Înțelepciunea lui Iisus

Sirah, cap. XVIII

1. Cel care trăiește în veac a creat toate laolaltă.
2. Doar Domnul va fi socotit drept și nu este altul în afară
de El!
3. El cârmuiește lumea cu palma mâinii Sale și toate se
supun voinței Sale, căci El este Împăratul a toate prin EDITORIAL pagina 3
puterea Sa, El desparte între acestea pe cele sfinte de
cele nesfinte. În păcat sau împăcat – Sergiu Culda
8. Ce este omul? Și care este rostul lui? Care e binele lui
și care e răul lui? LECȚIA BIBLICĂ PENTRU CEI MICI pagina 4
9. Numărul zilelor omului – cel mult o sută de ani. Vremea Credința - încrederea în lucrurile nădăjduite – Claudia Ursu
odihnei veșnice nu poate fi prevăzută de nimeni.
10. Ca o picătură de apă din mare, ca un grăunte de nisip,
atât de puțini sunt anii omului față de veșnicie.
VERSETUL DE MEMORAT PENTRU CEI MICI pagina 5
11. De aceea, Domnul este îndelung – răbdător cu oamenii Avraam cel credincios – Andrada Vlad
și revarsă asupra lor îndurarea Sa.
12. El a văzut și a cunoscut cât de nenorocit le este CĂUTAȚI ÎN CARTEA DOMNULUI pagina 6-7
sfârșitul, de aceea El Își sporește iertarea.
13. Omul are îndurare pentru aproapele său, dar Domnul
Căutați în Cartea Domnului (Marcu) – Florin & Naomi Dobre
are îndurare pentru orice făptură. El mustră, povățuiește Vești adevărate sau zvonuri false – Denisa Vișovan
și dă învățătură, Își aduce înapoi turma ca un păstor. Vorbe cu tâlc – Denis Coșarbă
14. Arată îndurare celor care Îi primesc povața și celor
care cercetează cu râvnă judecățile Lui. COPILĂRIA pagina 8-9
15. Fiule, când faci un bine să nu adaugi dojană și să nu
însoțești darul tău cu vorbe care pot mâhni. Daniela - partea a XXII-a – Draga Ujeniuc
16. Roua nu potolește oare arșița? Tot astfel un cuvânt
poate fi mai bun ca un dar. STATUTUL MORAL ȘI SPIRITUAL AL COPILULUI pagina 10-11
17. Iată, nu este oare mai presus o vorbă bună decât un Valoarea unei mame – Sebastian Pleșcan
dar bogat? Bărbatul darnic le îmbină însă pe amândouă.
18. Nebunul nu face nici un dar, însă ocărăște, iar darul Să prindem drag de Scriptură – Moise Zdremțan-Ianovici
celui invidios pârjolește privirile.
19. Mai înainte de a grăi, învață, și înainte de a te BUNELE MANIERE pagina 12
îmbolnăvi, îngrijește-te! Un copil politicos - „Te rog” – Rebeca Dagău
20. Mai înainte de judecată cercetează-te pe tine însuți
și, în ceasul când vei da socoteală, vei găsi iertare.
ISTORIA CREDINȚEI pagina 13
21. Mai înainte de a te îmbolnăvi, smerește-te și, la
vremea păcatului, arată pocăință. O, Doamne mare – Andreea Culda
22. Nimic să nu te împiedice să-ți împlinești făgăduința
la ceasul potrivit și să nu aștepți până la moarte ca să pui PREDICA PENTRU COPII pagina15
rânduială.
Întâiul născut – Predicatorul
23. Mai înainte de a face o făgăduință, pregătește-te, și
nu fi ca un om care îl ispitești pe Domnul.
24. Adu-ți aminte de mânia din zilele sfârșitului și de clipa PILDE pagina 16-17
pedepsei când Domnul Își va întoarce fața de la tine. Spune-i să aștepte • Rugăciune pentru ploaie • Puterea rugăciunii
25. La vreme de belșug, să-ți aduci aminte de vremea
Vorbește mai mult cu Dumnezeu • Rugăciunea buzelor
foametei, de sărăcie și lipsuri – în zilele avuției.
26. Din zori și până seara se schimbă vremea și toate trec
repede înaintea Domnului. RĂSPUNSURI, ÎNTREBĂRI ȘI PREMIANȚI pagina 18
Răspunsuri, întrebări
(continuare în pagina 12)
ALTERNATIVE pagina 19
Fondurile necesare editării si distribuirii Mânia – Blândețea
revistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, se con-
MINUNATE SUNT LUCRĂRILE DOMNULUI pagina 20
stituie din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care
Koala – Larisa Atudoroae
doresc să sprijine această lucrare pot depune
bani în contul Asociaţiei Creştine de caritate
Gosen, deschis la BCR Arad, având codul IBAN:
RO 62RNCB 0015 0303 1877 0001.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei
ISSN: 1583-2589

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi, în toată înţelepciunea.” (Coloseni 3:16)
În păcat
sau
împăcat?
Dragul meu cititor, doresc să te îndemn la o meditație
prin care să îți verifici statutul spiritual înaintea lui Dumnezeu.
Dacă ar fi să îți prezinți portretul tău spiritual, să îți faci o
autobiografie spirituală, cum ar arăta aceasta? Eu îți pun
înainte două expresii care te pot ajuta să realizezi unde te
găsești de fapt. Ești în păcat sau ești împăcat?
Chiar dacă din punct de vedere lexical diferența este doar
de o literă, cele două expresii arată spre două destine. Este
cunoscut faptul că în timpul celui de al Doilea Război Mondial,
evreii erau obligați să poarte un semn discriminatoriu pentru
a putea fi ușor deosebiți de alți oameni. Acest semn era o stea
galbenă, o bucată de material textil, cusută pe haină în partea
stângă a pieptului, prin care erau identificați ca aparținând
poporului evreu. Imaginați-vă cele două expresii ca fiind o
etichetă purtată de fiecare om. Această etichetă nu poate fi
văzută de oameni, dar este văzută de Dumnezeu și ar trebui
cunoscută de către cel care o poartă.
Născut în păcat
De fapt, aceste expresii descriu o călătorie parcursă de
fiecare om. Biblia afirmă că fiecare om se naște ,,în păcat”.
David recunoștea despre sine lucru care este valabil în
dreptul oricărui copil născut pe pământ: ,,Iată că sunt născut
în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea.” (Psalmul
51:5) Odată cu căderea în păcat a lui Adam și a Evei (Geneza
3) toți descendenții lor, printre care și noi, se nasc în păcat.
Aceasta înseamnă că moștenim o natură păcătoasă, înclinații
păcătoase, dorințe păcătoase. Oricât de bine am încerca să
ascundem, dacă suntem sinceri cu noi, putem să identificăm
eticheta ,,în păcat” de pe inima noastră.
Căzut în păcat
Dacă păcatul reprezintă o groapă a pieirii plină cu
mocirlă, (Psalmul 40:2) mădularele noastre pot fi uneltele cu
care săpăm această groapă. Domnul Isus nuanța acest adevăr
când a spus: ,,Dacă mâna ta... piciorul tău... ochiul tău, te face să
cazi în păcat…”. (Marcu 9: 43,45,47) Apostolul Pavel sesizează
aceeași realitate în scrisoarea trimisă fraților din Roma: ,,Să nu
mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte
unelte ale nelegiuirii.” (Romani 6:13)
Târât în păcat
A fi târât în păcat, presupune un factor extern celui ce
păcătuiește. Târârea poate fi făcută de către o persoană, o plăcere,
o poftă. Chiar dacă conștiința opune o anumită rezistență, odată
ce voința a cedat și pofta a zămislit în inimă, poți fi foarte ușor
târât în păcat. ,,Oare nu în aceasta a păcătuit Solomon?... femeile
străine l-au târât şi pe el în păcat.” (Neemia 13:26)
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Editorial
Trăind în păcat
Domnul Isus avertizează asupra riscului de a ajunge sub o
robie a păcatului. Sunt persoane care trăiesc în păcat și se simt
bine, conștiința le este amorțită și inima împietrită, nici măcar
nu recunosc cine le este stăpân. Isus spunea celor din vremea
Lui: „...oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.” (Ioan 8:34)
Dacă ai identificat pe haina vieții tale că porți această
etichetă ,,în păcat”, vestea bună este că aceasta se poate
schimba. Mulți au încercat să o schimbe, să o coloreze, să o
ascundă, dar nu au reușit singuri. Este nevoie de Cineva care
nu a purtat niciodată această etichetă. El este singurul care are
puterea să facă această schimbare. ,,Şi ştiţi că El S-a arătat ca să
ia păcatele; şi în El nu este păcat.” (1 Ioan 3:5 ) El nu doar că te
scapă de această stare vinovată, dar dorește să te ducă într-o
relație binecuvântată. Pentru a intra în această relație e nevoie
să îți ceri iertare și apoi vei fi împăcat.
Împăcat prin Domnul Isus
Unii oameni consideră că problema păcatului este o
prohibiție culturală sau o afecțiune emoțională psihologică.
Noi înțelegem din Cuvântul lui Dumnezeu că păcatul este
o problemă relațională. Prin păcat noi am rupt relația cu
Dumnezeu și ne-am făcut vrăjmași Lui. De aceea avem nevoie
de Cineva care să ne împace. Să reconcilieze relația ruptă. În
acest scop Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus pentru a lua
păcatele noastre și a ne permite prin neprihănirea Lui să ne
apropiem de Tatăl. ,,Căci Dumnezeu a vrut… să împace totul
cu Sine prin El,… Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi
prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum.”
(Coloseni 1:18-21)
Slujba și propovăduirea împăcării
Apostolul Pavel după ce afirmă înnoirea făcută de
Dumnezeu, prin Domnul Hristos, privește în urmă la vechea
etichetă și constată că ,,cele vechi s-au dus”. (1 Corinteni 5:17)
Apoi prezintă noua etichetă care o poartă cu demnitate și
responsabilitate: ,,...ne-a încredinţat slujba împăcării; ...ne-a
încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.” (2 Corinteni
5:18,19) Pentru ca vestea aceasta a împăcării să ajungă la câți
mai mulți oameni, Dumnezeu îi folosește pe cei care s-au
împăcat deja cu El. ,,Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui
Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm
fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”
(2 Corinteni 5:20)
Nu căuta fericirea în păcat, împacă-te cu fericitul Dumnezeu!
Sergiu Culda
3
 Lecția biblică pentru cei mici
„Învățăturile Tale sunt minunate...” Psalmul 119:129

Credința
- încrederea
în lucrurile
nădăjduite
– Și credința este o încredere neclintită în lucrurile..., începu Lea a repeta versetul proaspăt învățat. În lucrurile sperate... O,
nu... în lucrurile dorite... nu, nu așa era, îngăimă ea încurcată. Mama, cum era versetul despre credință pe care l-am învățat? Nu
mi-l mai amintesc...
– Care verset, draga mea? întrebă mama nedumerită, în timp ce venea din bucătărie, la auzul chemării fiicei. Cel din Evrei
11:6, care spune: „Și, fără credință, este cu neputință să-I fim plăcuți Lui” ?
– Nu, nu acesta. Era unul despre lucruri dorite, sperate, așa cum și Avraam a dorit să aibă un fiu și chiar Dumnezeu i-a
promis că îi va dărui unul. Astfel, el a așteptat ca Dumnezeu să-Și împlinească promisiunea pe care i-a făcut-o. Avraam a ascultat
pe Dumnezeu și I-a slujit din toată inima și... mai ceva... L-a crezut pe cuvânt, pe Dumnezeu, fiind convins că tot ce promite El,
va și împlini, chiar dacă nu avea nicio dovadă palpabilă. Exact cum s-a întâmplat cu păpușica mea, mama! Mai ții minte când
mi-a promis-o tata pe Mimi? Și cât o mai așteptam! Știam că o voi primi cândva, dar întruna mă tot gândeam și mă tot întrebam
de ce nu mi-o dădea atunci. Însă, ce nu știam era faptul că mai întâi, tata trebuia să
îi facă un pătuț nou, ca să am unde să o pun pe Mimi atunci când doarme. După
aceea mi-a dăruit și păpușica. Mi-a făcut bucurie de două ori! Cât de fericită am fost!
Știi, mama, eu cred că părinții știu cel mai bine când să dăruiască cadourile perfecte
copiilor lor!
– Da, Lea, într-adevăr, așa este. Și un părinte apreciază și mai mult atunci
când copilul așteaptă cu răbdare și are încredere că va primi lucrurile pe care le
nădăjduiește, fără să se plângă.
– Nădăjduiește! Acesta era cuvântul ce nu mi-l mai aminteam. Cu siguranță Îi
suntem plăcuți lui Dumnezeu dacă Îl așteptăm cu credință în inimă.
Bineînțeles că Lea avea dreptate.
– Mama, hai să repetăm împreună versetul acesta: „Și credința este o încredere
neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.”
Voi copii, aveți lucruri la care nădăjduiți? Credința este încrederea neclinită în
realitatea pregătită de Dumnezeu celor ce Îl iubesc. Noi putem să nădăjduim într-un
lucru promis de părinți, care nu îl vedem încă, dar îl vom vedea în momentul în care îl
vom deține. Tot așa Dumnezeu ne-a vorbit despre un loc, un nume, o îmbrăcăminte
deosebită pe care ni le-a pregătit. Noi nu le putem vedea încă, dar nădăjduim în ele
și suntem deplin încredințați că Tatăl nostru cel ceresc ni le va oferi.
Așadar, copii, vă propun să învățați și voi acest verset. Având aceste cuvinte
în mintea voastră, ele vă vor fi de mare ajutor în situațiile dificile din viață. Versetul
acesta se găsește scris în Biblie, în Epistola către Evrei, capitolul 11 cu versetul 1:
„Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare
despre lucrurile care nu se văd.”
Claudia Ursu

4 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Versetul de memorat pentru cei mici
„Strâng Cuvântul Tău în inima mea...” Psalmul 119:11a
Avraam cel credincios
– Tată, eu chiar nu înțeleg! spuse Roda pe un ton
înfocat.
– Ce anume? întrebă surprins tatăl, întrerupând șlefuirea
unei bucăți de lemn.
– Tată... mă tot gândesc și nu înțeleg ce este aceea
credință?
Tatăl se încruntă puțin gânditor, dar apoi zâmbi și
răspunse calm:
– Nici nu trebuie neapărat să înțelegi ce este.
Roda deschise ochii larg. Acum era și mai confuză.
– Cum așa, tată?
– Așează-te puțin aici, continuă tatăl dându-și jos
ochelarii plini de praful din atelierul de tâmplărie. Îi șterse
puțin, apoi, întorcându-i de pe o parte pe alta, îi studie. Roda
aștepta nerăbdătoare o explicație.
– Ce poți să-mi spui despre acești ochelari? întrebă tatăl.
– Nu prea multe... Sunt doar niște ochelari.
– Exact!
Roda încă aștepta.
– Acești ochelari nu au fost inventați ca noi să avem
prea multe de zis despre ei, ci trebuie pur și simplu puși pe
ochi pentru a putea vedea. Tot astfel, credința în Cuvântul lui
Dumnezeu ne ajută să vedem voia Lui clar în viața noastră și să
o acceptăm fără să punem întrebări.
Roda își așeză fața în palme, gânditoare.
– Doar atât?
– Acest „atât” nu este așa de simplu. Sigur că nu putem
vorbi despre credință fără să ne amintim de „tatăl tuturor celor
care cred” (Romani 4:11).
– Avraam? șopti Roda.
– Da, Avraam. Dumnezeu
avea în plan să-și formeze un
popor care să-I aparțină și prin
care Numele Lui să fie vestit pe
tot pământul. Privind din cer
spre oamenii care locuiau atunci
pe pământ, Dumnezeu l-a ales
pe Avraam, pentru ca prin el,
planul să fie adus la îndeplinire.
Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui
Avraam și i-a zis: „Ieși din țara ta,
din rudenia ta și din casa tatălui
tău și vino în țara pe care ți-o voi
arăta!” (Geneza 12:1), iar Avraam
„a ascultat și a plecat fără să știe
unde se duce” (Evrei 11:8). Nu cred
că i-a fost ușor să renunțe la viața
sa obișnuită pentru a pleca, dar,
deși ceea ce-I cerea Dumnezeu
era neînțeles atunci, Avraam a
crezut în glasul care i-a vorbit și
a plecat fără să pună întrebări.
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Dumnezeu i-a făcut și o promisiune frumoasă atunci
și i-a spus: „Voi face din tine un neam mare” (Geneza 12:2). Pe
vremea aceea, Avraam avea 75 de ani și totuși nu avea copii.
– 75 de ani? La fel ca bunicul nostru!
– Exact! Bunicul tău, la 75, de ani are chiar și nepoți, dar
când Avraam a primit făgăduința aceasta, nu avea nici măcar
un copil.
Avraam, însă, era un om cu inimă aleasă și de multe ori
Dumnezeu vorbea cu el. Biblia chiar îl numește „prietenul lui
Dumnezeu” (Iacov 2:23).
La un moment dat, Cuvântul Domnului i-a vorbit din
nou lui Avraam, spunându-i că urmașii lui vor fi așa de mulți ca
stelele cerului. Bătrânul Avraam, când a auzit aceasta, „a crezut
pe Domnul și Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire”
(Geneza 15:6).
– Și s-a întâmplat chiar așa?
– Da. Însă toate la momentul potrivit. De fapt, de la prima
făgăduință că va primi un copil, până când acest copil chiar
s-a născut, au trecut 25 de ani. În tot acest timp, ceea ce l-a
ajutat pe Avraam să aștepte împlinirea promisiunii, a fost doar
credința. Știa că Dumnezeu nu poate să mintă și aceasta îi era
de-ajuns. Apoi, când totul părea imposibil, Dumnezeu a făcut
minunea: Sara, soția lui Avraam, a născut un băiețel, căruia
i-au pus numele Isaac.
– Cred că acum Avraam era nespus de fericit.
– Da, era. Dar după un timp, când Isaac a mai crescut,
s-a întâmplat ceva nebănuit de el. Același Dumnezeu care i l-a
dăruit pe Isaac, i-a vorbit într-o zi prietenului Său, astfel: „Ia
pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac, du-te în
țara Moria și adu-l ca ardere de tot acolo.” (Geneza 22:2) Biblia
ne spune că următoarea zi, dis de dimineață, Avraam a plecat
împreună cu Isaac pentru a face această lucrare. Într-adevăr,
era ceva de neînțeles. Cum să moară Isaac, copilul promis?
Dar și de această dată, credința lui Avraam în Dumnezeu e
uimitoare. El era sigur că urma să se întoarcă împreună cu fiul
său viu de pe muntele Moria. Chiar și-a anunțat slugile astfel:
„Eu și băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm și ne vom
întoarce la voi.” (Geneza 22:5)
Când au ajuns pe munte, Avraam a pregătit totul pentru
arderea de tot. Când a terminat, l-a luat pe fiul său iubit, l-a
legat deasupra lemnelor de pe altar, apoi a luat cuțitul… și…
un strigăt s-a auzit din cer ca un tunet: „Avraame! Avraame!...
Să nu pui mâna pe băiat!” (Geneza 22:11-12) Dumnezeu a
fost Acela care a intervenit când a văzut ascultarea totală a
lui Avraam, izvorâtă dintr-o credință fermă. În locul lui Isaac,
Avraam a adus ca jertfă un berbece ce se încurcase cu coarnele
într-un tufiș.
– Dar dacă Dumnezeu nu-l oprea pe Avraam să-l omoare
pe Isaac? întrebă îngrozită Roda.
– Avraam credea în învierea morților. El era sigur că
(continuare în pagina 14)
5
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi.” Isaia 34:16a

Căutați în Cartea Domnului (Marcu) și citiți

1. Unește ce se potrivește:
Iair vameș
Ioan Botezătorul tatăl lui Alexandru și Ruf
Simon din Cirena se hrănea cu lăcuste
Levi fruntașul sinagogii

2. Povestește minunea făcută de Domnul Isus în fața a peste 5000 de oameni.

3. Domnul Isus ne-a învățat să ne păzim de aluatul fariseilor. Completează spațiile libere pentru a
afla de ce a spus așa:
„___________ acesta Mă __________ cu ________ , dar inima lui este __________ de _______ .”
„Voi lăsați _________ lui ___________ și țineți __________ așezată de ___________ .”
„Ați _________ _________ porunca lui __________ , ca să țineți __________ voastră.”

4. Scrie în dreptul fiecărui nume o caracteristică sau faptă, sau află cine sunt autorii descrierilor
de mai jos:
___________ - Întemnițat eliberat de Paște
Petru - _______________________
Pilat - _______________________
____________ - silit să ducă crucea
_____________ - L-a îngropat pe Domnul Isus
Iuda - ________________________
Marele Preot - ________________________

5. Citește cu atenție apoi scrie care e învățătura extrasă din aceste pilde:
Pilda semănătorului - ____________________________________________________________________
Pilda vierilor - __________________________________________________________________________

6. Haideți să luăm aminte la învățăturile date de Domnul Isus:

„Dacă vrea ________ să fie cel _________, ________ să fie cel de pe urmă din toti și ____________.
„De aceea vă spun că orice ______ veți _________, când va _______, să ________ ca l-ați și
________ și-l veți _____.”
„________ și ________ ca să nu _______ în _______ ;______ este plin de râvnă, dar _______ este _______ .”

7. Găsește și descrie asemănările pe care Domnul Isus le-a făcut referitor la Împărăția Cerurilor

8. Identifică locul în care s-a petrecut acțiunea:

„Vezi ceva?” Capernaum
„Nu a putut să facă nici o minune” Decapole
„I-a pus degetele în urechi” ținutul gadarenilor
„Au desfăcut acoperișul casei” Betsaida
„omul își avea locuința în morminte” Nazaret

9. În final să ascultăm de ultima învățătură dată ucenicilor de Domnul Isus înainte de înălțare:
„Apoi le-a zis: « ______ în toată ______ și ______ Evanghelia la orice ______. Cine va ______ și se va
______ va fi ______; dar cine nu va ______ va fi______. Iată ______ care vor ______ pe cei ce vor ______: în
______ Meu vor scoate ______, vor ______ în ______ noi; vor _____ ceva de _________, nu-i va ________;
își vor ______ ________ peste ________ și _________ se vor ____________.»”
Florin & Naomi Dobre
6 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi.” Isaia 34:16a

Vești adevărate sau zvonuri

neadevărate
Citiți contextul fiecărui verset și stabiliți care dintre următoarele afirmații au fost adevărate sau erau
doar zvonuri neadevărate. Marcați cu „A” dacă afirmațiile au fost vești adevărate şi cu „F” dacă erau doar
zvonuri false.

Ce s-a spus A/F

„A venit unul care scăpase și a dat de știre lui Avraam că fratele său, Lot, fusese luat prins
1.
de război.” (Geneza 14:13-14)
2. „Au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.” (Geneza 31:22)

3. „Solii au zis lui Iacov că fratele său Esau vine înaintea lui cu 400 de oameni.” (Geneza 32:6)

„Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți.” (Geneza
4.
37:33)
5. „Absalom a ucis pe toți fiii împăratului și n-a rămas niciunul din ei.” (2Samuel 13:30)
6. „Împăratul David a făcut împărat pe Solomon.” (1Regi 1:43)
7. „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi și L-au furat.” (Matei 28:13)

8. „Ucenicul care la Cină se rezemase pe pieptul lui Isus nu va muri niciodată.” (Ioan 21:23)
„Pe Omul acesta L-am găsit ațâțând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir
9.
cezarului.” (Luca 23:2)
„Fiul surorii lui Pavel a auzit că mai mulți de 40 de iudei s-au legat cu blestem să nu
10.
mănânce și să nu bea nimic până nu vor omorî pe Pavel.” (Fapte 23:21)

Aplicație practică:
1. Ce informații transmit eu? Căci este scris: „Să nu răspândești zvonuri neadevărate.” (Exodul 23:1)
2. Cât de benefic este ceea ce transmit ? Căci este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celui ce
aduce vești bune.” (Isaia 52:7)
Denisa Vișovan

C asa când am măturat,

Totul s-a distrus;
Ca gunoiul aruncat
Și pe veci pierdut,
Dar “istoria se repetă”,
Spune un proverb,
Locul unei alte case
A rămas tot sterp.
Vorba e cu tâlc, să știți,
Casa nu e zid
Dar locuitorii ei
Regi, ca și David.
________
Despre ce e vorba?
Denis Coșarbă
P e trepte nevăzute
Mă urc până la nori;
Pe când ajung acolo...
„‘Napoi să te cobori!”
Alerg atunci la vale
Și-ajung pe țărm de mări,
Apoi, făr’ oboseală,
Spre cer iar caut cărări.
Mereu în frământare,
Precum demult s-a
scris,
Așa-i a mea cărare:
Un circuit închis.
________
Cine sunt eu?

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 7
 Copilăria
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6
Daniela
partea a XXII-a
Din nou în casa bunicilor!
– Mamă, nu ştiu ce să fac! Tovarăşa dirigintă ne-a anunţat
că peste o săptămână se organizează o reuniune a celor două
clase de-a opta. Fiecare elev va trebui să contribuie cu patru
sute de lei.
– Aceasta ar însemna aproape jumătate din salariul meu
pe o lună. La liceu, dacă vei învăţa bine, vei primi bursă, dar
suma aceasta înseamnă şi alocaţia ta pe două luni. Eşti destul
de mare ca să hotărăşti dacă este sau nu locul tău acolo. Poţi
să dai bani, căci este contribuţia ta ca şi elev, dar dacă mergi
sau nu, tu hotărăşti.
– Eu, la terminarea clasei a opta, nu am participat la nicio
reuniune! spuse Lili, auzind discuţia. Aceasta nu pentru că
m-am considerat prea sfântă, ci pentru că la acest banchet se
dansează şi eu habar nu am ca să fac aceasta, dar tu, Daniela,
după cum te învârţi prin casă la ciripitul păsărelelor sau când
auzi muzică de Mozart...
– Mă năpădeşti la tot pasul, dar să ştii că niciodată nu voi
dansa în văzul lumii, şi mai ales alături de vreun băiat, chiar de
ar trebui să mor!
– Am spus eu că tu, din orice pricină te crezi martiră,
dar să ştii, drăguţo, cinstea de a fi martir nu se atribuie aşa
uşor oricui. Unii ucenici şi apostoli ai Domnului au trecut prin
martiraj, dar ei au fost nişte sfinţi adevăraţi, pe când tu, eşti o
fricoasă!
– Hei, fetelor! mama privi spre ceas. Văd că din orice
vorbe ajungeţi la discuţii contradictorii. Am spus, de când eraţi
în grădină, că vă aduc o veste bună pentru noi toate!
– Vorbeşte, mamă, noi vom tăcea! spuse Daniela, în timp
ce îşi împacheta rochia de botez.
– Vă aduceţi aminte de zilele frumoase ce le-am petrecut
în casa bunicii Iulia, pe strada Horia?
8 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
Fetele o priveau atent, neştiind ce doreşte să spună.
– După plecarea bunicilor, acolo a locuit fratele meu Titi,
care s-a căsătorit. Acum el, împreună cu soţia lui, Dorina, s-au
mutat într-o casă mai aproape de locul lui de muncă. Astăzi a
trecut pe la mine pe la servici şi mi-a propus să ne mutăm noi
în casa unde au locuit bunicii. Ne va face acte şi nu va trebui
să plătim chirie. Va fi casa noastră. E drept că până la şcoală,
Daniela are de mers şase kilometri, dar peste două săptămâni
termină clasa a opta, apoi va pleca la liceu la Suceava. Tu, Lili,
de asemenea, mai ai câteva luni de cursuri la pictură, dar şi aşa
faci naveta cu autobuzul la Vatra Dornei.
Fetele se repeziră să o îmbrăţişeze pe mama de bucurie.
– Vom avea propria noastră casă! Vom creşte puişori
de găină şi iepuraşi. Vom avea grădina bunicii cu căpşuni şi
fiecare dintre noi va avea camera ei. Se cuvine să îi mulţumim
lui Dumnezeu din toată inima.
– Când ne mutăm, mamă? întreabă Daniela
nerăbdătoare.
– Am vorbit cu cineva care lucrează pe un camion, la
Miniera, mâine după-amiază vine să încărcăm lucrurile. Ceva
mobilier va rămâne şi de la fratele meu Titi.
Lili sări în sus, ca ciupită de un ţânţar.
– Aceasta înseamnă că trebuie să ne apucăm de
împachetat lucrurile.
– Aceasta înseamnă că ne vom despărţi de „îngerul bun”,
spuse Daniela suspinând.
– Poţi fi şi tu un înger bun, Daniela, fiind de ajutor celor
din jurul tău.
Cu toţii au avut de împachetat, în cutii de carton şi în
saci, tot ce putea fi bun de folosit. Daniela puse în cutia cea
mai bună cărţile. Avea un sentiment înălţător pentru ele, iubea

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6
cartea şi îi venea în minte un proverb ce l-a auzit la şcoală,
chiar de la doamna dirigintă: „Cine are carte, are parte!”. Ea nu
avea prea multe cărţi, tânjea să aibe mai multe, dar era clar că
proverbul se refera la cine învaţă carte, adică face şcoală, are
parte de o meserie, de un viitor mai bun. Îşi dorea mult de tot
să reuşească la examen şi învăţa sârguincios pentru aceasta.
Cineva o trase de păr. Cum era cuibărită lângă ladă, cu cărţi pe
genunchi, privi spre mâna ce se înfipse în părul ei.
– Dă-mi drumul, Lili! Mereu eşti cu ochii pe mine, ca o
soacră!
– Cât ai de gând să te încurci cu cărţile acelea, fato?
Trebuie să ne şi culcăm în noaptea aceasta!
Daniela se culese de jos şi puse lada cu cărţile lângă
celelalte lucruri.
– Astăzi am uitat să merg la dentist, dar din pricina ta
am ajuns la coafor! spuse Daniela, netezindu-şi părul zburlit de
sora ei.
– Să ştii că astăzi e deja mâine! Ceasul arată unu fără un
sfert!
Mama le trimise la culcare. Ea rămase aproape de zorii
dimineţii, să termine de spălat şi împachetat ustensilele
de bucătărie, aţele, ghemele de lână, tablourile începute şi
neterminate, pensulele şi tuburile de vopsele în ulei.
Era perioada de încheiere a mediilor, iar Daniela se trezi
la ora cinci dimineaţa, pentru a termina de învăţat o lecţie.
Dimineaţa memora şi asimila cel mai bine cunoştinţele din
manual, cel mai uşor şi într-un timp cât mai scurt, totuşi,
materiile de bază pentru examen erau matematica şi româna.
Era de acord cu româna, era sigură pe ea, dar la matematică,
avea teamă. Stăpânea bine geometria, dar algebra îi dădea
dureri de cap. Şi-ar fi dorit agerimea minţii surorii ei, la
rezolvarea ecuaţiilor. Din bucătărie mirosea a turte coapte.
Când avuse mama timp pentru toate? Nu dormise deloc,
toată noaptea. Mama lucra cu mâini harnice şi cânta. Cântecul
mamei îi umplea sufletul de pace, bucurie şi siguranţă. Când
o auzea, o putere lăuntrică o îndemna să meargă înainte fără
şovăire şi îndoială. Tristeţea se risipea ca întunericul nopţii,
ce era alungat de lumina caldă a dimineţii. Negreşit mama
primea această putere direct din partea lui Dumnezeu. El era
cu adevărat prezent, ca şi apărător al văduvei, precum a fost şi
pentru ele un „Tată al orfanului”.
În după-amiaza acelei zile, un camion vechi, bun de
achiziţionat la fier vechi, opri în faţa casei. Din aceeaşi maşină
se coborî şi mama. Venise de la serviciu tocmai pentru a
arăta şoferului unde locuim şi de unde trebuie să ia lucrurile
încărcate. O întreagă harababură s-a produs când şoferul
arunca lucrurile în camion, grămadă. Mamei îi era ruşine să îi
spună şoferului să umble mai atent. Lili fiind mai îndrăzneaţă
şi mai rapidă, se urcă în lada camionului şi spuse:
– Domnule şofer, nu le aruncaţi aşa, alandala, daţi-mi-le
mie şi eu am să le aşez în ordine.
– Cum vreţi! Mă gândeam că nu aveţi ouă în sacii aceştia,
să umblu uşor cu ei, dar cine ştie, poate ouă de gândaci de
bucătărie.
– Nu, domnule! lovi Lili furioasă, cu piciorul în lada
camionului. Nu există aşa ceva la noi! Mama i-ar vâna cu puşca,
dacă ar fi cazul!
– Ha, ha, ha! Jur că nu aţi văzut în viaţa voastră o puşcă
adevărată, în schimb gândaci sau pureci, da!
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Copilăria
– Să vă fie ruşine, domnule, că
vorbiţi aşa cu noi. Tatăl nostru a lucrat
în armată, apoi ca plutonier major şi
avea o puşcă adevărată. Dacă ar fi trăit şi
ar fi auzit cum vorbiţi cu noi, v-ar fi împuşcat
pe loc!
– Mai domol, fetiţo! N-am ştiut că vă supăraţi. A i
dreptate, dacă ar fi trăit tatăl vostru nu ar fi trebuit să locuiţi în
amărâta aceasta de casă.
Lili nu îi mai adresă omului niciun cuvânt. Atunci când
lucra, se pricepea bine la aceasta şi nu-i plăcea să piardă
timpul trăncănind verzi şi uscate. Maşina a fost încărcată până
la refuz. Nu mai încăpea nimic, dar nici nu mai rămase mare
lucru. O masă de bucătărie, dreptunghiulară, sprijinită bine pe
cele patru picioare ale ei. Masa arăta bine, ca nouă. Mama se
învârtea în jurul ei, pentru a găsi o soluţie salvatoare, pentru
masă. Lili sări jos din camion, ca o minge, şi aduse soluţia
salvatoare, la problema mamei:
– Aceasta o duc eu cu Daniela pe jos! O vom transporta
uşor, că doar nu e dulap.
Mama s-a urcat uşurată în maşină şi a plecat spre Horia,
cu toată încărcătura. Lili încuie uşa şi prinse de capătul din faţă
al mesei, arătând spre Daniela să facă la fel.
– Ai febră, Daniela? Obrajii îţi sunt roşii de parcă ai avea
febră 40° C.
– Nu, dar mi-e ruşine să duc această masă în văzul lumii,
şase kilometri, de la un capăt la altul al comunei Iacobeni.
– Ruşine, zici? Tu suferi de ruşine, ha? Aceasta nu e
ruşine, e doar o masă de bucătărie ce trebuie transportată, ca
să ai unde să mănânci, altfel vei mânca la fel ca şi pisica: pe jos.
Şi nu ai furat-o, dragă! E proprietate personală, aşa se spune
lucrurilor care îţi aparţin.
Daniela prinse de capătul celălalt al mesei, aproape
plângând de necazul ce căzu asupra ei. E drept că nu era
singură, o avea pe sora ei în frunte, şi în total cu masa, numărau
opt picioare, deci porni la drum, simţindu-se ca un miriapod,
dar nu capul, ci coada bietei târâtoare. Ca un mânz încăpăţânat,
Lili se oprea adesea brusc, că Daniela simţea marginea mesei
intrându-i în stomac şi gemea de durere.
– Asta aşa, ca să-ţi scutur ruşinea, surioară! Auzi la ea, e
ruşinos să cari o masă de lemn!
Daniela nu mai scoase nicio vorbă, pe tot parcursul
drumului şi lung a mai fost acest drum, parcă fără sfârşit. Urca
acest calvar, înghiţindu-şi lacrimile şi ruşinea, într-o inimă
amărâtă şi cu capul plecat. După aproape două ore de mers,
când soarele se coborî spre asfinţit, casa bunicilor le aştepta,
cu porţile deschise. Daniela îşi lăsă greutatea jos, în ograda
casei.
– Trebuie să o ducem până la destinaţie. Niciun cal de
curse nu este câştigător, decât atunci când a trecut linia de
sosire, spuse Lili, făcându-i semn să prindă iar cu mâinile de
masă.
– Niciodată nu eşti mulţumită, Lili! Întotdeauna vrei să
atingi perfecţiunea şi aceasta poate fi uneori periculos.
Lili deschise uşa larg, şi îşi duseră misiunea la bun
sfârşit.
(continuarea în pagina 14)
9
 Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b

Să prindem drag de Scriptură

Să o ÎNCEPEM, să o TERMINĂM, să o PRICEPEM!
Probabil cei mai mulți dintre voi, ați început să citiți Biblia părea a fi un fel de joc în camera mea, când stingeam lumina,
într-un mod sistematic, odată cu începutul anului. Unii poate când o aprindeam din nou pentru a citi. M-am ridicat din pat,
v-ați propus câte trei capitole în fiecare zi, alții un capitol pe hotărât de data aceasta să nu las Biblia din mână până când nu
zi, alții cinci capitole pe zi, fiecare după un anumit plan de voi simți că Domnul îmi vorbește ceva, ce nu pricepusem eu
citire a Scripturii. Însă cu toate că planul este bine pus la punct, până atunci. Am luat un creion în mână, o foaie de hârtie și am
dorința în inimă este, totuși Diavolul este pregătit să ne facă să început să notez:
ne împotmolim în lucrul bun pe care dorim să-l facem. Astfel, Așezarea taberelor
el găsește diferite metode de a ne împiedica să citim Scriptura Mai întâi: Cortul întâlnirii în mijlocul taberelor. Apoi: de
așa cum ne-am propus. Uneori metoda folosită de cel rău este jur împrejur semințiile, adică: Iuda + Isahar + Zabulon + Ruben
plictiseala. Ea se instalează de obicei atunci când ajungem la + Simeon + Gad + Efraim + Manase + Beniamin + Dan + Așer
listele genealogice prezentate în cărțile Vechiului Testament, + Beniamin = 603550
(ex. Numeri). Alteori, pe baza oboselii fizice apare amânarea, La răsărit – în Est: Iuda + Isahar + Zabulon = 186400
iar mai apoi aceasta se transformă în descurajare, privind La miazăzi – în Sud: Ruben + Simeon + Gad = 151450
în urmă la volumul de lectură față de care suntem restanți. La apus – în Vest: Efraim + Manase + Beniamin = 108100
Alteori, poate apărea ocuparea acelui timp dedicat studiului La miazănoapte – în Nord: Dan + Așer + Neftali = 157600
cu o altă activitate, care aparent, pare duhovnicească. Poate Odată ce am terminat de notat aceste lucruri, am
ascultăm anumite cântări, predici, citim povestiri misionare început să vizualizez cum arăta de sus privită tabără lui Israel.
dar neglijăm Sfânta Scriptură. Așadar sunt multe metode prin Ceea ce am putut observa este că erau așezați într-o ordine
care putem fi distrași de la citirea cu regularitate și seriozitate perfectă. Mai mult ca atât, Cortul Întâlnirii era așezat exact
a Bibliei. în mijloc în așa fel încât fiecare seminție să poată ajunge în
Să vă povestesc o experiență personală. Tocmai prezența lui Dumnezeu. Cortul era locul unde Dumnezeu
terminasem cartea Leviticul, carte suficient de greoaie în se întâlnea cu omul. Gândindu-mă la aceste lucruri mi-am
lecturarea ei, multe jertfe, multe legi, porunci și rânduieli și adus aminte de cuvintele apostolului Pavel care ne spune
foarte multe detalii. Când eram aproape de ultimul capitol, 27, că Dumnezeu nu este departe de fiecare din noi. (Fapte
anticipam deja că urmează cartea Numeri. Am trecut destul de 17:27). După cum Cortul întâlnirii era așezat în mijloc, jertfa
repede peste capitolul 1, urma capitolul 2. Am aruncat o privire Domnului Isus de pe cruce a fost hotărâtă de Dumnezeu în
observând multe numere, care trebuiau să fie citite, apoi multe mijlocul istoriei, prin ea făcându-se posibil accesul înaintea
nume. Am răsfoit următoarele pagini, citind în prim-plan acele Tatălui a fiecărui pămânean. Ca și ucenicilor spre Emanus,
titluri de început de paragraf: așezarea taberelor, familia lui atunci mi s-au deschis ochii minții și am zis în sinea mea:
Aaron, slujba leviților, familiile leviților, răscumpărarea întâilor
născuți, slujbele chehatiților, slujbele gherșoniților, slujbele fiilor
lui Merari etc. Văzând ce mă așteaptă, m-am descurajat, dar
cu toate acestea am citit capitolul 2. Nu am înțeles mai nimic,
chiar dacă știam că citesc Cuvântul Domnului. Nu pricepeam
nimic, parcă Domnul nu îmi vorbea nimic din acele pasaje.
Așa că m-a încercat gândul că acele pasaje sunt puse doar așa,
pentru cultura noastră generală, dar ca și învățătură ce puteam
înțelege din Numeri 2? Am închis Biblia și, fiindcă deja mintea
îmi era obosită, ochii îngreunați de somn, iar inima oarecum
descurajată, m-am așezat în pat așteptând să adorm. Deodată
Duhul Domnului mi-a spus: ,,Citește încă o dată!” Am ascultat,
m-am ridicat, am aprins lumina și am recitit mecanic capitolul
2. Am terminat repede lecturarea lui și oarecum împăcat am
așezat Biblia pe noptieră și m-am întins în pat, în speranța că
voi reuși să adorm. Au trecut doar câteva clipe, când din nou
am auzit vocea Duhului Sfânt care mă îndemna: ,,Mai citește
încă o dată!” Am șovăit puțin la început, totuși m-am lăsat
înduplecat și în cele din urmă am recitit capitolul 2 pentru a
treia oară în seara aceea. Desigur, după ce am terminat ultimul
verset, m-am pregătit din nou să dorm. Însă Domnul voia să
îmi arate că sunt superficial în timpul meu de citire a Scripturii,
astfel că pentru a treia oară am auzit același glas al Domnului
spunându-mi: ,,Mai citește o dată!” Dacă cineva ar fi privit,

10 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b

Valoarea
„Cât de Înțelept e Dumnezeu,
cum știe El să aranjeze toate
lucrurile dorind prin orice mod
să ne vorbească cât mai clar.

unei mame
Și totuși cât de puțin pricepem
limbajul Său.” Dumnezeu
vorbea poporului chiar prin
modul în care le-a poruncit să
tăbărască. Citind mai departe
în cartea Numeri, am înțeles
Orice ființă omenească a venit în această lume prin intermediul unei femei, pe care
ceea ce vedea Balam, fiind pe
mai târziu o identificăm ca mamă. Nu am fost dintotdeauna așa cum poate suntem astăzi:
muntele Peor (Numeri 23:28,
puternici, înțelepți, maturi, capabili de a întreprinde diverse acțiuni, independenți. Cu toate
24:2) când a profețit despre
acestea vă asigur că nu suntem chiar așa precum vrem să părem uneori. Socrate, un filozof
cât de frumoase sunt corturile
din Grecia antică, a spus într-una din zilele vieții sale: „Fii așa cum vrei să pari.” Cuvintele
lui Iacov și locuințele lui
acestea mi se par potrivite, mai ales în vremea adolescenței când avem uneori impresia că
Israel. Balam vedea o imagine
suntem suficient de capacitați să dăm piept cu viața aceasta, fără să anticipăm că viața este
simbolică – Îl vedea pe Domnul
alcătuită și din neprevăzute.
Isus Cristos, în mijlocul lui
Ființa umană este o persoană lipsită de ajutor și cu multe neajunsuri mai ales în
Israel. (Numeri 24:15-17)
debutul vieții. De aceea, un lucru esențial și deosebit de important în viață este adăpostul.
În fața acestor lucruri
Întâmplarea face ca articolul acesta să fie redactat în timp ce răzbatem anotimpul iarna. Te-ai
pe care l-am înțeles, m-am
gândit vreodată ce s-ar întâmpla dacă ai rămâne fără locuință într-o perioadă ca aceasta? Cum
simițit umilit și chiar vinonvat
ar fi să rămâi fără locul unde de obicei te adăposteai de intemperiile nemiloase ale vremii?
de atitudinea mea de
Cum ai defini cuvântul adăpost? Permite-mi să te ajut cu o definiție corectă. Adăpostul este
superficialitate pe care o
un loc amenajat pentru apărarea împotriva diverselor atacuri, uneori furibunde. În cartea
acordasem timpului de citire
Apocalipsa la capilolul 12, Biblia ne vorbește despre o femeie care urma să nască, dar
a Scripturii. Atunci m-am
Balaurul, care este un alt nume al Diavolului, căuta un prilej să ucidă acest copil. Imaginea de
hotărât ca ori de câte ori voi citi
aici vrea să ne transmită cel puțin două adevăruri. Primul este faptul că suntem în pericol de
Scriptura, să o fac cu deosebită
timpuriu, încă de la naștere. Iar al doilea adevăr, se referă nevoia urgentă de adăpost. Te rog
atenție. Mi-am propus să am și
încă o dată să îți reamintești definiția adăpostului.
un pix și o foaie la îndemână,
Dar care este adăpostul meu? Aceasta este întrebarea care s-ar naște în mintea oricărui
pentru notițe, dorind ca să
copil și adolescent care se află în primejdie. Biblia ne vine în ajutor și de data aceasta cu un
înțeleg în profunzime mesajul
răspuns deosebit de minunat. Iată răspunsul: „Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus
lui Dumnezeu pentru mine. De
l-a adăpost de orice grijă la sânul mamei mele; de când eram la sânul mamei, am fost sub paza Ta,
aceea, închei cu îndemnul să o
din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.”. (Psalmii 22:9-10) Adăpostul nostru pregătit de
citim nu doar până o terminăm
Dumnezeu este mama. Mama este refugiul nostru unde putem să ne adăpostim de orice atac
ci și până o pricepem! Doamne
și de orice pericol. Atunci când un om își dă foc propriei locuințe, ceilalți oameni îl cataloghează
ajută! Doamne dă izbândă!
ca senil sau fără înțelepciune. Dar oare noi, când nu ne prețuim mamele,
care sunt adăpostul pe care Dumnezeu ni l-a oferit pentru un
Moise Zdremțan-Ianovici
timp limitat, cu cine ne asemănăm? Înțeleptul ne spune: ,,Un
fiu nebun aduce necaz tatălui său și amărăciune celei ce
l-a născut.” (Proverbe 17:25) În acest verset
nebunul nu este acel individ pe care îl găsim
la spitalul de psihiatrie, ci tânărul care refuză
să trăiască în ascultare de Dumnezeu și se
află într-o relație conflictuală cu părinții.
Cuvintele mamei tale de mustrare
și sfaturile ei iubitoare te pun sub
adăpost doar atunci când le dai ascultare.
Ascultarea aceasta te pune la adăpost,
protecția fiindu-ți garantată. Nu disprețui
și nu neglija adăpostul pe care Tatăl ceresc
ți l-a dăruit pentru a fi protejat de diverse
primejdii care se abat asupra ta în perioada
adolescenței. Fii înțelept și adăpostește-te
pentru că „omul chibzuit vede nenorocirea
și se ascunde, dar cei proști merg înainte și
sunt pedepsiți” (Proverbe 22:3).

Sebastian Pleșcan

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 11
 Bunele maniere
„...pentru căpătarea învățăturilor de bun simț, de dreptate, de judecată și de nepărtinire.”
Proverbe 1:3
Un copil politicos
„Te rog!”
Cât de neplăcut este să te afli în preajma unei persoane
nepoliticoase, care vorbește exagerat de tare, râde haotic, nu
salută, aruncă mizerii pe jos, nu știe să mulțumească, să ceară
iertare atunci când e cazul sau face alte lucruri nepoliticoase. Și
mai grav decât aceasta, este atunci când își etalează bucuros acest
comportament, crezând că e unul haios și interesant. Despre o
astfel de persoană, Biblia ne spune căci „nebunia este o bucurie
pentru cel fără minte…”. (Proverbele 15:21)
Copii, ce înțelegeți prin „a fi politicos”? Politețea și bunele
maniere sunt de fapt reguli sociale pe care trebuie să le respectăm
când, conviețuim alături de alte persoane și chiar față de mediul
înconjurător. Și pentru că nu ne naștem manierați, acestea se
învață încă din primii ani de viață, din familie, grădiniță/școală și
din exemplele celor din jur. Oamenii cataloghează copiii politicoși,
drept copii „bine crescuți”. Un înțelept a spus că „politețea este cheia
de aur care poate deschide nenumărate uși” și într-adevăr, așa este.
Un comportament bun și cuvinte precum: „Te rog!”, „Mulțumesc!”,
„Iartă-mă!” etc., pot deschide, îndupleca și sensibiliza inima
persoanelor cu care relaționăm. Cu alte cuvinte, putem defini un
copil politicos ca fiind un copil cu bun-simț, serviabil, bine-crescut,
care se poartă cuviincios și are o atitudine sau o comportare
amabilă, respectuoasă față de cei cu care relaționează sau față
de ceea ce îl înconjoară. Ca răsplată, un comportament politicos
atrage respectul și aprecierea celor din jur, dar un comportament
lipsit de politețe atrage disprețul celor din jur.
De fiecare dacă când adresezi cuiva o cerere, nu uita să
adaugi cuvintele „Te rog!”. În orice situație ai fi: fie că ai nevoie de
o informație, de un lucru anume sau de un ajutor, nu uita aceste
cuvinte. Atunci când uiți să folosești această formulă, propoziția
ta sună ca și cum ai da o poruncă, ceea ce este foarte nepoliticos.
Mult mai plăcut sună: „Dă-mi, te rog, un pahar cu apă!” decât:
„Dă-mi un pahar cu apă!” Aceasta arată faptul că ești un copil
12 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
manierat. Oamenii lui Dumnezeu de pe paginile Bibliei, au fost
oameni manierați. Iată câteva exemple: Iacov către fiul său: „Du-
te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi…” (Geneza 37:14a);
David către Nabal: „ Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David
ce te lasă inima.” (1 Samuel 25:8b); Pavel către Timotei: „Te rog
fierbinte…”, (2 Timotei 4:1) Astfel Pavel ne arată că îl ruga pe
Timotei din toată inima și cu sinceritate.
Un alt sfat: nu continua cu rugămințile, atunci când îți este
refuzată cererea. Evită exagerări de genul: „Dar te rog! Te rog
din tot sufletul! Promit să fac ce vrei, dar te rog...” Nu tot timpul
se poate să primești ceea ce îți dorești, de aceea învață-te să fii
mulțumit în orice situație. Rugămințile acestea sunt supărătoare
și deranjante.
Atunci când cineva îți adresează o rugăminte, fii amabil
și oferă-i ajutorul pe care ți-l cere, iar dacă nu poți face aceasta,
scuză-te și explică-i din ce cauză nu poți să îi împlinești cererea:
„Îmi pare rău, nu îți pot împrumuta caietul, deoarece l-am
împrumutat altui coleg.”
Un copil creștin va folosi formula „Te rog!” atât în relaționarea
cu oamenii, dar și în rugăciunile sale. Să nu uităm, căci noi suntem
copii ai lui Dumnezeu, iar Biblia ne spune: „În orice lucru, aduceţi
cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri,
cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6) Noi Îl rugăm pe Dumnezeu să ia aminte
la problemele noastre și ale semenilor noștri, dar totodată să nu
uităm de mulțumiri. Cererile noastre, rugăciunile noastre, să fie
întotdeauna încununate cu mulțumire, căci aceasta este voia lui
Dumnezeu pentru noi.
„Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos
Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri.”
(1 Timotei 5:21)
Rebeca Dagău
(continuarea din pagina 2)
Înțelepciunea lui Iisus Sirah,
cap. XVIII
27. Omul înțelept ia seama în toate și în zilele păcatelor se
ferește de greșeli.
28. Orice om iscusit cunoaște înțelepciunea și recunoaște
meritul celui care a găsit-o.
29. Cei iscusiți în cuvinte au ajuns și ei înțelepți și au revărsat
ploaie de proverbe potrivite. Încrederea în singurul Stăpân este
mai bună decât să alipești de un mort cu o inimă moartă.
30. Să nu te lași purtat de poftele tale și de la dorințele tale
să te înfrânezi.
31. Dacă îți vei îngădui împlinirea poftei, vei fi spre bucuria
răutăcioasă a dușmanilor tăi.
32. Nu te bucura de multa desfătare ca să nu fi păgubit din
cheltuiala ei.
33. Să nu te sărăcești făcând ospețe cu bani împrumutați,
atâta vreme cât nu ai nimic în pungă; ar fi ca și cum ți-ai
întinde singur o cursă.
 Istoria credinţei
„...suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori...” Evrei 12:1

O, Doamne mare!
De fiecare data când sunt în natură sau când călătoresc în de un scriitor rus, protestant, Ivan Prochanov. Familia Hine s-au
diverse locuri, mă fascinează creația lui Dumnezeu. Acest lucru, îndrăgostit de acest cântec, devenind preferatul lor imn, iar Stuart
deseori, mă face să exclam cu voce tare: „Mare este Domnul și a mai compus o strofă, în același ton, uimit fiind de frumusețea
foarte vrednic de laudă!” naturii din zona Carpaților ucrainieni. Astfel, acest imn răsuna cu
Pavel le scria romanilor: „Însușirile nevăzute ale Lui, puterea bucurie în cadrul întâlnirilor credincioșilor din Ucraina, oamenii
Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, lăudându-L pe Dumnezeu pentru măreția Sa și a creației Sale.
când te uiți cu băgare de seamă la ele, în lucrurile făcute de El.” Într-una din zile, intrând într-un sat ucrainean, Stuart și Edith
(Romani 1:20) Poate și voi ați avut ocazii în care v-ați minunat de au întrebat localnicii dacă există credincioși în satul respectiv.
coloritul plantelor, de diversitatea lor, de cascade, de întinderi de Cineva i-a îndrumat spre o căsuță, unde se afla o familie, de
ape, de insecte, de animale, de multitudinea de roci, de seninul altfel, singura familie de credincioși din zonă. Apropiindu-se
cerului sau de norii pufoși, de ploaie, de prezența curcubeului, de acea căsuță, din interiorul ei se auzeau niște glasuri cântând
de fulgere… Și câte și mai câte alte minunății mai sunt, care ne cântări pentru lauda Domnului. Ajunși lângă fereastra casei, cei
încântă ochii și inima. Toate acestea sunt invenția lui Dumnezeu! doi misionari au ascultat liniștiți ceea ce se petrecea în casă și au
Într-adevăr, așa cum scria și apostolul Pavel, romanilor, creația lui realizat că familia respectivă aveau musafiri, cărora le spuneau
Dumnezeu ne vorbește foarte clar despre cine este Dumnezeu, despre jertfa Domnului Isus, despre iertarea păcatelor și despre
cum este El și despre atributele Sale. Copleșiți fiind de măreția mântuirea lui Hristos. Stuart împreună cu soția sa au așteptat
creației, nu ne rămâne decât să ne închinăm înaintea Creatorului, afară, lăsând pe Duhul Sfânt să-și facă lucrarea în inimile acelor
lăudându-L și binecuvântându-L! oameni. Copleșit fiind de momentul acesta, Stuart a compus niște
L-ai lăudat pe Dumnezeu pentru creația Lui? Chiar și tu ai versuri cu referire la jerfa Domnului Isus, versuri care le-a adăugat
fost creat de Înțeleptul Dumnezeu! Fă-ți un obicei prin care să imnului început de Boberg, dar în limba rusă.
Îl lauzi pe Dumnezeu în fiecare zi pentru ceea ce este El, pentru După un timp, odată cu derularea evenimentelor politice de
calitățile Sale minunate și pentru ceea ce a creat. Făcând așa, vei la începutul secolului XX, sistemul totalitar al lui Hitler i-a forțat să
descoperi tot mai mult din măreția Lui! părăsească Ucraina în 1939 și s-au întors în Anglia. Aici au continuat
Cu mult timp în urmă, mai exact în anul 1885, Carl Boberg, slujirea, venind în întâmpinarea nevoilor spirituale ale refugiaților
un poet suedez, se întorcea liniștit spre casă, într-o zi de vară. În veniți acolo în urma celui de al Doilea Război Mondial. În cadrul
drumul său era petrecut de cântecul păsărelelor, de unei întâlniri cu acești refugiați, unul dintre ei i-a povestit lui Stuart
zumzetul albinelor și de căldura soarelui. Dar dintr-o
dată, la orizont, apărură niște nori, se auziră tunetele,
fulgerele începură să lumineze tot cerul, iar ploaia nu
se lăsă mult așteptată. Carl se grăbi să se adăpostească,
dar nu după mult timp, furtuna se opri, iar soarele ieșind
din spatele norilor, începu să strălucească în toată
splendoarea lui. Ajuns acasă, Carl deschise fereastra,
lăsând aerul proaspăt să pătrundă în camera sa. Liniștea
ce se așternu în urma acelei furtuni, îi tulbură sufletul
și, așezându-se la masă, începu să scrie niște versuri,
izvorâte din inima lui copleșită de admirație pentru
minunile creației lui Dumnezeu. Creația lui Boberg din
acea zi, sub denumirea O, store Gud, avea să devină
prima strofă a imnului de astăzi, How Great Thou Art,
imn cunoscut în limba noastră cu titlul O, Doamne mare.
Un an mai târziu, în 1886, Boberg a publicat aceste
versuri într-un ziar local. Un grup de cântăreți suedezi au
preluat aceste versuri și au scris o melodie pentru acest
scurt poem, iar Boberg a fost uimit când a auzit prima
dată versurile sale puse pe o melodie.
În 1907, un baptist german auzind acest imn a fost profund
impresionat de el, astfel că și-a dorit foarte mult să-l traducă în că soția lui era creștină în momentul în care au fost despărțiți.
germană. Odată tradus, imnul sub titlu german, Wie gross bist du, Acum se convertise și el, iar cea mai mare dorință a sa era să o
s-a răspândit foarte repede și a dobândit o popularitate mare în reîntâlnească pe soția lui, slujind lui Dumnezeu, împreună de-
rândul vorbitorilor de limba germană. acum. Totuși, ceva îi spunea că dorința lui va rămâne neîmplinită
pe acest pământ, însă avea în suflet bucuria că se vor revedea în
Povestea imnului continuă odată cu mutarea lui Stuart și
Împărăția lui Dumnezeu. Relatarea acestui refugiat l-a determinat
Edith Hine în Ucraina. Această familie de englezi au înțeles că
pe Stuart să compună ultima strofă a imnului, cu referire la
Dumnezeu îi cheamă în Ucraina pentru a răspândi vestea bună
momentul întâlnirii noastre cu Cel ce e Creatorul nostru.
a Evangheliei și a aduce oamenilor vestea salvării sufletelor lor
din păcat. Ajunși aici, au intrat în contact cu credincioșii din zona (continuarea în pagina 17)
respectivă, care cântau cu bucurie acest imn, imnul fiind tradus
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 13
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi.” Isaia 34:16a

(continuarea din pagina 9)

Daniela
„Nu voi uita niciodată excursia aceasta! îşi spuse Daniela
în gând. Am procedat ca cei evacuaţi pe timp de război.”
Casa arăta proaspăt văruită, pereţii aveau culoarea lămâii.
Mama şterse deja ferestrele şi agăţase perdelele. Paturile îşi
aşteptau lenjeria, iar dulapurile aşteptau să fie umplute.
– Daniela, noi ne vom ocupa să punem lucrurile în ordine.
Trebuie să despachetăm şi aceasta durează. Pentru ca să nu
tot pui întrebări de genul „Lucrul acesta unde să-l pun, celălalt
unde îşi are locul?” Du-te mai bine şi umple lada cu lemne şi
pregăteşte ceva de mâncare! îi spuse Lili.
– Dar, mamă! Mâinile mă dor de la căratul mesei, acum
ca răsplată că am adus-o, trebuie să fac mâncare din nimic?
Sora ei Lili îi adresă imediat câteva cuvinte de
mângâiere:
– Pe mine mă dor şi picioarele de mers, nu numai mâinile,
şi iată că nu m-am pus la odihnă, aşa că fă mâncare şi îţi vei
pune o porţie dublă în farfurie. Din nimic, ziceai? Nu uita că şi
Dumnezeu a făcut întregul glob pământesc din nimic şi tu nu
eşti în stare să faci o amărâtă de mâncare?
Daniela ştia că nu i-a rămas nimic de negociat, aşa că
merse direct la magazia cu lemne, să facă focul în soba cu
plită.
„Ce să fac de mâncare, Doamne?” suspină mâhnită.
Umplu lada cu lemne şi încercă să îşi facă nişte aşchii, dintr-o
scândurică subţire. Una dintre aşchii sări mai departe.
– S-o crezi tu că vei scăpa! îi spuse Daniela, urmărind
unde a căzut bucăţica de lemn de brad. Se îndreptă într-acolo.
Deodată faţa i se lumină. Era exact ceea ce aştepta: marea
minune. În grămada de rumeguş era un cuibar cu ouă. Găinile
au fost luate de câteva zile, dar frumos din partea lor că au
lăsat acest cadou în urma lor. Şapte ouă, era într-adevăr mare
belşug. În mintea ei, mâncarea era aproape gata. Trebuia doar
să aprindă focul. Daniela uită de oboseală. Într-adevăr, o inimă
veselă este sănătate pentru întregul trup, suflet şi duh. Inima
ei era veselă. Aprinse focul, în timp ce mama şi sora ei erau în
camerele alăturate şi aşezau hainele în dulap, cântând. Închise
uşa bucătăriei, pentru ca să nu iasă fum, să se împrăştie prin
camere, până ce se aprindea bine focul. Hotărâtă, Daniela
transportă ouăle cu mare grijă, în bucătărie. Îşi ridică mânecile
şi sparse într-un castron patru ouă, adăugă puţină sare, apoi cu
o lingură amestecă energic, până ce omogeniză gălbenuşurile
cu albuşurile. Compoziţia pufoasă o turnă în tigaia cu puţin
ulei încins. Omleta parcă s-a înmulţit. Pe plita încinsă, puse
rondele de cartofi, presărate cu puţină sare, acestea erau
scârjele, preferatele ale mamei. Între timp, apa din ceaun
clocotea. Daniela căuta făina de porumb şi prepară de îndată
o mămăligă moale. Se înnoptase, dar fiecare era absorbită de
lucrul ei, nu s-au mai gândit la mâncare. Daniela puse masa şi
o invită pe Lili şi pe mama la mâncare.
– Stomacul meu tocmai striga de foame, Daniela! spuse
Lili, şi împingând-o la o parte, năvăli în bucătărie, ca un lup
flămând.
– Aha! Ai văzut că te pricepi să faci mâncare din nimic? Şi
încă ce belşug!
Mama o cuprinse pe Daniela cu braţele.
– Ştiam eu că eşti descurcăreaţă, Daniela! Omletă, şi ce
mai omletă! În privinţa aceasta să ştii că tatăl tău făcea omleta
mai bună decât mine. Îmi spunea că secretul stă în a bate ouăle
foarte bine şi tigaia cu ulei să fie bine încinsă. Întotdeauna
punea puţin ulei. Tu draga mea ai făcut o omletă, la fel de
bună cum făcea tatăl tău.
Daniela se îmbujoră de mulţumire. Era fericită, căci truda
ei s-a meritat. După o zi de muncă, odihna acelei nopţi a fost
dulce şi binevenită.
Va urma
Draga Ujeniuc

Avraam cel credincios (continuarea din pagina 5)

Dumnezeu poate să-l readucă pe fiul său la viață chiar din cenușă, iar pentru această statornicie în credință, Dumnezeu și-a
întărit toate promisiunile față de el.
Roda era uimită.
„Într-adevăr, a avea credință este un lucru mare”, gândi ea.
Copile drag, tot așa, ca Avraam, eu și tu suntem chemați să credem din toată inima Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură
și promisiunile pe care El le-a lăsat în Biblie pentru noi. Când cel rău va încerca să murdărească ochelarii credinței noastre cu praful
acestei lumi, să-i curățăm dând la o parte orice îndoială pentru a putea vedea clar voia Lui pentru viața noastră.
Poți începe chiar de azi! Citește Cuvântul lui Dumnezeu și însemnează-ți făgăduințele pe care El le-a lăsat pentru tine.
Încrede-te în aceste promisiuni! Încrede-te în Cuvântul Său! Alege să crezi chiar dacă nu le înțelegi acum pe toate! Alege să fii
un urmaș al lui Avraam, cel credincios!

Andrada Vlad

14 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Predica pentru copii
„Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea și pleacă urechea la învățătura mea.” Proverbe 5:1

Întâiul născut
Context: În istoria poporului evreu, dobitoace: este al Meu... să închini Domnului pe orice întâi-născut.»” (Exodul 13:2-
întâiul născut (de parte bărbătească) al 12) Domnul a „pretins” acest drept asupra întâilor născuţi din noaptea în care au
unei familii avea drepturi speciale. Chiar tot murit întîii născuţi ai Egiptului, în perioda eliberării din robie. (Exodul 13:15) De
Israelul a dobândit acest titlu: „Aşa vorbeşte aici a decurs şi alegerea leviţilor pentru slujbele sfinte. (Numeri 3)
Domnul: «Israel este fiul Meu, întâiul Meu Aplicaţia acestui principiu de proprietate divină pentru vremea noastră,
născut.»” (Exodul 4:22) şi a avut drepturi arată că Domnului i se cuvine prima şi cea mai de valoare parte din tot ce avem,
speciale faţă de alte popoare. De asemenea, căci şi El a dat pentru răscumpărarea noastră ce a avut mai scump. Adevăratul
orice întâi născut al animalelor curate avea o Miel care a realizat eliberarea nu a fost cel pascal, ci Domnul Isus Hristos, aşa cum
menire sacră. Însă cea mai importantă fiinţă a spus Ioan Botezătorul „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan
dintre toți cei întâi-născuți este şi va rămâne 1:29) Aceasta a înţeles şi primul copil „pocăit” din istoria umanităţii, iar Domnul
Domnul Isus Hristos, „cel întâi-născut din a apreciat aceasta: „Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi-născute ale
toată zidirea” ( Coloseni 1:15). Dar ce avem turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui.”
noi a face cu toate acestea? (Geneza 4:4)
1. Dreptul de întâi născut - Iacov a Dacă vrei să fii liber de păcat şi să scapi de pierzarea eternă, ai o singură
zis: «Vinde-mi azi dreptul tău de întâi-născut!» şansă: să te dăruieşti Domnului cu tot ce ai mai bun.
Esau a răspuns: «Iată-mă, sunt pe moarte; la 3. Domnul, Întâiul născut al Tatălui, modelul nostru - Maria „a
ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi-născut?» născut pe Fiul ei cel întâi-născut” (Luca 2:7), dar Tatăl a adus în „lume pe Cel întâi-
Şi Iacov a zis: «Jură-mi întâi.» Esau i-a jurat născut, (şi a zis): «Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!»” (Evrei 1:6). El este şi
şi astfel şi-a vândut dreptul de întâi-născut „cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.”
lui Iacov. Atunci Iacov a dat lui Esau pâine şi (Coloseni 1:18) Domnul este Marele întâi născut, dar după cum Domnul a vrut
ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut; apoi s-a ca tot poporul evreu să fie al Lui şi a zis: „Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut.”
sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau (Evrei 4:22), tot aşa vrea să aibă mulţi fii ca Întâiul-născut. „Căci pe aceia pe care
dreptul de întâi-născut.” (Geneza 25:31-34) i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului
Cazul celor doi gemeni arată că dreptul de Său, pentru ca El să fie cel întâi-născut dintre mai mulţi fraţi.” (Romani 8:29) Băiatul
întâi născut se dobândea în mod natural Isus la doisprezece ani ştia cine este Tatăl Său şi îi plăcea în Casa Lui.
prin naştere, dar şi că putea fi dobândit sau Vrei să fii şi tu la fel, dorind slujbele sfinte de la adunare? De asemenea,
pierdut ulterior. Esau şi-a dat seama mai este scris despre El că în familie era „supus” lui Iosif şi Mariei. „Şi Isus creştea în
târziu de greşeala lui, dar era prea târziu. înţelepciune, în statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea
Imaginea lui nefericită, plângând lângă oamenilor.” (Luca 2:52) Un asemenea comportament dovedeşte că cineva este
tatăl său, să ne fie o avertizare pentru a nu cu adevărat al Domnului.
ne pierde harul primit. „Ştiţi că mai pe urmă, Predicatorul
când a vrut să capete binecuvântarea n-a
fost primit; pentru că, cu toate că o cerea cu
lacrimi, n-a putut s-o schimbe.” (Evrei 12:17)
În cazul fiilor lui Iacov, s-a produs o altă
pierdere şi o dobândire ulterioară a dreptului
de întâi născut, căci Ruben l-a pierdut prin
păcat, iar Iosif l-a dobândit prin viaţa lui
curată şi slujirea lui binevoitoare (1 Cronici
5:1-2). În generaţia următoare evenimentele
au dovedit iarăşi că acest drept nu se poate
păstra decât printr-o viaţă plăcută Domnului.
„Er, întâiul-născut al lui Iuda, era rău înaintea
Domnului; şi Domnul l-a omorât.” (Geneza
38:7). Rezultă că Dumnezeu oferă, dar uneori
omul nu preţuieşte şi pierde. De asemenea,
înțelegem că cine doreşte cu adevărat şi
dovedeşte vrednicie, primeşte .
2. Întâiul născut este al Domnului
„Domnul a vorbit lui Moise şi a
zis: «Pune‑Mi deoparte ca sfânt pe orice
întâi‑născut, pe orice întâi-născut dintre copiii
lui Israel, atât dintre oameni cât şi dintre

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 15
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri.” Psalmul 78:3

Spune-i să aștepte!
Istoria păstrează următoarea întâmplare:
Un prim ministru din Anglia își făcea rugăciunea obișnuită
de dimineață. În timpul rugăciunii a sosit tocmai regele și l-a chemat
să-i comunice ceva urgent.
Primul ministru a trimis atunci pe servitorul său, zicând:
– Spune-i Maiestății sale, regelui, să aștepte puțin, căci tocmai vorbesc cu
Regele regilor.
Regele a așteptat și a lăudat pe sfetnicul său. Ce țară fericită cu astfel de
cârmuitori! Oare câți dintre cârmuitorii noștri vorbesc cu Regele regilor? Oare
câți din cititorii acestei reviste obișnuiesc să vorbească cu Regele regilor zilnic?
Tu vorbești?

Rugăciune pentru ploaie

Într-o vreme de secetă mare, într-un sat s-a organizat rugăciune pentru
ploaie. Oamenii s-au strâns cu mic, cu mare, la biserică. Între cei veniți era și o
femeie bătrână, care a venit cu umbrela.
Oamenii au început a zâmbi de umbrela femeii.
– Dar, mătușă, au spus oamenii, ai și început să te temi de ploaie și încă nici n-am început rugăciunea!
– Păi, dragii mei, a răspuns bătrâna, eu am auzit că astăzi ne rugăm pentru ploaie și eu cred că bunul Dumnezeu va asculta
rugăciunea noastră și ne va da ploaie.
Oamenii au intrat în biserică și s-au rugat. La ieșire, s-a pornit o ploaie binefăcătoare.
Bătrâna și-a desfăcut umbrela și a plecat spre casă zicând:
– Ați râs de umbrela mea, dar iată, ea a fost un semn al credinței.
Oamenii și-au plecat capetele în semn de sfială și au tăcut.

Puterea rugăciunii
O întâmplare din istorie spune că în anul 1812, Napoleon cel mare, a năvălit în Rusia cu peste o jumătate de milion de
soldați. O spaimă mare a cuprins poporul rus. Atunci s-a ridicat la Moscova un preot credincios, vestit, care a adunat popor mult
și a făcut o rugăciune în care, printre altele, zicea: ,,Doamne Dumnezeul oștirilor, Tu, Acela ce ai cufundat pe Faraon și l-ai umilit
pe Nebucadnețar, privește Doamne spre trufia acestui om care se numește Napoleon. Biruința vine de la Tine Doamne, de la
brațul Tău cel înalt...noi ne punem sub scutul aripilor Tale. Ocrotește-ne Doamne și ne apără.”
Un sol s-a prezentat în fața lui Napoleon raportându-i că la Moscova se fac rugăciuni contra lui.
– Păi, cu rugăciunile mă voi bate eu? a răspuns Napoleon cu îngâmfare. Între mine și Rusia nu rugăciunile vor decide, ci
baionetele. Voi năvăli în Moscova cu cele 500.000 de baionete și voi face de rușine rugăciunile lor.
Însă lucrurile au decurs altfel decât și le-a imaginat Napoleon. Iarna cumplită din Rusia a găsit armata lui Napoleon
nepregătită pentru condițiile climatice. Napoleon a fost nevoit să se retragă. Din 500.000 de oameni, a ajuns în Franța numai cu
50.000. Ceilalți au murit prin pustiurile viscolite ale Rusiei.
Rugăciunea a biruit trufia. Și o va birui întotdeauna.
Să nu uităm: ,,Mândria merge înaintea pieirii și trufia merge înaintea căderii.” (Proverbe 16:18)

Vorbește mai mult cu Dumnezeu

Cândva o femeie se plângea că nu poate aduce la Domnul pe soțul ei. Îi vorbea mereu despre cele duhovnicești dar el nici
nu înțelegea nici nu se prindea nimic de el. La necazul acesta un slujitor al lui Dumnezeu i-a răspuns:
,,Îți dau un sfat, vorbește cu soțul tău mai puțin despre Dumnezeu și vorbește cu Dumnezeu mai multe despre soțul tău.
Roagă-te pentru el mai mult.”
Femeia a ascultat și soțul ei a început să creadă și să hotărât pentru Dumnezeu.
Ce mare har este rugăciunea pentru alții. Să o folosim neîncetat.

16 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri.” Psalmul 78:3

Rugăciunea buzelor
Un credincios dintre cei ce trăiesc Evanghelia, s-a întâlnit cu un om de la țară. Intrând în vorbă cu el,
despre cele sufletești, credinciosul a observat
îndată că stă de vorbă cu un creștin dintre
aceia care Îl cinstesc pe Dumnezeu cu buzele,
dar cu inima și faptele lor sunt departe de El.
– Te știi ruga cum trebuie? l-a întrebat
credinciosul.
– Păi cum să nu știu, că doar îmi fac
rugăciunile regulat, în fiecare seară și
dimineață.
– Foarte bine! Hai să facem acum o probă!
Eu îți dau calul acesta pe care călăresc, dacă vei
rosti rugăciunea ,,Tatăl nostru”, cufundându-
te cu totul în rugăciune, astfel încât să nu vezi
și să nu auzi nimic în timpul când vorbești cu
Dumnezeu.
– Foarte bine!
Omul a început a zice ,,Tatăl nostru”. În
timpul acesta credinciosul s-a coborât de pe
cal și s-a apucat să ia șaua de pe el.
– Stai, stai, a strigat cel ce se ruga,
întrerupând rugăciunea. Nu lua șaua de pe cal,
calul trebuie să mi-l dai cu șa cu tot.
– Ba, nu ți-l dau nicicum, căci iată cum te rogi
tu lui Dumnezeu. Te rogi numai cu buzele, dar cu
inima și mintea umbli după șaua calului meu.
Oare câți dintre creștini nu se roagă tot așa? Tu cum te rogi? Cu toată inima sau doar cu buzele?

(continuarea din pagina 13)

Then sings my soul, my Saviour God, to Thee

O, Doamne mare!
Astfel, imnul capătă forma finală în anul 1949, iar Stuart l-a
publicat într-o revistă, atât în varianta engleză, cât și în cea rusă.
De la prima variantă, creată de Carl Boberg, până la varianta finală,
publicată de Stuart Hine, acest imn a trecut printr-un proces lung
de creație și, cu siguranță, a suferit modificări atât melodic, cât
și textual, având în vedere și procesul de traducere. Acest imn
a fost adaptat și în limba română, dar ca și în cazul altor cântări
textul suportat modificări semnificative din considerente tehnice
și muzicale.
Cert e faptul că acest imn a rămas în repertoriul creștinătății
ca un imn de referință, el fiind tradus în foarte multe limbi de pe
mapamond, de-a lungul timpului conducând mulți credincioși în
închinare înaintea lui Dumnezeu.
Lăudați pe Domnul căci este mare!
1.O Lord my God, when I in awesome wonder
Consider all the worlds Thy hands have made
I see the stars, I hear the rolling thunder
Thy power throughout the universe displayed
How great Thou art, how great Thou art
Then sings my soul, my Saviour God, to Thee
How great Thou art, how great Thou art!
2.When through the woods, and forest glades I wander
And hear the birds sing sweetly in the trees
When I look down, from lofty mountain grandeur
And see the brook, and feel the gentle breeze
3.And when I think, that God, His Son not sparing
Sent Him to die, I scarce can take it in
That on the Cross, my burden gladly bearing
He bled and died to take away my sin
4.When Christ shall come, with shout of acclamation
And take me home, what joy shall fill my heart
Then I shall bow, in humble adoration
And then proclaim: „My God, how great Thou art!”
Biliografie
Video: Hymn History How Great Thou Art - https://youtu.be/
fr78_-H_7fg
Andreea Culda

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 17
 Răspunsuri, întrebări şi premianţi
„Când a fost de 12 ani... L-au găsit în Templu... ascultându-i şi punându-le întrebări”
Luca 2.42,46

Răspunsuri
Răspunsuri
la întrebările din numărul 67/trim. III /2019:
1. Samuel (1 Samuel 7:15).
2. Vrăbii (Matei 10:29), corbi (Luca 12:24),
porumbei (Matei 10:16), ...
3. Iov (Iov 42:6), Daniel (Daniel 9:3), Împăratul
din Ninive (Iona 3:6).
4. Leviatanului (Iov 41:18).
6. Înmulțirea peștilor (Matei 14:13-21),
Pescuirea minunată (Luca 5:1-11), Peștele cu
rubla în gură (Matei 17:27), ...
7. Inima lui David (Fapte 13:22).
8. Ezechia (2 Împărați 20:8).
10. Psalmul 90.
Contemporani cu Pavel
Identificați personajele corespunzătoare
fiecărei descrieri, răsfoind epistolele lui Pavel
1. Cuvântul lor a rodit ca cangrena
R: 2 Timotei 2:17 Imeneu și Filet
2. S-a sălășluit credința neprefăcută
R: 2 Timotei 1:5 Lois Eunice Timotei
3. L-au părăsit pe Pavel
R: 2 Timotei 1:15 Figel și Ermogen
4. L-a mângăiat și nu i-a fost rușine de lanțul
lui Pavel
R: 2 Timotei 1:16 casa lui Onisifor
5. Din dragoste pentru lume l-a părăsit
R: 2 Timotei 4:10 Dima
6. I-a făcut mult rău lui Pavel
R: 2 Timotei 4:14 Alexandru
7. Au pierdut credința și cugetul curat
R: 1 Timotei 1:19-20 Imeneu și Alexandru
8. Tovarăș de temniță
R: Filimon 1:23 Epafra Col 4:10 Aristarh
Întrebări
1. Care este capitolul din Scriptură care ne vorbește
de 4 fântâni?
2. De ce crezi că vindeca Domnul Isus bolnavii?
3. Nominalizați șapte colaboratori ai apostolului
Pavel.
4. Ce crezi că este potrivit să ceară un copil în
rugăciune?
5. Cu ce a despărțit Ilie apele Iordanului?
6. Enumerați cinci saluturi sfinte folosite de
Apostoli.
7. Care ucenic și-a condus fratele la Domnul Isus?
8. De ce crezi că trebuie să citim Biblia?
9. Cum se chema robul căruia Petru i-a tăiat
urechea?
10. Ce trebuie să facă un păcătos ca să primească
iertare?
9. Au lucrat împreună cu Pavel pentru Împărăția
lui Dumnezeu și au fost oameni care i-au fost de
mângăiere
R: Coloseni 4:11 Iust
10. Frate și tovarăș de lucru și de luptă, trimisul și
slujitorul pentru nevoile lui Pavel
R: Filipeni 2:25 Epafrodit
11. Născut în lanțurile lui Pavel
R: Filimon 1:10 Onisim
Codul Matematic: Proverbe 6:23
Cine sunt eu are răspunsul în Iosua 24:26-27 -
Piatra de sub stejarul de la Sihem

Vă aşteptăm răspunsurile până la data de 31.05.2020

pe adresa redacţiei
Notă: Paginile care intră în concurs sunt: 6, 7 și 18.
La concursurile biblice sunt rugaţi să participe copiii şi adolescenţii până la 18 ani. Vă mulţumim pentru înţelegere.

18 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 El va despărţi
oile la dreapta...
caprele la stânga
Matei 25:31-33
Mânia
Oricine a reușit să te mânie, a reușit să te
biruiască.
Mânia, ca și focul, până la urmă se stinge;
dar ce facem cu cenușa? ...
Cei mai nervoși oameni pe care i-am întâlnit
au fost aceia care știau că nu au dreptate.
Mânia este o revărsare de răutate
(Iacov 1:19-21).
Problema nu este de comportament, ci de
conținut. Ce ai în tine se revarsă în afară.
Omul, la mânie, cade-n nebunie.
Mânia nu rezolvă nimic, nu construiește
nimic, dar poate distruge totul.
Urmările mâniei sunt mult mai dureroase
decât cauzele ei.
„Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău,
căci mânia locuieşte în sânul nebunilor.”
(Eclesiastul 7:9)
„Un om iute la mânie stârneşte certuri...”
(Proverbele 15:18a)
„... mânia omului nu lucrează neprihănirea
lui Dumnezeu.” (Iacov 1:20)
„Nu te împrieteni cu omul mânios şi nu te
însoţi cu omul iute la mânie, ca nu cumva să
te deprinzi cu cărările lui şi să-ţi ajungă o
cursă pentru suflet.” (Proverbele 22:24-25)
caprele la stânga oile la dreapta...
Blândețea
O mare liniștită e o priveliște plăcută, dar o
stare pașnică a duhului e și mai plăcută.
Răutatea se înmoaie şi se potoleşte cu
blândeţea, nu cu altă răutate.
Blândețea este stânca de care se sparg toate
valurile grele ale vieții. Prin ea se întărește
răbdarea, ușa înțelepciunii duhovnicești.
Blândeţea este sprijinul răbdării, uşa iubirii.
Blândeţea este fiica blândului.
A învăţa să-i tratezi pe alţii cu blândeţe nu
înseamnă a deveni slab de caracter.
„Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni
pământul.” (Matei 5:5)
„Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o
vorbă aspră aţâţă mânia.” (Proverbele 15:1)
„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de
la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima;
şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”
(Matei 11:29)
„Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi
oamenii. Domnul este aproape.” (Filipeni 4:5)
 Minunate sunt lucrările Domnului...
Koala
„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că
erau foarte bune.” (Genesa 1:31)
De multe ori am stat şi am cugetat la creaţia lui
Dumnezeu... Este atât de minunată. Totul a fost făcut de un
Dumnezeu care acum stă pe tronul Lui ceresc înconjurat de
o mare slavă şi o mare mulţime de fiinţe cereşti care Îl laudă
neîncetat. Existenţa Lui nu are limite în timp, El a existat
dintotdeauna şi va exista pentru totdeauna. Prin urmare, nu a
fost creat de nimeni. În cartea biblică Iov, găsim următoarea
întrebare:,,Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui
Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui
Atotputernic?”.(Iov 11:7) Cei care au ochi să vadă şi minţi
care să cugete, observă în cele mai mici detalii, în celulele
mici, în firul de iarbă, în tot universul stelar, dovada existenţei
unei minţi supreme şi amprenta unui Creator minunat. Merită
să reflectăm din când în când la complexitatea uluitoare din
natură. ŞI TU EŞTI O MINUNE CREATĂ DE DUMNEZEU.
Îmi aduc aminte din perioada de copilărie, faptul că
am primit nişte fotografii de la o mătuşă mutată de foarte
mulţi ani în Australia, cu tot felul de animale din această
ţară. Printre ele erau şi fotografii cu ursul Koala. De atunci am
îndrăgit foarte mult acest animal..
Ursul koala este unul dintre animalele simbol ale
Australiei, iar turiştii vin în număr mare pentru a vedea
această creatură minunată. Se găseşte în zonele de coastă din
estul şi sudul Australiei.
Koala este numit şi ursul cu pungă, deşi nu este un urs
în adevăratul sens al cuvântului, ci este un mamifer marsupial
erbivor. Este uşor de recunoscut datorită corpului său robust.
Blana este moale precum lâna, urechile sunt rotunjite şi
pufoase, nasul este mare şi are forma unei linguri iar ochii
sunt mici. Spre deosebire de ursul brun, nu are coadă.
Puţin oameni ştiu faptul că koala este mamifer rar, ale
cărui vârfuri de deget sunt dotate cu modele papilare unice,
la fel ca la oameni. Lungimea corpului său nu depăşeşte 60-85
de centimetri, iar greutatea este de 4-15 kilograme, fiind unul
dintre cele mai mari marsupiale arboriale. Koala are cea mai
bună blană izolatoare pe spate şi e foarte eficientă împotriva
vântului şi ploii, pe când blana de pe burtă poate reflecta
radiaţiile solare. Pentru căţăratul în copacii este creat cu nişte
gheare curbate şi ascuţite. Are un schelet robust, un trunchi
scurt şi muscular cu membrane superioare lungi, care ajută la
căţărarea şi prinderea de ramurile copacilor. Pentru a se simţi
cât mai confortabil când se aşează în bifurcaţia ramurilor unui
copac, koala are o perniţă cartilaginoasă la sfârşitul coloanei
vertebrale. Are un creier neobişnuit de mic, aproximativ 40%
din cavitatea craniană fiind umplută cu lichid cerebrospinal,
care are rolul de absorbire a şocurilor protejând creierul dacă
animalul cade din copac.
Trăieşte de obicei în pădurile de eucalipt, iar frunzele
acestor copaci reprezintă o mare parte din hrana lui zilnică.
Deoarece frunzele de eucalipt conţin foarte multă apă, koala
nu este nevoit să bea des apă, luându-și aportul necesar de apă
şi nutrienţi din aceste frunze de eucalipt pe care le mănâncă
zilnic. Deşi nu este un animal mare, koala poate mânca
aproximativ 1kg - 2kg de frunze într-o noapte. Îşi petrece
majoritatea timpului dormind, 18-20 de ore deoarece obţine
puţină energie din hrană. El foloseşte energia acumulată în
timpul orelor de odihnă pentru a sări din copac în copac în
căutarea hranei. Stă treaz mai ales noaptea pentru câteva
ore. Este un mod de a evita căldura din timpul zilei, iar atunci
când le este frig, se ghemuiesc unii în alţii.
Puii de koala, la naştere au aproximativ 2 centimetri
lungime, sunt orbi, nu au blană şi se hrănesc doar cu laptele
de la mamă. Până la 7 luni puiul rămâne în marsupiul mamei,
iar după ce iese, stă agăţat de spatele sau burtica mamei
pentru câteva luni. Când ajung la vârsta de 4 ani, sunt
consideraţi adulţi. Rata de viaţă este de aproximativ 13-18
ani, în sălbăticie.
Koala pot comunica unii cu alţii în ciuda distanţelor
mari. Sunetele pe care le emit sunt folosite pentru a exprima
poziţia socială, dominaţia şi uneori agresiunea. Pe de altă
parte, femelele mame şi puii lor emit sunete blânde, sub forma
unui murmur, mormăit. Atunci când sunt speriaţi, cu toţii scot
nişte ţipete asemănătoare strigătelor bebeluşilor, sugerând că
sunt în dificultate sau în pericol. Masculii adulţi comunică cu
mugete sonore zgomotoase asemănătoare sforăiturilor, care
intimidează rivalii.
Privind la un koala putem observa creativitatea lui
Dumnezeu, înţelepciunea şi măiestria Lui care se vede prin tot
ce a creat, atât de frumos. Minunile şi frumuseţile lucrurilor
create mă atrag şi mai aproape de Dumnezeu.
Numai Dumnezeu ar fi putut crea ceva atât de unic şi
minunat. Viaţa şi obiceiurile oricărei creaţii ne vorbesc clar
despre lucrarea unui Dumnezeu Creator!
„Dumnezeu este puternic... prin tăria priceperii Lui!“
(Iov 36:5)
Bibliografie
www.nationalgeographic.com/animals/mammals/k/koala
wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/101991885
Larisa Atudoroae
Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
„Revista Betel”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080,
site: www.dragostepentruadevar.ro sau rev_betel@yahoo.com
Colectivul de redacţie:
Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»”