcu­

tă. Aceste necunoscute sînt tot curenţi dar nu sînt reali, sînt curenţi folosiţi

tri calcule. Se numesc curenţi ciclici sau de ochiuri.

Aceşti curenţi ciclici trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

- Să fie asociaţi ochiurilor independente ale unui circuit electric şi să

parcurgă toate laturile care alcătuiesc ochiul independent.

- Suma algebrică a curenţilor ciclici dintr-o latură a circuitului elec-

tric reprezintă curentul real din latura respectivă.

- Numărul curenţilor ciclici dintr-un circuit electric este egal cu

numărul ochiurilor independente.
Prin urmare, avantajul acestei metode constă în faptul că numărul

ecuaţiilor de re~olvat care trebuie sli fie egal cu numărul necunoscutelor

- curenţii ciclici - este egal cu o - numărul ochiurilor independente.
Cum o ..::'.. L , numărul laturilor circuitului electric, se înţelege că spre deo-
sebire de metoda teoremelor lui Kirchhoff cînd trebuia să se rezolve L ecua-
ţii, în acest caz calculele se simplifică pentru că se rezolvă numai - o - ecuaţiL
 - 134 -

Pentru circuitul electric din Fig. 3. 71, admitem cli prin cele douli
ochiuri independente c ircul li curenţii ciclici I' ş i I' cu sensurile a lese arb i -
1 2
trar din F ig. 3. 72.

4
♦ 1/0 ~0 ,

.1'
f
~

.l3=I/,. ~
R2

I'2
12."~

e2

Fig . 3. 72. Curenţii ciclici prin circuitul

electric (F ig . 3. 71 )

Curenţii rea li prin l aturile circuitului pot fi exprim aţi prin ace ş ti

curenţi ciclici . Astfel:

I I' ş i I I ' + I'

1 1 2 1 2

deoarece prin latura a trei a trec ambii curenţi ciclici.

Se aplicli a doua teoreml1 a lui Kirchhoff pe ochiurile independente şi se

obţine :

8 I' + 2 (I ' + I ' ) = 16

1 1 2

4 I' + 2 ( I' + I' 20

2 1 2
s au
(8 + 2) I' + 2 I' 16
1 2

2 I' + (4 + 2 ) I' 20
1 2
 - 135 -

Sistemul acesta este identic cu cel obţinut prin înluc uir,:a c; u r <~ut11l1.1i I ,
:i
Are însă o interpretare diferid. Ecuaţiile în care apar curentii ciclici se pot
scrie sub urml!toarea formă:

E'
1
(3. 74)

E'
2

S-a notat cu n 11 şi R
22
_rezistenţele proprii ale ochiurilor, întotdeauna
pozitive; sînt suma tuturor rezistenţelor din laturile ochiului independent.
S-a notat cu R = R rezistenţa comună a ochiurilor. Aceasta re pre -
12 21
zinU suma algebricll a tuturor rer;istenţelor laturilor comune celor două

ochiuri. Se scriu cu plus rezistenţele laturilor parcurse în acelaşi sens de

curenţii celor două ochiuri şi cu minus cele parcurse în sensuri contrare.
Se notează cu E~ şi E; tensiunile electromotoare ale ochiurilor inde-
pendente. Tensiunea electromotoare de ochi reprezintă suma algebric11 a tutu-
ror tensiunilor electromotoare din ochiul respectiv şi se calculeaz~ la fel ca
în cazul scrierii teoremei a doua a lui Kirchoff.
Rezolvînd sistemul se obţine:

1' 3 A
1

I, 1 A I, 3 A I' + I' 1 + 3 4 A.
1 2 1 2

Modul tn care se aplică metoda curenţilor ciclici este următorul:

a) Se adoptă sensuri arbitrare pentru curenţii din laturi.

b) Se stabilesc ochiurile independente şi se trasează sensul curenţilor

ciclici.
c) Se scriu ecuaţiile în care apar curentii ciclici pcnt.ru ochiurilti in -
dependente.
d) Se rezolvă sistemul de ecuaţii.

e) Se determini!'. curenţii efectivi din laturi prin înst1111 :1re:r :dgeb1·icil a

curenţilor ciclici corespunzll'.tori.
 - 136 -

f) Se traseaz!i şi se notează pe schema simplificată curenţii efectivi

Elin laturi .
g) Se verifică rezultatele cu bilanţul puterilor.
Aplicaţia 1.
Să se rezolve circuitul electric din Fig. 3. 73 prin metoda curenţilor

ciclici.

1/ 4 ~
i
ţol E2G)15 c6
/'

Âţ
2
I
R2
2

.l.y
I

R5
0 R6

Fig. 3. 73. Circuit electric pentru metoda curenţilor ciclici.

Date :
- Tensiunile electromotoare:

20 V ·' E 6 = 10 V •

- Rezistenţele rezistoarelor electrice:

10 Q 20 Q 100

a şi b) S-au adoptat sensuri arbitrare pentru curenţii din laturi şi

sensuri arbitrare pentru curenţii ciclici.

c) Num!irul ecuaţiilor este egal cu o = L - N + 1 6 - 4 + 1 = 3.
Se vor scrie ecuaţiile în care apar curenţii ciclici:

R 11 I~ + R12 I•2 + R 13 I'3 ~ E'

1

I•
R21 1 + R22 1; + R 23 - I'3 -- E'
2
(3. 75)

I• + R32 I' + R33 I'3 E'

R31 1 2 3
 - 137 -

Dar:

R1l = R 1 + R 2 10 + 20 30 Q

R22 = R2 + R5 20 + 10 30 Q

R33 R + R 10 + 10 20 Q
5 6

R12 R - R2 - 20 Q
21

R13 = R o
31

R23 = R32 - R5 - 10 Q

R
12
şi R 23 respectiv n 21 şi . R
32
au fost scrise cu semnul
minus deoarece laturile comune ochiurilor independente 1 şi 2 respectiv 2 şi 3
sînt parcurse în sensuri contrare de curenţii ciclici.

E•
1 El + E 2 - 105 + 20 125 V

E' E2 - 20 V
2

E' E6 - 10 V
3

Valorile E; şi E; sînt negative deoarece au sensuri contrare sensu -

rilor curenţilor ciclici.
Prin înloc:uire se obţine:

30 1' - 20 I' 125

1 2

- 20 I' + 30 1' ·- 10 I ' - 20

1 2 3

- 10 1'
2
+ 20 ,.
3
- 10
 - 138 -

Soluţiile sistemului sînt :

I~ 7,5 A I' 5 A I' =2 A

2 3

Curenţii efectivi din laturi rezult!l.:

I = I' - I' 7,5 - 5 = 2,5 A

2 1 2

5 A ; I5 = I'2 - I'3 = 5 - 2 = 3 A

S-au figurat în schema simplificat[ curentti efectivi cu sensurile lor

(Fig. 3. 74).

.b7,5A
; -4 =.5Â ¾"2A

I2 „2,5A ./5 =,J.4

./'t=54

Fig. 3. 74. Curenţii obţinuţi prin rezolvarea

circuitului electric (Fig. 3. 73).

Verificarea rezultatelor se face cu bilanţul puterilor.

sau:
2 2 2 2
10. 7,5 + 20 2,5 + 10 3 + 10 . 2 105. 7,5 + 20. 2,5-10. 2

817,5 W = 817. 5 W
 - 139 -

Metoda curenţilor ciclici se aplic!i şi 1n cazul circuitelor care conţin

generatoare electrice de curent. Ecuaţiile scrise conţin în membrul stîng şi

tensiunile de la bornele acestor generatoare de curent. Curentul ciclic atribuit

unui ochi independent este determinat dac!i ochiul conţine o latur!i în care se
afU! un generator de curent.
Acesta este egal şi are acelaşi sens ca şi curentul generatorului de

curent.
Aplicat.ia 2.
S11 se rezolve circuitul electric din Fig. 3. 75 prin metoda curenţilor

ciclici.

4
R'f

Fig. 3. 75. Circuit electric pentru metoda

curenţilor ciclici.

Date:
- Tensiunile electromotoare:

E3 = lOV ·' E 5 10 V

- Curenţii generatoarelor de curent

I 1 A
g4

- Rezistenţele rezistoarelor electrice :

1\ = 10Q; H' ' 100; H2 20 Q ; ll :J 20 O;

1
 - 140 -

- Necunoscute :
,- Curenţii
din laturi 1 , 1 , 1 , 1 •
1 2 3 5
- Tensiunile la bornele generatoarelor de curent Ug .
4
S-au adoptat sensuri arbitrare pentru curenţii din laturi, curenţii ci-
clici şi tensiunile de la bornele generatoarelor de curent.
Numllrul ecuaţiilor este egal cu o = L - N + 1 = 5 - 3 + 1 = 3. Se
scriu ecuaţiile în care apar curenţii ciclici şi tenţ;iunile de la bornele gene -
ratoarelor;

R I' + R I' + R l' = E'

11 1 12 2 13 3 1

R I'+R l'+R l'+Ug = E'

21 1 22 2 23 3 4 2 (3. 76 )

= E'
3

Ecuaţia a doua nu are sens pentru c11 R -oo;se va înlocui cu re -

22
l aţi a :

R + R' = 10 + 10 = 20 Q
1 1

10 + 10 + 20 + 20 60 Q

- ( R
1
+ R~ ) = - (10 + 10) = - 20 Q

E' = E = 10 V
1 5
 - 141 -

Sistemul devine:

20 I' - 20 I' 10 V
1 3

- 20 I~ - 20. 1 + 60 1; = 10 V

Soluţiile sînt : I~ = 1,5 A ; r; = 1 A I'

3
1 A
Curenţii efectivi din laturi rezultă:

I'
3
I'
1
1 - 1,5 - - 0,5 A; 1 =
2
r; I'
2
1 - 1 -= O;

I = I' = 1 A· I I'
1
I' 1,5-1=0,5A.
3 3 ' 5 2

Calculul tensiunii de la bornele generatorului de curent Ug •

4

Se aplică teorema a doua a lui Kirchhoff pe ochiul 2.

E sau:
5

- 20. O - Ug 10
4

RezulU Ug = 10 V
4

In schema simplificată s-au figurat curenţii efectivi cu sensurile lor

precum şi tensiunea de la bornele generatorului de curent (Fig. 3. 76 ).

Fig. 3. 76. Curenţii obţinuţi prin rezolvarea circuitului electric

(Fig. 3. 75).
 - 142 -

Verificarea rezultatelor se face cu bilanţul puterilor:

Prin înlocuire:

2 2 2 2
(10 + 10) 0,5 + 20 .o + 2O • 1 1O • 1 + 10 • 1 + 10 . 0,5

25 W 25 W

3. 16. 4. Metoda tensiunilor la noduri

Metoda se foloseşte pentru că simplifică rezolvarea circuitului.

Sistemul de ecuaţii scris cu metoda tensiunilor la noduri conţine un
număr de ecualii egal cu N - 1 <.. L mai mic decît numărul ecuaţiilor scrise
cînd se aplică metoda teoremelor lui Kirchhoff. In ultimul caz, numărul ecua-
ţiilor era egal cu L. numărul laturilor. Necunoscutele sînt însă altele. Sîn.t
mărimi ataşate nodurilor şi care se numesc tensiunile nodurilor. Se notează .;•,
litera U. Necunoscutele reale se determină în funcţie de aceste necur.0scute
auxiliare.
Pentru o prezentare mai simplă în scopul înţelegerii metodei, se f0-

loseşte următorul:

Exemplu . Se va relua circuitul electric prezentat la metoda curenţi­

lor ciclici (Fig. 3. 77).

R2=4J.?
4 R.,•21)
Iz

t;-=toV I.3
~ ~-2ov+

Fig . 3. 77. Circuit electric pentru metoda tensiunilor

la noduri.
 - 143 -

Se a lege ca necunoscutl1 tensiunea de la bornele rezistorului R notaU

3
cu u şi figur au pe schema circuitului electric din figurl1.
Tensiunile la bornele celor trei rezistoare şi curenţii prin ele pot fi
exprimaţi în funcţie de aceasU tensiune.
Curenţii 1 şi
se deduc din teorema a doua a lui Kirchhoff
1 , 1
31 2
scrisl1 pe cele 3 ochiuri; o ; o şi o .
1 2 3
E - U
1

oe hi u l o ; R I + U
2 2 2

o u
R

Conform teoremei întîi a lui Kirchhoff

Prin înmulţirea cu - 1 şi înlocuirea curenţilor se obţine :

E -U
1
---+ o
Rl

Sau grupînd termenii_, se transforml1 relaţia în

(3. 77)

Inlocuind datele cu valori numerice se va obţine:

1 u 16 20
(-1- + -+ 1 ) + 8 V
8 4 2 8 4

Valoarea tensiunii o bţinu te U ~ 8 V s e verificl1 fol osind re zultatele

obţinute prin metoda curenţilor ciclic i :
 - 144 -

u 2 • 4 8 V

Dacă se notează nodurile cu 1 r e spectiv 2, ecuaţia obţinută m a i sus

(3. 77) se poate scrie sub forma:

I
scl (3. 78 )

în care
1 1 1
Ul u şi G
11
= -- + -- +
Rl H2 R3

iar
El E2
I + --
scl Rl R2

Dacă circuitul electric ar fi avut tre i noduri , atunci siste mul a r fi

a vut dou!l ecu a ţii :

(3. 79)

S-a notat:
U şi U tensiunile între nodurile 1 şi 3 respectiv între nodurile ~
1 2
şi 3.
reprezintă condu ctanţ (~ le proprii ale nodurilor; întotde ~u -,
na sînt pozitive şi se cal c ulează ca suma tuturor conductantelor la nod.
reprezintă conduct a nţa comună între nodul 1 şi nodul 2;
întotdeauna negativă şr se calculează c a suma tuturor conductanţelor legate di-
rect între nodurile 1 şi 2.
I l şi l reprezintă curenţii de scurtcircuit. Un curent de scurt-
sc se 2
circuit se calculează ca sumă algebricl1 a tuturor curenţilor pe c a re îi tri -
mite în nod sursele din laturi legate la acel nod dacă laturile ar fi scurt -
circuitate la · borne.
Se scriu cu semnul plus curenţii de scurtcircuit care intră în nod şi

cu minus în caz contrar. Curenţii de scurtcircuit ai laturilor pasive (care con-

ţin numai rezistenţe) sînt nuli.
 - 145 -

In cazul în care rntr-o ecuaţie apare o conductanţă infinită (rezistenţă

egală cu zero) se înlocuieşte această ecuaţie cu o relaţie matematică mai

simplă după cum se va constata din aplicaţi a a doua care urmează.

Pentru rezolvarea unui circuit electric prin metoda tensiunilor la no-

duri se procedează astfel:
a) Se stabilesc sensuri arbitrare pentru curenţii din laturile circuitu-
lui electric .
b) Se notează cu simboluri te nsiunile a N - 1 noduri ale circuitului
electric.
c) Se scriu ecuaţiile (3. 79) pentru N - 1 noduri.
d) Se rezolvă sistemul de ecuai,ii pentru determinarea necunoscutelor
auxiliare: tensiunile la noduri.
e) Se calculează curenţii din laturi.

Aplicaţia 1.
Să se rezolve circuitul electric din Fig. 3. 78 prin metoda tensiuni-
lor la noduri .

Fig. 3. 78. Circuit electric pentru metoda tensiunilor

la noduri.

Date.
Tensiunile electromotoare:

15 V.
 - 146 -

Re z istenţele rezistoarelor electrice:

Necunoacute :
eurenţii din l aturi- r ; 1 ; r ; 1 şi r •
1 2 3 4 5
S-au adopt at s e nsu r i a r bitrare pentru cu r enţii din laturi ş i pe nt r u ten- .

siunile u1 şiU .
2
Se sc rie sistemul de N-1 3 - 1 2 ecu aţii ş i t ot doul1 necunoscute
auxiliare dupl1 cum u r me a zl1 :

Se dete r minl1 coeficie nţii sistemului şi termenii liberi:

1
Gll -1 + + -1 1
3
1
= -+- +
2,5
1
2
= E_Q-1
30
Rl R2 R3

1
G22
1 1 1
+- + - = -21 + - + -1 _.!2__Q-l
R3 R4 R5 1 5 10

=--1- Q-1
2

2
3
+ -21 6
7
A

E4 -1 15 29 A
I =- ~
sc2 H4 2 l 2
Sistemul de vine :
37 1 7
30 Ul 2
u„ 6
"

1 2 !)
u 1 ()
2 2
 - 147 -

Soluţiile sistemului sînt: u = 5 V şi u = 10 V

1 2
Se determin11 necunoscutele principale (curenţii din laturi) scriind L
ecuaţii cu teorema a doua a lui Kirchhoff dup11 cum urmeaz11:

E 1-Ul
2 - 5
ochiul o ;
1 Rl I 1 + u 1 E 1 ~ I1 3
- 1 A
Rl
- u1 - 5
ochiul o ; R2 I2 + Ul o =?-12 - 2 A
2 R2 2,5

E3-U 1-+ U2 1-5+10

ochiul o ; R3 I 3 + Ul - U 2 = E ~I 3 A
3 3 3 . R3 2

E4 - u2 15 - 10
ochiul o ;
4 R4 I 4 + u2 E4=?I4 1
5 A
R4

10
2 A
5

In schema simplificau din Fig. 3. 79 se traseaz11 curenţii cu sensurile

lor efective.

.,r, ~ 2,4
5

Fig. 3. 79. Curenţii obţinuţi prin rezolvarea

circuitului. electric (Fig. 3. 78).

Verificarea se face cu bilanţul puterilor:

 - 148 -

2 2 32 2 2
3. 1 +2,5. 2 +2. + l , 5+5.2 =-2.l+l.3+15,5

76 W 76 W

l\Ietoda tensiunilor la noduri se aplică şi în cazul circuitelor electrice

c are conţin generatoare electrice de curent. Pentru laturile care conţin ge-
neratoare ideale de curent, curentul de scurtcircuit este chiar curentul debitat
de generatorul ideal de curent. In suma algebrică a curenţilor de scurtcircuit
din latur ile care concură într-un nod, semnul a lgebric al curentului debitat
de un generator ideal de curent se atribuie la fel ca la curenţii de scurt -
circuit din laturile în care existli surse de tensiune electrică.

Aplicaţia 2. Să se rezolve circuitul electric din Fig. 3. 8 0 prin meto-

da tensiunilor la noduri .

f,t-----C:::Jr-~----j2

I3

R'I

Fig. 3. 8 0. Circuit electric pentru metoda

tensiunilor la noduri.

Date:
- Tensiunile electromotoare:

lOV;

- Curenţii generatoarelor de curent :

 - 149 -

- Rezistenţele rezistoarelor electrice:

100 ; R' 20 Q
1

Necunoscute:

- Tensiunile la bornele generatoarelor de curent : Ug .

4
S-au adoptat sensuri arbitrare pentru curenţii din laturi ,tensiunile
u şi u şi tensiunea Ug de la bornele generatorului de curent Ig .
1 2 4 4
Se scrie sistemul de N - 1 = 3 - 1 = 2 ecuaţii şi tot dou1i necunoscu -
te auxiliare, dup1i cum urmeaz1i:

I
sc2

Se determin1i coeficienţii sistemului şi termenii liberi:

1
Gll =
1
R +R'
+
1 1
+--
10 + 10
1
+ -+
20
- o1 --co
1 1 R2 R5

( rezistenţa sursei ideale E este nul1i, R = o)

5 5

1
20

1 1 1 1 1 1 2
G22 = + -+ + - + - ( rezistenţ a
20 20 20
R2 R3 R4
'°
generatorului ideal Ig este infinit1i R --co)
4 4

E5 10
I
sc l co --oo
R5
E3 10 1
I
sc2
-- + Ig4 = - 20
+ 1
2
A
R3
 - 150 -

Ecuaţia întîi nu are sens deoarece G

11 co şi Iscl ._.. oe>
Aceastl! ecuaţie se va înlocui cu relaţia

u1 E
5
= 10 V

scrisl! pe baza teoremei a doua a lui Kirc.hhoff.

Din ultima ecuaţie se obţine tensiunea u2 :

1 2
. 10 + -1 ~ u 10 V
20 20 2 2

Se determină necunoscutele principale (curenţii din laturi şi tensiunea

Li. bornele generatorului de curent) scriind relaţiile necesare cu teoremele lui
Kirchhoff dupl! cum urm e ază:

Curentul 1 ; se scrie teorema a doua a lui Kirchhoff pe ochiul o

1 1

Ul -10
0 ,5 A
- R +R' 10+10
1 1

Curentul 1 ; - se scrie teorema a doua a lui Kirchhoff pe ochiul o

2 2

10 - 10
E OA
5 --- I 2 20

Curentul 1 ; - se · scrie teorema a doua a lui Kirchhoff pe ochiul o

3 3

10 + 10 _ l A
20

Tensiunea Ug ;- se observă că Ug
4
= u2 = 10 V
4

Curentul 1 ~ - se scrie teorema întîi a lui Kirchhoff pentru nodul 1

5

ln schema simplificat li. din Fig . 3. 181 se trasează curenlii ~i tensiune a

cfo I :i lm rnele generatorului de curent cu sensurile lo, efective.
 - 151 -

Rezultatele obţinute coincid cu soluţiile aceleaşi probleme rezolvată prin

metoda curenţilor ciclici .

~=fl,5A

Fig. 3. 81. Curenţii obţinuţi prin rezolvarea

circuitului electric (Fig. 3. 80)

Tensiunile la noduri se pot exprima în funcţie de potenţialele la noduri.

In acest caz , necunoscutele auxiliare I\,înt potenţiale iar metoda este cunoscută
sub denumirea: metoda potenţialelor la noduri. Este mult mai răspîndită în
aplicaţii această formă.

Numărul de ecuaţii este egal tot cu N - 1 în care N reP,.rezintă numă ­

rul nodurilor reţelei. Potenţialul nodului se notează cu Va în care indicele a

reprezintă numărul nodului. Pentru a se scrie numai N-1 ecuaţii este neces a r
ca potenţialul unuia din nodurile reţelei să fie ales arbitrar. Este indicat să

se aleagă acest potenţial egal cu zero pentru simplificarea calculelor.

Pentru un circuit cu N = 3 noduri, numărul ecuaţiilor care se scrie
este N-1 = 3 - 1 =2 ecuaţii. Forma este următo area:

(3. 80)

Aici, conductanţele G , G= G , G şi curenţii de scurt -

11 12 21 22
ci r cuit lscl şi lsc au acee a şi semnific a ţie ca în cazul metodei tensiunilor la
2
noduri.
Necunoscutele principal e -cure nţii din laturi-se determină cu expresia:
 - 152 -

în care: lab - curentul din latura legatli între nodurile a şi b; sensul

curentului este de la nodul a spre b.
G - conductanţa din latura respectivii legatli între nodurile a şi b.
ab
E ab - tensiunea electromotoare a sursei de tensiune din aceeaşi

latură.

V - potenţialul nodului a.
a
Vb - potenţialul nodului b.

Aplicaţie

Să se rezolve circuitul electric din Fig. 3. 82 cu metoda potenţialelor

la noduri.

~
,e3
~ 15

Rt
1',
R_,

Fig. 3. 82 Circuit electric pentru metoda potenţialelor

la noduri.

Date:
- Tensiunile electromotoare:

El = 2 V; E = 1 V; E = 15 V
3 4

Rezistenţele rezistoarelor electrice:

3.Q R "=' 5Q
5
 - 153 -

Necunoscute:

S-au adoptat sensuri arbitrare pentru curenţii din laturi.

Se scrie sistemul de N - 1 -= 3 - 1 = 2 ecuaţii şi tot doult necunoscute
auxiliare: V şi V .
1 2

I .
se 1

Valorile coeficienţilor sistemului şi termenii liberi s-au calculat:

37 17 1
30 10 - 2 Q-1

7 A 29 A
6 2

Sistemul devine:

37 'l
30 6

_l_V 17 29
+ -
2 1 10 2

Soluţiile sistemului sînt : V

1
= 5V şi V
2
-= 10 V

Se determină curenţii din laturi folosind relaţia:

~ (2 + O - 5) -1 A
3

Tensiunea E E cu sensul de la nodul O la nodul 1.

01 1
Analog:
1
-2,5 (o+ o- 5)· - 2 A
 - 154 -

1
13 ( 1 + 10 - 5) 3 A
2

1
14 (15 + O - 10) = 5 A
1

1
15 ( o + 10 - O) 2 A
5

Curenţii 1 şi 1 au sensuri reale inverse faţ!i de cele alese iniţial în

1 2
Fig.3.82.
In Fig. 3. 83 s-au reprezentat curenţii pe schema simplificau.

I=IA
I

Fig. 3. 83. Curenţii obţinuţi prin rezolvarea

circuitului electric (Fig. 3. 82).

Metoda potenţialelor la noduri este cea mai indicatti în rezolvarea

circuitelor cu surse electrice (generatoare electric;e) comandate care apar în
electronică.

3. 17. Metode de simplificare a circuitelor electrice

ln scopul simplificării calculelor necesare rezolvării unui circuit elec-

tric, s-au elaborat metode care vor · fi expuse în continuare. Prin aplicarea a-
cestor metode, numărul de ecuaţii determinat cu teoremele lui Kirchhoff, me -
toda curenţilor ciclici sau metoda potenţialelor la noduri se reduc.

3. 17. 1. Metoda rezistenţelor echivalente

Un circuit electric se numeşte pasiv, cînd nu are surse de curent conti-

nuu. ln raport cu două borne de acces A şi B (Fig. 3. 84) se poate defini no-
 - 155 -

ţiunea de rezistenţ!1 echivalent!1 R ca fiind raportul dintre tensiunea aplicau

e
la bornele de acces U AB şi intensitatea curentului absorbit:

R
(3. 81)
e

Fig. 3. 84. Circuit electric pasiv

Rezistenţele care compun un circuit electric pot fi legate în cele mai

diverse moduri dar pentru calculul rezistenţei echivalente este necesar a se
cunoaşte legarea în serie şi în paralel a rezistoarelor.

3. 17. 2. Legarea în serie a rezistoarelor

La legarea în serie, rezistoarele fac parte dintr-o porţiune neramifi-

cat!1 de circuit, curentul care le str!ibate este acelaşi iar tensiunile la borne -
le lor se însumează pentru a obţine tensiunea totalii aplicat!1 grupului de re -
zistoare (conform teoremei a doua a lui Kirchhoff).
Pentru Fig.3.85 se scrie:

Fig. 3. 85. Legarea în serie a rezistoarelor.

 - 156 -

u u1 + u2 + ... un (R
1
+ R
2
+ ... + Rn) I

Dar U=R I de unde rezultă:

e

R
e
= R
1
+ R
2
+ .... + R
n
(3 . 82)

Divizorul de tensiune (Fig. 3. 86). Se observă că la conectarea în serie

a Tezistoarelor, tensiunea totală U se repartizează pe rezistoarele înseriate. A-
cesta reprezintă un divizor de tensiune. In cazul a două rezistoare R şi R
1 2
legate în serie, tensiunea divizată pe cele două rezistoare se calculează cu
următoarele relaţii:

Tensiunea pe rezistorul R :
1

Dar
(3. 83 )

Rezultă că: u1 = u şi

Fig. 3. 86, Divizorul de tensiune,

Conductanţa echivalentă a conductanţelor legate în serie se determină

cu formula:
1 1 1 1
Gl + ~ + • . .. • .. + (3. 84)
G G
e n
 - 157

ln c a zul a două conductanţe legate ?n serie, conductanţa echiv a lentă se

det e rmină cu:

G (3. 85)
e

Conduct a nţ a echivalcntll: este r aportul dintre produsul ceior două con-

d uctanţe legate în serie şi suma aceste, două conductanţe.

3. 17. 3. Legarea î n paralel a rezistoarelor (Fig. 3. 87).

La legarea în para lel, rezistoarele sînt pa rcurse de curenţi care pleac 11

de la o born!i comună şi sos esc la C t>a l a ltă bornl1 comună; între aceste două bor -
ne este aplicatl1 tensiunea c a re este RCeeaşi pentru toate rezistoarele.
Conform teoremei întîi a lui Kirchhoff,
+ ... + I
n

(/

Fig. 3. 8 7: Legarea în paralel a

rezistoarelor

Dar rezistenţa echivalentă am definit-o ca:

R
V u
e

dar I
u
n R
n
 - 158 -

Prin înlocuire:

R
u
e
+L
R
n

Rezultă în final:

1 1
(3. 86)
R R
e n

Divi zor11l dt• cun,nt (Fig . 3. 88 ) Se observă că la conectarea în paralel

a rezistoarelor, curentul total I se divide în rezistoarele conectate în paralel.
Acesta reprezintă un divizor de curent. In cazul a două rezistoare R şi R
1 2
legate în paralel, curentul divizat pe cele două rezistoare se calculează cu
următoarele relaţii:

)u--------,
Fig. 3. 88. Divizorul de curent

Curentul prin rezistorul R

1

Curentul total prin divizor este

u
R
e

Rezultă că
 - 159 ·-

sau
j\ 2

11 (3. 8 7)
Rl + R2

respectiv
I
2
=
Rl
Rl + R2
I .
Conductanţa echivalent!i a conductoarelor legate în pa ral c l se determin!!
în formula:

(3. 88 )

Aplicaţie . S!i se determine rezistenţa echivalentă în raport cu bornele

A şi B, RAB' pentru circuitul din Fig.3.89.

R13
---c:=:Jt---f'="'J-♦ ll
R12

B .J

Fog. 3. 89. Circuit electric pentru calcularea

rezistentei echivalente R AB.

Valorile rezistenţelor sînt urm!itoarele:

R = 1n R2 11 Q R = 7(2;
1 3
R4 9Q R5 1.Q R = 4 Q;
6

R7 gQ R8 'IO Rg = 12 O;
R = 15 O· Rll 7.Q R12 = 8 Q;
10 '

R13 10 Q; R14 300 R15 = 6 Q;

R16 = 1Q.
 - 160 -

Succesiv se determină rezistenţele echivalente a rezistenţelor legate îr:

serie sau în paralel.
- Grupul de rezistenţe: R R şi R .
2 3 4

R4 ( R2 + R3) 9 (11 + 7) 162

R + R + R 11+7+9 27
2 3 4

Grupul de rezistenţe : R , R14' R15 '

13

, R14 . R15
10 +
30. 6
0
R2 6 = R 13 + 30 + 6
15
' R14 + R15

1
-+ -
1
+
1 3 Q -1
15 7+ 8 15 15 - R2._,6 = 5Q

4. 12 12,..
9+ 4+ 12~ :,. .~

Circuitul e lectric a devenit ( F ig. 3. 90)

fJ 3

Fig. 3. 90. Circuitul electric (Fig. 3. 89). simplificat.

Se calculează:

1 1 1 1
+ +
R2,3 R6 R; 3 Rl6 + R2,6
'
1
-- +
1
-+
1 6 1 _Q -1
4 12 1 + 5 12 2
R = 2 .Q
2,3
 - 161 -

Rezistenţa echivalentă între bornele A şi B:

1+6+2+1 10 Q

3. 17. 4. Teorema lui Vaschy.

Această teoremă se aplică tot în scopul sin-,plificării unui circuit elec -

trie în vederea rezolvării lui cu un număr mai mic de ecuaţii.

Prin această teoremă, se afirmă:

In laturile care concură la un nod de reţea se pot intercala surse de

tenciuni electromotoare egale pe fiecare latură, cu condiţia ca sensurile ten-
siunilor electromotoare să fie orientate identic faţă de nod.
In urma acestei operaţii, numărul surselor se reduce şi se ajunge ast-
fel la un circuit mai simplu.
Teorema se demonstrează dar în cadrul a.cestei cărţi se va rezolva
numai un circuit electric.
Aplicaţie - Să se rezolve circuitul electric din Fig. 3. 91.

L2

Fig. 3. 91. Circuit electric pentru teorema

Vaschy.

Date:
Tensiunile electromotoarE.

E =48 V.
 - 162 -

Rezistenţele rezistoarelor electrice :

6Q· R 12n.
' 3

Necunoscute:

Problema se simplificl!. prin aplicarea teoremei lui Vaschy în nodul 1;

se introduc în cele 4 laturi care se leagl!. în nodul 1 cite o sural!. de tensiune
electromotoare de aceeaşi' valoare E = 48 V şi cu sensul de referinţll spre
nodul 2 (Fig. 3. 92).

Fig. 3. 92. Introducerea surselor E în circuitul

electric (Fig. 3. 91).

ln laturile 1, 2 şi 3 în care existll doull surse egale şi de sens con-

trar, efectul lor este nul pentru cil se anihileazll reciproc. Circuitul devine
Fig. 3. 93 .

~
L
------...!....-------.
( .. o,. )

~ o

r li . :···, Circuitul electric (Fig. 3. 91) simplificat.

 - 163 -

Rezolvarea circuitului se face prin determinarea rezistenţei echivalen-

te a re z istenţelor R , R şi R legate în paralel:
1 2 3

1 1 1 1 6
+ + - +
R 4 6 12 12
e

12
respectiv R
e 6

Circuitul electric se simplific 11 şi devine ca în Fig . :; . !J4 .

E 48
Curentul I 12 A
o R +R 2 + 2
o e

R.'() =2.Q

Fig_. 3. 94. Circuitul electric (Fig. 3. 92)

simplificat.

Pe circuitul din Fig. 3. 93 aplicînd ochiurilor respective ·teorema a

doua a lui Kirchhoff se obţin curenţii în laturile 1, 2 şi 3.

48-2. 12
Ochiul 6 A .
4

E - Ro Io
48 - 2 12
Ochiul o ; 12 4 A
2 R2 6

E - Ro Io 48 - 2 . 12
Ochiul o ; 2 A
3 13 12
R3

Verificarea rezultatelor se poate face cu teorema întîi a lui Kirchho[f

scrisă pentru nodul 1:

6 + 4 + 2 12 A
 - 164 -

3. 18. Metode de rezolvare parţială a unui circuit electric

de curent continuu

In unele aplicaţii, se cere determinarea unui curent printr--0 latură şi

nu rezolvarea completă a circuitului electric de curent continuu. Pentru acest

scop, se aplică teorema generatorului echivalent de tensiune şi generatorului
echiv alent de curent,descrise în continuare.

3. 18. 1. Metoda generatorului echivalent de tensiune

(Teorema lui The"venin).

Ava ntajul metodei gener atorului echiva lent de tensiune electromotoare,

fată de metodele prezentate, constă în aceea că rezistenţa din latura în care
se cere determinarea curentului poate fi variabilă (sarcină variabilă) ceea ce
se întîlne ş te în problemele date spre rezolvare.
Circuitul electric examinat se împarte în două, în raport cu două

borne date A şi B; latura în care este plasată rezistenţa R AB şi restul cir-

cuitului electric (Fig. 3. 95 ).

C/T'CU/1
eleclric
8

Fig. 3. 95. Circuit electric cu rezistenţa R AB

legată în exterior.

După teorema generatorului echi,·alc> nt tle tensiune (l eor 0. m a lui

Th6venin), restul circuitului electric poate fi echivalat printr--0 singură sursă

de tensiune electromotoare şi rezistentă internă R ABo; circuitul electric se

simplifică şi se reduce la schema prezentată în _Fig. 3. 96 .
 - 165 -

Curentul IAB se calculează cu expresia:

UAEO
----- (3. 89)
RAB + RABO

Fig. 3. 96. Circuitul electric pentru metoda

generatorului echivalent de tensiune.

Deci, soluţia problemei se obţine plecînd de la determinarea t€nsiunii

electromotoare UABO şi rezistenţa internă R ABo·

Conform teoremei lui Thevenin tensiunea electromotoare UABO este e -

gală cu tensiunea la bornele AB atunci cînd rezistenţa R AB este dezlegată

(regimul de mers în gol).

Rezistenţa internă a sursei R ABO este rezistenţa echivalentă a cir-
cuitului electric în raport cu bornele A şi B atunci cînd circuitul electric este
pasivizat (toate sursele sînt presupuse că au tensiunile electromotoare egale
cu zero).
Aplicaţie. Pentru circuitul din Fig. 3. 97 să se determine relaţia din-
tre curent şi puterea disipată în rezistorul de rezistenţă R AB (rezistenţa de
sarcină).

Date
- Tensiunile electromotoare

228V
 - 166 -

- Rezistenţele interne ale generatoarelor;

0,4 0

- Rezistenţa de sarcinii :

R AB variazli între O şi 1 Q.

Se cere:

- Randamentul
Curentul se determinli din:

RAB + R ABO

Fig. 3. 97. Circuitul eleptric pentru metoda

generatorului echivalent de tensiune.

Pentru calculul lui U ABO se scrie ecuaţiile cu a doua teoremli a lui

Kirchhoff pe ochiurile o şi o (Fig. 3. 98);
1 2
I

Fi~. :1. 98. Calculul lui U ABO"

 - 167 -

Ochiul o
1

Ochiul o - R I+ U = E
2 i2 · AB0 2

El - E 2 232 - 228
RezuW1 I = = SA
Ril + Ri2 0,4 + 0,4

şi

UAB0 = E + Ri I = 228 + 0,4 . 5 = 230 V

2 2

Rezistenţa i nternă a sursei e c hivalente R AB se determinll prin pasi -

0
vizarea circuitului electric şi calculul rezistenţei echivalente în raport cu bor -
nele A şi B (Fig. 3. 99):

------------8
Fig. 3. 99. Ca lculul lui R AB0"

_R_i_l_R_i:_2_ _ = o.4 • o. 4 _ o, 16 = O 2 .Q
8 ABO =
Ri l + R i 2 o. 4 + o.4 - o.s •

Relaţia IAB = f ( RAB) se determinll din :

UABO UABO
1AB =
RAB + 8 AB0
=
8
AB0 RAB
1
=--
0.2 -
230 1
8
AB
--+ 1 1 +
8
AB0 RABO

1
IAB = 1150 reprezintll ·1AB = f (R AB) •
 - 168 -

Cu ajutorul acestei relatii, se calculează curentii pentru diferite valori

ale lui R AB (Tabelul 3. 7).
Tabelul 3. 7

o 0,5 1 2 3 5

o 0,1 0,2 0,4 0,6 1,0

I (A 1 1150 766 575 383 287,5 191,5

AB '

Determinarea puterii disipate în rezistenta de sarcină în functie de

p ~ f ( RAB )
Din tabelul 3. 7 se calculează P

Se întocmeşte Tabelul 3. 8
Tabelul ·3. 8

o 0,5 1 2 3 5

P (kW) o 58,7 66, 12 58,7 49,5 36,7

Determinarea randamentului 7[• Randamentul reprezintă raportul în -

tre puterea disipată în rezistenta de sarcină(P) şi puterea debitată de sursa
echivalentă (Ps)

p
p
S
 - 169 _

Randamentul pentru regimurile caracteristice:

RAB
(seu rtc i rcu i tat)
o
--- 7l O+ RABO
o
o

RABO 1
RAB = RAB0---1 -2- = 0,5 sau 5Cffo
RABO + RABO

1
= ex:) 1 sau 100%
R
AB0
(mers în gol) 1 + co

RAB
Randamentul creşte cu creşterea raportului - - şi atinge o valoa-
R AB0
re maximă (l0Cffo ), teoretic, în regimul de mers în gol.
In Fig. 3. 100 s-a reprezentat graficul variaţiei puterii şi randamentu-
lui în funcţie de raportul între rezistenţa circuitului exterior R şi rezisten -
AB
ţa internă a sursei R AB0"

/Jf2Jlt5

Fig. 3. 100. Variaţia puterii şi randamentului.

In practică,se alege regimul de putere maximă sau regimul de ran-

dament maxim pentru circuitul din Fig. 3. 96 după cum urmează:

Pentru circuitele de putere miel!. (de ex. aparate electronice) în care

pierderea de energie nu este importantă, se alege adesea RAB = (1 -=- 3) R AB<l

obţinînd un regim aproape de pu. erea maximă (transfer maxim de putere) în

rezistenţa receptorului R AB.
Randamentul este egal în acest caz cu 50 75%.
 - 170 -

Pentru circuite de putere medie şi ridicatli se urmfreşte obţinerea unui

randament ridicat şi pierderi de energie cît i:nai mici.
In aceste circuite se alege RAB = ( 10-;- 20) RABO sau mai mult, ob -
ţinîndu -se randi!mentul ridicat (care deplişeşte 95% ) cu toate cli puterea debi-
tat1! poate sli fie de mai multe ori inferioarli puterii maxime posibile.

3. 18. 2. Metoda generatorului echivalent de curent (Teorema.lui Norton)

Circuitul electric examinat se împarte ca şi la teorema generatorului

echivalent de tensiune în două părţi (vezi Fig. 3. 95).
Conform teoremei generatorului echivalent de curent (teorema lui Nor-
ton), restul circuitului electric poate fi echivalat -printr -v singur li sursli de cu-
rent (generator de curent) IAB şi conductanţa internă C •
SC AB 0
Circuitul electric se simplificli şi schema redusli este pre z entată în
figura 3. 101.

Fig. 3. 101. Circuitul electric pentru metoda generatorului

echivalent de curent.

Tensiunea UAB de la bornele rezistenţei R AB se calculează cu ex-

(1. 90)
 - 171 -

Soluţia problemei se obţine plecînd de la determinarea curentului debi-

1
tat de generatorul de curent IABsc şi conducbn;a internl!. C AB0
RABO.

Conform teoremei lui Norton, curentul IABsc este egal cu curentul ca-
re circull!. prin bornele A şi B cînd sînt scurtcircuitate.
Conductanţa internl!. GAB0 a generatorului de curent este invers li re -
zisten1ei interne şi reprezintl!. conductanţ:1 ccbiv ;: l!'nf ~ a
R AB cir -
0
ctiitului electric în raport cu bornele A şi B (rezistenţa HAI3 fiind clczlcgat1! atunci
cînd circuitul electric este pasivi zat (toate sursele sînt presupuflc că au tensiu-
ni ie electromotoare egale cu zero.).
Conductanţa GAB' este inversa rezisten~i RAB prin cam trece cu-

rentul IABadicl!.:
(3 . 91)

Curentul IAB se determină aplicînd le~ea lui Ohm.

(3. 9'Z)

O consecinţl!. importanU a teoremelor lui Norton şi Th~venin o consti -

tuie echivalarea generatoarelor de curent şi de tensiune.
Un circuit electric poate fi echivalat în raport cu doul!. borne A şi B
oarecare ale sale printr-un generator echivalent de tensiune (cu tensiunea e -
lectromotoare UAB0 - tensiunea de mers în gol a circuitului în raport cu bor-
nele A şi B - şi cu rezistenţa internă HABO - rezistenţa echivalentă a circui-
tului pasivizat în raport cu bornele A şi B) sau printr-un generator echiva -
lent de curent (avînd curentul de scurtcircuit IABsc - curentul de scurtcircuit
al circuitului în raport cu bornele A şi B -şi conductanţa echivalentă GAB0 a cir-
cuitului pasivizat în raport cu bornele A şi B) (Fig. 3.102).
Helaţiile de echivalenţl!. între generatorul de tensiune şi generatorul de
curent sînt:

1
UAB0 R AB0 ABsc
1 1
ABsc GAB0 UAB0 şi HABO C:- (3. 93)
AB0
 - 172 -

A
 A

Drct1t! ~Bo
6
ell'clric o
l/,490

8 8 B

Fig. 3. 102. Echivalarea circuitului electric.

Aplicaţie. Sll se determine intensitatea curentului electric prin latura

AB, tensiunea la bornele ei şi puterea disipaU în ea (Fig. 3. 103 ).

Fig. 3. 103. Circuit electric pentru metoda gene-

ratorului echivalent.

Date.
Tensiuni electromotoare:

14 V

Rezistenţele rezistoarelor :

10 R 3Q.
3

Necunoscute:
Curentul IAB. Se aplicll teorema lui Norton laturii pasive AB:
 - 173 -

I 1
ABsc 1 1 Q -1
în care
1

Se calculeazl1 curentul de scurtcircuit între bornele A şi B (R AB = O).

Din Fig. 3. 104 se constată formarea unui circuit în care curentul de la

A la E se calculează ca suml1 a curentilor de scurtcircuit.

llsc şi 1 sc generaţi de sursele E şi E .
2 1 2

Â
..I. -'zsc
Isc

J
AB.sc

/j

Fig. 3. 104. Calculul lui I ABsc·

Avem:
9 14 55 A
I I + I +-
ABsc lsc 2sc 2 3 6

Conductanţa reţelei pasivizate în raport cu bornele A B la mersul în

gol (Fig. 3. 105) va fi:

- - + _1_ = 2
1 1 1 Q -1
RABO 2 3 6

R,

Fig. 3. 105. Calculul lui ~Bo·

 - 174 -

Tensiunea UAB va fi:

55
6
5 V
1 + __ş_
6

Curentul prin latura AB va fi:

5
I = =5A
AB 1

Puterea disipat!i în rezistenta de sarcinii. R AB:

2
1. 5 25 W

3. 19. Circuite neliniare de curent continuu

Un circuit electric de curent continuu este neliniar, cînd conţine

cel puţin un element neliniar.

Un element se consider!i a fi neliniar atunci cinci curentul care-l stră-

bate v ari a ză în funcţie de tensiunea la bornele acestuia, dup!i o curb!i

(Fig.3 . 106 b).

1 1

{/ t/

F-ig. 3. 106. Caracteristici tensiune-curent

a) element liniar; b) element neliniar.

In cazul elementului liniar aceasd dependenţii. a curentului în funcţie

de tensiunea la borne este o dreapd (Fig. 3. 106 · a).Dependenţa curentului în

funcţie de tensiune se numeşte caracteristic li volt-amper.
 - 175 -

In circuitul electric de curent continuu, pot fi elemente neliniare re -

zistentele unor elemente care compun circuitul respectiv.
Elementele neliniare se pot grupa în:
- elemente neliniare simetrice pentru care caracteristica volt-amper
este ace·eaşi pentru ambele sensuri ale curentului;
(ex. U!mpile cu incandescentll.); bornele acestor rc z i:sto:,rc· nu sînt mar -
cate cu plus şi minus;
- elemente neliniare nesimetrice pentru care ace:1sth c:1ractcristică

diferll. de la un sens la altul al curentului prin element; (ex. elemente redre-

soare, stabilizatoare )1 bornele sînt marcate cu plus şi minus .
Pentru rezistorul neliniar se definesc doull. rezistente (Fig. 3. 107):
rezistenta staticll. R
u şi
st
rezistenta dinamicll.

Fig. 3. 107. Rezistenta staticll. R t şi

8
rezistenta dinamicll. Rd.

Rezistoarele neliniare se reprezintll. prin simboluri grafice conform

Fig. 3. 108 .
Pentru a fi determinat un rezistor neliniar trebuie cunoscutll. carnete -
ristica volt-amper datll grafic,analitic sau sub form!l de tabel.
Exemple de elemente cu rezistentll. neliniarll. sînt prezentate în conti-
nuare.
L!lmpile cu incandescentll. sînt rezistoare neliniare simetrice. Rezis -
tenta filamentului se modificll. odatll. cu modificarea temperaturii sale, determi -
 - 176 -

nată de curentul care trece prin filament. Caracteristicile volt-amper pentru

două lămpi sînt pre zentate în Fig. 3. 109.

Fig. 3. 108. Simboluri grafice pentru

rezistoare neliniare •

./
t

Fig. 109. Caracteristica volt-amper a

lămpilor cu incandescenţă ..

Car acteristica 1 este pentru larr.p a cu filament metalic şi indicll. :.,r.

c oefi cient de tem :- <-ratur ll. pozitiv iar c aracteristica 2 este pentru lampa cu fl --
lament de cărbune; coeficientul de temperaturii este negativ în acest caz.
Termistoarele. Sînt rezistoare neliniare simetrice preparate dintr -un
amestec de materiale semiconductoare. Caracteristica volt-ami;ier este pre-
zentatli în Fig. 3. 110.
In porţiunea A - B, rezistenţa este negativii.
Varistoarele. Sînt rezistoare neliniare simetrice, obţinute din carbu-
rii de siliciu şi grafit, presată la temperaturi ridicate. Varistorul ·are caracte-
ristica volt-amper prezentatli în Fig. 3. 111.
 - 177 -

Fig. 3. 110. Caracteristica volt-amper a

termistorului.

Fig.3. 111. Caracteristica volt-amper a varis -

torului.

Se observ!! o porţiune A - B pentru care tensiunea la borne se p~s -

treaz!! constant!i, curentul variind foarte mult.
Varistoarele se utilizează în practicii împotriva supratensiunilor (cen -
trale electrice, automatizfri etc.).
Intr-un circuit protejat printr-un varistor, la tensiunea nominală cu -
rentul este mic prin varistor dar la creşterea tensiunii se ajunge în porţiunea

A - B de funcţionare cînd curentul creşte foarte mult îns, tensiunea nu mai

creşte.

Dioda electronicii este un rezistor neliniar cu caracteristicii nesime-

trie!!. Se foloseşte în redresarea curenţilor alternativi.
Caracteristica neliniarii a diodei electronice poate fi aproximau în
porţiunea cresclitoare prin relaţia:

(3.9.4)
 - 178 -

Această c aracteristic ă volt-amper este prezentat ă în Fig .3 .112.

l T2,
~>'i
r;

-
de;: E

-- I e
A-anotl
~-c«ltld
l'-1'- /li.sunt-ni

{/

Fig. 3 .112. Caracteristica volt-amper a diodei electronice.

La tensiuni ridicate , caracteristica prezintă o zonll.

de ''saturaţie" a curentului. Pentru creşterea curentului în această zonă este ne--
cesară încălzirea suplimentară > T ).
a catodului (T
2 1
Diodele semiconductoare. (din siliciu, germaniu, seleniu e tc. )sînt rezis-
toar e neliniare cu caracteristica nesimetrică, folosite la redresare a cu-
renţilor alternativi. Caracteristica volt-amper a diodei semiconductoare este
prezentat ă în Fig .3 .113.

A- elfi/JO
K-catorl

(/

·Fig.3.113. Cara C' te ris tir:'.l. n •lt-arnper a diodei

semiconductoare

Se construiesc, în momentul de faţă, diode care au o caracteristi-

că aparte, motiv pentru care se utilizează la stabilizarea tensiunii (dioda
Zener) sau în tehni.ca frecvenţelor înalte (dioda tunel).
 Caracteristica volt-amper este nesimetrică şi are forma din Fig. 3. 114.
Pentru tensiuni pozitive şi curenti pozitivi, dioda Zener se c , ,r11po rtă ca
diodă obişnuită. In acest caz dioda este polarizată direct.
0

:Ct
t/

1,

Fig. 3. 114. Caracteristica volt-amper a diodei

Zener.

Pentru tensiuni negative şi curenţi negativi, dioda Zener, la o

tensiune - Uz - denumiU şi tensiune Zener, intră în conducţie, curentul cres-
,
te foarte mult. tens lunea rămînînd constantă şi egaHt cu tensiunea U •
z
Dioda tunel. Caracteristica volt-amper a acestei diode este reprezehtată în
Fig, 3. 115. Porţiunea de caracteristică A-B prezintă rezistenţă negativă.

t/

Fig. 3. 115. Caracteristica volt-amper a

diodei tunel.
 - 180 -

3. 19. 1. Calculul circuitelor cu elemente neliniare

Calculul circuitelor de curent continuu cu elemente neliniare este mal

dificil deoarece aplicînd teorema a doua a lui Kirchhoff, se obţin ecuaţii ne-
liniare. Rezolvarea acestora nu este simpH1, cea mai răspîndită metodă fiind
metoda grafică.

3 . 19. 2. Legarea în serie a două rezistoare neliniare cu caracteristici -

le I = r
(U ) şi I = f (U ) prezentate în Fig. 3.116 se tr :rnsformă într-un
1 1 2 2
singur rezistor neliniar cu caracteristica echivalentă I = f (U) după următorul
procedeu grafic: pentru ordonate date (curentul c a re parcurge cele două rezis -
to are neliniare este a celaşi) se adună abscisele ( tensiunile l a bornele celor
două rezistoare).

1
1= l:(U) 1=/J (U)
./ I

u ~
u

Fig. 3. 116, Legarea în serie a două re zistoare

neliniare.

In cazul unui circuit neliniar compus dintr -un rezistor neliniar dat
prin caracteristica U
ne 1
= f(I) şi un rezistor R, se poate folosi de asemenea
metoda grafică. In cazul în care tensiunea de alimentare este precizatli, de
exemplu alimentarea de la o sui·să de tensiune electromotoare E (Fig. 3. 117)pu
mai este necesară determinarea caracteristicii echivalente conectării în serie
a celor doul!. rezist0arc.
 - 181 -

Pentru aceasta. se foloseşte altă rezolvare grafic li prezent.atl1 în

Fig. 3. 118. Se construieşte caracteristica volt-amper U =f (I) a clemen-
ne 1
tulul neliniar şi dreapta U = E - R l cu punctele de intersecţie E pe dreapta
E
absciselor şi R pe dreapta ordonatelor; intersecţia acestei drepte cu carac-
teristica neliniar li U = f (I) determinl1 soluţia ecuaţiei (punctul l\I ).
ne 1
Acest punct se mai numeşte şi punct de funcţion:i.rc.

Fig. 3. 117. Legarea în serie a unui rezistor liniar

cu un rezistor neliniar.

Fig. 3. 118. Rezolvarea grafică a circuitului

electric (Fig. 3. 117).

3. 19. 3. Legarea în serie a unui rezistor neliniar cu o surali

Caracteristica volt-amper echivalentă a acestor elemente de circuit

este o caracteristică neliniară. Pentru Fig. 3. 119 se scrie pe ochiul o teore-
ma a doua a lui Kirchhoff:

u U
nel
- E (3. 95)
 - 182 -

J"ig. 3. 119. Legarea în serie a unui rezistor

neliniar cu o sursă.

Presupunînd cunoscuLX caracteristică grafică a elementului nelini ar

U = f (I) şi valoarea tensiunii electromotoare a sursei E se poate deter -·
nel 1
mina prin construcţie grafică,caracteristica echivalentă a circuitului neliniar .
(Fig. 3. 120).
(3. 96)

Fig. 3. 120. Caracteristica echivalentă a circui -

tului neliniar (Fig. 3. 119).

Dacă sursa are sens contrar curentului din circuit, translaţia carac-
teristicii are loc cu cantitatea +E .
Invers, se poate afirma că orice rezistor neliniar cu o caracteristica'.
ce nu trţice prin origine poate fi înlocuit cu un rezistor neliniar avînd caracte -
ristica ce trece prin origine legat în serie cu o sursă.
 - 183 -

3. 19. 4. Echivalarea unui element neliniar cu elemente liniare de circuit

In cazul în care elementul neliniar funcţionează între două limite de

tensiune determinate de punctele A şi B (Fig. 3. 121), atunci elementul neliniar
se poate înlocui printr-un element liniar înseriat cu o sursă. Avantajul aces -
tel echivalări const~ în aceea că circuitul se poate rezolva analitic printr-<> me -
todă prezentată anterior.

Fig. 3. 121. Elementul neliniar funcţionează

· între A. şi B.

Se determină porţiunea caracteristicii neliniare a rezistorului R

nel
care u rmeaz!l a fi li niarizat!l (porţiunea A-E ). Prin aceste două puncte se duce
dreapta 0 1D care reprezinU caracteristica volt-amper a elementului liniar.
Acesta este un rezistor de rezistenţă:

Dar caracteristica nu trece prin origine, astfel cti rezistorul poate fi în-
locuit cu un rezistor a cărui caracteristică trece prin origine legat în serie
cu o sursă de tensiune electromotoare E (Fig. 3. 122)
 - 184 -

I E

C
Fig. 3. 122. Echivalarea circuitului neliniar
cu un circuit liniar.

3-19. 5. Legarea în paralel a doull rezistoare neliniare cu caracteristici-

le 1i 1
r
{U)şi 1 = r (U)prezentate în Fig.3 . 123 se transformll într-un sin -
2 2
gur rezistor neliniar cu car-acteristica echivalentll 1 = f (U) dupll urmlltorul .
procedeu grafic: pentru abscise· d.ate {t~nsiunea la bornele rezistoarelor neli -
niare este aceeaşi) se ad_u nll ordonatele {curenţii prin cele doull rezistoare ne-
liniar~ şi se obţine caracteristica I = f {U).

/=l'(v)

(/

Fig. 3. 123. Legarea în paralel a doull

rezistoare neliniare.

3. 19. 6. Aplica~ie. Pentru circuitul electric neliniar din Fig. 3. 124 se cere:
a) Calculul curentului anodic I ,. tensiunii anodice U, şi tensiunii
a · a
la bornele rezistenţei liniare UR •
b) Inlocuirea elementului neliniar {trioda) cu o porţiune de circuit echi-
valent liniar şi calcularea curentµlui I cînd tensiunea U . variazli de la 140V la
a a
170 v.
 - 185 -

Date:
- Tensiunea electromotoare E = 300V şi E 1V
a g
- Rezistenta rezistorului R
a
= 115 K O
- Caracteristica volt-amper a triodei pentru tensiune de grilă E = 1V
g
(Fig. 3. 125) I = f (U ).
a a

Fig. 3. 124. Circuit electric neliniar.

I;i[mA]

Iii=!'{¼)
11en/ru
2
"g =/V
I
o.fv.l
t'(J(J 2DI/ JQO

Fig. 3. 125. Caracteristica volt-amper a

triodei.

Obs. Intre grila G şi catodul K ale triodei este legată sursa de tensiu-
ne electromotoare E = lV. Aceastll tensiune aplicată determină o anumită ca-
g
racteristică I = f (U ) prezent, '. ă în Fig. 3. 125 .
a a
Rezolvare. a) Se înlocuieşte trioda (porţiunea A - K anod-catod) cu
un element neliniar R L.
Se obţine schema echivalentă din Fig. 3. 126.
 - l86 -

I(

Fig. 3. 126. Schema echivalent!( a circuitului

electric neliniar din Fig. 3. 124.

Pe ochiul o, se scrie cu teorema a doua a lui Kirchhoff urm!itoarea

ecuaţie:

U E - R I sau
a a a a

3
U 300 - 115 • 10 . 1 care repr e z intl! ecua-
a a
ţia dreptei M N din Fig. 3. 127.

Fig. 3. 127. Intersecţia I =f (U ) cu dreapta

MN. a a

Pe acelaşi grafic s-a redesenat caracteristica I = f (U ). Intersecţia

a a
acestei caracteristici cu dreapta MN determinl1 soluţia. Se obţine din grafic:

Ia 1,3 mA

U 160 V
a
 - 187 -

Tensiunea pe rezistenţa Ra rezulU:

E
a
ua 300 - 160 140 V

b) Pentru determinarea curentului anodic I , cînd tensiunea U varia-

a a
zli de la 140 V la 170 V, se liniarizeazl!. caracteristica I = f (U ) pe porţiu-
a a
nea FD ( Fig. 3. 128 ).

Fig. 3. 128. Liniarizarea caracteristicii

I = f (U ) pe porţiunea FD.
a a

Punctul D corespunde tensiunii anodice U 140V iar F, tensiunii ano-

a
dice U = 160 \'
a
Se uneşte determinînd dreapta o L. Aceasta reprezinU ca-
D cu F
1
racteristica unui element liniar care pe porţiunea DF se confundl!. cu carac-
teristica triodei I = (U ). Prin urmare, numai pentru porţiunea DF, triodei i
a a
se poate substitui o porţiune de circuit compus!( din elemente liniare. In con -
formitate cu cele prezentate anterior, aceste elemente liniare sînt: o rezis -
tenţl!. echivalent!i. R şi o sursl!. de tensiune electromotoare E . Valorile aces -
e · e
tora se determin!i. din grafic (Fig . 3. 127) şi este:

ua
R 60 kO
e I
a

pentru el!. la o tensiune anodică de U

a
= 120V corespunde un curent anodic
I = 2 mA ( din dreapta OL' paralel!i. cu OL ).
a
 - 188 -

Tensiunea elec tro:notoare E se determină din acelaşi grafic şi co respun-

e
de segmentului 00 .
1
Rezultă: E = 75 V
e
Circuitul echivalent liniar este prezentat în Fig. 3. 129 cu precizarea
că circuitul echivalent este liniar pentru valori ale- tensiunii U cuprinse în-
a
tre 140 şi 160 Y.
Pe ochiul o, se scrie cu teorema a doua a lui Kirchhoff următoarea

ecu a ţie:

C
Fig. 3. 129. Circuit electric lini ar echivalent al circui-
tului electric din Fig. 3. 124 .

R I + R I E E
e a a a a e
sau
E - E 300 - 75
a e
I 1,28 mA
a R + R (115 + 60) 103
e a

Rezt:ltatul este foarte apropiat de cel găsit la punctul a) (I == 1,3 mA).

a
Eroarea care este sub 2% provine din cauza că s-a calculat grafic.
 - 189 -

CAPITOLUL 4

ELECTHODINAMlCA

4. 1. Cîmpul magnetic în vid

Cîmpul magnetic , as e mănător cîmpului electric, a fost constatat expe -

rimental în jurul corpurilor magnetizate şi în jurul condt1ctoarelor parcurse de
curent .
Manifestar ea cîmpului magnetic se pune în evidenţ ă prin a cţiunile pon -
deromotoare (forţe şi cupluri) exercitate asupra unor corpuri de probă: mici
corpuri magnetizabile (cu proprietăţi magnetice) şi conductoare parcurse de
cur ent. Corpuri magnetizabile sînt une le minereuri de fier, fierul şi aliajele
sale, nichelul, cobaltul, anumiţi oxizi metalici etc . Acţiunile ponderomotoare
depind de proprietăţile corpului de probă şi de proprietăţile cîmpului magnetic.
Cîmp magnetic s-a dovedit tot experimental că există în regiunea din
spaţiu unde există un cîmp electric variabil în timp . Acest cîmp magnetic este
deasemenea variabil în timp . In această regiune a spaţiului în care se consta -
tă prezenţa simultan!!. a cîmpului magnetic variabil şi a cîmpului electric va -
riabil, spunem că exisU cîmp electromagnetic.
Deci, cîmpul electric şi cîmpul magnetic reprezintă cazuri particula-
re ale cîmpului electromagnetic.
Pentru a se înţelege mai bine şi pentru a se reţine mai uşor, se de -
finesc în continuare aceste cîmpuri electrice şi magnetice .
Cîmpul electrostatic este o stare limită a cîmpului electromagnetic co-
respunzătoare situaţiei în care s arcfoilc e lectrice sînt invariabile în timp şi

nu se deplasează în raport cu un sistem de referinţă.

Cîmpul electric este o s 'are limită a cîmpului electromagnetic în ca-

re sarcinile electrice sînt invariabile în timp dar se deplasează în raport cu
un sistem de referinţă .
 - 190 -

Cîmpul magnetostatic este o altă stare li.mitll a cîmpului electromagne-

tic şi este produs de magneţii perrnanenti ( minereuri de fier, fierul şi alia-
jele lui, anumiţi oxizi metalici etc), în stare de repaus. In aceasU stare, mă­
rimile electrice ale cîmpului sînt nule iar cele magnetice sînt invariabile în
timp.
Cîmpul magnetic este de asemenea o stare limită a cîmpului electro -
magnetic dar este produs de mişcarea ordonată a sarcinilor electrice.
Prin urmare,cîmpul m;1gn<>tic este produs de magnep permanenţi, cu-
renti electrici şi de cîmpul electric variabil în timp.
Hevenind la explorarea cîmpului magnetic cu ajutorul corpului de pro-
bă, trebuie arătat că cel mai potrivit corp de probă este o mică spiră foarte
suhţire parcursă de curent, numită buclă de curent (Fig. 4. 1).

Fig. 4. 1. Buclă de curent.

Dacă se aduce această buclă de curent în regiunea în care se presupu-

ne că există cîmp magnetic, se constată că asupra ei se exercit!l. o acţiune

de natură mecanic!l., un cuplu de forte C.

Tot din experienţă se deduce că acest cuplu are 1n-mătoarea expresie
vectorialll: C = ii\ x î\, (4.1)

în care:
ir\ reprezintă momentul magnetic al buclei şi. caracterizează corpul
de probă (bucla) din punct de vedere magnetic. .La rîndul său,acest moment
magnetic este d :1t de relaţia:

m C j A n s ;JU scalar mb ,.· iA. (4. 2)

b
 - 191 -
în care:
reprezintă curentul care strlibate bucla;
A - aria buclei;
n - vectorul normal l a aria buclei A (v. Fig. 4. 1. ).
Rezultli cli momentul magnetic al buclei de curent este o mărime care
se poate exprima prin mlirimi cunoscute.
Unitatea de mlisurli - dupli cum rezultă din relaţia de mai sus-este 1
2
amper - metru plitrat ( 1 Am ) în SJ.
B reprezintli inducţia magnetic li în vid.
V
Unitatea de măsurli în SJ este 1 tesla (1 T). H<'zult ll :

lN 1 m 1 N
1 T (4. 3)
lA 1 m2 1 A 1 m

4. 1. 1. Linia de cîmp magnetic. Dacli se explorează toate punctele re-

giunii şi se determinli astfel cîmpul magnetic de inducţie B , se pot imagina
V
linii care au proprietatea cli tangenta lor în orice punct au direcţia şi sensul
vectorului inducţiei
magnetice B . Ansamblul acestor linii de cîmp magnetic for-
v
meazli spectrul cîmpului magnetic.
Ca exemplu, se prezintă în Fig. 4. 2 spectrul cîmpului magnetic produs
de cnrentul electric dintr-un conductor rectiliniu . Jn Fig. 4. 3, se reprezintli
spectrul cîmpului magnetic produs de curentul care străbate o bobinli •

Fig. 4. 2. Spectrul cîmpului magnetic produs de un con-

ductor produs de curentul i.
 - 192 -

Sensul liniilor de cîmp magnetic este asociat cu sensul curentului ca-

re produce cîmpul magnetic după regula burghiului drept.
Spre deosebire de liniile cîmpului electric care plecau de la sarcina
negativă şi soseau la sarcina pozitivă, liniile cîmpului magnetic sînt linii în-
chise, nu au început şi nu au sfîrşit. Din acest motiv cîmpul magnetic este
un cîmp solenoidal.
Cîmpul magnetic se numeşte uniform sau omogen într-o anumită re -
,•,î 1m· di.1 :; p;;(i •J Jac1! induc\.i:i. s a m a gnetică c :; te aceeaşi în fiecare punct din
regit1nea considcr:1tă, adie~ vectorul B a n• în toate punctele aceeaşi direcţie,
V
acc•bşi sens şi aceeaşi mărime.

Fig. 4. 3, Spectrul cîmpului magnetic produs de

o bobină parcursă de curentul i.

4. 1. 2. Fluxul magnetic

Se consideră o suprafaţă S străbătută de un cîmp magnetic de induc-

ţfo. B v (Fig. 4. 4~
Se defineşte fluxul magneJ-ir• '.l :1t1 fl11xi.1I 'ind11eţi~, i m 'l)::netice în vid B
V
p .- ,,; 1;11;,r:u a.!,a S produsul:

B A (4.4)
V S

în care :; - rJ. not;il :

 - 193 -

Ps - fluxul magnetic i
B - inductia magnetic!! în vid;
V
A - aria suprafeţei S.
s

(S}

F.ig. 4. 4. Suprafaţă străbătuU de B .

V

ln cazul în care direcţia vectorului inducţiei B formează un unghi cL

V
cu normala la suprafaţa S, atunci fluxul magnetic <f>a are expresia:

B A cos d (4. 5)
V S

Dacă suprafaţa S este o suprafaţă închisă. atunci fluxul magnetic este

nul, adică:

(4. 6)

S-a notat suprafaţa închisă cu litera grecească I! (sigma).

Demonstraţia se face în cazul unui paralelipiped cu axa paralelă li-
niilor de cîmp magnetic, respectiva vectorului inducţiei magnetice B (Fig. 4. 5 ).
V
Fluxul total prin suprafaţa I:; reprezintă suma fluxurilor de pe feţele
laterale şi frontale adică:

<j)~ = g> s lat + (j) sfl + </J sf2

= o (4. 7)

c/> lat = Bv s1a.t cos oC 1 = B

v
s1at cos 'IT = O deoarece unghiul oc1
2
 - 194 -

dintre normala suprafeţei laterale şi vectorul E

V
este :rr
2

cp sfl E
V
sfl cos c(, = Ev Sfl cos
2 'Ji = - Ev Sfl

şi
o
<j> sf2 = E V sf 2 cos d., = E Sfl cos O = E 8
3 V V f2

deoarece normala la suprafaţa Sfl face unghiul ol = 'IT cu

2
şi vecto- i\
- .
rul Ev "intrl:i " în suprafaţa Sfl iar normala la suprafaţa sf face un unghi
2
°:3=0o
cu Ev (vectorul î\
"iese" din suprafaţa sf ).
2
Dar Sfl ':' SfZ • Deci O. %=
ii ~,,.f
,lJ,

J7

Fig. 4. 5. Paralelipiped parcurs de B

V

Unitatea de măsură a fluxului magnetic în sistemul internaţional SI se

numeşte Weber (lWb).

2
lWb =1 T . 1m (4 .8 )

4. 2. Forţe · în cîmp magnetic

4. 2. 1. Forţa lui Lorentz. (Forţa magnetică)

Tot prin experienţă s-a constatat că asupra corpului de probă încărcat

cu sarcină electrică q, aflat în mişcare cu viteza v într-un cîmp magnetic,se

exercită o forţă deosebită de forţa gravitaţională, mecanică sau electrică. For-
 - 195 -

ţa aceasta este de naturii magnetic11 şi se exprim11 printr -o relaţie vectorial!!.

stabilit!!. de Hendrik Antoon Lorentz - fizician olandez (1853 - 1928).Expresia
este

F
m
cc qv X B
V
în care: (4. 9)

F - forţa magnetic!!.;
m
q - sarcina corpului de probă;

v - viteza corpului de probii;

B - inducţia magnetic!!. a cîmpului magnetic.
V

Forţa magneticii F m, care se mai numeşte II

forţa Lorentz", este re-
zultat al produsului vectorial dintre viteza v şi inducţia magnetic!!. în vid B ;
V
îndeplineşte urm11toarele:
- este perpendicularii pe planul determinat de vectorii v şi B•
v'
- sensul forţei se asociază după regula burghiului drept; conform a-
cestei reguli, se roteşte primul vector V pîn!I. se suprapune ca orientare peste
cel de al doilea vector B V pe drumul cel mai scurt:. burghiul va înainta după

sensul forţei Fm (Fig. 4. 6 ); pentru sarcin!I. negativă adicii q < O, sensul forţei
este opus (Fig. 4. 7);

7m = [v X Bv
vx s-.,

Fig. 4. 6. Forţa Lorentz (F ) are sensul

de înaintare al burghfu1iui (q ~ O).

- modulul forţei este:

(4. 10)
 - 196 -

unde d., este unghiul dintre V şi - Bv(Fig. 4. 6 ~;: i 4 . 7) ;

- for ta este maximă pentru ci.,= 'JT (vectorii v şi B s înt perpendiculari în-
2 V

tre ei)!

F jq j v B sin 1L jql V B . (4.11)

m max V 2 Vt

forţa este nulă pentru ci.,c= O (vectorii v şi B sînt paraleli între ei):

F (4. 12)
m min

)_
V

Fig. 4. 7. Forţa Lorentz (F ) este opusă sensului de înaintare

al hurghiuÎui (q-<::... O).
31
Aplicaţie.
Un electron cu masa m = 9, 1
0
10- kg şi sarcina elec-
-19
trică q = 1,6 . 10 C păttunde într-un cîmp magnetic uniform de inducţie
e
B = 1 T, cu viteza v = 105 m / s. Viteza -v este perpendiculară pe -B .
V V
Se cere:
- Forţa lui Lorentz exercitată asupra electronului,;
- Traiectoria electronului în cîmpul magn·e tic,

Conform exp.r esiei . (4.11) forţa lui Lorentz este:

- ) '.) !j 14
F v B sin 1L l, G • 10 . 10 . l.J , J , ,_; . ! (I- N
m V 2

Din legea fundamentală a dinamicii

F m.a
rezultă în acest caz:
 - 197 -

Fm
m m
vxB
o o

Prin urmare, acceleraţia este normalii pe vitezli şi modulul constant:

-19
1 , 6 . 10 105 l 16 2
a -31 . . 1, 76. 10 m/s .
9,1 10

Dac!!. acceleraţia este constantli în modul şi este perpendicularii pe vi-

tezli, atunci mişc.are a este circularii uniformii:

V
2 Iq 11' B 2
a = a. _e_.- - - - = rW
n r m
o

Prin urmare, traiector.ia este un cerc de razii

mv -31
5
o 9, 1. 10• 10
r = Ţci7B = 5,68 10- 7 m
19
e 1,6. 10- • l _'

şi viteza unghiularii

V 105 11
w r -7
= 1, 76 . 10 rad
5,68 10 s

4. 2. 2. Forţa lui Laplace (Forţa electromagneticii)

Daci!. într -un cîmp magnetic se introduc conductoare parcurse de cu -

renţi, se constat!!. apariţia unor forţe de naturii. magneticii. ce se exercitll. asupra
acestor conductoare. Ca urmare, conductoarele se deplaseazl tn cîmp magnetic.
Fizicianul şi matematicianul francez Pierre Simon de Laplace ( 1749 -
1827) a formulat expresia acestei forţe de naturii. magneticii. FL ce se exerci-
tli asupra unui segment rectiliniu de conductor parcurs de curent;

(4. 13)

în care:
 - 198 -

- intensitatea curentului electric care strlibate conductorul;

1 - lungimea segmentului de conductor orientatl1 în sensul curentului
(Fig. 4. 8).
B - inductia magneticl1 în vid a unui cîmp uniform.
V

Fig. 4. 8. Forţa~ (:forta Laplace)

L

Acestei forţe i s-a . spus electromagneticl1 sau "fortl1 Laplace" şi es -

te rezultatul produsului vectorial dintre segmentul de conductor orientat parcurs
de curent iÎ şi inducţia magneticl1 în vid B . lndeplineşte urml1toarele conditii:
. V
- este perpendicularl:l pe planul determinat de vectorii î şi B ·
v'
- sensul forte! se asociazl1 dupl:l regula burghiului drept;
- modulul forţei este

(4. 14)

unde d., este unghiul dintre Î şi Bv(Fig. 4. 8);

- este maximl1 pentru d., = 'lT
2
(vectorii 1 şi BV sînt perpendiculari în -
tre ei)

F
L max
=i B
v
esin 'jŢ
2
= i B
v
(4. 14 a)

- este null1 pentru ci:,= O (vectorii 1 şi B sînt paraleli între e')

V

0
F = 1 B sin o = O (4.14 b)
Lmin v
 - 199 -

4. 2. 3. Forţa lui Ampere (Forţa electrodinamicl1)

Dacl! într-un cîmp magnetic creat în jurul unui conductor parcurs de

curent, se introduce paralel un alt conductor parcurs de curent, se constau
apariţia unei forţe de naturl! magneticl! ce se exercită între aceste conductoa-
re (Fig. 4. 9).

Prima datl!, aceasU observaţie a fost Ucutl1 de fizicianul francez

Andr~ Marie Ampere (1775 - 1836) şi a determinat următoarea expresie a for-

ţei:

t~ ~I i,

r
{, r
ţ '2 i,2
l l

~
/;
12

Fig. 4. 9. Forţa lui Amp~re (F ).

a) Conductoarele se atrag; b) conduâoarele se resping.

(4. 15)

în care:

i 1 şi i 2 reprezinU curenţii care strl!bat conductoarele 1 şi 2;

l - lungimea segmentelor conductoarelor 1 şi 2 pe cai-e se calculea-
zl1 forţa;

r - distanţa între cele douli conductoare paralele 1 şi 2ţ

_p- 0 - constanU universall!, numită permeabilitatea absoluU a vidului.
In sistemul internaţional S I este egală cu:

-7
_;«- 0
=4 <Jî • 10 henry / metru.
 - 200 -

Unitatea de măsură henry se va explica ulterior ; )'-o se mai numeşte

constanta magneticli abso lută a vidului.

Această forţă c are se numeşte electrodinamic li sau "forţ a lui Ampere"
îndeplineşte condiţiile:

- este de atracţie şi pozitivă cînd i i > O;

1 2
- este de respingere şi negativă cînd i i .c.. O.
1 2
O altll'. formulare este următoarea:

Conductoarele parcurse de curenţi de acelaşi sens se atrag (Fig. 4. 9 a)

şi de sens contrar se resping (Fig. 4. 9 b)
Forţa lui Amp~re a permis definire a unitliţii de intensitate de cu -
rent numită amper şi notată cu litera A.
cr." -7
Pentru flo =4 11 1O H/ m
i =i = 1 A
1 2
l=lm
şi r = 2 m (distanta între. conductoare) se obţine

7
4 'ii. 10- 1
2 ']f 2
astfe l că amperul se poate defini astfel:
Amperul este intensitatea curentului din fiecare conductor al unei pe-
rechi de conductoare paralele situate în vid la distanţa de 2 m, atunci cînd a -
supra fiecărui metru de lungime a fieclfrui conductor se exercitll'. forţa de
7
10- N.

Multiplii şi submultiplii amperului, folosiţi în electrotehnică sînt:

-3
1 kA = 10 A (kiloamper)
3
1 mA = 10 - A (miliamper)
-6
1 pA
= 10 A (microamper)
Aplicaţie. Să se calculeze forţa lui Amp~re ce se exercită între două

C()nductoarc paralele de lungin •· · 1. :J m, s itu:ttc în vid la di ~ ta 1- ţa r = 0,5m,

parcurse de curenţi avînd intensităţile : il i2 = 10.000 A.
7
,1tl_, 4 'Jf . 10 - 4 2 1.5
F . ., 60 N .
2tr il i2 r 2'Jr (10 ) 0,5
 - 201 -

·4_ 3. Formula lui Biot - Sa.v art

Prin experienţă, Biot şi Savart au stabilit o formulll pentru calculul

inducţiei magnetice în vid B produsll de un circuit filiform parcurs de cu-
v
rentul continuu i. Pentru conductorul filiform şi rectiliniu, inducţia magnetici!.
în vid B la distanţa r este exprimatll prin formula lui Biot - Savart:
V

(4. 16)

Formula se poate deduce şi din expresiile forţei lui Amp~re şi forţei

Laplace.
Forţa lui Amp~re se interpreteazll şi în modul urmlltor: fiecare din-
tre cele doull conductoare produce în jurul sllu un cîmp magnetic care exer -
citll o forţll asupra celuilalt conductor (Fig. 4. 10).

'
'i •

l
t o<)

12
r
,

Fig. 4. 10. Forţele F L2 şi F A2 exercitate de

conductorul 1 asupra conductorului 2.

Dacll forţa lui Amp~re F A2 , exercitatll de conductorul 1 asupra con-

ductorului 2, se interpreteazll ca fiind forţa
Laplace F L 2 , rezultatll din acţiu­

nea cîmpului magnetic al conductorului 1 asupra conductorului 2, atunci se

poate scrie în modul:

F A2 = F L2 sau
 - 202 -

respectiv

:; i pentru un conductor oarecare filiform şi rectiliniu,

B
/'-o i
(identic li cu relaţia 4. 16).
V 2 '.ff r

Din expresia vectorial li a forţei Lapl ace, s-a vltzut c11 aceastll forţ11

este perpendicularli pe planul determinat de conductor şi de inducţia magneti-

_/
c11 în vid B ~ -
v, rezultmd deci clt vectorul B este tangent la cercul de raz11 r,
V
centrul cercului fiind plasat pe axa conductorului 1.
Prin, urmare, liniile de cîmp magnetic ale unui conductor rectiliniu
~i infinit de lung sînt cercuri concentrice cu centrul pe conductor (Fig. 4. 11).

Fig. 4. 11. Liniile de cîmp magnetic sînt concen-

trice cu centrul conductorului.

Sensul vectorului B se asociazli cu sensul curentului dupll. regula

V
Lurghiului drept.

4. 4. Intensitatea cîmpului magnetic

Intensitatea cîmpului magnetic în vid H se defineşte ca raportul din-

v
tre inducţia magnetic11 în vid Bv şi permeabilitatea vidului flo
B
__v_._
ii (4. 17i
V
 - 203 -

· Unitatea de mllsurll. a intensidţii cîmpului magnetic în sistemul in-

ternaţional SI . este 1 amper /metru ( 1 A/m) •
Aplicaţie. Sll. se calculeze intensitatea cîmpului magnetic produs de un
conductor rectiliniu parcurs de curentul i = 6, 28 A la distanţa r = 1 m de axa
sa.

6,28
H=2'1Tr 2 ,r l =1 A/m

4. 5. Tensiunea magnetomotoare. Solenaţia

Se consider!!. un cîmp magnetic uniform de inducţie BV şi intensitatea

cîmpului magnetic H (Fig. 4. 12 ).
V
In interiorul cîmpului între dou!l puncte A şi B se considerll drumul recti-
liniu orientat 1AB.

4 8
--0 • • o ...
,iv /,48

Fig. 4. 12. Cîmp magnetic uniform ii .

V

Se numeşte tensiune magneticll asociati unui drum rectiliniu lAB ml!.-

rimea

(4. 18)

Dacii se considerll drumul 1AB înclinat sub un unghiu O( faţl de liniile

de cîmp (Fig. 4. 13), atunci tensiunea magneticl

UmAB = Hv lAB cos ol., (4. 19)

 - 204 -

Tensiunea magnetic!l. este o mlfrime algebricii al clirei sens de calcul

este cel al vectorului Î AB" Astfel:

dac!!. ci., = O

'JT
dacii d. = - (4. 20)
2

-mAB dac!l d.= 'Jr

Fig. 4. 13. Liniile de cîmp magnetic H,

înclinate sub unghiul ol . v

Unitatea de mlisurli pentru tensiunea magneticii în sistemul internaţio­

ua l Sl este 1 amper ( 1 A)" '.

Din

H um avem
V

1 A/m x 1 m 1 A.

Tensiunea magneticii se numeşte tensiune magnetomotoare dacii dru-

mul pe care se calculează este un drum închis; se noteazli cu U •
mm
Solenaţie. Se numeşte solenaţie suma algebricll a curenţilor înconju-
raţi de o curbli închisă (Fig. 4. 14).
Intre tensiunea magnetomotoare Umm şi solenaţie existli o relaţie de-
terminatli prima datli de Amp~re, cu următorul enunţ: tensiunea magnetomotoa-
r.e pe orice drum închis este egală cu ·suma algebricii a intensităţilor curenţi­

lor din conductoarele înconjurate de drumul închis:

u mm = 1: i k (4. 21)
 - 205 -

Pentru N conductoare strllblltute de curentul l

umm Ni . (4. 21 a)

Relaţia stabiliU de Ampere,cunoscut:i şi sub numele de teorema lui

Amp~re, este adevllratll în curent continuu .

Fig. 4. 14. Solenaţia din interiorul curbei

închise este curentul i.

In cazul în care curenţii înconjuraţi de drumul închis sînt variabili, e -

galitatea nu mal este adev:irat:i.
Aplicaţia 1. Sll se calculeze intensitatea cîmpului magnetic în vid pro-
dus de un conductor filiform, rectiliniu, parcurs de curentul i, într-un punct
aflat la distanţa d de conductorul respectiv (Fig. 4. 15 ).

Fig. 4. 15. Intensitatea cîmpului magnetic

la distanţa d.
 - 206 -

Rezolvare.
Se consid~rli conturul închis de forma unui cerc (c ), aflat într-un
plan perpendicular pe conductor şi concentric cu axa conductorului. Din teore -
ma lui Amp~re avem:

U Ni
mm

Cum în cazul acesta numlirul conductoarelor parcurse de curenU este

N = 1 şi cum tensiunea magnetomotoare umm H

V
1 în care 1 este
C C
drumul
închis, respectiv lungimea cercului;

1 2'ifd
C

rezulU
H z'jfd = i
V
sau

Intensitatea cîmpului magnetic H este în orice punct tangent la cerc şi

V
de modul constant.
Aplicaţia 2. Sli se calculeze intensitatea cîmpului magnetic în vid pro -
dusli de un solenoid foarte lung de lungime 1 format din N spire parcurse de
curentul i (Fig. 4. 16).

~ &
r--- .------,
I ""- I

1,.. _ _ _ _ _ _ _ t,,J

,i '

Fig. 4. 16. Cîmpul magnetic produs

de solenoid.
 - 207 -

· Experimental se constat!:!: c!i în interiorul solenoidului cîmpul este uniform

adie!!. intensitatea cîmpului magnetic în vid H şi inducţia magnetic!!. în vid B
V V
sînt orientate în lungul axei solenoidului. In exteriorul solenoidului se constat!i
tot experimental c!i nu exist!i cîmp magnetic.
Aplicînd teorema lui Am~re pe drumul închis a, b, c, d, a (perime-
trul unui dreptunghi) care cuprinde N 'spire, rezult!i:

umm

1
sau Ni = H 1
V âb:

Pentru 1 = 1 avem şi N' N.

ab
Rezult!i umm „ H
V

şi Umm. = Ni în care Ni reprezint!! solenaţia solenoidului.

Rezult!i H 1 = Ni
V
Ni
sau H
• 1

Dacl N = 1. OOO spire, 1 0,5 m şi 2 A rezult!i: .

1. OOO • 2 .
H 4. OOO A/m.
V 0,5

4. 6. Cîmpul magpetic în corpuri

Experimantal se co11Btat!i c!i atunci cînd circuitul filiform parcurs de

curentv.l contimN i este plasat într -o substanţ!i (nu mai este plasat în vid) in -
ducţia magnetic!!. c~!it!i alt!!. valoare. Schimbarea inducţiei magnetice în pre -
senţa substanţei sau corpurilor este o consecinţ!i a orient!irii curenţilor mo-
leculari ai corpului în prezen.ţa cîmpului magnetic exterior.
Curenţii moleculari, reprezint!!. o ipotez!i a fizicianului francez Amp~re,
conform c!ireia corpurile plasate într-un cîmp magnetic cap!it!i o stare de mag-
netizare proprie (genereaz!i cîmp magnetic) ca urmare a acestor curenţi mole-
 - 208 -

culari sau curenţi legaţi. Aceştia sînt determinaţi de mişcarea la scară micro-
scopică a electronilor din jurul moleculelor sau atomilor.
ln natură există o categorie de corpuri la care curenţii moleculari, sub
acţiunea unui cîmp magnetic exterior, se ordonează în aşa mod în cît intensifi-
că cîmpul magnetic rezultant . Corpurile se numesc paramagnetice şi sînt: oxi-
genul, aluminiul, platina etc.
Există altă categorie de corpuri, care se numesc diamagnetice,la ca-
re orientarea curenţilor moleculari este de aşa natură incit slăbesc cîmpul
magnetic rezultant. Corpurf cu astfel de proprietate sînt: cupru, argint, bis-
mut, apă etc.
O categorie specială, o constituie corpurile feromagnetice (fier, ni-
chel, cobalt) care se magnetizează foarte puternic în prezenţa unui cîmp mag-
netic exterior şi care pot să-şi păstreze starea de magnetizare şi în absenţa a-
cestui cîmp.

4. 6. 1. Magnetizarea temporară şi permanentă.

Din antichitate, s-au descoperit în Asia mică anumiţi oxizi de fier

care au proprietatea de a produce cîmp magnetic în jurul lor. Se spune despre a-
ceste corpuri că au o stare de magnetizare permanentă sau că sînt magneţi per-
manenţi. Magneţii permanenţi pot fi produşi în mod artificial prin introducerea
materialelor feromagnetice într-un cîmp magnetic.
Un corp este magnetizat sau posedă o stare de magnetizare dacă

asupra lui acţion~ză f~rţe sau cupluri cînd este introdus într-un cîmp mag-
netic.
Starea de magnetizare este de două tipuri: magnetizare permanenU şi

magnetizare temporară .
Magnetizarea permanentă nu este condiţionată _de prezenţa unui cîmp
magnetic exterior, aceasta există şi în · absenta cîmpului magnetic.
Magnetizarea temporar!! există numai în prezenţa unui cîmp magnetic
exterior: în absenta acestui cîmp, corpul nu este magnetizat.
 - 209 -

Pentru a caract~riza starea de magnetizare a unui corp s-a introdus o

mllrime vectorialll denumitll moment magnetic. Se noteazll cu m.
Momentul magnetic ffi poate fi compus din suma a dou1l momente mag-
netice, unul corespunz1ltor magnetizllrii permanente m şi altul corespunziltor
p
magnetizllrii temporare mt;

m (4. 22)

în care: ffi - momentul magnetic;

m - momentul magnetic permanent:
·p
m - momentul magnetic temporar.
t
Dacll se introduce într -un cîmp magnetic de inducţie B un mic corp
V
magnetizat de moment ni., asupra corpului se va exercita o forţll şi un cuplu
(Fig. 4. 17).
Expresia matematic1l a forţei fiind mai complicat1l nu o prezentllm aici .
expresia cuplului care ia naştere are însll forma:

c = m x'B V •
(4. 23)

'--"
~

Fig. 4. 17. Asupra corpului se exercitll o

fortli şi un cuplu.

Unitatea de mllsurll rezultl din relaţia (4. 23):

[1)[L][Bv] [L]
[ Bv]
 - 210 -

Rezultă că în sistemul S unitatea ·de mlisurli pentru momentul mag-

2
netic este amper-metru plitrat (1 Am ).
Jn cazul unui corp de dimensiuni mari, apare un moment magnetic re -
zultant ca reprezentînd suma vectorialii a momentelor magnetice ale micilor
corpuri m. Notăm această sumli cu A ni.
Dacă se face raportul dintre suma vectorialii a momentelor magnetice
.6 m şi volumul DaV, se obţine o nouli mlirime analoagă cu densitatea de vo-
lum a corpului. AceasU mlirime se numeşte intensitatea de magnetizare sau
magnetizaţţe.

Se notează cu M şi este egală cu:

M (4 •.24)

RezulU că unitatea de măsurii a magneti_zatiei M este în sistemul in-

ternaţional SI, 1 amper pe metru (1 A/m).
Magnetizaţia se poate descompune în componente:

M M + M (4. 25)
p t

în care: M - magnetizaţie;

M - magnetţzaţie permanentă ;
p
Mt - magnetizaţie temporară •

4. 6. 2. Interpretarea microscopică a magnetizaţiei. După cum s-a pre-

zentat în "Electrostatică", sarcina electricii q poate exista liberii ca sarcină

pozitivă sau negativă.

In magnetism, se pare el!, nu există sarcini sau mase magnetice separate

analoage sarcinilor electrice. Există împreunli şi totdeauna cei doi poli mag-
netici: polul "nord "şi polul "sud". Incerc1irile de a izola aceşti poli au rămas

fără rezultat. Dacă un magnet permanent este spart (Fig; 4. 18),fragmentele re-
zultate formează la rîndul lor magneţi permanenţi cu doi poli: nord şi sud.
 - 211 -

Poli magnetici izolaţi sau "monopoli" au fost presupuşi el!. exist1!. de

c1!.tre P.A.M. Dirac în 1931 dar· pîn1!. acum nu s-a reuşit totuşi izolarea aces-
tora.

ls
ci
l

Fig. 4. 18. Magnet permanent •

a) întreg; b) spart.

In ceea ce priveşte magnetizarea corpurilor, Amp~re a emis ipoteza

el!. aceast1!. stare de magnetizare reprezintă rezultatul st1!.rilor de magnetizare
microscopice. Conform acestei ipoteze, magnetizarea provine din curenţii mo-
leculari care circul1!. la nivelul moleculelor. Aceşti curenţi moleculari sau le -
gaţi se numesc şi bucle de curent. Pentru un atom, momentul sliu magnetic es -
te rezultatul momentelor magnetice datorit1!. mişelirilor electronilor pe orbit1!.
şi dato.r iU rotirii acestora în _jurul axei lor. Orient1!.rile acestor momente sînt
haotice datoriU agitaţiei termice dar sub acţiunea unui cîmp magnetic exterior
corpul capătli un moment magnetic rezultant din punct de vedere macroscopic,
proporţional cu valoarea intensit1!.ţii cîmpului magnetic din corp ii.
Matematic, dependenţa dintre magnetizaţia temporar1!. K\ şi intens!-
tatea cîmpului magnetic din corp H se ·s crie:

(4. 26)

Aici 'Xm - litera greceascli se pronunţii hi reprezintă susceptivitatea

magneticii.
Aceast1!. constanU poale fi pozitiv 11. sau negativ 11..
Corpurile pentru care X. m > O se numesc paramagnetice Iar cele pa-
tru care X.m < O se numesc diamagnetice.
 - 212 -

Moleculele corpurilor paramagnetice au moment magnetic, cîmpul mag-

netic exterior orienttnd în direcţia lui aceste momente magnetice.
Moleculele corpurilor diamagnetice nu au moment magnetic, cîmpul
magnetic tnducînd un moment magnetic care se opune cîmpului exterior .
O clad speciali{ o formeaz~ corpurile feromagnetice.
Acestea se caracterizeazl{ printr-o magnetizare foarte intensll la introdu-·
cerea lor într-un cîmp magnetic exterior.
Se compun din zone foarte mici ou moment magnetic, orientate în mod
haotic în lipsa cîmpului magnetic exterior dacii corpul nu a fost tpagnetizat an-
terior.
Introduse într-un cîmp magnetic exterior, tot mai multe zone ale cor-
pului se orienteaz!! în direcţia cîmpului pînll ce se atinge o limiU denumit!!
limita de saturaţie .

4. 6. 3. Intensitatea cîmpului magnetic şi inducţia magnetic!! în inte-

riorul corpurilor.

Pentru caracterizarea st!lrii magnetice a unui corp se folosesc trei

m!lrimi: inducţia magneticii B, magnetizaţia M şi intensitatea cîmpului m agnetic
ii . Inducţia magneticii în interiorul corpurilor se noteaz!I cu B spre a fi deose-
bit!{ de inducţia magnetic !I în vid, notat!{ dupl{ cum s-a prezentat anterior cu
Îl . Analog se foloseşte notarea intens.it!lţii cîmpului magnetic ii. In vid se no-
v
teaz!I cu ii iar în corpuri cu ii.
V
Inducţia magnetic!! Ii caracterlz- cbti.Jad magnetic din interiorul
corpurilor iar magnetizaţia M reprezintll "reacld' corpului la cîmpul magne-
tic în care a fost introdus.
Intensitatea cîmpului magnetic H, se demonstreaz!I experimental c!I,
are urm!ltoarea expresie matematic!! :

H - M (4. 27)
 - 213 -

AceasU relatie se mai scrie şi în modul urm!ltor:

B (4. 28)

Dac!l corpurile nu posedlf o magnetizaţie temporar!l Mt sau permanenta

M , rezult!l c!l M = O şi relatia devine:
p

B = .l'-o ii (4. 29)

Practic nu existli substaritli în care M O şi de aceea relatla (4 . 29)

este valabil!l numai în vid.
Dacii se presupune cil Mp O - corpul nu posed!l o magnetizare per-
manentli - se scrie c!l:

(4. 30)

Rezult!l: M=Mt = X m îi. (4. 31)

Prin înlocuire în ~4. 28)

(4. 32)

m!lrlmea
(4. 33)

se numeşte ~eabilitate relativii a corpului .

Dac!l se noteazlf:
(4 . 34)

în care J'- se numeşte permeabilitate absolut!( a corpului, rezult!I:

(4. 35)
 - 214 -

Adicll; inducţia magneticii este proporţionalii cu intensitatea ctmpului

magnetic, coeficientul de proporţionalitate fiind permeabilitatea absolut li a corpu -
lut.
Pemeabilitatea relativii P-r poate fi interpretat!! ca fiind raportul din-
tre permeabilitatea corpului şi permeabilitatea vidului:

Din aceaat!I expresie., rezult!I el permeabilitatea relativii /1-r capiltl!.

urm lltoarele valori:

Pr=lpe~ruv~; o

,f- r-::::. 1(-= se citeşte aproximativ egal) pentru corpuri neferomagnetice;

./- r >) 1 pentru corpuri feromagnetice.; în acest caz, valoarea lui flr
poate fi de ordinul zecilor de mii.

4. 6. 4. Fluxul magnetic tn corpuri introduse în cîmp magnetic.

Legea fluxului magnetic

Se defineşte fluxul magnetic sau flii.irul inducţiei magnetice în corpuri,

produsul

4> 8 "' B A
S
în care: (.ţ. 37)

<P 8 - fluxul magnetic;

B - inducţia magneticll în corp;
' \ - aria suprafeţei S str!lblltut!I. de liniile de ctmp ale ind•cţiei B.
Ctnd vectorul inducţiei magnetice tn corp B formeazll un unghi o(. cu
normala la suprafaţa S, atunci fluxul magnetic <Ps are urm!ltoarea expresie:

<p S =B A
S
cos ci.., (4. 36)
 - 215 -

La fel ·ca în cazul cîmpului magnetic în vid şi în cazul cîmpului mag-

netic în corpuri, fluxul magnetic printr-o suprafaţll închisl! este nul. Demon-
straţia s-a fl!cut în paragraful 4. 1. 2.
Matematic se scrie:

<PE= o
în care!: reprezintă o suprafaţl închisll de orice formll iar inducţia considerau este
inducţia magnetic!! în corpuri B.
Aceastl! expresie <Pr; = O reprezinU legea fluxului magnetic cu ur-
ml!torul enunţ: fluxul magnetic printr-o suprafaţli închisll este nul.
Aplicaţia 1. Sl! se verifice legea fluxului magnetic pentru suprafaţa u-
nui cub de laturl! a, aşezat într-un cîmp magnetic uniform de inducţie B
(Fig . <i. l!l)

Fig. 4. 19. Cub de laturii a, aşezat în cîmp mag-

netic B.

Fie B , B şi B proiecţiile pe cele trei axe de coordonate O , O

X y Z X y
şi O , ale inducţiei magnetice îi. Componentele sînt constante deoarece s-a
z
considerat cîmpul uniform. Se calculeazl! fluxul prin cele şase feţe ale cubului,
considerînd cu semnul plus cînd fluxul iese din suprafaţll şi cu semnul minus ,1
cînd intrli în aceastl! suprafaţl! .

Rezultll
q> cub = BA
x abcd
-BA
x efgh
+BA
y · bcgf

-B y Adh+II A - B A o
a e z dcgh z abfe
 - 216 -

deoarece ariile laterale ale cubului sînt egale, adicll:

2
A =A = a
abcd efgh

iar B = B = B pentru cll s-a considerat ctmpul uniform.

X y Z

Aplicaţia 2 . S!I se calculeze inducţia

magneticit a unui cîmp magnetic
2
uniform care printr-o suprafat!I planii S de arie A = 10 m orientat!! sub un
s
unghi. de 45o faţ!I de liniile de cîmp ale inducţiei,
~
produce un flux~= 3 Wb

1> =BAs cos el

rezultll: B el> 3
0,846 T
A cos d.
s 10 f2
2

4. 6. 5. Fluxul magnetic dintr-o bobinll.

Se considerll o bobinll format!! din N spire, parcurs!! de curentul i

(Fig.4.20),Acest curent produce un flux prin fiecare suprafaţll de spiril Sspirll,care
se numeşte flux fascicular şi se noteazll cu q:>f
Fluxul total <pt produs prin suprafaţa elicoidalll Selic cornpusll din
cele N suprafeţe de spirll S va fi :
spir!I

(4. 39)

în care: q> t - fluxul total produs în bobina de N spire;

(pf - fluxul fascicular produs de o singurii spiril a

bobinei.
 - 217 -

Fig. 4. 20. Bobinli cu N spire parcurs li de curentul i.

4. 6. 6. Feromagnetismul.

In cazul corpurilor magnetice liniare dependenta dintre inducţia mag -

neticll B şi intensitatea cîmpului magnetic H este o linie dreapU (Fig. 4. 21).

Fig. 4. 21. · Curba B = f (H) în medii

magnetice liniare.
 - 218 -

Pehţru materialele feromagnetice, dependenţa dintre inducţia

B şi intensitatea cîmpului magnetic H nu mai este o dreapU. ci este 0

curbll denumit!! şi curbâ'. de magnetizare (Fig. 4. 22).

Cînd intensitatea cîmpului magnetic H oscileazll între doull valori egale
şi de sens contrar, punctul curent descrie o curbll de formll shnetricll în raport

ii

Fig. 4. 22 . Curba de magnetizare .

cu originea axelor de coordonate denumit!! ciclu de hysterezis (Fig. 4. 23). Se

consideri! un material feromagnetic care nu a mai fost magnetizat anterior
adie!!. inducţia şi intensitatea ctmpului magnetic stnt nule în -absenţa ctmpului
magnetic exterior.

I
I
I
I
______ jI

.o

Fig. 4. 23. Ciclu de hysterezis.

 - 219 -

Dacli se introduce materialul feromagnetic într-un cîmp magnetic care

poate fi variat - de exemplu în interiorul unei bobine prin care trece un curent
electric ce se poate regla - atunci se va constata urmlltoarele:
La început,magnetizarea începe de la zero şi se m!ireşte intensita-
tea curentului într-un sens pe care îl vom considera pozitiv pinii cînd se va
atinge un punct de saturaţie A al materialului feromagnetic. Punctul curent
M va descrie curba OA. Dacli se scade cîmpul magnetic H pinii la anularea
lui (curentul devine egal cu zero), punctul curent M va descrie o altli curbli
AB astfel încît pentru H= O, inducţia magneticii va avea o valoare B = OB
r
diferitli de zero numitli inducţie remanentli .
Pentru a anula inducţia remanentli este necesarl1 o magnetizare în
sens contrar, obUnutli prin cîmpul magnetic I- Hc I = oe. Punctul M va de-
scrie curba B C.
Continuînd magnetizarea în sens invers, se parcurge porţiunea C D
dupl1 care urmînd o noul! anulare a cîmpului magnetic şi o noul! creştere a lui
la o valoare pozitivl1, se vor descrie porţiunile DE, E F şi F A.
Abscisele 0C = OF = H reprezintl1 cîmpul magnetic coercitiv iar
C
ordonatele OE = 0B ~ Breprezintli inducţia magneticii remanentl1 . Aceastll
r
curbl1 descrisli de punctul M reprezintl1 ciclul de hysterezis. Dupl1 forma a-
cestei curbe, corpurile feromagnetice se împart în moi şi dure.

4. 6. 7. Materiale feromagnetice moi (Fig. 4. 24)

Se caracterizeazli prin aria ciclului de hysterezis micl1 (pierderi magne-

tice mici), permeabilitate relativl1 mare şi cîmp coercitiv mic (cca 80 A/ m).

IÎ

Fig. 4. 24. Ciclu de hy.sterezis pentru materiale feromagnetice

moi.
 - 220 -

Exemple de materiale feromagnetice moi sînt oţelul cu un adaus de

4% siliciu şi "permalloy" ul, aliaj de mare permeabilitate (78, 5% Ni şi 21,5%
Fe).
Materialele feromagnetice moi se folosesc la construcţia maşinilor şi

aparatelor electrice deoarece au permeabilitate ridic at!{ şi pierderi prin hyste-

rezis mi.ci, ceeace determinli un randament ridicat în funcţionare.

4. 6. 8. Materiale feromagnetice dure (Fig. 4. 25).

Sînt caracterizate prin permeabilitate relativii redusli şi cîmp coerci-

tiv mare (cca 4000 A/m).
Remanenţa stabilii mare a acestor materiale le fac utile în construc-
ţia magneţilor permanenţi. Materialul feromagnetic dur este oţelul cu un adaus
de 1% carbon.
B

li

Fig. 4. 25. Ciclu de hysterezis pentru

materiale feromagnetice dure.

4. 6. 9. Materiale ferimagnetice

Se mai numesc ferite şi sînt soluţii solide de oxizi de fier şi mangan

care au magnetizaţia permanent!{ M funcţie de temperaturl şi conductivitate
p
electricii sc!izut!i. Se folosesc în calculatoare pentru construcţia memoriilor pe•
bazl de inele de feritli sau la construciia miezurilor de antene radio.
 - 221 -

4. 7. Circuite magn~!_ice

Ansam':>lurile de bobine cu miez de fier prin care se închid fluxurile

magnetice formează circuitele m,lgnetice.
Ca şi circuitele de curent continuu, circuitele magnetice au noduri şi

laturi confecţionate în cea mai mare parte din miezuri feromagnetice întren1pte
uneori de porţiuni subţiri de aer numite întrefieruri. Surselor de tensiune elec-
tromotoare din curent continuu, le corespund în cazul acesta bobinajele înfăşu,

rate pe miezuri,p.arcurse de curenţi.

La calculul unui circuit magnetic se cere:

- determinarea fluxurilor magnetice fasciculare cînd se cunosc solena-
ţiile, permeabilităţile magnetice ale miezurilor feromagnetice şi geometria cir-
cuitului magnetic;
- determinarea solenaţiilor cînd se cunosc fluxu rile magnetice fascicu -
lare, permeabilităţile magnetice şi geometria circuitului magnetic;
- probleme combinate.
Pentru simplificarea calculelor circuitului magnetic se admit următoa -
rele ipoteze:
- fluxul de dispersie este zero (reprezintă fluxul care nu se închide
prin circuitul feromagnetic ci se închide prin aer); aceasta însem -
nează că inducţia magnetică în miezul feromagnetic este egală cu inducţia mag-
netică în aer;
·_ inducţia magnetică este uniformă şi omoparalelă cu normala la su-
prafaţa secţiunii dusă prin miezul .feromagnetic;
- intensitatea cîmpului magnetic este omoparalelă cu linia mijlocie a
laturii circuitului magnetic.
Exemple de circuite magnetice cu aplicaţii practice sînt transformatoa-
• rele şi bobinele magnetice.

4. 7. 1. Reluctanţa magnetică

Se consideră o latură dintr-un circuit magnetic (Fig. 4. 26).

Se notează cu lungimea laturii respective şi cu j'- permeabili-
tatea magnetică absoluU a materialului din care este realizată latura.
 - 222 -

54

Fig. 4. 26. Latură de circuit magnetic.

Fluxul care stdibate o secţiune transversală A este fluxul fascicular

q> f şi este acelaşi prin oricare secţiune transversal li a laturii.
Din cele prezentate anterior, se poate scrie expresia tensiunii magne-
tice în lungul laturii:

um = H
. 1 -=
r
--1 =
B
(4.40)

Aici, intensitatea cîmpului magnetic H s-a exprimat faţă de inducţia

magnetică B din latura respectivă prin relaţia:

B
H
f-

Tot în (4. 40) inducţia magnetică B în raport cu fluxul faacicular <Pr

s-a înlocuit cu :

B
A

. l
Mărimea - din expresi a (4. 40) se numeşte reluctanta magneticii. şi se
J'-A
notează :

R (4. 41)
m

-1
Unitatea de măsură pentru reluctanţa magnetică în S I este 1 (Henry)
sau (-¼-) •
 - 223 -

4. 7. 2. Legea lui Ohm pentru o latură de circuit magnetic

Tensiunea magnetică se scrie, după introducerea reluctanţei magnetice

H m •. astfel:

(4.42)

Expresia reprezintă legea lui Ohm pentru o latură de circuit magnetic.

Denumirea provine din asemănarea formală cu legea lui Ohm din circuitele de
curent continuu: U = Ri.
Produsul Rm ip f se mai numeşte şi căderea de tensiune m.a.gnetică.

4. 7. 3. Legea lui Ohm pentru un circuit magnetic închis. Se consideră

că latura respectivă formează un circuit magnetic închis pe care este înfăşu­

rată o bobină compusă din N spire, parcurse de curentul i (Fig. 4. 27),

-,
..,,___,,,

Fig. 4. 27. Circuit magnetic închis.

Legea lui Ohm pentru circuit închis se scrie:

Umm = Rm {pf (4. 43)

In care U reprezintă tensiunea magnetică pe un circuit închis

mm
care se numeşte după cum s-a prezentat anterior tensiune magnetomotoare.
 - 224 -

Conform teoremei lui Amp~re (4. 21 a) tensiunea magnetomotoare este

egal11 cu eolenatia Ni adic11:

U = Ni
mm

Rezult11

Ni
sau
R (4.44)
m

Aceasta reprezintă lege a lui Ohm pentru un circuit magnetic închis prin
r E
analogie cu legea lui Ohm din curent continuu \ I R în care E reprezint11
tensiunea electromotoare şi R rezistenta total11).
Aplicaţie. Să se calculeze fluxul fascicular şi inducţia magnetic 11. B în-
tr-o bobină cu circuit magnetic închis avînd lungimea 1 = 1 m, aria secţiunii
2
transversale A = O, Ol m şi permeabilitatea magnetică relativă f'-r •= 500, Nu -
mărul de spire ale bobinei de magnetizare N = 1 OOO spire străb1!.tute de cu-
rentul = O, 5 A.
Reluctanţa magnetică a circuitului magnetic :

6
1 1 10 -1
R = =
m JJ-A f'-o jlr A 4. 1T • 10-
7
500. O, Ol
2ÎL° H

Solenaţia:

Ni 1 OOO. 0,5 = 500 Asp.

Fluxul fascicular rezult11 :

Nl 500 -3
'JT • 10 Wb = 'IT m Wb
R 6
m 10
2 'iT

Inducţia magnetică B rezultă :

<P f -1
B 1T 10 = O, 314 T
A
 - 225 -

4. 7. 4. Teoremele lui Kirchhoff pentru circuite magnetice

Teorema întîi a lui Kirchhoff. AceasU teoremă se referă la un :,.od

de circuit magnetic. Se consideră un nod de circuit magnetic djn care se
ramifică mai multe laturi (Fig. 4. 28)

~
,:;
Fig. 4. 28. Nod de circuit magnetic.

Se consideră suprafaţa închisă ~ care înconjoară nodul respectiv.

Din legea fluxului magnetic, prezentată anterior. se scrie:

Dar:
\ = <I> f1 - <Pr2 + <l>f3 (4.45)

Rezultă <t> f1 - {p f2 O teorema întîi a lui Kirchhoff cu

următorul enunţ:

e urna algebrică a fluxurilor magnetice fasciculare din laturile care

c'oncură într-un nod de circuit magnetic este nulă.
Există regula prin care fluxurile care ies dh1 nod se consideră poziti-
ve iar cele care intră se consideră negative.
Aplicaţie. In nodul din Fig. 4. 28, fluxurile fasciculare au valori le

<I> f1 O, 1 Wb şi q> f 2 = O, 3 Wb. Sll se determine fluxul fascicular <I>r 3.

 - 226 -

Din

Se obţine (pf 3 = <f>f 2 -{pfl = 0,3 - 0,1 = 0,2 Wb .

Teorema a doua a lui Kirchhoff. Se consider1i un drum închis sau ochi

format din laturi de circuit magnetic (Fig. 4. 29). Conform teoremei lui Amp~re
se scrie pe acest ochi de circuit magnetic o:

H l -+ H l + H l = N i - N i + N i
11 22 33 11 2 2 3 3

dar H 1 ~ Uml - tensiunea magneticii prin latura 1,

1 1

şi

Se scrie :

dar Um - R
3 - m3
q> f3 - conform le-

gii lui Ohm.

Rezult1i :

(4.46)

Fig. 4. 29. Ochi de circuit magnetic.

 - 227 -

Aceast11 relaţie reprezint!!. teorema a doua a lui Kirchhoff cu enunţul

următor:

- suma algebric!!. a căderilor de tensiune magnetică din laturile unui

ochi de cfrcuit magnetic este egali!. cu suma algebric!!. a solenaţiilor bobine-
lor din laturile ochiului.
Exist!!. regula prin care c!!.derile de tensiune magnetic!!. şi solenaţiile ca-
re se întîlnesc în sens contrar sensului de parcurs se consider!!. negative.

4. 7. 5. Analogia cu circuitele electrice. Rezolvarea circuitelor mag-

netice cu teoremele lui Kirchhoff se aseam!!.nă cu rezolvarea circuitelor elec-
trice de curent continuu. Aceasta permite s!!. se faci!. următoarea coresponden-
ţă între mărimile circuitelor magnetice şi m!!.rimile circuitelor electrice:
- tensiunea magnetică U ~ tensiunea electrică U ;
m
- fluxul magnetic fascicular (p f :::::;,- curent electric I ;
- solenaţia Ni * tensiunea electromotoare E ;
- reluctanţa magnetic!!. R :::::;:- rezistenţa electrici!. R ••
m
- permeabilitatea ·JA- =?-Conductivitatea <J.
Pe baza acestor analogii, un circuit magnetic poate fi reprezentat
printr-o schem!!. de circuit electric care se rezolvi!. cu metodele circuitelor
electrice de curent continuu.
Aplicaţie . Se consideri!. circuitul magnetic din Fig. 4. 30 în care se dau:

l = 12 cm

.6.=2mm

N = 700 spire

= 10 A
2
A 2,5 cm

Se cer fluxurile fasciculare considerînd matedalul magnetic liniar cu

j<' = 600 j<--0 •
Rezolvare
Pentru acest circuit magnetic liniar, se poate reprezenta schema de
ch:cuit electric echivalent!!. din Fig. 4. 31.
 - 228 -

Fig. 4. 30.

Fig, 4. 31.

Schema echivalent!{ Be simplific!:i prin înlocuirea reluctal\telor legate

în serie cu reluctanţa echivalenU (Fig. 4. 32).

~ Â 11

Rm,G 4 G
R1173

~-
8

Fig. 4. 32.
 - 229 -

Se aleg sensuri" a rbit rare pentru fluxu r ile fascicul a re (p f1, q> f 2 ş iq_) f
3
_
Se c alcule ază reluctanţele magnetice din Fig. 4. 31 respectiv r eluc ta nţe­

le m agnetice echiv alente din Fig . 4. 32.

1 12 10- 2 2 6 -1
R
m
- ---
fA -4 'JT
10 H
600. 4 'JT • 10- 7. 2, 5. 10

10- 3
Rf!.
-1L 2
-7 -4
= ~10
6
H
-1
_f-oA 'IT
4 'IT • 10 . 2, 5 . 10

2 6 _,. 20 106 2 6. 6 -1
R =R = 3 R +R = 3---10 10 H
ml m3 m L:,, 'JT 'IT 'jf

2 22
R =R = 10
6 ~ 10 6 10
6
H
-1
m2 m + R li. 'IT " 'If 'jŢ

Se sc r iu ecuaţiile cu teoremele lui Kirchhoff pentru schema echiva len-

tă din Fig. 4. 32.

o în nodul A

Ni pe ochiul o
1

Ni pe ochiul o
2

Rezolvînd sistemul, rezultă valo r ile fluxurilor fascicul a re :

A,. tf.- ,..- -4 . tf\ rrr -4

'i'n = '-Vr3 = li. 10 Wb ş1'r'r 2 = 2. 11. 10 Wb

4. 7. 6. Calculul circuitelor m agnetice

1. Calculul geometrie i circuitului m a gnetic

Rezolvarea circuitului magnetic în a cest c a z, urmăr eşte determina -

rea secţiunii şi lungimii circuitului m a gnetic.
 - 230 -

Se cunoaşte mai întîi fluxul magnetic din miezul circuitului. Se adoptă

inducţia magnetic11 astfel încît s11 aib11 o valoare corespunz11toare zonei nesatu-
rate sau în apropierea cotului curbei de magnetizare a materialului
folosit la realizarea miezului magnetic. Lungimea circuitului magnetic se ob-
ţine avînd la baz11 considerente constructive.

2. Calculul solenaţiilor. In astfel de circuite magnetice care se cer

a fi rezolvate, se cunoaşte sau se impune realizarea unei inducţii magnetice de
o anumit!( valoare în intrefierul circuitului magnetic.
Circuite magnetice cu întrefier sînt întîlnite frecvent în construcţia

maşinilor şi aparatelor electrice. Se determinll solenaţia necesar11 pentru a

realiza inducţia din intrefier, impus 11.
Aplicaţie. S11 se determine solenaţia şi intensitatea curentului electric
care trece prin bobina electromagnetului din Fig. 4. 33 pentru a produce o in-
ducţie în întrefier B
O
=1 T •

Se dau:
num11rul de spire N = 230 spire ;
lungimea medie a liniilor de cîmp în miez lm = 15 cm ;
- lungimea
. medie a liniilor de ctmp în arm11tura mobili( 1a = 4, 5 cm :,
- lungimea intrefierurilor .1 = O, 04 1T mm ;
2
secţiunea miezului arm11turii şi intrefierului este constantă A 2 cm.
Electromagnetul este realizat din oţel electrotehnic turnat.

Fig. 4. 33. Electromagnet

 - 231 -

Se determinll mai întîi, din curba de magnetizare pentru oţel turnat

(Fig. 4. 34), intensitatea cîmpului magnetic H. Dacll se neglijead dispersia, in-
ducţia în fier B este egaUi cu inducţia
în întrefier B . Rezultll din Fig, 4. 34 cil
o
pentru B = 1 T corespunde o intensitate a cîmpului magnetic H = 560 A/m.

B[rj

~
.....
.l-- l-- - _L- 1,.-

/I
7 :
I
J I

I/ j li/A
:J6() /(}(JQ ,1/J(J(J

Fig. 4. 34. Curbll de magnetizare pentru oţel

turnat.

Din teorema lui Amp1he

U Ni
mm

se obţine

Hl
m ·
+ Hl
a
+ 2 H
o
~ = Ni

în care H este intensitatea cîmpului magnetic în intrefier şi egal!!. cu :

o
B
o
H
o

Prin înlocuire se obţine solenaţia Ni·

Ni = 560 (15 + 4,5] 10-

2
➔ 2
1
'ff. l0 7 0,04, 'îf.10-
3 310, 5 Asr .
4
Intensitatea curentului electric va fi:
Ni 310,5
i = ~ = l,35A.
N
 - 232 -

3. Calculul i~ducţiei magnetice în intrefier

Pentru a rezolva astfel de probleme, trebuie să se cunoască:

- curba de magnetizare a materialului din care este confecţionat cir-

cuitul magnetic;

- solenaţia;

- dimensiunile geometrice ale circuitului magnetic.

Din curba de magnetizare se deduce şi se reprezint!( grafic ca rac-
teristica de magnetizare a circuitului magnetic.
Aceasta este o curbă B = f (Ni) (Fig. 4. 35)
o

Fig. 4. 35. Caracteristica de magnetizare.

Ca formă este asemănătoare curbei de magnetizare a materialului

magnetic .
Odată determinată caracteristica de m agnetizare, problema este aproa-
pe rezolvată ; pentru valoa~ea cunoscută din problemă a solenaţiei, se obţine
inducţia magnetică în întrefier B . Problema se consideră astfel terminată.
o
De reţinut este deosebirea dintre curba de magnetizare a materia-
!ului magnetic şi caracteristica de magnetizare a circuitului magnetic. Curba
de magneti zare reprezintă grafic dependenţ a B = f (H) pentru un material fero-
magnetic anumit. Caracteristica de magnetizare reprezintă însă dependenţa din-
tre inducţia magnetică în întrefier B sau fluxul m a gnetic în întrefier q) şi
. o o
solenaţia Ni necesară creerii acestei inducţii B într-un circuit magnetic neo-
o
mogen [ B = f (Ni
O
sau q) 0
·= f (Ni) ] •
 - 233 -

Aplicatie . Sll se determine inductia magneticll din întrefierul electro-

magnetului prezentat în Fig. 4. 33 dac li se micşoreazll de doull ori curentul
care strlibate bobina electromagnetului.
Aceastli problemli este inversa problemei de la punctul 2; se cere de -
terminarea inductiei magnetice în întrefier atunci ctnd se cunoaşte solenatia.
Cum se procedeazll? Din curba de magnetizare (Fig. 4. 34) la o valoa-
re aleasli a inductiei magnetice B, corespunde o anumitll valoare pentru inten-
sitatea cîmpului magnetic H.
Odatll cunoscutll intensitatea H, se poate calcula tensiunea magneto-
motoare U
mm
care conform teoremei lui Am~re (U
mm
= Ni) reprezintll
chiar solenaţia Ni.
Se adoptll un şir de valori pentru inductia magneticll B şi se calculea-
zll conform acestui procedeu solenatiile corespunzlltoare. Valorile se trec în -
tr-un tabel şi se folosesc pent 1 u reprezentarea graficll a caracteristicii de
magnetizare.
In fine, pentru o solenatie fixată p1 in problemă, se determină inductia
magnetică din miezul magnetic, egală cu inductia magnetic li din întrefier B ,
o
cerută prin problemă.

In cazul aplicatiei, se aleg valori ale inductiei magnetice ( B = B )

o
o, 25; O, 3; O, 4; O, 5; O, 6; O, 75; O, 9; 1 Tesla.
Din cur.ba de magnetizare (Fig. 4. 34) la o inductie magnetică

-B =B = O, 25 T , corespunde pentru intensitatea cîmpului magnetic o valoa-

o
re H = 120 A/m.
Solenatia Ni se determinll din:

Ni = H + H + 2 H t.. sau
lm la o
B B
0 o
Ni = H (l + l ) + 2 - -ti,tn care H
m a o
.f-o J'-,o
sau 3
Ni = H (15 -+ 4,5) 10- 2 + 2 • 0 • 04 'jf. l0- B
4'1i. 10- 7 o

0,195 H + 200 B
0

respectiv Ni = o, 195 . 120 + 200 . O. 25 = 73,4 Asp.

 - 234 -

Asem llnlitor, se calculeazll şi pentru celelalte valori:

B
o
= (0,3-;l)T

Rezultatele se noteazli în tabelul 4. 1.

Tabelul 4. 1.

B (T)
o
0,25 0,3 0,4 0,5 0,6 o, 75 0,9 1

H(A / m) 120 135 165 185 220 275 400 570

O, 195 H 23,4 26,4 32,2 36 43 54 78 111

200 B 50 60 80 100 120 150 180 200

o
Ni(Asp) 73,4 86.4 112, 2 136 163 204 258 311

Cu ajutorul datelor din tabelul 4. 1. se reprezint11. grafic caracteristi-

ca de magnetizare a circuitului (Fig. 4. 36).

B0 [r]
f
(/9
~9
~7
qG
(~57T)
~'
4"
41
~2

Fig. 4. 36.

La curentul micşorat de douli ori, adicli:

1,35
= - - = 0,67 A
2 2
corespunde solenaţia:

Ni = 230 O, 67 ~ 154 Asp.

 - 235 -

Din caracteristica de magnetizare (Fig. 4. 36) pentru o solenaţie

Ni == 154 Asp . corespunde o inducţie magneticii în întrefier:

B == O, 57 T
o

4. 8. Bobine electrice

Dispozitivele care realizeazli cîmpuri magnetice în interiorul lor cînd

sînt parcurse de curenţi electrici, sînt bobinele electrice (Fig. 4. 37).

Fig. 4. 37. Bobinli electricii.

In firele electrice de lega'.tur!i ale diverselor instalaţii, cîmpul mag-

netic creat de curenţii din aceste fire este mai puţin intens.
Pentru a caracteriza II
capacitatea" unei bobine de a da naştere unui
flux magnetic atunci cînd este parcurs li de un curent electric, se introduce o
m!irime denumiU inductivitate:

L (4. 47)

în care: (pt este fluxul total prin bobinll şi este curentul care
str!ibate bobina.
 - 236 -

4. 8. 1. Inductivitatea unei bobine

Se considerli o bobinli de lungime I cu N spire, parcurse de curentul i,

înflişurate pe un miez magnetic de permeabilitate relativii fr (Fig. 4. 38).

,,---,---'A
ii.spire \

Fig. 4. 38. Solenoid.

Inductivitatea bobinei este

în care fluxul total

(4.48)

q> f fiind fluxul fascicular.

Dar fluxul fascicular conform (4. 44) este

Ni
R
m

în care R reprezinU reluctanţa magneticii

m

1 1 conform (4. 41)

R
m f-A /-o fr A
Ni A
Deci <I> f = 1 fo fr Ni

/-o .fr A
 - 237 -

iar inductivitatea rezult11

<Pt N q>f f-o .f-r

Ni~
,. l N
L

sau
2 A
L N
flo fr (4.49)

Inductivitatea este o m11rime independent11 de flux şi de curent. Este

proporţională cu pătratul numărului de spire, cu permeabilitatea şi cu aria
secţiunii miezului şi invers proporţională cu lungimea acestuia.
Unitatea de măsură în S I pentru inductivitate se numeşte henry (lH).

1 weber Wb
1 henry •" =1 A =1 H
1 amper

-3
cu submultiplul milihenry 1 mH = 10 H.

Aplicaţia 1 . Pe un circuit magnetic (Fig. 4. 39) din oţel electrotehnic

turnat (curba de magnetizare în Fig. 4. 40), de lungime medie lmed =, 30 cm,
se află o înfăşurare compusă din două părţi identice de lungime l = 80 mm
fiecare şi număr de spire N = N = 540 spire.
1 2
Secţiunea circuitului magnetic este un pătrat cu latura de 2 cm. Să

se calculeze inductivitatea bobinei cu circuit magnetic şi fără circuit magnetic.

Inducţia magnetică este egală cu 1, 35 T . Linia mediană a înfăşurării este un
pătrat de latură egală cu 3 cm.

Fig. 4. 39.
 - 238 -

Cele douli plirţi ale înflişurlirii sînt legate în aşa fel incit curentul ca-
re le parcurge. i genere a zli un flu» adiţional.

8/r}

Fig. 4. 40.

Rezolvare

a) Fluxul magnetic 4>r al.circuitului magnetic este indicat în Fig. 4. 39,

Conform datelor problemei, fluxul magnetic este acelaşi în cele douli înflişu -

rliri. Din acest motiv se poate considera o singurii înflişurare cu numlir de

spire:

N = N1 + N
2
= 540 + 540 = 1080 spire

b) Calculul inductivit!iţii cu circuit magnetic.

Prin definiţie, inductivitatea

Dar = BA
<Pr
Hlmed
iar N

RezulU L
 - 239 -

Dependenţa dintre B şi H se obţine din curba de magnetizare (Fig. 4. 40)

Pentru o inducţie magneticii în fier B = 1, 35 T, corespunde o intensi-
tate a cîmpului magnetic H = 970 A/ m.
Se înlocuieşte în expresia inductivitliţii L şi se obţine:

-4 2
1, 35 • 4 . 10 (1080)
L = 2, 17 H
970. 0,3

c) Calculul lnduet,ivit1lţii în lipsa circuitului magnetic. Se considerli

bobinele înfKşurate una în prelungirea celeilalte în vederea simplificlirii cal-
culelor. Folosind relaţia

2 A
L=fof-rN 1

se obţine : 4
9. 10
L = 4 'fi . 10- 7 . 1. (1080>2
0,8 + 0,8

-3
8,26. 10 H

S-a luat permeabilitatea relativii pentru aer Jl-r = 1 iar secţiunea

-2 2 -4 2
bt,binei A = (3 . 10 ) = 9 • 10 m
Aplicaţia 2. InducUvitatea unui solenoid cu miez de fier este
L = O, 5 H. Dacii se scoate miezul, inductivitatea devine L
o
= o, 025 H. Sli se
calculeze permeabiHtatea relativii .f'-r·
Inductivitatea cu miez de fier este:

Fllrll miez de fier L

o

Rezultll
L ~ = 200 .
L 0,025
o
 - 240 -

4. 8. 2. Inductivităţi proprii şi -~!_!!ale

Se consideră două bobine înflişurate pe un miez de permeabilitate rela-

tivă J\ şi secţiune A (Fig. 4. 41). Lungimea fiecărei bobine este I iar num11ruJ
de spire este N respectiv N . Bobinele sînt parcurse de curenţii i şi i .FJuxu-
1 2 1 2
rile fasciculare care apar în miezul magnetic determinate de curenţii i şi i
1 2
din cele două bobine sînt cp
f1 respective <I_> f .
2

~
...--.,.
A

l l

Fig. 4. 41. Două bobine înfăşurate

pe un miez magnetic.

-/- O şi i ~ O adică bobina N este parcursă de curent,

Dac1!. i dar
1 2 1
prin bobina N nu trece curent, există numai fluxul fascicular f1. <p
2
In acest caz fluxurile totale prin cele două bobine vor fi

Bobina N q)ll = Nl (pfl (4. 50)

1

Bobina N <P21 =N2 q)ft (4. 51)

2

Dac1!. i = O şi i /. O, bobina N va fi parcursă de curent iar prin

1 2 2
bobina N nu va trece curent.
1
Fluxu rile totale vor fi :

Bobina N <P12 = Nl (pf2 (4. 52)

1

<1>22 = N2<t>r2 (4. 53)

Bobina N
2
 - 241 -

Cu aceste precizări, se pot defini inductivităţile proprii ale bobinelor.

Inductivitatea proprie a bobinei N va fi:
1

<!> 11
(4. 54)

şi inductivitatea proprie a bobinei N

2

L = (4. 55)
22

Se introduce şi noţiunea de inductivitate mutuală. In cazul celor două

bobine, vom avea:

<P12
L12 = (4. 56)
i2

<P21
L21 (4. 57)
îl

Inductivităţile mutuale se măsoară ca şi cele proprii în henry (H).

Se demonstrează cu L = L . O altă notaţie folosită pentru inductivi-
12 21
tatea mutuală este M.
Deci se poate scrie:

(4. 58)

De asemenea. se poate demonstra că în cazu I unui cuplaj pel"fect

(4. 59)

sau (4 , 60)

4. 8. 3. Coeficient de cuplaj

In cazul în care intervine fenomenul de dispersie, cuplajul nu mai es-

te perfect şi relaţia (4. 60) se exp1 imă cu ajutorul unui coeficient k: cuprins în-
tre zero şi unu : (O~ k ~ 1).
 - 242 -

(4. 61)

Coeficientul k se numeşte coeficient de cuplajjcînd cuplajul este perfect

k 1 şi

Cînd bobinele nu sînt cuplate magnetic, k = O şi

M = O.

Aplicaţia !- Dodi bo!iine cuplate magnetic au inductivităţile proprii

L ,: O, 05 H şi L = O, 2 H. Coeficientul de cuplaj al celor două bobine este
11 22
k = O, 3. Se cere determinarea inductivităţii mutuale M.

= O, 03 H.

Apli~aţia 2 . Pe un tor cin material amagnetic ( JJ, = ,J),0 ) sînt plasate

două înfăşurări cu număr de spire N
1
= 2000 şi N 2 = 4000 (Fig.4 . 42). Diametrul
liniei mijlocii a torului este D = 10 cm iar secţiunea transversală a torului este
. 2
un patrat cu ana A = 4 cm •

Fig , 4. 42. Tor cu două înfăşurări.

Să se calculE:-ze inductivitatea mutual :1 M a celor două înfăşurări şi coe-

fidentul de cuplaj k.
 - 243 -

Spirele celor dou!i înUşurfri sînt dispuse ordonat pe miezul magnetic.

Fluxul magnetic creat de curentul din oricare din cele dou!i bobine trav e r-
seaz!l toate spirele celeilalte înfăşurfri.
Inductivitatea mutual!i este :

(4. 62)

în care q> 21 este fluxul magnetic total care traverseaz!i a doua bobin!l, creat
însă de curentul d.in prima bobin!l i . (p f1 este flmml fascicular creat de curentul
1
i în prima bobin!l. Curentul i.t trecînd prin prima bobin!l dă naştere unei inducţii
1
magnetice

B = .fo H = /'o

în care :
1
\ reprezint!( solenaţia primei bobine şi
N lmed = 'IT D reprezint!(
lungimea liniei mijlocii a torului.
Fluxul magnetic prin miezul torului va fi:

q> n =BA=.U.
r-o A = f"o

Rezultatele obţinute cu ajutorul acestei formule vor fi cu atît mai preci-

se cu cît diametrul D va fi mai mare în raport cu dimensiunile transversale ale
torului.
Introducînd expresia în (4. 62) rezultă

M A

tnlocuind
7 2. OOO • 4. OOO 4. 10-4 = 12, 8 • 10-3 H=
M = 4 'iî 10-
1î:'. o, 1
12,8 m H.
 Coeficientul de cuplaj.
M
ln expresia: k

se înlocuieşte Nl N2
M =)'-o A
'iTD
2
Nl 2 N2
L = şi L2 = f-o A
1 J'-o 'IT D A 'ffD

Nl N2
j<o A

0Jlo
Se obţine k <.iT D
1
2
NZ N2
--A
r,~ A /1-o 1f D

Cuplajul este perfect.

4. 9. Legea inducţiei electromagnetice

Apariţia unei tensiuni electromotoare într-un circuit, ca urmare a modi-

ficării în timp a cîmpului magnetic, a fost descoperită în 1831 de fizicianul en-
glez Michael Faraday (1791 - 1867).
Fenomenul s-a numit fenomenul inducţiei electromagnetice.
Experienţa demonstrează că efectul de inducţie poate apare în două for-
me: prin modificarea în timp a cîmpului, respectiv fluxului magnetic, sau prin
schimbarea poziţiei conductorului electric în cîmpul magnetic -constant în timp.
Tensiunea electromotoare se induce în orice fel de circuit dar pentru
a fi pusă în evidenţă prezenta sa, se foloseşte un conductor electric închis
printr-un instrument de măsudi , un galvanometru. Tensiunea electromotoare in-
dusă generează un curent electric pus în evidenţă de galvanometru. Acest cu-
rent se numeşte curent electric inws.
Experimental se procedează astfel:
a) Variaţia în timp a fluxului magnetic (Fig. 4. 43)
Dacă se apropie sau se depărtează un magnet permanent sau un electro-
magnet alimentat în curent continuu-de o spiră conductoare fixă, legată la un
 - 245 -

galvanometru, acul indicator al acestuia va devia într-un sens sau în cel ăl a lt

Ce eace indic 11 prezenţa în circuit a unui curent electric.

sens

cc

Fig. 4. 43. Variaţia în timp a fluxului magnetic.

b) Schimbarea poziţiei conductorului electric în cîmp magnetic

(Fig. 4. 44). In acest caz , circuitul electric se compune din trei conductoare pe
care se deplaseaz11 cu viteza V un alt conductor.
Pe conturul închis, desenat punctat în figurii, se va naşte un curent
indus dacii planul şinelor formeaz11 un unghi diferit de zero cu liniile cîmpu -
lui magnetic omogen de inducţie B.
Se poate imagina şi alU experienţ11; dacii se consider11 două bobine ve-
cine cuplate magnetic şi printr-o bobin11 trece un curent variabil în timp se con-
stat11 c11 în bobina doua apare o tensiune electromotoare indus11. Ac e astă r ea -
lizare se întîlneşte în practicii la transformatorul electric.

Fig. 4. 44. Schimbarea poziţiei conductorului

electric.
 - 246 -

Generalizînd observaţiile experimentale, se poate preciza dl la ori ce

suprafaţă mărginttii de un contur. străbătută de un flux magnetic variabil în
timp, se constată că în lungul conturului apare o tensiune electromotoare in -
dusă. Tensiunea electromotoare indusă este diferită de zero indiferent d ac ă

conturul este realizat dintr-un material conductor sau nu;cînd conturul este
realizat dintr-un material izolant curentul este zero.
Mlsurări exacte demonstrează că tensiunea electromotoare indusă

este proporţionalii cu sclWerea în timp a fluxului care străbate circuitul de

măsură.

Se scrie astfel :

e = - (4. 63)

Enunţul este următorul:

Tensiunea electromotoare indusă în lungul unui contur este egală cu

viteza de scădere a fluxului magnetic prin orice suprafaţă care se sprijină pe

contur.
Fluxul <p şi tensiunea electromotoare e au sensuri de referinţă aso-
ciate după regula burghiului drept (Fig. 4. 45).

Cunlur

Fig. 4. 45. Sensul fluxului q) şi al tensiunii

electromotoare se asociază după regula
burghiului drept.
 - 247 -

4. 9. 1. Regula lui Lenz

Referitor la sensul curentului indus H. F. E. Lenz în 1833 a formulat

urmlttoarea regullt:
Curentul indus are un astfel de sens încît, prin cîmpul magnetic pe ca -
re -1 produce, se opune variatiei în timp a fluxului magnetic inductor.
Din experienţele prezentate, s-a concluzionat cit variaţia fluxului mag-
netic se produce datoritlt variaţiei în timp a cîmpului magnetic sau datorită

mişcltrii conturului în cîmp magnetic constant sau pe ambele căi.

In primul caz, se manifest!t fenomenul de inducţie electromagnetică

prin transformare iar în cazul al doilea avem fenomenul de inducţie electro-
magnetică prin mişcare.

4. 9. 2. Inducţia magnetică prin transformare

Se consideră dou!t bobine cuplate magnetic, plasate pe acelaşi miez

magnetic. (Fig. 4. 46, a).

M
,.------,

u,( 0----1
~

J:::ft~)v, IJ

Fig. 4. 46. Bobine cuplate magnetic.

a) plasate pe miezul magnetic. b) reprezentare în scheme electrice.

Inductivităţi le proprii ale celor două bobine sînt:

L - L (4. 64)
11 1
Inductivitatea mutual!t dintre bobine este:

(4. 65)
 - 248 -

Bobinele sînt parcurse de curenţii 1 şi

i , variabili în timp. Cei doi
1 2
curenţi vor genera fluxurile magnetice qj1
şi (f? care vor avea acelaşi sens
2
în miezul magnetic.
Expresia matematic!! va fi:

(4. 66)

(4. 67)

Tensiunile electromotoare induse în spire vor fi:

e şi e (4. 68)
1 2

Dacii se înlocuieşte cu expresiile fluxurilor q> 1 şi q) 2 de mai sus,se

obţine:

,6 il ~i2
e Ll -M =e + e (4. 69)
1 11 12
~t t, t
D, i I>,. i
2
e
2
-M - -1 - - L2 =e
21
+ e
22
(4. 70)
.1t !::. t
Tensiunile electromotoare e şie
generate de curenţii variabili în
22 11
timp din cele dou!i bobine . se numesc tensiuni electromotoare de autoinducţie,
Tensiunile electromotoare e şi e stabilite în cele dou!i bobine şi
12 21
generate de curentul variabil din cealalt!i bobin!i, se numesc tensiuni electro-
motoare de inducţie mutual!i. Dac!i u şi u sînt tensiunile la bornele bobine-
------~---- 1 2
lor şi dac!i se neglijeaz!i c!iderile de tensiune din rezistenţele electrice ale ce-
lor dou!1 bobine, atunci se poate scrie:

u - e şi (4. 71)
1 1

Bobinele cuplate magnetic se reprezint!i în schemele electrice ca în

Fig. 4. 46 b. Steluţele indic!1 pentru fiecare bobin!i, borna de intrare a curentu-
lui pentru care cîmpurile magnetice au acelaşi sens în circuitul magnetic co-
mun (borne polarizate).
 - 249 -

Acest ansamblu de două bobine înfăşurate pe un miez magnetic comun

constituie un transformator electric.
Raportul tensiunilor la bornele înfăşurărilor reprezintă raportt ! _ ~
transformare:

n. (4. 72)

Se demonstrează că raportul de transformare este egal cu raportul nu -

mărului de spire:

n (4. 73)

4. 9. 3. Inducţia magnetică prin mişcare

Fenomenul de inducţie magnetică se constată şi în cazul în care se

deplasează conductorul într-un cîmp magnetic uniform şi omogen. După cum s-a
prezentat anterior, pe un sistem de trei conductoare fixe în cîmpul magnetic se
deplasează alunecînd pe acestea al patrulea conductor (Fig. 4. 47). Cîmpul mag-
netic uniform de inducţie B este perpendicular pe planul şinelor.

ii

Fig. 4. 47. Deplasarea conductorului electric

cu viteza v în cîmp magnetic.
 - 250 -

Suprafaţa A,stdl.bll.tuU. de inducţia magnetid B,se modificll. în timp.

Astfel 1 la timpul t, suprafaţa este A iar la timpul t + 6 t, suprafaţa a
devenit A + fi A. Aceastll. creştere a suprafeţei s-a produs în urma deplasll.rii
conductorului mobil pe distanta .1 x . Odatll. cu creşterea suprafeţei cu tJ. A, co-
respunzlltor va creşte şi fluxul magnetic de la valoarea (p la timpul t, la va-
loarea q) + ~q> corespunzll.tor timpului t + 6 t.
Se poate scrie cil.:

'14> =B ii (A+ fi.A) - B ii A =B ii!:J.A (4. 74)

In aceastll. expresie, 'ii reprezintll. vectorul de orientare al suprafeţei A.

Fiind vector unitar, modulul sll.u va fi: I nI = 1.
Cum B şi ii sînt antiparalele rezultll.:

~ o
~ (l) = B. 1. il A cos 180 = - B '1 A (4. 75)

dar !:J.A = l 6 .x

cum l!. :iE v • /),. t rezultll.

~A = l v 6, t
sau
.t..<l>=-Blv~t (4. 76)

In~ocuind pe ~ q> în expresia legii inducţiei electromagnetice

i t ) se obţine:
- B l v Ât
e =- sau
Lit

e=Blv . (4. 77)

Notll: Dacii inducţia B formeazl1 cu vectorul vitezll. v unghiul d,atunci

e = B l v sin o(. (4. 78)

 - 251 -

In conturul format din conductoarele fixe şi conductorul mobil (linie

punctatl1), se naşte un curent.
Acest curent genereazl1 la rîndul s11u un cîmp magnetic care se opu-
ne cîmpului inductor respectiv creşterii fluxului magnetic.

4. 9. 4. Aplicaţie . Se consideri!. un cadru compus din N spire şi de

form11 pl1trat11 care se roteşte cu viteza unghiularii. W într-un cîmp magne-
tic uniform de inducţie magneticii. B (Fig. 4. 48).
S11 se determine relaţia dintre tensiunea electromotoare indus 11 şi

unghiul de rotaţie el. al cadrului mobil.

y
o-O

Fig. 4. 48. Cadru cu N spire se roteşte într-un

cîmp magnetic uniform.

S11 se reprezinte grafic aceastl1 relaţie.

Date :
- latura cadrului l = 25 cm;
- viteza unghiularii W = 314 rad/a ;
- inducţia magneticii. B = O, 05 T ;
- numllrul de spire al cadrului mobil N = 20 spire.
Rezolvare. Cadrul se compune din N=20 contururi pltrate care se
aflll. în condiţii identice în raport cu cîmpul magnetic.
 - 252 -

Aceasta permite determinarea tensiunii electromotoare induse într -un

contur şi apoi multiplicarea cu N = 20 pentru aflarea t. e. m induse în cadru.
Intr-o poziţie oarecare a cadrului mobil, pe care am notat-o cu b
(Fig. 4. 49), în conductorii 1 şi 2 ai cadrului, paraleli cu axa de rotaţie 00 1 ,
se induc tensiunile electromotoare:

e =e2 =B v 1 sin d.., în care unghiul d.. este format de inducţia

1
magnetică B şi viteza V.

Fig. 4. 49. Poziţia b (punctat!!) a cadrului mobil.

Tensiunile electromotoare e şi e au sensurile determinate de regu-

1 2
la burghiului drept (Fig. 4. 50) şi sînt adiţionale.

o.

4
2·
I

1 e,
3
li l

Fig. 4. 50. Sensurile tensiunilor electromotoare

e şi e .
1 2
 - 253 -

In laturile 3 şi 4 nu se indt1c tensiuni electromotoare deoarece nu

taie liniile de cîmp magnetic, astfel c 11:

e3 = e4 =O.

Se obţine tensiunea electromotoare într-un contur:

-" 1 2 . _,.
e = e +e = 2 B v 1 sin v.. = 2 BW- 1 sm Ul,
C 1 2 2

2
=B 1 Wsin d =B AW sinoC (4. 78)

Dar B A reprezint!!. valoarea maximii a fluxului care trece prin contur

adie!!.

(Î) m =BA,
Se obţine:

e
C
<P m W sin el .

Pentru cadrul întreg

e = N.e C = N q> m W sin oC • (4. 79)

Tensiunea maximii. indus!!. în cadru E se obţine pentru sin d., = 1 adie!!.

pentru ci.. = 1T , m
2

Rezult!I.
E = N 'Y
,f,.
Wsin -
'IT N <i> m W = NBAW (4. 80)
m m 2

sau: e = E sin d..., respectiv d.. = Wt

m
se obţine:

e =E sin Wt. (4. 81)

m
 - 254 -

Inlocuind cu datele problemei, rezult!l:

2
E
m
= N (p m W = N B A W = 20 • O, 05 . O, 25 • 314

Graficul = 19, 6 V
e =Em sin ci-= 19, 6 sin el= 19, 6 sin Wt (4. 82)
se reprezint!l pe baza datelor din Tabelul 4. 2. determinate cu relaţia

(4. 82) pentru diferite valori ale unghiului d,.

Tabelul 4. 2

o
c(o:Wt o 30° 60° 90° 120° 150° 180°

sin rl o 0,5 0,87 1 0,87 0,5 o

e (v) o 9,8 17 19,6 17 9,8 o

e[vj

350° c(,=Wt

Fig. 4. 51.

Datele din Tabelul 4. 2 corespund semiundei pozitive. Pentru semiunda nega-

tiv!l ( d,cuprins între 180 şi 360°), valorile tensiunii electromotoare e din
Tabel vor fi negative.
 - 255 -

4. 10. Curenţi turbionari

.
sau cînd piesa
Intr-o piesă metalică masivă

se deplasează
plasată într-un cîmp magnetic va ria!·. :\
într-un cîmp magnetic constant, se induc ten -
siuni electromotoare. Aceste tensiuni vor genera curenţi electrici cunoscuţi

sub numele de curenţi turbionari sau curenţi Foucault (fig. 4.52).

Fig. 4. 52. Curenţii turbionari induşi: a. într-o piesă metalică; b. în

tole metalice.

In aplicaţiile tehnice, aceşti curenţi stnt întnniţi în părţile magnetice

ale maşinilor şi aparatelor electrice. Din cauza pierderilor prin efectul J uu le,
se urmăreşte m_icşorarea acestor curenţi turbionari. Se îmbu tăţesc astfel
parametrii de funcţionare.

Tot în tehnică se întîlnesc aplicaţii utile ale curenţilor turbionari.

Astfel, tratamentele termice prin curenţi de înaltă frecvenţă, topirea meta-
lelor în cuptoare de inducţie, frînele electromagnetice sînt exemple de ast-
fel de aplicaţii utile.
1n aparatele electrice şi în maşinile electrice se micşorează curenţii

prin .reducerea secţiunii miezului magnetic respectiv prin confecţionarea m ie-

zurilor magnetice din tole de O, 35 sau O, 5 mm izolate între ele cu lac sau
hîrtie. Pentru a diminua şi mai mult valoarea curenţilor Induşi, tola se real i-
zează din fier silicios cu cca 4% siliciu. Prezenţa siliciului provoacă creşterea

rezistivităţii electrice a materialelor magnetice fără ai diminua calităţile magnetice.

 -256 -

O altă cale de diminuare a curenţilor induşi în miezurile magnetice

la frecvenţe medii constă în confecţionarea miezului din pulberi feromagnetice
presate împreună cu un material liant electroizolant.
Pierderile prin efect caloric al curenţilor turbionari se determină cu
expresia:

2
U Fe (fB.6.) (W/ kg) (4.83)

în care:
f este frecvenţa de variaţie a cîmpului magnetic în Hz;
B - valoarea maximă a inducţiei magnetice în T ;
D:,. - grosimea tolelor în m ;
r. - coeficient de pierderi cuprins între 2, 2 şi 4, 8, corespunzător ca-
V Fe
lităţii tolelor.

4.11. Efectul Hali

Asupra corpurilor conductoare şi semiconductoare plasate într-un

cîmp magnetic,se constată efecte galvanometrice.
Astfel, în 1856, W. Thomson descoperă . primul efect galvanometric ;
modificarea rezistenţei electrice a unor conductoare în prezenţa cîmpului mag-
netic. Aplicaţia practică a acestui efect o constituie măsurarea inducţiei mag-
netice cu ajutorul spiralei de bismut.
Totuşi, cel mai important efect galvanometric îl constituie efectul
Hali descoperit în 1879 de fizicianul E. H .Hali. Efectul constă în apariţia unei
tensiunii - tensiunea Hali - între două pwicte ale unei plăci conductoare sau
semiconduc_toare prin care trece un curent electric cînd este pţasată într-un
cîmp magnetic, de inducţie B. (fig. 4.53). Plăcuţa se mai numeşte şi sondă
Hali.
La plăcuţele semiconductoare, efectul Hali este mult mai pronunţat.
 - 257 -

Fig. 4.53. ·sondă Hali

Pentru a fi utilizată-mai ales la măsurarea inducţiei îi - sonda H~ll

este prevăzută cu doi electrozi plaţi 1 şi 2 pentru curentul de comandă i şi

doi electrozi punctuali 3 şi 4 pentru preluarea tensiunii Hall - UH- şi care se

poate măsura apoi cu un instrument de măsură.

Se demonstrează că tensiunea Hall:

u K iB (4.84)
H H

în care:
reprezintă constanta Hali şi depinde de natura materialului son-
dei şi dimensiunile sale geometrice;
curentul de comandă;

B - inducţia magnetică.

4 .12. Energia din cîmpul magnetic

s-a constatat că în cîmpul magnetic se exercită forţe asupra sarcini-

lor electrice, curenţilor electrici sau asupra corpurilor magnetizate. Aceste
forţe pot efectua în lucru mecanic atunci cînd corpurile se deplasează în cîm-
pul magnetic. Cum orice sistem capabil să efectueze lucru mecanic posedă

energie, se poate afirma că în cîmpul magnetic este localizată energie.

 - 258 -

Problema este să determinăm expresia acestei energii magnetice.

In acest scop se va studia circuitul electric din fig. 4. 54. şi se va
determina energia magnetică acumulată de bobina L.

Fig. 4. 54. Circuit electric pentru determinarea energiei magnetice.

Cînd se închide întreruptorul fi, curentul i creşte în timp de la va-

loarea zero pînă la valoarea

E
I - R

care este constantă.

La un moment t, se scrie pe ochiul o cu teorema a doua a lui

Kirchhoff ecuaţia:

(4.85)

în care Ri reprezintă căderea de tensiune la bornele rezistorului R şi

(4.86)

este tensiunea electromotoare indusă prin transformare deoarece curentul care

trece prin bobina cu inductivitatea proprie L este variabil.
 - 259 -

Se scrie :

E Ri + LA.!_ (4.87)
6t

în care b. i este variaţia curentului i în timpul foarte scurt L'l. t.

Dacă se înmulţeşte ecuaţia de mai sus în i /::; t se obţine:

(4.88)

Dar

Lil1i
A?
L _u_ _ = 1 L .2)
fi (- (4.89)
2 2 I

Demonstraţie:

• A. 2 .2
(1 + ul) - I

sau:

iÂi = .6i2
2

2
S-a neglijat ( 6 i) care este foarte mic în comparaţie .:u 2 i,6i.
Deci

Termenul Ei b. t reprezintă energia cedată rezistenţei R şi bobinei L

în timpul .6 t.
 - 260 -

2
Energia cedată rezistenţei R este Ri .6. t. Aceasta se transformă în
c ă ldură prin efect Joule.
2
Termenul b, (½ Li ) reprezintă variaţia energiei localizate în cîmpul
magnetic în intervalul de timp t:,. t cînd curentul creşte de la valoarea i la
i + .61.
Se notează cu:

1 2
t:,w = l:::. ( Li ) (4.90)
m 2

sau

w 1 Li2 (4.91)
m 2

Dar considerînd expresia fluxului dintr-o bobin ă

<f) = Li (4.92)

se obţin următoarele expresii echivalente ale energiei localizate în cîmpul mag-

netic al bobinei:
2
<P
w
m - 2
1 Li2 1 (pi 1
(4.93)
2 2 L

Expresiile energiei localizată în cîmpul magnetic sînt valabile pentru

orice fel de bobină. Energia magnetică a oricărei bobine depinde numai de
valoarea fluxului magnetic şi intensitatea curentului la un moment dat .

Aplicaţie

Să se determine energia magnetică localizată într-o bobină cu induc-

tivitatea proprie L „ O, 1 H, străbătută de curentul I = 10 A.
 - 261 -

1 2
w L I = .!. O 1 . 1i 5 J
m 2 2 '

4 .13. Densitatea de volum a energiei magnetice

Expresia densităţii de volum a energiei magnetice se va determina

.într.-·un caz particular, cazul lUlui solenoid lung de lungime l, aria secţiunii

transversale a miezului A, permeabilitatea magnetică f şi numărul de spire

al solenoidului N.
In expresia energiei magnetice (4. 93)

1 q>2
w
m 2 L

se înlocuieşte

4) = Nq>f NEA

şi

L=t vezi (4 .49) .

Deci:

V (4.94)

în care V = Al reprezintă volumul solenoidului.

 - 262 -

Dacă se raportează energia magnetică W la volumul V, se obţine

m
densitatea de volum a energiei magnetice.
Aceasta reprezintă de altfel energia magnetică din unitatea de volum
Adică

wm
w (4.95)
m V

Dar

B = f".
Prin înlocuire se obţin expresiile echivalente:

B H
w (4.96)
m 2

Precizări:

a. Pentru inducţie B = const., densitatea energiei magnetice este cu

atît mai mare cu cît..,.u, este mai mic. De exemplu, în cazulo electromagnetului
din fig. 4 .33. densitatea energiei magnetice în întrefier

(4.96 a)

este mai mare ca densitatea energiei magnetice din fier:

(4.96 b)

deoarece permeabilitatea magnetică a miezului de fler f este mai mare ca

permeabilitatea magnetică a întrefierului f 0
, timp în care inducţia magnetică în

miez este egală cu inducţia magnetică în întrefier.

 - 263 -

Acesta este un motiv pentru care în calcule.energia magnetică lo-

calizată în miezul de fier se neglijează în raport cu energia magnetică locali-
zată în întrefier.

b. In cîmpul magnetic se localizează mai multă energie în raport cu

cîmpul electric.

4.14. Forţa în cîmpul magnetic

Expresia forţei care ia naştere în cîmpul magnetic se va determina

în cazul particular al unui electromagnet (fig. 4. 55). Se va determina forţa cu
care electromagnetul acţionează asupra armăturii mobile.

I
I
----,
I
_,
8. I
I
~tt
I
I
1· '\ d
I I ~ ~ A

d i=m \
I
I '! /
'"- - - - - - - _◄ . . ·- -

Fig. 4. 55. Forţa din cîrnpul magnetic al unui electromagnet.

Se notează cu d distanta dintre armătura mobilă şi armătura fixă (în-

trefierul) _
Lucrul mecanic. elementar efectuat pe distanţa .1x (fig. 4.55 b) se
realizează pe seama energiei localizată în cîmpul magnetic din întrefierul d.
l\ceastă energie va scad,a odată cu micşorarea întrefierului:
n
~ F
rnk
- b,W
m
(4.97)
k=l
 - 264 -

S-a notat cu F~k - forţa portantă a polului k iar n numărul de poli.

In acest caz n = ~-
Calculul energiei magnetice W .
m
1n expresia (4.93):

1
wm 2 L

Se va înlocui fluxul magnetic <Î) cu expresia

N BA (4.98)

iar inductivitatea electromagnetului va fi

N BA
L (4.99)

Dar

Ni H l + H d
Fe Fe o

respectiv

H l +2Hd
Fe Fe o
(4,100)
N

1n această expresie, intensităţile cîmpului magnetic sînt:

HFe = fB - intensitatea cîmpului magnetic în fier;

H = foB - intensitatea cîmpului magnetic în întrefier;
0

lFe lungimea medie a liniei de cîmp magnetic în fier.

Se fac înlocuirile în expresia (4. 99) şi se obţine:

 - 265 -

NBA
L (4,101)
l + 2 H d
Fe o
N

sau:

(4,102)
_d_

! Jo
Dar permeabilitatea magnetică în fier f este mult mai mare ca per-
meabilitatea magnetică în vid
Din acest motiv:

~ << _d_
}1 fo

şi se neglijează ~
f
Rezultă:

2
N A
L = fo (4,103)
2 d

Dacă se înlocuieşte (4. 98) şi (4.103) în expresia energiei magnetice

rezultă:

2 B2 A2 B2
1 N
w =--A d (4,104)
m 2
l_o
N2 A fo
2 d
 - 266 -

Variaţia energiei /J. W va fi conform (4.97)

m

/:::.W
m
wm final
- wm iniţial

B2 B2 2
B A
A (d - /J. x) A d /J. X (4.105)
fo fo fo

S-a considerat W = W . "+" •

m m m1~1a 1
Pentru k = 2 poli (electromagnetul din fig. 4. 55) expresia (4. 97) de-
vine :

(F ml + F m2) /J.x - (Wm final - Wm iniţial) - l5.W (4.106)

m

Cum

F ml F m2 F
m

Rezultă:

2
2 F /::ix = -B- -A, 1 X
m fo

sau

F (4.107)
m

F reprezintă forţa portantă a electromagnetului dezvoltată pe unul

m
din polii celor două armături (fixă şi mobilă) .
 - 267 -

Aplicaţie

Să de determine inducţia magnetică de sub polul unui electromagnet

2
capabil să dezvolte o forţă F
m
= 5 OOO N, avînd aria secţiunii A =3 dm .
Din

rezultă

-7 3
2.4.'lT .10 .5.10
B = 0,647 T
3.10- 2
 - 268 -

CAPITOLUL 5

CURENTUL ALTERNATIV SINUSOIDAL

Descoperirea de Michael Faraday, în 1831, a fenomenului inducţiei

electromagnetice, a determinat dezvoltarea rapidă şi multiplă a aplicaţiilor

electricităţii în tehnică.

Astfel, în 1832, francezul Hippolyte Pixii (1808-1835) inventează pri-

mul generator de curent alternativ monofazat. Generatorul consta dintr-un mag-
net permanent care se rotea în faţa polilor unui electromagnet fix. La sugestia
lui A. M. Amp~re, inventatorul H. Pixii adaugă maşinii un comutator care
permite obţinerea unui curent electric pulsatoriu.
Urmează după aceea o serie de invenţii şi aplicaţii car-e aveau ca
scop producerea, transportul şi utilizarea energiei electromagnetice. Mărimile

alternative sinusoidale: tensiunea şi curentul erau potrivite acestui scop.

Mărimile electromagnetice variabile în timp sînt întîlnite în dome-
niul electrocomunicaţiilor. Dezvoltarea acestui domeniu are la bază teoria cîmpu-
lui electromagnetic, fundamentată de fizicianul englez James Clark Maxwell
în lucrarea sa "Tratat despre electricitate şi magnetism", apărută în
1873. Confirmarea experimentală a teoriei lui Maxwell a fost făcută mai tîrziu,
în 1887, de fizicianul german Heinrich Rudolf Hertz (1857-1894).
Acesta a demonstrat prima oară că electricitatea se poate transmite
şi fără conductoare, prin intermediul undelor electromagnetice.
Primele încercări de generare şi detectare a undelor electromagne-
tice aparţin tot lui H. R. Hertz ; în acest scop a creat aparatele denumite "osci-
latorul" şi "rezonatorul" lui Hertz.
Mai tîr ziu, în I 894, inginerul electrician rus Aleksandr Stepanovlci
Popov (1859-1905) emite ideea că undele electromagnetice - denumite şi hert-
ziene - ar putea fi folosite pentru transmiterea semnalelor la distanţă în elec-
trocomunicaţii. Chiar în 1895 la Societatea de Fizică din Petersb11rg, A .S .Popov
prezintă ,,detectorul de furtuni'~primul receptor de unde electromagnetice.
 - 269 -

Aplicaţiile curenţilor alternativi se întîlnesc acum · în multe domenii

tehnice şi industriale. Principalul avantaj al curentului alternativ rămîne însă

producerea sa simplă.

5 .1. Generarea tensiunii electromotoare alternative sinusoidale: Curen-

tul alternativ sinusoidal.

Tensiunea electromotoare alternativă sinusoidală se obţine prin feno-

menul de inducţie electromagnetică, realizată în generatoare de tensiune alter-
nativă instalate în centralele electrice. Principiul de funcţionare al unui gene-
rator de tensiune alternativă a fost prezentat în subcapitolul 4. 9 .,.Legea induc-
ţiei electromagnetice"(aplicaţie).

S-a demonstrat că tensiunea electromotoare indusă în cadru este:

e NBA W sin W t (V) (5 .1)

în care:
N - numărul de spire al cadrului;
B - inducţia magnetică ( T);
A - suprafaţa cadrului ( m2 );
(,<) - viteza ipi.ghiulară (rad/a).

Valoarea maximă a t.e.m. reprezintă mărimea:

E NBAW (5.2~
m

şi nu depinde de forma geometrică a cadrului. Se. măsoară în volţi.

Tensiunea indusă se poate scrie:

e E sin W t (5 .3)
m
 - 270 -

Valoarea instantanee reprezintă valoarea tensiunii electromotoare la

un moment dat. In acest caz este e.

Curentul alternativ sinusoidal. Dacă se leagă capetele cadrului la două

inele care alunecă pe două perii P şi P , legate la rîndul lor cu un circuit
1 2
exterior în care se află rezistenţa de sarcină R (fig. 5 .1), atund prin cir-
s
cuitul format, va trece curentul sinusoidal:

Fig. 5.1. Generator de tensiune alternativă.

E
e
- - -m- sin w t. (5.4)
H R

R reprezintă rezistenţa totală a circuitului formată din rezistenţa

cadrului, rezistenţa de contact la perii, rezistenţa firelor de legătură şi re-

zistenţa de sarcină R .
s
Dacă se notează cu

E
m
I
m R

valoarea maximă a curentului, vom avea expresia valorii instantanee:

I sin Wt (5.5)
m
 - 271 -

Aplicaţie

Un cadru dreptunghiular se roteşte cu n = 120 rot / minut într-un

cîmp magnetic uniform cu inducţia magnetică B = O, 8 T. Cadrul este o bobină
2
formată din N = 25 spire. Suprafaţa cadrului este A = 4 cm şi rezistenta sa
r = O, 1 Q .

(.

Fig. 5.2.

Se cere:
a. Expresia tensiunii electromotoare induse.

In
e E sin Cut
m

se înlocuieşte:

{.<.) =
2 'TJ"n = 2 9T X 120 ~ X -601- -
min
- 4'TÎ rad / s
60 min s

4
şi E NEA W 25 X 0,8 X 4.10- X 4 '.fÎ 0,1 V
m

Rezultă:

e = O,lsin4'Jrt (V).

b. Curentul care trece prin circuit (fig. 5.2) avînd rezistenţadesar-

cină :

R 9,9 O ,
s
 - 272 -

Se neglijează rezistenţa de contact la perii şi a firelor de legătură.

e O1
sin 4 îf t (A)
r + R 0,1 + 9,9
s

sau
10 sin 4 'ii t ( mA)

5 .1.1. Mărime periodică. Perioadă. Frecvenţă. Pulsaţie.

Mărimea variabilă ale cărei valori se repetă după intervale egale de

timp se numeşte mărime periodică.

Tensiunea electromotoare e E sin W t şi curentul i=I sin W t

m m
sînt mărimi periodice (fig. 5 .3).

e i

l'= fmsineut
i •Em s1nC(}/

T C

Fig. 5. 3. Tensiunea electromotoare e şi curentul i sînt mărimi

periodice.
După intervale egale de timp, curentul respectiv tensiunea capătă

aceleaşi valori.
Mărimile sinusoidale sînt mărimi periodice. Se întîlnesc mărimi va-
riabile în timp, periodice, şi de o altă formă. 1n electronică, există curentul
în dinţi de fierăstrău (fig. 5.4).

Fig. 5. 4. Curent în dinţi de fierăstrău.

 - 273 -

In tehnică de calcul, se foloseşte tensiune cu variaţie dreptunghiulară

în timp (fig. 5. 5).

(/

T t

Fig. 5.5. Tensiune cu variaţie dreptunghlularli în timp.

Perioadă. Intervalul minim de timp după care se repetă, în aceiaşi

ordine, valorile mărimii periodice, se numeşte perioadă. Se notează cu T.

Unitatea de măsurli pentru perioadă este secunda (s)

Frecventa unei mărimi periodice este raportul dintre un număr întreg

de perioade şi intervalul de timp corespunzător acestui număr.

n 1 1
f -- = - sau f - T (5.6)
nT T

Unitatea de măsură pentru frecvenţă în SI se numeşte hertz (HZ) .

Reţelele electrice de transmitere şi distribuţie a energiei electrice
în curent alternativ au frecvenţa standard de 50 Hz. Există şi frecvenţă de
60 Hz în alte ţări .

Pulsaţia sau frecventa unghiulară se defineşte prin relaţia matematică:

W = 2 îi f (5. 7)

în care:
f - frecvenţa ..
Unitatea de măsură în SI este radian/secundă (rad/s) .
 - 274 -

Intre pulsaţia W , frecventa f şi perioada T există relaţiile:

WT (5 .8)

Folosind aceste relaţii, expresia tensiunii electromotoare sau a curen-

tului se poate scrie sub formele (se prezintă pentru t.e .m .) ;

e = E sin Wt E sin 2 'ii ft E sin (5 .9)

m m m

5 .1.2. Valoarea medie. Mărime alternativă. Valoarea efectivă.

Valoare medie a mărimii periodice reprezintă raportul dintre suma

algebrică a suprafeţelor determinate de curba care descrie mărimea periodică

şi perioada corespunzătoare acestei mărimi.

Se notează cu literă mare şi indice "med" (Exemplu: U d).

me
Mărime alternativă este mărimea periodică a cărei valoare medie
este nulă.

Aplicaţia 1

Să se calculezevaloarea medie a curentului electric, mărime periodi-

că de perioada T ,reprezentată sub formă grafică în fig. 5. 6.

1m
t
 - 275 -

Valoarea instantanee a curentului electric variază astfel:

T
I pentru t E. (O, - -) ,
m 2

T
o pentru t € (
2 , T),

Valoarea medie a curentului se calculează pe o perioadă T:

T T
I + o I
m 2 2 m
T 2

Aplicaţia 2

Să se calculeze valoarea medie a tensiunii electrice, mărime perio-

dică de perioadă T,reprezentatăsubformă. grafică în fig. 5.7.

2T t

Fig. 5.7.

Valoarea instantanee a tensiunii electrice u variază astfel:

T
u =u pentru t E (O, - -) ,
m 2

u o Pentru t = O ·' __'I_·

2 •
T

T
u um pentru t € t-î• T) .
 - 276 -

Valoarea medie a tensiunii electrice se ca_lculează pe o perioadă T:

T
um 2 o
umed T T
o

Mărime alternativă sinusoidală este mărimea alternativă a cărei va-

riaţie în timp este de formă sinusoidală.

Exemplu: curentul alternativ sinusoidal a cărei valoare instantanee

variază sinusoidal în timp

I sin c.0 t .
m

Valoarea medie a mărimii alternative sinusoidale în timpul unei pe-

rioade este nulă.

Demonstraţie.

1n fig. 5. 8 este reprezentată grafic variaţia sinusoidală în timp a

valorii instantanee a curentului:

r t

Fig. 5. 8. Variaţia sinusoidală a lui i: I sin c...> t

m

I sin Wt
m

Se notează
cu + A suprafaţa pozitivă mărginită de curba i=I sin wt
1 T' m
şi axa absciselor cuprinsă între O şi - -
2
 - 277 -

Se notează
cu - A , suprafaţa negativă mărginită de aceeaşi curbă şi
2
axa abscise l or cupr i ns ă At
ID re - T - ş1'T .
2
Din motive de simetrie A
1
= A
2
== A dar au semne contrare.
Conform definiţiei, valoarea medie a curentului pe o perioadă este:

+ A - A O
T T
o (5 .10)

NOTA:
Cu toate că reţelele de distribuţie şi folosire a energiei electromag-
netice sînt de curent alternativ sinusoidal, uzual, sînt numite "'"r"""et._e'""l"""e_d'"'"e"--_c"'"u_r~e=n--'t
alternativ.

Aplicaţia 1

Să se calculeze valoarea medie a tensiunilor electrice, funcţiuni pe-

riodice de perioadă T, în raport cu timpul. Forma grafică este prezentată în
fig. 5 . 9 şi fig. 5 .10 .

T t

Fig. 5.9.

Fig. 5.10.
 - 278 -

a. Valoarea instantanee a tensiunii electrice u variază astfel:

u urn sm
. ...!'.[_ t
T pentru t E (o, ~ ),

u o pentru t E ( ~ , T) .
Valoarea medie se calculează pe perioada T.

suprafaţa A
umed T

Se demonstrează că suprafaţa A este:

TU
suprafaţa A - - -m-
r,

Rezultă:
TU
m U
T m
Umed =~=,r-

b. Valoarea Instantanee a tensiunll electrice u variază astfel:

NOTA:

Scrierea între bare semnifică:

Pentru oricare valoare a lui t, Isln ţ'Jf t I reprezintă valoarea

absolută a lui sin ţ'IT t şi este mereu pozitivă.
Valoarea medie se calculează pe perioada T:
TU
m
2 2 U
umed 2 x supra!. A 'Jf m
T T 'ir
 - 279 -

Valoarea efectivă a mărimii periodice. La valoarea efectivă a unei

mărimi periodice, s-a ajuns din considerente energetice. 1n acest scop s-a
definit mai întîi valoarea efectivă a unui curent periodic. Aceasta este numeric
egală cu intensitatea unui curent continuu care, străbă tînd acelaşi rezistor ea
şi curentul periodic, face să se dezvolte aceeaşi cantitate de căldură în timp
de o perioadă.

Matematic se scrie:

(5.11)

Prin ~? L::,. t se înţelege că suma este efectuată în intervalul de

(T)
timp egal cu o perioadă;

I - reprezintă valoarea efectivă a curentului periodic;

R- rezistenţa electrică a rezistorului:
i - valoarea instantanee a mărimii periodice, în intervalul
T- perioada .

In aplicaţiile practice noţiunea de valoare efectivă (se mai numeşte

şi eficace) se extinde asupra curenţilor şi tensiunilor.

Se notează cu literă mare de tipar (Ex.: U sau I).

Aplicaţia 1

Să se calculeze valoarea efectivă a următoarelor tensiuni electrice,

funcţiuni periodice de perioadă T, în raport cu timpul (fig. 5 .11 şi fig. 5. U '. ).

(/

0? T t

Fig. 5.11.
 - 280 -

- Valoarea instantanee a tensiunii electrice u variază astfel:

u um pentrutE(o, ! )•
u = o pentru t E ( ~ - , T ) •

Valoarea efectivă (sau eficace) a tensiunii electrice se calculează pe

o perioadă T:

sau

(/

Fig. 5.12.

- Valoarea instantanee a tensiunii electrice u variază astfel:

u = um pentru t E (o, !)
u.. = - U
m
 - 281 -

Valoarea efectivă a tensiunii electrice se calculează pe o perio ad ă T:

u2 !.
m 2
+ (- u
m
/2 2
T
um

Valoarea efectivă a mărimii sinusoidale. Se demonstrează c ă valoa-

rea efectivă a unei mărimi alternative sinusoidale (Ex.: curentul alternativ si-
nusoidal) are următoarea expresie:

I
m
(5 .12)
V2
în care:
I - reprezintă valoarea efectivă a curentului alternativ sinusoidal;
I - reprezintă valoarea maximă a curentului sinusoidal.
m

Factor de formă al unei mărimi periodice. Se defineşte factorul de

formă ca raportul dintre valoarea efectivă şi valoarea medie a unei mărimi

periodice.
Se notează cu Kf.

valoare efectivă
(5 .13)
valoare medie

Ex. pentru un curent periodic:

I
-- -

Factor de vîrf al unei mărimi periodice. Se defineşte factorul. de vîrf

ca raportul dintre valoarea maximă şi valoarea efectivă a unei mărimi periodi-
ce.
 - 282 -

Se notează cu K :
V

valoare maximă
K (5 .14)
V valoare efectivă

5 .1.3. Caracteristicile mărimilor sinusoidale

Expresia mărimii sinusoidale. Ex. pentru curent:

I
m
sin ( Wt + 'o ) (5 .15)

1n fig. 5 .13 este reprezentată sub formă grafică.

2'iT

Fig. 5. 13. Reprezentarea grafică a mărimii sinusoidale: i=I

m
sin(Wt+ 't)

Valoarea maximă I Cea mai mare valoare instantanee. Se mai

m
numeşte amplitudine.
Fază reprezintă argumentul sinusului adică unghiul Wt + t' . Uni-
tatea de măsură: radian (rad).

Fază iniţială reprezintă valoarea fazei la momentul iniţial (t O). 1n

cazul respectiv, faza iniţială este unghiul ţ . Notaţii folosite:

ol faza iniţială a unei tensiuni electromotoare;

f3 faza iniţială a unei tensiuni electrice;

o faza iniţială a unui curent electric.

 - 283 -

Valoarea medie a mărimii sinusoidale, într-un interval de timp egal

cu o perioadă, este nulă.

I o (5.16)
med

Pentru o semiperioadă:

2 I
I = _ _m=-
(5.16 a)
med 'J(

Valoarea efectivă a mărimii sinusoidale este:

I
I = ___!!!_ (5.17)
Y2
Din acest motiv, expresia mărimii sinusoidale,

i = Im sin ( uJ t + 'f)

Sf' scrie:

y'2 I sin (Wt ,+ ţ' ) (5 .18)

Pulsaţia mărimii sinusoidale este mărimea:

2'JT
(5 .19)
T

Din acest motiv, expresia mărimii sinusoidale se pune şi sub forma:

ţ/2 I sin (21T ft + f ) (5.20)

sau-
(5 .20 a)
 - 284 -

Factorul de formă al mărimii sinusoidale este:

I
m
_112_2__ - _j[_
(5.21)
2 I - 2)12
-'.jf-m-

NOTA:

Factorul de formă Kf s-a calculat pentru o semiperioadă; pentru o

perioadă nu are sens.

Factorul de vîrf al mărimii sinusoidale este:

I I
m
-- = -- =
m fi
K (5.22)
V I I
m

Defazajul dintre două mărimi sinusoidale de aceeaşi pulsaţie W

şi

Fig. 5 .14. Defazajul dintre două mărimi sinusoidale.

 - 285 -

eirte egal cu diferenţa fazelor celor dou ă m ărimi (fig. 5 .1 4) :

~1 -'t'2 (5 .2 3)

Se spune că, mărimea i este defazată înaintea m a.rimii i,, cu un

1
unghi 4', respectiv mărimea 1
2
este defazată în urm a m ări1ni1 c:u acelaşi

unghi.
Distingem:
a. Mărimi în fază. Defazajul este zero: 'f . u0 J .6 . J . i5 a}.
1Î ,O 'JT .
b. Mărimi tn cuadratură. Defazajul este - - ; , ~ (f1g. S . I 5 b}.
2 2
c. Mărimi în opoziţie. Defazajul este 'JT ; 'f = 'IT (fig. 5. 15 c).

i,

Fig. 5.15. Defazajul dintre

b. mărimi în cuadratură: lfl=+ ;
două mărimi sinusoidale: a.
c. mărimi în opoziţie:
mărimi
'f = li .
în fază;'.f= O;

Aplicaţia 1.

Valoarea instantanee a curentului electric dintr-un circuit are ex-

presia:

5 ţ/2 sin ( Cu t - ~) (A)şi frecvenţa f 50 Hz.

Să se determine caracteristicile:
a. valoarea efectivă;

b. faza iniţială;
'1T
c. valorile instantanee pentru Wt = O şi W t =
6 ;
d. timpul t (sau momentul} la care valoarea instantanee este maximă.
o
 - 286 -

a. Expresia m ă rimii sinusoidale în forma generală este:

I V2 sin (Wt + 'f)

Prin comparaţie, rezultă valoarea efectivă:

I 5 A.

b. Faza inţială:

'.iÎ
6

c. Valorile instantanee:

1
Pentru Gut O· 5 V2 sin (- jl__) -5v'f-- = -5 f l A
' 6 2 2

Pentru wt -- ...'.lL., 5 V2 sin (_j[__ - .JL) o

6 6 6

d. Din I
m
sin ( W t + t' )
rezultll. că:

I pentru W t -+
m o
'd" = .1L
2

In acest caz:

W t - j[_ = .1L sau t - 2fl

o 6 2 o - 3W

sau
t = 2'JJ' T
o 2'lT 3
3
T
 - 287 -

Dar
1
T - f

Rezultă:

t - _1_ __1_ _ _ _1_

s = 6, 77 ms
o 3 f 3 50 150

Aplicaţia 2.

Valoarea instantanee a curentului electric dintr-un circuit are ex-

presia:

10 "i/2 sin 100 '1f t (A)

Să se determine caracteristicile:
a. valoarea maximă sau amplitudinea;
b. perioada;
c. faza iniţială.

Expresia curentului sinusoidal în forma generală este:

I sin (2 'Jf ft + 't' ) (A)

m

a. Prin comparaţie rezultă valoarea maximă:

I
m
10 \l'2 A

b. Pe"rioada este:

1
T - f

Dar
2 f 100 sau f = 50 Hz

· rezultă:
 - 288 -

0,02 s 20 ms

c. Faza iniţială:

f =o

Aplicaţia 3

Semnalul electric vizualizat pe ecranul unui osciloscop este o tensi-

une sinusoidal ă .

Din indicaţiile instrumentului de măsură rezultă că amplitudinea sem-

-6
naiului este 140 mV iar perioada 100 fs (microsecunde) (1 fB = 10 s).
Se cere:
a. valoarea efectivă a semnalului ;
b. frecvenţa ;

c. pulsaţia.

Expresia mărimii sinusoidale este:

u U sin
m

sau
u = V2 V sin (Wt + J>
a . Valoarea efectivă a semnalului este:

u um = __!!Q_ - 100 mV
V2 Y2

b. Frecventa:

6
1 1 10 4
f 10 Hz 10 KHz
T 100
100

c. Pulsaţia:

4 4
W = 2'1ff 2 IT. 10 6,28. 10 rad / s
 - 289 -

.APlicaţia 4

In fig. 5 .16 sînt redate sub formă grafică, două tensiuni sinusoidale
de valori instantanee u şi u .
1 2

Fig. 5.16.

Să se determine:
a. expresiile mărimilor sinusoidale;
b. valorile efective ;
c. defazajul.

a. Expresiile mărimilor sinusoidale:

20 sin c.vt

u
2
= 30 sin ( W t + ...'.IL
2
)

b. Valorile efective:

Ul y'2 20
- Ul = ~· V
Y2
u2

c. Defazajul:
V2 30
- u2
30
Y2
V

o 'li' '[
( W t + O ) - ( Cut + )= - rad
2 2
 - 290 -

Cele două tensiuni sînt în cuadratură; tensiunea electrică u este de-

2
fazată înaintea tensiunii u 1 cu ~ .
Se poate spune şi: tensiunea electrică u 1 este defazată în urma ten-
siunii u
2
cu .1L
2 .

5 .1. 4. Precizări în legătură cu caracteristicile mărimilor sinus oi-

dale.

In tehnică ·s e utilizează în mod curent valoarea efectivă a curenţilor

şi a tensiunilor. Dacă nu se fac precizări, valoarea unui curent alternativ sau

unei tensiuni alternative reprezintă totdeauna valoarea sa efectivă. Exemplu:
curentul nominal al unui receptor este 10 A sau tensiunea reţelei de curent al-
ternativ este 220 V; reprezintă valori efective.
In cazul instrumentelor de măsură în curent alternativ, scala se gra-
dează în valori efective.
Sînt instrumente de măsură al căror .echipaj mobil se deplasează

proporţional cu valoarea medie a mărimii de măsurat (instrumentele magneto-

electrice). Echipajul mobil la alte instrumente (instrumente electrodinamice)
deviază proporţ'ional cu valoarea efectivă a mărimii măsurate.

In am beie cazuri, după cum s-a mai precizat, gradarea scalei se face
în valori efective.

5. 2. Reprezentarea mărimilor sinusoidale

Circuitele electrice de curent alternativ sînt circuitele în care curenţii

iji tE:nsiunile sînt mărimi variabile în timp,de formă sinusoidală.

Astfel, dacă generatoarele de tensiune şi de curent din circuit au ten-

siuni electromotoare şi curenţi care variază sinusoidal în timp cu aceeaşi frec-
venţă, atunci în circuitul respectiv vor circula curenţi şi se vor stabili ten·-
siuni cu variaţie sinusoidală în timp avînd aceeaşi frecvenţă ca sursele.
Pentru rezolvarea cît mai simplă şi rapidă a circuitelor de curent
alternativ, s-au Imaginat reprezentări ale mărimilor sinusoidale care vor
fi tratate în continuare.
 - 291 -

5. 2. 1 . Reprezentarea în instantaneu

Mărimile sinusoidale se reprezintă în instantaneu sub forma expresiei:

I sin (wt + 1') (exemplu pentru curent)

m

Utilizarea acestor mărimi, reprezentate în instantaneu, la rezolvarea

circuitelor, conduce la calcule extrem de complicate.
Se folosesc totuşi la exprimarea datelor re&pectiv a rezultatelor din-
tr-o problem ă .

5 .2 ..2 . Reprezentarea cartezian ă

Este o repre zentare grafică într-un sistem de coordonate carteziene

în plan, avînd în abscis ă valorile timpului t sau valorile unghiulu.i Wt, iar în
o rdonată valoarea instantanee a mărimii sinusoidale respective (fig. 5 .17).

Fig. .17. Heprezentarea carteziană a mărimii sinusoidale:

0

i = I sin w t
m
Este folosită mai puţin în calcule, se utilizează însă pentru o pre -
zentare mai su gestivă a mărimilor sinusoidale din pr obl e me respectiv la afi-
şarea a c estor m ă rimi pe ecranul osciloscoapel or . Se pot dete rmina ţ; i c a lc ula
caracteristicil e mărimi lor sinusoidale:
- valoarea maxim ă , frecvenţă, perioadă , defa zaj etG.
 - 292 -

5.2.3. Reprezentarea în complex

Se vor preciza noţiunile matematice referitoare la numerele complexe.

- Număr imaginar. Numărul v-î" = j este un număr imaginar. S-a
notat un itatea imaginară l'-1 cu pentru a nu se confunda cu simbolul i al
curentului. (Ex.: Numărul y-5 se scrie 5j deci ....,CS =½ j).

Număr complex. Este suma dintre un număr real şi un număr ima-

ginar.

c = a + jb (5.24)

în care :
c - număr complex ;
a - num ăr real sau partea reală;

jb - număr imaginar sau partea imaginar ă .

Pentru a deosebi o m ărime complexă de o mărime reală, se folo-

seşte sublinierea (Ex.: Q).
Intr-o ecuaţie, în care există numere complexe, partea reală a mem-
brului drept este egală cu partea real ă a membrului stîng şi partea imaginară

a membrului drept este egal ă cu partea imaginară a membrului stîng.

- Reprezentarea grafică a numărului complex. Numărul complex se

reprezintă grafic în planul complex. 1n acest plan, axa absciselor se numeşte

axă reală şi se indică prin unitatea reală +l. Axa ordonatelor se numeşte axă

imaginară şi se indic ă prin unitatea imaginară +j.

Un număr complex se reprezintă în planul complex printr-un punct.

1n fig. 5 .18 numărul complex Q. este reprezentat prin punctul C numit afixul
numărului complex Q•

---7C
Ji { I Âi<c2. re~v
.I

·', !'.; . ,, . !. t: .
(7

Heprezentarea
- numărului
rf
complex Q.
 - 293 -

Abscisa lui C este partea reală a numărului complex .2. iar . ordonata
este partea imaginară a numărului complex ,2_·.

Un număr complex se reprezintă în planul complex şi printr-un seg-

ment de dreaptă orientat de la origine spre afixul numărului complex. Se nu-
meş.te

în fig . 5 .19 fazorul

Se
--
în acest caz fazor. Pentru
oe.
obişnuieşte ca numărul
numărul

c?mplex
complex

,2_,
,2_,

afixul C
s-a reprezentat

şi fazorul --
oe să
grafic

se
noteze cu _g_.

+J

Fig. 5 . 19 . Fazorul OC.

Numărul real şi pozitiv:

r (5.25)

ae numeşte modulul numărului complex .2. şi se notează cu f ..2._I,

Argumentul numărului complex este. unghiul

ex., = arc tg -1L (5 .26)

a

Se notează cu arg { Q}

Reprezenta rea analiti că a num ă rului com plex. Nu mărul com pie., ,.h

reprezintă analitic în două forme: forma trigon o m ettlcă şi forma e xponenţ i a l ,L

 - 294 -

Forma trigonometrică. Din triunghiul dreptunghic AOC (fig. 5.19) se

scrie:

a = r cos cL şi b = r sinoC

Inlocuind, numărul complex ~ se scrie sub forma trigonometrică:

c = r (cos ci...+ j sin o<.) (5.27)

Forma ex ponenţială. Se demonstrează următoarea relaţie:

jo(. .../ . . I
e = COS I.A.. + J SIIlc,,.. (5.28)

Tot prin înlocuire se obţine forma exponenţială a numărului corn-

plex ,2_:

(5.29)

Adunarea şi scăderea numerelor complexe . Numerele complexe se

adună sau se scad, adunînd respectiv scăzînd părţile reale separat şi părţile

imaginare separat.
Adunare:

C
-1
+ C
-2
= (5.30)

Scădere:

Inmulţirea numerelor complexe. Forma exponenţială a numerelor com-

plexe înlesneşte efectuarea operaţiei; se înmulţesc modulele şi se adună argu-
mentele :

(5.32)
 - 295 -

Impărţirea numerelor complexe, In cazul împărţirii, se împart modu-

lele şi se scad argumentele:

(5.33)

Conjugatul numărului complex. Dacă numărul complex este:

c = a + jb = re +j oG

atunc-i conjugatul lui g_ este:

c
* .
a - Jb = re
-jo(,
(5.34)

Se observă că:

c c
* re
+jo(.
re
-jOC.
r
2
(5.35)

Aplicaţia 1

Se dă numărul complex:
. ,1[_
J 6
.Q = 10 e

Să se rtprezinte sub formă trjgonometrică şi să se reprezinte grafic:

j...'.[_
6 'I!' jI__
10 e 10 cos + j ·l0 s1·n
6 6

Dar: cos 6
'ii
= cos 30°
Y3 0,86

+
2

şi sin 1-" r,,-

= sin 300 = = 0 ,5.
 - 296 -

Deci forma trigonometrică este:

. 'jf
J -6
10 e 10 cos 30° + 10 sin 30° 8, 6 + j 5

Numărul complex este reprezentat · grafic în fig. 5 .20.

-,.J

5j

8,6 fi

Fig. 5.20.

Aplicaţia 2

Să se reprezinte în formă exponenţială numărul complex şi să se re-

prezinte grafic:

Modulul:

r = Y8 = 2,84

Argumentul:

el,.. arc tg ~ = 45° O, 79 radiani

2

l• ,. irma expo11enţial.J. -.... ..

2+j2 = 2,84 2,84ej0, 79

 - 297 -

Sub formă grafică, numărul complex este reprezentat în fig. 5.21.

Fig. 5.21.

Aplicaţia 3
j % -j ţ .:!:ni
Să se calculeze: e , e şi e Să se reprezinte grafic .

. 'lf
J -
2
e = cos !!'. , sin '[ = j
2 2
. 'I[
-1 2 'lf <rf'
e -- cos -2 - 1· sin I!.2 = - 1·

+ "'lî
e l = cos 'Jr + j sin 'IT - 1

-j'iî
e = cos'Jî - j sin'iT =- 1

Reprezentările grafice în planul complex sînt indicate în fig. 5 .22.

+i

Fig. 5 .22.
 - 298 -

Aplicaţia 4
. ll"
Să se înmulţească numărul complex c = 5 j, cu termenii: e1 2.
li ,..., '
-j
-J = e 2 şi-l = e j1L
Q. sub formă exponenţială este:
. 1I.
l 2
C = 5 e

. 'JI
l 2
a. Inmulţirea cu e

. 'lT . 'Îl .'1f

l -
2 l 2 l 2
.2.e 5 e e

. 'Ii
-1 2
b. Inmulţirea cu e
'lT j '11
-j -
2 2
.2.e 5 e 5

.'Jr
c. Inmulţirea cu e 1

-j 'll:
2
5 e

Reprezentările grafice în planul complex sînt indicate în fig. 5 .23.

t-j 1-j
#/
f•5/~5e 1 1 C C

J[
2
.,., J .,., .,.,
·7T ·I! 'ii 1T
§eJ-r se-;,/2
i11
ţe

/J C

1-·1g. 5.23.
. 'Jr
l 2
Se constată că înmulţirea fazorului .2. cu e însemnează rotirea aces-
'JT
tuia cu unghiul în sens antiorar (înainte).
2
 - 299 -

. 'lT
-J 2
Dacă se înmulteşte fazorul 9. cu e , rotirea are loc în sens orar
. 1 'ii (~mapo1).
cu ung h iu .
2 "'Jf
Cînd se înmu_lteşte 9. cu e1 , rotirea se face cu unghiul 'Jr pe ori-
care din cele două sensuri: orar sau antiorar.

Mărimi sinusoidale reprezentate în complex. O mărime sinusoidal ă

este c " mplet determinată cînd se cunoaşte : frecventa, valoarea efectivă şi fa za

iniţială.

Frecventa este o mărime cunoscută ; mai trebuie precizate celelalte

două pentru a cunoaşte complet mărimea sinusoidal ă .

Dacă valoarea instantanee a curentului electric este descrisă de o

sinusoidă în timp prin expresia:

Y2 I sin (lut + 'â),

s.e spune că este precizat cînd se cunoaşte valoarea efectivă I şi

faza initială 't .

Dar• şi un număr complex 9. sub forma expon enţi a l ă :

este precizat cînd se cun o aşte modulul r şi argumentul el..

Dacă o mărime sinusoidalii.este complet determinată cînd se cunoaşte

perechea de numere reale: valoarea efectivă şi faza iniţial ă , respectiv un nu-

măr complex este complet determinat cînd se cunoaşte tot o pereche de numer e
reale: modulul şi : gumentul, atunci se poate stabili o corespondenţă într e
aceste mărimi.

Corespondenţa trebuie înţeleasă ca o posibilitate de înlocuire a m ă-

rimii sinusoidale cu o m ă rime complexă respectiv a m ă rimii complexe cu o

mărime sinusoidală.

Inlocuirea se numeşte reprezentarea în c omplex a m ă rimilor sinus oi-

dale. Această reprezentare se face sub două for me:
- fazorială (grafică) ;
-:- analitică (trigonometrică sau exponenţial ă.) .
 - 300 -

Cum se procedează:

In reprezentarea în complex a mărimii sinusoidale (Ex. curentul elec-

trie):

Y2 I sin (Wt + 'f)

se asociază numărul complex l al cărui modul este egal cu valoarea efec-

tivă şi al cărui argument este egal cu faza iniţială.

Corespondenţa se scrie astfel:

(5.36)

Reprezentat în planul complex, l se numeşte fazor .

Trecerea de la o mărime sinusoidală la mărimea complexă asociată,

respectiv de la mărimea complexă la mărimea sinusoidală. se face conform re-

laţiei (5.36).

Pentru a fi reprezentate în complex, mărimile sinusoidale dintr-un

circuit electric trebuie să fie de aceeaşi frecvenţă.

Ce avantaj are reprezentarea în complex a mărimilor sinusoidale?

Avantajul constă în aceea că operaţiile matematice complicate de rezolvare a
circuitelor electrice se înlocuiesc cu operaţii algebrice sau grafice mult mai
simple.

Aplicaţia 1

Să se reprezinte în complex curentul electric:

2 V2 sin (100 'JT t - !)( A)

Reprezentarea în complex:

'IT
(cos 'JT = Y3 -
6)
I = 2 2 .l)
sin
6 2
 - 301 -

1n fig. 5.24 este reprezentat fazorul J..

+f

Fig. 5.24.

Aplicaţia 2

Să se scrie expresia Instantanee a curentului electric pentru care re-

prezentarea în complex este:

l = 10 (1 + V3)

Sau:
l"3
l = 20
1
(2 + 2 j) 20 (cos Î + j sin ~)

Sub formă exponenţială:

j l
3
l = 20 e

Expresia curentului în instantaneu:

îl'
20 Y2 sin ( W t +
3)

5.3. Elemente ideale de circuit în regim s iuusoidal

Circuitele electrice de curent alternativ sînt circuitele î.11 care curenţii

şi tensiunile variază sinUBoidal în timp.
 - 302 -

Elementele de circuit care intră în compunerea unui circuit electric

de curent alternativ sînt: elemente de circuit pasive şi elemente de circuit ac-
tive. Acestea sînt elemente dipolare.
Elementele dipolare pasive sînt: rezistorul, bobina şi condensatorul
iar elementele de circuit active sînt: sursa de tensiune şi sursa de curent.
Se vor prezenta, în continuare, elementele ideale de circuit.

5. 3 .1. Elemente de circuit pasive

Un element dipolar pasiv, avînd o tensiune u la borne, absoarbe cu-

rentul i. Puterea primită pe la borne este:

p = u (5 .3'/)

S-a notat cu litere miel, tensiunea, curentul şi puterea. Acestea sînt

valorile instantanee ale . mărimilor electrice respective .

Rezistorul ideal este elementul de circuit dipolar pasiv la bornele

căruia , tensiunea este proporţională cu intensitatea curentului care străbate acest
element. Energia primită pe la borne se transformă în căldură prin efectelec-
trocaloric.
Ecuaţia caracteristică a rezistorului este:

R I (5 .38)

Factorul de proporţionalitate (R) este rezistenţa electrică a rezistoru-

lui (fig. 5 . 25).

. R
~
~
1'"ig. 5.25. Tensiunea la bornele rezi&tur ul ui H este pr opo1: ţi un ,.1l:\
cu curentul i : uH =- H i
 - 303 -

Tensiunea la borne uR urmăreşte instantaneu variaţia în timp a

curentului.
Mărimea uR se mai numeşte cădere de tensiune rezistivă.

Dacă prin rezistorul R, circulă curentul sinusoidal:

I V'2 sin ( Wt + 't)

tensiunea la borne rezultă:

Ri RI Jl2 sin (Wt + t) (5 .39)

Valoarea efectivă a tensiunii este:

iar faza iniţială este 1', adică tensiunea la bornele rezistorului este în fază cu
curentul i.

Reprezentarea în instantaneu a mărimilor electrice va fi:

- Curentul electric:

I Y2 sin ( uJ t + ţ)

- Tensiunea electrică:

UR Y2 sin (cut+ 'f) (5.40)

în care:

U = RI
R

Reprezentarea carteziană. In fig. 5 .26 sînt repre,:entate: curentul

electric i şi tensiunea electrică la bornei e rezistorului uR.
 - 304 -

tJ,i

2 7T Cut

Fig. 5. 26. Reprezentarea carteziană a curentului i şi a tensiunii uR la

bornele rezistorului R.

Reprezentarea în complex. In complex, curentul electric va fi:

(5 .41)

şi tensiunea electrică:

(5 .42)

Relaţia dintre !J.R şi I va fi:

R I (5.43)

In fig. 5 .27 a; s-a reprezentat rezistorul R şi s-au indicat mărimile

electrice complexe !IR şi l iar în fig. 5 .27 b este reprezentată diagrama fazo-
rială.

.!

âl

Fig. 5.27. a. reprezentarea simbolică în complex a rezistorului R; b. diagra-

ma fazorială.
 - 305 -

+
Bobina ideală. Este elementul dipolar pasiv de circuit pentru care
tensiunea sinusoidală de la borne este defazată cu înaintea curentului si-
nusoidal care străbate elementul respectiv. Energia primită pe la borne o acu-
mulează sub formă de energie magnetică.

Dacă curentul electric sinusoidal este:

IV2 sin Wt

tensiunea la bornele bobinei va fi:

(5.44)

în care valoarea efectivă a tensiunii este

(5 . 45)

în eare:
L este inductivitatea bobinei,

Mărimea

(5 .46)

se numeşte reactanţă inductivă.

Unitatea de măsură în SI este ca pentru rezisteat1 dectricăohmul (0) .

Simbolul bobinei ideale şi mărimile electrice: tensiunea ta borne şl

curentul prin bobină - valori instantanee - s-au reprezentat în fig. 5. 28.

Fig. 5.28. Simbolul bobin ei L.

 - 306 -

Referitor la comportarea bobinei ideale într-un circuit electric, se

fac următoarele precizări:

a. Curentul sinusoidal este defazat în urma tensiunii cu un unghi egal

cu ..1L radiani.
2
b. Valoarea efectivă a curentului electric sinusoidal este egală cu va-
loarea efectivă a tensiunii sinusoidale împărţită la reactanţa inductivă a bobi-
nei.

sau I (5.47)

c. In curent continuu,reactanţa inductivă a bobinei este nulă (XL

cc
= W L = 2'JT fL = O deoarece în curent continuu f = O) . Prin urmare,
bobina ideală în curent continuu este un scurtcircuit. Bobina reală este carac-
terizată prin inductivitatea L şi prin rezistenţa electrică RL. In acest caz, bo-
bina real.ă se comportă în curent continuu ca un rezistor cu rezistenţă electri-

d. In curent alternativ cu frecvenţă ridicată, bobina ideală întrerupe

circuitul.
e. Reactanţa inductivă are sens în curent alternativ; valoarea aces-
teia este determinată de frecvenţa circuitului electric; inductivitatea nu depinde
de regimul de frecvenţă.

Reprezentarea mărimilor electrice pentru bobina ideală.

Reprezentarea în instantaneu a mărimilor electrice va fi:

- Curentul electric:

I V2 sin c:,J t

- Tensiunea electrică

sin (5.48)

în care:
 - 307 -

Reprezentarea carteziană. Pentru curentul electric sinusoidal care

străbate bobina ideală şi tensiunea electrică la bornele bobinei, graficul în co-
ordonate carteziene este prezentat în fig. 5 .29.

Fig. 5 .29. Reprezentarea carteziană a curentului şi a tensiunii uL la bor-

nele bobinei L.

Reprezentarea în complex. 1n complex,curentul electric sinusoidal va

fi:

1·oo (5 .49)
! = I e sau .!. = I

şi tensiunea electrică sinusoidală la bornele bobinei va fi:

. '1[
J 2
1!L = UL e

Dar:
j ']I
2
e

Deci:

Rezultă:

WL ! (5.50)
 - 308 -

In fig. 5 .30 a s-a reprezentat bobina ideală L şi s-au indicat mări­

mile electrice complexe U şi I.

-L -
In fig. 5 .30 b s-a redat diagrama fazorlală pentru mărimile electrice
complexe !lL şi _!_.

JT
+-
2

/;

Fig. 5 .30. a. reprezentarea simbolică în complex a bobinei L; b.diagrama fa-

zorială.

Condensatorul ideal. Este elementul dipolar pasiv de circuit pentru

care tensiunea sinusoidală de la borne este defaza tă cu ; în urma curentului
sinusoidal absorbit de elementul respectiv. Energia primită pe 1.a borne o acu-
mulează sub formă de energie electrică.

Dacă curentul electric sinusoidal este

I V2 sinWt,

tensiunea electrică la bornele condensatorului ideal va fi

u
C
U
C
-y'2 sin (Cut - J[__)
2
(5.51)

în care valoarea efectivă a tensiunii este

I
u wc (5.52)
C

în care C este capacitatea condensatorului ideal.

 - 309 -

Mărimea

X (5 .53)
C

se numeşte reactanţă capacitivă.

Unitatea de măsură în S I este ohmul {.O).

Simbolul condensatorului ideal şi mărimile electrice: tensiunea la bor-
ne şi curentul prin condensator -valori instantanee - s-au reprezentat în fig. 5. 31 .

Fig. 5.31. Simbolul condensatorului C.

Referitor la comportarea condensatorului ideal într-un circuit electric,

se fac următoarele precizări:

a. Curentul sinusoidal este defazat înaintea tensiunii cu un unghi egal

'.JT
cu radiani .-
2
b. Valoarea efectivă a curentului electric sinusoidal este egală cu va-
loarea efectivă a tensiunii sinusoidale împărţită la reactanţa capacitivă a con-
densatorului:

uc_
__ u
__
c_
(5 .54)
1 X
wc C

c. In curent continuu, rea~tanţa capacitivă a condensatorului este în-

. .
hmtă
ce
(XC =2
1
= WC =
1
=
deoarece în curent continuu f = O). Prin ur-
'.lf fC
mare, condensatorul ideal în curent continuu întrerupe circuitul electric.
d. In curent alternativ cu frecvenţă ridicată, condensatorul ideal
scurtcircuitează circuitul electric; la frecvenţe joase, reprezintă o întrerupere.
 - 310 -

e. Reactanţa capacitivă are sens în curent alternativ; valoarea aces-

teia este determinată de frecvenţa circuitului; capacitatea nu depinde de regi-
mul de frecvenţă.

Reprezentarea mărimilor electrice pentru condensatorul ideal.

Reprezentarea în instantaneu a mărimilor electrice va fi:

- Curentul electric

I V2 sin Wt.

- Tensiunea electrică

<j/
u
C
U
C
V2 sin (W t - - -)
2
(5.55)

în care

I
uC X
wc 2'.iÎ fC
I .
C

Heprezentarea carteziană. Pentru curentul electric sinusoidal absor-

bit de condensatorul ideal şi tensiunea electrică sinusoidală la bornele conden-
satorului, este prezentat în fig. 5 .32 graficul în coordonate carteziene.

'1c i i

Fig. 5. 32. He11rczenl:1rc:i. carteziană a curentului i ~i a tensiunii u la Lornete

C
condensat.orului C.
 - 311 -

Reprezentarea în complex. Curentul electric sinusoidal absorbit de

condensatorul ideal se va reprezenta în complex astfel:

·oo
I = I e1 sau I = I ; (5 .56)

tensiunea electrică sinusoidală la bornele condensatorului va fi în complex:

. 'JT
U U e -J 2
-C C

dar

l
j

Rezultă

u X I X I
U = __c_ C ~
C

Deci

X I l
u
-c
- j X
c -
I -= _s....=._ = - _i_W
·
c -I = ---,--- I
j u)c . (5.57)

In fig. 5 .33 a, s-a reprezentat condensatorul ideal C şi s-au indicat

mărlmlle electrice complexe U şi I .
-c -
In fig. 5 .33 b, este redată diagrama fazorială pentru mărimile elec-
trice complexe U şi I•
-c -

1k
Fig. 5 .33 . a) reprezentarea simbolică în complex a condensatorului C ; b . '..f ia-
grama fazorială.
 - 312 -

Aplicatla 1

La bornele unui rezistor electric cu rezistenţa R 1 kQ , seaplică

o tensiune electrică alternativă:

Tî
u 12 i,/2 ■ in (l0QTÎ t + -)
3

Se cere:
a. reprezentarea în instantaneu a curentului electric ;
b. valoarea efectivă a curentului electric ;
c. reprezentarea carteziană a curentului electric şi a tensiunii elec-
trice;
d. reprezentarea în complex şi diagrama fazorială a celor două mă­

rimi electrice.

a. Din ecuaţia caracteristică a rezistorului u R i se obţine:

u 12 _;;:; ,f
=-= r2 sin (l00'iTt + - ) (A)
R 3 3
1 . 10

12 Y2 sin (100 'ii t + '[) (mA)

3

b. Valoarea efectivă a curentului electric:

3
12 . 10- A 12 mA

c. Reprezentarea carteziană a celor două mărimi este redată în

fig. 5.34.
 - 313 -

i[m,l]

21T wt
1' t

-2.0

Fig. 5.34.

d. Reprezentarea în complex a mărimilor ~lectri~e este:

- c-urentul electric
. 'Jf . 'ii
1
I =I e Hf = 12 • 10 -3 e J 3 (A) = 12 • e 3 (mA )

sau

.!. "' 12 (cos Î + j sin 1> 12 e2

+ j ~
2
6 (1 + jV3)(mA);

- tensiunea electrică

jel . ef'
!l = U e U e
1
deoarece 0:= t

sau
'jŢ
j -
3 'IT 'ii'
U = 12 e 12 (cos
3 + j sin
3)

deci,

U = 6 (1 + j V3) V ,
 - 314 -

Diagrama fazorială este prezentată în fig. 5 .35. cu următoarea

+j

11«ofh/vJ)fa.l
I /V
I
I lmA
I
I

l = 6~~/vJ)[m-1/
I
I
I
I

Fig. 5.35.

precizare:
Numerele complexe neavînd unitate de măsură se convine ca repre-
zentarea în complex să fie astfel încît modulul să reprezinte valoarea efec-
tivă a mărimii exprimată în unităţi S I corespunzătoare.

Aplicaţia 2

La bornele unei bobine electrice cu inductivitate L 19 mH se aplică

o tensiune electrică alternativă:

u 12 V2 sin (100 'Îl t + ~) .

Se cere:
a. Valoarea reactanţei inductive;
b. Valoarea efectivă a curentului electric;
c. Reprezentarea în instantaneu a curentului electric;
d. Reprezentarea carteziană a curentului electric şi a tensiunii elec-
trlct;
 - 315 -

e. Reprezentarea în complex şi diagrama fazorlală a celor două mă­

rimi electrice.

a. Valoarea reactanţei inductive se determină din:

3
X = WL 2'IîfL 2'Jî. 50. 19. 10- 60,
L

b. Valoarea efectivă a curentului electric se calculeaz ă cu relaţia:

2 A

c. Reprezentarea în instantaneu a curentului electric.

Curentul electric este defazat cu ~ în urma tensiunii electrice si-
nusoidale (sau : te"lsiunea electrică este defaza tă cu ~ înaintea curentului elec-
tric). Rezultă:

I ţ/2 sin [ (l00'Tît + ~) - ~ ] sau

21/2 sln(lOO'ift-~)( A ).

d. Reprezentările carteziene a celor două m ărimi electrice: tensiunea

şi curentul sînt redate în fig. 5.36.

v[v] i/Â]

.1f
J
-2fJ

Fig . 5.36.
 - 316 -

e. Reprezentarea în complex şi diagrama fazorială a celor două mă­

rimi electrice: tensiunea şi curentul.

- Curentul electric:

.'lT
j t -'6 'iT
l = Ie =2e 2 (cos
6-
(-y3-j) (A)

- Tensiunea electrică:

.'Îl
· p, l3 'jf . . 'jŢ)
u = 1-' elr = 12 e 12 (cos + J sm
3
3

6 (1 + j y'3) (V)

Diagrama fazorială este reprezentată în fig. 5.37.

+/

Fig. 5.37.

Aplicaţia 3

La bornele unui condensator electric cu capacitatea C O, 64 mF se

aplică o tensiune electrici alternativă:

u = 12 V2 sin (lOO'Jft + ţ) (V)

 - 317 -

Se cere:
a. Valoarea reactanţei capacitive ;
b. Valoarea efectivă a curentului electric ;
c. Reprezentarea în instantaneu a curentului electric ;
d. Reprezentarea carteziană a curentului electric şi a tensiunii elec-

trice;
e. Reprezentarea în complex şi diagrama fazorială a celor două mă-

rimi electrice.

a. Valoarea reactanţei capacitive se determină din:

3
i 1 10
- - = 50
2'iî fC -3 200
2,50.3,14.0,64.10

b. Valoarea efectivă a curentului electric:

u
_c_ _ 12
2,4 A
X 5
C

c. Reprezentarea în instantaneu a curentului electric.

Curentul electric este defazat cu! înaintea tensiunii electrice i:;iuu-
m-
soidale (tensiunea electrică este defazată cu _JI_ în urma curentului electric).
2
Rezultă:

= I vz' sin [(lOOîTt -t ~) + 1] = 2,4 V2 sin (l0OTf t +

r-'jŢ
¾-) (A)

d. Reprezentările carteziene a celor două mărimi electrice, tensiunea

şi curentul, sînt redate în fig. 5. 38.

u[v] i[A]
zg 5

-2/J -5

Fig. 5.38.
 - 318 -

e. Reprezentarea în complex şi diagrama fazorială a celor două mă­

rimi electrice•
- Curentul electric:

fIT6 5']Ţ 5'TT Y3 .1

2,4 e = 2,4 (cos - - +
6
j sin
6 ) ""2,4 (---
2
+ 1
2)

1, 2 ( - V3 + j) (A )

- Tensiunea electrică:

Q = 6 (1 + y'3) (V)

Diagrama fazorială este reprezentată în fig. 5 .39.

tj

>--< fV
...---. fA

'I-(
---------'-----------
Fig. 5 .3~.

5.3.2. Elemente de circuit active

Sursa ideală de tensiune. Este elementul de circuit dipolar activ care

este caracterizat printr-o tensiune la borne independentă de circuitul în care
este conectat. Curentul debitat de sursă este determinat de circuit.
 - 319 -

Tensiunea la bornele sursei ,i deale este u = e în care e reprezintă

tensiunea electromot.oare a sursei (fig. 5 .40) .

Fig. 5. 40. Simbolul sursei ideale de tensiune.

Puterea instantanee furnizată de sursă pe la borne spre exterior

este:

p ul =e (5.58)

Sursa ideală de curent. Este elementul de circuit dipolar activ c a re

este caracterizat printr-un curent debitat, independent de circuitul în care c s (e
conectat.
Tensiunea la bornele sursei de curent este determinată de cin·uilul
electric.
Curentul electric debitat pe la bornelţ sursei ideale de curent este
Ig în care ig reprezintă curentul electric al sursei (fig. 5. 41).

1
Fig. 5. 41. Simbolul sursei ideale de curent.
 - 320 -

Puterea instantanee furnizată de sursă pe .la borne este:

p ui (5. 59)

In tehnică, apar surse sau generatoare reale. In scheme electrice,

acestea se pot reprezenta numai prin elemente ideale în care pot apare de
exemplu: o sursă ideală de tensiune legată în serie cu un rezistor ideal şi o
bobină ideală.

5. 4. Circuite simple în regim sinusoidal

5.4.1. Impedanţa. Admitanţa

Elementele ideale de circuit se pot lega în diferite moduri. Un di-

pol, care este o porţiune de circuit între două borne de acces, poate fi de
exemplu un rezistor ideal, o bobină ideală, un condensator ideal, o conexiune
serie sau paralel a acestora.
Dacă la bornele de acces ale dipolului se aplică o tensiune alterna-
tivă sinusoidală

u = U "J,12 sin ( W t + J3)

prin circuit va apare un curent sinusoidal:

I l"2 sin ( W t + 't)

Raportul pozitiv dintre valoarea efectivă a tensiunii de la bornele di-

polului şi valoarea efectivă a curentului electric care pătrunde prin bornele di-
polului, se numeşte impedanţa dipolului sau a circuitului:

z = _Q_ (5.60)
I
 - 321 -

Unitatea de mllsură pentru lmpedanţl este ohmul ( Q).

Admitanţa circuitului este valoare Inversă a impedanţei:

1
Y=- (5.61)
z

Unitatea de mllsură pentru admitanţă este siemens-ul (S).

Defazajul în cazul dipolului reprezintă diferenţa dlhtre fazele lnitiale

ale tensiunii şi curentului adică:

P= < w t + J3l - <W t + tl = J3 - ţ (5. 62)

Defazajul poate fl pozitiv, negativ sau nul.

Unitatea de mllsură este radianul (rad).
Defazajlll. este cuprins între limitele:

(5 .63)

Distingem următoarele cazuri:

cp=- 'IT2 dipolul este compus dintr-un condensator ideal;

(j' = + f dipolul este compus dintr-o bobină ideală ;

'I'= O dipolul este compus dintr-un rezistor Ideal;
- 1!..2 < 'f < '2.!! dipolul este compus din rezistor ideal, bobină Ideală, con-
densator ideal, legate în serie sau paralel.

Impedanţa Z şi defazajul </ caracterizează complet un circuit dipo-

lar pasiv.
1n cazul elemmtelor de circuit dipolare Ideale şi puive: rezi■ tor,bo­

blnl şi condensator, rezultă, în baza definiţiilor stabilite, urmlttoare le valori pen-

tru impedanţa Z, admitanţa Y şi defazajul r/':
 - 322 -

Elementul de Impedanţa Admitanţa Defazajul

circuit dipolar z = y = <f =
R 1 o
R

L WL 1 J/
~
+-
WL 2

1 'jf
wc wc 2

Aplicaţia 1

Intr-un circuit electric ,curentul electric are expresia instantanee:

2V2 sin Wt (A)

Impedanţa circuitului este Z = 100 0 iar defazajul este

Să se determine tensiunea aplicată la bornele circuitului.
Valoarea efectivă a tensiunii este:

U = Z I = 100 . 2 200 V

Faza ţniţială a tensiunii este:

- 'lI
3

Prin urmare, tensiunea electrică sinusoidală va fi:

u 200lf2 sin ( Wt - '[)

3

Curentul este defazat înaintea tensiunii cu f radiani.

 - 323 -

5. 5. Circuite serie şi paralel

In aplicaţiile tehnice nu se întîlnesc elemente dipolare de circuit

ideale. Elementele pasive: rezistor, bobină, condensator sînt echivalate cu
elemente pasive ideale conectate în serie sau paralel. De exemplu, bobina real ă se
echivaleaz ă cu dou ă elemente ideale legate în serie: un rezistor ideal de re-
zistenţ ă R şi o bobină ideală de inductivitate L. Asemăn ător, se obţin circuite
simple RC sau RLC ale căror elemente ideale sînt legate în serie sau în pa-
ralel.
Se vor analiza în continuare, circuitele electrice (mai importante ) cu
elemente legate în serie sau paral e l .

5. 5 .1. Circuitul RL serie

Se consideră circuitul electric serie compus din rezistor ideal de

re z istenţ ă R şi bobina ideal ă de inductivitate L (fig. 5 . 42), parcurs de curentul:

I Y2 sin Wt

i. R

C
Fig. 5 .42. Circuitul RL serie.

Tensiunea la borne u este suma căderilor de tensiune pe cele două

elemente:

(5 .64)
 - 324 -

Conform celor stabilite în paragrafele anterioare ,

- C-ăderea de tensiune pe elementul R este

uR = R i = R I V2 sinWt

şi tensiunea la bornele bobinei L este

(W t + 1!:_)
2

Folosind reprezentarea în complex, r elatia (5 .64) devine:

(5.65)

în care ..!dn = R 1. şi U
-L
=j X
L-
I conform (5.43) şi (5.50).
Reprezentarea fazorială a mărimilor complexe _!d, QR şi ..!JL este re-
dat ă în fig. 5. 43 şi realizată astfel:

I (I, •R.f
'R -

Fig. 5. 43. Reprezentarea fazorlală a mllrlmllor complexe Q, J:!R şi J:!L.

- curentul 1. se reprezintă printr-un fazor orientat dupl direcţia axei

reale + 1 .deoarece defazajul 't = O;
- fazorul QR are modulul UR = R I şi defazajul faţl de curent egal cu
zero; deci se prezintă printr-un fazor coliniar cu fazorul .1 şi de mod•· 1
UR = R I;
 - 325 -

- fazorul tensiunii !!.L se obţine prin rotirea fazorului curentului cu ţ

în sens antiorar (direct) şi prin amplificarea modulului curentului I cu reactan-
ţ a inductivă X = WL • rezultă modulul acestui fazor
L '

WL I

defazat înaintea curentului cu

'Jf' .
2
Pentru a se determina fazorul tensiunii la borne _!!, se adună vectorial
fazorul !!.R cu fazorul _!!L astfel:
- din vîrful fazorului !!.R se trasează fazorul _!!L ; prin unirea originii
O cu vîrful fa zorului _!!L, se obţine fa zorul tensiunii la borne _!!.
Din triunghiul dreptunghic format se scrie:

(5 .66)

sau

Mărimea:

se numeşte impedanţa circuitului RL.

Defazajul se determină din acelaşi triunghi ;

XL I XL
sin<f= - - -
Z I z => <f = arc sin - Z - (5.68)

cos c.f = -1LL

Z I
= ..1L
Z
==> <.f = arc cos ..1L
Z

unghiul <-f este pozl tiv şi are valori cuprinse între O şi + ţ.

 - 326 -

Curentul este defazat în urma tensiunii cu unghiul <f şi are valoarea

efectivă:

u (5.69)
z

Expresia instantanee a curentului este:

u V2 sin (Wt -<f) (5. 70)

2 2
+W L

în care

lvL
<f = arc tg -R- (5.71)

Triunghiul tensiunilor. Valorile efective ale tensiunilor uR şi uL se

pot determina din diagrama fazorială:

UR R I U cos '/
(5. 72)

UL =W L I U sin f

Din aceste relaţii, se construieşte triunghiul tensiunilor (fig. 5. 44)

avînd laturile egale cu valorile efective ale tensiunilor U, UR şi UL.

Fig. 5. 44. Triunghiul tensiunilor.

 - 327 -

Triunghiul impedanţelor. . Tot din diagrama fazorială se scrie:

R = +
U U
=- -
1
cos <f = Z cos <f; X= WL = -
UL
1
-
U
=- -
1
sin'f= Z sin Cf

(5. 73)
Cu ajutorul acestor relaţii, se construieşte triunghiul impedanţelor

(fig. 5.45) în care laturile sînt: Z, R şi XL.

Fig. 5. 45. Triunghiul imt1edanţelor.

Impedanţa complexă. 1n relaţia:

.!! = .!!8 + .!!L se înlocuieşte

U = R I şi U = jW L I ·
-R - -L -'

se obţine

J! = (R + j W L) ..!. = ~!.

sau

.!!
-=Z=R+jWL. (5. 74)
..!. -

care reprezintli impedanţa complm.

 - 328 -

Reprezentată în planul complex (fig. 5. 46), se obţine expresia impedan-

ţei complexe

1; = Z ej <f = Z (cos <f + j sin <f ) (5. 75)

sau
Z=R+jWL conform(5.74).

t/

Fig. 5. 46. Impedanţa ~ în planul complex.

5. 5. 2. Circuitul RC serie

Se consideră circuitul electric serie compus din rezistorul ideal de

rezistenţă R şi condensatorul ideal de capacitate C (fig. 5 .47). Prin circuit se
stabileşte curentul:

= IY2 sinWt.

Fig. 5. 47. Circuit RC serie.

 - 329 -

Tensiunea la borne u este suma căderilor de tensiune pe cele dou ă

elemente:

u u + u • (5. 76)
R C

Dar căderea de tensiune pe elementul R este

u
R
R R I Y2 sin Wt

şi tensiunea la bornele condensatorului C

u = X I Y2 sin ( W t -
11
- )
C C 2

1n complex, relaţia (5. 76) devine

V= V + V
- -R -c (5. 77)

în care

conform relaţiei (5. 43) şi (5. 57) .

Reprezentarea fazorială a mărimilor complexe _!!, _QR şi .!le este
redată în fig. 5. 48. Diagrama fazorială s-a construit asemllnător construcţiei

din paragraful precedent.

tj
.l
,1

Fig. 5. 48. Reprezentarea fa zor ială a mărimilor complexe .!!, QR şl .!l.c.

 - 330 -

Din triunghiul dreptunghic format. se scrie:

(5. 78)

sau

ZI

Mărimea

(5. 79)

reprezintă impedanţa circuitului RC.

Defazajul se determină din acelaşi triunghi:

1
tg <f = WCR </ = - arc tg W~R (5.80)

unghiul <f este negativ şi are valori cuprinse intre - 1I2 şi zero.

Triunghiul tensiunilor este redat în fig. 5 .49 avind ca laturi ten-

siunile: U, u8 şl UC.

Fig. 5. 49. Triunghiul tensiunilor.

 - 331 -

Triunghiul impedanţelor este redat în fig. 5. 50 în care laturile sînt:

Fig. .5.50. Triunghiul impedanţelor.

Impedanţa complexă. 1n relaţia

se înlocuieşte

U = R _I „i U = - _j__ I
-R "' -C Wc -

se obţine:

U = (R - _J__) I = ZI
WC - --

sau

u
- ~ =R-cl-=R+-1-·w_l_c_ (5 .81)
.1

care reprezintă impedanţa complexă a circuitului RC.

 - 332 -

Reprezentată în planul complex (fig. 5. 51). se obţine expresia impe-

danţei complexe

Z = Z e -j '/ = Z (cos cf - sin f) (5.82)

sau

1
Z = R - _ j _ = R + --
WC jWC

conform relaţiei (5. 81) .

Fig. -5. 51. Impedanţa ~ în planul complex.

5.5.3. Circuitul RLC serie.

Elementele pasive ideale sînt legate în serie: rezistorul R, bobina L

şi condensatorul C (fig. 5 . 52) •

R L
i

Fig. 5. 52. Circuitul RLC serie.

 - 333 -

Prin circuit se stabileşte curentul:

i = I Y2 slnWt

Tensiunea de la bornele circuitului este '.:,,

u = u-.,'2 sin (Wt +<{')
respectiv
u=u +u +u (5.83)
R L C

în care:

uR R r}"2 sin Wt

u = X I V2 sin ( W t - '[)
C C 2

reprezintă tensiunile repartizate pe cele trei elemente R, L şi C.

In complex, relaţia (5.83) devine

U=U +U +U (5.84)
- -R -L -c

în care:

.!lR = R 1.. ; QL = j . XL .l "' jW L .l

conform relaţiilor (5.43), (5.50) şi (5.57).

 - 334 -

Reprezentarea fazorială a mărimilor complexe U, U , QL şi QC este

- -R
redată în fig. 5. 53. Din triunghiul dreptunghic format se s c rie:

+(

Fig. 5. 53. Reprezentarea fazorială a mărimilor complexe Q, QR, QL şi .!Le.

2 2
u = r [R 2 + (XL - 2
Xc) ] sau u = YR 2 + (XL - xc/ r = zr
(5. 85)
în care mărimea

Z = + = ✓R 2 + (XL - XJ 2 "' ✓R2 + ( WL 1 2

- WC) (5 .86)

se numeşte impedanţa circuitului RLC.

Defazajul rezultă tot din triunghiul dreptunghic,

X - X
L C (5 .87)
R

sau
1
WL - WC
c.f = arc tg
R

unghiul f are valori cuprinse între - ? şi + ~-

 - 335 -

curentul este defazat în urma tensiunii (O< <f < + ~;circuit ir.ductiv),
înaintea tensiunii (O < <f < - ţ ;circuit capacitiv) sau în fază cu tensiunea
(f = O ; circuit rezonant).

Valoarea efectivă a curentului este

I=..Jl._
z

Expresia instantanee a curentului este

u }"2 sin (Wt.: f) (5.88)

,/ 2 1 2
V·8 + ( WL - wc)

în care
1
C.VC wL -
cf = arc tg -------'-- (5.89)
R

Impedanţa complexă. Relaţia (5.83) scrisă în complex devine

U = U +U + U
- -R -L C (5 .90)

în care

U = R I · U = j X I = j W L I şi
-R - ' -L L- -

U = - J·xC -I --
-c -
_WC
_j_I 1 I
jWC

conform relaţiilor (5.44), (5.50) şi (5.57).

Se obţine
 - 336 -

Mărimea

u
Z = - -
1
= R + j (XL - XC) "n+J· ( w L - · wc>
1 (5. 92)

reprezintă impedanţa complexă a circuitului RLC serie care se pune şi sub

forma

Z (cos P- j sin <P) (5 .93)

sau

1
Z R + (W L - WC ) •

conform (5. 92) .

5. 5:l. Circuitul RLC paralel

1n acest caz, elementele pasive ideale: rezistorul R, bobina L şi

condensatorul C sînt legate în paralel (fig. 5. 54).

i.
ic

R L
C
(/

Fig. 5. 54. Circuitul RLC paralel.

Curentul care intră pe la bornele circuitului RLC paralel este o

sumă a curenţilor din elementele ideale de circuit:

(5.94)
 - 337 -

Tensiunea de la bornele circuitului se aplică pe fiecare element de

circuit în parte.
Dacă această tensiune este

u = UV2 sinWt,

curenţii prin elementele R, L, C vor fi:

i = _Q_ J/2 sinWt ,

R R

i
u . r.:
= -v2sin( Wt - -)
'iT u
L XL 2 WL

şi

ic= xu 2sin(Wt +~) = wcu J/2 sin (Cut +1>

C
Curentul total va fi:
i = I Y2 sin (Wt + 'f ).
Li complex, relaţia (5. 94) se scrie

I=I +I +I (5.95)
- -R -L -c

Ul care:

u u u
I =-
-R R l.L = J XL = JW L

!! !!
I =- - - = - -- = j WC U
-c J XC __J_ -
Wc
 - 338 -

Reprezentarea fazorială a mărimilor complexe: I, I , I şi I este

- -R -L -C
redată în fig. 5.55.

+j

.I - _jL___
-L - ✓WL

Fig. 5.55. Reprezentarea fazorialăamărimilor complexe: l., l.R' l.L şi l.c·

Din triunghiul dreptunghic format se scrie:

2
I2 = U 2 [ (-)
1 + (1- - WC) 2] (5.96)
R WL

sau

I
u
z

în care mărimea

z = + = --~-_-_-_-_-___1 ====-=-=--=--=--= (5. 97)

V<½l + (~L - WC)

2

esle impedanţa circuitului RLC paralel.

Rezultă şi admitanţa acestui circuit:

y , l
(5.98)
1/.
 - 339 -

Defazajul se deduce din

1
- -- -wc
tg <f = _W_L_l_ _ _ = _W_R_L_ - W CR

şi defazajul este:

<f = arc tg (WRL - W CR). (5.99)

Impedanţa complexă a circuitului RLC paralel.

Din

I = I +I +I
- -R -L -c
u u u
se obţine prin următoarele înlocuiri: _!R= R ;_!L=µ şi .le= - · x ,
L J C
expresia:
I = U - 1 + -1- - -1- ] = U [I
- + - l (1- - WC) ]
- - [ R jX jX - R j WL
L C

Iar impedanţa complexă rezultă:

u
~ = -I-= 1 1 1 (5. 100)
R + j !wL - WC)

Admitanţa complexă este:

Y = _I_ = _1_ + _1_ ( 1 - r., C

VJ ) • (5.101)
- ~ R j WL

5. 6. Rezonanta în circuite electrice de curent alternativ sinusoidal

Fenomenul de rezonanţă electrică se constată în circuitele electrice

cu elemente de circuit inductive (bobine) şi elemente de circuit capacitive (con-
densatoare) alimentate cu tensiuni electrice alternative.
 - 340 -

Condiţia de rezonanţă este îndeplinitll cînd

X X
L C

în care:
Xc - reactanţa capacitivă ;
X - reactanţa inductivă.
L
Egalitatea este îndeplinită pentru o anumită frecvenţi f denumitll
o
frecventă de rezonantă.

După felul în care sînt legate elementele de circuit, rezonanţa poate

fi:
rezonanţa serie (tensiunilor) ;
- rezonanta paralel (curenţilor).

Se vor studia pe rînd aceste două rezonanţe electrice .

5. 6. 1 . Rezonanta serie

Pentru circuitul electric de curent alternativ sinusoidal (fig. 5 .56)s-a11

stabilit în paragraful 5 .5.3. următoarele:

P'ig. 5. 56. Circuit electric cu rezonant! serie.

- tensiunea electrici

u = U V2 sin .( W t + <f ) ;
 - 341 -

- curentul electric

I V2 sin&Jt

- impedanţa

şi defazajul
1
WL - WC
f = arc tg _ _ _ _ ....c_

Intre valorile efective ale tensiunii U şi curentului I exist ă urm ă -

toarea relaţie:

u=z I.

Valorile efective ale tensiunilor de pe cele trei elemente R , L şi C

sînt:

R I UL = W LI şi

iar pulsaţia este

W = 2'iŢf

L~ rezonanţă se realizează ~ondiţia:

sau
1
2'JT f L
o 21T f C
o
 - 342 -

în care s - a notat cu f frecvenţa de rezonanţă şi care este

o

1
f (5.102)
o 2 'IT }"Le

Relaţia este cunoscută sub numele de "formula lui Thomson".

Din formula lui Thomson se constată că fenomenul de rezonanţăapare

într-un circuit electric de curent alternativ atunci cînd:

- circuitul electric este alimentat cu o tensiune sinusoidală de frec-
venţă f , inductivitatea L şi capacitatea C fiind date;
0

- inductivitatea L şi capacitatea C sînt modificate pînă se obţine frec-

venţa de rezonanţă f •
o
Defazajul dintre tensiune şi curent devine egal cu zero:

1
WL - WC
</ = arc tg - - - - - - R
arc tg O (5 .103)

Impedanţa circuitului va fi:

R (5.104)

adică circuitul se comportă rezistiv.

Rezultă că la rezonanţi, tensiunea şi curentul sînt în faza ( ,P = O):

u UV2 sinWt, (5.105)

= ___!L_
R
V2 slnWt

şi curentul creşte la rezonanţă pentru că impedanţa se micşorează, devenind egală

cu rezistenţa circuitului.
Dacă rezistenţa este mică, se obţin valori foarte ridicate pentru cu-
rentul electric.
 - 343 -

Diagrama fazorială este reprezentată în fig. 5.57.

Fig. 5. 57. Diagrama fazorială la rezonanţa serie.

Se observi că tensiwiile de pe inductivitate şi condensator devin egale

şi au valori foarte mari, practic necontrolate:

In aplicaţiile tehnice, aceste tensiuni devin periculoase pentru izolaţia

bobinei sau pentru dielectricul condensatorului (apare fenomenul de străpungere

electrică).

Pentru caracterizarea unui circuit rezonant s-au introdus următoare­

le mărimi:

Impedanţa caracteristică reprezintă valoarea reactanţei inductive res-

pectiv a reactanţei capacitive la rezonanţă:

1
zC 27f f L
o 211f C
(5 .106)
o

Factorul de calitate este raportul dintre impedanţa caracteristică şi

rezistenţa electrică a c-ircuitului.

Se notează:

21ff L
o 1
(5 .107)
R 21Tf CR
o
 - 344 -

Acesta este cu atît mai mare cu cît rezistenţa circuitului este mai
mică faţă de impedanţa caracteristică.

In circuitele rezonante folosite în radiotehnică, factorul de calitate

atinge valori mari, de ordinul sutelor. Din acest motiv, circuitele cu rezonanţă

de tensiune pot fi utilizate la amplificarea unor tensiuni slabe.

Fac-torul de amortizare este valoarea inversă a factorului de caii-

tate:

I _!L
d - Q (5.108)
zC

Caracteristica de frecvenţă reprezintă dependenţa dintre impedanţa

circuitului rezonant şi frecvenţă (fig. 5.58).

\
\
\
\
\
\
\
\
\
\

' I /
Io /'

Fig. 5. 58. Caracteristica de frecvenţă la rezonanţa serie.

Se disting următoarele:

a. f < fo . Cînd frecvenţa tinde către zero, termenul

XL 2'JT fL

tinde către zero, dar

 - 345 -

devine foarte mare. La frecvenţa f = O, impedanţa devine infinită şi curentul

prin circuit devine nul. Unghiul de defazaj este

t.r
f =--} radiani .

b. f = f . La rezonanţă, impedanţa circuitului este minimă şi egală

o
cu rezistenţa R a circuitului rezonant. Defazajul Cf = O.

c. f > fo . Cînd frecvenţa devine foarte mare reactanţa inductivă

creşte foarte mult iar reactanţa capacitivă

1
2'11 fC

tinde spre zero ;

- wighiul de defazaj tJ tinde către + I·
Caracteristica de fază reprezintă dependenţa dintre unghiul Je de-
fazaj al circuitului rezonant şi frecvenţă (fig. 5 .59).

~z t'cil,O.atv»r
/l - - - - - -

Fig. 5. 59. Caracteristica de fază ta· rezonanţa serie.

 - 346 -

Pentru:
a. f < fo Unghiul de defazaj 'f . : : O şi circuitul are caracter capaci-
tiv.
b. f = f
o
. Unghiul d~ defazaj <f = O ; circuitul are caracter rezistiv
şi prezintă fenomenul de rezonanţă.

c. f > f . Unghiul de defazaj

o
Cf-;,,,o; circuitul electric are ca-
racter inductiv.

Curba de rezonanţă reprezintă dependenţa dintre tensiunea circuitului

rezonant, respectiv dintre tensiunile pe condensator, pe bobină şi frecvenţă (fig.
5 .60) ; se disting următoarele:

Fig. 5.60. Curba de rezonanţă la rezonanţa serie.

a. f < f . Curentul prin circuit este zero pentru frecventa

o
nulă.

Tensiunea sinusoidal ă de alimentare se repartizează pe capacitate,

u u
C

cînd creşte frecvenţa, curentul creşte prin circuit dar

Circuitul se comportă capacitiv.

 - 347 -

b. f = f . Curentul prin circuit devine maxim, impedanţa este mini-

o
mă şi egală cu rezistenţa circuitului rezonant (Z = R).
Cu cît circuitul rezonant are un factor de calitate mai bun, cu atît
curentul este mai mare la rezonanţă, curba de rezonanţă este mai "ascuţită"

(v. fig. 5.61).

I'

Fig. 5 .61. Curba de selectivitate la rezonanţa serie .

Tensiunile Uc = UL capătă valori foarte mari, periculoase pentru cir-

cuitul rezonant.

c. f >
o
• Curentul prin circuit scade şi tinde la zero cînd frecventa
1

creşte foarte mult. Cînd frecvenţa devine foarte mare, tensiunea pe capacitate
U tinde către zero, aceasta comportîndu-se ca un "scurtcircuit".
C
Selectivitatea este o altă mărime caracteristică a unui circuit rezo-
nant. Se spune că un circuit rezonant este cu atît mai selectiv cu cît este mai
mare factorul de calitate Q adică cu cît curba de rezonanţă este mai ascuţită

(vezi fig. 5. 61).

5.6.2. Rezonanţa paralel

Fenomenul de rezonanţă paralel apare în circuitul electric de curent

alternativ din fig. 5 .62 în care elementele de circuit sînt legate în paralel .Con-
form celor stabilite în paragraful 5.5.4 rezultă că:
 - 348 -

R L
C
(/

Fig. 5. 62. Circuitul electric cu rezonanţă paralel.

- tensiwiea electrică este

u = U Y2 sin Wt

- curentul electric,

I Y2 sin ( W t + f )

- admitanţa,

y = 01 1 (-) 2
R
+ ( - - - lu C)
WL
2

- defazajul,

<f = arc tg (CuRL - W CR).

Intre valorile efective ale tensiunii U şi curentului I există relaţia:

I= Y U. (5.109)
 - 349 -

Valorile efective ale curenţilor care străbat cele trei elemente R, L

şi C sînt :

şi I = WCU (5 .110)
C

iar pulsaţia este W= 2'iT f.

La rezonanţă, se realizează condiţia

(5 .111)

adică

1
21T f L
o 2'IT f C
o

în care f reprezintă frecvenţa de rezonanţă şi are aceeaşi expresie ca şi în

o
cazul circuitului rezonant serie:

f (5 .112)
o
2 '1T }"Le

(formula lui Thomson).

De asemenea, condiţiile de apariţie .a fenomenului de rezonanţă pa-
ralel sînt aceleaşi ca şi la rezonanţa serie (vezi paragraful 5. 6 .1).

Defazajul dintre tensiune şi curent devine egal cu zero ;

1
arc tg R(-- - WC) arc tg O (5.113)
f WL
o

pentru că la rezonanţă

1
- - = WC
WL .
 - 350 -

Admitanţa circuitului va fi la rezonanţa

y f f (5.114)
o

şi impedanţa Z = R (pentru f = f ) •
o
Circuitul electric la rezonanţă este rezistiv.
Rezultă că şi la rezonanţa paralel, tensiunea şi curentul sînt în fază

( <f = O), adică

u ufi sinWt

şi

u .r;;- o u -/n
f = f = R v2 sin ( Wt +O)= R r2 sin Wt (5.115)
o

Diagrama fazortală este redată în fig. 5. 63.

Fig. 5. 63. Diagrama fazorială la rezonanţa paralel.

Curenţii J_L şi 1.c care străbat inductivitatea L şi capacitatea C de-

vin egali şi de sens contrar adică exista o circulaţie de curent între bobină şi

condensator. Prin bornele circuitului intră numai curentul I .

-R
 - 351 -

Pentru a caracteriza rezonanţa paralel, se introduc mărimile:

Admitanţa caracteristică

y
C
= fl L
= __I _ _
2Jlf L
21T f C
o
(5.116)
o

este egală cu admitanţa inductivă sau admitanţa capacitivă la rezonanţă.

Factorul de calitate este produsul dintre admitanţa caracteristică Y

C
şi rezistenţa electrică a circuitului rezonant R adică:

R
Q 2'lf f CR (5.117)
2'if f L o
o

Factorul de amortizare este valoarea inversă a factorului de calita-

te:

I
d - Q (5.118)

Caracteristica de frecvenţă reprezintă dependenţa dintre admitanţa

circuitului rezonant şi frecvenţl!. (fig. 5. 64).

y z

Fig . 5. 64. Caracteristica de frecvenţl!. la rezonanţa paralel.

 - 352 -

La frecvenţa de rezonanţă f fo' admitanţa are valoare minimă

_1_
y f (5 .119)
f R
o

iar impedanţa devine maximă:

z f R (5. 120)
f
o

Pentru f > fo sau f < fo , admitanţa creşte şi impedanţa se micşorea-

ză.

Caracteristica de fază reprezintă dependenţa dintre unghiul de defazaj

<f al circuitului rezonant şi frecvenţă (fig. 5. 65) .

I'

Fig. 5.65. Caracteristica de fază la rezonanţa paralel.

Curba de rezonanţă reprezintă dependenţa dintre curentul circuitului

rezonant şi frecvenţă (fig. 5. 66) .
I

I'
Fig. 5 .66. Curba de rezonanţă la rezonanţa paralel.
 - 353 -

La rezonanţă , f f , curentul circuitului rezonant este minim :

o

u (5 . 12 1)
I
o R

Curenţii prin bobin ă şi prin condensator ajung îns ă la valorile lor

maxime şi
u
sînt de Q ori mai mari decît curentul I = R absorbit la rezon anţă;
0
- curentul prin bobin ă:

u
mo
IL QI (5 . 122)
21T f L 2'1T f L o
f f o o
o

- curentul prin condensator:

IC 211 f cu 21Tr cm = QI (5 . 123)

o o o o
f f
o

în care

R
Q 21T f CH (5 . 124 )
2'll f L o
o

reprezintă factorul de calitate.

Se observă că la rezonanţă (f = f ) , curentul prin bobin a I este egal
o L
cu cel prin condensator IC şi au valoare maximă . De aceea, rezonanţa în ci r-
cuitul paralel se numeşte rezonantă de curent .

5. 6. 3 . Rezonanta multipl ă

După cum s-a prezentat în paragrafele precedente, la r e z o n anţa ser ie

(de tensiune) impedanţa circuitului devine minim ă şi curentul pr in ci r eu it
 - 354 -

este maxim pentru frecvenţa de rezonanţă. In cazul rezonanţei paralel (de cu-
rent) se întîmplă invers: impedanţa devine maxim ă iar curentul obţinut este
minim.
In circuitele electrice cu elemente de circuit legate şi în alte moduri,
pot să apară condiţll în care să se producă rezonanţă de tensiune şi rezonanţă

de curent.
Pot apare urr;nătoarele situaţii:

- defazajul dintre tensiunea la borne şi curentul absorbit să fie zero;

- impedanţa echivalentă a circuitului este minimă (rezonanţ:;1. de ten-
siune) sau maximă (rezonanţă de curent).
In aceste situaţii există mai multe frecvenţe de rezonanţă şi regimul

este de rezonanţă multiplă.

5. 6. 4. Ferorezonanţa

Curentul alternativ printr-o bobină fără miez magnetic variază pro-

porţional cu tensiunea cie la bornele bobinei (inductivitatea bobinei L = constan-
tă ) (fig. 5.67):

Fig. 5. 67. I = f (UL) într-o bobină fără miez de fler.

I (5.125)
2'iî fL

în care I reprezintă valoarea efectivă a curentului care străbate bobina iar UL

este valoarea efectivă de la bornele bobinei.
 - 355 -

Cînd bobina este cu miez magnetic ( ex.: fier) pentru frecventă r =

constantă, curentul electric alternativ din bobină variază neliniar cu tensiunea

de la bornele bobinei (fig. 5.68). De la o anumită valoare a curentului electric,

Fig. 5. 68. I f(UL) într-o bobină cu miez de fier.

tensiunea la bornele bobinei cu miez magnetic devine constantă; apare feno-

menul de saturaţie magnetică studiat în capitolul 4.
1n acest caz, . inductivitatea bobinei cu miez ma1,'lletic- nu mai este
constantă, depinde de starea de magnetizare a mie?,ului hobin{'i .
Se studiază în continuare fenomenul de rczonanţ :"i î111r-111, rir<"uit ser,, ·
RL Cîncarebobtnaare miez magnetic şi tensiunea ne alimentare a circuilul ,;i
Fe
RLFeCarefrecvenţaconstantă„ Din schema electrică a circuitului (fig. 5.69 a)
şi din diagrama fazorială (fig. 5 .69 b) se scrie relaţia dintre valorile ef ecli ve
ale tensiunilor:

R =L,-,
'1
de

Co
cr4 · -· · - ·· · ~J-

Fig. 5.69. a. Circuit RLFeC; b. Diagrama fazorială a circ L,itul ui :;, i· ,

 - 356 -

u (5.126)

Dacă se reprezintă grafic tensiunile U, UR, UL şi Uc în funcţie de

valoarea efectivă a curentului I care străbate circuitul, se obţin curbele din
fig. 5. 70.

//=/'(I)

(J .I

Fig. 5.70. Reprezentarea grafică a tensiunilor UR, UL, UC şi U din circuitul

RL C.
Fe

Din relaţia (5 .126) se determină tensiunea la bornele circuitului R~e C

care în fig. 5. 70 este reprezentată de curba OACB. Această curbă redă modul
în care se modifică curentul în circuit atunci cînd tensiunea la bornele circui-
tului variază după curba OACB. Pentru o valoare datăa curentul11i (punctul C ) ,
o
tensiunea la bornele inductivităţii L este egală şi de semn contrar cu tensiunea
la bornele condensatorului C

sau
1
I • (5.127)
21ffC

Din această relaţie, la o frecvenţă dată, se obţine valoarea inductivi-

tăţii LFe pentru care în circuitul respectiv apare fenomenul de rezonanţă.
 - 357 -

1
(5 .128)
(2'iT f) 2 C

Pentru că circuitul RLFeC conţine o bobină cu miez magnetic - foarte

răspîndit este miezul din fier - fenomenului de rezonanţă i s-a spus ferorezonan-

Funcţionarea circuitului ferorezonant. La creşterea tensiunii de la

bornele circuitului RL C, curentul creşte după porţiunea de curbă OA.
Fe
La o creştere foarte mic ă a tensiunii la borne U, punctul de funcţio-

nare trece din A în B. Are loc un salt brusc de curent şi defazaj, circuitul
devine capacitiv (Uc > UL). Dacă în jurul punctului de funcţionare B, tensiunea
variază cu ~ U, se produce o variaţie foarte mică a tensiunii de la bornele
bobinei LFe (/::,.UL~ O; UL = constantă) (vezi fig. 5. 70).
Pentru valori descresc ă toare ale tensiunii la borne, punctul de func-
ţionare se deplaseaz ă de la B pînă în C şi mai departe prin salt trece în D.
Si în acest caz are loc un salt de curent şi variaţia bruscă a fazei.

Utilizarea circuitului ferorezonant. Bobina L poate constitui înf ă -

Fe
şurarea primară a unui transformator. In acest caz, cu toate că tensiunea de
alimentare a circuitului primar variază, tensiunea secundar ă obţinută din trans-
formarea tensiunii constante de la bornele bobinei cu miez de fier r ă mîne de
asemenea constantă (fig. 5. 71).

Fig. 5.71. Circuitferorezonant.

S- a considerat că rezistenţa bobinei primare a transformatorului este

nulă.
 - 358 -

5. 7. Puterea în curent alternativ sinusoidal

S-a definit în paragrafele anterioare noţiunea de putere instantanee p,

ca fiind produsul dintre valoarea instantanee a tensiunii electrice u şi valoarea
instantanee a curentului electric i:

p u i.

In continuare, se va determina expresia puterii electrice în cazul

elementelor simple de circuit pentru tensiuni şi curenţi cu variaţie sinusoidală

în timp.

Rezistorul electric. Puterea electrică primită pe la borne de un re-

zistor electric are expresia:

Această putere electrică se transformă ireversibil în c ăldură dezvol-

tată în rezistor.
Valoarea medie pe o perioadă a puterii instantanee se determină prin

calcul ca fiind expresia:

p (5 .129)

în care:
P - valoarea medie a puterii ;
R - rezistenţa electrică a rezistorului ;
I - valoarea efectivă a curentului care străbate rezistorul.
Această putere se mai numeşte şi putere activă şi nu este legată nu-
mai de căldura degajată în rezistoare.Are următoarea definiţie:

Puterea activă este valoarea medie pe o perioadă a puterii instan-

tanee. Se notează cu P.
 - 359 -

Unitatea de măsură pentru puterea activă se numeşte watt (W) •

Se folosesc şi următorii multipli :

3
Kilowatt (kW) 1 kW = 10 W
6
Megawatt (MW) -1MW=I0 W

Variaţia în timp a puterii instantanee este reprezentată grafic în fig.

5. 72.

u i

wt
-r---.......-----lli----~,:.:._--
T t
I
I !
I I
I I
I I I I 2
--+ ~t•2RI
I
I

Fig. 5. 72. Variaţia puterii instantanee şi energiei în rezistor.

Tensiunea electrică respectiv curentul electric sînt în fază, defazajele

fiind nule:
u = U}'2 sin C.ut,

i = IV2 sin Wt

iar J3 = 'ţ = O.
 - 360 -

Energia electrică primită într-un interval de o perioadă este :

(5.130)

şi reprezintă aria haşurat ă din fig. 5. 72. Se numeşte -energie activă.

Unitatea de măsur ă pentru energia activă e■ te watt-secunda (Ws) .

Se folosesc urm ătorii multipli .:

Watt-oră (wh) 1 Wh = 3. 600 Ws

kilowatt-oră (kwh) I ~Wh = 3, 6 . 10 6 Ws

Bobina ideală. Puterea instantanee schimbată pe la borne de o bobină

ideală este

în care:
u = U Y2 sin Wt + 1I. tensiunea la bornele bobinei
L 2

şi I V2 sin Wt curentul electric prin bobină ;

tensiunea efectivă U = uJLI.

Puterea instantanee se scrie:

2WL r2 sin Wt . sin (Wt + 1)

Dar

2 ~în Wt e{n ( W t + '[) = sin 2 Wt

2

Deci
2
p = WL I sin2t:ut.
 - 361 -

Puterea instantanee sehimbată de bobina ideală pe la borne variază

sinusoidal în timp cu frecventă dublă (fig. 5. 73.).

Fig. 5. 73. Variatia puterii instantanee şi energiei în bobina

ideală.

Această variaţie are următoarea semniftcatie:

a. O perioadă a puterii instantanee reprezintă o semiperioadă a ten-
siunii sau curentului.
b. Intr-o semiperioadă, puterea are semnul plus adică este primită

de bobinli iar în semi perioada următoare, bobina cedează puterea pe la borne.

Prin urmare, în medie pe o perioadă puterea instantanee este nulă.

Deci puterea activă este nulă.

Această putere care oscilează de la borne către bobină şi invers, se

numeşte putere reactivă inductivă.

Se notează cu QL şi are expresia:

2
WL r (5. 131)

Unitatea de mllsurli este VAr (volt amper-reactiv).

 - 362 -

Energia magnetică. Expresia energiei magnetice este

1
w (5.132)
m 2

Variaţia în timp este redată în fig. 5. 73: se observă u-rmătoarele:

- cînd puterea instantanee este pozitivă (interval O la ¾) energia

magnetică acumulată în bobină creşte de la zero la valoarea maximă L C' ;
- cînd puterea instantanee este negativă (interval ! la ~) energia
magnetică acumulată descreşte de la valoarea maximă la zero.
In concluzie, bobina ideală schimbă energia magnetică pe la borne
fără să o consume.
Valoarea medie a energiei magnetice în timp de o perioadă este

wm 1 L 12. (5.133)
2

Condensatorul Ideal. Puterea instantanee schimbată pe la borne de

condensatorul ideal este

(5 .134)

în care

u = UV2 sin <.ut

C
şi

= I V2 sin ( W t + -1[_)
2

Iar între valoarea efectivă a tensiunii şi valoarea efectivă a curentului elec-

trie, există următoarea legătură:

U XC I = u.!c I sau

I · (JJC U.
0
(5 .135)
 - 363 -

Rezultă pentru puterea Instantanee următoarea expresie:

2 'fi 2
p = u
C
l = QCU 2 sin W t . sin ( W t +
2) p=WCU sin2Wt.

(5 .136)

Puterea instantanee schimbată de condensatorul ideal pe la borne va-

riază sinusoidal în timp cu frecvenţă dublă (fig. 5. 74).

(_,!•Ul

td

a.
p
UI

li t

o t

Fig. 5. 7 4. Variaţia puterii instantanee şi energiei în condensatorul ideal.

Variaţia puterii instantanee are aceiaşi semnificaţie ca şi la bobina

ideală adică:

a. O perioadă a puterii inst:antanee reprezintă o semiperioadă a ten-

siunii sau a cu!'entului ;
b. Intr-o semiperioadă ,puterea are semnul· .plus adică este primită

de condensator iar în semiperloada următoare, condensatorul cedează putere

pe la borne.
 - 364 -

Prin urmare, în medie pe o perioadă, puterea instantanee este nulă.

Deci puterea activă este nulă.

Această putere care oscilează de la borne către condensator şi in-

vers, se numeşte putere reactivă capacitivă.

Se notează cu Q şi are expresia:

C

Q =L=X i2 1 i2 (5 .137)
C X C
C
wc

Unitatea de măsură este VAr (volt amper-reactiv).

Energia electrică. Expresia energiei electrice este

1 2
C u • (5 .138)
2

Variaţia în timp este prezentată în fig. 5.74. Se constată ca şi în

cazul bobinei electrice, că energia electrică este schimbată pe la borne de
condensatorul ideal, fără să o consume.
Valoarea medie a energiei electrice acumulată între armăturile con-
densatorului electric ideal este

(5 .139)

5. 7 .1. Puterea activă. Puterea reactivă. Puterea aparentă

1n paragrafele anterioare, s-a determinat puterea în curent alterna-

tiv sinusoidal pentru următorii dipoli: rezistor, bobină şi condensator. Defaza-
jele dintre tensiunea la bornele dipolului şi curentul prin dipol erau:

o pentru rezistor;
1f
➔ - pentru bobină;
2
:rr pentru condensator.
2
 - 365 -

Se consideră însă un circuit dipolar complex la care defazajul este c/.

In acest caz tensiunea electrică la bornele circuitului dipolar este

u U ţ/2 sin Wt

şi curentul electric

I V2 sin ( W t - <f ) .

Reprezentarea carteziană este redată în fig. 5. 75 a şi b.

(J wt
«
i
Eyj

CQt
6

/J
~

C
~
o;;;
~
Cut

Fig. 5. 75. Variaţia u, i şi p într-un circuit dipolar complex.

Puterea instantanee la bornele circuitul dipolar este

p =u 2 Ul sin u)t sin ( lut - <f > Ul cos Cf- Ul cos (2Wt- <f) (5.140)
 - 366 -

Această dezvoltare s-a făcut în baza identităţii trigonometrice

2 sin a sin b cos (a - b) - cos (a + b) .

Puterea activă este valoarea medie pe o perioadă a puterii instan-

tanee.
Determinînd valoarea medie pentru expresia de mai susţ se obţine:

P = U I cos <p . (5 .141)

Valoarea medie a termenului U I cos (2 W t -</') este egală cu zero

pentru o perioadă.

Prin urmare, puterea activă a unui circuit dipolar este produsul

dintre valorile efective ale tensiunii, curentului şi cosinusul unghiului de de-
fazaj dintre curent şi . tensiune. In fig. 5. 7 5 c este reprezentată variaţia pu-
terii instantanee a circuitului dipolar, în timp. Pe intervalul unei perioade ,pu-
l (' r<•a instantanee are următoarele semnificaţii:

a. O .;. <f. Puterea Instantanee marcată cu 0 este cedată pe la borne

· ·d c rior.
b. <f .,. 'Jî . Circuitul dipolar primeşte puterea din exterior. Este mar-
c; tl a ,·uG).
c. 'iT.; "Jf tf . Din
+ nou, circuitul dipolar cedează putere către ex-
terior pe la borne (semn 0).
d . 'Tf + <f ~ 2'TT. Circuitul dipolar primeşte putere (vezi punctul b) ..
Se observă că într-o perioadă, energia primită de circuit - suprafe-
ţe le cu 0- este mai mare ca energia cedată exteriorului (suprafeţele cu 0 ).
Diferenţa lor pe o perioadă reprezintă energia disipată în elementele rezistive
ale circuitului dipolar.
Acestei energii îi corespunde puterea activă.

Dacă circuitul dipolar este constituit dintr-un rezistor ideal, defaza-

jul f ·, o, U = R I ,astfel că puterea:

0
P = U I cos o (5 .142)
R
este putere activă.
 - 361 -

Cînd circuitul dipolar este constit1,1it di{ltr-o bobină ideală, cu defaza-

jul f = + I sau dintr-un condensator ideal cu .defazajul Cf = - I puterea acti-
'TT
vă este nulă deoarece cos = cos (- 1[) = o.
2 2
In ambele cazuri. energia "pulsează" pe la bornele circuitului dipolar
alternativ în ambele sensuri (suprafeţele cu se.mn @ sînt egale cu suprafeţele
cu semn 0).
Puterea reactivă. S-a arătat anterior că pentru elementele de circuit
dipolare reactive (bobină respectiv condensator) puterea instantanee oscileaz ă

cu frecvenţă dublă faţă de tensiunea respectiv curentul circuitului (fig. 5. 76).

I I
,_ _ _ _J -

Fig. 5. 76. Variaţia u, i şi p într-un dipol reactiv.

Puterea reactivă reprezintă valoarea maximă a puterii instantanee

oscilante şi este ·
 - 368 -

Q U I sin <f (5.143)

care poate să fie pozitivă sau negativă. Se notează cu Q şi se măsoară în VAr

(volt amper-reactiv).
Puterea reactivă are următoarele valori pentru:
- rezistor ideal

O pentru el sin <f = O; (5.144)

- bobină ideală

(5 .145)

- condensator ideal

2
U I =-XC I <O• (5.146)

Se observă că puterea reactivă este pozitivă la bobine şi negativă pen-

tru condensatoare.

Puterea aparentă a unul circuit dipolar reprezintă produsul dintre va-

lorile efective ale tensiunii şi curentului.
Se notează cu S ;

s U I • (5.147)

Unitatea de măsură pentru puterea aparentă este volt-amperul (VA).

Factor de putere reprezintă raportul dintre puterea activă şl puterea

aparentă:

p
Kp =S = cos <f. (5 .148)
 - 369 -

Cînd cos </ = 1, puterea activă este egală cu puterea aparentă.

' In indus\rie ,se urmăreşte ca o instalaţie electrică să lucreze cu ma-
ximum rle putere activă, caz în care factorul de putere trebuie să fie aproape
de unitate.
Intre puterile activă, reactivă şi aparentă există relaţia:

(5.149)

dedusă din

'f> 2 2 2
(Ul cos + (Ul sin'/1) (UI) •

Se pot scrie şi următoarele relaţii:

p s cos <f; Q S sin <f şi P tgcf= Q. (5.150)

In baza acestor relaţii se poate construi triunghiul puterilor (fig. 5. 77).

sin,P

Fig. 5. 77. Triunghiul puterilor.

Dacă se notează cu Z impedanţa circuitului electric, atunci între ten-

siunea la borne U şi curentul circuitului I ,există relaţia:

U Z I •

Tinînd seama de această relaţie, puterea aparentă se poate pune sub

forma:
2
s UI=ZI. (5 .151)
 - 370 -

5. 7. 2. Reprezentarea puterilor în complex

Se consideră un circuit electric la bornele căruia se aplică tensiunea

sinusoidală:

u U Y2 sin u.J t •

Circuitul electric este parcurs de curentul

I Y2 sin (Wt +<f) 1

cum se observi, defazat cu unghiul </ faţă de tensiune.

Aceste două mărimi electrice se reprezintă în complex astfel:

şi I = I e-j<f.

Se notează cu

(5,152)

mărimea complexă conjugată a curentului _l.

Se efectuează produsul:

Q!.* = U I (cos <f + j sin <f ) U I cos <p + j U I sin r.f,

Dar

U I cos lf P şi U I sin <P = Q

Se constată de• alei că produsul ur* · reprezintă puterea în corn-

plex,adică:

(5.153)
 - 371 -

In baza acestei relaţii ,se pot reprezenta în planul complex puteril e :

§_, P şi Q (fig. 5. 78).

t-j

+f

Fig. 5.78. Reprezentarea în planul complex a puterilor:§_, P şi Q.

In complex„se poa · e defini că :

Puterea aparentă S este modulul puterii aparente complexe I §. j.

s = I§ I. (5.154)

Puterea activă P este partea reală a puterii aparente complexe §.

Se scrie astfel :

P = Re { §_ 1. (5 .1 55)

Puterea reactlvll. Q este partea imaginar ă a puterii aparente corn-

plexe S. Se scrie astfel :

Q (5.156)

Apllcaţla 1

Pentru circuitul dipolar din fig . 5. 79 compus din rezistorul electric

de rezistenţă R = 6 O alimentat cu tensiunea electric ă :

u 120 J/2 sin 1oo'JT t (V):

 - 372 -

i R

Fig. 5.79.

Se cere:
a. intensitatea curentului electric ;
b. puterea aparentă;

c. puterea activă;

d. puterea reactivă.

Se vor efectua calculele cu metoda complexă.

Tensiunea electrlell complexă este

120 (V)

Impedanta Z este

Z = R + j(X -X) 6 + j • O 6Q.

- L c

a. Curentul electric

g 120
J_ = - = - - = 20 A .
z 6

Curentul electric instantaneu este

i = IY2 sin l00'fft. = 20 Y2 sin 100 'Jf t (A) .

 - 373. -

b) Puterea aparentă complexă este

§. = Q .1* = 120 . 6 720 .

Puterea aparentă:

S = I §. I = 7 20 VA .

c) Puterea activă:

Re { 720} = 720 W .

d) Puterea reactivă:

O VAr

Aplicaţia 2

Pentru circuitul dipolar din fig. 5. 80 compus din bobina electrică

ideală cu inductivitatea L = 76 mH alimentat cu tensiunea electrică:

u 120 V2 sin 1oo'îf t (V).

L
i

C
Fig. 5.80.
 - 374 -

Se cere:
a. reactanţa inductivă;

b. intensitatea curentului electric ;

c~ puterea aparentă;

d. puterea activă;

e. puterea reactivă.

Se vor efectua calculele cu metoda complexă.

Tensiunea electrică complexă este

j~ jOo
u = u e r = 120 e 120 (V) •

a. Reactanţa inductivă este

XL= 21îfL = l00'IT. 0,076 240.

Impedanţa

Z = R + j(X - X ) = O + J(24 - O) 24 j,.

- L c

b. Intensitatea curentului electric:

Sub formă exponenţială, curentul este

-J '[
2
1=se

Curentul electric instantaneu este

= 5 \12° sin (10071' t - '[)

2
(A) •
 - 375 -

c. Puterea aparentă complexă este

j '1[ j~
_ş_ = Q _1* = 120 . 5 e
2
600 e
2
600 j •

Puterea aparentă:

s = I _ş_ I = 1600 /
.'[ l
2
= 600 V A •

d. Puterea activă:

o w.

e. Puterea reactivă:

600 VAr .

Aplicaţia 3

Pentru circuitul dipolar din fig. 5. 81 compus din condensatorul elec-

trie ideal cu capacitatea C = 265 p alimentat cu tensiunea electrică:

u 120 V2 sin 10011" t (V) ,

Fig. 5.81.
 - 376 -

Se cere:
a. reactanţa capacitivă;

b. intensitatea curentului electric;

c. puterea aparentă;

d. puterea activă;

e. puterea reactivă.

Se vor efectua calculele cu metoda complexă.

Tensiunea electrică complexă este

jOo
U = 120 e 120 V.

a. Reactanţa capacitivă este

1 1
X 12Q.
C 21f fC 1001T. 265

Impedanţa complexă este

O + j(O - 12) - 12 j •

b. Intensitatea curentului electric:

u 120
I=-= = 10 j •
~ -12 j

Sub formă exponenţială:

l2
10 e

Valoarea instantanee a curentului electric este

10 ~ sin (1001Tt + ~) (A).

 - 377 -

c. Puterea aparentă complexă este

:li
-12
-s = u f
-- 1200 e -1200 j •

Puterea aparentă:

s =I§ I 1- 1200 j I 1200 VA •

d. Puterea activ ă :

Re { - 1200 j } - O W .

e. Puterea reactivă:

-1200 VAr.

Aplicaţia 4

Pentru circuitul dipolar din fig. 5. 82 compus din rezistorul ideal cu

rezistenţa R = 6 Q , bobina ideal ă cu inductivitatea L = 57 mH şi condensa-
torul ideal cu capacitatea C = 265 yF, alimentat cu tensiunea electrică:

u = 120 ~ sin 100 '1ft (V) •

Fig. 5.82 .

Se cere:
a. Impedanţa dipolului (XL = 18 Q ; XC = 12 Q );
b. Intensitatea curentului electric;
 - 378 -

c. puterea aparentă;

d. puterea activă;

e. puterea reactivă.

Se vor efectua calculele cu metoda complexă.

Tensiunea electrică complexă este:

jOo
U = 120 e 120 •

a. Impedanţa complexă:

6 + J(18 - 12) 6 + 6 j .

Sub formă exponenţială

.'if
e
14

Impedanţa

Z = V72 = 8,6 Q. .

b. Intensitatea curentului electric:

U 120
_,
4
I = -E.- = -6 -+ - - =· 10
6 j
(1 - j) 6oo e

Valoarea instantanee a curentului electric este .

= V2QO . Y2 sin (l00'ITt - ~) 20 sin (l00'JTt - !) (A) .

c. Puterea aparentă complexă:

.-r
~ = .!!.1
* = 120
14
. fioo e · = 120 . V200
..
(cos ~ + j sin !)
sau
S = 1200 J/2 ( Y2 +
2
 - 379 -

Puterea aparentă este

1200 . Y2 VA.

d. Puterea activă:

Re {1200 (1 + j)} 1200 W

e. Puterea reactivă:

1200 VAr •

Circuitul are caracter inductiv (Q >O).

Se verifică:

s 1200Y2 VA .

f. Factorul de putere:

K cos <f = _E_ = __1_._2_00_ = _1_ = O 71

p
S 1.200 Y2 V2

5. 7 .3. Transferul maxim de putere activă

S-a arătat că un generator real de curent continuu cu rezistentă in-

ternă Ri transferă o putere maximă receptorului de rezistentă R , atunci cînd
s
rezistentele sînt egale:

Se vor determina condiţiile în care un generator real de curent al-

ternativ sinusoidal transferă putere activă maximă către receptorul legat la
bornele sale.
 - 380 -

Se consideră (fig. 5. 83) un generator de .curent al terna tiv de tensiune

electromotoare

e E -,12° sinu)t

şi impedanţă

li

Fig. 5. 83. Generator 1·eal de curent alternativ alimentează

receptorul ~ .

Acesta . alimentează receptorul de impedanţă variabilă:

~ = R+jX.

Curentul absorbit de receptor pe la borne are valoarea efectivă:

Puterea activă primită pe la borne este

p = RI2 = - - - - - - ' R = - - ~ - -
2 2
(Rg + R) + (Xg + X)
 - 381 -

Se presupune rezistenţa receptorului R constanta. In acest caz, pu-

terea activă P este maximă cînd termenul

Xg + X O

sau

X - Xg.

In continuare se presupune X - Xg şi trebuie determinată puterea

maximă din expresia:

p R 2
2 E •
(Rg + R)

Se demonstrează că această expresie este maximă pentru

R Rg.

Prin urmare condiţiile sînt

R Rg şi X - Xg.

Scrisă în complex:

R+jX=Rg- Xg

sau

(5.157)

Relaţia (5 .17) se numeşte conditla de adaptare a sarcinii la generator

pentru a obţine transfer maxim de putere activă.
 - 382 -

Rezultâ în continuare următoarele:

- Valoarea efectivâ a curentului prin receptor:

l
I
2 H

- Puterea activă maximâ transferată:

p
4 Rg

- Handamentul transferului de putere;

p --1iL Rr2 0,5 sau?= 50%

Pg EI
2 Rr2
Cinel transferul de putere activă este maxim, randamentul este re-
d11 s , ei ·: al cu GO%.
Din această cauză, condiţia de adaptare a sarcinii la generator se
f<•luseşte în telecomunicaţii, unde se urmăreşte un transfer maxim de putere
activ:1 de la generator la receptor. In generatoarele de curent alternativ folo-
site în electroenergetică se urmăreşte realizarea unui randament maxim; aceas-
ta se 1· ealizea7,ă cînd rezistenţa generatorului Rg tinde către zero.

5. 7. 4. Teorema conservării puterilor complexe în circuite de curent

alternativ sinusoidal

Intr-un _circuit de curent alternativ sinusoidal puterea aparentă com-

plexă furnizată de generatoarele circuitului este egală cu puterea aparentă corn-

11lcxă consumată de receptoarele circuitului respectiv:

L
~ (5 .158)
k=l :i WCk
 - 383 -

sau prescurtat

§g = _ş_.

Acest enunţ reprezintă teorema conservării puterii aparente corn-

plexe într-un circuit de curent alternativ sinusoidal. Teorema se foloseşte la
verificarea rezultatelor obţinute în urma rezolvării unui circuit de curent si-
nusoidal. Se spune în acest caz că s-a efectuat bilantul puterii aparente com-
plexe.
Termenii din membrul stîng se scriu cu semnul plus sau minus, con-
form regulei prezentate în fig. 5. 84.

4...
G" t-fi.f,f„

04 • l,t
-fk{/'

Fig. 5. 84. Regulă pentru scrierea semnelor puterii complexe.

Termenii din membrul drept se scriu cu semnul plus.

TerDl8nul

1
j cu Ck
r2k

poate apare şi cu semnul minus deoarece

1 2 · 2
jWCk 1k = - ~~ •

Bilanţul puterii active în circuit se obţine din relaţia (5.158) egalînd

părţile reale:
 - 384 -

(5 .159)

Bilanţul puterii reactive în circuit se obţine din aceeaşi relaţie

(5 . 158) egalînd părţile imaginare:

(5.160)

5. 8. Metode de rezolvare a circuitelor electrice liniare de curent al-

ternativ sinusoidal

In vederea rezolvării circuitelor electrice de curent sinusoidal, mă­

rimile electrice vor fi reprezentate în complex. Calculele efectuate asupra mă­

rimilor electrice reprezentate în complex se limitează la rezolvarea de ecuaţii

algebrice liniare în care apar mărimi complexe.

Cele mai răspîndite probleme care se cer a fi rezolvate sînt acelea
în care trebuie să se determine curenţii cînd sînt cunoscute impedanţele şi

tensiunile electromotoare ale generatoarelor de tensiune alternativă.

Circuitele electrice prezentate în continuare nu vor conţine generatoa-

re de curent alternativ.
Metodele de rezolvare a circuitelor de curent alternativ sinusoidal
sînt:
- metoda Iul Ohm ;
- metoda impedanţelor echivalente;
- metoda teoremelor Kirchhoff,;
- metoda superpoziţiei;

- metoda curenţilor ciclici;

- metoda potenţialelor la noduri ;
- metoda generatoarelor echivalente de tensiune şi curent.
Pentru verificarea rezultatelor obţinute în urma rezolvării circuitului
electric alternativ se efectuează bilanţul puterilor active, reactive şi aparente
prezentat în paragraful anterior.
 - 385 -

Elementele topologice definite la circuitele de curent continuu se păs­

trează şi în circuitele de curent alternativ sinusoidal necuplate magnetic (nod,

latură, ochi, sistem de ochiuri fundamentale).

5. 8 .1. Metoda legii lui Ohm.

Intr-un circuit RLC serie (fig. 5 .85) în care tensiunea generatorului

ideal de tensiune este:

e E V2 sin w t.

Fig. 5. 85. Circuit RLC serie pentru aplicarea legii lui Ohm.

Se scrie

e u + u + u
R L C.

\
Scrisă în complex se obţine

I
E Rl_+jWLl_+
jWC

sau
 - 386 -

E (R + j X) .l = Z _l •

Expresia :

-E = Z I
-- (5 .161)

Q = Z ..!. pentru E = U

ae numeşte legea lui Ohm în formă complexă .

Mărimile:

Z R + X

imp<'rJ a nţa C'ompl exă lj i reactanţele

1
X X -X = WL-
L C WC
s -:11.1 ddinit anterior.

Metoda legii lui Ohm se aplică în cazul circ uitelor s e rie alimen-
ta te la o singură sursă de tensiune electromotoare.
Prin problemă se cunosc elementele de circuit R, L, C şi tensiunea
electromotoare:

e E l"2 sin ( W t + c/_ ) •

Din expresia tensiunii electromotoare e se obţine direct valoarea efec-

jcl
tivă a t . e.m. E, pulsaţia W şi se poate determina t.e.m. complexă__!:: = 1 e .
Tensiunea electromotoare ..!;; constituie faza de referinţă în reprezen-
tarea fazorială.

Curentul debitat de sursă, rezultă din legea lui Ohm

E E E

Z R + j X
 - 387 -

în care:
R este !"ezistenţa legată în serie ;
XL = W L - reactanţa inductivă ;
1
XC = WC - reactanţa capacitivă.
Căderile de tensiune pe elementele din circuit se determină din :

Defazajul se calculează cu expresia:

f = arc tg ...1L
R

Expresia instantanee a curentului este

i = Y2 I sin (Cut + ci. - <.f) .

Puterea activă reactivă şi aparentă se deduce din expresia

1n final.se trasează în planul complex fazorii tensiunea, curentul , şi

defazajul.

5. 8. 2. Metoda impedanţelor echivalente

Metoda se foloseşte în cazul circuitelor electrice derivate, alimentate

de o singură sursă de tensiune. Impedanţele legate în paralel se echivalează cu
impedanţe Legate în serie. Acestora se aplică metoda Legii Lui Ohm.

Lef;area !n serie a impedanţelor (fig. 5. 86) .

Se scrie că tensiunea la borne este egală cu suma căderilor de ten-
siune pe impedanţe.
 - 388 -

.l g, ~2
o-=.-'----------c::=::::J~-::-::~-t:::::::==it;-- - - - - ~
i:4 .½ ~,..,
(
!L

Fig. 5. 86. Legarea în serie a impedanţelor.

U=U + U + ••..••. +U.

- -1 -2 -n

Impedanţa echivalentă este:

U .!!1 + U + .•. + U Z I + Z I + •.. + Z I

z = - = -=---~2:__ _ _ -n-=- -1:- -~ -ir
-s .!. I I

sau

Z=Z + Z + ..•... + z . (5.162)

-s -1 -2 -n

Legarea în paralel a impedanţelor (fig. 5. 87) .

Fig. 5. 87. Legarea în paralel a impedanţelor .

 - 389 -

Curentul complex l. se determină din:

Dar:

= Z I
-n-n

iar impedan-ţa echivalentă este

I
-n
+--
u

sau

_1_ _ _1_ + _1_ 1

(5.163 '
~P - ~1 2 2 + • .. • • • + ~

In cazul în care n = 2 rezultă

(5.164)

Aplicaţie

Să se rezolve circuitul electric din fig. 5. 88 în care:

~ R .4 ~ B
-0
~
~
.le~
§

Fig. 5.88.
 - 390 -

E = E = 250 V
R = 40Q
X = WL = 15 Q
L 1
X
c = euc
- = 10 .0.
Impedanţa echivalentă a grupului LC rezultă:

jXL (- jXc)
15 (- j 10) = _ 30 j •
EAB = j (XL - Xc) j (15 - 10)

Impedanţa circuitului este

Z = R + E-AB = 40 - 30 j

Iar

z =IEI v{o 2 + 30
2
= 50 O .

Curentul debitat de sursă:

250
40 - 30 j = 4 + 3 j •

Defazajul:

rD X -30 o ,
7 = arc tg 8 = arc tg -:W- = - 36 53 .

Curentul prin rezistor:

I = I
-R - .
 - 391 -

Expresia instantanee a curentului debitat:

i = iR = 5V2 sin [ Wt - (- 36°53')]

sau

i = I
R
= 5 Y2 sin ( W t + 36°53') .

Cllderea de tensiune pe rezistentă :

.!:!R = R .!. = 40 (4 + j 3) şi UR = 200 V .

Căderile de tensiune pe elementele de circuit L şi C.

U = U = U =ZI - 30 j (4+3 j) 30 (3-4 j)

-L -c -AB -AB -

sau

Curenţii prin bobină

30 (3 - 4 j)
2 (4 + 3 j) .
15 r

Curentul prin condensator:

_
u-AB _ 30 (3 - 4 j)
3 (4 + 3 j) •
.!.C - -j X - - 10 j
C

Verificare:

I
-L +I
-C =I
- = 4+3j .
 - 392 -

Puterea aparentă este

§=Q.!.llf 250(4-3j);

§ = 1 OOO - 7 50 j •

Puterea activă:

P = 1 OOO W •

Puterea reactivă:

Q - 750 VAr

Puterea aparentă:

s 1 250 VA ,

Circuitul este capacitiv (Q < O).

In flg. 5. 89 este reprezentată diagrama fazorială.

+j

Fig. 5.89.
 - 393 -

5. 8 .3. Metoda teoremelor lui Kirchhoff

Teoremele lui Kirchhoff cunoscute de la regimul de curent continuu

se aplică şi la circuitele de curent alternativ sinusoidal.
Se vor prezenta ambele teoreme transpuse în complex.

Teorema întîi a lui Kirchhoff aplicată nodului a se exprimă astfel:

Suma algebrică a curenţilor sinusoidali reprezentaţi în complex care circulă

prin laturile legate într-un nod de circuit este egală cu zero.

o• (5 .165)

Se scriu cu plus curenţii complecşi care ies din nod şi cu minus,

curenţii complecşi care intră în nod.
Exemplu: Pentru nodul din fig. 5.90 se scrie

-I +I -I -I -I O.
-1 -2 -3 -4 -5

Fig. 5.90.

Teorema a doua a lui Kirchhoff pentru circuite electrice de curent

alternativ sinusoidal fără cuplaje magnetice se enunţă astfel: suma algebrică
 - 394 -

a căderilor de tensiune complexă pe elementele pasive din laturile unui ochi de

circuit electric este egală cu suma algebrică a tensiunilor electromotoare com-
plexe din laturile ochiului considerat.

sau

(5.166)

în care:
Rk lk reprezintă căderea de tensiunea complexă la bornele rezisto-
rului din latura k;
JW½c lk reprezintă căderea de tensiune complexă inductivă la bornele
bobinei din latura k;

j~C = -~ reprezintă căderea de tensiune complexă capacitivă la bornele

k k condensatorului din latura k;
reprezintă tensiunea electromotoare complexă a sursei ideale
din latura k.
Semnele termenilor se adoptă în raport cu sensul de referinţă al
ochiului şi curenţilor din laturi. Ca exemplu, se va scrie pentru ochiul din fig.
5. 91 teorema a doua a lui Kirchhoff:

Fig. 5.91.
 - 395 -

Ca şi în curent continuu, teorema întîi a lui Kirchhoff se aplica de

(N-1) ori iar teorema a doua de o ori, în care N reprezintă numărul de no-
duri din circuitul electric respectiv iar o reprezintă numărul de ochiuri fun-
damentale din acelaşi circuit. Se scriu L ecuaţii în care conform teoremei lui
Euler, numărul de laturi satisface relaţia:

L N-l + o. (5. !G7)

Me toda se folose ş t e la circuitele ramificate cu una sau mai multe

surse de tensiune şi se aplic ă astfel :
a . Se determină num ă rul de noduri, num ă rul de laturi şi num ă rul cte

ochiuri fundamentale.
b. Se aleg sensuri de ref e rinţă arbitrare pentru curenţii din laturi.
c. Se aleg sensuri de referinţă arbitrare pentru ochiurile fundamen-
tale.
d. Se scriu N- 1 ecuaţii cu teorema întîi a lui Kirchhoff şi o = L-N +l
ecuaţii cu teorema a doua .
e. Se verifică re zultatele cu bilanţul puterilor.
f. Se trasează diagrama fazorială în planul complex.

_f,plicaţie

Să se rezolve circuitul electric din fig . 5. 92 prin metoda teoreme-

lor lui Klrchhoff.
Date:

40 ;wc 1

3
30

e
1
= 10 sin (Wt +
3
7) (V); ~l 5 (- 1 + j) ; e
2
= 12 sin (Wt - !> (V); 1;
2

= + 6 (1 - j).
 - 396 -

ft

3 j/2
R,

R3
"2

E
-f
{J E2
[3 ".z
Lt

Fig. 5.92.

. r
Rezultatele se vor verifica cu bilanţul puterilor şi se va trasa dia- ,
grama fazorială.

Cu sensurile curenţilor şi ochiurilor arbitrar alese în fig. 5. 92 se

scrie:

N - 1 2 - 1 1

ecuaţie cu teorema întîi a lui Kirchhoff şi

o=L-N+l=3-2+1 2

ecuaţii cu teorema a doua a lui Kirchhoff.

o
 - 397 -

Sau prin înlocuire:

(2 + 4 j) .!1 + ( 1 - 3 j) .!3 5 (- 1 + j)

(1 - 4 j) .!2 + (1 - 3 j) .!3 - 6 (1 - j)

Soluţiile sistemului de ecuaţii sînt:

l2
_!
1
= j e şi i
1
= Y2 sin (<.ut + ~) (A)

-j3'Jf
12 = - 1 - J = Y2 e
4
şi i = 2 sin (Wt -
2
3
:) (A)

"'Jf
1 e1 şi 1 = Y2 sin (Wt +'IT) (A)
3

Bilanţul puterilor.
Puterile generate,
Puterea aparentă complexă

5 (-l+j)(-j) - 6(1-j)(-l+j) "" 5-7 j

Puterea activă generată este

5W,

Puterea reactivă generată este

7 VAr
 - 398 -

Puterea aparentă generată:

8,61 VA .

Puterile consumate.

Puterea activă consumată

p
C

egală cu puterea activă generată .

Puterea reactiv ă consumată

3
2 2
Q
C
= E 4.1 - 3.1 -
k=l

2
- 4 ( Y2) - 7 VAr

Puterea aparentă consumată

Diagrama fazorială este prezentată în fig. 5. 93 .

Fig. 5.93. .fz

 - 399 -

5 . 8. 4. Metoda superpoziţiei

Ca şi în curent continuu, metoda are la bază superpoziţia efectelor.

Potrivit acestei superpoziţii, curentul electric dintr-o latură a unui circuit de
curent alternativ sinusoidal reprezintă suma algebrică a curenţilor produşi de
fiecare sursă de t.e. m. din circuit dacă ar acţiona singură în reţea.

Se reaminteşte că se procedează astfel: se menţine succesiv în circuit

numai o sursă, celelalte surse fiind pasivizate (t.e.m. este nulă dar impe-
danţa sursei neschimbată) .

5. 8. 5. Metoda curenţilor ciclici

Rezolvarea circuitelor electrice liniare de curent alternativ se poate

face mai simplu prin această metodă decît cu metoda teoremelor lui Kirchhoff.
De ce? Pentru că numărul ecuaţiilor de xezolvat în acest caz este egal cu
numărul ochiurilor fundamentale o mai mic ca numărul laturilor L (cazul teo-
remelor lui Kirchhoff).
Necunoscutele sînt curenţii ciclici complecşi asociaţi ochiurilor fun-
damentale şi a căror superpoziţie dintr-o latură determină curentul total din
latura respectivă.

Sistemul de ecuaţii scris pentru un circuit compus din două ochiuri

este următorul:

E' (5.168)
-1

z' I, + -22
-21 -1
z• -2
I, = E'
-2

rn care termenii au următoarele semnificaţii:

I~ 1;şi curenţii
ciclici din ochiurile 1 2; şi

z~ 1 respectiv z; 2 reprezintă Impedanţele proprii ale ochiului 1 şi

ochiului 2; Se calculează ca sumă aritmetică a impedanţelor proprii ale ele-
mentelor din laturile ochiurilor respective;
 - 400 -

~~
2 = z; 1 reprezintă impedanţa din laturile comune ochiurilor 1 şi 2;

Se calculează ca sumă algebrică după regula următoare: se adoptă semnul plus

cînd curenţii ciclici J ' şi I' au acelaşi sens prin impedanţa respectivă şi sem-
1 -2
nul minus în caz contrar;
I~ şi E; reprezintă suma algebrică a tensiunilor electromotoare din
laturile ochiului 1 respectiv din laturile ochiului 2; Se adoptă semnul plus pen-
tru tensiunile electromotoare complexe care au acelaşi sens cu sensul curen-
tului ciclic şi semnul minus în caz contrar.
Pentru utilizarea corectă a metodei se procedează astfel:
a. Se aleg ochiurile fundamentale şi sensul curentului ciclic prin fie-
care ochi fundamental;
b. Se scriu ecuaţiile sistemului curenţilor ciclici;
c. Se rezolvă sistemul de ecuaţii obţinînd curenţii ciclici;
d. Se determină curenţii complecşi din laturi prin superpoziţia cu-
renţilor ciclici;
e. Se verifică rezultatele cu bilanţul puterilor.

Aplicaţie

Să se rezolve circuitul electric din fig. 5. 94 prin metoda curenţilor

ciclici.

R,

Fig. 5.94.

1
}(l = 2Q ; R = 1Q ; R = 1 Q · WL = 4 Q · _J_ . - = 4Q ·- - - 30 ·,
2 3 ' 1- '
2
euc ,,., 3
· wc
e I. =- 1O sin ( w t +
31'
4 ) (V ; _g_ = 5(-l+j); e = 12 sin ( C,J t -
1 2
!>;
_g_ = 6(1-j).
2
 - 401 -

a. In fig. 5. 94 s-au ales sensurile curenţilor ciclici şi ochiurile

fundamentale.
b. Ecuaţiile sistemului curenţilor ciclici sînt:

Z. I' + Z' I' = E'

-11 -1 -12 -2 -1

Z' I' Z I' = E'

-21-1 + -22 2 ~

în care:

1
Zi1 R
1
+ R
3
+ jWL
1
+
jt:vC3
=3 :+- j

1 1
z;2 R2 + R3 + jWC
+
jWC =2 - 7 j
2 3

1
_?;~2 = z;l R
3
+
jWC
1 - 3 j
3

Pentru el în latura comuni curenţll ciclici .11• şi

-2
I ' a11 acelaşi sens,
impedanţele ~
2
= z; 1 se scriu cu ph•s:
(3 + j) .li + (1 - 3 j) .1; 5 (- 1 + j)

(1 - 3 j) .l~ + (2 - 7 j) .1; 6 (1 - j)

Rezultl curenţii ciclici:

I' = j şi I' = - (1 + j)
-1 -2

d. Curenţii din laturi se obţin prin superpoziţia curenţilor ciclici.

-I l = -1
I' = j · I = I' = -:-.
·-2 -2 (1 + j) ,· _I
3
= -1
I' + I'
-2 =- 1
 - 402 -

e. Aceleaşi rezultate s-au obtinut cu metoda teoremelor lui Kirchhoff

(vezi aplicaţia de la 5. 8 .3.). Nu mai este deci necesară verificarea cu bilanţul

puterilor.

5. 8. 6. Metoda potenţialelor la noduri

Această metodă se utilizează în circuite electrice liniare de curent

alternativ, cu noduri puţine şi fără cuplaje inductive între bobinele circuitului
respectiv.
Necunoscutele în număr de N - 1 sînt potenţialele exprimate în com-
plex ale celor N - 1 noduri deoarece pentru cel de al N-lea ·nod se adoptă

potenţial de referinţă egal cu zero.

Pentru un circuit cu N = 3 noduri,numărul ecuaţiilor care se scriu
sînt N - 1 = 3 - 1 = 2 ecuaţii. Ecuaţiile sînt

(5. 169)

Y V Y V = I'
-21 -1 " -22 -2 -se 2

în care termenii au următoarele semnificaţii:

V şi v sînt potenţialele exprimate în complex pentru nodul 1 şi 2

-1 - 2
Cel de al 3-lea nod are potenţialul adoptat egal cu zero;
,X şi ,X sînt admitanţele complexe proprii ale nodurilor 1 şi 2.
11 22
Se calculează ca sumă a admitanţelor complexe ale laturilor care concură în
nodul 1 respectiv 2. Se adoptă totdeauna semnul plus;
,X = ,X sînt admitanţele complexe comune nodurilor 1 şi 2. Se
12 21
calculează ca sumă a admitanţelor complexe din laturile care unesc direct
nodurile 1 şi 2. Se adoptă totdeauna semnul minus;
1.;cl şi 1.;c reprezintă curenţii complecşi de scurtcircuit ai nodului
2
l respectiv 2. Se calculează ca sumă a curenţilor complecşi de scurtcircuit al
laturilor care coocură în nodul 1 respectiv 2. Se adoptă semnul plus pentru
curenţii de scurtcircuit care intră în nod şi semnul minus pentru cel care ies
din nod. Curenţii complecşi de scurtcircuit ai laturilor pasive sînt nuli.
 - 403 -

Curentul complex de scurtcircuit al unei laturi este curentul care ar

circula prin latură dacă ar fi scurtcircuitată. Pentru o latură în care există o
sursă de tensiune ideală (fig. 5. 95) acest curent de scurtcircuit este

I (5. 170)
-sca

Fig. 5.95. Curentul de scurtcircuit I

-sca

Necunoscutele principale, curenţii complecşi din laturi; se calculează

cu ajutorul potenţialelor complexe ale nodurilor, determinate din sistemul de

ecuaţii (5.169).
In latura 1 legată între nodul 1 şi, 2 în care este plasată o sursă

ideală de tensiune E (sensul este de la nodul 1 la 2) şi o admitanţă Y (fig.

-1 1
5. 96), curentul corn plex este

I
-1 = -1 E + .Y_l - :i.2 ) •
y ( -1 (5.171)

·s e fac . următoarele precizări în legătură cu semnele:

a. Tensiunea electromotoare E se scrie cu plus dacă are acelaşi
-1
sens cu al curentului I ; în caz contrar se scrie cu minus;
-1
 - 404 -

Y,

Fig. 5.96.

b. Dacă curentul I circulă de la nodul cu potenţial V la nodul cu

-1 4
potenţial v , în
- 2
relaţie V se scrie cu plus
-1
şi
~
V cu minus; contrar, se scrie
cu minus.
Metoda potenţialelor la noduri se utilizează astfel:
a. se alege nodul cu potenţial zero;
b. se scrie sistemul de ecuaţii ale potenţialelor la noduri de forma
(5 .169) şi se rezolvă sistemul determinîndu-se necunoscutele, potenţialele com-
plexe la noduri ;
c. se determin ă curenţii din laturi aplicînd relaţia de forma (5 .171) ;
d. se verifică rezultatele cu bilanţul puterilor .

Aplicaţie

Să se rezolve circuitul electric din fig. 5. 97 cu metoda potenţialelor

la noduri.

Fig. 5.97.
Date:
20·R =5Q · R = 3Q · WL 8'V2sin wt (V) ;
' 2 ' 3 ' 3
E = 8 · e = 10 sin (W t - 'I[) (V);~ 5(1 - j).
-1 ' 2 . 4
 - 405 -

a. 1n fig. 5. 97 s-a ales potenţialul V O şi s-a notat potenţialul

-o
nodului A cu .1\.
b. Sistemul de ecuaţii al potenţialelor la noduri are N-1=2-1=1
ecuaţii de forma:

Y V
-11 -1
= -scl
I

în care admitanţa complexă

este suma admitanţelor din laturile care se leagă la nodul 1.

Deci.

1 1
+--+--
~2 ~3

sau

1 1 1
= -- + ------ + ------
Rl 1 R + jWL
R2 + ·wc 3 3
J 2

sau

1 1 + --"-1__ 34 + 16 j
Xu = 2 + 5 - J 3 + 3 J 2 (3+3 J) (5-j)

Curentul de scurtcircuit este

E -¾ = _8_ + 5(1 - j) 50 - 18 j
I• = ...=L +
-scl Rl 1 2 5 - j 2(5 - j)
R2 .+ --
jWC
2
 - 406 -

Potenţialul complex al nodului 1 rezultă

I'
_ -scl __
_y - - 6 V.
1 X11

c. Curenţii din laturi rezultă:

I = Y ( E
-1 -1 -1
➔ V
-'-O -1
1
- V ) = - -
2
(8 + O - 6) 0 1

1 = v'2 sin uJ t (A) şi I~

1

-l2
S ~ j [ 5(1-j) - 6] ~ - j e

l
3 + 3 j
(O + 6 - o) = 1 - j •
'

i3 = 2 Sin (Wt-li)
4 (A).

Hezultatele se verifică cu bilanţul puterilor:

3 3 2 3 1 2
~ E Illl = ~ Rk Ik + j l: (WLk - WC ) I
k=l -k -k k=l k=l k k

sa11

sa11
8.1 + 5(1-J)(+J) 2 .1
2
+ 5 .1
2 -2
+ 3(y2) + 3 j( f2) 2 - j .1 2
sau
13 + !i j = 13 + 5 j •
 - 407 -

Se constată că puterea activă generată este egală cu puterea activă

consumată,

P = P = 13 W
g C

şi puterea reactivă generată este egală cu puterea reactivă consumata,

g ('
Q =Q = 5 VAr.
5. 8. 7. Metoda generatoarelor echivalente

Un circuit liniar complex poate fi echivalat, în raport cu <luuă borne

A şi B ale sale, printr-un generator echivalent de tensiune complexă U . şi
-ABo
impedanţa internă complexă ZA sau printr-un generator echivalent de curent
- Bo
complex IAB şi admitanţă Internă complexă Y conform fig. 5 .98 a şi b.
- SC -ABo

---------oA
/48

z
....:ABo Z,,,a

¼so

8
b

Fig. 5. 98. Circuit electric reprezentat prin: a. generator echivalent de te11-·

siune complexă; b. generator echivalent de curent complex.

Circuitul electric poate conţine cuplaje magnetice Interioare dar în

cele ce urmează, studiul se limitează la circuite electrice fără cuplaje magne-
tice.

Teorema lui The'venin arată că într-o impedanţă Z legată între

-AB
bornele A şi B (fig. 5. 98 a) se naşte curentul complex:

u
-ABo
(5 .172)
z
-AB
+ z
-ABo
 - 408 -

Se mai numeşte teorema generatorului echivalent de tensiune.

Teorema lui Norton arată că tensiunea între bornele A şi B, cînd se

leag-:i admitanţa XAB (fig. 5.98 b).este

I
-ABsc
(5. 173)

in care:
U este tensiunea complexă de mers în gol a circuitului în raport
-Ano
cu bornele /1. şi B;
.!.Ans/ste curentul complex de scurtcircuit al circuitului în raport cu
bornele A şi B;
Z şi Y sînt impedanţa respectiv admitanţa complexă a reţelei
-ABo -AI3o
pasivizate în raport cu bornele A şi B.
Generatoarele de tensiune şi de curent sînt echivalente între ele. Re-
1aţiilc de echivalenţă sînt:
(5. 174)

1
Z I
-ABo -Anse '-Anse
· I = Y
-ABo -ABo
U şi z
-ABo y
-ABo

/\plicaţie

Pentru circuitul electric din fig. 5. 99 să se determine elementele

generatoarelor echivalente de tensiune şi curent în raport cu latura pasivă Ail

Fig. 5 . .99.
 - 409 -

Date:

1Q ; e 8Y2sin wt (V) ;
1

_g 1 8; e = 10 sin (Gc.)t - ~) (V); _g = 5(1 - j)

2 2

a. Elementele generatorului echivalent de tensiune.

Tensiunea UABo se calculează din circuitul reprezentat în fig. 5 .100.

Fig. 5 .100.

Se determină mai întîi curentul .10 cu ajutorul teoremei a doua a lui

Kirchhoff scrisă pe ochiul o ;
1

Rezultă curentul .lo;

8 - 5(1 - j) 3 + 5 j
2 ·+ 5 - j 7 - j

Pentru determinarea tensiunii QABo se scrie pentru ochiul u :

2
 - 410 -

sau

3 " 5 j 50 - 18 j
li :.cJ-: - H I ~ s - 2
-ABo -1 1 -o 7 - j 7 - j

Impedanţa Z se determină tot din fig. 5.100:

-ABo
1
Hl(H2 + J<..U
"'·'C,2) 2 (5 - j) 10 - 2 j
z ABo 2 + 5 - j 7 - j

Conform teoremei lui Thevenin:

50 - 18 j
u
-ABo 7 - .
I
-AB
= -3
I
z + z 1 - j .
-AB -ABo

Acelatl rezultat s-a obţinut prin metoda potenţialelor la noduri (vezi

!i .h.(i . - Aplicaţie).

Circuitul echivalent cu generator de tensiune este prezentat în fig.

!i .101 a.

,4
A
~s•!.3
4tJ =.fa
z~o ~ y
-A80 R,
1
iAB0 _li,. -Y.-
;c.,-'A
¼so L
-ABs~ L3

B B

Fig. 5.101.
 - 411 -

b. Elementele generatorului echivalent de curenl.

Curentul I se determină din circuitul reprezentat în fig. 5 .102.
-ABsc

R, Rz

t -t
c /.
t
'.4Bsc ~

8 C2

Fig. 5.102.

5(1 - J) 8(5 - j) + 10(1 - j)

5 - j . 10 - 2 j

50 - 18 j
10 - 2 j

Se verifică şi relaţia de echivalenţă:

50 - 18 j
u 7 - j 50 - 18
I = -ABo
-ABsc ZABo 10 - 2 10 -2j
7 - j

Admitanţa:

7 - j
10 - 2 j
 - 412 -

Conform teoremei lui Norton

50 - 18
I
-AEsc 10 - 2
6 V.
y +Y 7 - j 1
-ABo -AE +---
10 - 2 j 3 + 3 j

Acelaşi rezultat s-a obţinut prin metoda potenţialelor la noduri (vezi

5.8.l, - Aplicaţie):

Circuitul echivalent cu generator de curent este prezentat în fig.

G. 101 b.
 - 413 -

CAPITOLUL 6

REGIMUL TRANZITORIU IN CIRCUITELE ELECTRICE

1n capitolele anterioare s-au studiat circuitele electrice într-un regim

permanent de funcţionare. Intr-un regim permanent de curent continuu ten-

siunile şi curenţii au valori constante. 1n circuitele de curent alternativ sinu-
soidal sau nesinusoidal, regimul permanent se caracterizează prin valori con-
stante ale amplitudinilor, tensiunilor şi curenţilor precum şi a defazajelor din-
tre acestea.
Ce reprezintă regimul tranzitoriu în circuitele electrice?
1n fig. 6 .1 s-a reprezentat un circuit electric simplu constituit din
legarea în serie a unui rezistor R şi a bobinei L la o sursă de curent con-
tinuu cu tensiune electromotoare E. lnchiderea circuitului se face prin interme-
diul întrerupătorului :J. La momentul t = O se închide întrerupătorul 'J'.

Fig. 6. I. Circuit electric RL în regim tranzitoriu.

După un interval de timp destul de lung - se spune cînd t este in-

finit - curentul I devine :

E
I -
t = o:> R

adică are o valoare bine definită. Dar înainte de închiderea lui fi curentul era
egal cu zero (circuit electric deschis).
 - 414 -

Intervalul de timp cuprins între închiderea întrerupătorului J(i/ =O)

E ~
;_, i t = infinit (Î
t~ a:>
= - - ) se numeşte interval tran zltoriu.
R
Regimul de func-
ţie.mare al circuitului se numeşte regim tranzitoriu.

Regimul tranzitoriu nu se constată numai la închiderea sau deschide-

rcd unui întrerupător pentru alimentarea unui circuit electric. O variaţie bruscă

a tensiunii de alimentare, conectarea sau deconectarea unor elemente de cir-

cuit active sau pasive, scurtcircuitele etc. pot determina regimuri tranzitorii.

Tensiuni şi curenţi tranzitorii sînt tensiunile şi curenţii din perioada

regimului tranzitoriu. Aceştia depind de timp şi se vor nota cu litere mici: u

Caracteristica principală a regimului tranzitoriu de funcţionare a unui

circuit el ectri.c e~; te că totdeauna are loc la trecerea de la un regim perma-
nent la altul.
Stabilire::i unui regim permanent are loc întotdeauna după un proces
f-ranzHoriu.
Pe11tru că regimul permanent este precedat sau se încheie cu un re-
gim tranzitoriu, studiul acestuia din urmă prezintă o importanţă deosebită. Din
acest motiv, se va studia în continuare regimul tranzitoriu al unor circuite
e\ectri.ce mai des întîlnite: circuitul RL, circuitul RC, alimentate de la surse
de curent continuu.
Pentru a crea o imagine cît mai cuprinzătoare a fenomenului tran-
zitoriu, se va studia intervalul tranzitoriu şi în cazul alimentării unui rezistor R
cu o tensiune electromotoare de curent continuu. Studiul regimului tranzitoriu
se referă la modul în care variază tensiunea şi curentul, în funcţie de timp, la
bornei e elementului de circuit sau în circuitul electric respectiv.
Deoarece în intervalul tranzitoriu sînt anumite momente caracteristi-
ce, este necesar să se introducă notaţii pentru aceste momente:
t = o- momentul care precede închiderea (Întrerupătorul este încă
deschis);
O ~nomentul în care se produce închiderea întrerupătorului (se
consideră durata închiderii egală cu zero);

t = O+ momentul tn care s-a terminat închiderea întrerupătorului;

t = o::;; momentul la care se ajunge după un interval de timp foarte

mare.
 - 415 -

Cu aceste precizări se vor studia în continuare circuitele electrice

notate mai sus.

6.1. Circuitul H.L (fig. 6.1)

Curentul electric în circuitul RL are următoarele valori:

a. t = 0- curentul i(O-) = O deoarece circuitul electric este deschis
(întrerupătorul ;/ este încă deschis) ;
b. t = O+ curentul i(O+) = O este de asemenea ;-:ero şi în momentul în
care s-a terminat închiderea întrerupătorului ';/ la fel ca înaintea închiderii.
că acumulată ~
2
De ce? Pentru energia în cîmpul magnetic al bobinei w L i
m 2

nu poate avea un salt în variaţia sa (se numeşte discontinuitate) deoarece pu-

terea ar trebui să fie extraordinar de mare (infinită). Dar circuitele electrice
întîlnite în practică nu conţin surse sau consumatori de putere infinită. Prin
urmare:

i(O-) i(O +) o.

Curentul electric printr-o bobină nu variază prin salt (discontinuu) în

momentul trecerii de la regim permanent la regim tranzitoriu. In acest caz,
se afirmă că în momentul închiderii întrerupătorului ':t curentul electric nu
variază.

c. t = co curentul i(oo) se stabilizează şi devine egal cu

E
i(oo)
t= oo R

Tensiunea electrică în circuitul R L are două componente: tensiunea

la bornele bobinei L, notată cu uL, şi tensiunea la bornele rezistorului R, no-
tată cu uR.
Tensiunile uL şi u au următoarele valori:
8
a) t C 0-
- tensiunea uL(O-) o,
tensiunea u (O-) O deoarece circuitul electric este deschis.
u
 - 416 -

b. t = O+
Tensiunea u~(O+) = R i(O+) = R • O = O deoarece curentul i(O+) = O.
Tensiunea uL (O+) se deduce din teorema a doua a lui Kirchhoff:

sau

In momentul imediat închiderii întrerupătorului :1,la bornele bobinei,

este o tensiune egalli cu tensiunea electromotoare a sursei.
La bornele unei bobine are loc un salt (discontinuitate) de tensiune în
momentul trecerli de la regim permanent. la regim tranzitoriu.

c. t = 00

Tensiunea

E
R i(oo) R I R-= E
R

După un interval de timp foarte mare se ajunge la un regim per-

manent. La bornele rezistenţei R există o tensiune egală cu tensiunea electro-
motoare a sursei de curent continuu.
Tensiunea uL p:i) = O. Tensiunea la bornele bobinei (presupusă idea-
lli) este nulă -.

Dacă se grupează aceste date tn tabelul 6 .1 se obţine:

Tabelul 6.1

Momentul t UR UL

o- o o o
O+ o o E

00 ~ E o
R
 - 417 -

Expresia matematică a curentului şi tensiunii tranzitorii în circuit RL.

Din tabelul de mai sus, se constată că mărimile electrice• curent şi

tensiune variază în funcţie de timp. Fără a prezenta o demonstraţie matemati-

că, această variaţie se exprimă astfel pentru curent:

t
E - 7:
i(t) - R (1 - e ) (6 .1)

în care:
i(t) - valoarea instantanee a curentului electric prin circuitul RL la
timpul t;
E - tensiunea electromotoare a sursei de curent continuu;
R - rezistenţa rezistorului din circuit;
- timpul. Poate lua diferite valori (Ex.: t = O+ sau t= oo);
e - număr folosit în matematică (e = 2, 73 ... ) ;

- constanta de timp; Se notează cu litera grecească '[ (tau). Se

mllaoară în secunde (s) ;

L - reprezintă inductivitatea bobinei din circuit.

Referitor la constanta de timp 7: trebuie subliniat că această mă-

rime caracterizează viteza de variaţie a mărimilor tranzitorii în circuitul în

care există un regim tranzitoriu. Din punct de vedere teoretic, durata unui
proces tranzitoriu este infinită dar în practică se adoptă această durată ca fi-
ind egală cu t = (4 i 5) 'l .
Expresia matematică 6 .1 este reprezentată grafic în fig. 6. 2 a.

t t
b

Fig. 6 .2. Curentul tranzitoriu (a) şi tensiunea tranzitorie (b)

în circuitul RL.
 - 418 -

Tensitmea electrică la bornele bobinei variază astfel:

E e (6.2)

în c are:
uL (t)-valoarea instantanee a tensiunii electrice la bornele bobinei.
Restul termenilor au fost explicaţi anterior.
In fig. 6 .2 b este reprezentată grafic expresia matematică (6.2).

6.2. Circuitul R.C. (fig. 6 . 3)

Fig. 6. 3. Circuit electric RC în regim tranzitoriu.

Tensiunea electrică în circuitul HC are două componente: tensiunea

1:; iJorn e le condensatorului C notată cu u şi tensiunea la bornele rezistorului
C
H notat,:;_ cu uR.
Tensiunile u şi uR au următoarele valori:
(!

a. t = o-; tensiunea u (O- ) = O deoarece circuitul electric este des-

c
,,,ds prin întrerupătorul 'J şi pe armăturile condensatorului nu există sarcină
<.: I CC' trir~:i .
Tensiunea uR (0-) O de asemenea.circuitul este deschis .
 - 419 -

b.t . . = O+;tensiunea u (O+) = O şi în momentul în care s-a terminat

C
închiderea întrerupătorului ':t la fel - ca înaintea închiderii. De ce? Tot din con-
siderente energetice. Dacă tensiunea u ar avea un salt de tensiune de la t=O-
c
la t=Oi , atunci şi energia condensatorului
2
C u
___
c_
w
e 2

trebuie să prezinte un salt în variaţia sa. Dar la fel ca în cazul bobinei, va-
riaţia bruscă a energiei implică o putere extraordinar de mare (infinită). La
fel şi aici, circuitul electric nu are o sursă de putere Infinită. Prin urmare:

u (O-) u (O+) o
C C

iar în general

u (O+).
C

Tensiunea electrică la bornele condensatorului nu variază prin salt

(discontinuu) în momentul trecerii de la regim permanent la regim tranzitoriu.
In acest caz,se spune că în momentul închiderii întrerupătorului :J,
tensiunea electrică de la bornele condensatorului nu variază.

Tensiunea uR (O+) se deduce din teorema a doua a lui Kirchhoff:

dar

u (O+) O
C

şi rezultă
 - 420 -

In momentul 'imediat închiderii întrerupătorului J, la bornele rezis-

torului este o tensiune egală cu tensiunea electromotoare a sursei.
La boraele unul rezistor dintr-un circuit RC, are loc un salt (discon-
tinuu) de tensiune în momentul trecerii de la regim permanent la regim tran-
zl.t orlu.
c. t =00
Tensiunea

uR (oo) = R l (oo) = R . O = O

deoarece după un timp foarte mare, curentul electric într-un circuit RC de-
vine zero.
Tensiunea

u (oo) = E ;
C

la bornele condensatorului C,exlstă o tensiune egală cu tensiunea electromotoare

a sursei de curent continuu.

Cur•tul electric ·într-un circuit RC are următoarele valori:

a. t = O- curentul 1(0-) = O deoarece · circuitul electric este deschis
de întrerupătorul J.
b. t = O♦ curentul

=--
E
1(0+)
R

deoarece în momentul imediat următor închiderii întrerupătoruluJ :X tensiunea

la bornele rezistorului

prezlntl un salt .
 - 421 -

Curentul electric printr-un circuit RC variază prin salt (discontinuu)

în momentul trecerii de la regimul permanent la regimul tranzitoriu.
c. t ==, curentul i(oo) = O: după un timp foarte mare, prin circuit
nu se mai află purtători de sarcină în mişcare adică cur.e ntul a devenit nul~
condensatorul s-a "încărcat" cu sarcini electrice.
Dacă se grupează datele în tabelul 6 .2 se obţine:

Tabelul 6. 2.

momentul UR u

O- o o o
E
O+
R
E o
00 o o E

Expresia matematică a curentului şi tensiunii tranzitorii într-un cir-

cult RC. Din tabelul de mai sus se constată că şi în circuitul RC, mărimile

electrice curent şi tensiune variază în funcţie de timp.

Fără demonstraţie matematică, această variaţie se exprimă pentru
tensiunea electrică de la bornele condensatorului astfel .

t
- -;z
u (t) E (1 - e ) (6.3)
C

în care:
u (t) - valoarea instantanee a tensiunii electrice de la bornele can-
e densatorului în circuitul RC, la timpul t;
E - tensiunea electromotoare a sursei de curent continuu ;
t - timpul (Ex.: t = O+ , t = = sau t = 3 sec);
e - număr folosit în matematică (e = 2, 73 •.• ) ;
l= RC constanta de timp (R - este rezistenţa rezistorului iar C re-
prezintă capacitatea condensatorului din circuitul RC).
Expresia matematică (6. 3) este reprezentată grafic în fig. 6. 4 a.
 - 422 -

Fig. 6. 4. Tensiunea tranzitorie (a) şi curentul tranzitoriu (b)

în circuitul RC.

Curentul electric prin circuitul RC variază astfel

i(t) (6.4)

în care:
i(t) - valoarea instantanee a curentului electric prin circuitul RC.
Ceilalţi termeni au fost explicaţi mai sus.
In fig. 6.4 b este reprezentatllgraficexpresia matematică (6.4).

6.3. Circuitul R (fig. 6.5)

Fig. 6.5. Circuitul electric R în regim tranzitoriu.

 - 423 -

Pentru acest circuit, se va studia variatia curentului şi tensiunii de

la bornele rezistorului uR în perioada tranzitorie.

Tensiunea electrică uR şi curentul i au următoarele valori:

a. t = O-; tensiunea uR (0-) = O deoarece circuitul electric este

deschis prin întrerupătorul fi.
Curentul i(O-) = O din aceleaşi considerente.
b. t = O+; tensiunea uR (O+) = E. Se obtine scriind teorema a doua a
lui Kirchhoff.
Curentul

E
i(O+)
R

c. t = co ; tensiunea

iar curentul electric

i~) E
- R

aceleaşi valori ca în momentul t = O+.

Tensiunea şi curentul într-un circuit R variază prin salt (disconti-
nuu) în momentul trecerii de la regim permanent la regim tranzitoriu (şi invers).
Expresiile matematice pentru tensiune şi curent se scriu sub forma :

E
E şi (6.5)
- R

Reprezentarea grafică este conform fig. 6. 6 a şi b.

 - 424 -

-+------------t ....... . .,.___________--l_t

Fig. 6. 6. Tensiunea tranzitorie (a) şi curentul tranzitoriu (b) într-un

circuit R.

OBSERVATU:
1. 1n primul moment al închiderii unui circuit, o bobină echivalează

cu o întrerupere de circuit iar un condensator echivalează cu un scurtcircuit.

2. La deschiderea unul circuit care conţine o bobină, se formează un
arc electric între contactele întrerupătorului deoarece curentul electric într-un
circuit HL nu prezintă discontinuitate. In practică, se folosesc scheme de pro-
tecţie împotriva arcului electric şi a arderilor de contacte. 1n cazul întrerup-
toarelor statice (Ex.: tranzistor) pericolul este şi mai mare deoarece poate
distruge elementul de comutaţie statică prin străpungere.

3. In circuitele electrice reale nu se obţin salturile ideale prezentate

deoarece elementele de circuit R, L şi C nu sînt ideale; saltul de curent sau
tensiune este determinat de elementul de circuit predominant în circuit.

6.4. Aplicatu

Aplicaţia 1

1. Să se reprezinte grafic curba de variaţie în timp a curentului în în-

făşurarea releului din fig. 6. 7 .

2. Să se determine timpul de anclanşare şi de declanşare al releului.

 - 425 -

Fig. 6.7.

Date:
R = 400 Q ; L = 6 H; R = 400 Q .
r r
- Curentul de
an
= 12 mA.
anclanşare I
- Curentul de declanşare Idecl = 8 mA.
- Tensiunea de alimentare E = 12 V.
Regimul de funcţionare al releului este comandat de întrerupătorul [/
astfel ca:
- releul să fie închis pe timpul tî = 45 ms ;
- releul să fie deschis pe timpul td = 30 ms.
Ciclul de funcţionare

NITTA:
Contactul k aparţine releului şi este închis cînd releul nu este atras .
Inductivitatea releului L = constantă.
r
REZOLVARE:
1. La închiderea întrerupătorului 'J, releul este anclanşat şi deschide
contactul k. Resortul Impune eliberarea armăturii la întreruperea curentului
prin înfăşurarea releului.
Circuitul electric în care este plasată înfăşurarea releului este un
circuit R L. Deci, curentul va creşte progresiv conform relaţiei

.1..
- R
E
(1 - e
'1 ) (6.6)
r
Lr
în care constanta de timp 'l"= - - •
t Rr
 - 426 -

Cînd atinge valoarea I = 12 mA, armătura este atrasă.

an
La deschiderea întreruplitorului :J, curentul va scade progresiv dar
relaţia este de altă formă:

t.
'[
2
(6.7)

în care

L
'[ r
2 R + R
r

Iar t' se determină din momentul deschiderii întreruptorului 1.

Cînd se ajunge la valoarea Ideci = 8 mA, armătura este eliberată.

Pentru reprezentarea curbei de variatie ascendente a curentului se

înlocuieşte în relaţia (6 .6) şi se obţine

t t
12 15) 15
ian(t) = 400 (l - e 30(1 - e ) (mA).

Constanta de timp

L
f = __r_ = - 6- = 0,015 s 15 ms.
R 400
r

Pentru diverse valori ale momentului t, se determină valoarea cu-

rentului i(t). Rezultatele sînt trecute în tabelul 6 .3.

Tabelul 6,3,

t (ma) o 15 30 45
--
15
t
e 1 0,37 o, 135 0,05

i(t) (mA) o 18,9 26,0 28,5

 - 427 -

Reprezentarea grafic ă a variaţiei curentului crescător i (t) (fig. 6. 8

curba a) s - a făcut pentru intervalul de timp în care întrerurtorul 'J este închis,
adică pentru t = t~ .= 45 ms. Curentul după 45 ms capătă valoarea de I _
1 a n4 :i
= 28, 5 mA determinat ă din curba a (punctul k) .

mA i

Fig. 6.8.

Dacă întreruptorul :J nu s-ar deschide după 45 ms atunci curentul ar

~ontinua să crească pînă la valoarea I = 30 mA.
La des chiderea întreruptorului 'J, curba de variaţie descendentă a

curen tu lui este descrisă de re l aţia (6. 7).

P r in înlocuire se obţine:

t' t'
7: 2 7,5
I' e 28,5 e

deoarece

L
r 6
7:2 = - 40_ 0_ +_ 4_0_0_ = 0,0075 s

sau z-2 = 7, 5 ms şi I' = I

an45
= 2 8 ,5 mA

Analog, rezultatele sînt trecute în tabel ul 6.4.

Tabelul 6.4.

t' (mşl o 7,5 15 30

t'
7,5 1 0,37 0,135 0,018
e
i{t) (mA} 28,5 10,5 3 , 85 0 , 52
 -' 428 -

Reprezentarea grafică a variaţiei curentului descrescător idecl(t) s-a

făcut tot în fig. 6 .8. curba b.
In intervalul t' = td = 30 ms, întreruptorul J este deschis. Curentul
capătă valoarea Idecl , = O, 5 mA determinată din curba b.
30

2. Timpul de anclanşare al releului se determină din- reprezentarea

grafică (fig. 6. 8 curba a) .
Pentru

i 12 mA
an

rezulti

t 8 ms.
an

Analog se determină timpul de declanşare. Din fig. 6. 8 curba b se

obţine:

Pentru

idecl 8 mA

rezultă

tdecl 9, 5 ms •

OBS E HVATll:
I . La bornele înfăşurării releului şi în general la bornele unei bobine
se l, c,11,;ţ în par:tlel o rezistenţă pentru a diminua tensiunea electromotoare de
a11l1tit114ucţif• care apare în înfăşurarea bobinei şi pentru a înlătura arcul elec-
tric '41ritre ,!ontactele întreruptorului din circuit. O tensiune electromotoare de
autoinducţie prea mare poate străpunge izolaţia înfăşurării releului.
 - 429

2. Cu cît rezistenţa legată în paralel este mai mică, cu atît timpul

de declanşare al releului se măreşte (creşte constanta de timp).
3. Pentru a micşora timpul de anclanşare a unui releu, se conec-
tează în serie cu înfăşurarea releului o rezistenţă legată în paralel cu un con-
tact al acestui releu; contactul este închis cînd releul este declanşat şi invers
(fig. 6.9).

..ln/rert/17tor

Fig. 6.9.

Aplicaţia 2

Un circuit electric compus dintr-un condensator C şi un rezistor R ,

1
legate în serie, este conectat cu ajutorul comutatorului k (poziţia l) la o sursă

de curent continuu cu tensiunea electromotoare E şi rezistenţa internă neglija-

bilă. După un timp foarte lung (condensatorul C este "încărcat") comutatorul k
trece în poziţia 2 şi condensatorul este "descărcat" prin rezistenţa R (fig. 6. lU).
2
Condensatorul este iniţial neîncărcat.

Ic

t 'I
C

Fig. 6.10.
 - 430 -

Se cere:
a. Reprezentarea grafică a variaţiei tensiunii şi curentului conden-
satorului în perioada tranzitorie de încărcare şi de descărcare a condensatoru-
lui.
După cit timp de la trecerea comutatorului k în poziţia 2, tensiunea
la bornele lui R atinge valoarea de 50V?
2
Date:
R = 400 Q ; C = 10/-F ; R = 2000 Q E 120V.
1 2
a. Incărcarea condensatorului

Tensiunea electrică la bornele condensatorului C variază conform

relaţlt'i (fi.3):

t
- "1
u E (1 - e )•
C

Inloruind cu datele problemei se obţine

t
4
u 120 (1 - e ) (V) (6.8)
C

în rare ronstanta de timp

6 -3
Z" 400 . 10 . 10 - 4 • 10 s
1

respectiv

r,-
, 4 ms.
1

ln ret.1ţia (6. 8), t este exprimat în milisecunde.

Pentru dive:"."se valori ale momentului t, se calculează cu relaţia (6. 8)
tensiunea la bornele condensatorului u . Rezultatele sînt trecute în tabelul 6. 5.
C
 - 431 -

Tabelul 6.5.

(ms} o 2 4 8 12 16
t
4
e 1 0,61 0,37 0,136 0,05 0,018

u (v) o 47 75 104 114 118

C

i (mA) 300 183 111 40 15 5

C

Tot în tabelul 6. 5 s-au trecut valorile curentului de încărcare al

condensatorului C, calculate conform relaţiei (6. 4):
t
'[
i = -E-e 1
c R
1

sau
t - !..
120 4. 4
ic = --:WO- e (A) sau i
C
300 e (mA) (6 ,9)

Reprezentarea grafic ă a tensiunii la bornele condensatorului u - reta-

c
ţia (6.8)-şi acurentuluide încărcar e a condensatorului i -relaţia (6.9)-este re-
c
dat ă în fig. 6 . 11 a.

t'

ci

Fig. 6.11.
 - 432 -

b. Descărcarea condensatorului

La trecerea comutatorului k în pozitfa 2,apare curentul de descăr­

care prin rezistenţa

R , variabil în timp.
2
De asemenea, tensiunea la bornele condensatorului se modifică în timp
La descărcare, tensiunea electrică la bornele condensatorului C va-
riază astfel:
t'
T i.:.
2 20
u E e 120 e (V) (6.10)
C

în care constanta de timp la descărcare

-6 3
T R C = 10 . 10 . 2000 20 . 10- s
2 2
sau
'l' = 20 ms.
2
Curentul de descărcare este orientat în sens opus curentului de în-
c1îrcare şi se va scrie cu semnul minus.
Variaţia este următoarea:

t'
t'
u T
C 2 120 20
i - --= e (A)
C R 2000

t'
20
i - 60 e (mA)
C

Reprezentarea grafică a celor două mărimi, tensiunea la bornele

coudensatorulul şi curentul în procesul tranzitoriu de descărcare, este redată

în fig. 6.11 b.

b. Din reprezentarea grafică a tensiunii electrice de la bornele con-

1.Ε.,J'\sat·f')rului - egală cu tensiunea la bornele rezistorului R - în procesul de
2
deticttrr.are, se obţine timpul t; = 17 ms pentru u = 50 V.
el
 - 433 -

OBSERVATU:

1. Dacă comutatorul k se comută de pe poziţia 1 pe poziţia 2 şi in-

vers, la intervale de 10 ms, variaţia tensiunii la bornele comutatorului C are
loc conform fig. 6. 12.

Fig. 6.12.

Fenomenul are următoarea evoluţie:

La prima conectare a sursei (condensatorul C este presupus descăr­

cat), tensiunea creşte după curba OA.

După comutarea lui k, are loc procesul descărcării condensatorului;
tensiunea scade după curba AB. Curba următoare după care se face încărcarea

- curba BC - este analoagă cu curba OA dar de această dată procesul de în-

cărcare va începe de la o tensiune iniţială diferită de zero. Curba de încărca­

re şi descărcare periodică obţinută este o curbă în dinţi de fierllstrău.

2. 1n tehnică se foloseşte frecvent ca sursă de curent continuu o

sursă de curent alternativ prevăzută cu un dispozitiv denumit redresor. Ten-
siunea la bornele de ieşire ale redresorului are un caracter pulsatoriu (fig.
6. 13 linia continuă). Dacă la bornele redresorului se conectează un condensa-
tor, tensiunea variază conform liniei punctate din fig. 6. 13.

r<(VV\,,
Fig. 6. 13. Ni velar ea pulsaţiilor de tensiune redresată.

Condensatorul nivelează pulsaţiile de tensiune dîndu-le caracter con-

linuu.
 - 434 -

CAPITOLUL 7

CIRCUITE NELINIARE IN REGIM SINUSOIDAL

Un circuit electric de curent alternativ sinusoidal este neliniar cînd

conţine cel puţin un element de circuit neliniar.
Elemente neliniare de curent alternativ sinusoidal sînt: rezistorul ne-
liniar, bobina neliniară, condensatorul neliniar.
Se vor prezenta aceste elemente neliniare şi conexiuni simple ale
lor alimentate din surse de tensiuni electromotoare sinusoidale.

7 .1. Rezistorul neliniar

Acest element de circuit a fost prezentat în capitolul 3.

Tot în acest capitol s-au indicat principalele rezistoare neliniare:
l ămpi cu incandescenţă, termistoare, varistoare, dioda electronică, dioda semi-
conductoare, dioda Zener, dioda tunel. O răspîndire largă în aplicaţiile prac-
tice o are dioda semiconductoare. Din acest motiv; se va prezenta acest ele-
ment de circuit neliniar şi circuite electrice în care se utilizează dioda semi-
conductoare.

7 .2. Dioda semiconductoare

Un astfel de element neliniar este nesimetric; pentru un sens al cu-

renlului prezintă o rezistenţă diferită de aceea pe care o prezintă în sensul
opus. Caracteristicile diodelor semiconductoare cu germaniu (Ge) şi cu siliciu
(Si) sînt prezentate în fig. 7 .1
 - 435 -

i
6,
_T_r.!!

__ I,_LI
I I
I I
I I

+
(/

I [vj

Fig. 7. 1. Caracteristicile diodelor semiconductoare (Ge şi Si) .

Se constată o creştere foarte ma re a curentului pentru tensiuni miel

aplicate la bornele diodei (caracteristica din cadranul I). Acest curent este Q!!:.
rentul direct iar tensiunea se numeşte tensiune directă.

Curentul direct este de ordinul miliamperilor (poate atinge valori şi

mai mari, zeci, sute de amperi) iar tensiunea directă este de 0 1 1 V ... O, 7 V.
Cînd dioda funcţionează după caracteristica din cadranul III, curentul prin diodă

creşte foarte puţin pentru tensiuni foarte mari aplicate la bornele diodei. Acest
curent este curentul invers şi atinge valori de ordinul microamperilor, (ar
tensiunea se numeşte tensiune inversă şi poate ajunge la sute de volţi.

Dacă dioda se utilizează într- un circuit în care curentul direct este

mare în comparaţie cu curentul invers iar tensiunea inversă este mare în
comparaţie cu tensiunea directă (se mai numeşte tensiunede polarizare directă)

atunci se neglijează tensiunea directă şi curentul Invers. O astfel de diodă este

o diodă ideală. Caracteristica idealizată este prezentată în fig. 7 .2 şi repre-

zintă un exemplu de liniarizare pe porţiuni a unei caracteristici de element
nellniar.
Dioda se poate asemăna cu un întreruptor închis cînd funcţionează

în cadranul I şi deschis în cadranul III. Acesta este motivul pentru care dioda
semiconductoare constituie un element de comutaţie statică.
 - 436 -

I ~
li

IlJ. -o/"-O-

Fig. 7 .2. Caracteristica idealizată a diodei semiconductoare.

Se constată că rezistenţa diodei ideale este nulă cînd dioda conduce

şi infinită cînd dioda semiconductoare este blocată. O aplicaţie foarte răspîndi-

tă în practică o constituie circuitul neliniar cu diodă semiconductoare pentru

transformarea tensiunii alternative în tensiune continuă. Circuitul se numeşte:

7 .3. Redresorul electric

Acesta se compune din sursa de tensiune electromotoare alternativă

e, dioda semiconductoare D considerată ideală şi rezistenţa de sarcină R (fig.

7 .3.).

i I)
r-~--1

R
fi

Fig. 7 .3. Redresorul electric monoalternanţă.

Funcţionarea circuitului electric de redresare se desfăşoară astfel:

în prima semiperioadă a tensiunii electromotoare alternative sinusoidale (fig.
7 .4. a)

e = Em sinW t,
 - 437 -

dioda este polarizată în sens direct (cadranul I) iar curentul în circuit este

e
sin Wt I sin W t.
R m

(l

a
T t'
I
I
-~
111 v;
E..,,,, - -
--r I

/;

T t'

Fig. 7. 4. Variaţia tensiunii electromotoare a sursei (a) şi tensiunii redresate

(b) la redresorul monoalternanţă.

Tensiunea la bornele rezistenţei de sarcină uR se determină cu teo-

rema a doua a lui Kirchhoff scrisă pe ochiul o:

u + u e. (7 . 1)
R a

Dar pentru că dioda s-a considerat ideală (u o) rezultă (fig.7.4b)

a

(7 .2)

In semiperioada următoare, tensiunea electromotoare este negativă

(e < O) iar dioda semiconductoare nu conduce ; se spune că este blocată sau

 - 438 -

întreruptorul static este deschis (fig. 7. 4 a). Curentul. prin circuit şi tensiunea
la bornele rezistenţei R sînt nule.
Pentru această semiperioadă u = o (fig. 7 ,4 b) .
R
In continuare, fenomenul fiind periodic, funcţionarea se repetă.

Valoarea medie a tensiunii redresate (componenta de curent continuu)

este

E
m
=w- 0,318 E
m
• (7 .3)

Acest circuit electric de redresare, pentru că redresează o singură

alternanţă dintr-o perioadă. se numeşte redresor monoalternanţă.

Pentru redresarea ambelor alternanţe se foloseşte circuit electric de

redresare dublă alternanţă: redresorul dublă alternantă. Du.,A &chema de utili-
zare, aC"est tip de redresor este cu priză mediană şi în punte.

Redresorul cu priză mediană (fig. 7 .5) se compune din două surse

de tensiune electromotoare alternativ sinusoidale e şi e (generate într-un
1 2
transformator cu priză mediană), două diode semiconductoare D şi D şi o
1 2
rezistenţă de sarcină R.

.o,

Fig. 7 . 5. Redresorul cu priză mediană.

Tensiunile electromotoare e şi e sînt în opoziţie de fază (fig. 7. 6 a

1 2
şi b) astfel că diodele D şi D conduc pe rînd şi pe durata unei semiperioade.
1 2
 - 439 -

T
t

IJ

Fig. 7 .6. Variaţia tensiunii electromotoare a sursei (a şi b) şi tensiunii re-

dresate (c) la redresorul cu priză mediană.

Tensiunea la bornele rezistenţei de sarcină este pulsatorie dar va-

loarea medie a tensiunii redresate este dublă faţă de redresorul monoalternan-
ţă (fig. 7 .6 c):

2 E
m
= - =11,.-=c- = O, 636 Em (7 .4)

Redresorul în punte (fig. 7 . 7) se compune dintr-o sursă de tensiune

electromotoare e, patru diode semiconductoare (D ;- D ) şi rezistenţa de sar-
1 4
cină R.
Funcţionarea este următoarea (fig. 7 . 8) : în prima semi perioadă, dio-
dele D şi D sînt polarizate direct şi pentru că sînt considerate ideale,
1 4
 - 440 -

tensiunea la bornele rezistenţei de sarcină uR este egală cu tensiunea electro-

motoare e:

Fig. 7. 7. Redresorul în punte.

e
+t.,,, -
.t
T
t

-fm

+fm
~RJKi~~J6En,
I

r/2 T
t

F lg. 7 . 8. Variaţia tensiunii electromotoare a sursei (a) şi tensiunii redresate

(b) la redresorul în punte .
 - 441 -

Dicxiele D şi D nu conduc pentru că sînt polarizate invers (sînt

2 3
"întrerupte").
In semiperioada următoare vor conduce dicxiele D şi D iar D şi
2 3 1
D vor fi blocate; şi în acest caz vom avea
4

Tensiunea la bornele rezistenţei de sarcină uR, respectiv curentul

prin rezistorul R, îşi păstrează sensul ca în prima semiperioadă. Procesul s e
repetă, fenomenul fiind periodic.
Valoarea medie (componenta de curent continuu) este şi aici dublă

faţă de redresorul monoa! ternanţă (fig. 7. 8 b):

2 E
m
u . O, 636 E (7. 5)
Rmed m

PRECIZARI:

1. Redresorul electric reprezintă o parte componentă . a unei surse de

curent continuu (obţinută prin transformarea energiei unei surse de curent al -
ternativ sinusoidal). Pentru circuite electronice, sursa de curent continuu mai
conţine: filtrul de netezire a formei de undă pulsatorie şi stabilizatorul tensiu-
nii redresate şi filtrate.
2. Tensiunea ancxiică de polarizare directă trebuie să ajungă la cite-
va zecimi de volţi pentru a obţine valori importante pentru curentul direct .
Această tensiune anodică se numeşte tensiune de prag şi are următoarele va-
lori:
dicxiă cu germaniu 0,2 ... 0,4 V;
- diodă cu siliciu 0,5 ... 0,7 v.
Pentru tensiuni inferioare tensiunii de prag, dioda se prezintă ca un
întreruptor deschis.
 - 442 -

7 .4. Bobina neliniară

Bobina cu miez feromagnetic din componenţa releelor, electromagne-

ţilor, transformatoarelor şi maşinilor electrice, constituie un element neliniar
în circuitele de curent alternativ sinusoidal. Considerăm o bobină cu miez
feromagnetic compusă din N spire şi rezistenţa electrică r (fig. 7. 9).

i
-
(u- r
L •-
c_ :} N -- . .,
- ~
~ '.j,

Fig. 7.9. Bobina cu miez feromagnetic alimentată cu tensiunea u.

La bornele acestei bobine se aplică o tensiune electrică de alimentare

sinusoidală a cărei valoare instantanee este u.
In regim permanent sinusoidal, prin bobină se va stabili curentul
de valoare instantanee i. La rîndul său, curentul i va da naştere fluxului fas-
clcular f f° Liniile de inducţie magnetică corespunzătoare acestui flux se vor
închide prin circuitul magnetic al bobinei.
Fluxul total dinmiezul feromagnetic (se neglijează fluxul care se în-
chide prin aer) va fi

<f\ NPr•
Fluxul total 'J\ generat de curentul de magnetizare va avea o de-
pendenţă neliniară faţă de acesta (fig. 7 .10).
Reprezentarea grafică respectivă se numeşte caracteristica flux-
curent a bobinei sau caracteristică de magnetizare a bobinei (vezi capitolul 4).
 - 443 -

Fig. 7 .10. Caracteristica de magnetizare a bobinei.

Se observă că pentru o bobină cu miez de fier, în regim alternativ,

caracteristica de magnetizare este o curbl închisă . De aceea se mai numeşte

şi ciclu de magnetizare.
Dacă bobina nu are miez feromagnetic, r,aracteristica este o dreaptă a
cărei pantă este inductivitatea L a bobinei deoarece

Pentru circuitul din fig. 7. 9 se scrie cu ajutorul teoremei a doua a

lui Kirchhoff că

în care prodUBul r i este căderea de tensiune pe rezistenţa bobinei r iar uL

căderea de tensiune inductivă.

Dacă tensiunea la borne este sinUBoidală

u U Y2 sinW t

şi se neglijează căderea de tensiune pe rezistenţa bobinei, atunci tensiunea uL

va fi sinusoidal ă :
 - 444 -

Dar tensiunea uL este creată de variaţia în timp a fluxului 'f t. Prin

urmare şi acesta va avea o variaţie sinusoidală. Se demonstrează că:

sin (W t - 'IT_) ,.., sin ( W t - 'I[) (7 .6)

2 'I' max 2

şi fluxul util maxim este

(7. 7)
q>max 4,44 r

iar fluxul fascicular maxim,

<I> (7 .8)
fmax 4,44 fN

In fig. 7 .11 s-a reprezentat variaţia în timp a tensiunii uL care se

poate considera ca fiind tensiunea de la bornele bobinei dacă se neglijează că­

derea de tensiune pe rezistenţa bobinei . S-a reprezentat în fig. 7 .11 variaţia

în timp a fluxului total 1\. Forma sinusoidală a acestui flux ft este determina-
tă de forma tensiunii u L ca urmare a legii inducţiei electromagnetice. Folosind
ciclul de magnetizare se poate determina printr-o construcţie grafică punct
cu punct curba curentului în funcţie de timp.

Fig. 7 .11. Variaţia în timp a tensiunii uL,fluxului total <ft şi curentului i prin
bobina cu miez feromagnetic.
 - 445 -

· Se procedeazâ în modul următor; pentru un moment t oarecare, se

deduce din curba sinusoidală, fluxul '/\ corespunzător (punctul !),Corespunzător
acestei valori, se deduce din ciclul de magnetizare valoarea lui i (punctul 2).
Se transpune valoarea lui i (punctul 2) pe axa ordonatelor (punctul 2').
Dar această mărime reprezintă valoarea curentului i la momentul t ( pune-
tul 3). Se procedează asemănător pentru alte momente.
Observaţii . 1. Din cauza fenomenului de saturaţie,curentul este pu-
ternic deformat, prezentînd un maxim ascuţit.

2. Din cauza ciclului de magnetizare, curentul trece prin zero (va-

lori crescătoare) înaintea flwc ului pe care îl produce.

7. 5. Condensatorul neliniar

Permitivitatea dielectricilor folosiţi în condensatoarele obişnuite: mica,

hîrtie, stir.oflex etc., este constantă şi nu depinde de intensitatea cîmpului e-
lectric. Dielectricul feroelectric nu mai are permitivitatea constantă, aceasta
depinde de intensitatea cîmpului electric stabilit între armăturile condensatorului.
Consecinţa este că sarcina electrică variază neliniar în raport cu tensiunea a-
plicată la bornele condensatorului (Fig.7 .12.

Fig. 7 .12. Caracteristica sarcină - tensiune la condensatorul

neliniar.
 - 446 -

Condensatoarele care folosesc un dielectric cu o caracteristică ne-

liniară se numesc condensatoare neliniare sau varicap (condensatoare cu capa-
Pitate variabilă) .
Dacă tensiunea la bornele condensatorului are o variaţie sinusoidală

de forma:

u = UV2 sinu.> t

atunci sarcina electrică va avea o variatfe în timp care se poate determina

pe cale grafică.

In fig. 7 .13 se construieşte punct C'U punct variaţia sarcinii elec-

trice în funcţie de timp după caracteristica sarcină-tensiune şi după graficul al-
ternanţei pozitive a tensiunii sinusoidale.

Fig. 7 .13. Variaţia sarcinii electrice q şi a tensiunii u în funcţie

de timp la condensatorul variabil.

Pentru reprezentarea tensiunii din fig. 7 .13 a şi b s-a folosit aceeaşi

scară.
 - 447 -

In graficul din fig. 7 .13 c, este reprezentată sarcina electrică la

aceiaşi scară ca în caracteristica sarcină-tensiune (fig. 7 .13 b). Axa w t s-a
reprezentat în prelungirea axei u .
S-a procedat astfel:
T T T
S-au ales valori pentru t egale cu , , respectiv pentru u.) t
12' 6 4
'IT
egale cu 6 ' 'IT ..'.II.
3 ' 2 •
S-au determinat valorile instantanee corespunzătoare ale tensiunii de
la bornele condensatorului (abscisele punctelor a, b, c). Valorile respective ale
tensiunilor sînt transpuse în caracteristica sarcină-tensiune (punctele a , b ,c )
1 1 1
din fig. 7 .13 a. Ordonatelor punctelor a , b , c le corespund în fig. 7 .13 c,
1 1 1
punctele a , b , c .
2 2 2
Aceste puncte sînt valorile instantanee a sarcinii electrice q de pe
armăturile condensatorului pentru valorile lui c,J t egale cu .1I..
6 ' 3
..1L şi -1
2 .
Se construieşte astfel în fig. 7 .13 c portlunea de grafic Oa b c şi
2 2 2

Caracteristica sarcină-tensiune este simetrică în raport cu originea

axelor ceea ce determină ca alternanta negativă din graficul sarcină-timp să

fie simetrica alternantei pozitive.

OBSERVATIE:

Un condensator neliniar poate fi utilizat într-un circuit de curent al-

ternativ pentru a schimba un semnal de formă sinusoidală (în acest caz ten-
siunea), într-un semnal de formă nesinusoidală (în acest caz sarcina electrică)
 - 448 -

CAPITOLUL 8

SCHEME ECHIVALENTE A ELEMENTELOR NELINIARE

PENTRU SEMNAL MIC

Curentul electric constant în timp I A printr-un element neliniar (de

exemplu printr-o diodă semiconductoare) se deduce din caracteristica volt-am-
per (fig. 8 .1 a) şi este determinat de tensiunea constantă în timp U A, aplicată
la bornele acestui element neliniar. Punctul de pe caracteristică de coordonate
UA şi IA se numeşte punct static de funcţionare (prescurtat PSF).

Fig. 8 .1. Caracteristica volt-amper a diodei (a). Variaţia

tensiunii uA(b).Variaţia curentului i A (c).

Presupanem că tensiunea la bornele diodei semiconductoare variază în

timp cu frecvenţă joasă în jurul PSF, conform fig. 8 .1 b. Vom nota această

tensiune variabilă în timp cu uA.

Curentul electric i A, corespunzător tensiunii u A, va fi un curent va-
riabil în timp; variaţia în timp este redată în fig. 8 .1 c.
 - 449 -

Graficul de variaţie în timp a curentului i A s-a construit punct cu

punct, în funcţie de tensiunea variabilă în timp u A de la bornele elementului
neliniar, folosindu-se caracteristica volt-amper neliniară iA = f(uA) din fig.
8 .1 .a.
Se observă că variaţia în timp a curentului electric i A (fig. 8 .1 c)
prin dioda semiconductoare nu este asemenea cu variaţia tensiunii u A. Curentul
este distorsionat, această distorsionare sau deformare. fiind provocată de ca-
racteristica neliniară a elementului semiconductor.
Dacă tensiunea uA are variaţii mici în jurul PSF, atunci curentul
iA are de asemenea variaţii mici iar forma de variaţie va fi foarte asemă­

nătoare cu a tensiunii uA.

Prin urmare, cînd variaţiile tensiunii u A sînt mici, se poate aproxi-
ma caracteri11tica volt-amper în jurul PSF prin tangenta dusă la caracteristi -
că în punctul PSF (fig . 8 . 2 a) .

Fig. 8. 2. Liniari zarea caracteristicii diodei (a). Variaţia tensiunii u A(b).

Variaţia curentului i A (c) .

Deci, pentru variaţii miel şi frecvenţă joasă a tensiunii la bornele

unui element neliniar, caracteristica de funcţionare în PSF se poate înlocui
printr-o dreaptă, tangenta în PSF.
 - 4 50 -

Altfel exprimat, caracteristica nelmiară s - a tc t.:hiva lat printr-o ca-

r a c teristică liniară ceea ce este Identic cu echivalarea elementului neliniar
printr-un element liniar.
Din fig. 8 .2 b şi c, se remarcă asemănarea dintre variaţia în timp
;i tensiunii u A şi a curentului i A prin elementul liniari zat .
In concluzie, pentru variaţii mici şi joasă fr~?venţă a tensiunii elec-
trice (semnal mic), elementele neliniare se pot înlocui prin elemente liniare.
Schemele electrice în care s-au înlocuit elementele neliniare cu ele-
mente liniare, se numesc scheme electrice echl valente.
Se vor prezenta în continuare schem ele electrice echivalente pentru
dou ă elemente neliniare, foarte utilizate în aplicaţiile practice, dioda semicon-
ductoare şi tranzistorul bipolar.

8 . 1. Schema echivalentă a diodei pentru semnal mic şi joasă frec-

Se va studia funcţionarea circuitului e leclric din fig . 8 .3 (a) care con-

irn e c: a element neliniar dioda semiconductoare D.

R
R

Fig . 8 .3. Circuitul electric cu diod ă (a) şi circuilul echivalent (b).

Pentru fixarea punctului static de f u ucţlonare PSl-', s-a introdus în

lt1Fcwt sursa de tensiune electromotoare continuă 1-. A

Semnalul mic este produs d e sursa de tensiunf: e iec lromotoare alter-

nativa e , a cărei expresie este:
a
 - 451 -

2
ea 14, 1 Y2 sin ; t (mV)

iar reprezentarea grafică este în fi~. 8.4 b.

Cînd sursa e lipseşte din circuit, dicxla D funcţionează în PSF fixat
a
de sursa de tensiune continuă EA ~ O, 7 V şi de rezistenţa de sarcină R
A
=
= 11,1 Q.

Coordonatele PSF se determină prin rezolvarea grafică a sistemului

de ecuaţii:

(8 .1)

în care prima ecuaţie s-a obţinut scriind teorema a doua a lui Kirchhoff pe
ochiul o în lipsa sursei e (fig. 8 .3 a), iar cea de a doua este ecuaţia ca-
a
racterlsticii dicxlei din fig. 8 .4 a.

Fig. 8 .4. Caracteristica dicxlei (a). Variaţia tensiunii ea (b). Variaţia

corespunzătoare a curentului I (c) .
a
 - 452 -

La intersecţia dreptei de sarcină cu graficul caracteristicii diodei se

obţine:

O, 43 V şi IA 24 mA.

Rezistenta statică a diodei în PSF este

R
• 0,43 V 0,43 V
18 0 (8.2)
s 24 mA 0,024 A

Regimul dinamic al circuitului electric din fig. 8 .3 a se caracteri-

zează prin f1D1cţionarea sursei de semnal mic e .
a
Teorema a doua a lui Kirchhoff aplicată pe ochiul o se scrie ast-
fel:

(8.3)

La bornele diodei D, va apare un semnal mic provocat de sursa e .

a
Se notează tensiunea anodică a semnalului mic de la bornele diodei
D cu UA.
Tenshmea anodică se scrie în acest caz, astfel:

(8.4)

Semnalul mic 6 uA variază sinusoidal în timp cu frecventa ten-

siunii de semnal mic e :
a

2'lî
sin T t
 - 453 -

Curentul anodic, corespunzător tensiunii uA ,este

(8.5)

în care, .6 iA este variaţia curentului anodic fată de valoarea din PSF, egală
cu IA.

Rezistenţa dinamică din PSF a diodei se defineşte din triunghiul

ABC:

(8.6)

Dacă se introduce Ll i A din această relaţie, i A din (8. 5) şi u A din

(8. 4) în ecuaţia (8. 3) se obţine:

Dar:

şi
(8.8)

E = RI + U (ecuaţia valabilă în PSF)

A A A

Prin înlocuire şi reducerea termenilor, se obţine o relaţie între va-

riaţiile tensiunii şi curentului:
 - 4 54 -

Dacă se introduc următo a rele notaţii:

i şi u (8 .10)
a :.i

se obţine

e LU ~ r i (8.11)
a a d a

Această ecuaţie sugerează circuitul echivalent din fig. 8 .3 b care

se obţine în modul următor:

- Se înlocuieşte dioda semiconductoare prin rezistenţa dinamică rd

calculată în PSF; noua schemă obţinută reprezintă schema echivalentă a diodei
pentru semnal mic şi joas ă frecvenţ:1;

- Se suprimă din circuit sursa de alimentare în curent continuu.

Calculul circuitului echivalent din fig . 8. 3 b

Rezistenţa dinamică r d se determin ă grafic din triunghiul ABC (fig.

8 .4 a).

(0 1 48 - 0 1 39) V
1,25 k.0. (8.12)
(O, 28 - O, 21) mA
PSF

Curentul anodic i Acesta constituie componenta alternativă a curen-

a
tului anodic.
Aplicînd teorema a doua a lui Kirchhoff pe ochiul o al circuitului
1
echivalent din fig. 8 .3 b, se obţine:

.r.::- 2'lT
e
a
14, 1 r 2 sin T t
i
a R + r 11, 1 + 1 2 50
d

adică un curent cu valoareaefectivă 1 = .11, 1 fA, în fa„ a ,~ u semnalul aplicat.

3
Variaţia în timp a lui i este prezentată în fig; . 8 . 4 c .
a
 - 455 -

Precizări:

S-au folosit notaţiile următoare:

I A, UA - mărimi conatan te în timp, coordonatele PSF ;

i ' u variaţiile curentului şi tensiunii la bornele diodei semi-
a a
conductoare;

2'îT
i
a
I
a
Y2 sin T t

(8.13)

21î
u
a
= ua Y2 sin T t

în care I şi
U sînt valorile efective ale acestor variaţii;
a a
i A, uA - suma dintre mărimile de curent continuu din PSF şi varia-
ţiile lor în regim dinamic;

iA I
A + Ai A I
A
+ i
a
(8.14)

E - tensiunea electromotoare a sursei de curent continuu pentru

A
fixarea PSF;
e - tensiunea electromotoare a sursei de semnal de valoare efec-
a
tivă E , adică
a

2
e E
a
V2 sin 'IT t
T
E Y2 sin Wt.
a a

8 .2. Schema echivalentă a tranzistorului pentru aemnal mic şi Joasă

frecvenţl

Tranzistorul este un element de circuit comandat cu mai multe borne

de acces.
 - 456 -

Se numeşte element de circuit comandat, .e lementul de circuit pentru

care mărimile electrice (tensiune, curent) definite pentru anumite borne, de-
pind de m ă rimile electrice definite pentru alte borne.
Tranzistorul bipolar este un dispozitiv semiconductor bipolar (cu
conducţie prin electroni şi prin goluri) cu trei borne de acces (terminale). In
fig . 8. 5 a este prezentat tranzistorul PNP iar în fig. 8. 5 b, tranzistorul NPN.

Fig. 8. 5. Tranzistorul PNP (a) şi tranzistorul NPN (b).

Bornele de aceea au următoarele denumiri:

Borna B - bază, borna C - colector şi borna E - emitor.
Tensiunile dintre borne au următoarele denumiri:
uc E - tensiunea colector-emitor;
uBE - tensiunea bază-emitor ;

uCB - tensiunea colector-bază _;

•itr r ll r en ţii se numesc astfel:

iB curentul bază;

ic - curentul colector;
i - curentul emitor.
E
Curenţii prin bornele unui tranzistor satisfac relaţia:

(8 . 15)
 - 457 -

Curentul de colector depinde de curentul de baz ă ; cu cît este mai

mare curentul de ba ză cu atît mai mare este curentul de colector:

(8. 16)

în care f este factorul de amplificare al curentului de baz ă . Aceast ă depen-

denţă dintre curentul de colector şi curentul de bază permite tranzistorului să

funcţione z e în regim de amplificare .

Cînd tranzistorul funcţionează ca amplificator, semnalul de intrare se
aplic ă între dou ă dintre cele tr'ei terminale.
Semnalul de ieşire se va obţine între două din cele trei terminale
astfel că unul dintre terminale este comun.
In fig. 8. 6 a, b, c s-au prezentat conexiunile tranzistorului NPN.
a. emitor comun ;
b. ba ză comună;

c. colector comun.

{' ~
✓ir..
{'~E
c
~ 'i
B c

(
'c ic 'E B
i11

llec
'~
'z'c
lles
'B
uae
Uce
~ le
t)
f 8 t'
« I, e

Fig. 8 .6. Conexiunile tranzistorului NPN: a - emitor comun; b - bază

comună; c - colector comun.

Pentru funcţionarea ca amplificator, se foloseşte conexiunea emitor

comun.
 - 458 -

Regimul static de funcţionare pentru tranzistorul bipolar NPN, cone-

xiunea emitor comun, este fixat de curenţii iE, i , ic respectiv tensiunile
8
uCE' u E şi uCB (fig. 8.6 a).
8
Legătura •între curenţi este stabilită de teorema întti a lui Kirchhoff:

i + i
B C

iar tensiunile satisfac teorema a doua a lui Kirchhoff:

1n flg. 8. 7 s-au reprezentat familiile de caracteristici statice pentru

tranzistorul bipolar NPN conexiunea emltor-comim.

Fig. 8. 7. Caracteristicile statice pentru tranzistorul bipolar

NPN - emitor comun.

1n regim dinamic de funcţionare, relaţiile dintre tensiunile variabile

în timp şi curenţi de aaemenea variabili în timp vor fi în general neliniare
pentru că tranzistorul este un element neliniar. In anumite condiţii, relaţiile

se pot llniariza. Aceste condiţii sînt îndeplinite pentru semnal mic şi joa ■ 1

frecvenţă. Llniarizarea relaţiilor dintre tensiunile şi curenţii de joaalHrecventă

 - 459 -

şi amplitudine mică (semnal mic) creează posibilitatea înlocuirii tranzistorului

bipolar printr-o schem ă echivalentă. Procedeul de înlocuire se aseaml!.nă cu
procedeul de la dioda semiconductoare.
Se consideră funcţionarea tranzistorului într-o schemă de amplificator
(fig. 8. 8). Pentru fixarea PSF, se utilizează două surse de curent continuu:F B
şi Ec

Fig. 8 . 8. Schem ă de amplificare cu tranzistor NPN.

S-a plasat în circuitul de polarizare a bazei, sursa de semnal mic

cu tensiune electromotoare:

e
a
E
a
Jl'2 sin Wt.

Dacă lipseşte această sursă , atunci tranzistorul are un regim static

de funcţionare impus de tensiunile electromotoare EB şi EC şi de rezistenţe­

le RE şi RC.
Curenţii şi tensiunile pentru PSF se notează cu:
 - 460 -

1n prezenta sursei de semnal alternativ sinusoidal e , valorile cu-

a
renţilor şi tensiunilor din PSF se modifică.

Noul regim de funcţionare se numeşte regim dinamic iar curenţii şi

tensiunile din acest regim se prezintă sub forma:

(8 .17)

Aici mărimile
ib, i , u şi ube reprezintă variaţiile faţă de valo-
c ce
rile caracteristice ale PSF (punctul P din fig. 8. 9 c).

't m.4
b

t'

I lfEf°b'VI 12
I I

+
r
t
Fig. 8. 9. a. Variaţia curentului -i ; b. Variaţia curentului ib;
c. Variaţia tensiuiiii u .
ce
 - 461 -

Mărimile ib, ic, uce şi ube variază sinusoidal în timp avînd frec-
venţa egală cu frecvenţa semnalului. De asemenea, aceste mărimi reprezintă

mici variaţii (pe care le vom nota cu 6.) ale curenţilor şi tensiunilor iB,iC,
uCE şi uBE. Se scriu astfel:

. i · u
' C ' ce

Cu aceste notaţii,relaţiile (8 .17) se scriu:

(8.18)

Din fig. 8.9 se observă că mărimile i şi i sînt în fază cu t.e.m.

C b
e iar u (variaţia tensiunii de colector) este defazată cu 'fT radiani faţă de
a ce
această t.e.m.

Dacă aplicăm teoremele lui Kirchhoff circuitul de amplificare din

fig. 8 . 8 rezultă:

(8.19)
 - 462 -

Dacă se înlocuiesc curenţii şi tensiunile cu expresiile:

IE IE + le ; lB = IB + lb ; IC IC + lc ·' uBE = UBE + ube şi uCE

rezultă:

I +i I +i +I +l
E e C c B b
(8.20)

Dar în regim static de funcţionare (PSF), prin aplicarea teoremelor

lui Klrchhoff, se obţin ecuaţiile de funcţionare:

(8 .21)

Identlflcînd şi reductnd termenu în relaţllle (8 .20) se obţin ecuaţţile

'
pentru regimul dinamic şi semnal mlc de joasă frecvenţă:

l
e = l C + lb

(8 .22)
 - 463 -

Aceste relaţii ne sugerează schema echivalentă din fig. 8 .10. Se

remarcă disparlţi;i. surselor de curent continuu.

Fig. 8 .10. Schema echivalentă a amplificatorului cu

tranzistor NPN.

Dacă se consideră !;>orna emitor e ca o bornă dublă,atunci schema

pentru semnal mic şi joasă frecvenţă a tranzistorului bipolar se poate asimila
cu un circuit cu patru borne de acces - denumit cuadripol - între mărimile

de intrare şi ieşire existînd dependenţe liniare (fig. 8 .11).

~\ 0--
11

Fig. 8 .11. Tranzistorul bipolar asimilat cu un cuadripol. ·

Aceste dependenţe liniare se scriu sub forma unui sistem de ecuaţii

în care se folosesc parametrii hibrizi (notaţi cu "h"). Denumirea lor provine

din faptul că natura lor nu este omogenă.
 - 464 -

Variabilele independente în sistemul de ecuaţii cu parametrii "h" sînt

tensiunea de intrare (în acest caz ub ) şi curentul de ieşire (în acest caz i )
e , C
Sistemul de ecuaţii este următorul :

.(8.23)
i
C

C oe ficienţii h , h , h şi h - parametrii hibrizi - se defi-

1 le 12e 2 le 22 e
r,esc astfel:

(8.24)

h
lle
uCE=const.

Se mai notează h = h. .
I le 1e
Se numeşte impedanţă de intrare (input) cu bornele de ieşire c şi e
srurtci;:cuitate; se măsoară în ohmi .

h
12e
= ---11L
u
u
ce
I I c= O
=,
,1i =O iB=const.
(8 .25)

b B
Se notează şi h =h ;
12e re
Se numeşte factor de transfer invers (reverse) sau reacţie în ten-
siune, cu intrare în gol; arată influenţa tensiunii de ieşire asupra tensiunii de
intrare; este adimensional.
i
h = -c- (8.26)
21e ib
uCE=const
Se notează şi h 21 e = hfe;
se numeşte factor de transfer direct (forward) sau amplificare în curent cu
ieşirea în scurtcircuit; este adi17'enslonal.
i
_c_ (8.27)
u
ce I =O
b

Se notează şi
 - 465 -

se numeşte admitanţă de ieşire (output) cu intrare în gol ; se măsoară în si•

mens (ohm- 1 ).
Indicele parametrilor "h" notat cu e arată modul de conexiune
tranzistorului (emitor-comun).
In cea de a doua notaţie, primele litere a indicilor pa_rametrilor "I·
reprezintă iniţiala cuvîntului în limba engleză.

Din ecuaţiile (8.23) se poate construi schema echivalentă a tranzisto1

lui NPN cu emitor comun (fig. 8 .12).

b i.6 /2,,e ic C'

C. 17126' UctJ

t1
1721eib /222e
).M

Fig. 8 .12 . Schema echivalentă cu parametrii "h" a tranzistorului

NPN.

Inlocuind tranzistorul prin schema sa echivaleut: 1• c-u parametrii I,

în fig. 8 .10 1 se obţine schema echivalentă a amplificatorului pentru regimul di

namic la semnale mici (fig. 8 .13).

I, , /Jllc'
t~

+
/)12e 1/ee t
l'
r --------------~
Fig. 8. 13. Schema echivalent.:l a lcl.mplificatorul.tJi pentru S()mo.ile
mici.
 - 466 -

Această schemă liniarizată se calculează cu metode de rezolvare a

circuitelor de curent continuu.
Metoda cea mai indicată este metoda potenţialelor la noduri .
Spre deosebire de circuitele de curent continuu la care se cerea de-
terminarea curenţilor din laturi, cînd se cunoşteau tensiunile electromotoare, în
cazul acestor scheme se cere determinarea altor mărimi. In cazul amplifica-
toarelor de joasă frecvenţă şi semnal mic cu tranzistor în conexiune emitor
comun, mărimile sînt:
- amplificarea de tensiune ;
- amplificarea de curent;
- rezistenţa de intrare;
- rezistenţa de ieşire.

Pentru amplificatorul studiat,aceste mărimi se definesc astfel:

- amplificarea de tensiune:

A (8.28)
u

- amplificarea de curent:

(8 .29)

- rezistenţa de intrare:

(8.30)

- rezistenţa de ieşire:

u
ce
8 e = -i-. (8 .31)
C
 - 467 -

CAPITOLUL 9

LINil ELECTRICE LUNGI

Elementele de circuit analizate sînt considerate ca elemente concen-

trate ; rezistenţa electrică este concentrată în rezistorul ideal, inductivitatea în
bobina ideal ă iar capacitatea în condensatorul ideal.
Circuitele electrice care se compun din elemente de circuit concen-
trate se numesc circuite electrice cu constante concentrate.
In realitate, nu există circuite cu elemente concentrate. De exemplu
o bobină este caracterizat ă printr-o inductivitate şi o rezistenţă electrică; la
frecvenţe înalte, capacităţile dintre diferitele spire ale bobinei nu se mai
echivalează cu o capacita te între bornele bobinei .
Circuitele electrice în care rezistenţele, inductivităţile şi capacităţile

electrice nu mai sînt concentrate - cînd fiecare porţiune mică a circuitului este
caracterizată printr-o rezistenţă , inductivitate, capacitate - se numesc circuite
cu constante repartizate .
Studiul circuitelor cu constante repartizate nu se mai face -cu meto-
de cunoscute, nu se identifică noduri, laturi sau ochiuri. De asemenea, teore-
mele lui Kirchhoff nu pot fi aplicate în forma lor cunoscută.

Circuitul electric nu mai are porţiuni neramificate în care curentul

s:1 fie constant. In cazul circuitelor electrice cu coµstante repartizate, din fie-
care porţiune mică a circuitului se derivă cur enţi către alte porţiuni ale cir-
cuitului.
O categorie importantă de circuite electrice cu constante repartizate,
o formează liniile electrice lungi.
Se compun din două sau mai mu"tte conductoare drepte, paralele, avînd
secţiune uniformă, izolate între ele.
Fiecare mică porţiune din linia electrică lungă are o rezistenţă elec-
trică, o inductivitate electrică.
 - 468 -

Tot această mică porţiune de circuit are în raport cu porţiunea veci-

nă o capacitate şi o conductanţă electrică.

Schema unei linii electrice lungi şi circuitul echivalent sînt prezenta-

te în fig. 9 .1 a şi b.

"
Fig. 9 .1. Linie electrică lungă; a. Schemă ; b. Circuit echivalent.

Prin urmare, în cazul liniilor electrice lungi, se pot introduce ele-

mente noi de circuit: rezistenţa liniei pe unitatea de lungime, inductivitatea li-
niei pe unitatea de lungime, capacitatea liniei pe unitatea de lungime şi conduc-

tanţa liniei pe unitatea de lungime.

Dacă se consideră lungimea liniei egală cu I, atunci elementele de
circuit repartizate vor fi

-1L L G
şi Gl = -1- •
I

9 .1. Fenomene pe linii electrice lungi

Prin studiul liniilor electrice lungi, se urmăreşte:

- cunoaşterea repartizării curentului şi tensiunii în lungul liniei ;

- cunoaşterea mărimilor caracteristice la bornele de intrare şl de
ieşire ale liniei.
Metoda constă în deter,ninarea într-un punct de pe linie a tensiunii
şi curentului. Apoi prin metode matematice, care nu vor fi aplicate deoarece
 - 469 -

depăşeşte nivelul de înţelegere, se calculează repartiţia

curentului şi tensiunii în lungul liniei întregi,relaţille între tensiuni şi curenţi

la intrarea respectiv la ieşirea liniei electrice lungi. Se obţine astfel o carac-

terizare globală a liniei.
Studiul se simplifică dacă se consideră o linie lungă ideală, adică o
linie cu rezistenţa R egală cu zero şi conductanţa Gl egală cu infinit; linia
1
conţine numai capacitate şi inductivitate repartizată.

In practică,se pot întîlni astfel de linii; sînt liniile alimentate cu ten-

siuni de frecvenţe înalte la care rezistenţa şi conductanţa se pot neglija în
raport cu impedanţa inductivă sau capacitivă.

In fig. 9.2 a este prezentată o linie electrică lungă ideală.

Fig. · 9.2. Linia lungă ideală.

La momentul t = O, se închide întreruptorul ;J_ Prima capacitate a

primei porţiuni se încarcă prin inductivitatea bobinei echivalente. lncărcarea

dureazii un timp care depinde de valorile lui L şi Cl . Treptat• se

1
realizează încărcarea liniei dar evident după un interval de timp. 1n tot acest
interval, tensiunea înaintează în lungul liniei. Se spune că apare un fenomen
de propagare în lungul liniei (fig. 9. 2 b).
 - 470 -

Unda de tensiune înaintează pe linie cu o viteză finită care se nu-

meşte viteză de propagare în lungul liniei. Viteza depinde de valorile elemen-
telor de circuit distribuite L 1 , c 1 şi de mediul în care este plasată linia .Pen-
tru mediu aer sau vid, se constată că această viteză este egaiă cu viteza lu-
minii în vid.
Se constată că odată cu unda de tensiune se propagă şi o undă de
curent deoarece încărcarea condensatoarelor se face printr-un curent care va
străbate inductivităţile repartizate în lungul liniei.
Cînd unda ajunge la cap de liniei, este posibil să apară un fenomen
de reflexie a undei.
Acest fenomen este posibil cînd energia transmisă de generator nu
este absorbită integral de receptor.
Unda inversă care apare se propagă de la receptor către generator.
Prin urmare, pe o linie electrică lungă, pot apare două unde: undă

directă şi unda inversă (reflectată). In fiecare punct al liniei,curentul şi ten-

siunea va reprezenta o suprapunere a undelor directă şi reflectată de curent res-
pectiv de tensiune.
In cazul generatorului sinusoidal de alimentare a liniei, au loc feno-
mene asemănătoare. Capacităţile se încarcă şi se descarcă succesiv ,tensiunea
şi curentul avînd o viteză de propagare constantă în lungul liniei. Prin urmare,
variaţia sinusoidală în timp a tensiunii şi curentului se păstrează dar apare
un defazaj al tensiunii sau curentului dintr-un punct al liniei faţă de tensiunea
sau curentul de la intrare. Adică, dacă ar fi posibil să se "vadă" tensiunea şi

curentul în lungul liniei t = t , s-ar observa că tensiunea

la un moment dat
1
sau curentul la intrare trece prin maximum iar într-un punct depărtat de
intrare aceste mărimi trec prin zero.
De asemenea, dacă ar fi posibil să se "vadă" tensiune.a şi curentul
sinusoidal în lungul liniei, s-ar observa că sinusoida se deplasează pe linie ca

un "mobil". Adică există o variaţie sinusoidală în spaţiu. Există prin urmare

o variaţie sinusoidală în timp şi o variaţie sinusoidală în spaţiu a tensiunii şi

curentului în lungul liniei.

 - 471 -

Această dublă dependenţă a curentului şi tensiunii de timp şi de lun-

gime, este caracteristic a circuitelor cu constante repartizate.

9 .2. Linii elec trice lungi cu pierderi

Fenomenele au acelaşi c aracter ca în cazul liniilor elec trice ideal e

dar spre deosebire, apare aici o "slăbire" a undelor denumită atenuare. Exist ă

în acest caz o pierdere de energie în lungul liniei.

9. 3. Aplicaţie

O linie aeriană de telecomunicaţii de lungime I = 100 km (fig. !J .3)

6
cu parametrii R = 5, 4 O / km, L =
3
2 .10- H/ km , Gl = 1.10- _Q -l / km şi
1 1
c = 6 .10 -9 F / km alimentează la extremitatea sa o impedanţă egală cu impe-
1
danţa caracteristică (ZC). Tensiunea la bornele impedanţei de sarcină este u =
2
= 10 V2 sin Wt (V) iar frecvenţa f = 800 Hz.

Să se calculeze valorile eficace şi

instantanee ale tensiunii U , u
1 1
şi curentului \• i la bornele de intrare ale liniei.
1

C
/' -Jt
C~ l
)( 2'
'2
Zs -=Zc

Fig. 9.3.

Rezolvare.
O linie electrică lungă este adaptată cînd impedanţa de sarcină este
egală cu impedanţa caracteristică ~s = ~C).
 - 472 -

In acest caz. energia se transmite în lungul liniei în sensul de la sur-

să la receptor (undă directă). La bornele impedanţei de sarcină toată energia
respectiv toată informaţia transmisă este captată de receptor fără reflexle.
In regimul · - linie electrică adaptată Z = Z ) şi cu pierderi (R I O
1
=s -c l
şi Gl I co) - tensiunea complexă într-un punct oarecare al liniei aflat la dis-
tanţa x de extremitatea sa este dată numai de unda directă (unda reflectată

este zero).

ue
fx
U(x)
-
= -d
U
-2

deoarece

-12 Z -c = -2
U

iar curentul direct

în care:
Q şi _1 sînt tensiunea şi curentul complex la extremitatea liniei;
2 2
! - constanta de propagare (mărime complexă) ;
~C - impedanţa caracteristică a liniei.
In aceste două relaţii, nu sînt cunoscute:
- impedanţa caracteristică ~C ;
- constanta de propagare 'ţ ..
Aceste două mărimi se numesc parametrii secundari ai unei linii
electrice lungL

Calculul impedanţei caracteristice ~ . Impedanţa caracteristică sau

impedanţa de undă a unei linii se calculează cu formula:
 - 473 -

în care: z este impedanţa de linie pe kilometru şi egală cu

0

-3
5,4 + j2'If. 800. 2 . 10 = 5,4+jlU

şi _x0 este admitanţa de linie pe kilometru

-6 -9
10 + j21i . 800 , 6 • 10 = 10 -6 (1 + j30).

Rezultă

5, 4 + jl0 -j 8°10'
620 e Q
-6
10 (1 + j30)

Calculul constantei de propagare ~.

Constanta de propagare

în care:
ol - constanta de atenuare;
p- constanta de fază.

Rezultă prin înlocuirE:;

6 3 3
't= °V(5,4+jl0)(1 +j30) 10- 4.8. lo- + jl7,9. 10-
 - 474 -

sau
-3
d = 4.8 . 10 Np/ km

-3
J3 = 17 .9 . 10 rad / km

Calculul tensiunii şi curentului la începutul liniei. Tensiunea u1 . Din

datele problemei se cunoaşte valoarea eficace a tensiunii u = 10 V la extre-

2
mitatea liniei. Faza iniţială este zero.
Prin urmare în complex

jOO
10 e 10 V

Din relaţia

U (x) ~ U e <I'
1x 1 o ed x ej'Jl3x
-2

şi µentru x în care caz

vom avea

în care

-3 0,48
4,8. 10 . 100=0,48 Np şie 1., 62

-3
pt 17,9 . 10 . 100 1,79 rad sau fl 102 o30 ' (1 rad:.c !.17
. o 30 ' ) .
 - 475 -

Tensiunea complexă Q. va fi
1

jl02°30'
16,2 e (V)

iar valoarea instantanee

u
1
16, 2 Y2 sin ( W t + 102°30') (.V)

în care valoarea efectivă:

u1 16,2 V.

Curentul _1 . Se calculează cu relaţia

1

deoarece

e-
fl

Prin înlocuire se obţine:

- curentul complex

·102°30• o •
16 1 2 e1 = 28, 2 ejllO 40 (mA);
-ja 0 10•
620 e

- valoarea instantanee

1 = 26,2Y2 sin (Cut+ 110°40')

1
 - 476 -

- valoarea eficace

\ 26, 2 mA,

Calculul curentului I la extremitatea liniei.

Curentul la extremitatea liniei (x = O) se calculează din relaţia:

e ţo 10 "8°10·
16 1 el mA
620 e
-j8°10• '

- valoarea instantanee

1
2
l6, l Y2 sin (Cut + 8°10') mA

- valoarea eficace

1 = 16, 1 mA •
2

Defazajele dintre tensiuni şi curenţi. In cazul liniei electrice lungi

adaptate, defazajul impedanţei de sarcină este egal cu defazajul impedanţei ca-
racteristice şi cu cel al impedanţei de intrare deoarece:

Prin urmare, defazajul

8 = - 8°10'.

Acelaşi defazaj trebuie să fie între tensiunea şi curentul de li1trare

,1'. şi l. 1 respectiv între tensiunea şi curentul de ieşire Q şi~-
1 2
 - 477 -

Verificare:
- defazajul dintre u şi I
- 1 -1

- 8°10'·
'
- defazajul dintre
- 2
u şi l
-2

Wt - ( Wt + 8°10') - 8°10'.

Reprezentarea grafică a variaţiei tensiunii şi curentului (valori efica-

ce) în lungul liniei.
Pentru reprezentarea grafică se înlocuiesc în expresiile: ·

U(x) 10 e o'.,X

şi

I(x) 16, 1 eolx

diverse valori ale lui x. Valorile obţinute se trec în tabelul 9 .1.

Tabelul 9. 1.

X km o 25 50 75 100
o(.x, (N~) o o 12 O 24 O 36 o 48
d.,x
e 1 1 13 1 27 . l 43 1 62
u (Vl 10 1113 1217 1413 1612
(mA) 16,1 18,2 20,5 23,0 26,2

In baza acestor date s-a trasat graficul tensiunii şi c11rentului din

fig. 9 .4.
 - 478 -

„
li I
ll1Â

5 !U

o 25 5/J 75 lfKJ k"1

Fig. 9.4.

Din acest grafic se observă atenuarea undelor de tensiune şi curent

în timpul propagării de la începutul liniei electrice lungi spre extremitatea sa.

Atenuarea tensiunii şi curentului pe linia electrică adaptată cu pier-

Din relaţiile scrise mai sus, rezultă că pentru x l avem

Din rapoartele

1, 62 ,

Prin urmare,curentul şi tensiunea sînt atenuate în lungul liniei de

1, 62 ori.
Exprimată în neperi, atenuarea tensiunii

Ul_ O• 48
a= fn -
u2
- ,n 1, 62
li
= oro e = O, 48 Np

care este aceiaşi pentru curent.

 - 479 -

CAPITOLUL 10

UNDE ELECTROMAGNETICE

S-a arătat la studiul legii inducţiei electromagneu'ce că un cîmp mag-

netic variabil în timp B generează într-o spiră conductoare, tensiune elec-
tromotoare. Ca urmare, va apare un curent electric. La rîndul său, curentul
respectiv purtătorii de sarcină electrică - electronii - în deplasarea lor dă

naştere unui cîmp electric E. Dar cîmpul electric E apare chiar şi în lipsa
spirei prin care circulă curentul electric; el apare ori de cîte ori variază

cîmpul magnetic (fig. 10 .1). Cîmpul electric de inducţie are linii de cîmp în-
chise şi este perpendicular pe cîmpul magnetic variabil care îl generează

(fig. 10 .2).

Fig. 10 .1. Cîmpul electric E Fig. 10 .2. Cîmpul electric .E este perpendicu-
este generat de cîmpul mag- lar pe cîmpul magnetic B.
netic variabil B

Dacă cîmpul magnetic B este crescător, atunci cîmpul electric are

un sens; cînd însă B este descrescător, atunci cîmpul electric E are sens
schimbat (fig. 10. 2 a şi b).
Prin urmare, orice cîmp magnetic variabil se înconjoară cu un cîmp
electric cu Unu de cîmp închise a cărui intensitate este cu atît mal Diare, cu
cît variaţia în timp a cîmpulul magnetic este mal rapidă.
 - 480 -

La rmdul său, cîmpul electric variabil În timp generează cîmp mag-

netic. S-a prezentat anterior că un curent electric care parcurge un conductor
generează în domeniul din apropierea conductorului un cîmp magnetic. Dacă cu-
rentul electric este alternativ În timp, generează În jurul conductorului pe care
îl străbate de asemenea un cîmp magnetic. Se ştie că într-un circuit electric
simplu în care este plasat un condensator electric, curentul alternativ străbate

ci,rcuitul electric, condensatorul electric comportîndu-se ca o reactanţă ,capa-

citivă a cărei valoare este cu atît mai mică cu cit frecvenţa curentului alter-
nativ este mai mare. In acest circuit electric (fig. 10.3), există o de-
plasare de purtători de sarcină numai în conductoarele electrice; în conden-
satorul electric nu trec Însă purtători de sarcină electrică pentru că între

Fig. 10 .3. Cîmpul magnetic B există între armăturile

condensatorului C.

armături se află dielectricul. Intre armăturile condensatorului este prezent însă

un cîmp electric E variabil în timp, alternativ. Se constată însă că avem cîmp

magnetic în jurul conductoarelor unde circulă purtătorii de sarcină dar apare
cîmp magnetic şi tntre armăturile condensatorului unde este prezent un cîmp
electric variabil în timp.
Concluzia este că În porţiunea de circuit dintre plăcile condensatorului
unde lipseşte un curent electric de conducţie, cîmpul electric variabil dintre
armăturile condensatorului generează un cîmp magnetic.
 - 481 -

Prin urmare, este adevărată şi reciproca: cîmpul electric variabil ge-

nerează un cîmp magnetic.
De altfel, această ipoteză a fost emisă de James Clark Maxwell în
1865 care a afirmat că orice cîmp electric variabil se înconjoară cu un cîmp
magnetic cu linii de cîmp închise a cărui intensitate este cu atît mai mare cu
cît cîmpul electric variază mai rapid.
Cîmpul magnetic este perpendicular pe cîmpul electric variabil gene-
rator, sensul lui depinzînd de modul în care creşte sau descreşte cîmpul elec-
trie; dacă cîmpul electric E este crescător, atunci cîmpul magnetic B are
un sens iar dacă cîmpul electric este descrescător atunci cîmpul magnetic are
sens contrar (fig. 10. 4 a şi b).

Fig. 10. 4. Sensul cîmpului magnetic B depinde de variaţia cîmpului E.

Aşadar, între cîmpul electric E şi cîmpul magnetic B există o legă­

tură în sensul că unul din ele se generează prin variaţia celuilalt.

Sistemul de cîmpuri magnetic şi electric care oscilează şi se gene-
rează reciproc, se numeşte cîmp electromagnetic.

10 .1. Propagarea cîmpului electromagnetic

o proprietate importantă a cîmpului electromagnetic cu largi aplicaţii

în tehnică este că acesta se propagă în spaţiul înconjurător.

Să considerăm un cîmp electric periodic sinusoidal E1 care

generează un cîmp magnetic periodic B1 (fig. 10. 5). La rîndul său, cîmpul
magnetic B - fiind variabil în timp - va genera în jurul său
1
 - 482 -

un cîmp electric variabil E . In acest proces de generare.cîmpul electric s - a

2
propagat din a în b. La rîndul său, cîmpul E din punctul b va genera în jurul
2
său un cîmp magnetic variabil în timp :13 care va genera un cîmp electric va-
2
riabil în timp etc.
Prin urmare, se constată o propagare din aproape în ap_roape a aces-
tui sistem de cîmpuri magnetic şi electric adică a cîmpului electromagnetic.

Fig. 10. 5. Cîmpul electric E generează cîmpul magnetic B şi reciproc.

Forma de propagare a cîmpului electromagnetic care variază perio-

dic , se numeşte undă electromagnetică.

Se constată deci că într- o undă electromagnetică cîmpul electric E

şi cîmpul magnetic B oscilează în plane perpendiculare între ele şi perpendi-

culare pe viteza de propagare a undei notată cu V (fig. 10. 6).

l
l

y
-

Fig . l U.6 I. luda el e c t r um ag1n„l1. ,i .;t. ;i co pagă cu viteza v.

 - 483 -

Cele două cîmpuri, electric şi magnetic oscilează în fază şi trec în

acelaşi timp prin maxime şi minime.
S-a demonstrat că viteza undelor electromagnetice în vid este

1
C = (10 .1)

No
în care

1
4'l7 9.10 4 F/m

permitivitatea electrică a vidului şi

7
4rf. 10- H/m

permeabilitatea magnetică a vidului.

Dacă se înlocuieşte, se obţine viteza undelor electromagnetice în vid:

8
c = 3 . 10- m/s .

Valoarea vitezei undelor electromagnetice este egală cu viteza lumi-

nii în vid.
Intr-un mediu oarecare caracterizat prin permitivitatea relativă Er
şi permeabilitatea relativă fr• viteza undelor electromagnetice este mai mică

decît în vid şi este dată de relaţia

C
V (10 .2)

~
 - 484 -

10 .2 . Generarea undelor electromagnetice

Undele electromagnetice sînt generate cu ajutorul unui oscilator care

se obţine dintr-un circuit oscilant prin deschiderea respectiv îndepărtarea

una de alta a armăturilor condensatorului; s-a realizat un circ_µit oactlant

descWs (fig. 10. 7) .

Fig. 10. 7. Circuit oscilant deschis.

Un circuit oscilant deschis se poate constit~i-.• ~_intr-un fir conductor

liniar în care se induce o tensiune electromotoare de înaltă_,..frecvenţă şi care
la rîndul său dă naştere unui curent de asemenea de frecvenţă foarte- • înaltă.

Acest fir a căpătat denumirea de dipol electric (flg. 10. 8). In cazul dipolului,
capacitatea şi inductivitatea circuitului oscilant nu mai sî'nt concentrate,aceste

Fig. I o. 8. Dipolul electric oscilant.

 - 485 -

elemente de circuit vor fi repartizate (distribuite) în lungul dipolului electric.

Totuşi, pentru generarea unei t.e.m. de frecvenţă înaltă, s-a prevăzut la mij-
locul dipolului o bobină în care se induce această tensiune electromotoare.
In cazul circuitului oscilant deschis (dipolului electric) cîmpul elec-
tric nu mai este concentrat între armăturile condensatorului ca în cazul cir-
cuitului oscilant închis. Acesta se extinde la un domeniu mult mai mare din
jurul dipolului.
La rîndul său, cîmpul magnetic generat de cîmpul electric se va ex-
tinde de asemenea la o zonă din spaţiu apărînd în acest moci în spaţiul din
jurul dipolului electric un cîmp electromagnetic care va oscila periodic cu o
frecvenţă egală cu a curentului electric din dipol.
Oscilaţiile cîmpului electromagnetic se propagă în spaţiu după modul
în care s-a prezentat mai sus. Astfel, dipolul electric radiază în spaţiu unde
electromagnetice. Dar cum în cîmpul electromagnetic este concentrată energie,
rezultă că dipolul prin undele electromagnetice radiază energie în spaţiu.
 - 486 -

BIBLIOGRAFIE

1 . Andronescu Pl. - Bazele electrotehnicii. Bucureşti, Edi-

tura didactică şi pedagogică, 1972.

2 . Cristea N şi colectiv. Culegere de probleme de electrotehnică

Bucureşti. Atelierul de multiplicare
I.P.B., 1979.

3 . Lunze Klaus - Einfuhrung in die Electrotechnik. Berlin

VEB Verlagtechnik, 1978.

4. Nemoianu C. şi Cristea N. Electrotehnică. Bucureşti. Atelierul de

multiplicare I.P.B., 1976.

5. Răduleţ R. - Bazele teoretice ale electrotehnicii .

Bucureşti. Litografia învăţămîntului,
1955-1956.

6. Sora C. - Bazele electrotehnicii. Bucureşti. Edi-

tura didactică şi pedagogică, 1982.

7. Timotin A şi colectiv. - Lecţii de bazele electrotehnicii. Bucu-

reşti. Editura didactică şi pedagogică,
1964.

8. Tugulea A şi colectiv. Electrotehnică. Bucureşti. Editura di-

dactică şi pedagogică, 1982.

9. Zaltchik Y.M. - Probll!mes et excerclces d' electrotech-

nlque g~n~rale. Moscou. Edltlons MIR
1980.
10. Doncescu D. - Studiul actual al metodelor teoretice şi
experimentale privind determinarea
c-împurilor magnetice în regim deformant.
Referat doctorat, I. P . B . , 1978.
 - 487 -

CUPRINS

Pag.

CAP. 1 Introducere......... . ........... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

1.1. Noţiuni de calcul vectorial. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1. 2. Sim bolu.rile mărjmilor fizice .. . .. , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

CAP. 2 Electrostatica... . ................................. . ...... . . 11

2 .1. Fenomene electrice. Sarcin a electrică. Cîmp
electric. Intensitatea cîmpului electric în vid. . . . . . . . . . . 11
2 .1.1. Conductori, semiconductori, izolanţi.............. 14
2 .1.2. Formula luf Coulomb. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2 .1 . 3. Cîmpul electric al unei sarcini elec-
trice punctuale ............... . ..... , . . . . . . . . . . . 15
2.1.4. Unit ă ţi de măsură.......................... . ... 17

2 .2. Tensiunea şi potenţialul · electric.. . ..................... 17

2.2.1. Unităţi de măsură............... . .... . ......... 21
2.2.2. Aplicaţii ............. ·.. ·........................ 22

2 .3. Cîmpul ·e lectrostatic în vid al unor repartiţii dfil

sarcini . Superpoziţia .. : ............... ; . . . . . . . . . . . . . . . 25
2 .3 .1. Aplicaţie............. . .................. . ...... 27

2; 4. Cîmpul electrostatic în conductoare. . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . 28

2. 5. Cîmpul electric în substanţă. . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . 32
2. 5 .1. Dielectricii nepolari. . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2. 5 .2. Dlelectricil polari. . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . 35

2. 6. Intensitatea cîmpulu·i electric în interiorul ,

corpurilor pola"rizate. Inducţia electrică. . . . . . • . . . . • . . . . . 37
2 .6 .1. Polarizarea electrică temporară ; ................. 39

2. 7. Fluxul electric ............... ; . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

 - 488 -

Pag.

2. 8. Condensatoare electrice .................... ·........... . 41

2. 8 .1. Teorema capacităţii electrice ................... . 43
2. 8 .2. Capacitatea condensatorului plan ..........•...... 43
2. 8 .3. Capacităţi echivalente. Condensatoare legate
în serie şi condensatoare legate în paralel ...•.•. 45

CAP. 3 Electrocinetica ............................................. . 49

3 .1. Starea electrocinetică. Intensitatea curentului de

conductle. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
3 .2. Densitatea curentului electric de conducţie............... 51
3 .3. Natura fizică a curentului electric de conducţie.......... 53
3.4. Curentul electric în semiconductoare .............•.•.. 53
3.5. Curentul electric în vid ................................ 57
3.6. Curentul electric în gaze ....•...•...................... 59
3.7. Curentul electric în electrolitt ..•....... • .. • • • • • • • • • · · · · 60

3. 8. Cîmpuri electrice Imprimate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . 62

3.8.1. Cîmpurl electrice imprimate de acceleraţie ....... 64
3.8.2. Cîmpurl electrice imprimate de natură termică .... 65
3,8.3, Cîmpuri electrice imprimate de concentraţie .•.... 65

3.8.4. Cîmpurl electrice Imprimate de contact

voltaice ....•..•......•......•..•...•..•.......•• 66
3,8.5. Ct'mpuri electrice Imprimate de contact
termice .....•.•...•..•.•....•.••.•....••...••••• 66
3.8.6, Ct'mpurl electrice imprimate de contact
gal vanlce ................. , , .......•. , . , . • . . . . . . . '68
3. 8. 7. Elemente galvanice primare (pile electrice).
Pila Volta. Pila Daniel. Pila Leclanche. . . . . • • . . . . 70
3. 8. 8. Elemente galvanice secundare (acumulatoare).
Acumulatoare cu plumb. Acumulatoare alcaline.... 72
3. 9. Generatorul electric (sursa electrică). Tensiunea elec-
tromotoare .................. , .......•....•.•..•....• , , • 7 4
3 .10 . Legile electroclnetlcll ............... , .................. 77
3 .10 .1 . Legea de conservare a sarcinii electrice .......• 77
3 .10 .2. Legea conducţiei electrice ...................... 80
 - 489 -

Pag.

3 .10 .3. Legea transformării energiei în conduc-

toare parcurse de curenţi electrici. (Le-
gea Joule-Lenz)................................. 89
3 .10 .4 . Aplicaţii în tehnică ale efectului electro-
caloric......................................... 94
3 .11. Circuite de curent continuu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
3 .11 .1 . Rezistorul ideal. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
3 .11.2. Sursa ideală de tensiune......................... 99
3 .11.3. Sursa ideală de curent. .......................... 100
3.11.4. Sursa reală de tensiune ........... .- .............. 101
3 .11 . 5. Sursa . reală de curent .......................... 102
3 .11. 6. Echivalenţa sursei cir electrice .................... 104
3 .11. 7. Legarea surselor electrice ideale ................ 105

3 .12. Elementele topologice ale circuitelor de curent continuu . . .. 107

3 .13. Teoremele lui Kirchhoff pentru circuite de curent
continuu ................................................ 109
3 .13 .1. Teorema întti a lui Kirchhoff. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
3 .13 .2. Teorema· a doua a lui ·Kirchhoff ........ . ......... 111

3 .14. Puteri în circuite de curent continuu ..................... 114

3 .15. Teorema transferului maxim de putere ....•...........•.. 116

3. 16. Metode de rezolvare a circuitelor liniare de curent
coptinuu ..•......•....•................•....•....•...... 119
3 .16 .1. Metoda teoremelor Iul Klrchhoff. . . . . . . • . . . . . . . . . 121
3 .16 .2. Metoda superpoziţiei. . . . . . . . . . . . . . . . • . • . • . • • . . . . 129
3 .16 .3. Metoda curenţilor ciclici.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
3.16.4. Metoda tensiunilor la noduri. ....•....• , ....•.... 142

3.17. Metode de simplificare a circuitelor electrice ......•.• .. . 154

3 .17 .1. Metoda rezistenţelor echivalente ................. 154
3 .17 .2. Legarea în serie a rezistoarelor. Divizorul
de tensiune ......................•.............. 155
.3 .17 .3 .· Legarea în paralel a rezistoarelor. Divizorul
de curent... . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
3.17.4. Teorema lui Vaschy ............................ 161
 - 490 -

Pag.

3 .18. Metode de rezolvare parţială a unui circuit

de curent continuu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
3 .18 .1. Metoda generatorului echivalent de
tensiune ...... . ............................... . 164

3 .18 .2. Metoda generatorului echivalent de

curent .. . ................................... . . . 170

3 .19. Circuite neliniare de curent continuu ................... . 174

3 .19 .1. Calculul circuitelor cu elemente ne-

liniare ...... . ................................ . 180
3.19.2. Legarea în ser-ie ............................... 180
3.19.3. Legarea în serie a unui rezistor ne-
liniar cu o sursă.............................. 181
3 .19 .4. Echivalarea unui element neliniar cu
elemente liniare de circuit.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
3.19.5. Legarea în paralel., ............................ 184
3.19.6. Aplicaţie ....................................... 184

CAP. 4 Electrodinamica. . . . • . . . . • . . • . • . . . . . . • . . . . . . . . . . . • . . . . • . . . . • . . 189

4 .1. Cîmpul magnetic în vid. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
4.1.1. Linia de cîmp magnetic ... . ....................... 191
4.1.2. Fluxul magnetic ................................... 192

4.2. Forţe în cîmp magnetic ....... , ........................... 194

4.2.1. Forţa lui Lorentz (Forţa magnetică). Aplicaţie ••.... 194
4.2.2. Forţa lui Laplace (Forţa electromagnetică) .......... 197
4.2 .3. Forţa lui Amp~re (Forţa electrodinamică).
Aplicaţie._. •..............•.............•......... , 199

4.3. Formula lui Biot-Savart •....................•....•....•.•.201

4.4. Intensitatea cîmpului magnetic. Aplicaţie •....•............• 202
4. 5. Tensiunea magnetomotoare. Solenaţia. Aplicaţi l ............ 203
4. 6. Cîmpul magnetic în corpuri . . ............................. 207
4.6.1. Magnetizarea temporară şi permanentă ............. 208
4.6.2. Interpretarea microscopică a magnetizaţiei. ........ 210
 - 491 -

Pag.

4. 6 .3. Intensitatea cîmpului magnetic şi inducţia

magnetică în interiorul corpurilor................ 212

4.6.4.· Fluxul magnetic în corpuri introduse în

cîmp magnetic. Legea fluxului magnetic.
Aplicaţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214

4.6.5. Fluxul magnetic dintr-o bobină ........ . ...... . ... 216

4.6.6. Feromagnetismul .. . . . ....................... .. .. 217
4 . 6. 7. Materiale feromagnetice moi... . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219
4. 6. 8. Materiale feromagnetice dure. . . . . . . . . . . . . • . . . . . . 220
4. 6. 9. Materiale ferimagnetice.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220

1. 7. Circuite magnetice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221

4. 7 .1. Reluctanţa magnetiell. . .. . ....................... 221
4. 7. 2. Legea lui Ohm pentru o latură de circuit
magnetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223
4. 7 .3. Legea lui Ohm pentru un circuit magnetic
închis. Aplicaţie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223
4. 7 .4. Teoremele lui Kirchhoff pentru circuite
magnetice. Aplicaţie ........ . .................. . 225

4. 7. 5. Analogia cu circuitele electrice. Aplicaţie ...... . 227

4. 7 .6. Calculul circuitelor magnetice. Calculul
geometriei circuitelor magnetice. Cal-
culul solenaţiilor. Calculul inducţiei
magnetice în întrefier. Aplicaţie .. . ....... . ..... . 229
4.8. Bobine electrice ...................................... . 235

4.8.1. Inductivitatea unei bobine. AplicaţU .............. 236

4.8.2. Inductivităţi proprii şi mutuale ......... . .... . .... 240
4. 8 .3. Coeficient de cuplaj. Aplicaţii ................... 241

4. 9. Legea inducţiei electromagnetice ........ . ........... . .... 244

4. 9. 1 . Regula lui Lenz. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
4. 9.2. Inducţia magnetică prin transformare ............. 247
4. 9. 3. Inducţia magnetică prin mişcare •......•.......... 249
4. 9 .4. Aplicaţie . .........................•............. 251

4.10 .CurenţU turbionari ....................................•. 255

 - 492 -

Pag.

4 .11. Efectul Hall. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256

4. 12. Energia din cîmpul magnetic.. .. .. .. . .. .. .. .. .. .. .. . .. 257
4 .13. Densitatea de volum a energiei magnetice.. . . . . . . . . . . . . 261
4.14. Forta în cîmpul magnetic. Aplicaţie................... 263

CAP. 5 Curentul alternativ sinusoidal. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . 268

5 .1. Generarea tensiunii electromotoare alternative

sinusoidale. Curentul alternativ sinusoidal... . . . . . . . . . . . . 269
5 .1 .1 . Mărime periodică. Perioadă. Frecvenţă.
Pulsaţie. . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
5 .1.2. Valoare medie. Mărime alternativă. Va-
loare •efectivă. Aplicaţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 4
5 .1 .3. Caracteristicile mărimilor sinusoidale.
Aplicaţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 282

5 .1.4. Precizări în legătură cu caracteristicile

mărimilor sinusoidale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290

,, .2. Reprezentarea mărimilor sinusoidale................... . 290

5.2.1. Reprezentarea în instantaneu ..................... 291
5. 2 .2. Reprezentarea carteziană. ....................... 291
5. 2 .3. Reprezentarea în complex . Aplicaţii... . . . . . . . . 292

5 .3. Elemente ideale de circuit în regim sinusoidal.......... 301

5. 3 .1 . Elemente de circuit pasive. Aplicaţii. . . . . . . . . . . . 302
5.3.2. Elemente de circuit active...................... 318

5. 4. Circuite simple în regim sinusoidal. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 320

5. 4 .1. Im pedanta. Admitanţa. Aplicaţie. . . . . . . . . . . • . . . . 320

5. 5. Circuite serie şi paralel ....................•.. 323

5.5.1. Circuitul RL serie............................. 323
5. 5 .2. Circuitul RC serie......... . .. .. . .. . .. .. .. .. .. . 328
5. 5 .3. Circuitul RLC serie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 332
5. 5 .4. Circuitul RLC paralel. . .. .. .. .. . .. .. .. .. . .. . .. . 336
 - 493 -

Pag.

5.6. Rezonanţa în circuite electrice de curent

alternativ sinusoidal.................................. . . 339
5. 6 .1 . Re z onanţa serie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 340
5.6.2. Rezonanta paralel. .. . .... :"'.... . ...... . ........... 347
_,...,..__ ~~-

5.6.3. Rezonanţa multiplă ... .-.'.+~,,._~•···················· 353

5.6.4. Ferorezonanta .......... :· ...... . ......... . ....... 354

5. 7. Puterea în curent alternativ sinusoidal ... ·................ 358

5. 7 .1. Puterea activă. Puterea reactivă. Puterea
aparentă ........................................ 364

5. 7 .2. Reprezentarea puterilor în complex. Aplicaţii. . . . . 370

5.7.3. Transferul maxim de putere activă . . .............. 379
5. 7. 4. Teorema conservării puterilor complexe în
circuite de curent alternativ sinusoidal. . ......... 382

5. 8. Metode de rezolvare a circuitelor electrice liniare

de curent alternativ sinusoidal.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 384
5.8.1. Metoda legii lui Ohm .. . ..... . ................... 385
5. 8 . 2. Metoda impedanţelor echivalente. Aplicaţie ........ 387
5. 8 .3. Metoda teoremelor lui Kirchhoff. Aplicaţie ........ 393
5.8.4. Metoda superpoziţiei. .....................•..... 399

5. 8. 5. Metoda curenţilor ciclici. Aplicaţie ............... 399

5. 8 .6. Metoda potenţialelor la noduri. Aplicaţie ..•.•....• 402
5. 8. 7 • Metoda generatoarelor echivalente. Aplicaţie. . . . . . 407

CAP. 6 Regimul tranzitoriu în circuitele electrice.. . . . . . . • . . • . • • • • . . . 413

6 .1. Circuitul RL. • • . . . • . . • . . . . . . . . • • . • . . . . . . • . . • . • • • . . . . . . . 415

6.2. Circuitul RC ........................................... 418
6. 3. Circuitul R •....•.•....... , •.............•..•...••...... 422
6.4. Aplicaţii ................................................ 424

CAP. 7 Circuite neliniare în regim ·sinusoidal ... . .................. 434

7 .1. Rezistorul nelinia r .................. . ........ ·........... 434
7 .2. Dioda semlconductoare ....... . .................• . ....... 434
 - 494 -

Pag.

7. 3. Redresorul electric. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . 436

7 .4. Bobina neliniară....................................... 442
7 .5. Condensatorul neliniar................................. 445

CAP. 8 Scheme echivalente a elementelor neliniare pentru semnal

mic........................................................ 448

8 .1. Schema echivalentă a diodei pentru semnal mic şi

joasă frecvenţă........................................ 450
8.2. Schema echivalentă a tranzistorului pentru semnal mic
şi joasă frecvenţă. . ... .......... ..... .. .. ... ........... 455

CAP. 9 Linii electrice lungi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 467

9 .1. Fenomene pe Unii electrice lungi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 468

9 .2. Linii electrice lungi cu pierderi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 471
9. 3. Aplicaţie. . . . . . . . . . . . . . . . . • . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • 471

t · ,-\ P .10 Unde electromagnetice.... . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 479

10 .1. Propagarea cîmpului electromagnetic...... . . . . . . . . . . . . . 481

10 .2. Generarea undelor electromagnetice.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 484