Înțelepciunea lui Iisus Sirah,

cap. XX

1. E câte o mustrare care nu-i la timpul ei și este

câte unul care tace și acesta este chibzuit.
2. Mai bine să mustri decât să ții mânie,
3. iar cel care își mărturisește vina va scăpa EDITORIAL pagina 3
nepăgubit. Copii buni în vremuri rele – Editorii
4. Ca eunucul aprins de pofta de a lua fecioria unei
fete, așa este și cel care [vrea să] facă dreptate LECȚIA BIBLICĂ PENTRU CEI MICI pagina 4
cu sila.
Gemenii care nu semănau – Alina Șindilar
5. E câte unul care, tăcând, este socotit înțelept și
mai este [un altul] care-i urât din multă vorbărie.
VERSETUL DE MEMORAT PENTRU CEI MICI pagina 5
6. E câte unul care tace pentru că nu are răspuns
și este un altul care tace întrucât cunoaște clipa Legea semănatului și a seceratului – Claudia Ursu
potrivită.
7. Omul înțelept tace până în clipa potrivită, dar CĂUTAȚI ÎN CARTEA DOMNULUI pagina 6-7
lăudărosul și prostul vor scăpa clipa prielnică. Bănuieli rele – Denisa Vișovan
8. Cine vorbește prea mult va fi privit cu scârbă, iar Nașteri – Denisa Vișovan
cine-o face pe stăpânul – cu ură. Cât de frumos este
ca acel mustrat să se căiască! Vei scăpa astfel de un COPILĂRIA pagina 8-9
păcat săvârșit cu știință. Daniela - Auzind vocea lui Dumnezeu – Draga Ujeniuc
9. E câte o izbândă în nefericirile omului și [alteori]
un câștig neașteptat duce la pagubă. STATUTUL MORAL ȘI SPIRITUAL AL COPILULUI pagina 10-11
10. E câte un dar care nu-ți va aduce vreun folos, și
Păcatele copilăriei – A - apatia – Sebastian Pleșcan
un dar cu îndoită răsplată.
11. E câte o pierdere [care vine] din faimă și câte Învățînd de la fluture – Adriana Iftimie
unul care, după înjosire, și-a înălțat capul.
12. Este câte unul care cumpără multe cu puțin, dar BUNELE MANIERE pagina 12
[de fapt] le plătește înșeptit. Iartă-mă! Îmi pare rău! – Rebeca Dagău
13. Cel înțelept [și] prin cuvinte se va face iubit,
dar plecăciunile proștilor se vor risipi în zadar. ISTORIA CREDINȚEI pagina 13
14. Darul neghiobului nu-ți va fi de niciun folos, ca El pasărea hrănește – Andreea Culda
și al invidiosului care dăruiește la nevoie, căci el
așteaptă mult mai mult în schimb. CONTINUARE DE ARTICOLE pagina 14
15. Îți va da puțin și te va ocărî mult, își va deschide
Ieșirea la pescuit – traducere Bogdan Fereștean
gura ca un crainic. Astăzi îți va da cu împrumut și
mâine îți va cere înapoi: urât e un asemenea om.
PREDICA PENTRU COPII pagina15
16. Prostul va zice: „Eu nu am niciun prieten și
pentru binefacerile mele, nicio recunoștință!” Ștefan – Predicatorul
17. Cei care mănâncă pâinea lui au limbă răutăcioasă.
Câți și de câte ori nu-și vor bate joc de el? Căci ceea PILDE pagina 16-17
ce are nu a dobândit cu dreptate și, de asemenea, Biblia în casă • Vă voi lua! • Biblia, o temelie solidă • Puterea
îi e totuna dacă nu are nimic. Cuvântului • Biblia i-a schimbat • Bucuria unui asiatic • Noul
18. Mai bine să aluneci pe caldarâm decât să aluneci cu
Testament al lui Yamatachi • O carte pentru tine
limba; astfel prăbușirea celor răi va sosi la iuțeală.
(continuare în pagina 7)
RĂSPUNSURI, ÎNTREBĂRI ȘI PREMIANȚI pagina 18
Fondurile necesare editării și distribuirii revistei
Răspunsuri, întrebări
„Betel pentru copii și adolescenţi”, se constituie din
donaţii. Cei care doresc să susțină această lucrare ALTERNATIVE pagina 19
pot depune bani în conturile Asociaţiei Creştine de Cruzimea – Mila
caritate Gosen, Str. Calea Aurel Vlaicu Nr. 121-125
MINUNATE SUNT LUCRĂRILE DOMNULUI pagina 20
Arad CUI - 9170165, deschise la BCR Arad: Cangurul – Larisa Atudoroae
RO62RNCB0015030318770001 - RON
RO43RNCB0016030318770002 - EURO.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul redacţiei
ISSN: 1583-2589

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi, în toată înţelepciunea.” (Coloseni 3:16)
Copii buni în vremuri rele
Vreau să facem un exercițiu de imaginație și să călătorim
în timpurile biblice. Dacă ar fi să alegi la ce eveniment din istoria
biblică ți-ar fi plăcut să participi? La trecerea Mării Roșii sau la
intrarea în Canaan? Ți-ar fi plăcut să trăiești pe vremea Domnului
Isus sau să călătorești în multe orașe împreună cu apostolul Pavel?
Probabil că fiecare ar alege din istorisirile biblice un
eveniment care i se pare lui mai captivant sau mai interesant.
Biblia ne prezintă și vremuri bune, precum propășirea evreilor în
țara Canaan, dar și vremuri mai grele, precum deportarea lor în
robie. Cu toții ne-am dori să fim părtași la anumite biruințe sau
la evenimente cu un final fericit, dar aș dori să vă pun înainte
câțiva copii care au trăit în vremuri mai grele și să vedem cum
s-au comportat ei în acele vremuri.
Copiii care au văzut minunea din casa lor
Mai întâi vă invit să călătorim pe vremea prorocului Elisei, într-o
familie care a traversat o perioadă grea (2 Împărați 4). În această familie
erau doi copii care au rămas orfani de tată. Nu știm exact cum a murit
tatăl lor, dar știm că acesta a fost un om credincios care se temea de
Dumnezeu. Pe când trăia tatăl lor, probabil din pricina unor nevoi
materiale, familia s-a împrumutat de la cineva cu o anumită sumă de
bani. Ajunși orfani și neavând cine să plătească datoria, creditorul a
venit să ia acești doi copii și să îi facă robi. Aceasta însemna că ei își
pierdeau total libertatea: nu se mai puteau trezi când voiau ei, nu mai
puteau să se joace când voiau ei, trebuiau să asculte și să muncească
pentru omul acela. O situație grea, nu-i așa? În această situație grea,
mama copiilor a cerut sfat omului lui Dumnezeu, Elisei. Dumnezeu
a hotărât să facă o minune în această familie. El a înmulțit puținul
untdelemn pe care îl aveau acasă, astfel încât le-a fost suficient
să își plătească datoria și să le mai rămână și pentru nevoile lor.
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Editorial
Frumusețea este că acești copii au participat activ la această minune,
văzând astfel cum untdelemnul nu se mai termina din vasul mamei.
Putem învăța de la ei următoarea lecție: în vremurile grele, rămâi
atașat de părinții tăi și cereți împreună lui Dumnezeu o soluție. Poate
și tu ai o problemă la școală sau în familie. Nu uita: Dumnezeu are o
soluție pentru problema ta! Ce credeți, dacă acești copii erau afară
la joacă în timp ce se înmulțea untdelemnul, ar fi crezut minunea
aceasta? Nu știu, poate se îndoiau de cele povestite de mama lor sau
poate ar fi cerut multe explicații, dar dacă ei au participat la această
minune, cu siguranță le-a rămas bine întipărită în minte. Așadar,
cereți Domnului, împreună cu părinții voștri, intervenții divine atunci
când sunteți într-o situație dificilă. Aceste experiențe vor consolida și
vor întări credința voastră în El pentru vremurile viitoare.
Fetița roabă, dar liberă să iubească
A doua călătorie pe care doresc să o facem este aproximativ
în aceeași perioadă de timp, dar într-o altă țară. Vom călători în
Siria, în casa unui general de război, pe nume Naaman (2 Împărați
5). Acesta era un om tare și viteaz, dar lepros. El a condus o bătălie
împotriva lui Israel în urma căreia a luat mai mulți robi. Printre
robii luați se afla și o fetiță dintre evrei, care a fost aleasă pentru
a fi roaba nevestei lui Naaman. Dumnezeu a îngăduit ca această
fetiță să fie dusă roabă, o situație mai grea decât a celor doi copii
din casa văduvei, despre care am amintit mai sus. Fetița aceasta
avea toate motivele să fie supărată. Ea a fost luată de lângă părinții
și frații ei pentru a fi roabă. Dacă ai putea să mergi în vizită la casa
lui Naaman, probabil ai fi curios să vezi casa, armele sau carul de
război. Dar fetița aceasta nu era în vizită; ea trebuia să muncească
în acea casă ca roabă. Cu toate că era roabă, ea era liberă să
iubească, ceea ce a și făcut. Naaman avea o boală foarte gravă,
numită lepră. Fetița aceasta știa că Dumnezeu poate vindeca lepra
lui Naaman prin prorocul din Samaria. În acea vreme grea pentru
ea și pentru poporul Israel, ea a ales să fie lumină, să fie diferită,
și prin ea putem spune că Naaman a fost nu numai vindecat, ci
și convertit. În vremuri grele, continuă să fii un copil iubitor, care
răspândește lumină.
Băiatul care a știut să vorbească la timp
Un alt copil bun care a trăit într-o vreme rea a fost nepotul
lui Pavel (Fapte 23). Nu știm prea multe despre el, decât că, într-o
vreme în care creștinii erau persecutați, Dumnezeu s-a folosit
de el ca să îl scape pe apostolul Pavel, atunci când iudeii voiau
să îl omoare. Consider că acest băiat a fost curajos și înțelept.
El a știut să păstreze un secret și să vorbească doar cu cine era
necesar la momentul potrivit! Putem învăța de la acest băiat că în
vremuri grele de persecuție este important să facem tot ceea ce
putem pentru oamenii lui Dumnezeu. Ai grijă ca nu cumva prin
vorbele tale cei credincioşi să fie vorbiți de rău sau să li se facă
rău. Vorbește înțelept și frumos despre oamenii lui Dumnezeu,
aceasta va atrage binecuvântarea în viața ta!
În toate vremurile rele au fost copii buni. Alege să fii un
copil bun în orice vreme te-ai afla!
Editorii
3
 Lecția biblică pentru cei mici
„Învățăturile Tale sunt minunate...” Psalmul 119:129
Gemenii care nu
semănau
Dragi copii, viața oamenilor
binecuvântați de Domnul despre care am
scris în revista trecută, este un exemplu
bun de urmat pentru noi, însă am dori să
vedem în ce măsură copiii Rebecii și ai lui
Isaac, cel binecuvântat de Domnul, au reușit
să beneficieze de această binecuvântare.
Oare a fost suficient ca doar părinții să fie
binecuvântați sau e nevoie ca fiecare la
rândul lui să primească binecuvântarea de
la Dumnezeu? Dacă suntem cu luare-aminte,
putem învăța modul corect în care se poate
primi binecuvântarea, fiind încredințați că
orice mijloc nepotrivit va atrage consecințe
neplăcute.
Isaac și Rebeca, după căsătoria lor, și-au dorit mult să
aibă copii și pentru aceasta, Isaac s-a rugat lui Dumnezeu, care
l-a ascultat și le-a dăruit doi copii. Dumnezeu spusese mamei,
înainte de nașterea acestor băieți, atunci când ei se băteau în
pântecele ei, că vor fi diferiți și vor ajunge două neamuri, iar
cel mai mare va sluji celui mai mic. S-au împlinit zilele când
Rebeca avea să nască doi gemeni. Mai întâi s-a născut Esau,
apoi frățiorul său, Iacov. Cu siguranță, acești părinți, după 20
de ani de așteptare, s-au bucurat mult văzându-i cum se joacă,
aleargă, mănâncă și cresc împreună. Atât tatăl cât și mama
știau că, după legile din vremea lor, primul copil născut într-o
familie avea „dreptul de întâi născut”. Acest drept îi acorda o
poziție specială față de ceilalți frați mai mici și primea o parte
dublă din averea părinților (Deuteronom 21:16). Acest lucru a
ajuns și la cunoștința copiilor care, deși erau gemeni, știau că
dreptul de întâi născut îi revenea lui Esau.
Băieții s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător
îndemânatic, un om care își petrecea timpul mai mult pe
câmp. Isaac îl iubea mult pe Esau pentru că mânca din vânatul
lui. Din cauza faptului că petrecea majoritatea timpului pe
câmp, departe de casa unde tatăl și mama sa îi puteau oferi
învățătura necesară pentru a deveni un tânăr plăcut lui
Dumnezeu, Esau a început să iubească lucrurile urâte, care Îl
întristează pe Dumnezeu. Nu mai punea preț pe lucrurile cu
adevărat valoroase, ci, mai degrabă, le nesocotea. Autorul
epistolei către Evrei ne sfătuiește să nu fim așa ca el (Evrei
12:16). Neglijarea părtășiilor din familie și a timpului petrecut
alături de ceilalți membri, de părinții care te pot sfătui, va
cauza o lipsă majoră în viața ta. Dacă alegi să petreci mare
parte din timpul tău departe de casă - chiar și prin intermediul
internetului - vei observa că nu mai cunoști adevăratele valori
oferite de Dumnezeu în mijlocul familiei.
Iacov era un om liniștit, care stătea acasă în corturi.
Rebeca îl iubea pe Iacov mai mult decât pe Esau. Nu ne
relatează Biblia ce făcea Iacov zilnic pe acasă, însă credem că, în
timpul îndeplinirii sarcinilor, a beneficiat de învățătura mamei,
a tatălui, probabil și a bunicului Avraam, care a murit când
4 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
băieții aveau 15 ani. Iacov a putut avea parte de o copilărie și
adolescență bogată în sfaturi și povețe. Învățase să gătească
și, odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la
câmp rupt de oboseală. Probabil că nu era prima dată când
Iacov gătise și Esau venea obosit acasă, dar, de data asta, când
Esau îi ceru mâncare fratelui său, acesta pretinse un preț foarte
mare în schimbul mâncării preparate de el: dreptul de întâi
născut. Iacov conștientiza valoarea acestui drept și ar fi vrut
să îl dețină, pe când Esau, fiind flămând și „rupt de oboseală”,
considera că nu îi folosește la nimic. Astfel, pentru o mâncare,
Esau și-a vândut dreptul de întâi născut, nesocotindu-l.
Isaac îmbătrânise și ochii îi slăbiseră, așa că nu mai vedea.
Pentru că îl iubea pe Esau, care era și întâiul născut, l-a rugat
să îi pregătească o mâncare cum îi plăcea lui, dintr-un animal
vânat, iar după ce o va mânca, sufletul lui să-l binecuvânteze
înainte de a muri. Esau a ascultat și a plecat la câmp să prindă
vânatul. Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau și,
fiindcă iubea pe Iacov, și-a dorit ca binecuvântarea rostită de
tata să fie pentru Iacov. Într-o stare de neveghere, cuprinsă
de dorința de bine pentru fiul cel mai mic pe care-l iubea,
l-a îndrumat pe Iacov să se deghizeze în persoana lui Esau și
astfel să îi fure acestuia binecuvântarea de la tatăl său! Iacov a
adus doi iezi din turmă și mama a pregătit o mâncare gustoasă
tatălui, cum îi plăcea lui. Rebeca a luat hainele cele bune ale lui
Esau și le-a pus pe Iacov, i-a acoperit cu pielea iezilor mâinile și
gâtul, care erau fără păr și i-a dat în mână mâncarea gustoasă
și pâinea pe care le-a pregătit să le ducă tatălui. Tatăl a mâncat
și l-a binecuvântat, fără să știe că a fost înșelat. Iacov și-a dorit
mult binecuvântarea rostită de tata și împlinită de Dumnezeu,
însă pe parcursul vieții, el a avut de luptat ca să primească
această binecuvântare. Dorința lui aprinsă s-a evidențiat în
lupta cu îngerul de la vadul Iabocului (Geneza 32:26-30; Osea
12:4). Când Esau, cel întâi născut, s-a întors acasă cu vânatul,
a pregătit și el o mâncare tatălui său, dar a fost prea târziu.
Binecuvântarea a fost rostită deja și „măcar că o cerea cu
lacrimi, n-a putut s-o schimbe.” (Evrei 12:17) Petrecând vremea
mai mult pe câmp, neglijând aspectele importante ale vieții,

„Strâng Cuvântul Tău în inima mea...” Psalmul 119:11a
considerând inutile valorile și drepturile
avute, a ajuns să piardă și binecuvântarea,
iar în inima sa și-au făcut loc ura, răutatea și
gândul răzbunării. Biblia spune: „dacă faci
rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține
după tine, dar tu să-l stăpânești.” (Geneza 4:7)
Gândurile din inima lui Esau nu îi dădeau
pace; îl îndemnau ca după moartea tatălui,
să îl ucidă pe Iacov. Pentru a-i salva viața,
Rebeca și Isaac l-au trimis pe Iacov la unchiul
său în Padan-Aram.
Iacov plecase, însă dorința din inima
lui de a primi binecuvântarea l-a motivat să
rămână statornic, prin multele experiențe de
care a avut parte, până la primirea deplină
a binecuvântării din partea lui Dumnezeu.
După ce înțelesese cu adevărat Cine poate
oferi binecuvântarea, nu i-a fost greu să
caute pacea la reîntâlnirea cu fratele său,
căruia îi trecuse supărarea și pe care gândul
răzbunării îl părăsise. S-au reîntâlnit după
mulți ani, îmbrățișându-se bucuroși.
Uitându-ne în viața lui Iacov și Esau
putem înțelege câteva adevăruri pentru noi.
Mai întâi, dacă îți dorești binecuvântarea
lui Dumnezeu, trebuie să o ceri și să te lupți
pentru ea. Păstrează-ți viața curată și rămâi
în ascultare de părinți, fiindcă acesta este
terenul cel mai fertil în care este semănată
binecuvântarea. Apoi putem învăța că dacă
nu valorificăm ceea ce Dumnezeu a numit
valori (Cuvântul Său, Biserica, sfaturile,
înțelepciunea), vom ajunge străini de aceste
lucruri, devenind lumești ca Esau. Un al
treilea adevăr desprins de aici este: așteaptă
cu răbdare binecuvântarea lui Dumnezeu,
gândindu-te că El e Singurul ce poate da
adevărata binecuvântare „și El nu lasă să fie
urmată de niciun necaz.” (Proverbe 10:22)
Alina Șindilar
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Versetul de memorat pentru cei mici
Legea
semănatului
și a seceratului
– Maria, ai grijă pe unde mergi! N-ai văzut jucăriile
mele frumos aranjate pe jos? Uite ce-ai făcut! Acum trebuie să
le aranjez din nou! strigă Mark furios către sora lui mai mare.
– Vai, îmi pare rău, Mark! se scuză Maria. Nu am
făcut-o intenționat. Mă concentram la altceva și chiar nu
le-am observat. Te ajut să le reașezi. Uite, acum toate sunt
la locul lor.
– Da, sigur! Tu niciodată nu observi nimic! Măcar fii mai atentă! Și jucăria
aceasta era aici, nu acolo! mai spuse Mark cu răutate, fără a lua deloc în seamă
scuzele fetei.
– Mark, eu mi-am cerut iertare și chiar trebuie să mă crezi. Probabil ar
trebui și tu să mă înțelegi pe mine. Am atâtea de făcut și sunt foarte grăbită,
iar lucrurile tale erau puse exact în calea mea. Uite, vreau să îți spun ceva: nu
trebuie să ții supărare pe cineva care ți-a greșit. Toți greșim în multe feluri,
chiar dacă nu intenționăm aceasta. Mai bine încearcă să îl înțelegi pe cel ce
ți-a greșit și să îi arăți bunătate când își cere scuze. Vezi tu, noi întotdeauna
semănăm câte ceva pe oriunde mergem, prin faptele noastre. Mai târziu, ele
aduc un rod, pe care noi îl vom culege. Pentru a ne bucura din plin de rodul
faptelor noastre, trebuie să ne alegem cu atenție atitudinea și acțiunile. Iar noi
trebuie să semănăm întotdeauna cu bunătate, chiar dacă uneori ne vine să fim
altfel. În acest mod vom putea fi fericiți și vom fi tratați, la rândul nostru, cu
bunătatea cu care și noi îi tratăm pe cei din jurul nostru. Nu cred că ți-ai dori
să fii tratat așa cum te-ai comportat cu mine mai înainte. Așa că, haide să ne
împăcăm acum, pentru a uita totul și a fi din nou fericiți!
Vreau să îți amintești ceea ce spunea apostolul Pavel: „Ce seamănă
omul, aceea va și secera!” (Galateni 6:7) Secerarea este o acțiune întreprinsă
de secerători și presupune retezarea cerealelor păioase de la baza tulpinii
pentru a le aduna în snopi. Astfel ei culeg roadele a ceea ce au semănat inițial.
Semănătorul depune o muncă asiduă: seamănă semințele de grâu, le udă ori
așteaptă ploaia, apoi le tratează cu tot felul de soluții și îngrășăminte. Toate
acestea pentru ca într-un final să aibă parte de răsplată, secerând ceea ce
semănase cândva.
Tot așa se întâmplă și în viața noastră. Ceea ce noi semănăm aceea și
culegem. Dacă semănăm bunătate vom secera bunătate, însă dacă semănăm
răutate, vom secera răutate! Poate te gândești că nu ai secerat încă ceea ce ai
semănat, dar îți aduc aminte că atât semănatul cât și seceratul își au vremea
lor. Așa s-a întâmplat și în viața lui Iacov.
Iacov, copilul lui Isaac, a experimentat și el principiul acesta. Pe parcursul
vieții lui a avut un moment în care l-a înșelat pe tatăl său, dându-se drept
Esau. Mai târziu, a fost și el la rândul lui înșelat de socrul său, care inițial i-a
dat de nevastă pe Lea, și nu pe Rahela. Totuși, el a fost omul care s-a pocăit de
păcatele sale, iar Dumnezeu a fost cel care l-a binecuvântat.
Poți memora acest verset, ca mai apoi să îl ai în minte și în inimă la fiecare
moment de decizie din viața ta, când vei fi pus în fața unei alegeri: să faci binele
sau să faci răul. Iată versetul:
„Nu vă înșelați: Dumnezeu nu se lasă sa fie batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va
și secera!” (Galateni 6:7)
Așadar, ce ți-ar place să seceri, aceea seamănă!
Claudia Ursu
5
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi.” Isaia 34:16a

Bănuieli rele
Mai întâi, haideți să vedem ce înseamnă cuvântul „bănuială”. Conform DEX-ului, bănuiala este o ,,atitudine de
neîncredere față de cineva sau de ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune.”
Opriți-vă în dreptul fiecărei bănuieli citate din Biblie, identificați bănuitorul, personajul bănuit și în final extrageți
care a fost realitatea în fiecare situație.

Bănuiala rea Autorul bănuielii Personajul bănuit Realitatea

„Voi sunteți iscoade; ați venit numai să

cercetați locurile slabe ale țării.”

„Ne bagă înăuntru… vor să se

năpustească peste noi ca să ne ia robi.”
„Dacă va prinde… ură pe noi si ne va
întoarce tot răul pe care i l-am făcut?”
„Crezi că… îți trimite oameni ca să te
mângâie…? Oare n-au venit slujitorii
lui la tine ca să cunoască cetatea și s-o
nimicească, și ca să iscodească țara?”
„Îți cunosc eu mândria și răutatea inimii.
Te-ai coborât ca să vezi lupta.”
„Tu ești acela care nenorocești pe Israel?”
„Să știe dar împăratul că, dacă se va zidi
cetatea aceasta și i se vor ridica zidurile,
nu vor mai plăti nici bir, nici dare, nici
drept de trecere.”
„Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de
tot ce are și sunt încredințat că Te va
blestema în față.”
„Pentru evlavia ta te pedepseste El oare
și intră la judecată cu tine? Nu-i mare
răutatea ta? Și fărădelegile tale, fără
număr?
„Cu adevarat omul acesta este un ucigas,
căci Dreptatea nu vrea să-l lase să
trăiască.”

„Omul acesta este un zeu.”

Aplicație practică:
1. Ai bănuit și tu vreodată pe cineva?
2. Ai fost vreodată bănuit de ceva?
3. Ți-ai dat seama cât rău fac bănuielile?
4. Vrei să te ferești de bănuieli rele?

Denisa Vișovan

6 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi.” Isaia 34:16a

Nașteri
Gândește-te la faptul că părinți tăi te-au acceptat în familia lor ca un dar din partea lui Dumnezeu.
Dumnezeu a ales să te naști în familia ta! Nu este la întâmplare nu a fost o greșeală. În timpurile biblice
mamele obijnuiau să pună nume copiilor care avea o semnificație deosebită. Deseori această semnificație era legată
de momentul nașterii. Te invit să găsești numele copiilor din Biblie care se potrivesc cu deschierile de mai jos.

Numele copilului Referința Biblică

Născut întâi
Născut să mângâie
Născut rosu
Născut să înlocuiască
Născut prin făgăduință
Născut să se împlinească ce vestise prorocii
Născut în nenorocire
Născuți deodată
Născut să ia ocara
Născut cu sacrificiul vieții mamei
Născut în robie
Născut bolnav
Născut cu durere

Ai reușit? Te felicit pentru efortul depus. Acum aș vrea să faci ceva practic. Să iei o foaie de hârtie și să
scri mamei tale o scrisoare de mulțumire. Poti să îi mulțumești că ți-a dat viață că a avut grijă de tine și alte lucruri
asemănătoare pentru care ai putea fi recunoscător. Trimite-ne și nouă pe adresa redacției sau online o copie a
acestei scrisori. Mulțumim!

Denisa Vișovan

Înțelepciunea lui Iisus Sirah, cap. XX (continuarea din pagina 2)

19. Omul necioplit [e ca o] poveste nelalocul ei: în gura celor prost crescuți ea se va tot întoarce.
20. Din gura prostului nu va fi primită nicio pildă, căci n-o spune niciodată la vreme potrivită.
21. Este câte unul împiedicat de sărăcie să păcătuiască și în clipele lui de răgaz nu are păreri de rău.
22. Este câte unul care-și pierde sufletul din pricina sfielii și care se pierde în fața unui neghiob.
23. Este câte unul care, din sfială, făgăduiește ceva unui prieten și [astfel] și-l face un dușman pe degeaba.
24. Greu cusur este la om minciuna; în gura celor prost crescuți ea se va tot întoarce.
25. Mai bine un hoț decât cel care minte întruna, dar pe amândoi îi așteaptă pierzarea.
26. Obiceiul de a minți [îi aduce] omului necinstire și rușinea îl însoțește neîncetat.
27. Cel înțelept [și] prin cuvinte iese în față, iar omul chibzuit va fi pe placul celor mari.
28. Cine lucrează pământul își va înălța claia, iar cine este pe placul celor mari va scăpa de nedreptate.
29. Cadourile de ospeție și darurile orbesc ochii înțelepților și, ca o botniță la gură, împiedică mustrările.
30. Înțelepciunea ascunsă și comoara tăinuită, la ce sunt bune, și una, și alta?
31. Mai bine un om care-și ține ascunsă prostia decât un om care își ascunde înțelepciunea.
32. Mai prețioasă este o stăruință nestrămutată în căutarea Domnului decât zbuciumul unei vieți fără Stăpân.

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 7
 Copilăria
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6

Daniela
partea a XXIV-a

Brusc, Daniela sări din pat, scuturându-se ca și când ar fi

vrut să se debaraseze de ceva neplăcut.
– Nu! Nu voi lăsa frica și îngrijorarea să mă lege în lanțul
rece al deznădejdii!
Deodată tresări, speriată chiar de țârâitul strident al ceasului
deșteptător.
– Hei, bătrâne, m-am trezit înaintea dumneavoastră! îi zise,
apăsând pe butonul opritor.
Cu toate că era singură acasă, Daniela vorbea tare, pentru
a-și face curaj. Mama Oltenița era plecată la serviciu, iar sora
ei, Lili, și-a găsit o slujbă bine

Auzind vocea lui Dumnezeu

plătită, la un atelier de pictură,
iar ea urma să...
– Desigur! Astăzi plec la
examen... și-mi este frică, îmi
este teribil de frică!
Respiră adânc, încercând să își aducă aminte de sfaturile
mamei înainte de culcare: „Daniela, nu lăsa teama și emoțiile să
te stăpânească. Eu mă rog pentru tine, fiica mea, dar tu trebuie
să te lupți și orice te neliniștește să aduci la cunoștința Tatălui
tău ceresc, prin propria-ți rugăciune. De mână cu El tu vei fi o
biruitoare!”
Întotdeauna sfaturile mamei au funcționat minunat în
momentele dificile, ce-ar fi să încerce și acum? Daniela se aplecă
pe genunchi și își deschise inima în fața Tatălui ceresc:
– Doamne, ține-mă de mână strâns și cald, căci îmi este
teamă! Voi pleca acolo unde mi-am dorit, să urmez o școală. Îmi
stă în față un examen greu și am emoții. Părăsesc familia care
m-a încurajat cu multă dragoste și iubire și voi pleca spre locuri
necunoscute, cu oameni reci pentru care nu voi fi decât o străină.
Te rog, ține-mă de mână și hai să mergem amândoi, căci numai
așa nu îmi va fi frică și voi putea accepta voia Ta, cu privire la ființa
mea. Oricare ar fi ea, să o accept fără să mi se zdrobească inima,
fără să îmi pierd credința și să nădăjduiesc mereu în bunătatea
Ta, căci mare este pentru mine. Îți multumesc! Amin!
Daniela își șterse ochii de lacrimi și începu să cânte: „Lacrimi
în ceruri nu-s...” Se simțea mai ușoară; parcă prinse aripi și curaj.
Bucuria îi inundă din nou inima. Trebuia să se grăbească pentru
că avea trenul la ora 11ºº. Nu trebuia cu niciun chip să îl piardă.
Mama vorbise la telefon cu cineva să o aștepte la gară.
Daniela își trase rochia albastră dăruită de mama. Un
sentiment de mulțumire o copleși pentru o clipă. Știa că mama
o iubește, indiferent de reușită sau nu, dar mai știa că mama se
va ruga pentru ea. Prinse mânerul vălijoarei și încuie cu grijă ușa.
Trase adânc în piept aerul curat de munte cu miresme de brad
și flori sălbatice. Știa cu siguranță că îi va lipsi acest loc liniștit. La
Suceava orașul era mai aglomerat, cu fabrici și uzine, cu mașini
și blocuri multe, cu magazine bine aprovizionate... Avea de mers
trei kilometri pentru a ajunge la gară, așa că își schimbă vălijoara
în cealaltă mână. Pe partea stângă a drumului, pădurea de brad
acoperea culmile muntoase și abrupte, iar pe partea dreaptă a
drumului, apa Bistriței avea aceeași direcție cu mersul ei. Acum,
limpede și rece, curgea în valuri, bolborosind printre pietre și
stânci vechea poveste știută doar de ea. Daniela își aminti un
cântec, pe care îl cânta mama în drum spre servici:
„Mult îmi placi pârâu, pârâu de munte
Apă rece din izvor curat
Pentru tine-nalţ, înalţ cântarea
Slavă cui mi te-a creat.”
Apoi își aduse aminte de Psalmul 16:1,2: „Păzește-mă,
Dumnezeule, căci în Tine mă încred. Eu zic Domnului: Tu ești
Domnul meu, Tu ești singura mea fericire!”
Daniela ajunse în dreptul unei poteci, care scurta oarecum
drumul spre gară. Recunoscu în fața ei pe unchiul Ștefan. Își lăsă
vălijoara jos și își potrivi degetele pentru un șuierat scurt. Era
invidiată de verișorii ei pentru că știa să șuiere printre degete, ca
un impiegat în gară. Unchiul Ștefan se întoarse spre ea și râse.
– Mai încet, domnișoară, ai un claxon foarte bun! spuse
râzând și o așteptă pe marginea drumului.
– Unchiule, mă bucur să te văd! Ce mai face Luminița?
– Este plecată la Galați cu mătușa ta. Știi, ne vom muta
acolo. Eu trebuie să merg la Suceava cu cartea de muncă, să
rezolv ceva probleme de serviciu, apoi merg și eu la Galați.
– Unchiule, și eu merg la Suceava! Dumneata ești steaua
mea călăuzitoare până acolo. Cât de mult mă bucur că nu voi
călători singură!
– Așa le potrivește Dumnezeu pe toate, Daniela! spuse
unchiul bucuros.
În gară nu era mare aglomerație. Daniela, împreună cu
unchiul ei, își cumpărară biletele. Când trenul se opri la linia întâi,
unchiul Ștefan urcă primul, apoi îi întinse mâna și o ajută și pe
Daniela să urce.

8 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6
– Mulțumesc frumos, unchiule! Dacă aș fi fost mai înaltă, nu
aș fi avut nevoie de ajutor.
Se așezară pe locurile lor. Daniela era mulțumită de locul ei
lângă fereastră.
– Îmi place să călătoresc cu trenul, unchiule! Am fost la
sora mea, Elena, în Năsăud, dar la Suceava nu am fost niciodată.
Sunt foarte impresionată de faptul că voi vedea locuri noi. Țara
noastră e nespus de frumoasă!
– Ai dreptate, Daniela, fiecare zonă are pitorescul ei și vei
vedea culturi de porumb, grâu, sfeclă de zahăr, culturi ce nu se
găsesc în zona de munte.
– Ce frumos le-a creat Dumnezeu pe toate, unchiule, și
ce puțini sunt oamenii care știu să-I mulțumească Lui pentru
purtarea Sa de grijă! Știi, matale, că eu am stat cu bunica Iulia,
când aveam cinci ani și tatăl meu a trecut la cele veșnice.
Aproape în fiecare seară îi auzeam pe bunicul Ion și pe bunica
Iulia rugându-se pentru matale, să fii mântuit de Domnul Isus.
Dumneata mergi la biserică, unchiule?
– Daniela, vezi tu, cât au trăit părinții mei și se rugau
pentru mine lui Dumnezeu, parcă toate îmi mergeau mai bine,
mă simțeam mai binecuvântat în tot ce făceam, dar acum simt
foarte mult lipsa părinților mei, sfaturile lor bune, dragostea lor
părintească... tânjesc după toate acestea.
Unchiul Ștefan își șterse o lacrimă ce îi umezi privirea, apoi
continuă:
– Totuși, draga mea nepoată, încă sunt ca o oaie rătăcită
de turmă, mi s-a părut că am timp și vreme să mă pocăiesc de
obiceiurile mele rele, dar văd că timpul trece cu grăbire și cred că
amânarea mea nu este bună.
– Unchiule, întotdeauna trebuie rezolvate întâi lucrurile
cele mai importante și cred că problema sufletului este pe primul
loc. De aceea, eu m-am botezat înainte de a merge la examen.
Mântuitorul Isus ne-a lăsat scris în Evanghelia după Matei, la
capitolul 6, versetul 33: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu
și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”
– Daniela, mă gândesc că amânarea mea nu este bună. Mă
uit la sora mea Oltenița, mama ta, cât de fericită este că Îl slujește
pe Dumnezeu. Este binecuvântată în tot ce face și El o păzește
de orice rău. Mie îmi este foarte greu, ca membru de partid, să
merg la biserică. A fi un om evlavios și a fi membru într-o biserică
implică pentru mine riscul de a rămâne fără serviciu și fără
carnetul de partid.
– Făgăduințele lui Dumnezeu pentru oamenii loiali și
credincioși, în vremurile acestea grele, sunt superioare celor
vremelnice ale unui partid. Viața veșnică nu poate fi comparată
cu viața limitată și plină de necazuri de pe pământ.
Unchiul Ștefan oftă, privind pe fereastră cu chipul trist, ca
omul împovărat de gânduri ce îl macină de multă vreme. Daniela
își scoase manualul de Limba și Literatura Română și încercă să
repete subiectele pentru examen.
– Daniela, uite, lanuri de grâu! Spicul dă în copt, dar
porumbul mai trebuie să crească. Aici, oamenii care lucrează
la câmp, primesc toamna doar o mică parte de recoltă. Toate
pământurile sunt ale C.A.P.-urilor.
Pe câmpurile, pe lângă care trecea trenul șuierând, oamenii,
aplecați de spate, își prășeau rândurile lungi de porumb. Cei mai
tineri se opreau rezemați în coada sapei, să fluture o mână înspre
tren. Bătrânii, gârboviți de muncă, păreau că văd doar pământul
muncit cu trudă și sudoare.
– Copiii țăranilor cooperatori, care nu reușesc mai departe
la școli, rămân să lucreze pământul, împreună cu părinții lor.
Pe deal, turmele de oi și de vite pășteau iarba grasă de câmpie.
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Copilăria
– Turmele acestea frumoase sunt
tot a C.A.P.-urilor. Când s-a înființat
colectivizarea, au fost luate cu forța
animalele oamenilor și pământurile, în
stăpânirea C.A.P-urilor. Au fost vremuri grele!
Mă bucur pentru tine, Daniela, că îți place cartea...
Un proverb din bătrâni spune: „Cine are carte, are parte!”. Desigur,
poți avea parte de un loc de muncă mai bun, de un salariu bun.
Oamenii care lucrează la câmp nu primesc salariu, ci doar produse
la sfârșitul recoltatului de pe câmp.
În depărtări, Daniela zări clădiri impunătoare, străzi cu
circulație intensă, blocuri înalte și coșuri de fabrici în plină
activitate.
– Ne apropiem, Daniela! Va trebui să coborâm în gara
Burdujeni. Dar tu unde vei sta? Cine vine după tine? întrebă
unchiul, cu îngrijorare în glas.
– Unchiule, eu nu cunosc pe nimeni aici, dar o familie care a
fost vara trecută în concediu, la noi în Iacobeni, i-a promis mamei
că pot locui la ei săptămâna aceasta. Doamna Silvia a promis
mamei că va trimite la gară pe fratele ei, deoarece ea lucrează în
schimbul doi și nu a putut veni după mine.
– Bine, Daniela! În caz că nu vine după tine, pot să te duc la
niște rude a soției mele, a mătușii tale Maria.
Unchiul Ștefan își ajută nepoata la coborârea din tren pe
peronul gării. Câțiva militari au coborât și ei în permisie și erau
așteptați de părinți cu mare bucurie. O tânără fu întâmpinată de
un domn ce îi oferi un buchet de trandafiri roșii și o îmbrățișare.
Daniela se simțea obosită de toată forfota mulțimii de călători,
care urcau și coborau din trenurile ce opreau în gară. Aerul
după‑amiezii i se părea înecăcios din cauza fumului de locomotivă
și a celor ce fumau plictisiți, plimbându-se de colo-colo, în gară.
Se împiedică de două ori și se învârti în loc, rotindu-și privirea
prin mulțime. Oare cine era cel ce trebuia să o conducă până la
apartamentul doamnei Silvia?
– Unchiule, te rog, nu pleca! Eu încă nu cunosc pe nimeni
aici!
Doi tineri se apropiau încet, discutând între ei.
– Ne cerem scuze, dar așteptăm pe cineva din partea
doamnei Oltenița, și se pare că tu îi semeni, domnișoară!
– Oh! Ea este mama mea, iar eu am nevoie să fiu îndrumată
până la apartamentul doamnei Silvia. Mă numesc Daniela, iar el
este fratele mamei male, unchiul Ștefan.
Cei doi tineri întinseră politicos mâna unchiului și se
recomadară:
– Mă numesc Nicu!
– Iar eu, Liviu!
– Bucuros de cunoștință! Știu că sunteți băieți credincioși,
deci o veți călăuzi pe nepoata mea în siguranță, acolo unde va
trebui să ajungă. La revedere, Daniela, și mult succes! îi spuse
unchiul cu căldură în glas.
– Mulțumesc! Și să vă rugați pentru mine!
Daniela își urmări cu privirea unchiul, până se pierdu în
mulțime, apoi simți că o mână îi luă vălijoara. Privi și nu văzu
decât un tânăr lângă ea, celălalt plecase. Oare cum îl chema pe
cel ce plecase și oare cum se numea acesta care rămase? Își aduse
aminte că a auzit numele de Nicu și Liviu, dar oare cum se numea
acesta care rămăsese?
Va urma...
Draga Ujeniuc
9
 Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b
Păcatele copilăriei
A - apatia
Unul dintre păcatele de condamnat în vremea copilăriei
sau a adolescenței este apatia spirituală. Această stare poate
fi definită ca acea stare de indiferență față de lucrurile sfinte,
lipsă de interes față de Dumnezeu sau ca o atitudine pasivă
față de valorile eterne. Practic vorbind, o poți identifica atunci
când te plictisești la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. Când
apatia pune stăpânire pe viața noastră, putem observa câteva
simptome foarte evidente în comportamentul nostru, dintre
care amintesc: convingeri lipsite de fermitate, putere spirituală
scăzută, păcate care ne domină, roade spirituale puține și
altele asemenea lor.
Dar care este cauza principală a acestui păcat, care se
observă la mulți copii și adolescenți? Cred că apatia spirituală
se așază în viața unui copil atunci când acesta își umple mintea
și sufletul cu lucruri care îl fac mai puțin sensibil la Cuvântul
lui Dumnezeu. Copiii care petrec mult timp vizionând diverse
lucruri nefolositoare sau păcătoase sunt adesea desensibilizați
și refractari față de lucrurile sfinte. Un hobby practicat cu
pasiune poate fi o altă cauză a acestei apatii spirituale. Aduceți-
vă aminte că Domnul Isus ne-a spus: ,,nimeni nu poate sluji la
doi stăpâni.” (Matei 6:24)
Dacă suntem neinteresați de cultivarea unei relații
personale cu Dumnezeu, apatia se strecoară pe furiș în viețile
noastre, lăsând în urmă clipe, zile și vremi care nu mai pot fi
folosite eficient. Posibil să te întrebi ce poate fi atât de grav
atunci când nu avem suficientă fermitate în convingerile
noastre spirituale. Haideți împreună să privim la tânărul Esau.
El era născut într-o familie aleasă de Dumnezeu. I s-a oferit
oportunitatea de a se naște primul în familie, ceea ce în Israel
îi conferea dreptul de întâi născut. Era plin de viață și sănătate,
a fost înzestrat de Dumnezeu cu multe abilități și era privit
de tatăl său Isaac drept un tânăr cu drepturi depline pentru a
primi binecuvântarea. Totuși, Esau nu avea convingeri ferme
despre valoarea dreptului de întâi născut, dovadă faptul că el
pune următoarea întrebare: „La ce-mi slujește dreptul acesta
de întâi născut?” (Geneza 25:32) Lucrul acesta l-a determinat
să facă un schimb neprofitabil. Urmările au fost fără remediu,
după cum precizează Scriptura: „Esau a zis tatălui său: «N-ai
10 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
decât această singură binecuvântare, tată?
Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!» Şi Esau
a ridicat glasul şi a plâns.” (Geneza 27:38);
„Când a vrut să capete binecuvântarea n-a
fost primit; pentru că, cu toate că o cerea cu
lacrimi, n-a putut s-o schimbe.” (Evrei 12:17)
Din momentul acela, viața lui Esau a decăzut
în multe aspecte, dar în special pe plan
spiritual. Poate că nu totul a pornit de la
lipsa fermității în convingerile lui referitoare
la dreptul de întâi născut, însă putem spune
că aceasta a fost un factor decisiv în ceea ce
privește alegerea pe care a făcut-o.
În final, vreau să îți sugerez câțiva pași
pe care, dacă îi vei urma, vei putea alunga
apatia spirituală din viața ta și vei avea o
foame autentică după Dumnezeu. Biblia ne
spune că doar cei flămânzi și însetați după
neprihănire vor fi săturați (Matei 5:6).
Primul pas pe care trebuie să îl faci este să îți mărturisești
toate vinovățiile de care ai cunoștință, căci apatia este ușa
prin care intră păcatul și iese credința. Al doilea pas: roagă
un apropiat de-al tău pe care îl observi că are o relație bună
cu Dumnezeu să te ajute să înțelegi valoarea studierii Bibliei,
a rugăciunii și a timpului personal cu Dumnezeu. Nu uita că
modul în care înveți să te raportezi la lucrurile sfinte acum, în
copilărie, îți va determina o anumită traiectorie în viață. Și al
treilea pas: caută să te aprofundeţi în relaţia ta cu Dumnezeu
căci El are multe taine sfinte şi comori păstrate pentru cei ce-L
caută cu toată inima. Aceasta te va ajuta să fii pasionat de
adevăr, ferm în convingeri, stabil pe calea Domnului, plin de
motivații sfinte și dornic de a sluji cu smerenie. Dumnezeu să
ne ajute tuturor!
Nu te lăsa cuprins de apatie, ci mai degrabă caută-L și
slujește-L pe Dumnezeu cu bucurie!
Sebastian Pleșcan
 Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b

Învățând de la
fluture
Gândește-te la un animal cu gâtul lung. Te-ai gândit la girafă? Dar acum gândește‑te
la un animal puternic și rapid. Te-ai gândit la leu sau la tigru? Poate cineva s-a gândit
chiar la urs. Dar o pasăre care cântă frumos? Ce pasăre ai numi mai întâi? Acum vreau să
numești repede o insectă colorată. Ai spus cumva fluture? Da, într-adevăr, fluturele este
o insectă colorată creată de Dumnezeu într-un mod interesant. Aș vrea să vă povestesc
ce am învățat eu într-o zi de la un fluture.
Într-o zi călduroasă de vară, în timp ce mă plimbam cu soția și fetițele prin grădină,
bucurându-ne de roadele grădinii, un lucru neașteptat ne-a atras atenția.
Un fluture frumos colorat stătea sub o frunză, pregătindu-se să facă primul zbor,
iar alături de el era carapacea, crisalida din care tocmai ieșise. După cum se știe bine,
fluturele este mai întâi o omidă, care trece printr-o metamorfoză interesantă. Omida
se transformă efectiv în fluture, o transformare extraordinară. Din acest moment totul
capătă alte valențe, începând cu înfățișarea, apoi capacitatea de a zbura. Pe scurt,
întreaga existență a celei ce a fost odată omidă este de acum alta. În acest caz lăsăm
fluturele să ne fie pedagog și să înțelegem lesne că Dumnezeu l-a lăsat ca mic exemplu
grăitor chiar în grădinile noastre.
Dacă Dumnezeu poate face asemenea transformări minunate unor insecte, cu atât
mai mult nouă oamenilor. El vrea să ne facă viața frumoasă, faptele noastre bune să fie atractive precum coloritul frumos al
fluturilor, astfel încât oamenii să-L vadă în noi pe Dumnezeu.
Privind în jurul nostru putem observa că lucrurile sunt într-o permanentă schimbare. Natura trece prin mai multe faze
an de an - primăvară, vară, toamnă și iarnă. Omul de asemenea trece prin mai multe etape de schimbare, întâi conceperea lui
în pântecele mamei, apoi nașterea, copilăria, adolescența, tinerețea, perioada de maturitate și bineînțeles, spre finalul vieții,
bătrânețea.
Noi, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, am fost schimbați de Duhul lui Dumnezeu. De aceea preocupările noastre,
indiferent de vârsta pe care o avem, se subordonează voii divine. Dumnezeu ne-a schimbat gândirea și simțirea, iar voința ne-a
îndreptat-o spre a face binele, tot El fiind Acela care ne dăruiește și puterea de împlinire. 
Sfânta Scriptură afirmă că am murit împreună cu Domnul Hristos față de trecutul nostru rău și păcătos și am înviat împreună
cu Isus la o viață nouă (Romani 6:8). Acest adevăr îl subliniază într-o mică măsură istoria de viață a unui fluture. Un fluture ieșit din
crisalidă are menirea să zboare; omida pentru el este un trecut de nedorit acum. Putem învăța de aici că trecutul nostru păcătos,
încărcat de vinovăție, este de nedorit pentru noi. Ați văzut vreodată un fluture întorcându-se în vechea cochilie? Niciodată! ,,Căci,
dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate s-au facut noi.” (2 Corinteni 5:17)
Putem afirma totodată că așa cum fluturele se slujește de aripi pentru a zbura, tot așa credinciosul, prin rugăciune, se
înalță către Dumnezeu. Cu cât vom căuta mai mult prezența lui Dumnezeu în rugăciune, cu atât mai mult vom experimenta
desprinderea de atracțiile pământului. Tu ai fost eliberat din cochilia veche de omidă? Ai început să zbori către Creatorul tău?
Așadar învață de la fluture că adevărata schimbare în viața noastră a făcut-o și o face numai Dumnezeu și că suntem
chemați să căutăm mereu prezența Lui în zborul rugăciunii. Aceasta este menirea noastră.
Adrian Iftimie

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 11
 Bunele maniere
„...pentru căpătarea învățăturilor de bun simț, de dreptate, de judecată și de nepărtinire.”
Proverbe 1:3

Iartă-mă!
Îmi pare rău!
„Dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte
că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo
înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău,
apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23,24)

– Nu, nu, nu! spuse Maria. Nu vreau să îmi cer iertare!

Și eu vreau să mă joc cu păpușa ei și pentru că nu dorește să
mi-o dea, de aceea am rupt-o.
După ce mama Mariei îi explică acesteia că a greșit,
a îndemnat-o să își ceară iertare de la fetița din parc, a cărei
păpușă a rupt-o, dar Maria nu dorea nicidecum.
– Dacă nu îți vei cere iertare, vom merge acum acasă și
vei fi pedepsită!
– Nu vreau să îmi cer iertare! spuse Maria.
Probabil ați întâlnit și voi copii care, îndemnați fiind să
aleagă între pedeapsă și a cere iertare celor față de care au
greșit, preferau pedeapsa. Desigur, pe copii nu îi judecăm
pentru acest aspect, ei sunt în procesul de învățare. Le
explicăm, le arătăm cum trebuie să își ceară iertare, îi învățăm;
astfel, unii o fac de bună voie, când li se explică, în timp ce alții
doar „împinși de la spate”. Dar un lucru grav este atunci când
un tânăr, adolescent sau chiar un om matur nu dorește să își
ceară iertare. Ca să devii un tânăr politicos, manierat, care știe
să își ceară iertare ori de câte ori greșește, trebuie să înveți și să Cum ne cerem iertare?
exersezi aceasta încă de mic. Iar dacă ai crescut și îți dai seama Întotdeauna trebuie să ne cerem iertare personal celui
că ți-e greu să îți ceri iertare atunci când greșești, nu e târziu să față de care am greșit, nu prin intermediari sau în public, prin
înveți și să exersezi începând de acum. expresii de genul: „Le cer iertare celor față de care am greșit!”
Poate vă întrebați: oare de ce adesea este atât de greu a E important ca atunci când îți ceri iertare să fii sincer și să arați
cere iertare unei persoane? E greu să ne cerem iertare atunci că îți pare rău. Poți folosi următoarele formule: „Îmi pare rău!”,
când considerăm că nu am greșit, iar vina este a altcuiva, nu „Voi fi mai atent data viitoare!”,„Nu se va mai repeta!” Evită
a noastră, sau atunci când mândria ne-a cuprins inima și ne e expresii precum: „Dacă cumva am greșit... iartă-mă!”, „Eu știu
greu să ne smerim până acolo încât să ne cerem iertare. Dar un că nu am greșit, dar ca să fie bine pentru tine, îmi cer iertare!”
copil manierat, un copil politicos, trebuie să spună de fiecare etc. Aceste expresii arată că tu îți ceri iertare doar de formă și
dată când greșește: „Te rog să mă ierți!” nu din sinceritate.

Cui și când ne cerem iertare? Trebuie să iertăm și noi?
Trebuie să ne cerem iertare tuturor persoanelor cărora le- Este important ca atunci când greșim, să conștientizăm
am greșit, ori de câte ori am greșit. Ne cerem iertare atunci când aceasta și să ne cerem iertare, dar este la fel de important să
conștientizăm că am greșit sau atunci când ne conștientizează iertăm și noi pe cei care ne greșesc. La întrebarea lui Petru:
alții. Biblia ne spune: „Caută pacea şi aleargă după ea!” (Ps. „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu?”, Domnul Isus a spus:
34:14) Adesea, pentru a căuta pacea și a alerga după ea, „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte
trebuie să renunțăm la dreptul nostru și să ne cerem iertare şapte.” (Matei 18:21,22) E greu ca cineva să greșească de 490 de
chiar dacă noi considerăm că avem dreptate. E ușor acest ori pe zi unei persoane, deci prin acest răspuns Domnul Isus ne
lucru atunci când înțelegem că scopul nostru nu este de a ne îndeamnă să iertăm de fiecare dată când ne greșește cineva.
apăra dreptatea, ci de a căuta pacea întotdeauna. Dreptatea Dacă ne este greu să iertăm, să ne amintim fragmentul
este la Dumnezeu. O expresie înțeleaptă spune: „Este mai din rugăciunea „Tatăl nostru”, rostită de Domnul Isus: „Și ne iartă
important a avea pace în inimă decât a avea dreptate!” și dacă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri.” Să ne
tu vei renunța la dreptatea care consideri că este a ta pentru a amintim și de „Pilda robului nemilostiv”, unde robul care avea o
căuta pacea, Dumnezeu îți va răsplăti și îți va umple inima de
pace și bucurie. (continuarea în pagina 14)

12 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)

„...suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori...” Evrei 12:1
El pasărea hrănește
Se povestește că două păsărele, stând pe o crenguță,
se uitau la trecătorii de pe stradă. Oamenii erau grăbiți, cu
fețele încruntate și triste, fiecare alergând parcă într-o agitație
nesfârșită. Din vorbă în vorbă, una dintre păsărele spuse către
cealaltă: „Oare de ce oamenii sunt așa de triști și de îngrijorați?”
Cealaltă răspunse fără să ezite: „Probabil ei nu au un Tată ceresc,
așa cum avem noi!”
Te-ai gândit vreodată la faptul că Dumnezeu știe toate
nevoile tale și are cunoștință de viața ta până la cel mai mic
detaliu? Având în minte și în inimă încrederea că Dumnezeu
poartă grija ta, sufletul tău va găsi pacea deplină!
Într-una din zile, în timp ce o mare mulțime de oameni
s-au adunat să Îl asculte pe Domnul Isus, El i-a îndemnat pe
ascultători să privească spre lumea înconjurătoare. Locul în
care erau adunați era perfect pentru a-i învăța pe oameni
despre grija lui Dumnezeu pentru creație. Erau pe un munte,
iar natura, păsărelele și alte vietăți formau un decor minunat.
Printre alte învățături, Domnul Isus le-a vorbit astfel: „Uitați‑vă
la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici
nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le
hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?
Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici
nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată
În concluzie, dragi copii, îmi doresc ca inima voastră să se încreadă în totalitate în Dumnezeu, înțelegând că El are
cunoștință de viața fiecăruia. Și dacă El poartă grija întregului cosmos, viața voastră este mai de preț decât orice alt lucru. Nu
te îngrijora!
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Istoria credinţei
slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. De aceea vă spun: nu vă
îngrijorați!” (Matei 6)
În anul 1905, Walter și Civilla Martin, o familie de slujitori
ai Domnului, se aflau în New York. Aici au cunoscut o altă
familie deosebită, familia Doolittle, care avea o credință
statornică în Dumnezeu. Tot vizitându-i, între ei s-a legat o
strânsă prietenie. Domnul Doolittle era olog, fiind nevoit să
se deplaseze la muncă într-un scaun cu rotile, iar soția lui era
bolnavă la pat de aproape 20 de ani. Lucrul surprinzător la
acest cuplu era faptul că atmosfera din căminul lor era una de
mulțumire și de pace în permanență. Într-o zi, pe când familia
Martin îi vizita, Walter i-a întrebat despre secretul vieții lor, prin
care au pace deplină în inimă, în ciuda stării lor de boală. Cu
fața senină și zâmbitoare, doamna Doolittle a răspuns: „Ochii
Lui, ai lui Dumnezeu, veghează asupra vrăbiilor. Sunt sigură că
poartă și grija mea!” Răspunsul acesta simplu, venit dintr-o
inimă deplin încrezătoare în purtarea de grijă a lui Dumnezeu,
au marcat viața familiei Martin. Folosindu-se de această
experiență, au compus un imn frumos, denumit „His eye is
on the sparrow” (în românește, titlul adaptat este „El pasărea
hrănește”). Melodia acestui imn a fost compusă de Charles H.
Gabriel. Iată cuvintele minunatului imn:
De ce-s cuprins de grijuri, de ce-s îndurerat?
Inima mi-e mâhnită, iar sufletu-ntristat,
Dar Isus, Salvatorul, cu mine-i ne-ncetat.
El pasărea hrănește și de crini e grija Sa,
El pasărea hrănește... nici de min’ nu va uita!
Cântarea fericirii înalț spre slava Sa!
El pasărea hrănește și de crini e grija Sa,
El pasărea hrănește... nici de min’ nu va uita!
Când ispitit mă aflu și noaptea m-a cuprins,
Pe buze n-am cântare, iar zelul mi s-a stins,
Privesc atunci la Isus și viața-mi iar s-aprins.
El pasărea hrănește și de crini e grija Sa,
El pasărea hrănește... nici de min’ nu va uita!
Andreea Culda
13
 Continuare de articole
„Mai sunt multe alte lucruri..., care, dacă s-ar fi scris cu de amănuntul, cred că nici chiar
în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris” Ioan 21:25b
(continuarea din
pagina 12)
Iartă-mă!
Îmi pare rău!
datorie foarte, foarte mare la stăpânul său, deși
a fost iertat de aceasta, nu a iertat și el la rândul
lui pe prietenul său, care avea o mică datorie la
el. Atunci când a auzit stăpânul că robul său, deși
fusese iertat de datorie, nu a avut milă de prietenul
său să îi ierte mica datorie, s-a înfuriat foarte tare
și robul a fost aruncat în temniță. Domnul Isus ne
spune că dacă nu iertăm oamenilor greşelile lor,
nici Dumnezeu nu ne va ierta greşelile noastre.
Cum trebuie să iertăm?
Expresia „Te iert, dar nu te uit!” nu este
nici biblică, nici adevărată. Nu există iertare fără
uitare, pentru că atunci când îți amintești de
greșeala semenului tău față de tine, involuntar
simți din nou supărare pe el, ceea ce arată că nu
l-ai iertat. Un om care iartă trebuie să uite greșeala
celui ce i-a greșit. Adesea trebuie dusă o luptă
cu noi înșine până reușim să iertăm pe deplin o
persoană. Dar pe temeiul făgăduinței Domnului,
care spune: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile
lor şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile
voastre” (Matei 6:14), să ne silim a fi biruitori în
această luptă, căci astfel vom putea dobândi
și noi iertarea lui Dumnezeu pentru greșelile
noastre. Să ne imaginăm cum ar fi ca Dumnezeu
să ne ierte, dar totuși să ne țină minte păcatele
și greșelile noastre? Nu cred că am dori aceasta.
Dumnezeu când iartă, spune: „Toate păcatele pe
care le-a săvârşit se vor uita.” (Ezechiel 33:16); „Le
voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte
de păcatele şi fărădelegile lor.”(Evrei 8:12)
Trebuie să ne cerem iertare și să iertăm
întotdeauna! Un copil care nu știe și nu dorește
să își ceară iertare aproapelui său, cum va
putea cere iertare lui Dumnezeu atunci când
păcătuiește? Știm că nu există om fără de păcat,
așa că, pentru a ajunge în cer, noi avem nevoie
de iertarea Sa. Nu ezita să ceri mereu iertare
atunci când greșești, să ierți pe cel care îți
greșește și întotdeauna să ceri iertare Domnului
pentru ce ai greșit. El făgăduiește că dacă îți
mărturisești păcatul și te lași de el și dacă ierți și
tu pe cei care îți greșeșc, vei obține iertarea Sa!
„Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are
pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe
altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi
voi.” Coloseni 3:13
Rebeca Dagău
14 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
Ieșirea la pescuit
O istorioară pescărească ce merită povestită.
Era o dimineață senină și răcoroasă de toamnă, iar Randy tocmai
terminase citirea lui obișnuită din Biblie. A tras adânc în piept o gură de aer
revigorant de munte în timp ce soarele dimineții se reflecta pe suprafața
lacului. De pe terasa cabanei, Randy l-a văzut pe fratele său, jos pe ponton.
A pus repede Biblia deoparte și a coborât la doc pentru a i se alătura.
„Ce faci, Billy?” a întrebat Randy.
Billy și-a ridicat privirea și a spus: „Pescuiesc!”
Randy a aruncat o privire în jur și a văzut undița și trusa de pescuit ale
lui Billy așezate acolo pe doc, lângă el. Lângă trusa de pescuit era o găleată
plină cu apă din lac. Randy a întrebat: „Vrei să spui că te pregătești să mergi
la pescuit, nu-i așa?”
Billy a răspuns: „Nu, pescuiesc deja de vreo jumătate de oră.”
Randy și-a oprit un chicotit și a spus: „Billy, dar tu nu ai un vierme în
cârlig și undița nici măcar nu îți e în apă. Cum ai putea să pescuiești?”
Billy a zâmbit și a spus: „E simplu. Vezi tu, mi-am pus pălăria de pescar
și vesta de salvare. Când peștii vor înota pe aici, vor vedea un pescar stând
jos pe marginea docului, vor sări afară din apă și vor ateriza în găleată.”
Randy a izbucnit în râs. „Billy, dar nu vei prinde niciun pește în felul
acesta! Trebuie să pui un vierme în cârlig și să lansezi undița în apă.”
Billy a replicat iute: „Nu-mi place să pun mâna pe viermi. Sunt scârboși.
Urăsc și să scot peștii din cârlig pentru că e greu și uneori mă împrind în
aripioarele lor.”
Randy s-a oprit din râs. „Billy, tu nu o să prinzi niciodată nimic sperând
doar că peștii vor vedea că ești pescar. Va trebui să arunci undița la apă.
Haide, te voi ajuta.”
Unii creștini au un mod de gândire asemănător când vine vorba de
a spune și altora despre Vestea Bună a lui Isus Cristos. Vezi tu, unii creștini
își imaginează că oamenii îi vor vedea mergând la biserică, ajutându-i pe
alții sau poate chiar ar putea vedea abțibildul cu „Îl iubesc pe Isus” de pe
mașinile lor. Ei cred că atunci când alții vor vedea că ei sunt creștini, pur și
simplu îi vor urma și ei la biserică.
Isus ne-a spus să mergem pretutindeni și să împărtășim tuturor Vestea
Bună. Totuși, uneori poate fi dificil să vorbești cu oameni și să le spui despre
ceea ce crezi. S-ar putea să ne temem că unii oameni vor râde sau își vor
bate joc de noi. Pentru a împărtăși Vestea Bună ori de câte ori avem ocazia,
avem nevoie să fim pregătiți. Ne putem pregăti citind Biblia și rugându-ne
lui Dumnezeu. E de asemenea important să avem o biserică sănătoasă pe
care să o frecventăm în mod regulat. În felul acesta vom putea spune și
altora despre biserica noastră locală.
Așa că nu e destul doar să arăți ca un creștin. Cunoaște-i pe oamenii
de lângă tine și spune-le și lor Vestea Bună despre Domnul nostru.
traducere Bogdan Fereștean
Folosit cu permisiunea Kid’s Sunday School Place Inc.
 Predica pentru copii
„Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea și pleacă urechea la învățătura mea.” Proverbe 5:1

Ştefan C ontext: În istoria primară a Bisericii Domnului

din Ierusalim s-a evidenţiat un bărbat „plin de
har şi putere”, care a devenit primul martir dintre
ucenicii Mântuitorului. Chiar dacă viaţa şi activitatea
lui a fost scurtă, cele scrise despre el sunt pilde vrednice
de urmat pentru mari şi mici.

1. Ştefan, un slujitor al fraţilor şi surorilor - „De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt
şi înţelepciune pe care îi vom pune la slujba aceasta. Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de
credinţă şi de Duhul Sfânt, pe... I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat şi‑au pus mâinile peste ei.” (Fapte 6:3-6) Parcă-l
văd pe Ştefan alergând să-i servească pe fraţii şi surorile ce veneau cu grămada la adunările sfinte unde „apostolii mărturiseau cu
multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.” (Fapte 4:33)
Ai servit vreodată fraţii şi surorile la o masă de dragoste? Știi că ceea ce faci pentru fraţii şi surorile tale de acasă are
aceeaşi valoare? Adu-ţi aminte de cuvintele rostite de Domnul Isus Hristos: „Oricine va da de băut numai un pahar de apă rece
unuia din aceşti micuţi... adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.” (Matei 10:42) „Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în
Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.” (Matei 18:5) Dacă vei sluji acolo unde ai dorinţa şi posibilitatea să o faci, vei fi răsplătit
deodată cu diaconul Ştefan.

2. Ştefan, un slujitor înzestrat cu daruri spirituale - „Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod.
Unii... au început o ceartă de vorbe cu Ştefan; dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.” (Fapte
6:8-10) Printre cei ce au primit dintre darurile Duhului Sfânt „împărţite după voia Sa” (Evrei 2:4) şi „spre folosul altora” (1 Corinteni
12:7), a fost şi Ştefan. Acest ucenic a fost plin de râvnă în lucrarea spirituală, ca şi în cea administrativă.

Tu doreşti să te cheme Domnul într-o lucrare din adunare, să participi activ la rugăciune şi orice altă activitate sfântă la
care vârsta îţi permite? Să ştii că Domnul dă daruri celor ce lucrează cu tragere de inimă. Aşa a fost şi la facerea Cortului în pustie
- citeşte în cartea Exodul şi vei afla şi alte amănunte - aşa este şi la zidirea Bisericii lui Hristos.

3. Ştefan, un slujitor primit cu onoare la încetarea activităţii - „Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut
slava lui Dumnezeu... şi a zis: «Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.» Ei au început
atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui. L-au târât afară din cetate şi... aruncau cu pietre
în Ştefan, care se ruga şi zicea: «Doamne Isuse,
primeşte duhul meu!» Apoi a îngenuncheat şi
a strigat cu glas tare: «Doamne, nu le ţine în
seamă păcatul acesta!» Şi după aceste vorbe, a
adormit.” (Fapte 7:55-60) Înflăcăratul ucenic a
fost provocat să dea „socoteală” de credinţa sa
şi a făcut-o printr-o cuvântare în care a dovedit
planul mesianic în istoria poporului evreu.
Totuşi ei l-au respins, la fel ca pe Domnul vieţii
şi l-au ucis fără milă. Frumuseţea caracterului
său hristic s-a evidenţiat prin acceptarea morţii
cu toată seninătatea. Aşa „adorm” sfinţii, cu
ochii spre cer şi cu dorinţa mântuirii tuturor
celor din jur, chiar a duşmanilor lor.
Ai dobândit tăria sfântă să-ţi poţi susţine
crezul în faţa colegilor şi vecinilor tăi? Ştii
că şirul martirilor deschis cu Ştefan nu s-a
încheiat încă? Ai fi gata să intri în rândul cel
mai glorios al sfinţilor? Numai Domnul ştie ce
ne este rânduit la fiecare. Până vei vedea cum
se derulează planul Domnului cu tine, ce daruri
şi ce plecare din lume vei avea, slujeşte acasă şi
la adunare cu tot ce poţi, aşa ca Ştefan!
Dăruieşte-te Domnului acum, cu toată
inima!

Predicatorul

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 15
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri.” Psalmul 78:3

Biblia în casă
Administratorul unei bănci a călătorit cu nepotul lui spre vestul Americii de Nord. Amândoi au fost nevoiți să se odihnescă
la o cabană construită din bârne. Locatarul era un bărbat zgârcit la vorbă și părea a fi un om lipsit de educație. Avea agățate pe
pereți topoare, ciocane, puști și pistoale. Acestea li s-au părut ciudate vizitatorilor. Au presupus că au ajuns într-o peșteră de
tâlhari și s-au hotărât ca atunci când unul doarme, celălalt să vegheze.
Mai întâi a fost rândul nepotului să vegheze. Acesta îl supraveghea foarte atent prin crăpăturile ușii barăcii pe bărbatul
necunoscut. A văzut cum acesta, după ce a servit masa de seară, a luat de pe o grindă o carte groasă, Biblia cea veche, a citit atent în
ea, iar după aceea a îngenuncheat în fața mesei, pentru rugăciune. Nepotul s-a liniștit acum pe deplin, a urcat la unchiul său în podul
barăcii și i-a zis: „Putem dormi liniștiți, omul a citit din Biblie înainte de culcare; nu ne va face niciun rău“. Era un tăietor de lemne pașnic.
În dimineața următoare s-au despărțit prietenește de el și l-au răsplătit din belșug pentru ospitalitatea de care au avut parte.

Vă voi lua!
Familia M. obișnuia ca în fiecare seară să citească împreună din Biblie. Tata explica pe scurt pasajul citit și se ruga la sfârșit.
Apoi, fiecare mergea în camera lui. Într-o zi, Tony și Markus, doi băieți din această familie, au fost reținuți după cursurile de
seară și au ajuns prea târziu pentru a putea lua parte la întrunirea familiei. Spre surprinderea lor, lumina ardea și Bibliile erau
încă deschise pe masă, dar se părea că familia a fost deodată întreruptă de la întrunire. Dar cum? Speriați, băieții s-au uitat unul
la altul. La amândoi le-a trecut prin cap același gând, care i-a descumpănit: poate a venit Domnul Isus și a luat pe părinții și frații
noștri la Sine – și noi am rămas aici! S-au furișat în dormitorul părinților și… i-au găsit dormind liniștiți în paturile lor. Explicația
a venit dimineața următoare: în timpul întrunirii s-a luat curentul, de aceea familia a mers la culcare.
Cei doi băieți n-au uitat niciodată aceste minute de groază. Au simțit ceva din soarta oamenilor care nu vor merge împreună
cu cei mântuiți, când va veni Domnul să-i ia pe ai Săi acasă. Da, Domnul va veni curând pentru a lua la Sine pe toți care cred în El.

Biblia – o temelie solidă

Când primul misionar scoțian, dr. Alexander Duff, a fost trimis în India, a luat cu sine aproximativ 800 de volume frumoase
și multe manuscrise de preț, deoarece avea de gând să înființeze acolo o școală. La Capul Bunei Speranțe, vaporul a naufragiat și
toate cărțile lui au pierit în valuri. Pe când stătea pe marginea mării, a văzut o carte care era adusă de valuri spre țărm. Era Biblia lui
de buzunar. Atât i-a mai rămas, dar i-a fost de-ajuns. A considerat aceasta ca pe un semn din partea lui Dumnezeu. Cât de minunat
lucrează El cu fiii oamenilor! Cât de mare este puterea Cuvântului Său! Dacă n-am avea Cuvântul lui Dumnezeu, am fi lipsiți de
singura temelie solidă pe care se pot odihni sufletele noastre. Dacă n-am avea Scriptura, am fi ca un vapor fără busolă.

Puterea Cuvântului
Un țăran din Coreea de Sud își cumpărase câte un exemplar din Evanghelia după Matei și Evanghelia după Luca și le citise cu mult
interes. Într-o zi, pe când se afla la muncă pe câmp, casa i-a luat foc și a fost distrusă în totalitate. La întoarcerea lui de pe câmp a constatat
că nu mai putea salva nimic în afară de cele două Evanghelii. El a început să le recitească cu și mai mare interes și le povestea celor din sat
despre cele citite. La început, sătenii au râs de el. Însă Biblia spune: „Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaș sau ca hoț, sau ca făcător de rele,
sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creștin, să nu-i fie rușine …“ (1 Petru 4:15,16)
Așa a fost și cu acel creștin coreean. El a fost gata să ajute pe alții care au suferit pagube mai mari. Rezultatul a fost că 80 de
persoane din acel sat s-au întors la Hristos, neavând altceva decât cele două Evanghelii și un exemplu în acel om care a trăit ceea
ce a citit. Ce minunat este că încă o dată în viețile noastre auzim despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu, care lucrează în inimile
oamenilor ca să-i aducă pe calea credinței! Să lăsăm ca puterea Scripturii să-și facă lucrarea și în inimile noastre!
16 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri.” Psalmul 78:3

Biblia i-a schimbat

Un soldat credincios își propusese să le spună colegilor despre Mântuitorul său. Dar ei nu erau
dispuși să-l asculte. Atunci, soldatul se rugă lui Dumnezeu să-i arate calea de urmat, ca să le poată vesti
colegilor săi Evanghelia. Într-o zi a luat o carte de povestiri și seara, după ce toate activitățile s-au încheiat
în cazarmă, soldatul a început să le citească din cartea aceea. După o bucată de vreme, soldatul a început să le
citească dintr-o carte cu povestiri religioase, în care se vorbea despre Mântuitorul, care este cel mai bun Prieten al
celor întristați. Soldații au ascultat cu o atenție tot mai mare.
După o vreme, soldatul a început să le citească din Biblie. Soldații nu numai că nu s-au mai împotrivit, dar chiar au cerut
colegului lor să le citească și mai mult. În urma acestor lecturi biblice, soldații aceia au devenit un exemplu bun pentru întreg
regimentul. Când comandantul a întrebat cui i se datorează schimbarea, căpitanul a răspuns: „Biblia i-a schimbat!“

Bucuria unui asiatic

Un băștinaș păgân din Asia a găsit o carte cu Psalmi, pe care o pierduse un turist. Păgânul știa citi, de aceea s-a apucat
să citească necunoscuta carte și, înainte de a o fi parcurs în întregime, s-a hotărât să renunțe la idolatrie și și-a aruncat idolii.
Timp de douăzeci de ani L-a cinstit pe Dumnezeul cel veșnic, așa cum este El arătat în Psalmi. Psalmul 51 a fost psalmul care
l-a determinat la această schimbare, psalm pe care l-a învățat pe de rost, folosindu-l ca o rugăciune zilnică. După un timp s-a
întâlnit cu un misionar care i-a dat Noul Testament. Acum, pentru prima dată, cu o bucurie negrăită, localnicul a citit istoria
răscumpărării și L-a cunoscut pe Domnul Isus, Mântuitorul lumii, ca pe Răscumpărătorul lui. Bucuria și veselia lui nu cunoșteau
margini și, fericit, a strigat: „Până acum am umblat în lumina stelelor, dar acum mi-a răsărit soarele!“

Noul Testament al lui Yamatachi

Există creștini care își ascund Biblia. Ei nu fac aceasta pentru a proteja o comoară așa încât să nu le-o răpească nimeni, ci de
rușine, din cauza acelora care disprețuiesc Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a nu le da acestora ocazia să-i batjocorească. Astfel
de creștini nu știu, desigur, ce bogăție cu valoare veșnică au ei în Biblie.
Un japonez pe nume Yamatachi ne este, în acest sens, un exemplu practic de credincioșie. El L-a primit pe Domnul
Isus ca Mântuitor și L-a iubit din toată inima. A fost foarte întristat când vederea i-a slăbit și când nu mai putea să citească în
Noul Testament, Cartea care îi arătase calea spre fericire. Niciun tipar nu îi era suficient de mare. Atunci a luat hotărârea să-și
asambleze un Nou Testament cu litere foarte mari, așa cum își dorea. A cumpărat un teanc mare de foi de hârtie și a început să
copieze Noul Testament.
Când a mers pentru prima oară la adunare cu Noul Testament al său, chipul îi radia de bucurie. Teancul gros de hârtii
trebuia purtat în spinare. Mulți copii alergau după el și îl batjocoreau. Dar omul în vârstă, cu ochelarii săi mari și cu legătura
în spinare, mergea liniștit mai departe. Era întristat că acea comoară a lui era așa de puțin prețuită. Când ședea pe locul lui în
adunare și își desfăcea povara sa prețioasă, nimeni nu era mai fericit decât el. Atunci citea, urmărea și asculta cu mare atenție.

O Carte pentru tine

Se spune despre un învățat din vechime că a dorit
să scrie o carte despre soare. Pentru aceasta a strâns o
mulțime de alte cărți, pe care le studia la lumina unei lămpi.
Aflând acest lucru, un prieten al învățatului l-a vizitat și i-a
spus: „Ce faci, prietene? Te-ai apucat să studiezi soarele
noaptea, la lumina unei lămpi? Lucrarea aceasta se poate
face numai ziua, privind soarele și binefacerile lui.“
Așa stau lucrurile și cu Biblia. Dacă cineva ar citi cărți
întregi despre ce este Biblia, cum s-a scris ea sau cum a
ajuns până la noi, tot nu va putea găsi adevărata valoare,
până nu se va hrăni prin cuvintele Bibliei. Dacă Biblia se
află numai în bibliotecă, atunci nu-mi aduce niciun folos.
Cineva a spus odată: „Poți flămânzi la o masă
pusă dacă nu mănânci ceea ce se află pe masă.“ Dacă
transpunem această afirmație asupra Bibliei, înseamnă
că pot flămânzi din punct de vedere spiritual chiar dacă
am Sfânta Scriptură în casă. Suntem îndemnați să lăsăm
ca lumina Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu, să
ne lumineze calea vieții. Biblia este Cartea vieții, Cartea
lui Dumnezeu, Cartea pentru fiecare vârstă, Cartea
pentru toate situațiile din viață, pentru fiecare stare
socială; cu un cuvânt pentru oricine – deci și pentru tine,
cititorule! Să o citim cu scopul de a găsi pe Cel care este
Calea, Adevărul și Viața!

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 17
 Răspunsuri, întrebări şi premianţi
„Când a fost de 12 ani... L-au găsit în Templu... ascultându-i şi punându-le întrebări”
Luca 2.42,46
Răspunsuri
Răspunsuri
la întrebările din numărul 70/trim. II/2020:
De vorbă cu Isus
Unii farisei - Luca 19:39-40
Un fariseu pe nume Simon - Luca 7:40-42
Filip - Ioan 6:5-7
Cei doisprezece ucenici - Ioan 6:16-21
Fruntașul sinagogii - Luca 13:14-15
Cineva - Luca 13:23-24
Orbul din Ierihon - Luca 18:35,41-42
Toma - Ioan 20:26-27
Petru - Ioan 21:21-22
Iuda - Matei 26:49-50
Raspunsuri mincinoase
„Unde ești?” – Adam
„Unde este fratele tău Abel?” – Cain
„Pentru ce a râs Sara, zicînd: Cu adevărat să mai
pot avea copil eu, care sunt bătrână?” – Sara
„Cine ești tu fiule?” – Iacov
„Cum, l-ai și găsit, fiule?” – Iacov
„Pentru ce ești singur și nu este nimeni cu tine?”
– David
„Unde sunt Ahimaaț și Ionatan?” - O femeie
„Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad
sau să mă las?” - Prorocii lui Ahab
„De unde vii, Ghehazi?” – Ghehazi
„Spune-mi, cu atât ați vândut moșioara?” - Safira
Izolări în Biblie
1. Maria; 2. Pavel; 3. Ozia
4. Iona; 5. Absalom; 6. Șimei
Premianți: Meseșan Emima, Moisiuc Daniela.
Vă aşteptăm răspunsurile până la data de
30.11.2020
• la adresa redacţiei,
• email: rev_betel@yahoo.com
• Whats App: 004 0740 268 125
(răspunsurile vor fi scanate sau fotografiate la o calitate bună)
18 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
Întrebări
1. De ce a îngăduit Domnul ca Iosif fiul lui Iacov să
sufere, dacă a fost un copil ascultător?
2. Din ce sămânță este născut cineva din nou?
3. De ce Moise a trebuit să mai aştepte 40 de ani după
ce a vrut să elibereze pe evrei până când Dumnezeu l-a
trimis să-i elibereze?
4. În ce consta cea mai mare bucurie pentru Ioan?
5. De ce David a mai trebuit să aştepte mulţi ani şi să
fie prigonit de Saul după ce Domnul l-a uns împărat?
6. Cât număra mulțimea săturată cu prilejul celei
de-a doua înmulțiri a pâinilor?
7. De ce nu l-a descoperit Domnul pe Iuda, ucenicul,
că era un hoţ?
8. Care profeții din Vechiul Testament s-au împlinit
prin Domnul Isus la intrarea Lui în Ierusalim?
9. De ce apostolul Pavel a avut mult de suferit în
lucrarea lui misionară?
10. Cât timp a postit Domnul Isus în pustiu?
Răspunsuri la întrebările din nr 70
2. Barnaba, Simon, Luciu, Manaen și Saul (Fapte 13:1).
4. Marcu 8:23-25.
7. Petru, Iacov și Ioan (Matei 17:1).
9. 1 Timotei, 2 Timotei, Tit, Filimon, 3 Ioan.
10. Frati (Iuda 1).
Notă: Paginile care intră în concurs sunt:
6, 7 și 18.
La concursurile biblice sunt rugaţi să
participe copiii şi adolescenţii până la 18
ani. Vă mulţumim pentru înţelegere.
 El va despărţi
oile la dreapta...
caprele la stânga
Matei 25:31-33
Cruzimea
Dragostea aduce dragoste și cruzimea
dispreț.
Cruzimea rezultă întotdeauna din slăbiciune.
Cruzimea îndreptată către alții este
îndreptată și înspre noi înșine.
Pe omul crud lacrimile îl bucură,
nu-l înduplecă.
Animalele sunt crude din instinct,
omul din plăcere.
Cruzimea are ca părinți mânia și cruzimea.
Găsește un om crud și vei găsi un laș.
Doar pentru că oamenii sunt cruzi cu tine nu
înseamnă că poți fi și tu cu alții.
„...inima celui rău este fără milă.”
Proverbele 12:10
„...omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea
lui.” Proverbele 11:17
„Judecata este fără milă pentru cel ce n-a
avut milă...” Iacov 2:13
„Astfel au ajuns plini de orice fel de
nelegiuire, (...) fără milă...” Romani 1:29,31
caprele la stânga oile la dreapta...
Mila
Mila este singurul tezaur care sporeşte prin
împărţire.
Să-ţi fie milă chiar şi de cei ce nu au milă!
Când nu-ţi mai poate fi milă de nimeni, fie-ţi
milă de tine.
Cine n-are milă, nu merită respect.
Unde nu e milă, acolo e şi nedreptate.
La uşa dreptăţii să păzească mila, dar să nu
stea în scaunul de judecată.
Cum fulgerul, lucind, vesteşte-un tunet, la fel
şi mila este o solie a iubirii.
Dreptatea este pentru cei care o merită, mila
este pentru cei care nu o merită.
„Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte
de milă!” Matei 5:7
„...mila biruieşte judecata.” Iacov 2:13b
„Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Şi ce
alta cere Domnul de la tine decât să faci
dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu
Dumnezeul tău?” Mica 6:8
 Minunate sunt lucrările Domnului...
Cangurul
„...singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru... să fie
slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi
vecii, şi acum şi în veci.” (Iuda 1:25)
Creaţia lui Dumnezeu ne vorbeşte în fiecare zi
de măreţia, înţelepciunea şi supremaţia Lui. Întregul
pământ, care e parte din creație, este plin de slava Sa.
Prin frumuseţea creaţiei Sale, Dumnezeu ne transmite
dragostea şi grija pe care a avut-o faţă de noi, ca să ne
putem bucura de tot ce ne înconjoară. Un fluture, un
copac, o buburuză, un tunet sau orice alt lucru, toate
pun în evidenţă puterea şi frumuseţea lui Dumnezeu.
El a creat şi cangurii, nişte animale interesante şi
speciale. În următoarele rânduri vom descoperi câteva
din caracteristicile lor.
Cangurii sunt corespondenţi ai cerbilor şi antilopelor
din alte regiuni ale globului. Trăiesc în zonele uscate din
inima Australiei şi se hrănesc cu iarbă. Sunt dispersaţi pe
teritorii întinse, formând grupuri de o sută de indivizi sau
chiar mai mulţi. Cele mai populate zone cu canguri sunt
centrul Australiei, Tasmania şi Noua Guinee.
Fiecare grup are cel puţin un mascul adult, în cazul
în care sunt mai mulţi, aceştia luptându-se uneori pentru
supremaţie, sprijiniţi pe membrele posterioare. Cangurul
se hrăneşte dimineaţa devreme, seara sau noaptea şi
este activ îndeosebi noaptea, când este mai răcoare,
ziua preferând să se odihnească la umbra arbuştilor şi a
copacilor. Pentru a se feri de căldura sufocantă, îşi sapă
uneori adăposturi înguste în zonele umbroase.
Cangurii s-au adaptat foarte bine vieţii din zonele
uscate. În perioada cea mai călduroasă a zilei, îşi menţin
temperatura corporală prin faptul că practic nu se mişcă
şi elimină excesul de căldură accentuându-şi respiraţia.
În zilele cu temperaturi ridicate, cangurul îşi linge
membrele anterioare, pentru a se răcori.
Cu ajutorul tendoanelor puternice ale membrelor
posterioare, cangurul se desprinde uşor de la nivelul
solului, făcând salturi mari pe câmpurile bogate în
vegetaţie. Adesea poate atinge viteza de 60 km/h şi
este singurul animal care se deplasează prin sărituri. Un
mascul poate sări până la trei metri înălţime şi nouă metri
lungime. Când stă pe loc, cangurul îşi poate folosi coada
ca un al treilea picior, pentru a-şi susţine greutatea.
Cangurul are o înălţime de la 1 la 3 metri, iar
greutatea de la 3 până la 150 de kilograme, în funcţie
de specie. Femelele mamiferelor marsupiale au un
,,buzunar” pe abdomen în care îşi cresc puiul şi în care îl
plimbă. Cangurii au în medie un pui pe an.
La naştere, puiul este incomplet dezvoltat, fiind foarte
mic, fără ochi şi urechi, fără blană și cu membrele nedezvoltate.
Mama îl ia cu gura şi îl introduce în punga abdominală numită
marsupiu. După 8-9 luni el părăseşte marsupiul mamei, însă
se întoarce acolo în caz de primejdie.
Cangurul are un auz foarte ascuţit, fiind capabil să-şi
mişte urechile după sursa sunetului. Văzul nu este aşa de
bine dezvoltat deoarece observă doar lucrurile care sunt în
mişcare, acest lucru protejându-l de potenţialii prădători.
O altă curiozitate legată de canguri este faptul că ei
nu se pot deplasa înapoi.
Hrana lor constă în principal din iarbă, frunze şi
muguri. Îşi extrag umezeala din hrană şi pot rezista luni
întregi fără să bea apă.
Cangurii nu pot produce mare pagubă cu membrele
superioare, însă atunci când se simte ameninţat, cangurul
loveşte pământul cu picioarele, iar dacă inamicul se apropie,
el se lasă pe coadă şi loveşte puternic cu picioarele.
Un scriitor spunea următoarele cuvinte: „Un
Dumnezeu îndeajuns de înţelept pentru a mă crea şi pe
mine şi lumea întreagă în care trăiesc şi îndeajuns de
înţelept pentru a avea grijă şi de mine.” - Philip Yancey
Aceasta este atotputernicia lui Dumnezeu, puterea
unui Creator divin.
V-aţi pus vreodată întrebarea cum ar fi arătat un
pământ cenuşiu, fără culoare, fără animale şi tot ce a
fost creat? Dumnezeu a iubit frumuseţea şi astfel ne-a
dăruit o lume plină de frumuseţe.
În Iov 12:7-9 citim următoarele: „Întreabă
dobitoacele şi te vor învăţa, păsările cerului şi îţi vor
spune; vorbeşte pământului şi te va învăţa, şi peştii mării
îţi vor povesti. Cine nu vede în toate acestea dovada
faptului că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?”
Fie ca Dumnezeu să ne deschidă ochii în faţa
minunilor, înţelepciunii și măreţiei creaţiei Sale!
Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cangur
Larisa Atudoroae
Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
„Revista Betel”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080,
site: www.dragostepentruadevar.ro sau rev_betel@yahoo.com
Colectivul de redacţie:
Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»”