Vectori ı̂n spaţiu

În acest capitol vom discuta operaţii cu vectori ı̂n spaţiu, precum şi unele proprietăţi ale
lor.
În fizică şi inginerie, noţiunea de vector descrie mărimile definite printr-o valoare nu-
merică, o unitate de măsură, un punct de aplicaţie, o direcţie şi un sens (de exemplu, forţa,
viteza etc.). Aceste mărimi vectoriale se reprezintă grafic printr-un segment orientat, car-
acterizat prin punct de aplicaţie, mărime, direcţie şi sens, ceea ce conduce la noţiunea de
vector geometric.

Definiţia 1 Un segment determinat de două puncte A şi B pe care fixăm un sens, de

−−→
la A la B, se numeşte vector geometric legat şi-l notăm prin AB sau AB, respectiv cu
litere aldine AB (Fig.1, stânga). Punctul A este originea, iar punctul B este extremi-
−−→
tatea acestui vector. Direcţia vectorului AB este dată de dreapta determinată de punctele
−−→
A şi B. Prin mărimea (lungimea, modulul, norma) vectorului AB ı̂nţelegem lungimea
−−→ −−→
segmentului [AB] sau distanţa de la A la B şi notăm |AB | sau kAB k.

Mulţimea tuturor vectorilor legaţi având aceeaşi origine A formează spaţiul segmentelor
orientate legate ı̂n A (Fig.1, mijloc).

Figure 1: Vector fix. Vectori cu aceeaşi origine. Vectori liberi egali cu un vector fix dat
−−→
Fie acum un vector fix AB . Dacă acestui segment orientat nu i s-ar preciza punctul de
aplicaţie (originea), ci doar restul proprietăţilor, atunci el ar deveni vector liber. Astfel,
orice punct din spaţiu poate fi originea unui vector ce are acelaşi sens, aceeaşi direcţie
−−→ −−→
şi mărime cu AB , mulţimea acestor vectori formând clasa vectorilor liberi egali cu AB
−−→
(fig.1, dreapta). Orice vector liber egal cu AB se reprezintă geometric, dacă ı̂i fixăm
originea, printr-un segment paralel şi congruent cu [AB].
Fie un punct O fixat ı̂n spaţiu. În continuare vom studia câteva proprietăţi ale mulţimii
VO a segmentelor orientate legate ı̂n O. Mai ı̂ntâi introducem două operaţii: adunarea a
doi vectori, respectiv ı̂nmulţirea unui vector cu un scalar (un număr real).
Fie ~v un vector oarecare din spaţiu cu originea ı̂n O (fig.2, stânga). El poate fi ı̂nmulţit
cu un număr real λ obţinându-se un alt vector, λ~v , cu aceeaşi origine şi direcţie, mărimea
lui fiind egală cu |λ| · |~v |. Dacă numărul λ este pozitiv atunci vectorul rezultat are acelaşi
sens cu ~v (fig.2, mijloc), iar dacă λ este negativ atunci cei doi vectori au sensuri opuse
(fig.2, dreapta). Înmulţirea cu zero conduce la vectorul nul 0 (de lungime 0, adică originea
şi extremitatea coincid). Observăm că vectorii ~v şi λ~v sunt coliniari. Dacă ı̂nmulţim cu

1
2 Algebră liniară şi Geometrie analitică

Figure 2: Produsul unui vector cu un scalar

numărul −1 se obţine vectorul −~v , numit vectorul opus lui ~v . Evident, un vector şi opusul
lui au aceeaşi mărime.
Din punct de vedere geometric, prin segment sumă ı̂nţelegem segmentul rezultat prin
alipirea a două segmente coliniare, unul ı̂n continuarea celuilalt. Rezultă regula de ı̂nsumare
−−→ −−→
a doi vectori coliniari cu aceeaşi origine, OA şi OB (fig.3, stânga): din A se consideră
−−→ −−→
vectorul liber AC egal cu OB , rezultând vectorul sumă (fig.3, dreapta):
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
OA + OB = OA + AC = OC .

Figure 3: Suma a doi vectori coliniari cu aceeaşi origine

Acest mod de ı̂nsumare a doi vectori coliniari generează modul de ı̂nsumare a doi
−−→ −−→
vectori necoliniari cu aceeaşi origine. Fie OA şi OB cei doi vectori (fig.4, stânga). Din
−−→ −−→
A se consideră vectorul liber AC egal cu OB , rezultând vectorul sumă. Acest mod de
ı̂nsumare se numeşte regula triunghiului:
−−→ −−→ −−→
OA + AC = OC .

Figure 4: Suma a doi vectori: regula triunghiului şi regula paralelogramului

−−→
Pe de altă parte, vectorul sumă OC este şi diagonala paralelogramului OACB, rezultând
astfel şi regula paralelogramului (fig.4, dreapta):
−−→ −−→ −−→
OA + OB = OC .
Vectori ı̂n spaţiu 3

Ca şi ı̂n plan, se poate considera un sistem cartezian de axe de coordonate ı̂n spaţiu
ı̂n raport cu care punctele au trei coordonate, iar vectorii trei componente. Prin punctul
O, fixat ı̂n spaţiu, se consideră trei drepte perpendiculare două câte două: Ox, Oy şi Oz
(fig.17).
Punctul O are coordonatele (0, 0, 0), punctele de pe axa absciselor Ox au coordonatele
(x, 0, 0), cele de pe axa ordonatelor Oy au coordonatele (0, y, 0), iar punctele de coordonate
(0, 0, z) formează axa cotelor Oz. Două câte două, aceste axe formează planele de coordo-
nate: planul xOy, ı̂n care toate punctele au cota 0, planul yOz, ı̂n care toate punctele au
abscisa 0, respectiv planul xOz unde toate punctele au ordonata 0.
Pe fiecare axă considerăm câte un vector cu originea ı̂n O şi de lungime 1 (unitatea
de măsură aleasă), vectori notaţi prin ~i, ~j, ~k (fig.17). Considerând punctele A(a, 0, 0),
B(0, b, 0), C(0, 0, c) (fig.17, dreapta), prin paralelism cu axele de coordonate se construiesc
punctele D(a, b, 0), respectiv P (a, b, c) (OADB şi ODP C sunt dreptunghiuri).

Figure 5: Sistemul cartezian de axe de coordonate ı̂n spaţiu

Are loc

Teorema 1 Dacă punctul P are coordonatele (a, b, c) atunci

−−→
OP = a~i + b~j + c~k.

Demonstraţie. Cu regula paralelogramului avem succesiv (fig.17, dreapta):

−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
OA + OB + OC = OD + OC = OP .
−−→ −−→ −−→
Cum vectorii OA şi ~i sunt coliniari, iar OA = a, rezultă OA = a~i. Analog, OB = b~j şi
−−→ −−→
OC = c~k. Deci OP = a~i + b~j + c~k.
−−→
Definiţia 2 Se numeşte vector de poziţie al punctului P (a, b, c), vectorul OP raportat la
reperul cartezian (O;~i, ~j, ~k).
4 Algebră liniară şi Geometrie analitică

Vom nota acest vector de poziţie prin

~rP = a~i + b~j + c~k,

tripletul (a, b, c) dând componentele (coordonatele) vectorului ~rP . Atunci putem scrie şi
~rP = (a, b, c).
Facem aici observaţia că orice vector ~v = v1~i + v2~j din plan se poate considera ca
fiind un vector ı̂n spaţiu situat ı̂n planul xOy, adică ~v = v1~i + v2~j + 0~k. Atunci toate
noţiunile introduse ı̂n continuare pentru vectorii din spaţiu sunt valabile şi pentru vectorii
din plan.
Cele două operaţii introduse mai sus, respectiv adunarea vectorilor şi ı̂nmulţirea unui
vector cu un scalar, au loc pe componente:

λ(a~i + b~j + c~k) = λa~i + λb~j + λc~k,

(a~i + b~j + c~k) + (a0~i + b0~j + c0~k) = (a + a0 )~i + (b + b0 )~j + (c + c0 )~k.

Exerciţiul 1 Se dau punctele A(2, 0, 3) şi B(1, 4, 2).

a) Reprezentaţi grafic cele două puncte ı̂n sistemul cartezian de axe Oxyz;
b) Determinaţi vectorii de poziţie ai celor două puncte;
c) Calculaţi ~rA + ~rB .

a) În figura 6 sunt reprezentate cele două puncte. Având ordonata nulă, punctul A este
situat ı̂n planul xOz.

Figure 6:

b) Vectorul de poziţie al punctului A este

~rA = xA~i + yA~j + zA~k = 2~i + 0~j + 3~k = (2, 0, 3).

Analog, ~rB = 1~i + 4~j + 2~k = (1, 4, 2).

c) ~rA + ~rB = (2~i + 0~j + 3~k) + (1~i + 4~j + 2~k) = 3~i + 4~j + 5~k.
Vectori ı̂n spaţiu 5

Considerând două puncte A şi B ı̂n spaţiu, putem calcula componentele vectorului
determinat de cele două puncte precum şi vectorul de poziţie al mijlocului segmentului
[AB].

Figure 7: Vectorul determinat de două puncte. Mijlocul unui segment

Teorema 2 Fie punctele A(xA , yA , zA ) şi B(xB , yB , zB ), iar M mijlocul segmentului [AB].
Atunci:
−−→
a) AB = (xB − xA )~i + (yB − yA )~j + (zB − zA )~k;
1
b) ~rM = (~rA + ~rB ).
2
−−→ −−→ −−→
a) Cu regula triunghiului (fig.7, stânga) avem OA + AB = OB , de unde
−−→
AB = ~rB − ~rA = (xB~i + yB~j + zB ~k) − (xA~i + yA~j + zA~k)
= (xB − xA )~i + (yB − yA )~j + (zB − zA )~k.
−−→ −−→ −−−→
b) Cu regula paralelogramului (fig.7, dreapta) obţinem OA + OB = 2OM , ceea ce este
1
echivalent cu ~rM = (~rA + ~rB ).
2
Ca o consecinţă obţinem coordonatele mijlocului unui segment. Mai precis, mijlocul
segmentului [AB] este punctul
 
xA + xB yA + yB zA + zB
M , , .
2 2 2

O altă operaţie dintre doi vectori este produsul scalar.

Fie doi vectori coliniari. Dacă cei doi vectori au acelaşi sens atunci produsul lor scalar
este numărul egal cu produsul lungimilor lor, iar dacă au sensuri opuse este acelaşi număr
dar cu semnul minus. Această definiţie se generalizează şi pentru vectori necoliniari. Dacă
−−→ −−→ −−→ −−→
OA şi OB sunt doi vectori legaţi, atunci produsul scalar dintre ei, notat OA · OB ,
−−→ −−−→
este egal cu produsul scalar dintre vectorii coliniari OA şi OB 0 , unde B 0 este proiecţia
6 Algebră liniară şi Geometrie analitică

Figure 8: Proiecţia unui vector pe alt vector. Vectori ortogonali. Proiecţia sumei

ortogonală a punctului B pe dreapta OA (fig.8). Notând cu θ unghiul AOB

\ dintre vectorii
daţi (fig.8, stânga), avem
−−→ −−→ −−→ −−−→ −−→ −−−→ −−→ −−→
OA · OB = OA · OB 0 = |OA | · |OB 0 | = |OA | · |OB | · cos θ.

Definiţia 3 Produsul scalar a doi vectori ~u şi ~v este numărul egal cu produsul dintre
lungimea lui ~u şi lungimea proiecţiei lui ~v pe ~u,

~u · ~v = |~u| · |~v | · cos θ,

unde θ este unghiul dintre cei doi vectori.

Putem nota şi ~u · ~v =< ~u, ~v >.

Este evident că această operaţie este comutativă.
Definiţia 4 Doi vectori se numesc ortogonali dacă unghiul dintre ei este θ = 90◦ .
Observăm că dacă vectorii sunt ortogonali, atunci produsul lor scalar este egal cu 0.
Reciproc avem metoda practică pentru vectori ortogonali:
Teorema 3 Doi vectori sunt ortogonali dacă produsul lor scalar este egal cu zero.
În particular, pentru vectorii unitate ~i, ~j, ~k avem:
~i · ~i = ~j · ~j = ~k · ~k = 1, ~i · ~j = ~i · ~k = ~j · ~k = 0,

ei fiind doi câte doi ortogonali.

Ţinând cont de Teorema despre proiecţia sumei a doi vectori, adică proiecţia sumei
a doi vectori pe o dreaptă este egală cu suma proiecţiilor vectorilor pe acea dreaptă
(fig.8, dreapta), rezultă imediat proprietatea de distributivitate a produsului scalar faţă
de adunare:
~u · (~v + w)
~ = ~u · ~v + ~u · w,
~
de unde obţinem formula de calcul ı̂n coordonate a produsului scalar a doi vectori:

(a~i + b~j + c~k) · (a0~i + b0~j + c0~k) = aa0 + bb0 + cc0 .

Exemplu. (2~i + 3~j + 4~k) · (−~i − 2~j + ~k) = 2(−1) + 3(−2) + 4 · 1 = −2 − 6 + 4 = −4.
Cei doi vectori reprezintă un exemplu de vectori ce nu sunt ortogonali.
Vectori ı̂n spaţiu 7

Exerciţiul 2 Determinaţi m ∈ R astfel ca vectorii ū = 2~i + ~j + 2~k şi v̄ = −4~j + m~k să
fie ortogonali.
Avem produsul scalar

ū · v̄ = 2 · 0 + 1(−4) + 2m = 2m − 4,

ce trebuie să fie egal cu zero. Rezultă 2m − 4 = 0, de unde 2m = 4 şi m = 2.

Pentru calculul lungimii lui ~v observăm că ~v · ~v = |~v | · |~v | = |~v |2 , adică
√
|~v | = ~v · ~v .

Dacă vom considera că ~v = a~i + b~j + c~k, atunci formula de calcul a lungimii unui
vector este p
|a~i + b~j + c~k| = a2 + b2 + c2 .
Exemplu. Să calculăm lungimea vectorului de poziţie al punctului P (4, 4, −2), care este
egală cu distanţa de la punctul O la punctul P . Avem ~rP = 4~i + 4~j − 2~k şi atunci
p √ √
|~rP | = 42 + 42 + (−2)2 = 16 + 16 + 4 = 36 = 6.

Definiţia 5 Un vector de lungime 1 se numeşte versor.

Oricărui vector v̄ i se asociază un versor v̄0 dat de relaţia
1
v̄0 = v̄.
|v̄|
Exemplu. Versorul corespunzător vectorului ~u = (1, 2, 2) este
 
1 1 1 1 1 2 2
ū0 = ū = √ (1, 2, 2) = √ (1, 2, 2) = (1, 2, 2) = , , .
|ū| 2 2
1 +2 +2 2 9 3 3 3 3
Din formula de definiţie a produsului scalar, ~u · ~v = |~u · |~v | · cos θ, unde θ este unghiul
dintre cei doi vectori, deducem
~u · ~v
cos θ = ,
|~u| · |~v |
ce ne permite să calculăm unghiul dintre cei doi vectori.
Exerciţiul 3 Calculaţi unghiul dintre vectorii ~u = ~i + ~j şi ~v = 2~i + ~j − ~k.
Fie θ unghiul dintre cei doi vectori Avem
p √ p √
~u · ~v = 2 + 1 − 0 = 3, |~u| = 12 + 12 + 02 = 2, |~v | = 22 + 12 + (−1)2 = 6.

Atunci √
3 3 3 3
cos θ = √ √ = √ = √ = ,
2· 6 12 2 3 2
de unde obţinem că măsura unghiului θ este 30◦ .
8 Algebră liniară şi Geometrie analitică

Exerciţiul 4 Unui punct i se aplică trei forţe: una verticală, de mărime 2N, şi două
orizontale perpendiculare ı̂ntre ele, având aceeaşi mărime de 4N. Să se afle mărimea forţei
rezultante.

Cele trei forţe au aceeaşi origine şi sunt perpendiculare ı̂ntre ele două câte două. Atunci
putem considera un reper (P ;~i, ~j, ~k), unde P este punctul dat, iar direcţiile şi sensurile
vectorilor ~i, ~j, ~k sunt date de cele ale forţelor aplicate. Rezultă că cele trei forţe vor fi
F~1 = 4~i, F~2 = 4~j, respectiv F~3 = 2~k, iar forţa rezultantă va fi F~ = 4~i + 4~j + 2~k. Mărimea
forţei rezultante, conform formulei de calcul a lungimii unui vector, este
p √
|F~ | = 42 + 42 + 22 = 36 = 6N.

Exerciţiul 5 Asupra unui corp punctiform acţionează două forţe ~u şi ~v astfel ı̂ncât |~u| =
1N , |~v | = 2N , iar unghiul dintre ele este de 60◦ .
a) Calculaţi ~u · ~v ;
b) Determinaţi mărimea forţei rezultante;
c)
√ Ce unghi ar trebui considerat ı̂ntre cele două forţe pentru ca forţa rezultantă să fie de
5N?

a) Notând cu θ unghiul dintre cele două forţe, din definiţia produsului scalar avem

~u · ~v = |~u| · |~v | · cos θ = 1 · 2 · cos 60◦ = 1.

b) Forţa rezultantă este ~u + ~v . Folosind proprietăţile produsului scalar obţinem

|~u + ~v |2 = (~u + ~v ) · (~u + ~v ) = ~u · ~u + ~u · ~v + ~v · ~u + ~v · ~v

= |~u|2 + 2~u · ~v + |~v |2 = 1 + 2 · 1 + 4 = 7,
√
deci forţa rezultantă este de 7N .
c) Conform relaţiei deduse mai sus avem:

1
~u · ~v = (|~u + ~v |2 − |~u|2 − |~v |2 ).
2
√ √
Dar acum forţa rezultantă este de 5N, adică |~u + ~v | = 5, deci ~u · ~v = 12 (5 − 1 − 4) = 0.
Rezultă că ~u ⊥ ~v , adică unghiul considerat este de 90◦ .
Din rezolvarea de mai sus reţinem următoarea formulă:

|~u + ~v |2 = |~u|2 + 2~u · ~v + |~v |2 .

Exerciţiul 6 Se consideră punctele A(3, 1, 1) şi B(1, 3, −1). Determinaţi:

a) coordonatele punctului M , mijlocului segmentului [AB];
b) punctele C de pe axa Oz astfel ca unghiul BAC
\ să fie drept;
c) lungimea medianei [CM ] a triunghiului ABC.
Vectori ı̂n spaţiu 9
 
xA + xB yA + yB zA + zB
a) Avem M , , , adică M (2, 2, 0).
2 2 2
\ este drept atunci vectorii −
b) Dacă unghiul BAC
−→ −−→
AB şi AC sunt ortogonali, deci produsul
lor scalar este nul. Cum C aparţine axei Oz, avem C(0, 0, c). Atunci:
−−→
AB = ~rB − ~rA = (1, 3, −1) − (3, 1, 1) = (−2, 2, −2) = −2~i + 2~j − 2~k,
−−→
AC = ~rC − ~rA = (0, 0, c) − (3, 1, 1) = (−3, −1, c − 1) = −3~i − ~j + (c − 1)~k,
−−→ −−→
AB · AC = (−2)(−3) + 2(−1) + (−2)(c − 1) = 6 − 2c.
−−→ −−→
Cum AB · AC = 0, rezultă 6 − 2c = 0, adică c = 3. Deci C(0, 0, 3).
−−−→
c) Din C(0, 0, 3) şi M (2, 2, 0) obţinem CM = (2, 2, −3) = 2~i + 2~j − 3~k. Atunci
−−−→ p √ √
CM = |CM | = 22 + 22 + (−3)2 = 4 + 4 + 9 = 17.

Exerciţiul 7 Un vector ~v de mărime |~v | face cu vectorii unitate ~i, ~j şi ~k respectiv unghi-
urile θ1 , θ2 , θ3 . Demonstraţi că:
a) cos2 θ1 + cos2 θ2 + cos2 θ3 = 1;
b) ~v = |~v |(cos θ1~i + cos θ2~j + cos θ3~k).
În particular, dacă |~v | = 2, θ1 = 45◦ , θ2 = 60◦ , să se determine expresia analitică a
lui ~v .
a) Considerăm că ~v = a~i + b~j + c~k. Avem ~v · ~i = |~v | · |~i| cos θ1 , de unde

~v · ~i a
cos θ1 = =√ .
~
|~v | · |i| a + b2 + c2
2

b c
Analog cos θ2 = √ şi cos θ3 = √ . Atunci
a2 2
+b +c2 a + b2 + c2
2

a2 b2 c2
cos2 θ1 + cos2 θ2 + cos2 θ3 = + + = 1.
a2 + b2 + c2 a2 + b2 + c2 a2 + b2 + c2
a
b) Din relaţia cos θ1 = √ obţinem a = |~v | cos θ1 . Exprimând ı̂n mod analog b
a2 + b2 + c2
şi c avem
~v = a~i + b~j + c~k = |~v | cos θ1~i + |~v | cos θ2~j + |~v | cos θ3~k,
de unde concluzia.
Fie acum θ1 = 45◦ , θ2 = 60◦ . Din a) avem
2 1 1
cos2 θ3 = 1 − cos2 θ1 − cos2 θ2 = 1 − − = ,
4 4 4
1
de unde cos θ3 = ± , adică θ3 este 60◦ sau 120◦ . Folosind b) obţinem expresia analitică a
√ 2 !
2~ 1~ 1 ~ √
lui ~v : ~v = 2 i + j ± k = 2 ~i + ~j ± ~k.
2 2 2
10 Algebră liniară şi Geometrie analitică

În continuare considerăm şi alte produse cu vectori. Mai ı̂ntâi definim produsul
vectorial a doi vectori.

Definiţia 6 Se numeşte produs vectorial al vectorilor ~u şi ~v acel vector notat ~u × ~v ce

verifică proprietăţile:
(i) are mărimea egală cu aria paralelogramului construit pe vectorii ~u şi ~v , consideraţi
cu acceaşi origine (fig.9, stânga);
(ii) are direcţia perpendiculară pe planul determinat de vectorii ~u şi ~v ;
(iii) are sensul dat de regula burghiului: sensul vectorului ~u ×~v este sensul de ı̂naintare
al unui burghiu ce se roteşte pentru a ”duce” vectorul ~u peste vectorul ~v , pe drumul cel
mai scurt (fig.9, dreapta).

Este evident că

~v × ~u = −~u × ~v ,
adică produsul vectorial este anticomutativ. De asemenea, dacă notăm cu θ unghiul dintre
cei doi vectori, atunci din formula pentru aria paralelogramului, A = l1 l2 sin θ, rezultă

|~u × ~v | = |~u| · |~v | · sin θ.

Ţinând cont de definiţia produsului scalar, obţinem

Figure 9: Produsul vectorial

|~u × ~v |2 = |~u|2 · |~v |2 · sin2 θ = |~u|2 · |~v |2 · (1 − cos2 θ) = |~u|2 · |~v |2 − (~u · ~v )2 .

Dacă luăm
~u = a~i + b~j + c~k , ~v = a0~i + b0~j + c0~k,
atunci printr-un calcul imediat (desfacerea parantezelor, reducerea termenilor şi regru-
parea pentru obţinerea unor pătrate perfecte) relaţia de mai sus devine

|~u × ~v |2 = (bc0 − b0 c)2 + (ca0 − c0 a)2 + (ab0 − a0 b)2

sau p
|~u × ~v | = (bc0 − b0 c)2 + (ca0 − c0 a)2 + (ab0 − a0 b)2 .
Vectori ı̂n spaţiu 11

Din această relaţie putem să considerăm vectorul

~ = (bc0 − b0 c)~i + (ca0 − c0 a)~j + (ab0 − a0 b)~k,
w
ce are aceeaşi mărime cu a vectorului ~u ×~v . Un calcul imediat ne arată că ~u · w ~ = 0 = ~v · w,
~
adică w
~ este ortogonal pe ~u, respectiv ~v , deci şi pe planul determinat de ei. Atunci vom
considera că ~u × ~v = w,~ obţinând formula de calcul ı̂n coordonate a produsului
vectorial:
 ~i ~j ~k 
 

~u × ~v = (bc0 − b0 c)~i + (ca0 − c0 a)~j + (ab0 − a0 b)~k =  a b c  .

 
 a0 b0 c0 

Exemplu. Produsul vectorial al vectorilor ~u = (1, 2, 3) şi ~v = (3, 2, 1) este vectorul

 ~i ~j ~k 
 

~u × ~v =  1 2 3  = 2~i + 2~k + 9~j − 6~k − 6~i − ~j = −4~i + 8~j − 4~k = (−4, 8, −4).
 
 3 2 1 

Verificarea sensului pentru produsul vectorial dat prin formula de mai sus o facem pentru
cazul particular ~u = ~i, ~v = ~j. În acest caz obţinem ~i × ~j = ~k, ı̂n concordanţă cu definiţia
produsului vectorial.
Facem observaţia că o demonstraţie riguroasă a formulei de mai sus se face demon-
strând ı̂n prealabil următoarele proprietăţi ale produsului vectorial:
1) (α~u) × (β~v ) = αβ(~u × ~v );
2) ~u × (~v + w)~ = ~u × ~v + ~u × w;
~
~ × ~u = ~v × ~u + w
3) (~v + w) ~ × ~u.
Au loc şi proprietăţile:
4) ~u × ~u = 0;
5) dacă ~u şi ~v sunt coliniari, deci există λ ∈ R∗ cu ~v = λ~u, atunci ~u × ~v = 0 şi reciproc.
Din ultima proprietate deducem metoda practică pentru a verifica dacă trei puncte
sunt coliniare:
−−→ −−→
Teorema 4 Dacă AB × AC = 0̄, atunci punctele A,B,C sunt coliniare (deoarece vectorii
−−→ −−→
AB şi AC sunt coliniari).
Exerciţiul 8 Verificaţi dacă punctele A(1, 1, 0), B(2, 3, 1), C(0, −1, −1) sunt coliniare.
Construim vectorii
−−→
AB = ~rB − ~rA = (2, 3, 1) − (1, 1, 0) = (1, 2, 1),
−−→
AC = ~rC − ~rA = (0, −1, −1) − (1, 1, 0) = (−1, −2, −1),
şi verificăm dacă sunt coliniari folosind produsul vectorial:
 ~i ~j ~k 
 
−−→ −−→ 
1  = 0~i + 0~j + 0~k = (0, 0, 0).

AB × AC =  1 2
 −1 −2 −1 
−−→ −−→
Deci vectorii AB şi AC sunt coliniari, ceea ce implică coliniaritatea punctelor A, B, C.
12 Algebră liniară şi Geometrie analitică

Exerciţiul 9 Fie punctele O(0, 0, 0) A(1, 1, 2) şi B(0, 3, 4). Calculaţi:

a) Coordonatele punctului C astfel ca OACB să fie paralelogram;
b) aria paralelogramului OACB;
c) distanţa de la B la drepta OA.
−−→ −−→ −−→
a) Aplicând regula paralelogramului ı̂n paralelogramul OACB, avem OA + OB = OC .
Atunci
~rC = ~rA + ~rB = (~i + ~j + 2~k) + (3~j + 4~k) = ~i + 4~j + 6~k = (1, 4, 6),
deci C(1, 4, 6).
−−→ −−→
b) Paralelogramul OACB este construit pe vectorii OA şi OB , deci avem
−−→ −−→
Aparalelogram = |OA × OB |.

Dar
~i ~j ~k
 
 
−−→ −−→   = −2~i − 4~j + 3~k.

OA × OB =  1 1 2 
 0 3 4 
p √
Atunci AOACB = (−2)2 + (−4)2 + 32 = 29.
c) Distanţa de la B la OA este chiar lungimea ı̂nălţimii paralelogramului OACB core-
spunzătoare bazei [OA]. Notând cu h această distanţă, avem că aria paralelogramului
este
−−→
AOACB = h · OA = h · |OA |.
√ √
r
29
Rezultă 29 = h · 6, de unde h = .
6
Un alt produs al vectorilor, de data aceasta ı̂ntre trei vectori, este produsul mixt.
Definiţia 7 Produsul mixt al vectorilor ~u, ~v şi w,
~ notat prin (~u, ~v , w),
~ este numărul egal
cu produsul scalar dintre ~u × ~v şi w:
~

~ = (~u × ~v ) · w.
(~u, ~v , w) ~

Combinând formulele produsului vectorial şi scalar, ı̂n cazul vectorilor

~u = a~i + b~j + c~k , ~v = a0~i + b0~j + c0~k , w

~ = a00~i + b00~j + c00~k,

obţinem formula ı̂n coordonate a produsului mixt:

 
 a b c 
~ =  a0 b0 c0  .
 
(~u, ~v , w)
 a00 b00 c00 

~ = (1, 0, −1) este

Exemplu. Produsul mixt al vectorilor ~u = (1, 2, 3), ~v = (3, 2, 1), w
numărul  
 1 2 3 

~ =  3 2
(~u, ~v , w) 1  = 0.
 1 0 −1 
Vectori ı̂n spaţiu 13

Folosind proprietăţile determinanţilor, mai exact dacă schimbăm ı̂ntre ele două linii ale
unui determinant se schimbă semnul rezultatului, respectiv dacă două linii sunt egale
adunci determinantul este nul, rezultă imediat proprietăţile:
~ = −(~u, ~v , w)
(~v , ~u, w) ~ , (w,
~ ~u, ~v ) = (~v , w,
~ ~u) = (~u, ~v , w)
~ , (~u, ~u, w)
~ = 0.
Produsul mixt a trei vectori are şi o interpretare geometrică.
Teorema 5 Valoarea absolută a produsului mixt a trei vectori necoplanari reprezintă volu-
mul paralelipipedului construit pe cei trei vectori consideraţi cu aceeaşi origine.
Considerăm trei vectori necoplanari ca ı̂n figura 10, stânga.

Figure 10: Paralelipiped şi piramidă construite pe trei vectori

Notând cu h ı̂nălţimea paralelipipedului corespunzătoare bazei formată cu ~u şi ~v , respectiv

cu θ unghiul dintre w ~ şi ~u × ~v (ascuţit sau obtuz), avem
|(~u × ~v ) · w|
~ |(~u, ~v , w)|
~
h = |w|
~ · | cos θ| = |w|
~ · = .
|~u × ~v | · |w|
~ |~u × ~v |
Atunci volumul paralelipipedului este
|(~u, ~v , w)|
~
Vp = Ab · h = |~u × ~v | · = |(~u, ~v , w)|,
~
|~u × ~v |
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.
Din figura 10, dreapta, observăm că putem calcula ı̂n acelaşi mod şi volumul piramidei
patrulatere sau volumul tetraedrului construite pe cei trei vectori:
Ab · h Aparalelogram · h 1
Vpir = = = · |(~u, ~v , w)|
~
3 3 3
Ab · h A∆ · h 1
Vtetr = = = · |(~u, ~v , w)|.
~
3 3 6
Remarcăm că dacă cei trei vectori sunt coplanari, paralelipipedul este degenerat, adică
este ı̂n plan, deci are volumul zero. Rezultă următoarea consecinţă, metoda practică
pentru a verifica dacă trei vectori sunt coplanari:
14 Algebră liniară şi Geometrie analitică

Teorema 6 Dacă produsul mixt a trei vectori este nul, atunci vectorii sunt coplanari.

Exerciţiul 10 Determinaţi a ∈ R pentru care vectorii

~ = (2, −1, −1)

~u = (a, 1, 2), ~v = (0, 1, 0), w

sunt coplanari.

Produsul mixt al celor trei vectori trebuie să fie nul. Avem
 
 a 1 2 

~ =  0 1
(~u, ~v , w) 0  = −a − 4.
 2 −1 −1 

Rezultă condiţia −a − 4 = 0, deci a = −4.

Deducem şi condiţia practică pentru verificarea coplanarităţii a patru puncte:
−−→ −−→ −−→
Teorema 7 Dacă (AB , AC , AD ) = 0̄, atunci pnctele A, B, C, D sunt necoplanare (deoarece
−−→ −−→ −−→
vectorii AB , AC , AD sunt necoplanari).

Exerciţiul 11 Fie punctele A(1, 0, 0), B(2, 3, 0), C(0, 4, 1) şi D(0, −1, 3).
a) Arătaţi că cele patru puncte sunt necoplanare;
b) Calculaţi volumul tetraedrului ABCD;
c) Determinaţi aria triunghiului ABC;
d)Aflaţi distanţa de la D la planul ABC.

Vom considera desenul din figura 10, dreapta.

−−→ −−→ −−→
a) Construim vectorii AB , AC , AD :
−−→
~u = AB = ~rB − ~rA = (2, 3, 0) − (1, 0, 0) = (1, 3, 0) = ~i + 3~j
−−→
~v = AC = ~rC − ~rA = (0, 4, 1) − (1, 0, 0) = (−1, 4, 1) = −~i + 4~j + ~k
−−→
~ = AD = ~rD − ~rA = (0, −1, 3) − (1, 0, 0) = (−1, −1, 3) = −~i − ~j + 3~k
w

Avem  
 1 3 0 
−−→ −−→ −−→  
~ =  −1 4 1  = 19 6= 0,
(AB , AC , AD ) = (~u, ~v , w) 
 −1 −1 3 
adică vectorii sunt necoplanari, deci punctele A, B, C, D sunt necoplanare.
b) Punctele A, B, C, D fiind necoplanare formează un tetraedru. Atunci
1 1 19
VABCD = · |(~u, ~v , w)|
~ = · 19 = .
6 6 6
c) Aria unui triunghi determinat de doi vectori este jumătate din aria paralelogramului
construit pe cei doi vectori. Atunci
1 1
A∆ABC = · Aparalelogram = · |~u × ~v |.
2 2
Vectori ı̂n spaţiu 15

Calculăm
 ~i ~j ~k
 

−−→ −−→   = 3~i − ~j + 7~k.

~u × ~v = AB × AC =  1 3 0 
 −1 4 1 

Deci √
1p 2 59
A∆ABC = 3 + (−1)2 + 72 = .
2 2
d) Distanţa de la D la planul ABC este chiar ı̂nălţimea tetraedrului. Atunci avem:

Ab · h 3VABCD
VABCD = ⇒h= .
3 AABC
√
19 2 19 59
Atunci h = 3 · ·√ = .
6 59 59

Întrebări teoretice

1. Descrieţi suma a doi vectori cu aceeaşi origine (grafic şi ı̂n coordonate).
−−→
2. Ce este vectorul de poziţie al unui punct? Care este legătura dintre un vector AB
şi vectorii de poziţie ai punctelor A şi B? Dar dintre vectorul de poziţie al mijlocului
segmentului [AB] şi vectorii de poziţie ai punctelor A şi B?
3. Definiţi produsul scalar a doi vectori.
4. Care este formula de calcul a produsului scalar a doi vectori? Cum se calculează
mărimea (lungimea) unui vector?
5. Care este formula de calcul a unghiului dintre doi vectori? Folosind produsul scalar,
precizaţi când cei doi vectori sunt ortogonali.
6. Definiţi produsul vectorial a doi vectori.
7. Care este formula de calcul a produsului vectorial a doi vectori? Folosind produsul
vectorial, precizaţi când cei doi vectori sunt coliniari.
8. Definiţi produsul mixt a trei vectori.
9. Care este formula de calcul a produsului mixt a trei vectori? Când cei trei vectori
sunt necoplanari? Care este interpretarea geometrică a produsului mixt?

Exerciţii propuse

1. Fie vectorii ~u = 3~i − 2~j − ~k, ~v = ~i − ~j şi w

~ = ~j + ~k. Calculaţi:
a) suma vectorilor ~u şi ~v , ~u + ~v ;
b) lungimea vectorului ~u, |~u|;
c) versorul lui v̄, v̄0 ;
d) produsul scalar ~u · ~v ;
e) produsul vectorial ~v × w; ~
f ) produsul mixt (~u, ~v , w).
~
16 Algebră liniară şi Geometrie analitică

2. Arătaţi că vectorii ~u = 4~i + 3~j − ~k şi ~v = ~i − ~j + ~k sunt ortogonali.

3. Calculaţi măsura unghiului format de vectorii ~u = ~i + 2~j + ~k şi ~v = ~i + ~j.
4. Calculaţi aria paralelogramului construit pe vectorii ~u = −~i + 2~j − ~k şi ~v = ~i −~j + ~k,
consideraţi cu aceeaşi origine.
5. Determinaţi m ∈ R pentru care vectorii ~u = −~i +~j + ~k, ~v = 2~i −~j şi w ~ = m~i −~j − 2~k
sunt coplanari.
6. Fie vectorii ~u = ~i + 2~j − ~k, ~v = 3~i − 2~j − ~k şi w ~ = ~j + ~k. Stabiliţi perechile de
vectori ortogonali. Verificaţi dacă cei trei vectori sunt necoplanari.
7. Fie punctele A(3,1,0) şi B(0,0,2).
a) Reprezentaţi grafic cele două puncte ı̂n sistemul cartezian de axe Oxyz;
b) Scrieţi vectorii de poziţie ~rA şi ~rB ;
−−→
c) Determinaţi vectorul AB şi calculaţi distanţa de la A la B;
d) Aflaţi coordonatele mijlocului segmentului [AB];
e) Calculaţi aria triunghiului OAB.
8. Fie punctele A(2, 1, 0), B(0, 2, −1), C(m, −3, 4), m ∈ R.
−−→
a) Scrieţi vectorul AB şi calculaţi lungimea segmentului [AB];
b) Determinaţi m astfel ca unghiul ABC \ să fie drept.
9. Fie punctele A(2, −2, 0) şi B(2,2,0). Determinaţi punctele C de pe axa Oz astfel
ca triunghiul ABC să fie echilateral.
10. Fie punctele A(1,0,1) şi B(0, −1, 1).
a) Reprezentaţi grafic;
b) Scrieţi vectorii de poziţie ai punctelor A şi B;
c) Calculaţi măsura unghiului AOB. \
11. Stabiliţi natura triunghiului ABC, unde A(2,0,0), B(1,1,0), C(2,2,3).
12. Calculaţi perimetrul şi aria triunghiului OAB, unde O(0,0,0), A(1,1,0), B(0, −1, 2).
13. Calculaţi lungimea ı̂nălţimii corespunzătoare bazei [AB] a triunghiului ABC, unde
A(3,1,0), B(0,1,2), C(4,1,5).
14. Se consideră punctele A(2,1,3), B(3,3,2), C(5,2,5), D(4,0,6).
a) Arătaţi că ABCD este paralelogram;
b) Calculaţi perimetrul şi aria paralelogramului;
c) Calculaţi distanţa de la D la [AB].
15. Se consideră punctele A(2, 1, −1), B(4, 3, −2), C(6,2,0), D(4,0,1).
a) Arătaţi că cele patru puncte sunt coplanare;
b) Stabiliţi că segemntele (AC) şi (BD) au acelaşi mijloc;
c) Verificaţi dacă punctele date sunt vârfurile unui pătrat.
16. a) Arătaţi că punctele O(0,0,0), A(1, 2, −1), B2, −2, 5), C(1, −4, 6) sunt coplanare.
b) Calculaţi aria patrulaterului ABCD.
17. Calculaţi volumul tetraedrului OABC, unde A(1,2,1), B(−3, 3, 4), C(2,7,9) şi apoi
ı̂nălţimea corespunzătoare bazei ABC.
18. Se consideră punctele A(1, 1, 0) şi B(1, 2, 1).
a) Calculaţi măsura unghiului dintre vectorii de poziţie ai celor două puncte;
b) Aflaţi coordonatele punctului C astfel ca OACB să fie paralelogram;
c) Calculaţi volumul piramidei patrulatere V OACB ce are vârful V (1, 1, 3).
Dreapta şi planul
În acest capitol vom deduce ecuaţiile analitice ale dreptei şi planului şi vom prezenta câteva
proprietăţi metrice ale lor.

Ecuaţiile dreptei şi planului

Alături de punct, dreapta şi planul sunt elementele fundamentale ale spaţiului geomet-
ric. Vom introduce ecuaţiile acestora cu ajutorul vectorilor.

Definiţia 8 Dreapta d determinată de punctul A şi vectorul director ~vd este mulţimea
−−→
punctelor P din spaţiu cu proprietatea că vectorii AP şi ~vd sunt coliniari:
−−→
d = {P : AP k ~vd }.

Figure 11: Dreapta determinată de punctul A şi vectorul director ~vd

Să determinăm ecuaţia dreptei d. Din definiţia coliniarităţii a doi vectori obţinem
−−→ −−→
AP k ~vd ⇒ ∃t ∈ R : AP = t~vd
−−→
şi cum AP = ~r − ~rA , unde am notat ~r = ~rP , vectorul de poziţie al punctului P , deducem
ecuaţia vectorială a dreptei d

d : ~r = ~rA + t~vd , t ∈ R.

Fie Oxyz sistemul cartezian de axe de coordonate. Cum P este un punct oarecare ı̂n
spaţiu, putem scrie P (x, y, z), ceea ce implică

~r = (x, y, z) = x~i + y~j + z~k.

Pentru A(xA , yA , zA ) şi vectorul director ~vd = (l, m, n) = l~i + m~j + n~k, relaţia precedentă
devine
(x, y, z) = (xA , yA , zA ) + t(l, m, n).
Efectuând calculele şi egalând componentele vectorilor din cei doi membri rezultă ecuaţiile
parametrice ale dreptei d: 
 x = xA + lt
d: y = yA + mt , t ∈ R,
z = zA + nt


17
18 Algebră liniară şi Geometrie analitică

unde t se numeşte parametru. Aceste ecuaţii ne spun de fapt că oricărei valori a parametru-
lui t ı̂i corespunde un punct P de pe dreapta d ce are coordonatele

P (xA + lt, yA + mt, zA + nt).

Acum, dacă ı̂l exprimăm pe t din fiecare ecuaţie parametrică şi egalăm fracţiile rezultate,
obţinem ecuaţiile canonice ale dreptei determinată de punctul A(xA , yA , zA ) şi vectorul
director ~vd = (l, m, n):
x − xA y − yA z − zA
= = .
l m n
Exemplu. Fie A(3, 2, 1) şi ~vd = (1, −1, 0). Atunci xA = 3, yA = 2, zA = 1, iar (l, m, n) =
(1, −1, 0), adică l = 1, m = −1, n = 0. Obţinem ecuaţiile canonice
x−3 y−2 z−1
= =
1 −1 0
şi ecuaţiile parametrice 
 x=3+t
d: y = 2 − t , t ∈ R.
z=1


Exerciţiul 12 Scrieţi ecuaţiile canonice ale dreptei d ce conţine punctul M (2, 0, −1) şi
x−3 y−2 z−1
este paralelă cu dreapta d1 : = = .
1 2 3
Două drepte paralele au aceeaşi direcţie, deci putem considera că ~vd = ~vd1 . Observăm
că un vector director se poate ”recupera” din ecuaţiile canonice ale dreptei, deoarece
componentele lui sunt scrise la numitor. Deci, pentru d1 , l = 1, m = 2, n = 3, adică
~vd1 = (1, 2, 3) = ~vd . Atunci ecuaţiile canonice ale dreptei d sunt
x−2 y z+1
d: = = .
1 2 3
Exerciţiul 13 Determinaţi ecuaţiile canonice ale dreptei AB, unde A(1, 1, 2) şi B(2, 0, −1).
Un vector director al dreptei AB este
−−→
~v = AB = (xB , yB , zB ) − (xA , yA , zA ),

adică ~v = (2, 0, −1) − (1, 1, 2) = (1, −1, −3) = (l, m, n). Atunci ecuaţiile canonice vor fi
date de
x−1 y−1 z−2
AB : = = .
1 −1 −3
Din rezolvarea de mai sus deducem că ecuaţiile canonice ale dreptei AB pot fi scrise direct:
x − xA y − yA z − zA
AB : = = .
xB − xA yB − yA zB − zA
Exerciţiul 14 Fie punctele A(0, 1, 2), B(1, 2, 3), C(2, 3, 4) şi D(−1, 1, 2).
Stabiliţi dacă sunt coliniare.
Dreapta şi Planul 19

Mai multe puncte sunt coliniare dacă aparţin aceleiaşi drepte; altfel spus, două dintre
puncte determină o dreaptă, iar restul punctelor aparţin acelei drepte. În cazul nostru
putem deduce ecuaţia dreptei AB şi apoi verificăm dacă punctele C şi D aparţin sau nu
dreptei AB.
Avem
x−0 y−1 z−2 x y−1 z−2
AB : = = ⇔ AB : = = .
1−0 2−1 3−2 1 1 1
Punctul C aparţine dreptei AB dacă verifică ecuaţiile dreptei AB. Atunci ı̂nlocuim x =
xC = 2, y = yC = 3, z = zC = 4:

2 3−1 4−2 2 2 2
= = ⇔ = = ,
1 1 1 1 1 1
ceea ce este adevărat, adică C verifică ecuaţiile dreptei AB. Deci A, B, C sunt coliniare.
Analog verificăm punctul D. Avem

−1 1−1 2−2 −1 0 0
= = ⇔ = = ,
1 1 1 1 1 1

ceea ce este fals, adică D nu aparţine dreptei AB. În concluzie, cele patru puncte nu sunt
coliniare.

Definiţia 9 Planul π determinat de punctul A şi vectorul ~nπ perpendicular pe el este

−−→
mulţimea punctelor P din spaţiu cu proprietatea că vectorii AP şi ~nπ sunt ortogonali
(perpendiculari):
−−→
π = {P : AP ⊥ ~nπ },

unde ~nπ se numeşte vector normal planului π.

Figure 12: Planul determinat de punctul A şi vectorul normal ~nπ

Ne reamintim că doi vectori sunt ortogonali dacă şi numai dacă produsul lor scalar este
nul,
−−→ −−→
AP ⊥ ~nπ ⇔ AP · ~nπ = 0.
20 Algebră liniară şi Geometrie analitică

Raportat la Oxyz, fie A(xA , yA , zA ), P (x, y, z) şi ~nπ = (l, m, n) = l~i + m~j + n~k. Atunci
−−→
AP = (x − xA , y − yA , z − zA ) şi condiţia de mai sus devine
(x − xA )l + (y − yA )m + (z − zA )n = 0.
Am dedus astfel că ecuaţia planului π determinat de punctul A(xA , yA , zA ) şi vectorul
normal ~nπ = (l, m, n) = l~i + m~j + n~k este
π : l(x − xA ) + m(y − yA ) + n(z − zA ) = 0.
După efectuarea calculelor obţinem ecuaţia generală a planului
π : lx + my + nz + p = 0.
Exemplu. Fie A(3, 2, 1) şi ~nπ = (2, −1, 3). Atunci xA = 3, yA = 2, zA = 1, iar (l, m, n) =
(2, −1, 3), adică l = 2, m = −1, n = 3. Obţinem
π : 2(x − 3) − 1(y − 2) + 3(z − 1) = 0 ⇔ π : 2x − y + 3z − 7 = 0.
Exemplu. Toate planele din familia πλ : x + 2y + 3z + λ = 0, λ ∈ R, au acelaşi vector
normal ~n = (1, 2, 3), deci ele sunt plane paralele. Doar un singur plan din această familie
conţine punctul A(2, −1, 0). Pentru a-l găsi, punem condiţia ca punctul A să-i verifice
ecuaţia:
xA + 2yA + 3zA + λ = 0 ⇒ 2 − 2 + 0 + λ = 0 ⇒ λ = 0.
Obţinem planul π0 : x + 2y + 3z = 0.
Exerciţiul 15 Determinaţi ecuaţia planului π ce conţine punctul A(1, 1, 0) şi este per-
x−3 y−2 z−1
pendicular pe dreapta d : = = .
1 2 3
Deoarece dreapta d este perpendiculară pe planul π rezultă că vectorul ei director ~vd este
perpendicular pe planul π. Atunci un vector normal ~nπ este chiar ~vd , adică ~nπ = ~vd =
(1, 2, 3). Obţinem ecuaţia planului
π : 1(x − 1) + 2(y − 1) + 3(z − 0) = 0 ⇔ π : x + 2y + 3z − 3 = 0.
Exerciţiul 16 Scrieţi ecuaţia planului π ce conţine punctul A(0, 1, −2) şi este paralel cu
planul π1 : 2x + 3y − z + 1 = 0.
Dacă două plane sunt paralele, atunci vectorul normal al primului plan este perpendicular
pe celălalt plan, deci este vector normal şi pentru al doilea plan. Altfel scris,
πkπ1 ⇒ ~nπ = ~nπ1 .
Din ecuaţia generală a planului observăm că vectorul normal ”se recuperează” de la
coeficienţii lui x, y, respectiv z. Avem atunci
l = 2, m = 3, n = −1, ~nπ = ~nπ1 = (2, 3, −1)
şi ecuaţia planului
π : 2(x − 0) + 3(y − 1) − 1(z − (−2)) = 0 ⇔ π : 2x + 3y − z − 5 = 0.
Dreapta şi Planul 21

Exerciţiul 17 Fie punctul B(2, 2, −3) şi planul π : x − 2z + 5 = 0. Aflaţi ecuaţiile dreptei
d ce trece prin B şi este perpendiculară pe π.

Deoarece dreapta d este perpendiculară pe planul π rezultă că vectorul ei director ~vd
este perpendicular pe planul π, adică este vector normal planului. Putem scrie atunci
~vd = ~nπ = (1, 0, −2), unde l = 1, m = 0, n = −2 au fost recuperaţi din ecuaţia planului π.
Obţinem ecuaţiile canonice ale dreptei d,

x−2 y−2 z+3

d: = = .
1 0 −2
Considerăm acum doi vectori necoliniari ~v1 , ~v2 . Atunci produsul lor vectorial ~v1 × ~v2 este
un vector nenul perpendicular pe fiecare din cei doi vectori, adică şi pe planul determinat
de ei. Observăm atunci că un plan π este unic determinat de un punct A şi doi vectori
necoliniari ~v1 , ~v2 , vectorul normal fiind

~nπ = ~v1 × ~v2 .

În acelaşi timp putem da şi următoarea definiţie, echivalentă cu Definiţia 9:

Definiţia 10 Planul π determinat de punctul A şi vectorii necoliniari ~v1 , ~v2 este mulţimea
−−→
punctelor P din spaţiu cu proprietatea că vectorii AP , ~v1 , ~v2 sunt coplanari.

Vectorii necoliniari ~v1 şi ~v2 , fiind vectori liberi, pot fi consideraţi cu originea ı̂n A.

Figure 13: Planul determinat de punctul A şi doi vectori necoliniari

Condiţia de coplanaritate a trei vectori este dată de produsul mixt, care trebuie să fie nul,
−−→
adică (AP , ~v1 , ~v2 ) = 0. Atunci, folosind formula de calcul a produsului mixt, obţinem
 
 x − xA y − yA z − zA 
 
π :  l1 m1 n1  = 0,

 l2 m2 n2 

ce reprezintă ecuaţia planului determinat de punctul A(xA , yA , zA ) şi vectorii necoliniari

~v1 = (l1 , m1 , n1 ), ~v2 = (l2 , m2 , n2 ) (sau ecuaţia planului determinat de un punct şi două
direcţii necoliniare).
22 Algebră liniară şi Geometrie analitică

Exemplu. Fie A(1, 0, 0) şi vectorii ~v1 = (1, 1, 2), ~v2 = (0, 1, −1). Atunci ecuaţia planului
determinat de A şi cei doi vectori este
 
 x−1 y−0 z−0 
 
π :  1 1 2  = 0,

 0 1 −1 

adică −x + 1 + z − 2x + 2 + y = 0 şi ı̂n final π : −3x + y + z + 3 = 0.

Exerciţiul 18 Determinaţi ecuaţia planului π ce conţine punctul A(0, 1, 0) şi este paralel
x y−2 z−3 x−1 y z−1
cu dreptele d1 : = = şi d2 : = = .
1 0 −2 −1 2 0

Deoarece d1 kπ, există o dreaptă d1 0 paralelă cu d1 inclusă ı̂n π. Cum d1 0 kd1 , rezultă că
putem considera că cele două drepte au acelaşi vector director, ~vd1 0 = ~vd1 = (1, 0, −2).
Analog, există o dreaptă d2 0 paralelă cu d2 inclusă ı̂n π şi ~vd2 0 = ~vd2 = (−1, 2, 0). Atunci
vectorii directori ai celor două drepte vor fi vectorii ~v1 şi ~v2 din formula precedentă:
 
 x−0 y−1 z−0 
 
π :  1 0 −2  = 0,
 −1 2 0 

adică 2y − 2 + 2z + 4x = 0 şi ı̂n final π : 2x + y + z − 1 = 0.

Cu aceeaşi formulă cu determinant se determină şi ecuaţia planului determinat de trei
puncte. Mai precis, dacă A(xA , yA , zA ), B(xB , yB , zB ), C(xC , yC , zC ) atunci putem con-
sidera
−−→ −−→
~v1 = AB = (xB − xA , yB − yA , zB − zA ), ~v2 = AC = (xC − xA , yC − yA , zC − zA )

şi obţinem ecuaţia planului determinat de trei puncte A, B, C

 
 x − xA y − yA z − zA 
 
(ABC) :  xB − xA yB − yA zB − zA  = 0.

 xC − xA yC − yA zC − zA 

Exemplu. Dacă A(0, 0, 1), B(1, 1, −1), C(0, 1, 0), atunci obţinem
   
 x−0 y−0 z−1   x y z−1 
   
(ABC) :  1 − 0 1 − 0 −1 − 1  = 0 ⇔  1 1 −2  = 0.
  
 0−0 1−0 0−1   0 1 −1 

Obţinem (ABC) : x + y + z − 1 = 0.

Exerciţiul 19 Fie punctele O(0, 0, 0), P (1, 1, 1), Q(2, 2, 1), R(2, −1, 0).
Stabiliţi dacă sunt coplanare.
Dreapta şi Planul 23

Mai multe puncte sunt coplanare dacă aparţin aceluiaşi plan. Cum trei puncte necoliniare
determină un singur plan, ı̂nseamnă că restul punctelor aparţin acestui plan. În cazul
nostru determinăm ecuaţia planului (OP Q) şi apoi verificăm dacă R aparţine acestui
plan.
Folosim ecuaţia planului determinat de trei puncte. Avem
   
 x−0 y−0 z−0   x y z 
   
(OP Q) :  1 − 0 1 − 0 1 − 0  = 0 ⇔  1 1 1  = 0,
 2−0 2−0 1−0   2 2 1 

adică (OP Q) : −x + y = 0.
Punctul R aparţine planului (OP Q) dacă şi numai dacă verifică ecuaţia lui, adică
−xR + yR = 0. Obţinem −2 − 1 = 0, fals, deci punctele sunt necoplanare.
x y−1 z+1
Exerciţiul 20 Fie punctul A(1, 1, 0) şi dreapta d : = = . Determinaţi
1 0 −2
ecuaţia planului determinat de punctul A şi dreapta d.
Un plan este unic determinat de trei puncte necoliniare. Un punct este A, iar celelalte
două pot fi oricare din punctele dreptei d. Pentru a găsi un punct ce aparţine dreptei d,
vom scrie ecuaţiile parametrice şi vom particulariza parametrul. Avem

x y−1 z+1  x=t
d: = = =t⇒ y=1 , t ∈ R.
1 0 −2
z = −1 − 2t


Pentru t = 0 obţinem B(0, 1, −1), iar pentru t = 1, C(1, 1, −3), ce sunt două puncte ale
dreptei, deci sunt incluse ı̂n plan. Atunci planul căutat este planul (ABC), adică
   
 x−1 y−1 z−0   x−1 y−1 z 
   
(ABC) :  0 − 1 1 − 1 −1 − 0  = 0 ⇔  −1 0 −1  = 0.
 1 − 1 1 − 1 −3 − 0   0 0 −3 
Obţinem ecuaţia planului (ABC) : y − 1 = 0, ce reprezintă ecuaţia cerută.
Este binecunoscut faptul că intersecţia a două plane neparalele este o dreaptă. Dacă
π1 : l1 x + m1 y + n1 z + p1 = 0 şi π2 : l2 x + m2 y + n2 z + p2 = 0, iar d = π1 ∩ π2 , atunci
scriem dreapta d sub forma

l1 x + m1 y + n1 z + p1 = 0
d: .
l2 x + m2 y + n2 z + p2 = 0
Această dreaptă este determinată de două puncte ce aparţin ambelor plane. Pe de altă
parte, vectorii normali celor două plane sunt perpendiculari pe dreapta comună, adică
vectorul director al dreptei este perpendicular pe cei doi vectori. Dar şi produsul vectorial
al celor doi vectori este perpendicular pe fiecare dintre ei. Atunci vectorul director al
dreptei este coliniar cu produsul vectorial al celor doi vectori. Astfel, putem considera
că dacă ~n1 şi ~n2 sunt vectorii normali ai celor două plane, atunci vectorul director ~vd al
dreptei comune celor două plane este
~vd = ~n1 × ~n2 .
24 Algebră liniară şi Geometrie analitică

Exerciţiul 21 Fie planele π1 : x + y + z − 1 = 0 şi π2 : y − z + 3 = 0. Determinaţi ecuaţiile

canonice ale dreptei comune celor două plane.

Dreapta ca intersecţie de două plane este mulţimea soluţiilor sistemului liniar format din
ecuaţiile celor două plane. O soluţie a acestui sistem este de fapt un punct comun celor
două plane. Un astfel de punct se poate găsi particularizând o variabilă şi apoi rezolvând
sistemul obţinut. În cazul nostru, dreapta de intersecţie este

x+y+z−1=0
d: .
y−z+3=0

Fie y = 0. Atunci obţinem sistemul


x+z−1=0
d: .
−z + 3 = 0

Din a doua ecuaţie avem z = 3. Înlocuim ı̂n prima şi găsim x = −2. Am determinat astfel
un punct al dreptei d, anume A(−2, 0, 3).
Fie acum y = 1. Atunci

x+1+z−1=0
d: ,
1−z+3=0

de unde z = 4 şi x = −4. Astfel, un alt punct al dreptei d este B(−4, 1, 4). Atunci dreapta
comună celor două plane este AB, de ecuaţie
x+2 y−0 z−3 x+2 y z−3
AB : = = ⇔ AB : = = .
−4 + 2 1−0 4−3 −2 1 1
Exerciţiul 22 Fie planele π1 : x + y − z − 1 = 0 şi π2 : x + 2y − z + 3 = 0.
a) Arătaţi că cele două plane nu sunt paralele.
b) Determinaţi ecuaţiile canonice ale dreptei ce conţine punctul Q(1, 1, 2) şi este paralelă
cu cele două plane.

a) Planele sunt paralele dacă şi numai dacă vectorii lor normali sunt coliniari:

π1 kπ2 ⇔ ~n1 k~n2 ⇔ ~n1 × ~n2 = ~0.

Avem ~n1 = (1, 1, −1) şi ~n2 = (1, 2, −1), de unde

 ~i ~j ~k 
 

−1  = ~i + ~k = (1, 0, 1) 6= ~0.
 
~n1 × ~n2 =  1 1
 1 2 −1 

Deci cele două plane nu sunt paralele.

b) Fie d = π1 ∩ π2 şi r dreapta căutată. Cum rkπ1 şi rkπ2 , rezultă rkd. Atunci putem lua

~vr = ~vd = ~n1 × ~n2 = (1, 0, 1).

Dreapta şi Planul 25

Ecuaţiile canonice ale dreptei r, determinată de punctul Q şi vectorul director ~vr , sunt
x−1 y−1 z−2
r: = = .
1 0 1

Proiecţii ı̂n spaţiu

O proiecţie ı̂n spaţiu poate fi conică sau cilindrică, ı̂n particular ortogonală. Proiecţia
unei mulţimi de puncte este mulţimea formată din proiecţiile tuturor punctelor respectivei
mulţimi. Proiecţia unei mulţimi de puncte se face pe o altă mulţime de puncte, ı̂n special
pe un plan. Este important atunci să analizăm proiecţiile unui punct pe un plan.
Proiecţia unui punct A pe un plan π este punctul P (fig.4).

Definiţia 11 Se numeşte proiecţie conică de vârf V (proiecţie centrală) a punctului A pe

planul π, punctul de intersecţie dintre dreapta V A şi planul π.

Definiţia 12 Se numeşte proiecţie cilindrică de generatoare g (proiecţie după direcţia ~vg

sau proiecţie paralelă cu ~vg ) a punctului A pe planul π, unde A ∈ g, punctul de intersecţie
dintre dreapta g şi planul π.

Definiţia 13 Se numeşte proiecţie ortogonală a punctului A pe planul π proiecţia cilin-

drică ı̂n care generatoarea g este perpendiculară pe planul π. Notăm prπ A.

Figure 14: Proiecţii ale unui punct pe un plan: conică, cilindrică, ortogonală

În fiecare caz punctul P se obţine intersectând o dreaptă cu un plan: punctul P are
coordonatele date de ecuaţiile parametrice ale dreptei (ce depind de parametrul t) şi aceste
coordonate verifică ecuaţia planului π (de unde aflăm t şi apoi coordonatele căutate).

Exerciţiul 23 Determinaţi proiecţia conică de vârf V (1, 1, −1) a punctului A(0, 2, 2) pe

planul π : 2x + z + 3 = 0.

Determinăm ecuaţiile canonice ale dreptei V A şi apoi ecuaţiile parametrice:


x−1 y−1 z+1 x−1 y−1 z+1  x=1−t
VA: = = ⇔ = = =t⇔ y =1+t , t ∈ R.
0−1 2−1 2+1 −1 1 3
z = −1 + 3t

26 Algebră liniară şi Geometrie analitică

Dacă P este proiecţia căutată (fig.4, stânga), atunci P aparţine dreptei V A, deci are
coordonatele P (1 − t, 1 + t, −1 + 3t). Dar P aparţine şi planului π, deci coordonatele sale
verifică ecuaţia planului:

2xP + zP + 3 = 0 ⇒ 2(1 − t) + (−1 + 3t) + 3 = 0 ⇒ t = −4.

Înlocuim t = −4 şi obţinem coordonatele proiecţiei P (5, −3, −13).

Exerciţiul 24 Determinaţi proiecţia după direcţia ~vg = (1, 1, 1) a punctului O(0, 0, 0) pe

planul π : x + 2y + 3z − 12 = 0.

Fie g dreapta de direcţie ~vg , ce conţine punctul O (fig.4, mijloc, cu A = O). Atunci

x y z  x=t
g: = = =t⇔ y = t , t ∈ R.
1 1 1
z=t


Dacă P este proiecţia căutată, atunci {P } = g∩π. Atunci P (t, t, t) verifică ecuaţia planului
π:
xP + 2yp + 3zP − 12 = 0 ⇒ t + 2t + 3t − 12 = 0 ⇒ t = 2.
Obţinem atunci P (2, 2, 2).

Exerciţiul 25 Determinaţi proiecţia ortogonală a punctului A(0, 0, 3) pe planul π : 3x +

y − 2z − 8 = 0.

Fie g dreapta ce conţine punctul A şi este perpendiculară pe planul π (fig.4, dreapta).
Atunci vectorul ei director este perpendicular pe plan, adică putem considera

~vg = ~nπ = (3, 1, −2).

Rezultă ecuaţiile canonice şi parametrice ale dreptei g:


x y z−3  x = 3t
g: = = =t⇔ y=t , t ∈ R.
3 1 −2
z = 3 − 2t


Proiecţia căutată este punctul P , aflat la intersecţia dreptei g cu planul π. Atunci avem
P (3t, t, 3 − 2t) şi

3xP + yP − 2zP − 8 = 0 ⇒ 9t + t − 2(3 − 2t) − 8 = 0 ⇒ t = 1.

Obţinem P (3, 1, 1).

Proiecţia ortogonală a unui punct A pe o dreaptă d se face asemănător, doar că există o
infinitate de direcţii ortogonale ce formează un plan π perpendicular pe dreaptă ce conţine
punctul A (fig.5). Atunci proiecţia punctului A pe d va fi punctul P de intersecţie dintre
d şi π, deoarece dacă d ⊥ π, atunci d ⊥ AP . Notăm P = prd A.
Dreapta şi Planul 27

Figure 15: Proiecţia unui punct pe o dreaptă

x+1 y−1 z
Exerciţiul 26 Fie dreapta d : = = . Determinaţi proiecţia punctului
2 1 −2
A(1, 0, 0) pe d.

Fie π planul ce conţine punctul A şi este perpendicular pe d. Atunci luăm vectorul normal
planului egal cu vectorul director al dreptei, ~nπ = ~vd = (2, 1, −2). Obţinem ecuaţia
planului:

π : 2(x − 1) + 1(y − 0) + (−2)(z − 0) = 0 ⇒ 2x + y − 2z − 2 = 0.

Determinăm acum intersecţia dintre d şi π. Fie P punctul de intersecţie. Atunci P ∈ d,

deci avem nevoie de ecuaţiile parametrice ale dreptei:

x+1 y−1 z  x = 2t − 1
d: = = =t⇔ y = t + 1 , t ∈ R.
2 1 −2
z = −2t


Deci P (2t − 1, t + 1, −2t) şi el aparţine planului π, adică

1
2xP + yP − 2zP − 2 = 0 ⇒ 2(2t − 1) + t + 1 − 2(−2t) − 2 = 0 ⇒ t = .
3

Atunci P (− 13 , 43 , − 32 ).
În continuare, dacă nu se precizează altfel, prin proiecţie ne referim la proiecţia ortogonală,
adică la proiecţia după o direcţie perpendiculară.

Simetrii ı̂n spaţiu

Analizăm ı̂n continuare simetria unei mulţimi fată de un punct (simetria centrală), faţă de
o dreaptă (simetria axială), respectiv faţă de un plan (oglindirea). În fiecare caz, simetrica
unei mulţimi este mulţimea formată cu simetricele tuturor punctelor respectivei mulţimi,
deci totul depinde de simetricul unui punct faţă de alt punct, dreaptă ori plan (fig.6).
28 Algebră liniară şi Geometrie analitică

Definiţia 14 Simetricul punctului A faţă de punctul P este punctul S, dacă P este mi-
jlocul segmentului (AS).

Definiţia 15 Simetricul punctului A fată de dreapta d este punctul S, dacă d este medi-
atoarea segmentului (AS) ı̂n planul determinat de A şi d.

Definiţia 16 Simetricul punctului A fată de planul π este punctul S, dacă π este planul
mediator al segmentului (AS).

Figure 16: Simetricul punctului A faţă de: un punct P , o dreaptă d, un plan π

Reamintim că P este mijlocul segmentului (AS) (fig.6, stânga) dacă şi numai dacă
xA + xS yA + yS zA + z S
xP = , yP = , zP = .
2 2 2
Rezultă imediat

xS = 2xP − xA , yS = 2yP − yA , zS = 2zP − zA .

Exemplu. Simetricul punctului A(1, 2, 3) faţă de punctul P (−1, 0, 1) este punctul S ce

are coordonatele date de formulele găsite mai sus, adică

xS = 2(−1) − 1 = −3, yS = 2 · 0 − 2 = −2, zS = 2 · 1 − 3 = −1.

Rezultă S(−3, −2, −1).

Apoi, dreapta d este mediatoarea segmentului (AS) dacă este perpendiculară pe AS
şi conţine mijlocul P al segmentului (AS). Atunci P este chiar proiecţia lui A pe d. Deci,
pentru a afla simetricul unui punct A faţă de o dreaptă d, determinăm proiecţia punctului
A pe dreaptă, notat P , şi apoi simetricul punctului dat A faţă de P (fig.6, centru).
Nu ı̂n ultimul rând, π este planul mediator al segmentului (AS) dacă este perpendicular
pe AS şi conţine mijlocul P al acestui segment (fig.6, dreapta). Rezultă că P este proiecţia
punctului A pe plan. În concluzie, pentru a determina simetricul unui punct A faţă de un
plan π, aflăm proiecţia pe plan, notată P , apoi simetricul lui A faţă de P .
Exerciţiul 27 Determinaţi simetricul punctului A(1, 0, 1) faţă de dreapta d dată de ecuaţiile
x+1 y+1 z
canonice d : = = .
2 1 0
Dreapta şi Planul 29

Primul pas este să determinăm proiecţia punctului A pe dreapta d, notat P . Acest punct
este la intersecţia dreptei d cu planul π ce conţine punctul A şi este perpendicular pe
dreapta d (fig.6, centru). Avem

d ⊥ π ⇒ ~nπ = ~vd = (2, 1, 0),

de unde obţinem ecuaţia planului π

π : 2(x − 1) + 1(y − 0) + 0(z − 1) = 0 ⇔ π : 2x + y − 2 = 0.

Scriem ecuaţiile parametrice ale dreptei d


x+1 y+1 z  x = 2t − 1
d: = = =t⇔ y = t − 1 , t ∈ R.
2 1 0
z=0


Cum P ∈ d, rezultă P (2t − 1, t − 1, 0). Punem condiţia ca P ∈ π:

2xP + yP − 2 = 0 ⇒ 2(2t − 1) + t − 1 − 2 = 0 ⇒ t = 1,

deci P (1, 0, 0).

Al doilea pas ı̂n determinarea simetricului S este impunerea condiţiei ca P să fie
mijlocul segmentului (AS), de unde obţinem coordonatele lui S:

xA + xS yA + yS zA + zS  xS = 2xP − xA = 2 · 1 − 1 = 1
xP = , yP = , zP = ⇒ y = 2yP − yA = 2 · 0 − 0 = 0 .
2 2 2  S
zS = 2zP − zA = 2 · 0 − 1 = −1

În concluzie, simetricul căutat este S(1, 0, −1).

Exerciţiul 28 Determinaţi simetricul punctului A(0, 1, 2) faţă de planul π, de ecuaţie

π : x + 2y − z + 6 = 0.

Intuitiv, desenul este dat ı̂n Figura 6, dreapta. Dreapta d ce trece prin A şi este perpendic-
ulară pe planul π are vectorul director ~vd = ~nπ = (1, 2, −1). Atunci ecuaţiile parametrice
ale dreptei sunt

x−0 y−1 z−2  x=t
d: = = =t⇔ y = 2t + 1 , t ∈ R.
1 2 −1
z = −t + 2


Proiecţia punctului A pe planul π este punctul P de intersecţie dintre dreaptă şi plan.
Atunci P ∈ d, adică P (t, 2t + 1, −t + 2). Punctul P aparţine şi planului π, adică

xP + 2yP − zP + 6 = 0 ⇒ t + 2(2t + 1) − (−t + 2) + 6 = 0 ⇒ t = −1.

Atunci P (−1, −1, 3).

30 Algebră liniară şi Geometrie analitică

Simetricul punctului A faţă de planul π este puntul S, unde S este simetricul lui A
faţă de P :

xA + xS yA + yS zA + zS  xS = 2xP − xA = 2 · (−1) − 0 = −2
xP = , yP = , zP = ⇒ y = 2yP − yA = 2 · (−1) − 1 = −3 .
2 2 2  S
zS = 2zP − zA = 2 · 3 − 2 = 4

În concluzie, simetricul căutat este S(−2, −3, 4).

Exerciţiul 29 Simetricul punctului A(1, 2, 2) faţă de planul π este punctul S(3, −2, 0).
Determinaţi ecuaţia planului π.
Conform definiţiei, π este planul mediator al segmentului (AS), deci el conţine mijlocul
segmentului (AS), notat P, şi este perpendicular pe acest segment (fig.6, dreapta). Atunci
−−→
~nπ = AS = (xS − xA , yS − yA , zS − zA ) = (3 − 1, −2 − 2, 0 − 2) = (2, −4, −2).

Mijlocul segmentului (AS) are coordonatele date de media aritmetică a coordonatelor

capetelor segmentului, adică P (2, 0, 1). Rezultă ecuaţia planului

π : 2(x − 2) − 4(y − 0) − 2(z − 1) = 0 ⇒ 2x − 4y − 2z − 2 = 0 ⇒ x − 2y − z − 1 = 0.

O dreaptă este unic determinată de două puncte. Atunci simetrica unei drepte d faţă
de un punct, dreaptă, respectiv plan este dreapta determinată de simetricele a două puncte
ale lui d faţă de punct, dreaptă, respectiv plan.
Analog, simetricul unui plan π faţă de un punct, dreaptă, respectiv plan este planul
determinat de simetricele a trei puncte necoliniare ale lui π faţă de punct, dreaptă, re-
spectiv plan.

Unghiuri ı̂n spaţiu

În geometria ı̂n spaţiu vorbim ı̂n primul rând de unghiul dintre două drepte, la care se
reduc şi unghiurile dintre o dreaptă şi un plan, respectiv dintre două plane.
Definiţia 17 Unghiul dintre două drepte este unghiul dintre vectorii directori ai celor
două drepte, cuprins ı̂ntre 0◦ şi 90◦ .
Reamintim că unghiul θ dintre doi vectori ~v1 = (l1 , m1 , n1 ) şi ~v2 = (l2 , m2 , n2 ), cuprins
ı̂ntre 0◦ şi 90◦ , este dat de formula
|~v1 · ~v2 | |l1 l2 + m1 m2 + n1 n2 |
cos θ = =p2 p .
k~v1 k · k~v2 k l1 + m21 + n21 · l22 + m22 + n22

În particular, unghiul dintre două drepte paralele este 0◦ . Dreptele sunt paralele dacă
vectorii directori sunt coliniari, adică ~v1 × ~v2 = ~0 sau echivalent
l1 m1 n1
= = .
l2 m2 n2
Dreapta şi Planul 31

De asemenea, două drepte sunt perpendiculare dacă unghiul dintre ele este de 90◦ , adică
vectorii directori sunt ortogonali (cos θ = 0):
d1 ⊥ d2 ⇔ ~v1 ⊥ ~v2 ⇔ ~v1 · ~v2 = 0.
Exemplu. Să stabilim că dreptele
x−1 y−1 z x−2 y−3 z−2
d1 : = = şi d2 : = =
1 2 −1 1 1 3
sunt perpendiculare.
Avem vectorii directori ~v1 = (1, 2, −1) şi ~v2 = (1, 1, 3). Produsul scalar al celor doi
vectori este
~v1 · ~v2 = 1 · 1 + 2 · 1 + (−1) · 3 = 0,
deci vectorii directori sunt ortogonali, ceea ce ı̂nseamnă că şi dreptele considerate sunt
perpendiculare.
Definiţia 18 Unghiul dintre o dreaptă şi un plan este complementul unghiului dintre
dreaptă şi o dreaptă perpendiculară pe acel plan.
Dacă planul π are vectorul normal ~nπ , atunci orice dreaptă perpendiculară pe el are acelaşi
vector director, ~nπ . Dacă notăm cu ϕ unghiul dintre planul π şi dreapta d de vector director
~vd , atunci ϕ = 90◦ − θ, unde θ este unghiul dintre d şi orice dreaptă perpendiculară pe
planul π. Rezultă
|~vd · ~nπ |
sin ϕ = cos θ = .
k~vd k · k~nπ k
În particular, dreapta d este paralelă cu planul π dacă unghiul dintre ele este ϕ = 0◦ .
Avem, ţinând cont că ϕ este ı̂ntre 0◦ şi 90◦ , că
dkπ ⇔ ϕ = 0◦ ⇔ sin ϕ = 0 ⇔ ~vd · ~nπ = 0 ⇔ ~vd ⊥ ~nπ .
x+2 y−1 z+3
Exemplu. Să determinăm unghiul dintre dreapta d : = = şi planul
1 2 −1
π : x + y + 3 = 0.
Avem ~vd = (1, 2, −1) şi ~nπ = (1, 1, 0). Atunci
√
|~vd · ~nπ | |1 + 2 − 0| 3 3
sin ϕ = = √ √ = √ = ,
k~vd k · k~nπ k 6· 2 2 3 2
de unde obţinem ϕ = 60◦ .
Definiţia 19 Unghiul dintre două plane este unghiul dintre două drepte perpendiculare pe
planele respective.
Fie două plane π1 , π2 de vectori normali ~n1 , respectiv ~n2 . Fie d1 ⊥ π1 şi d2 ⊥ π2 . Atunci
aceste drepte au vectorii directori ~v1 = ~n1 , respectiv ~v2 = ~n2 , deci unghiul θ dintre cele
două plane este dat de formula
|~n1 · ~n2 |
cos θ = .
k~n1 k · k~n2 k
În particular, cele două plane sunt perpendiculare dacă vectorii lor normali sunt ortogonali.
32 Algebră liniară şi Geometrie analitică

Exerciţiul 30 Fie planele π1 : x + 2z − 1 = 0 şi 3x + my + z + 1 = 0, m ∈ R.

a) Arătaţi că cele două plane nu pot fi perpendiculare, oricare ar fi m.
b) Determinaţi m şiind că unghiul dintre cele două plane este de 45◦ .

Avem vectorii normali ~n1 = (1, 0, 2) şi ~n2 = (3, m, 1). Atunci

~n1 · ~n2 = 3 + 0 + 2 = 5 6= 0, ∀m ∈ R ⇒ ~n1 6⊥ ~n2 , ∀m ∈ R,

adică cele două plane nu pot fi perpendiculare.

b) Unghiul θ dintre cele două plane este dat de

|~n1 · ~n2 | 5
cos θ = =√ √ .
k~n1 k · k~n2 k 5 · m2 + 10
√
Dar θ = 45◦ , adică cos θ = 2
2 , de unde rezultă
√
5 2 25 2
√ √ = ⇒ 2
= ⇒ m2 + 10 = 10,
5 · m2 + 10 2 5(m + 10) 4

deci m = 0.

Distanţe ı̂n spaţiu

Distanţa dintre punctele A1 (x1 , y1 , z1 ) şi A2 (x2 , y2 , z2 ) este lungimea segmentului (A1 A2 ),
−−−→
adică lungimea vectorului A1 A2 . Cum
−−−→
A1 A2 = (x2 − x1 , y2 − y1 , z2 − z1 ),

rezultă
−−−→ p
dist(A1 , A2 ) = |A1 A2 | = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 + (z2 − z1 )2 .
Prin distanţă ı̂ntre două mulţimi ı̂nchise de puncte F1 şi F2 din spaţiu ı̂nţelegem cea mai
mică dintre lungimile tuturor segmentelor (A1 A2 ), unde A1 ∈ F1 şi A2 ∈ F2 sunt arbitrare:

dist(F1 , F2 ) = min{dist(A1 , A2 ) : A1 ∈ F1 , A2 ∈ F2 }.

În particular, dacă F1 este formată dintr-un singur punct, A1 , obţinem distanţa de la un
punct la o mulţime de puncte.
În continuare ne interesează distanţa de la un punct la o dreaptă, respectiv un plan,
precum şi cazurile ı̂n care F1 şi F2 sunt drepte sau plane.
Dacă Q este un punct oarecare al dreptei d, iar P este proiecţia lui A pe d (fig.7),
atunci AP ≤ AQ, pentru orice Q. Deducem atunci că
Distanţa de la un punct la o dreaptă este egală cu distanţa dintre acel punct şi proiecţia
lui pe dreaptă:
dist(A, d) = dist(A, P ) , unde P = prd A.
Dreapta şi Planul 33

Figure 17: Distanţa de la un punct la o dreaptă

Atunci găsim coordonatele punctului P şi calculăm distanţa dintre A şi d.

O altă modalitate de a calcula această distanţă este să observăm că (AP ) este ı̂nălţime
−−→
ı̂n paralelogramul construit cu vectorii consideraţi cu aceeaşi origine ~vd şi QA (fig.7), unde
Q este un punct ales arbitrar pe d. Cum
−−→
Aria(paralelogram) = |~vd × QA |

şi
Aria(paralelogram) = baza · inaltimea = |~vd | · AP,
rezultă −−→
|~vd × QA |
dist(A, d) = , Q ∈ d.
|~vd |
x y−1 z−2
Exerciţiul 31 Calculaţi distanţa de la A(1, 0, 0) la d : = = .
1 2 −1
Din ecuaţiile dreptei deducem Q(0, 1, 2) şi ~vd = (1, 2, −1), cu
p √
|~vd | = 12 + 22 + (−1)2 = 6.
−−→
Apoi QA = (1, 0, 0) − (0, 1, 2) = (1, −1, −2) şi
 ~i ~j ~k 
 
−−→  −−→ √
~vd × QA =  1 2 −1  = −5~i + ~j − 3~k = (−5, 1, −3) , |~vd × QA | = 35.

 1 −1 −2 
√
35
Atunci dist(A, d) = √ .
6
În spaţiu, două drepte pot fi coplanare sau necoplanare. În cazul ı̂n care sunt coplanare,
ele pot fi concurente (au un punct comun) şi atunci distanţa dintre ele este zero sau pot
fi paralele. Distanţa dintre două drepte paralele este egală cu distanţa de la oricare punct
al unei drepte la cealaltă dreaptă:

d1 kd2 ⇒ dist(d1 , d2 ) = dist(A, d2 ) , A ∈ d1 .

34 Algebră liniară şi Geometrie analitică

Exerciţiul 32 Arătaţi că dreptele de ecuaţii parametrice d1 : x = t, y = t, z = t şi

d2 : x = 2s − 1, y = 2s + 1, z = 2s sunt paralele şi apoi calculaţi distanţa dintre ele.
Din ecuaţiile date deducem vectorii directori ~v1 = (1, 1, 1) şi ~v2 = (2, 2, 2) = 2(1, 1, 1).
Deoarece ei sunt coliniari, rezultă d1 kd2 . Alegem A(0, 0, 0) ∈ d1 şi calculăm distanţa de la
A la d2 . √ √ √ −−→
Fie Q(−1, 1, 0) ∈ d2 . Avem |~v2 | = 22 + 22 + 22 = 12 = 2 3. Apoi QA = (0, 0, 0) −
(−1, 1, 0) = (1, −1, 0) şi
 ~i ~j ~k 
 
−−→  −−→ √
~v2 × QA =  2 2 2  = 2~i + 2~j − 4~k = (2, 2, −4) , |~v2 × QA | = 2 6.

 1 −1 0 

Atunci −−→ √
|~v2 × QA | 2 6 √
dist(d1 , d2 ) = dist(A, d2 ) = = √ = 2.
|~v2 | 2 3
În mod analog deducem că
Distanţa de la un punct la un plan este egală cu distanţa dintre acel punct şi proiecţia
lui pe plan:
dist(A, π) = dist(A, P ) , unde P = prπ A.
Dacă vom determina proiecţia punctului A pe planul π şi apoi distanţa dintre A şi proiecţie,
vom obţine următoarea formulă de calcul a distanţei de la A la π:
|lxA + myA + nzA + p|
dist(A, π) = √ , A(xA , yA , zA ), π : lx + my + nz + p = 0.
l2 + m2 + n2
Exemplu. Distanţa de la A(1, 2, 3) la planul π : 2x − y + 2z − 4 = 0 este
|2 · 1 − 2 + 2 · 3 − 4| 2
dist(A, π) = p = .
22 + (−1)2 + 22 3
Distanţa dintre o dreaptă şi un plan este zero dacă dreapta are cel puţin un punct comun
cu planul. În caz contrar, adică dreapta este paralelă cu planul, distanţa dintre ele este
egală cu distanţa de la oricare punct al dreptei la plan:
dkπ ⇒ dist(d, π) = dist(A, π) , A ∈ d.
Exerciţiul 33 Fie d : x = t, y = 2t − 1, z = −t + 2 şi π : y + 2z − 1 = 0. Arătaţi că dkπ
şi apoi calculaţi distanţa dintre d şi π.
Din ecuaţiile parametrice ale dreptei deducem că ~vd = (1, 2, −1) şi A(0, −1, 2) ∈ d. Vec-
torul normal planului este ~nπ = (0, 1, 2). Avem
~vd · ~nπ = 0 + 2 − 2 = 0 ⇒ ~vd ⊥ ~nπ ⇒ dkπ
(deoarece A 6∈ π). Atunci
√
| − 1 + 4 − 1| 2 2 5
dist(d, π) = dist(A, π) = √ =√ = .
1+4 5 5
Dreapta şi Planul 35

Distanţa dintre două plane secante este evident zero. Dacă planele nu se intersectează,
adică sunt paralele, distanţa dintre ele este egală cu distanţa de la oricare punct al unui
plan la celălalt plan:

π1 kπ2 ⇒ dist(π1 , π2 ) = dist(A, π2 ) , A ∈ π1 .

Exerciţiul √
34 Distanţa dintre planele paralele π1 : x+y+z−1 = 0 şi π2 : x+y+z+p = 0,
p ∈ R, este 3. Determinaţi p.

Planele sunt paralele deoarece au acelaşi vector normal. Atunci

√
dist(A, π2 ) = dist(π1 , π2 ) = 3, ∀A ∈ π1 .

Fie A(xA , yA , zA ) ∈ π1 . Atunci xA + yA + zA − 1 = 0 şi putem alege xA = 1, yA = zA = 0,

adică A(1, 0, 0). În plus

|1 + 0 + 0 + p| |p + 1|
dist(A, π2 ) = √ = √ .
2 2
1 +1 +1 2 3
Rezultă condiţia

|p + 1| √
√ = 3 ⇒ |p + 1| = 3 ⇒ p + 1 = ±3 ⇒ p1 = 2, p2 = −4.
3
√
Deci există două plane situate la distanţa 3 de π1 , unul de o parte a lui π1 şi unul de
cealaltă parte. Aceste plane corespund valorilor p1 = 2, p2 = −4.

Întrebări teoretice

1. Daţi definiţia vectorială a unei drepte. Scrieţi ecuaţiile canonice ale unei drepte
determinată de un punct şi un vector.
2. Cum se găseşte vectorul director al unei drepte căreia i se cunosc ecuaţiile canonice?
3. Scrieţi ecuaţiile canonice ale dreptei AB. Cum se poate stabili dacă punctele
A, B, C sunt coliniare?
4. Daţi definiţia vectorială a unui plan. Scrieţi ecuaţia planului generat de un punct
şi un vector normal.
5. Cum se găseşte vectorul normal unui plan dacă se cunoaşte ecuaţia planului?
6. Scrieţi ecuaţia planului (ABC). Cum se poate stabili dacă punctele A, B, C, D sunt
coplanare?
7. Explicaţi cele trei tipuri de proiecţii studiate.
8. Prezentaţi simetria unui punct faţă de alt punct, dreaptă, respectiv plan.
9. Definiţi unghiul dintre două drepte şi scrieţi formula de calcul a acestuia. Daţi o
condiţie vectorială ca aceste drepte să fie perpendiculare.
10. Definiţi unghiul dintre o dreaptă şi un plan şi scrieţi formula de calcul a acestuia.
Daţi o condiţie vectorială ca dreapta să fie paralelă cu planul.
36 Algebră liniară şi Geometrie analitică

11. Definiţi unghiul dintre două plane şi scrieţi formula de calcul a acestuia. Daţi o
condiţie vectorială ca planele să fie perpendiculare.
12. Scrieţi formulele pentru distanţa dintre două puncte, un punct şi o dreaptă, re-
spectiv un punct şi un plan.

Exerciţii propuse

1. Fie punctul A(1, 0, 2) şi vectorul ~v = 2~i + ~j − 3~k = (2, 1, −3).

a) Scrieţi ecuaţiile dreptei ce conţine punctul A şi are direcţia dată de ~v ;
b) Scrieţi ecuaţia planului ce conţine punctul A şi are vectorul normal ~v ;
c) Care este poziţia dreptei faţă de plan?
2. Fie punctele A(2, 2, 0) şi B(0, −2, 4).
a) Determinaţi ecuaţiile dreptei AB;
b) Stabiliţi coordonatele mijlocului M al segmentului (AB);
c) Determinaţi ecuaţia planului ce trece prin M şi este perpendicular pe dreapta AB.
3. Fie punctele A(0, 0, 1), B(0, 1, 0), C(0, 0, 1) şi D(3, −1, −1).
a) Arătaţi că ecuaţia planului (ABC) este x + y + z − 1 = 0;
b) Stabiliţi dacă punctele A, B, C, D sunt coplanare;
c) Determinaţi ecuaţiile dreptei ce conţine punctul A şi este perpendiculară pe planul
(ABC).
4. Fie dreapta d : x = t + 2, y = −t + 3, z = 2t, t ∈ R.
a) Scrieţi coordonatele carteziene ale punctelor A şi B corespunzătoare parametrilor t = 0,
respectiv t = 1;
b) Calculaţi distanţa de la A la B;
c) Determinaţi ecuaţia planului mediator segmentului (AB).
x y z−1
5. Fie dreapta d : = = şi planul π : x + y − 2z − 4 = 0.
1 1 −2
a) Demonstraţi că d ⊥ π;
b) Determinaţi coordonatele punctului P de intersecţie dintre dreaptă şi plan;
c) Aflaţi coordonatele punctelor de pe dreapta d aflate la distanţa 2 de punctul P .
6. Fie punctul A(0, 1, 0) şi planul π : x + 2y + 3z − 4 = 0.
a) Verificaţi că A nu aparţine planului π;
b) Scrieţi ecuaţiile dreptei ce conţine punctul A şi este perpendiculară pe planul π;
c) Determinaţi proiecţia punctului A pe planul π.
7. Fie punctele A(1, 1, −1) şi B(0, −1, 2).
a) Aflaţi coordonatele simetricului S al punctului A faţă de B;
b) Scrieţi ecuaţia planului π ce trece prin S şi este perpendicular pe dreapta AB;
c) Determinaţi simetricul punctului B faţă de planul π.
8. Determinaţi simetricul punctului A(3, 2, 1) faţă de planul π : x + 2y + 3z − 5 = 0.
9. Fie punctele A(0, 0, 1), B(0, 2, 0), C(0, 0, 3) şi D(3, −1, −1).
a) Arătaţi că ecuaţia planului (ABC) este 6x + 3y + 2z − 6 = 0;
b) Verificaţi că punctele A, B, C, D nu sunt coplanare;
Dreapta şi Planul 37

c) Determinaţi simetricul punctului D faţă de planul (ABC).

x y z−1
10. Determinaţi simetricul punctului A(3, 2, 1) faţă de dreapta d : = = .
1 1 −2
11. Fie punctele A(0, 0, 1), B(1, 2, 0) şi C(0, 0, 3).
a) Arătaţi că ecuaţiile x = t, y = 2t, z = 1 − t, t ∈ R reprezintă ecuaţiile parametrice ale
dreptei AB;
b) Verificaţi că punctele A, B, C sunt necoliniare;
c) Determinaţi simetricul punctului C faţă de dreapta (AB).
x y−2 z+3
12. Dreapta d : = = este paralelă cu planul π : x + my − z − 1 = 0,
1 1 −2
unde m ∈ R.
a) Determinaţi m;
b) Verificaţi că punctul A(−1, 1, −1) aparţine dreptei d;
c) Calculaţi distanţa dintre dreaptă şi plan.
x−2 y−2 z+3 x y+2 z−1
13. Fie dreptele paralele d1 : = = şi d2 : = = , unde
1 0 −2 l 0 −4
l ∈ R.
a) Determinaţi l;
b) Verificaţi că punctul A(2, 2, −3) aparţine dreptei d1 ;
c) Calculaţi distanţa dintre cele două drepte.
14. Fie planele paralele π1 : 2x + y − 2z − 1 = 0 şi π2 : 6x + my − 6z − 1 = 0, unde
m ∈ R.
a) Determinaţi m;
b) Verificaţi că punctul A(0, 1, 0) aparţine planului π1 ;
c) Calculaţi distanţa dintre cele două plane.