Înțelepciunea lui Iisus Sirah,

capitolul XXI
1. Fiule, ai păcătuit? Să nu mai faci altă dată și să te
rogi [de iertare] pentru [păcatele] trecute.
2. Ca din fața șarpelui fugi de păcat, pentru că,
dacă te apropii, te va mușca; dinții lui sunt dinți de
leu care ucid sufletele oamenilor.
EDITORIAL pagina 3
3. Ca o sabie cu două tăișuri este orice nelegiuire,
Școala altfel a lui Dumnezeu – Sergiu Culda
rana făcută de ea nu are leac.
4. Înspăimântarea și neobrăzarea vor pustii avuția; LECȚIA BIBLICĂ PENTRU CEI MICI pagina 4
tot așa și casa celui trufaș se va pustii.
Răutatea fraților lui Iosif – Claudia Ursu
5. Rugăciunea care iese din gura săracului ajunge
la urechile [Domnu]lui și judecata Lui vine degrabă. VERSETUL DE MEMORAT PENTRU CEI MICI pagina 5
6. Cine urăște mustrarea [merge] pe urma păcătosului, Ascultător de tatăl său – Alina Șindilar
dar cine se teme de Domnul se va căi din [toată] inima.
7. Un bun vorbitor e recunoscut de departe, iar omul CĂUTAȚI ÎN CARTEA DOMNULUI pagina 6-7
chibzuit își dă seama când lunecă [în greșeală]. Sfârșituri – Denisa Vișovan
8. Cine-și clădește casa cu bani de la alții este asemenea Roadele Duhului Sfânt – Denisa Vișovan
celui care-și strânge pietre pentru mormânt.
COPILĂRIA pagina 8-9
9. Câlți strânși laolaltă – adunarea nelegiuiților și
sfârșitul lor, para focului. Daniela - Ziua examenului – Draga Ujeniuc
10. Calea păcătoșilor este netedă și pietruită, dar
STATUTUL MORAL ȘI SPIRITUAL AL COPILULUI pagina 10-11
la capătul ei se află prăpastia iadului.
Păcatele copilăriei – B - Batjocura – Sebastian Pleșcan
11. Cine păzește Legea își stăpânește gândirea și
Ghid pentru școala online – Sergiu Culda
plinătatea fricii de Domnul este înțelepciunea.
12. Cel care nu este isteț nu [poate] fi instruit, dar BUNELE MANIERE pagina 12
este o istețime care umple de amărăciune. Generozitatea – Emima Luntraș
13. Cunoașterea înțeleptului sporește ca un potop
și sfatul său, ca un izvor de viață. ISTORIA CREDINȚEI pagina 13
14. Lăuntrul prostului este ca un vas spart, nu va Un mesager autentic – Andreea Culda
păstra nicio cunoaștere.
15. Dacă aude un cuvânt înțelept, omul învățat îl va CONTINUARE DE ARTICOLE pagina 14
încuviința și-l va mai spori și de la sine. [Dacă] l-a Comori din Psalmi – Lavinia Șindilar
auzit un dezmățat, nu i-a plăcut și l-a dat la spate.
PREDICA PENTRU COPII pagina15
16. Lămurirea [dată] de un prost este ca o povară la
drum, dar pe buzele omului iscusit afli har. Adonia – Predicatorul
17. Spusa celui chibzuit e căutată în adunare și
PILDE pagina 16-17
cuvintele lui vor fi cumpănite în inimi.
Binoclul • Sam și lecția lui • Lecția modestiei • Lumea nu-i din
18. Ca o casă șubrezită, așa [îi apare] unui prost
întâmplare • Intervenția lui Dumnezeu
înțelepciunea, iar cunoașterea omului lipsit de
înțelegere e doar înșiruire de cuvinte fără rost.
RĂSPUNSURI, ÎNTREBĂRI ȘI PREMIANȚI pagina 18
(continuare în pagina 7)
Răspunsuri, întrebări
Fondurile necesare editării și distribuirii revistei
„Betel” pentru copii și adolescenţi, se constituie din ALTERNATIVE pagina 19
donaţii. Cei care doresc să susțină această lucrare Deznădejdea – Nădejdea
pot depune bani în conturile Asociaţiei Creştine de
MINUNATE SUNT LUCRĂRILE DOMNULUI pagina 20
caritate Gosen, Str. Calea Aurel Vlaicu Nr. 121-125
Măgarul – Andrada Vlad
Arad CUI - 9170165, deschise la BCR Arad:
RO62RNCB0015030318770001 - RON
RO43RNCB0016030318770002 - EURO.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul redacţiei
ISSN: 1583-2589
 Editorial
„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi, în toată înţelepciunea.” (Coloseni 3:16)

Școala altfel a lui

Dumnezeu
I deea de „școala altfel” este un concept destul de nou
care a fost implementat de câțiva ani și în România.
,,Școala altfel este un program național al cărui scop este
să contribuie la dezvoltarea competenței de învățare și a
abilităților socio-emoționale în rândul copiilor”, conform
Ministerului Educației și Cercetării. Ție îți place la școala
altfel? Din câte am auzit eu, activitățile sunt destul de
plăcute și lejere, iar accentul este pus pe experiența
diversă pe care elevul o acumulează în diferite medii,
altele decât școala.
Aș vrea să îți povestesc despre un băiat care a
absolvit cea mai înaltă formă de școlarizare din vremea
sa. El a cunoscut toată înțelepciunea egipteană. Egiptenii
erau cunoscuți în antichitate ca buni matematicieni și
geometricieni. Piramidele contruite în perioada aceea
stau drept dovadă a acestui lucru. După ce și-a luat
diploma, ceva foarte interesant s-a întâmplat în viața lui.
În loc să profeseze, băiatul fost trimis să studieze într-o
altă școală! Moise, căci despre el vreau să îți povestesc,
credea că Dumnezeu va izbăvi poporul evreu din robia
egipteană prin mâna lui. (Fapte 7:25) Numai că școala
Egiptului nu a fost suficientă pentru Moise în îndeplinirea
acestui scop. Moise era un om temperamental și a
încercat să facă singur dreptate evreilor. Dumnezeu voia
să îl folosească pe Moise, dar mai întâi era nevoie să îl că avea câteva oi care mereu ieșeau din turmă sau poate că a învățat
formeze în școala Sa. să aștepte la rând până se adăpau toate animalele, iar toate acestea au
Școala lui Dumnezeu este o școală altfel pentru că format în el un caracter blând. Tu cum te comporți cu cei din jurul tău?
diferă de școlile oamenilor. În continuare vom privi la Ești blând cu frații tăi? Cu surorile tale?
câteva materii la care Moise a avut de învățat în școala Ce înseamnă să fii blând? Să te comporți cu bunătate și grijă față
altfel a lui Dumnezeu: de cineva. Biblia afirmă despre Moise că ,,era un om foarte blând, mai
blând decât orice om de pe faţa pământului”. (Numeri 12:3) Cred că
Materia Singurătate Moise s-a perfecționat la această materie în școala lui Dumnezeu.
Materia aceasta este una foarte dificilă, motiv pentru
care mulți elevi nu promovează cu bine. Singurătatea este Materia Răbdare
un câmp de luptă în care iese la iveală caracterul unei Așa cum am precizat deja, probabil că Moise a avut o înțelegere
persoane. Ce faci atunci când ești singur te reprezintă personală cu privire la planul lui Dumnezeu pentru el, potrivit cu cele
de fapt cel mai bine. Dumnezeu l-a scos pe Moise din scrise în Fapte 7:25. Dar inițial Moise nu a avut răbdare. Biblia ne spune
aglomerația Egiptului pentru a-l testa în singurătatea că avem nevoie de răbdare ca să căpătăm ce ne-a fost făgăduit. (Evrei
pustiei. Să știi că și tu ești testat atunci când ești singur. Ce 10:36) Răbdarea este capacitatea de a aștepta în liniște împlinirea
fel de discuții ai în mediul virtual? Ce vizionezi? Cum alegi promisiunilor lui Dumnezeu. Cineva spunea că răbdare înseamnă să
să îți petreci timpul? Sunt multe persoane care nu suportă înțelegi că iarba nu crește mai repede dacă tragi de ea. Poate și tu ai
să fie singure. Lucrul acest este normal în anumite limite anumite promisiuni din partea lui Dumnezeu în dreptul tău. Nu fi
și parametri. Dar există o fugă de singurătate în mulțimea nerăbdător, fiecare promisiune are o vreme a împlinirii. Poate ești
prietenilor, în gălăgia difuzoarelor, în aglomerația nerăbdător să ai permis de conducere sau poate ești nerăbdătoare să te
rețelelor de socializare. De obicei, când Dumnezeu a măriți, te rog nu te grăbi, nu fă alegeri greșite, în pripă. Ai răbdare! Nu da
vorbit special unei persoane, i-a vorbit în singurătate. Poți repede un răspuns celui care te-a jignit. Ai răbdare! Nu ridica mâna până
vedea aceasta în cazul lui Avraam, Iacov, Moise, Samuel și nu s-a terminat de pus întrebarea, s-ar putea să te faci de râs. Ai răbdare!
alții. Dumnezeu vrea să te întâlnească în singurătate. Fă-ți Ai răbdare cu cei din jurul tău, cu frații mai mici sau cu părinții care învață
timp pentru El! Petrece timp citind, meditând, rugându‑te! mai greu aspecte ce țin de tehnologie. Dacă tatăl tău îți cere puțin ajutor
Promovează cu bine materia singurătății! la telefon, explică-i cu răbdare, adu-ți aminte că și el a avut răbdare cu
tine până ai învățat să mergi, să vorbești sau să mănânci singur!
Materia Blândețe În concluzie, școala lui Dumnezeu îți formează caracterul,
Moise nu a fost un om blând. În tinerețea lui a fost identitatea și îți asigură o traiectorie sigură în planul lui Dumnezeu
în stare să omoare un egiptean pentru că asuprea pe un pentru viața ta. Învață cât poți de bine la școala online, dar străduiește‑te
evreu. Aceasta ne arată că era un om cu un temperament să promovezi toate materiile la care Dumnezeu te testeză! Succes! Să
mai ,,aprins”. Dar în lunga perioadă din pustie, printre ne vedem la premiere, sunt premii pentru toți! (2 Timotei 4:8)
oile socrului săi Ietro, Moise a învățat blândețea. Poate
Sergiu Culda

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 3
 Lecția biblică pentru cei mici
„Învățăturile Tale sunt minunate...” Psalmul 119:129

Răutatea fraților lui

I O S I F
– Iosif, vino, te rog! strigă bătrânul tată pe fiul pe care-l sălbatică și vom vedea noi ce se va alege de visurile lui.
iubea atât de mult. Tonul vocii sale trăda o nerăbdare aparte, Ruben, fratele cel mare, a auzit vorbele lor și se gândea
ce îl caracteriza doar atunci când avea un plan ce trebuia dus cum să-l scoată din mâinile lor.
la îndeplinire fără nicio zăbavă. De îndată ce auzi chemarea – Să nu-i luăm viața! intervenise el și propuse să fie
tatălui, Iosif îi și apăru înainte: aruncat într-una din gropile din apropiere. Spunea aceasta cu
– Tată, m-ai chemat? gând să îl salveze și să îl aducă înapoi teafăr tatălui său.
– Da, fiule! răspunse tata. Frații tăi sunt cu oile la Sihem. Înverșunați, frații îi smulseseră haina pestriță și l-au
Vino, căci vreau să te trimit la ei. aruncat într-o groapă goală. Apoi au șezut pentru a servi
– Iată-mă, sunt gata! spuse tânărul legându-și haina cea masa. Deodată, la orizont, apăru o ceată de ismaeliți ce aveau
pestriță primită de curând de la tatăl său. cămilele încărcate cu tot felul de bunuri. Ei se îndreptau spre
Tatăl a mai adăugat: Egipt. Iuda, unul dintre frați, veni cu o idee:
– Du-te, rogu-te, și vezi dacă frații tăi sunt sănătoși și – Ce vom câștiga dacă ucidem pe fratele nostru? Haidem
dacă oile sunt bine și adu-mi vești! să îl vindem ismaeliților și să nu punem mâna pe el, căci este
După ce și-a luat rămas bun, Iosif a pornit la drum. El fratele nostru, se argumentă el.
trebuia să îi găsească pe frații lui mai mari. Ei bine, nu era o Așadar, la trecerea negustorilor ismaeliți, au scos pe Iosif
misiune chiar atât de plăcută, fiindcă frații lui nu prea îl aveau din groapă și l-au vândut acestora pe 20 de sicli de arginți.
la inimă. De fapt, ei chiar îl urau cu totul. Nu că el ar fi meritat Aceștia au dus pe Iosif ca sclav în Egipt.
aceasta, dar nu îl sufereau deloc din mai multe motive. Întâi, Ruben s-a întors la groapă, dar iată că Iosif nu mai era acolo.
era fiul preferat al tatălui, odorul de care cu greu se dezlipea Și-a rupt hainele de supărare, s-a întors spre frații lui și a zis:
atunci când îl trimitea cu vreo sarcină. Apoi, tata îi croise chiar – Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu? se întrebă el
și o haină nouă, pestriță, atât de frumoasă încât le stârnise plin de spaimă.
invidia celorlalți frați. Pe deasupra, el era fiul ce îl informa pe Au luat haina lui Iosif, au înmuiat-o în sângele unui țap și
tatăl de vorbele urâte pe care le rosteau ceilalți. au trimis-o astfel tatălui lor, transmițându-i:
Pe lângă toate acestea visele pe care le-a primit au avut – Iată ce-am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.
un efect devastator în atitudinea fraților față de Iosif. Într-unul Iacov, tatăl lui Iosif, a cunoscut-o și a zis:
din vise se făcea că erau cu toții la legatul snopilor, în mijlocul – Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a
câmpului. Snopul lui Iosif se ridicase și rămase în picioare pe mâncat! Da, Iosif a fost sfâșiat!
când snopii celorlalți frați l-au înconjurat și s-au aruncat cu Plin de amărăciune, și-a rupt hainele, și-a pus
fața la pământ înaintea lui. Când au auzit visul, frații săi l-au un sac pe coapse și a jelit multă vreme pe fiul său. Fiii
batjocorit, punând la îndoială însemnătatea lui și astfel și-au și fiicele lui au veni să îl mângâie, dar el nu voia să
lăsat inimile cuprinse de ură. primească nicio mângâiere, ci se tânguia, zicând:
Relatându-le cel de-al doilea vis, până și tatăl îl mustrase
neîncrezător. În vis se făcea că soarele, luna și unsprezece stele se
aruncau cu fața la pământ înaintea lui. Cu siguranță era un vis de
necrezut. Cine putea ști ce însemnătate o fi având cu adevărat?
Probabil că, în timp ce se apropia tot mai mult de frații săi,
pe Iosif îl cuprindeau emoțiile. Totuși, tatăl său îi încredințase o
misiune pe care nu-și putea permite să nu o ducă la îndeplinire.
Așadar, ajuns la Sihem, a început să caute pe frații lui. Rătăcind pe
niște câmpuri, a fost întâlnit de un om care l-a întrebat ce caută.
– Caut pe frații mei, a răspuns Iosif. Spune-mi, te rog,
unde pasc ei oile? întrebă el cu politețe.
– Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând că merg la
Dotan, răspunse cu sinceritate străinul.
Astfel, Iosif a plecat la Dotan, unde i-a și găsit. Frații lui
l-au zărit de departe, însă, în loc să-l primească cu bucurie, au
plănuit cum să scape pentru totdeauna de el.
– Iată că vine făuritorul de vise! spuse batjocoritor unul
din frați.
– Haidem să îl omorâm și să îl aruncăm într-una din
aceste gropi, spuse un altul. Vom spune că l-a mâncat o fiară

4 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Versetul de memorat pentru cei mici
„Strâng Cuvântul Tău în inima mea...” Psalmul 119:11a

ASCULTĂTOR
de tatăl său
„Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept. «Să cinstești pe tatăl tău
și pe mama ta» - este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință - «ca să fii fericit și să
trăiești multă vreme pe pământ».” (Efeseni 6:1-3)

Nu-i așa, copii, că ne bucurăm mult când părinții ne promit că ne vor oferi un
anumit lucru? Cu siguranță că ne străduim să împlinim în întregime cerințele lor
pentru a primi cu bucurie ceea ce ne-a fost făgăduit. Știm că tot ce a spus tata sau
mama, ei vor aduce la îndeplinire pentru că nu le place să mintă sau să înșele, deși
uneori, pentru că sunt oameni, s-ar putea să nu reușească să îndeplinească pe deplin
fiecare promisiune ce au rostit-o.
De data aceasta vreau să privim spre o promisiune ce a făcut-o chiar Dumnezeu
„care nu poate să mintă” (Tit 1:2b). Ca orice părinte, are unele cerințe pe care, dacă le
împlinim, El promite că ne va binecuvânta, și o va face! Este simplu: „Să cinstești pe
tatăl tău și pe mama ta.” (Efeseni 6:2a). Spune Biblia că e drept să asculți și în același
timp să îți cinstești părinții. Ei au muncit mult ca noi să avem cele necesare și s-au
sacrificat mult pentru ca noi să fim fericiți. Ar fi normal ca noi, copiii, să le dăm tot respectul de care sunt vrednici și,
pentru întregirea bucuriei, să îi ascultăm în toate cele bune. Dumnezeu are multe porunci în Biblie. Dar pentru că
aceasta se adresează în mod special copiilor, „este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință” (Efeseni 6:2b). Dumnezeu
poruncește oamenilor să facă multe lucruri pe care ei trebuie să le facă iar noi ascultăm și împlinim pentru că Cel ce a
dat porunca este Dumnezeu, nu pentru a primi ceva în schimb. Dar, iată că de data aceasta, noi putem beneficia de
unele făgăduințe din partea lui Dumnezeu dacă ascultăm de părinții noștri.
„Ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ” este minunata făgăduință rostită de Dumnezeu! Ascultarea
ta de părinți și cinstea ce le-o oferi îți va aduce fericire și viață lungă! Știm cu toții că Iosif, despre care ne vorbește
Biblia în Geneza, a fost ascultător de tatăl său și chiar când i-a cerut să meargă la frații lui, care nu îl iubeau, Iosif a fost
gata să meargă oriunde îl trimitea tata. Cred că Iosif știa că ascultarea de părinți îi va aduce fericire și viață lungă, deși,
când a ajuns la ei, frații lui au avut un comportament la care Iosif poate nu se aștepta, știind că el a ascultat întocmai
de porunca tatălui lor. Dar fericirea promisă de Dumnezeu o va primi copilul ce ascultă de părinți, indiferent ce are de
întâmpinat pe drum! Poate nu i-a fost ușor să vadă că este vândut de frații lui, dar gândul la faptul că a ascultat de tatăl
său cred că i-a adus pace.
Ca model suprem Îl avem pe Domnul Isus, Copilul ce a ascultat de Tatăl Său în toate. „Când a fost chinuit și asuprit,
n-a deschis gura deloc...” (Isaia 53:7a) pentru că știa că prin aceasta este ascultător de Tatăl Său. Chiar dacă drumul
spre fericirea făgăduită a trecut și pe la cruce, El a decis să rămână „ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce”
(Filipeni2:8b), iar „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea...” (Evrei 12:2). „Dar, după ce Își va da viața ca
jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile...” (Isaia 53:10). Iată, dar, că bucuria Celui ce a suferit
crucea era ca noi să Îi urmăm exemplul. Dacă vrei să fii fericit și să trăiești multe zile, indiferent cât de greu ți se pare,
privește la „Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus” (Evrei 12:2a) și ascultând în Domnul de părinții tăi,
vei ajunge cu adevărat fericit alături de Cel ce L-ai ales ca model în umblarea ta.

Șindilar Alina

– Plângând mă voi coborî în Locuința morților!

Madianiții, însă, l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, ce era căpetenia străjerilor.
Dragi copii, în această povestire am putut observa răutatea din inimile fraților lui Iosif și faptele lor rele. Iosif a
rămas credincios lui Dumnezeu în ciuda răutăților fraților lui și a greutăților pe care le-a îndurat. Cum au fost răsplătiți
frații lui Iosif pentru purtarea lor? Vom vedea în articolul din revista următoare. Cum a fost răsplătit Iosif pentru
ascultarea și credincioșia Sa? Vom afla și aceasta în numărul următor.
Claudia Ursu

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 5
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi.” Isaia 34:16a

Sfârșituri
Recunoașteți personajul/personajele în funcție de sfârșitul pe care l-a/l-au avut:

A/Au sfârșit…
1. ____________________ pe câmp;
2. ____________________ împreună cu dușmanii;
3. ____________________ într-o țară străină;
4. ____________________ lovit de o piatră;
5. ____________________ în timpul somnului;
6. ____________________ după o bătrânețe fericită;
7. ____________________ ca martir;
8. ____________________ între tindă și altar;
9. ____________________ fără să lase părere de rău în urmă;
10. ____________________ lăsând părere de rău în urmă;
11. ____________________ ucis de leu;
12. ____________________ în luptă;
13. ____________________ copil mic fiind;
14. ____________________ rușinos;
15. ____________________ răstigniți.

MEDITAȚIE:
Pe parcursul vieții sunt anumite etape care, la un moment dat, se sfârșesc. Iată câteva dintre ele:
copilăria, clasele primare, adolescența, ziua de ieri, ziua de azi și puteți să numiți voi alte etape.
Gândindu-te la etapele care s-au încheiat deja în viața ta, poți să te evaluezi punându-ți următoarele
întrebări: Ce Și-a notat Dumnezeu referitor la etapele încheiate? Ce-și amintesc cei cu care ne-am intersectat?
Haideți să nu rămânem împotmoliți în vreo experiență negativă despre care, poate, nu ai vrea
să ți se amintească. Să fim oameni ai prezentului, iar azi, acum, aici să facem ceva pentru îmbunătățirea
prezentului și a viitorului: „Noi (să) mergem din putere în putere!” (Psalmul 84:7a)
Poate te va ajuta următoarea aplicație practică:

APLICAȚIE PRACTICĂ:
Notează:
a) Trei lucruri care ai vrea să se spună despre tine;
b) Trei lucruri care nu ai vrea să ți se amintească;
c) Trei lucruri pe care nu le-ai făcut, dar ți-ar fi plăcut să ai parte de ele și totuși încă le poți face.
(Cum ar fi să începi de azi?)

Denisa Vișovan

6 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi.” Isaia 34:16a

Roadele Duhului Sfânt

Recunoaște fiecare roadă a Duhului Sfânt și pentru fiecare în parte găsește un
tablou biblic în care este evidentă manifestarea ei:

1. Un răspuns de îl dorești 2. Să nu te părăsească,

Te ajută să aștepți. Ea în tine să rodească.

3. Pentru o minte sănătoasă 4. Și-o mânie o oprești

Ea să-ți fie a ta aleasă. De în viață ți-o dorești.

5. Dacă toate se vor sfârși 6. Chiar de-ți place și-ai dori,

Ea-ntotdeauna va dăinui. De nu e bun, te va opri.

7. Tot mai bună este ea 8. Fă-o să rodească bine

De-i prezentă-n viața ta; Cel sărman o vrea în tine,
Și verdețuri de tu ai Să o vadă, să o guste
Lipsa cărnii nu e bai. Și Domnul să nu te mustre.

9. Grijă mare s-o avem,

La necaz să n-o pierdem.

Aplicații practice:
1. Retrage-te în liniște, ia o coală de hârtie și notează momente concrete în care recunoști personal
că ai fi putut să lași ca roada Duhului Sfânt să se manifeste prin comportamentul tău, dar, totuși, nu ai
făcut-o. Ai identificat vreunul din aceste momente? Sigur ai găsit cel puțin unul. Acest exercițiu poate ne
va face mai conștienți și mai responsabili pentru fiecare atitudine. Dumnezeu să ne ajute!
2. Gândește-te la cineva care nu este în lista persoanelor preferate. Notează ceva bun despre ea, un
moment în care ai văzut o roadă a Duhului Sfânt prezentă în comportamentul acelei persoane. Notează și
apreciază. Sigur vei găsi ceva bun.
„Toți să fiți cu aceleași gânduri, simțind cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți.” (1 Petru 3:8)

Denisa Vișovan

(continuarea din pagina 2)

Înțelepciunea lui Iisus Sirah, capitolul XXI

19. Piedică la picioare [este] învățătura pentru un om fără minte și ca niște cătușe la mâna dreaptă.
20. Când râde, prostul își ridică glasul, pe când omul isteț abia zâmbește tăcut.
21. Ca o podoabă de aur este învățătura pentru cel chibzuit și ca o brățară pe brațul lui drept.
22. Prostul se grăbește să pună piciorul în casă, dar omul încercat se înfățișează cu sfială.
23. Încă de la ușă, neghiobul privește de jur împrejur prin casă, pe când omul binecuvântat va rămâne afară
24. Ascultatul la ușă e proastă creștere, pe când un om cuminte s-ar simți copleșit de rușine.
25. Buzele palavragiilor rostesc vrute și nevrute, cuvintele oamenilor chibzuiți sunt însă bine cumpănite.
26. În gura proștilor [se află] inima lor pe când în inima înțelepților [se află] gura lor.
27. Când un nelegiuit îl blestemă pe Satana el își blestemă propriul suflet.
28. Își pângărește propriul suflet cel care bârfește și se va face urât de cei din jur.

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 7
 Copilăria
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6

Daniela
partea a XXV-a

Zorii dimineții izbucneau în cântece de bucurie, prin

ciripitul păsărelelor de pe crengile pomului, ce ajungeau până
la fereastra etajului întâi. Totuși, pe hol se auzi un plânset
de copil. Daniela deschise ușa și o văzu pe Lăcrimioara cu o
periuță de dinți în mână și cu lacrimi șiroindu-i pe față. Tatăl ei
se străduia să o liniștească.
- Ți-am spus, tata, mi-e frică! Nu vreau să merg la dentist!
Mai bine rabd durerea de la măseaua cariată!


Tatăl îi spuse:
- Spală-te pe dinți, apoi vei merge cu tata la o plimbare Ziua examenului
cu mașina în oraș!
Lăcrimioara se liniști și merse să-și termine de periat dinții.
Daniela îi zâmbi încurajator și se gândi că, dacă ar avea de ales
între examen și dentist, ar alege cea de-a doua variantă. Totuși
își aduse aminte că în dimineața aceea avea să se prezinte
mai întâi la vizita medicală, așa că trebuia să accepte ambele
variante. Daniela se hotărî să postească în dimineața aceea și să
Daniela se grăbi cu îmbrăcatul, bucuroasă că nu leșinase
nu mănânce sau să bea apă, până se va întoarce de la examen.
de emoție. Era adevărat că mai leșina din când în când, atunci
Salută politicos și plecă spre autobuz. Stația era aproape, așa că
când era prea cald sau dacă vedea sânge, însă poate că era
urmări autobuzul cu plăcuța „Stația Salvare”.
o greșeală să spună că „e cardiacă”. Nu, acesta nu era un
Era o dimineață caldă și parcă la oraș oamenii sunt foarte
diagnostic sigur, ci unul probabil.
matinali, grăbindu-se spre serviciu sau cumpărături, sau
La Limba și Literatura Română primul subiect a fost
chiar erau dornici să facă mișcare. Numără stațiile de oprire
poezia „Patria”. Daniela își amintea că era prima poezie din
a autobuzului și în cea de-a treia coborî. Pe partea stângă a
manual și că avea doar cinci strofe, dar conținutul... Fișa de
străzii, în spatele Spitalului Județean, era clădirea liceului cu
informații din creierul ei era goală. Ca să nu intre în panică, a
două etaje. Curtea liceului era deja plină cu o mulțime de elevi,
lucrat tot ce avea siguranță că știe. La matematică, doar partea
îmbrăcați în uniforme cu emblema școlii de unde veneau. „Va
din subiectul de geometrie a fost sigură că a lucrat-o bine, iar
fi concurență mare!” gândi Daniela.
la algebră, nu era sigură pe rezultate.
Fetele au fost chemate într-o sală mare, la primul etaj.
„O, Doamne, nu trebuie neapărat să fiu pe primul loc, dar
Aici trebuia să se dezbrace de la mijloc în sus. Se măsura
dă-mi-l măcar pe ultimul!” se ruga Daniela Tatălui ceresc.
greutatea, înălțimea, apoi doi medici ascultau plămânii și
Rezultatele aveau să apară în cursul săptămânii ce va
inima. Când îi veni rândul, Daniela își simți obrajii de parcă i-au
urma. Daniela respiră ușurată oarecum, că examenul trecuse.
luat foc. Se simțea stânjenită, căci niciodată nu a fost nevoită
În după-amiaza aceea avea să sosească mama, pentru a merge
să fie dezbrăcată și examinată. Medicii se simțeau în apele lor,
împreună spre casă. Avea tren la ora 2000, așa că buna ei mamă
de parcă examinau niște creioane colorate, iar acum era rândul
s-a gândit să călătorească cu ea. Dar ce minune! Mama ajunse
ei, creionul de culoare roșie. Medicul care i-a ascultat inima,
înaintea ei la apartamentul Silviei.
spuse ceva celuilalt, apoi o examinară pe rând, ascultându-i
- Daniela, m-am gândit că dacă tot mai aveți timp până
bătăile inimii.
la trenul de seară, să veniți cu mine la părinții mei. Ei locuiesc
- Ești cardiacă, fetițo! Inima ta este bolnavă, tu nu ai voie
la 15 kilometri de Suceava, în comuna Pătrăuți.
să intri în examen.
Mama Oltenița, care avea doar o dată pe an trei
Daniela simți că îi pleznesc tâmplele, totuși medicul mai
săptămâni de concediu, primi cu bucurie invitația. Silvia puse
milos spuse:
în plasă niște bunătăți, să le ducă părinților și o luă și pe fiica ei,
- Las-o să treacă de proba medicală, apoi, cum îi va fi norocul!

8 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6
Lăcrimioara. Fetița se lipi de rochia Danielei ca o bombonică
dulce și îi spuse:
- S-au copt cireșele la bunica și vom avea voie să culegem.
Sunt așa de mari și roșii... spuse ea și desenă în aer cu degetul
arătător o cireașă.
- Lăcrimioara, cireașa desenată de tine e uriașă! Este
suficient o singură cireașă să îți umple burtica.
Lăcrimioara râse. Autobuzul părăsi orașul cu aglomerația
lui, iar acum drumul era străjuit de o parte și de alta de un
câmp, frumos cultivat cu cartofi, sfeclă de zahăr, lanuri de grâu
și porumb. Oamenii prășeau culturile sub cerul de vară.
Când autobuzul părăsi strada principală și viră la dreapta,
peisajul era total schimbat. Pe ambele părți ale drumului
asfaltat erau case frumoase, de oameni gospodari. La a doua
stație din comuna Pătrăuți trebuiau să coboare. Acolo, la
câțiva metri de stație, locuiau părinții Silviei.
Tatăl ei, Vasile, le întâmpină, căci tocmai se plimba pe
aleea străjuită cu trandafiri de toate culorile. „Ce mireasmă!”
se bucură Daniela. După ce domnul Vasile își sărută fiica și
nepoata, mama Oltenița explică faptul că au însoțit-o pe
Silvia într-o scurtă vizită și că au dorit mult să vadă și zona de
câmpie.
- Sunteți binevenite! spuse tatăl Silviei, apoi, privind-o pe
Daniela din cap până la sandale, spuse cu bucurie:
- Da! Fetița aceasta va fi nora mea!
Silvia, știind că tatăl ei este un om vesel și care mai obișnuia
să glumească, o atenționă pe mama Oltenița că, de fapt, nu
trebuia să fie cu supărare că tatăl ei își dorește o așa noră.
- Liviu, fratele meu, are
douăzeci și șase de ani și nu este
căsătorit, iar tata își dorește o
noră, însă Daniela trebuie să mai
crească.
Au râs cu toții. Mama
Silviei deschise ușa primitoare.
Era o femeie gospodină, tocmai
pregătea niște gogoși, iar
mireasma lor străbătu prin ușa
deschisă.
Lăcrimioara își îmbrățișă
bunica cu dragoste, și-i ceru voie
să meargă în grădină, la cireșe.
- Bunicuțo, poate veni
și Daniela cu mine? Știi matale,
acolo unde locuiește ea, cireșele
cresc la aprozar și ea nu a avut
parte vreodată să vadă un pom
adevărat cu cireșe.
- Bine, Lăcrimioara, m-ai convins. Poți merge, căci în
grădină la cules cireșe este și unchiul tău, Liviu. Voi, oricum, nu
puteți să urcați în cireș.
Daniela călcă pe urmele Lăcrimioarei, pe cărarea ce
ducea printre straturile cu ceapă și usturoi, frumos plivite de
buruieni, să ajungă la mult râvnitul cireș. Pomul, cu tulpina-i
groasă și crengile frunzoase, era, într-adevăr, un pom roditor
în mijlocul grădinii.
- Unchiule, te-am prins! Ești tocmai „hoțul la cireșe”,
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Copilăria
spuse Lăcrimioara, fericită că deja
unchiul îi apleca o creangă încărcată de
cireșe. Daniela era foarte entuziasmată
de pomul roditor și pentru o clipă își
imagină grădina Edenului, dar, din fericire,
acesta nu era un pom interzis, așa că se putea
bucura de rodul lui.
- Am înțeles că a venit și Silvia! Mă duc să duc din cireșele
culese și mamei tale, Oltenița, spuse unchiul Liviu.
- Ce belșug de cireșe are bunica ta, Lăcrimioara! E o adevărată
binecuvântare să ai o asemena bunică, dar și un asemenea cireș
roditor! spuse Daniela, ușurată că unchiul Lăcrimioarei plecase,
iar ele au rămas singure să se ospăteze în voie.
Niște grauri certăreți ciupeau din cireșele din vârful
pomului, fără să le pese de prezența fetelor. Daniela se aburcă
pe tulpina pomului, își făcu vânt spre crengile groase și reuși
să escaladeze tulpina, spre primele crengi groase ce formau
coroana pomului.
- Așa, acum cred că am cucerit întreg cireșul, dar la fel
ca Nică din poveste, nu mă voi alege cu nimic dacă nu mă voi
hotărî cum să depozitez cireșele culese. Dar unde oare să le
pun?
Daniela privea încurcată. Se așeză pe o creangă. Cu o
mână se ținea, să nu-și piardă echilibrul, iar cealaltă, făcută
căuș, adăpostea cireșe coapte, aromate și dulci. Lăcrimioara își
făcuse cercei din ciorchini de cireșe la urechi și era în culmea
fericirii. Daniela își trase bluzița albă și strânse în palmă
marginile ei, până rezultă un mic săculeț unde putea culege
suficiente cireșe, să-i ducă și surorii ei, Lili.
- De ce culegi cireșe și le pui în poală? o întrebă mirată
Lăcrimioara.
- Pentru că nu am buzunare, nici măcar o pungă de hârtie
sau plastic.
- Ha, ha! O să primești bătaie de la mama ta, că o să-ți
pătezi bluza! o amenință Lăcrimioara cu îngrijorarea copilului
ce se temea de bătaie.
- Mama mea nu m-a bătut niciodată, Lăcrimioara, dar e
drept că nu am mai cules niciodată cireșe în modul acesta.
Silvia veni în grădină pentru a le anunța că timpul de
vizită s-a terminat. Daniela sări din pom, iar Lăcrimioara se
strădui să rupă repede niște frunze.
- Tu mănânci și frunzele de la cireș, Lăcrimioara?
- O, nu! Acestea nu sunt frunze, sunt bani! Adică eu
folosesc aceste frunze când mă joc cu surioara mea „de-a
magazinul”. Atunci fac cumpărături cu frunze.
„Ce copil simpatic!”, gândi Daniela, grăbindu-se spre
casă. Mama o aștepta în curte și admira florile, niște gherghine
galbene și roșii, cu floarea bătută.
Liviu tăia cu un cuțit trandafiri albi și roșii, făcând un
buchet uriaș. Daniela slobozi strânsoarea bluzei în plasa mamei
și încerca să-și îndepărteze petele de pe bluză, dar fără rezultatul
dorit. Deodată, buchetul uriaș de trandafiri se opri în fața ei.
- Am învelit cozile trandafirilor cu hârtie albă, ca să nu te
înțepi în spinii lor, la mâini! spuse Liviu, mulțumit de ispravă.
(continuarea în pagina următoare)
9
 Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b
(continuare din pagina 9)
Daniela
- Mulțumesc! Mulțumesc mult de tot! se intimidă
Daniela, roșie ca și cireșele culese de curând.
Fața lui Liviu se posomorî dintr-o dată. Oare cu
ce-l supărase? Daniela încercă să țină buchetul cât mai
bine cu putință.
- Daniela, te rog doar să îl duci surorii tale, Lili, din
partea mea!
„O, Doamne! Oare cum a îndrăznit să creadă că
buchetul îi aparține?” Daniela se simți încurcată, dar
spuse repede:
- Sunt onorată să fac asta pentru tine! De fapt,
iubește mult trandafirii... cred că sora mea Lili se va
bucura nespus...
Daniela simți ușurare la sosirea autobuzului.
Aceasta era salvarea ei din încurcătură. Mulțumi pentru
ospitalitate și urcă în autobuz, să poată ocupa un
loc. Mama se așeză lângă ea, admirând buchetul de
trandafiri.
- Sunt pentru Lili! îi șopti Daniela.
- E normal să fie așa, Daniela! Doar este sora ta mai
mare.
Daniela dădu din cap, în semn de aprobare
și se hotărî să nu-i spună nimic mamei cu privire la
vocea pe care o auzise la urechea ei, atunci când s-a
întâlnit pentru prima dată cu Liviu. Lăcrimioara scoase
mânuțele pe geamul întredeschis al autobuzului, să le
facă „La revedere!” bunicilor, ce le petreceau cu privirea
de la poartă. Bunicii își fluturau mâinile, zâmbind cu
dragoste. Autobuzul prinse viteză și curenții de aer
smulseră smocul de frunze din mâinile Lăcrimioarei.
- S-au duuus! S-au dus toți banii! Mi i-a luat vântul!
Nu poate opri?
Călătorii din apropiere, care văzuseră cum au
zburat frunzele de cireș, au râs amuzați. Lăcrimioara își
ascunse capul sub brațul mamei ei. Desigur, oamenii
mari nu prea înțeleg necazurile celor mici.
Călătoria spre casă i se păru mai lungă Danielei.
Se înnoptase și nu mai avea nimic de privit pe fereastra
trenului, doar niștre umbre stranii, defilând în noapte.
La coborâre în gara Iacobeni, Daniela sorbi aerul
curat de munte, aer fără arome de cireșe coapte, dar
era acasă! „Casă, dulce casă!”, murmură Daniela cu
mulțumire. Sora ei, Lili, s-a bucurat de flori, dar nu și de
cel ce i le dăruise. În toată casa nu a găsit o vază atât de
mare pentru a le pune pe toate, așa că puse apă într-o
găleată de plastic și se duse la culcare, mulțumită că a
făcut tot ce aparținea de domeniul ei.
Draga Ujeniuc
10 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
Păcatele copilăriei
B – Batjocura
În acest număr al revistei ne vom opri atenția asupra unui
păcat practicat încă din fragedă pruncie, și anume batjocura. Deși
poate fi trecut pe o listă a păcatelor cultivate cu precădere în perioada
copilăriei, rămânem surprinși când citim pe paginile Scripturilor că
Domnul Isus Hristos a fost batjocorit de preoții cei mai de seamă, de
cărturari și chiar de bătrâni (Matei 27:41). Acest fapt ar trebui să ne
determine să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne descotorosi
de acestă urâtă nelegiuire.
Cel care batjocorește este o persoană care își bate joc de semenii
săi. Batjocura se manifestă prin fețe disprețuitoare, prin răutăți, prin a lua
în derâdere un sfat înțelept, prin a râde de o altă persoană, prin porecle
tendențioase etc. Odată ce identificăm aceste fapte în viața noastră,
trebuie să ne luăm angajamentul să nu le mai repetăm și să îl rugăm
pe Domnul Isus Hristos să ne elibereze de aceste legături străine. Biblia
vorbește despre o anumită pedeapsă care le va fi administrată celor
batjocoritori. Iată ce spune înțeleptul Solomon în cartea Proverbele
19:29: „Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori...”.
Cu siguranță vă amintiți de acei 42 de copii care și-au bătut joc de
omul lui Dumnezeu, Elisei. Cazul este consemnat în cartea 2 Împărați
2:23-25. Ei au strigat cu glas tare, în unanimitate: „Suie-te, pleșuvule! Suie-
te, pleșuvule!”, fără să țină cont de avertismentul biblic că „pedepsele sunt
pregătite pentru batjocoritori”. Pedeapsa a venit neîntârziat și a fost una
foarte dureroasă. Nu putem să știm dacă copiii aceia au murit, dar cu
siguranță a fost un mare necaz în familiile lor.
Văzând aceste rezultate, trebuie să învățăm două adevăruri.
Primul este că pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori. Al doilea
adevăr este că pedepsele pot fi administrate imediat ce fapta a fost
înfăptuită sau cu o anumită întârziere. Acestă întârziere trebuie să o
înțelegem ca pe o vreme ce ne este dată cu scopul de a ne corecta.
„Dar, pentru că mânia Lui nu pedepsește încă, nu înseamnă că puțin
Îi pasă de nelegiuire.” (Iov 35:15) Atunci când
ne simțim îndemnați să batjocorim pe
cei în vârstă, pe părinții sau pe frații
noștri, să ne reamintim aceste două
adevăruri. Iar dacă astăzi ne simțim
vinovați în cugetele noastre, să ne
mărturisim Domnului Isus Hristos,
care ne garantează o iertare deplină.
(1 Ioan 1:9)
Sebastian Pleșcan
 Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b

Ghid pentru
școala online!

1. Folosește pe cât posibil un laptop pentru orele pe Zoom

sau Google Classroom, în loc de telefon sau tabletă. Un
deconectezi pentru a asigura creierului tău un timp necesar
pentru recreere.

9.
ecran mai mare te va ajuta să te concentrezi mai ușor. În plus,
Propune-ți cu fermitate să nu deschizi și să nu urmărești
nu vei fi distras de posibilele mesaje sau notificări de pe telefon.
nicio imagine sau videoclip cu conținut imoral și păcătos.

2. Retrage-te într-un loc liniștit în măsura în care este posibil;

aceasta îți va permite să urmărești ora neîntrerupt.
Asigură-te că frații tăi mai mici sau celelalte persoane din casă
10. Roagă un frate mai mare sau un părinte să te
supravegheze în administrarea timpului petrecut online.
Știu că mereu vei fi ispitit să pierzi timp cu lucruri nefolositoare,
știu că ești într-o oră online.
de aceea îți recomand să dai socoteală cuiva de felul cum ți-ai

3. Nu deschide alte aplicații sau ferestre în timpul orelor petrecut timpul zilnic online.

11.
decât cele recomandate de profesori. Știu că este tentant
Folosește timpul minim necesar pentru a-ți finaliza
să urmărești altceva dar te invit să lupți cu tine însuți.
proiectele sau temele care le ai de făcut online. Fii

4. Expunerea pentru multe ore în fața ecranului poate avea

efecte negative asupra văzului tău, de aceea îți recomand
disciplinat și achită-te mai întâi de obligațiile față de școală, nu
îți permite să pierzi timp.

12.
să setezi luminozitatea ecranului la minimul care îți este necesar
Evită jocurile online, cele în rețea. Acestea îți vor fura
în așa fel încât să nu fie o lumină prea puternică pentru ochi.
mult timp și energie. Adesea prin aceste jocuri sunt

5. Încearcă să stai la birou sau masă, într-o poziție cât mai

sănătoasă pentru corpul tău! Ferește-te să stai tolănit
în pat sau pe un fotoliu. O poziție corectă te va ajuta să te
promovate idei oculte, vrăjitoria, violența și o competitivitate
nesănătoasă. Evită-le, te rog în Numele Domnului! Iar dacă ești
deja implicat în ele, încearcă să renunți și cere ajutor.

13.
concentrezi mai bine.
Evită să îți creezi conturi pe rețelele de socializare

6. În pauzele pe care le ai între ore, închide ecranul

laptopului, PC-ului, al tabletei sau telefonului și fă exerciții
fizice pentru 5 minute. Acele exerciții ,,banale” de la educație
fizică îți vor pune sângele în mișcare și te vor revitaliza pentru
următoarea oră. De asemenea, vei evita durerea de spate sau
nefolositoare (Facebook, Instagram, TikTok), iar dacă
ai cont pe aceste rețele, fă o analiză sinceră: ai rămas cu ceva
bun și folositor în ultimul timp de pe aceste rețele? Dacă te
simți dependent și dorești să scapi din prinsoarea aceasta, cere
ajutor unui părinte sau unui frate de încredere.

14.
alte dureri musculare.
Evită site-urile de știri, sport sau pe cele ale căror

7. Dacă ai anumite materiale de lecturat sau anumite exerciții

de făcut, îți recomand pe cât posibil să le printezi și să le
faci în format fizic, pentru a evita un timp suplimentar petrecut
reclame îți apar involuntar la deschiderea unor aplicații.
Păstrează-ți o conștiință curată, este perna cea mai moale pe
care te poți culca în fiecare seară.

15.
în mediul virtual.
Roagă-te ca Dumnezeu să te păzească de orice cădere

8. După terminarea orelor online, nu mai petrece timp pe

dispozitivul pe care ai urmărit acele ore, încearcă să te
și nu lupta singur în zonele unde ești vulnerabil, ci cere
ajutorul unei persoane mature spiritual!
Sergiu Culda
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 11
 Bunele maniere
„...pentru căpătarea învățăturilor de bun simț, de dreptate, de judecată și de nepărtinire.”
Proverbe 1:3

GENEROZITATEA
„Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea
înțelepciunii.” Iacov 3:13

Într-o zi, o mămică îi dădu băiețelului, înainte de a pleca la biserică, doi bănuți. I-a
spus: „Unul îl vei da la colecta bisericii, celălalt îl poți folosi ca să îți cumperi bomboane.” Pe
drum, în timp ce băiețelul se tot juca cu bănuții, unul dintre ei i-a căzut... s-a rostogolit... și
dus a fost. L-a tot căutat, dar degeaba, nu l-a mai găsit. Atunci, ridicând din umeri, a spus:
„Doamne Isuse, acum ce să fac? Bănuțul Tău s-a dus!”
Ei bine, câți dintre noi nu procedăm asemenea băiețelului din povestioara relatată
mai sus? Încă de când venim pe pământ, ni se oferă o mulțime de lucruri, precum: mâncare,
apă, haine, jucării, protecție și multe altele însă, crescând, descoperim faptul că viața nu se
rezumă doar la „a primi”, ci are un scop mult mai măreț, acela de „a dărui”.

Ce este generozitatea și dărnicia?

A fi generos înseamnă, printre altele, a fi darnic. Dărnicia este actul prin care cineva,
motivat de iubire și ascultare de Dumnezeu, oferă cuiva un dar sau alte bunuri materiale.
Prin gestul acesta se dorește atât slăvirea lui Dumnezeu cât și împlinirea nevoilor oamenilor.
Generozitatea se învață. Pentru a fi generos, e necesar să ne educăm în privința
aceasta. Nu este o trăsătură de caracter cu care ne naștem. Dimpotrivă, oamenii se nasc
cu o fire păcătoasă, individualistă și egoistă. Astfel, omul crede că totul i se cuvine, iar
interesele proprii devin un scop în sine. Lipsa de generozitate naște
în noi răutate, invidie, zgârcenie, lăcomie și ură. Toate acestea ne
transformă în oameni în preajma cărora nimeni nu ar avea plăcerea
de a petrece timp. Dumnezeu nu ne dorește robi firii păcătoase, ci ne
provoacă să devenim asemenea lui Hristos, invitându-ne să învățăm
lecția dărniciei: „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu
părere de rău sau de silă, căci pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7).
Oferind din timpul nostru, întinzând o mână de ajutor celor în nevoie, împărțind și
altora din puținul nostru, renunțând la confortul nostru în favoarea celor din jur, devenim
oameni sensibili, plăcuți, plini de compasiune și cu iubire față de aproapele nostru. Însuși
Domnul Isus ne îndeamnă: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei 22:39).

Cum să fim generoși?

Să fii generos pare un lucru ușor la prima vedere. Totuși, atunci când vrem să arătăm
generozitate, uneori apar situații când acest gest devine stânjenitor. Acest lucru se
întâmplă din cauză că nu știm să acționăm corect atunci când vrem să facem un act de
binefacere.
Apostolul Pavel spune: „Nu faceți ca binele vostru să fie grăit de rău.” (Romani 14:16)
Acest lucru ne învață că dărnicia noastră trebuie făcută ținând cont de câteva aspecte.
Când facem un dar cuiva, e important să oferim ceva potrivit cu vârsta persoanei
respective. De asemenea, e indicat să alegem cadoul în așa fel încât să se potrivească
cu stilul și felul celui căruia vrem să i-l oferim. După ce am ales obiectul sau obiectele
potrivite, putem ambala cadoul într-un mod cât mai plăcut, iar apoi îl putem dărui alături
de un mesaj scris frumos. E de dorit ca darul nostru să fie unul util celui căruia i-l dăruim.
Referitor la prețul cadoului, e bine să nu îl dezvăluim, altfel ar fi un semn de nepolitețe.
Un lucru important pe care nu trebuie să îl uităm niciodată este îndemnul care stă
scris în Biblie: „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.”
(Coloseni 3:23), pentru că „sufletul binefăcător va fi săturat și cel ce udă pe alții va fi udat și
el.” (Proverbe 11:25).
„Aruncă-ți pâinea pe ape și, după multă vreme, o vei găsi iarăși!” (Eclesiastul 11:1)
Emima Luntraș

12 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Istoria credinţei
„...suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori...” Evrei 12:1

Un mesager autentic
Se povestește că în timpul în aceeași celulă de închisoare pe vremea comuniștilor. Un
Primului Război Mondial, trupele gardian a invemtat o nouă batjocură. Ne-a ordonat să ne
americane foloseau porumbei pentru vârâm sub paturi, pe cimentul gol. Era iarnă. Când, în fine,
a transmite anumite mesaje celor din s-a milostivit și ne-a lăsat să ieșim de sub paturi, l-am văzut
linia întâi de luptă, care, la rândul lor, pe Moldoveanu cu zâmbetul lui obișnuit pe buze, iarăși
răspundeau tot prin acești porumbei triumfător. Ne-a spus: «O să vă cânt cântecul compus
mesageri. Te-ai gândit că Dumnezeu dorește sub pat.» Era un cânt de biruință și triumf.” După ce
ca și tu să fii un mesager al Său care să duci fratele Niculiță a cântat cântarea ce tocmai o compuse,
oamenilor Vestea Bună a mântuirii? Wurmbrand, cu umorul său specific, îi răspunse: „Nicule,
Domnul Isus a fost un mesager desâvărșit să ne mai pună ăștia pe burtă ca să mai compui asemenea
al lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. Unul dintre cântări.” Iată versurile:
scopurile principale pe care Domnul Isus le-a
avut când a fost pe pământ, a fost să vorbească 1. Nu numai să vorbesc de Tine,
oamenilor despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Isuse, și de-al Tău Cuvânt,
Dumnezeu. Mântuitorul Se folosea de orice ocazie Ci viața Ta să fie-n mine,
prin care să le vestească oamenilor Vestea Bună a Cum ai trăit Tu pe pământ!
mântuirii, fie în mod public, fie individual. Cea mai
consistentă predică a Domnului Isus, scrisă în Biblie, Isus, Isus doresc să fie
este așa numita „Predică de pe munte”. Poartă acest Viața Ta în viața mea,
titlu deoarece Domnul Isus a rostit această predică în În totul tot să-Ți seamăn Ție,
fața unei mulțimi de oameni, pe un munte (Matei 5:1). În această Și chipul Tău să-l vezi în ea!
predică, Domnul Hristos a dat oamenilor multe învățături care
făceau referire la diverse aspecte ale vieții. Iată un scurt fragment 2. Nu doar să spun despre credință,
din predica aceasta: „Nu oricine-Mi zice ‚ «Doamne, Doamne!» va Ci credincios să fiu oricând
intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în A Ta blândețe și-umilință,
ceruri.” (Matei 7:21) Și gândul Tău să-l am în gând.
Mântuitorul voia să ne spună că o viață autentică este atunci
când, pe lângă cuvintele noastre, există și un caracter demn care să 3. Nu doar să spun despre nădejde,
argumenteze vorbele noastre. Nicolae Moldoveanu a surprins acest Ci s-o trăiesc din plin, mereu,
frumos adevăr într-una dintre cântările compuse de el. Să-mi dea încredere-n primejdie,
Moldoveanu a fost un compozitor creștin român, care a Și pace sufletului meu.
trăit între anii 1922 – 2007. Cei mai mulți ani i-a trăit sub dictatura
comunistă din România, timp în care a suferit mult din partea 4.Nu doar să spun despre iubire,
sistemului opresiv. A fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru Ci mult mai mult vreau să iubesc,
„compunerea de cântări religioase și propagandă religioasă”. Și nici de-a Ta orânduire
Datorită unor circumstanțe politice a fost eliberat după cinci ani Numai să știu, ci s-o trăiesc.
de detenție. Deși a îndurat mult din pricina credinței sale, el L-a
iubit pe Dumnezeu în ciuda circumstanțelor nefavorabile prin 5. Nu doar să spun despre lumină,
care a trecut. Dumnezeu l-a binecuvântat cu un dar deosebit Ci pretutindeni să lumin,
de a compune cântări. A compus aproximativ 8000 de imnuri și Să am viața-n veci senină,
cântări duhovnicești, cântări ce se regăsesc în repertoriul fiecărei Așa cum Tu ești de senin!
congregații de credincioși.
O parte dintre cântările sale au fost compuse în timpul 6. Nu numai ceruri viitoare
detenției. Aici Dumnezeu l-a inspirat într-un mod deosebit și i-a dat Să fie-n vorba-mi zi de zi,
o memorie fantastică, cu ajutorul căreia a reținut fiecare cântare Un cer și-o sfântă sărbătoare
compusă, deoarece nu avea posibilitatea să le noteze undeva. După Să am în viață chiar aici!
ce a ieșit din închisoare, le-a notat, iar mai apoi ele au fost publicate
în primul volum din seria „Cântările harului”. Așternută în versuri, iată dorința compozitorului
În iarna anului 1959, Nicolae era închis în penitenciarul de a a împlini cuvintele Domnului Isus rostite în predica
din Gherla. Condițiile de trai în această închisoare erau atât de Sa: „Nu oricine-Mi zice «Doamne, Doamne!» va intra în
cumplite încât e greu să ne imaginăm. Într-una din zile, pe când Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care
îl avea coleg de cameră pe Richard Wurmbrand, Niculiță, căci așa i este în ceruri.” (Matei 7:21). Fratele Nicolae Moldoveanu
se mai spunea, a compus o cântare minunată. Iată cum povestește
Richard Wurmbrand experiența respectivă: „Am fost cu Moldoveanu (continuarea în pagina următoare)

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 13
 Continuare de articole
„Mai sunt multe alte lucruri..., care, dacă s-ar fi scris cu de amănuntul, cred că nici chiar
în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris” Ioan 21:25b

a înțeles că doar prin a vorbi despre jur salvarea venită prin Domnul Isus!
Dumnezeu, despre credință, despre Andreea Culda
nădejde, despre iubire, despre lumină și
despre cer, nu ești un mesager autentic. Bibliografie:
Atunci când viața ta practică Îl reprezintă pe
Isus Hristos în tot ceea ce faci, ești un transmițător Nicolae Moldoveanu, Cântările Harului, vol.1, editura comorile
Harului, Deva, 1996
de încredere al valorilor lui Dumnezeu.
h t t p s : / / w w w. y o u t u b e. c o m / w a t c h ? v = c h s fo i O d QX M & a b _
Îți doresc ca viața ta să fie asemănătoare cu a lui Hristos channel=SilviuFirulete
și, de asemenea, limba ta să cartea
Citind fie neobosită în a vesti
psalmilor celor din
descoperim multe motive pentru a-L lăuda pe
Dumnezeu. Iar acest joc poate fi o motivație pentru a citi această carte și

Comori din Psalmi

pentru a studia Scriptura, Cartea care ni-L prezintă pe Dumnezeu ca „foarte
vrednic de laudă".
Haideți, așadar, să descoperim acest verset urmând indicațiile următoare:
Citind cartea psalmilor descoperim multe motive pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. Iar acest joc
Fiecare
poate fi o motivație cuvânt
pentru al versetului
a citi este format
această carte și pentrudin atoate literele
studia care dau
Scriptura, același
Cartea care ni-L prezintă
pe Dumnezeu carezultat.
„foarte Astfel,
vrednicprimului
de laudă”.
cuvânt îi corespund literele cu rezultatul 1, celui de-al
Haideți, doilea
așadar, să descoperim acest
cuvânt îi corespund literele verset urmând indicațiile
cu rezultatul următoare:
2, și așa mai departe, până la cel
Fiecare cuvânt al versetului este format din toate literele care dau același rezultat. Astfel,
primului cuvânt de-al 11-lea cuvânt.
îi corespund Iar cu
literele la final, deschideți
rezultatul această
1, celui de-alcarte
doileaplină de laude
cuvânt la adresa literele cu
îi corespund
rezultatul 2, și lui
așaDumnezeu și căutați
mai departe, pânăversetul pentru
la cel de-al a afla
11-lea și referința.
cuvânt. Iar la final, deschideți această carte
plină de laude la adresa lui Dumnezeu și căutați versetul pentru a afla și referința.

S= C= R= N= E=
S= 6-2 C= 1+6-5 R= 4×1-2+1 N=
8×2-5 E=
2+1+4-1
6-2 1+6-5 4×1-2+1 8×2-5 2+1+4-1
U= A= L= M= L=
U= 3+8-2
A= 7+2-3
L= 3×3-5
M=
4×3-2-2
L=
9-3+5
3+8-2 7+2-3 3×3-5 4×3-2-2 9-3+5
S=
S= U= U= D= D= M=
M= E=
E=
3×2-2+1 2+5-3 1+2×1+3 5×3-4 2×2-1
3×2-2+1 2+5-3 1+2×1+3 5×3-4 2×2-1
N= N= T= T= E= E= D=
D= F= F=
6÷2+5
6÷2+5 7-2×37-2×3 3×3+2-1
3×3+2-1 10-3+2
10-3+2 5×1-1
5×1-1
A= A= E= E= E= E= O=
O= U=U=
1×3 1×3 4×2-14×2-1 10-6
10-6 7-5-1
7-5-1 7+17+1

L= L= Ă= Ă= O= O= U=
U= A=A=
5×2-1 5×2-1 3+2 3+2 6×1+2
6×1+2 9-1+3
9-1+3 3+1+2+4-1
3+1+2+4-1

I= I= T= T= L= L= R=
R= P= P=
4-2+7 4-2+7 4÷1-34÷1-3 3×3-1
3×3-1 9-3-2
9-3-2 4÷2+4×2
4÷2+4×2

D= D= U= U= Ț= Ț= L=
L= P= P=
10÷2+6 10÷2+6 3+0+4-1
3+0+4-1 4+2+1+2
4+2+1+2 9-3
9-3 1+4-3+2+3
1+4-3+2+3

A= A= D= D= E= E= O=
O= Ă=Ă=
1+2+3-2×1
1+2+3-2×1 1+2+1×1+2×2
1+2+1×1+2×2 3×0+2
3×0+2 8÷2+7
8÷2+7 12-4+1
12-4+1

1:1: _________________________ 7: _________________________

7:
2: _________________________ 8: _________________________
3:2:_________________________ 8:
9: _________________________
4:3:_________________________ 10: _________________________
9:
5:4:_________________________ 11: _________________________
10:
6:5:_________________________ 11:
„ !
6: !”
Psalmul :
Lavinia Șindilar
14 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)

„Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea și pleacă urechea la învățătura mea.” Proverbe 5:1
Adonia
Context: Adonia a fost fiul lui David și al Haghitei. Acest prinț
„foarte frumos la chip”este prezentat în istoria biblică a casei regale
din Israel ca un personaj negativ. Din nefericire pentru el, care, după
mari și repetate greșeli, și-a pierdut viaţa la tinerețe. Învață din cele
scrise despre el, pentru a nu repeta niciuna dintre greșelile lui!
1. Adonia, copilul răsfăţat - „Adonia, fiul Haghitei, s-a sumeţit
până acolo încât a zis: «Eu voi fi împărat!» Şi şi-a pregătit care şi călăreţi
şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. Tatăl său nu-l mustrase
niciodată în viaţa lui, zicând: «Pentru ce faci aşa?» Adonia, de altfel,
era foarte frumos la chip şi se născuse după Absalom.” (1 Regi 1:5-6)
Pretenţiile lui de a fi rege erau motivate în parte, dar cert este că tatăl
său nu a încercat corectarea lui, deși ştia că un altul dintre fiii lui era
rânduit de Dumnezeu pentru a-i succede la domnie. Pretenţia lui de
mai târziu, de a primi cea mai frumoasă fată din ţară, dovedeşte că
nu s-a învăţat minte. El a făcut apel, ca şi prima dată, la oameni cu
influenţă pentru a obţine cele dorite, atunci când a zis Bat-Şebei: „Ştii
că împărăţia era a mea şi că tot Israelul îşi îndrepta privirile spre mine ca
să fiu împărat. Dar împăraţia s-a întors, şi a căzut fratelui meu, pentru
că Domnul i-a dat-o. Acum îţi cer un lucru: «Spune, te rog, împăratului
Solomon - căci nu se poate să nu te asculte - să-mi dea de nevastă pe
Abişag, sunamita.»” (1 Regi 2:15-17)
Atitudinea lui este specifică multor copii care se cred în drept
să primească multe lucruri. Privind doar spre pretenţiile lor, uită că
alţii sunt mai în drept să intre în posesia lor. O, ce înţelepţi sunt acei
părinţi care, văzând asemenea atitudini super posesive, aduc copiii
care sunt cu capul în nori cu picioarele pe pământ!
2. Adonia, copilul revoltat - „El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei şi
cu preotul Abiatar, şi aceştia au trecut de partea lui. Dar preotul Ţadoc,
Benaia, fiul lui Iehoiada, prorocul Natan, Şimei, Rei şi vitejii lui David
n-au fost cu Adonia. Adonia a tăiat oi, boi şi viţei graşi, lângă piatra
lui Zohelet, care este, lângă En-Roguel; şi a poftit pe toţi fraţii lui, fiii
împăratului şi pe toţi bărbaţii lui Iuda din slujba împăratului... Atunci
Natan a zis Bat-Şebei, mama lui Solomon: «N-ai auzit că Adonia, fiul
Haghitei, s-a făcut împărat, fără să ştie domnul nostru David?»” (1 Regi
1:7-11) Adonia nu a mai avut răbdare să fie numit rege şi a complotat,
autoproclamându-se rege. Oare ce stări a trăit în zilele de pregătire
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Predica pentru copii
şi în orele ospăţului în care el chiar se credea rege?
Oricum, fericirea i-a fost de foarte scurtă durată şi
cred că a avut şi temeri, gândindu-se că nu toţi cei din
conducerea ţării erau de acord cu el.
Fereşte-te să-ţi permiţi să faci lucruri cu care nu
sunt de acord autorităţile din familie, din adunare, de la
şcoală sau din societate! Pentru a nu te autoamăgi, nu
risca să te crezi cineva şi să acţionezi doar cu anumiţi
prieteni ai tăi.
3. Adonia, copilul risipit - „Adonia s-a temut de
Solomon; s-a sculat şi el, a plecat şi s-a apucat de coarnele
altarului. Au venit şi au spus lui Solomon: «Iată că
Adonia... s-a apucat de coarnele altarului, zicând: „«Să‑mi
jure împăratul Solomon azi că nu va omorî pe robul său
cu sabia!»» Solomon a zis: «Dacă va fi om cinstit, un păr
din cap nu-i va cădea la pământ; dar dacă se va găsi
răutate în el, va muri.»... El a venit şi s-a închinat înaintea
împăratului Solomon şi Solomon i-a zis: «Du-te acasă.»”
(1 Regi 1:50-53)
După această primă lovitură sufletească, din
care a scăpat nevătămat fizic, a urmat a doua greşeală
deoarece nu s-a vindecat de apucăturile lui, dorind să
se căsătorească cu Abişag. Regele Solomon nu l-a mai
iertat, și astfel, recidiva i-a fost fatală. „Atunci împăratul a
jurat pe Domnul, zicând: «Să mă pedepsească Dumnezeu
cu toată asprimea dacă nu-l vor costa viaţa pe Adonia
cuvintele acestea! Acum, viu este Domnul, care m-a întărit
şi m-a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David şi
care mi-a făcut o casă, după făgăduinţa Lui, că astăzi va
muri Adonia!» Şi împăratul Solomon a trimis pe Benaia,
fiul lui Iehoiada, care l-a lovit, şi Adonia a murit.” (1 Regi
2:23‑25). Ce sentimente de tristeţe adâncă a avut bietul
prinţ când i s-au spulberat toate visele! El şi-a decis soarta
prin acţiunile lui de mândrie nesăbuită. Putea rămâne cu
toţi perii pe cap şi cu capul pe umeri, dar la locul lui. Însă
el a dorit de fiecare dată tot ce e mai sus.
Din acest caz cu un sfârşit dramatic, învaţă să fii
rezonabil în aşteptările tale, iar la vremea potrivită,
Domnul te va aşeza la locul rânduit pentru tine. Până
atunci, dobândeşte calităţi sfinte şi aptitudini necesare
vieţii vremelnice. Învaţă din lecţia aceasta ceea ce
spunea fratele lui Adonia, cel ales să fie rege: „Un om
este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima
stricată este dispreţuit.” (Proverbe 12:8).
Învăţătorul
15
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri.” Psalmul 78:3

Binoclul 
Părinții Danielei locuiau pe țărmul Mării Nordului. Bunicului ei îi plăcea să se plimbe pe
dig. Cu binoclul  său, pe care îl purta de cele mai multe ori cu sine, putea vedea până pe țărmul
olandez. 
— Îmi dai voie să mă uit și eu prin binoclu? a întrebat Daniela. Bunicul i-a dat voie. Câte nu erau de văzut!
Ceea ce se afla la o mare depărtare îi apărea deodată foarte aproape de ea: oile care pășteau pe dig, vapoarele care
alunecau pe apă, chiar și oamenii puteai fi identificați. Binoclul este un obiect minunat. Daniela nu a mai vrut să-l
lase din mână.
Tot așa este și cu credința. Credința ne aduce aproape lucrurile veșnice, divine. Ceea ce omului necredincios
îi este ascuns, pentru credincios este realitate vie. 

Sam și lecția lui 

Plecând din piața unui sat african, Sam se afla acum pe drumul
spre casă. El căra în spinare un sac cu cartofi. Pe drum l-a întâlnit un
cunoscut și l-a întrebat: 
— Sam, am auzit că ai devenit creștin. De unde știi că acest Isus te-a
acceptat?
Sam a lăsat la pământ sacul cu cartofi și a mers câțiva pași mai
departe, fără să se uite în jur.
— De unde știu că sacul nu mai este pe spatele meu? a întrebat el. 
— Știi, pentru că nu mai simți greutatea sacului pe spatele tău, i-a
spus cunoscutul. 
— Exact așa este! În același fel știu și eu că sunt un creștin, a explicat
Sam. Și, mai mult, eu cred ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său: El L-a
trimis pe Fiul Său preaiubit pentru a muri pentru păcatele mele. Acum
nu mai apasă pe inima mea povara grea a păcatelor mele. Domnul Isus
a murit în locul meu și a îndepărtat pentru totdeauna toate păcatele
mele. El mi-a dat în schimb bucurie și pace în inima mea. 
Sam a dat o lecție practică despre felul cum a scăpat de greutatea
păcatelor. Vrem să ne însușim și noi această lecție? Să dăm jos de pe
spatele nostru „sacul“ cu îndreptățirea noastră proprie, cu păcatele 
noastre și să ne încredem în Cel care este Calea, Adevărul și Viața! 

Lecția modestiei
O elevă de liceu a vizitat casa memorială a lui Beethoven. Cu toate că era o bandă delimitatoare în
jurul pianului marelui compozitor și o tăbliță care interzicea accesul, fata s-a strecurat pe sub acea bandă și a  început
să cânte la pianul maestrului, spunându-i unuia dintre îngrijitori:
— Cred că orice muzician care vine aici dorește să cânte la pianul maestrului.
Însă îngrijitorul i-a răspuns:
— Nu cu mult timp în urmă, marele compozitor Paderewski a venit aici și cineva l-a invitat să cânte la pianul
lui Beethoven, dar el a  refuzat prin cuvintele: „Nu, nu mă simt vrednic să cânt la pianul marelui maestru.“ 
Ignacy Jan Paderewski a fost pianist, compozitor și om politic polonez. Compozitorul a dat o lecție de 
modestie, care a rămas transmisă peste veacuri. Nu știm dacă acele cuvinte ale compozitorului au avut vreun efect
în inima elevei de liceu, care deja se vedea un muzician. Să înveți să fii smerit nu este lucru ușor. În școala oamenilor
nu se predă smerenia; aceasta se învață numai în școala Domnului Isus.
Fiecare dintre noi este chemat să învețe lecția modestiei de la Domnul și Mântuitorul nostru. Cu toate că era
Fiul  lui Dumnezeu, Creatorul celor văzute și nevăzute, Îl întâlnim pe paginile Scripturii dominat în orice  împrejurare
de un sfânt și perfect caracter de modestie. Credința poate distinge în Persoana Domnului Isus Hristos, precum și în
lucrarea Sa binecuvântată de la cruce, cum mândria noastră este redusă la nimic. 
16 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri.” Psalmul 78:3

Lumea nu-i din

întâmplare 
Renumitul Athanasius Kircher
(1602–1680) a fost un om de știință
german. Știind că urma să fie vizitat de
un prieten necredincios, care pretindea
că lumea s-a făcut de la sine, a luat
globul pământesc și l-a așezat pe masă,
în camera sa de studiu. Când prietenul
său a intrat pe ușă, Kircher s-a făcut că
nu l-a observant și și-a continuat studiile sale. Prietenul, zărind acel glob, a început să se mire de perfecțiunea și
frumusețea lui și apoi l-a întrebat pe astronom: 
— Cine a făcut acest glob așa de frumos? Cine-i norocosul lui stăpân? 
— Acest glob n-are stăpân; ba mai mult, nimeni nu l-a făcut; s-a făcut singur, a răspuns astronomul.
— Tu vrei să-ți bați joc de mine, a răspuns supărat necredinciosul. Cum vrei să cred această nebunie? 
— Prietene, a adăugat Kircher, tu nu poți să te convingi nici măcar cu privire la acest glob că s-a făcut singur
și mai îndrăznești să pretinzi că această lume, acest glob adevărat, așa de perfect și de frumos, plin de mișcare și de
viață, s-a făcut singur, din întâmplare? Dacă tu crezi așa ceva, ești de-a dreptul neînțelept. 
Comentariile sunt de prisos. Chemarea noastră este să credem măreția lucrărilor lui Dumnezeu. Blaise Pascal
a spus: „Dacă Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic crezând în El, dar dacă El există și tu nu crezi, atunci ai pierdut totul“. 

Intervenția lui Dumnezeu 

Pe 11 februarie 1847, într-o familie modestă din SUA, s-a născut un copil căruia părinții i-au pus
numele Thomas. Când a sosit timpul să meargă la școală, învățătorii au constatat că Thomas nu era suficient de
inteligent pentru a putea rămâne într-o clasă obișnuită, împreună cu ceilalți copii de vârsta lui.
Deoarece  învățătorii estimaseră că Thomas nu va reuși niciodată să învețe ceva, părinții l-au luat acasă,
încercând să-i dea o bună educație în familie. Când lucrurile păreau să meargă într-o direcție bună, Thomas a suferit
un accident, în urma căruia și-a pierdut în mare parte auzul. Copilul avea doar 12 ani. După  această întâmplare,
părinții nu mai aveau nicio speranță, ajungând tot mai îngrijorați cu privire la viitorul copilului lor, căruia nu-i mai
dădeau nicio șansă. 
Dar când orice speranță omenească este spulberată, când nu se mai vede niciun sprijin omenesc, atunci 
intervine Dumnezeu. Cine Îi cere ajutor lui Dumnezeu va experimenta realitatea cuvintelor: „Când gânduri negre se
frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.“ (Psalmul 94.19). Așa s-a întâmplat și cu
părinții lui Thomas. Când băiatul a crescut, a început să descopere tot felul de  lucruri, ajungând apoi cel mai vestit
inventator al Americii. Lista invențiilor lui Thomas Edison este lungă  și se întinde de la becul electric până la efectul
Edison.

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 17
 Răspunsuri, întrebări şi premianţi
„Când a fost de 12 ani... L-au găsit în Templu... ascultându-i şi punându-le întrebări”
Luca 2.42,46

Răspunsuri Întrebări
Răspunsuri 1. Ce copil a primit cel mai timpuriu Duhul Sfânt?
la întrebările din numărul 71/trim. III/2020:
2. Ce transmite Ioan în epistola lui copilașilor?
3. Cum a putut adolsescentul David să răpună
Bănuieli rele
Bănuiala rea / Autorul bănuielii / Personajul bănuit animale fioaroase (leul și ursul)?
/ Realitatea
1 Iosif / frații lui Iosif / Genesa 42:2 4. Câți ani avea Moise când i-a venit în inimă dorința
2 frații lui Iosif / Iosif / Genesa 43:24 să cerceteze pe frații săi (fiii lui Israel)?
3 frații lui Iosif / Iosif / Genesa 50:21
4 căpeteniile fiilor lui Aron / David / 1 Cronici 19:2 5. La ce lucrări supranaturale a folosit Dumnezeu
5 Eliab / David / 1 Samuel 17:17,18,32
6 Ahab / Ilie / 1 Regi 18:18 copii?
7 Rehum și Șimșai / Iudei / Ezra 4:8
8 Satan / Iov / Iov 1:22
6. De ce sunt răsplătiți de Dumnezeu copiii care-și
9 Elifaz / Iov / Iov 29 cinstesc părinții?
10 Barbarii / Pavel / Faptele Apostolilor 28
11 Barbarii / Pavel / Faptele Apostolilor 28 7. Care este definiția biblică a credinței?
8. Ce moment al zilei era, când în drum spre Damasc,
Nașteri
Născut întâi - Cain
a strălucit acea lumină puternică peste Pavel?
Născut să mângâie - Noe 9. Ce a diferențiat pe fecioarele înțelepte de cele
Născut rosu - Esau
Născut să înlocuiască - Set neînțelepte?
Născut prin făgăduință - Isaac
Născut să se împlinească ce vestise prorocii - Domnul 10. Care sunt cele mai importante lucruri pe care
Isus trebuie să le învețe un copil?
Născut în nenorocire - Beria
Născuți deodată - Esau și Iacov
Născut să ia ocara - Iosif
Născut cu sacrificiul vieții mamei - Beniamin Răspunsuri la întrebările din nr 71
Născut în robie - Moise 2. Sămânță care nu poate putrezi (1 Petru 1:23).
Născut bolnav - Copilul lui David cu Bat-Șeba
4. 3 Ioan 4.
Născut cu durere - Iaebeț
6. Patru mii de bărbați, afară de femei și de copii (Matei
15:38).
8. Profeția lui Zaharia (Matei 21:4-5).
10. Patruzeci de zile (Luca 4:2).

Premianți: Meseșan Andrei, Meseșan Nicu, Mezei Emanuela

Vă aşteptăm răspunsurile până la data de
28.2.2021 Notă: Paginile care intră în concurs sunt:
• la adresa redacţiei, 6, 7, 14 și 18.
La concursurile biblice sunt rugaţi să
• email: rev_betel@yahoo.com participe copiii şi adolescenţii până la 18
• Whats App: 004 0740 268 125 ani. Vă mulţumim pentru înţelegere.
(răspunsurile vor fi scanate sau fotografiate la o calitate bună)

18 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 El va despărţi
oile la dreapta...
caprele la stânga
Matei 25:31-33
Deznădejdea
Deznădejdea: forma negativă a entuziasmului.
Deznădejdea înseamnă a nu cunoaşte motivele
pentru care lupţi şi dacă într-adevăr trebuie să
lupţi.
În deznădejde, totul este adevărat.
Chiar și închipuirile.
Sufletul cuprins de deznădejde în privința
mântuirii, nu este departe de nebunie.
Într-o inimă plină de deznădejde nu mai încap
alte emoții.
Deznădejdea învață încet-încet să se transforme
în resemnare.
Hărnicia plătește datoriile,
deznădejdea le înmulțește.
Deznădejdea este un tovarăș crud. Te jefuiește
de tot ce ai, mai ales de alegerile care încă se
află sub controlul tău.
Deznădejdea este rădăcina necazului.
„Zilele mele zboară mai iuţi decât suveica
ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!”
(Iov 7:6)
„Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar
deznădejdea şi robia aspră în care se aflau i-au
împiedicat să-l asculte pe Moise.” (Exodul 6:9)
„Vă rugăm, de asemenea, fraţilor [...]
să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi.”
(1 Tesaloniceni 5:14)
caprele la stânga oile la dreapta...
Nădejdea
Definiţia nădejdii: călătoria minţii spre cele
nădăjduite.
Nădejdea poate vedea cerul pe o zi înnorată, ea
poate aştepta binele chiar şi dintr-un lucru rău.
Nădejdea este întotdeauna o opțiune mai bună
decât deznădejdea.
Nădejdea e visul omului treaz.
Nădejdea este o anticipare plăcută a viitorului.
Un om care crede în Hristos este vesel,
e plin de nădejde că Hristos nu-l lasă cu niciun
chip.
De unde nu mai ai nădejde,
de-acolo răsare iarba.
Fă toate cele ce se cuvin, apoi să ai nădejde.
Unii privesc înainte și văd un sfârșit fără nădejde,
alții văd o nădejde fără de sfârșit.
„Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz.
Stăruiţi în rugăciune.”
(Romani 12:12)
„Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El
îmi vine nădejdea!”
(Psalmii 62:5)
„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria
şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin
puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!”
(Romani 15:13)
 Minunate sunt lucrările Domnului...
Măgarul
Ce animal din familia calului are urechile lungi și o
față puțin tristă? Cred că ți-ai dat singur seama. Este vorba
de măgar, animalul care reprezintă cel mai bine umilința
și supunerea.
Acestă făptură minunată a fost creată de Dumnezeu,
împreună cu celelalte vite, în ziua a șasea. (Genesa 1:24)
Măgarul este un animal inteligent, cu părul de obicei
sur (gri), o coadă subțire și relativ scurtă, talie joasă,
spate lung, drept și musculos, piept arcuit, articulații
voluminoase și copite tari. O caracteristică aparte pentru
măgar este existența urechilor sale lungi. Aceste urechi
îl ajută pe măgar să-și păstreze constantă temperatura
corpului și să audă la mulți kilometri depărtare. Deseori
pot fi întâlniți măgăruși cu un inel luminos în jurul ochilor,
nasului, gurii sau pe burtă. Frecvent apar și dungi zebriode
la nivelul membrelor.
Măgarii nu sunt clasificați după rase, ci în funcție de
mărime sunt descriși ca fiind măgari de mici dimensiuni,
de statură medie și statură mare.
Măgarul a fost un mare ajutor pentru oameni de-a
lungul istoriei umane, în mod special pentru a transporta
bagaje grele. Acest lucru ni-l spune și Biblia, în Genesa
42:26, când fiii lui Iacov „și-au încărcat grâul pe măgari și
au plecat” sau în 1 Samuel 16:20 când Isai, tatăl lui David,
a trimis un dar regelui Saul. Biblia spune astfel: „Isai a
luat un măgar, l-a încărcat cu pâine, cu un burduf cu vin
și cu un ied, și a trimis lui Saul.”
De asemenea, măgarul era folosit și în a transporta
persoane, deoarece mai demult nu existau atât de multe
mijloace de transport ca și astăzi. Spre deosebire de cal,
măgarii erau mult mai accesibili pentru oameni, atât ca
preț (erau mai ieftini), cât și ca modalitate de călărie
(erau ușor de încălecat, fiind mai mici de statură). Chiar și
femeile foloseau măgarii pentru a se deplasa. În 1 Samuel
25:20 ni se spune că Abigail „a încălecat pe un măgar”
pentru a veni în întâmpinarea lui David. Mai mult decât
atât, măgarii erau utilizați și pentru a ara pământul sau
pentru a păzi turmele de capre și oi.
Ce spuneți: era ușoară viața unui măgar?
Dumnezeu a creat acest animal tocmai pentru a
îndeplini această slujbă umilă: aceea de a fi un cărăuș
toată viața sa, slujind altora. Trupul măgarului a fost
înzestrat de Dumnezeu cu oase tari, piele groasă și mușchi
puternici în scopul împlinirii datoriei sale.
Mulți spun că măgarul este încăpățânat, însă
atitudinea lui față de muncă dovedește contrariul. Măgarul
este de fapt un animal supus, părând a-și accepta menirea.
El poate fi încăpățânat atunci când nu este dresat, cum e
cazul măgarilor sălbatici. Despre măgarul sălbatic spune
Dumnezeu în Iov 39:7 faptul că „râde de zarva cetăților și
nu aude strigătul stăpânului care-l mână.” El mai poate
deveni încăpățânat atunci când nu se simte în siguranță.
Cu excepția acestor aspecte, măgarul își cunoaște stăpânul
și îl ascultă cu devotament.
De asemenea, este un animal căruia nu-i place
singurătatea și are nevoie de cel puțin un alt măgar prin
preajmă pentru a fi liniștit. De-a lungul vremii, oamenii
au folosit măgarul într-un mod abuziv, iar Dumnezeu a
poruncit poporului evreu ca în ziua a șaptea să fie o zi de
odihnă și pentru animale. Iată ce i-a învățat Dumnezeu:
„în ziua a șaptea să te odihnești, pentru ca boul și măgarul
tău să aibă odihnă.” (Exod 23:12). Dumnezeu are grijă de
toate animalele, chiar și de măgari și a căutat binele lor
chiar prin legile pe care le-a dat poporului Său.
Din Cuvântul Domnului aflăm că măgarul a fost un bun
slujitor nu doar pentru om. Chiar Dumnezeu a folosit la un
moment dat o măgăriță pentru a-l avertiza pe Balaam că
drumul pe care mergea el nu era unul după voia Lui. Astfel,
vita sa a fost un exemplu de supunere pentru Balaam. De
multe ori, animalele sunt mai ascultătoare decât oamenii.
Măgarul se integrează foarte ușor în mediul
gospodăresc, asemănându-se mai mult cu un câine decât
cu un cal în ceea ce privește afecțiunea față de stăpân.
Chiar îi face plăcere să petreacă timp cu stăpânul său
încercând să-i câștige atenția și să-i facă pe plac.
Nu întâmplător Domnul nostru Isus, atunci când a
intrat în Ierusalim a încălecat pe un măgăruș. Mântuitorul
ne-a arătat deplina smerenie și blândețe care Îl caracteriza
și a ales să se folosească de animalul cel mai potrivit
pentru a arăta lumii supunerea Sa față de planul Tatălui
cu privire la mântuirea omenirii.
Oare noi cum stăm cu supunerea? Cred că fiecare putem
învăța de la acest animal cuminte și umil. Fiecare dintre noi
avem o oarecare slujbă încredințată și am fost înzestrați
de Dumnezeu pentru a putea îndeplini această chemare,
la fel cum măgarul a fost creat pentru a sluji altora. De
aceea, haideți să ne supunem Stăpânului ascultând de El cu
devotament și afecțiune. Dumnezeu să ne ajute!
Andrada Vlad
Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
„Revista Betel”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080,
site: www.dragostepentruadevar.ro sau rev_betel@yahoo.com
Colectivul de redacţie:
Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»”