“Sodoma în prim plan” sau “dispăruţi în acţiune”.

Introducere: Despărţirea de seminţia lui Lot (18:16-19:38)

Intriga (18:16-33): Nu va face oare dreptate Cel ce judecă pământul?
Dezvăluirea planului (18:16-22a)
Mijlocirea lui Avraam (18:22b-33)
Acţiunea (19:1-26)
Ospitalitatea lui Lot (19:1-3)
Păcatul sodomiţilor (19:4-5)
Lot: Eşec în negociere cu sodomiţii (19:6-8)!
Agresivitatea sodomiţilor (19:9)
Intervenţia musafirilor (19:10-11)
Împărtăşirea planului (19:12-13)
Lot: Eşec în negociere cu ginerii (19:14)!
Salvare cu forţa (19:15-16)
Lot: Succes în negociere cu îngerii (19:17-22)?
Punctul culminant (19:23-26)
Distrugerea cetăţilor din vale (19:23-25)
Lot: Eşec în negociere cu soţia (19:26)!
Deznodământul: Misiune împlinită (19:27-28)
Epilog I: Dumnezeu este drept în judecata Sa dar are un plan mai eficient decât planul lui Avraam
(19:29).
Epilog II: Lot: Eşec în creşterea copiilor (19:29-38)
“Sodoma în prim plan” sau “dispăruţi în acţiune”.

Introducere: Despărţirea de seminţia lui Lot (18:16-19:38)

Toledoturile
Misiunea celor trei:
Înnoirea promisiunii: Isaac
Pedepsirea Sodomei:
Izbăvirea lui Lot
II. Intriga (18:16-33): “Nu va face oare dreptate Cel ce judecă pământul?”
"They looked down [wayyashqipu v. 16] toward Sodom."
A. Dezvăluirea planului (18:16-22a)

16. Bărbaţii aceia s-au sculat să plece, şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i
petreacă.

Scena anterioară se încheie oarecum tensionat: Avram este muştruluit de Domnul datorită
necredinţei Sarei: ”Este ceva dificil pentru YHWH?” Spune El… iar promsiunea Domnului este
reiterată pe un ton mult mai ferm… Sara îşi primeşte şi ea mustrarea pentru minciună (motivată)…
Apoi urmează tăcere…
Cei trei pleacă şi Avraam îi conduce o vreme
Avraam reflectează în tăcere asupra celor întâmplate
Tensiune…
 Dumnezeu reflectează în tăcere asupra celor întâmplate şi se întreabă:
17: “Să ascund Eu oare de Avraam ceea ce am să fac?”

Pericolul cel mai mare al desăinuirii este înţelegerea greşită…

Această relatare ne prezintă un Dumnezeu care îşi asumă însă riscul de a fi înţeles greşit pentru
a creşte în ochii lui Avraam şi pentru a-l ajuta pe Avraam să crească în ochii lui Dumnezeu…

În Geneza 6:12. Dumnezeu S-a uitat spre pămînt, şi iată că pămîntul era stricat; căci
orice făptură îşi stricase calea pe pămînt. 13. Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: “Sfârşitul oricărei
făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc
împreună cu pământul.

La fel ca în cazul potopului generalizat cu apă, potopul localizat cu foc şi pucioasă ne

prezintă un Dumnezeu drept care recurge la soluţii limită pentru extirparea şi limitarea răului şi care
Îşi împărtăşeşte planul alesului Său.

Bineînţeles, spune Amos 3:7. “…Domnul Dumnezeu nu face nimic fãrã sã-Şi descopere
taina Sa slujitorilor Săi prooroci”.

A1. Aceste texte ne prezintă un Dumnezeu care descoperă proorocilor sau

prietenilor Săi, orice plan are cu omenirea, înainte de a-l duce la îndeplinire…
Acesta este protocolul de operare între Dumnezeu şi prietenii Săi şi vom
reveni puţin mai târziu asupra lui.
18. Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate
neamurile pământului.
19. Căci Eu îl cunosc (l-am ales) şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină
Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de
Avraam ce i-a făgăduit”...
Aceste versete ne arată două motivele pentru care Dumnezeu îi împărtăşeşte lui Avraam
intenţiile inimii Lui:
1. Primul motiv este asociat cu omnişcienţa lui Dumnezeu: Dumnezeu ştie că Avraam “va
ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile
pământului” (Geneza 18:18. Apel la Gen 12:1-3). Cu alte cuvinte, Dumnezeu ştie că
Avraam va juca un rol important în planul lui Său…
2. Al doilea motiv este asociat cu suveranitatea lui Dumnezeu: Pentru a înţelege al doilea
motiv, însă va trebui să corectăm versetul 19 din versiunea Cornilescu.
Cornilescu:
KJV Geneza 18:19. Căci Eu îl cunosc (yeda`tiw) şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi Casei
lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să
împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”...
NKJV “For I have known him, in order that he may command his children and his
household after him, that they keep the way of the LORD, to do righteousness and justice, that
the LORD may bring to Abraham what He has spoken to him.”
Contemp EB, NASB, Living Bible, New Century Version, NRSV: 18:19. Căci Eu l-
am ales (yeda`tiw) pentru ca să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului,
făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a
făgăduit”...
s-ar putea să fie vora fie de o corupţie textuală în textul recepţionat folosit la traducerea
KJV, fie de o confuzie în traducere a cuvântului a alege cu a şti, având, se pare, aceeaşi
Rădăcină

Este interesant de observat că în acest text, cunoaşterea mai dinainte a lui

Dumnezeu precede alegerea.
Această observaţie îmi aduce aminte de Romani 8:29: Pe cei pe care i-a cunoscut mai
dinainte, i-a şi predestinat… ca să fie asemenea să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să
fie cel întîi născut dintre mai mulţi fraţi.

A2. Adevărul subliniat de dezvăluirea motivelor lui Dumnezeu este că

relaţia intimă cu Dumnezeu este temeiul revelării intenţiilor Sale.
La cursul de închinare am învăţat de cei doi stâlpi ce se aflau în Templu: ssstâlpul ascultării şi
al intimităţii. Ascultarea de Dumnezeu este esenţială şi precede intimitatea cu Dumnezeu
Psalm 25:14. Prietenia Secretul Domnului este pentru cei ce se tem de El şi El le va face de
cunoscut legămîntul Său.

Acest adevăr îmi aminteşte de două pasaje paralele din Noul Testament:
Ioan 14:21: Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte,
va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.”
Ioan 15:13. Nu este mai mare dragoste decît să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.
 14. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.
15. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpînul său; ci v-am numit prieteni,
pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.
A1. Dacă trăieşti în ascultare de El, Isus te tratează ca pe un prieten al Său şi îţi
împărtăşeşte planul Său:
Dumnezeu a creat omul după chipul Său.
Omul s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu şi ca urmare, destinul lui veşnic este sub incidenţa
mâniei lui Dumnezeu
În Cristos, Dumnezeu a coborât în vecini ca să vadă starea omenirii şi să o salveze
Oricine ascultă această veste bună va fi mântuit
Cine nu ascultă această veste şi nu iese afară din lume va pieri în focul drept al judecăţii lui
Dumnezeu
Este doar o chestiune de timp până când judecata lui Dumnezeu se va revărsa peste toţi
locuitorii pământului.
În Cristos, Dumnezeu îţi împărtăşeşte această veste, ţie, prietenul Său…

O paranteză:

20. Şi Domnul a zis: “Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr
este nespus de greu.
21. De aceea, Mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la
Mine şi dacă nu va fi aşa, voi şti.”
 Dumnezeu însuşi nu acţionează înainte de a avea informaţii de prima mână… Expresia harului
divin este evidenţiată în refuzul de a acţiona înainte de a avea dovada incontestabilă a refuzului de a
se pocăi.
A2. Când ai acţionat ultima dată împotriva cuiva despre care s-a zvonit că ţi-a făcut ceva
rău?
Ce ar trebui să facem noi, dacă Dumnezeu însuşi nu acţionează împotriva cuiva înainte de a
avea informaţii de prima mână…

22. Bărbaţii aceia s-au depărtat, şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea
Domnului.
Când Avraam aude vestea iminenţei judecăţii lui Dumnezeu peste cetatea în care locuia
prietenul său Lot, Avraam intră în regim de mijlocire…

A3. Tu ce faci când afli că destinul celor din jurul tău, destinul celor dragi ţie este deja
pecetluit?

B. Mijlocirea lui Avraam (18:22b-33)

În versetele anterioare, Dumnezeu ne-a descoperit atât înima Sa de Tată cât şi faptul că
Dumnezeu îl alege în mod suveran pe Avraam pentru a porunci copiilor săi să umble în
excelenţă morală şi în dreptate. Aceste versete ne aduce aminte de Genesa 17:1: umblă
înaintea mea şi vei fi fără prihană.
Gen 18:23. Avraam s-a apropiat, şi a zis: “Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel
rău?
 Dumnezeu îl alege în mod suveran pe Avraam ca să umble în dreptate şi excelenţă morală şi ca
să instileze aceste trăsături de caracter în copiii săi. Ca urmare, Avraam se aşteaptă să găsească
aceste trăsături de caracter în Dumnezeul care l-a ales…

Mijlocirea lui Avraam este în acelaşi timp şi continuarea sesiunilor de consiliere:

Scenariul prezent: Avraam avea senzaţia că, în cazul cu Sodoma, Dumnezeu este pe cale să
facă o mare nedreptate
Scenariul dorit: Scăparea întregii cetăţi din pricina unui număr suficient de mare de oameni
neprihăniţi
Planul lui Avraam: Provocarea lui Dumnezeu: Tu care eşti drept nu poţi acţiona nedrept…

 Mijlocirea presupune încredere în persoana înaintea căreia mijloceşti:

 Mijlocirea presupune îndrăzneală în faţa persoana înaintea căreia mijloceşti Evrei :

 Mijlocirea presupune posibilitatea schimbării:

 Mijlocirea are de a face cu asertivitatea: capacitatea de a şti cine eşti, de a-ţi cunoaşte
drepturile tale sau ale persoanei pentru care mijloceşti şi de a le pretinde, atunci când este
necesar… (Pavel drept cetăţean roman)

 Mijlocirea presupune darea de seamă: În acest text Avraam îi cere socoteală lui Dumnezeu
pentru planul Său:
 24. Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei,
şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei?

Avraam pare să sufere aici de două probleme presupoziţionale, una de gândire şi

alta de valori:
Prima pare a fi gândire convergentă: Presupunerea lui Avraam era că această problemă are
o singură soluţie:
Pentru ca Dumnezeu să nu nimicească pe cei buni împreună cu cei răi, Dumnezeu trebuie să îi
cruţe pe cei răi de dragul celor buni…
Ca urmare, Avraam propune anularea judecăţii celor răi de dragul celor neprihăniţi. Dilema lui
Avraam rămâne însă agăţată de cârligul şubred al procentajului minim care ar justifica un astfel de
gest…
25. Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel
rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare
dreptate?”
A doua pare a fi o problemă de valori: LUI AVRAAM I SE PĂREA CĂ ESTE
DREPT CA DUMNEZEU SĂ CRUŢE PE CEI RĂI DIN PRICINA CELOR BUNI… Dumnezeu
are însă o altă părere…

 Mijlocirea urmăreşte modificarea acţiunilor persoanei în faţa căreia are loc în cazul
în care se dovedeşte un dezacord între caracterul şi faptele sale…

P1. Mijlocirea este posibilă doar în contextul cunoaşterii caracterului lui Dumnezeu.
 Habar n-avem pentru ce să mijlocim dacă nu Îl cunoaştem pe Dumneze.
Avraam ştia că Dumnezeu excelează din punct de vedere moral şi că este drept. Însă,
preocuparea lui Avraam aici avea de a face cu justeţea acţiunilor lui Dumnezeu în contextul
caracterului Său…
Avraam avea senzaţia că planul lui Dumnezeu cu privire la Sodoma şi Gomora nu era în
armonie cu caracterul Său…

P2. Mijlocirea lui Avraam se naşte în contextul senzaţiei sale de discrepanţă dntre
caracterul şi voia lui Dumnezeu.
Habar n-avem pentru ce să mijlocim dacă nu cunoaştem voia lui Dumnezeu.
Nu vom fi niciodată gata să mijlocim dacă nu suntem preocupaţi pentru integritatea persoanei
în faţa căreia mijlocim.
P3 Mijlocirea lui Avraam viza deci armonizarea caracterului lui Dumnezeu cu voinţa şi
acţiunile Sale.
Gen 18:19 şi Ioan 15: ne avertizează însă că P4 Dumnezeu nu ne va descoperi intenţiile Sale
viitoare dacă nu trăim în ascultare de voia Sa prezentă.

 Mijlocirea vizează nu numai integritatea ci şi reputaţia persoanei în cauză. (Moise)

 Mijlocirea este riscantă. La fel ca dezvăluirea persoanlă, mijlocirea este riscantă

deoarece poate fi înţeleasă greşit.
Preocuparea lui Avraam pentru integritatea lui Dumnezeu şi dragostea sa pentru Lot îl
împinge pe Avraam pe sârma mijlocirii întinsă deasupra prăpastiei necunoscutului.
Epilog I: 27. Avraam s-a sculat a doua zi dis de dimineaţă, şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea
Domnului. 28. Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora, şi spre toată Câmpia; şi iată că a
văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor.
Deznodământul a fost tragic. Dumnezeu a nimicit, într-adevăr, cetăţile câmpiei datorită
păcatului locuitorilor lor… Dumnezeu este drept… A doua zi, însă, în ciuda deznodământului
tragic, Avraam rămâne liniştit. Invitaţia lui Dumnezeu şi îndrăzneala lui de a se apropia de
Dumnezeu l-a ajutat să descopere un Dumnezeu integru…
29. Când a nimicit Dumnezeu cetăţile Câmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam, şi a scăpat pe Lot din
mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.
Mijlocirea l-a ajutat pe Avraam să înţeleagă că universul stă pe umerii unui Dumnezeu căruia îi
pasă de cel drept şi care împlineşte cererile prietenilor lui… în cel mai bun mod posibil, astfel încât
cei buni sunt salvaţi şi cei răi nu scapă nepedepsiţi…
Mijlocirea lui Avraam este în acelaşi timp şi continuarea sesiunilor de consiliere:
Scenariul prezent: Dumnezeu urma să distrugă pe cei din cale afară de răi din cetăţile din
câmpie pentru pedepsirea şi limitarea răului.
Scenariul dorit: Evitarea distrugerii celor drepţi împreună cu cei răi
Planul lui Dumnezeu: Trimiterea unei trupe de comando pentru a-l scoate pe Lot şi pei cei dragi
lui din perimetrul ce urmează a fi distrus…
În urma îndrăznelii de a mijloci înaintea lui Dumnezeu, Avraam creşte în ochii lui
Dumnezeu şi Dumnezeu creşte în ochii lui Avraam.
Aplicaţie: dacă eşti preocupat(ă) de integritatea şi de reputaţia prietenului tău, oridecâte
ori ai senzaţia că există discrepanţă între caracterul lui şi caracterul lui Dumnezeu, între voia
lui Dumnezeu, voia prietenului tău, şi acţiunile lui, Avraam te invită să îţi pese suficient de
mult ca să mijloceşti.