Înțelepciunea lui Iisus

Sirah, cap. XV
1. Cine se teme de Domnul face [toate] aces-
tea și cine stăpânește Legea va dobândi înțelep- EDITORIAL pagina 3
ciunea. Mai întâi – Editorii
2. Ea îi va ieși în întâmpinare ca o mamă și ca
o mireasă fecioară îl va primi. LECȚIA BIBLICĂ PENTRU CEI MICI pagina 4
3. Îl va hrăni cu pâinea înțelegerii și cu apa Istoria buruienilor – Andreea Culda
înțelepciunii îl va adăpa.
4. El se va sprijini de ea și nu se va clătina, se VERSETUL DE MEMORAT PENTRU CEI MICI pagina 5
va bizui pe ea și nu se va face de ocară. Fugi de razbunare – Atudoroae Larisa
5. Îl va înălța deasupra celor ce-i sunt apropiați
și în mijlocul adunării îi va deschide gura. CĂUTAȚI ÎN CARTEA DOMNULUI pagina 6-7
6. El va găsi bucurie și cununa veseliei și va Căutati în cartea Domnului (Judecători)... – Florin & Naomi Dobre
moșteni un nume veșnic. Părinți și copii – Emanuel & Denisa Vișovan
7. Nicidecum n-o vor dobândi oamenii nechib- Similarități – Emanuel & Denisa Vișovan
zuiți și bărbații păcătoși n-o vor vedea.
8. Ea se află departe de trufie, iar bărbații COPILĂRIA pagina 8-9
mincinoși nu-și vor aduce aminte de ea. Daniela - partea a XIX-a – Draga Ujeniuc
9. Nu este frumoasă lauda în gura păcătosului,
deoarece nu a fost trimisă de Domnul. STATUTUL MORAL ȘI SPIRITUAL AL COPILULUI pagina 10-11
10. Căci lauda e rostită pentru înțelepciune și Pe cine crezi? – Sebastian Pleșcan
Domnul o va pune pe un drum bun. Experiente – Emanuel Micurescu
11. Să nu spui: „Din pricina Domnului m-am
Experiente – Alexandru Cherecheș
abătut!”, căci El nu săvârșește ceea ce a urât.
12. Să nu spui: „[Domnul] m-a dus la rătăcire!”, BUNELE MANIERE pagina 12
căci El nu are ce face cu bărbatul păcătos.
Vestimentația – Alexia Bășcărău
13. Toată spurcăciunea a urât-o Domnul și cei
ce se tem de El nu pot să iubească așa ceva. ISTORIA CREDINȚEI pagina 13
14. El l-a creat pe om de la început și l-a lăsat
Încercarea lui Satan de a mă ucide – Alexandru Cherecheș
pe seama propriei lui judecăți.
15. Dacă vei voi, Îi vei împlini poruncile, ca să CĂUTAȚI ÎN CARTEA DOMNULUI pagina 14
rămâi credincios bunăvoinței Lui.
Vorve cu tâlc – Betuel
16. El a pus alături de tine focul și apa: spre
care vei voi îți veți întinde mâna. Pildele lui Isus 2/3 – Betuel
17. Înaintea oamenilor se află viața și moartea Cine sunt eu? – Emanuel & Denisa Vișovan
și ce-și va dori fiecare aceea i se va da.
18. Căci mare este înțelepciunea Domnului, El PREDICA PENTRU COPII pagina15
este atotputernic și le vede pe toate, Dina – Predicatorul
19. ochii Lui [sunt] spre cei care se tem de El și
El va cunoaște orice faptă a omului. PILDE pagina 16-17
20. El n-a poruncit nimănui să fie nelegiuit și Mărul cel mic • Fructul bun
n-a dat nimănui îngăduința de a păcătui.
RĂSPUNSURI, ÎNTREBĂRI ȘI PREMIANȚI pagina 18
Fondurile necesare editării si distribuirii Răspunsuri, întrebări
revistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, se con-
stituie din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care ALTERNATIVE pagina 19
doresc să sprijine această lucrare pot depune Fățărnicia – Nefățărnicia

bani în contul Asociaţiei Creştine de caritate MINUNATE SUNT LUCRĂRILE DOMNULUI pagina 20
Gosen, deschis la BCR Arad, având codul IBAN: Licuricii – Rebeca Dagău
RO 62RNCB 0015 0303 1877 0001.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei
ISSN: 1583-2589

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” (Coloseni 3:16)
Mai întâi
Mai întâi
Mai întâi
Mai întâi
În copilărie, când călătoream cu mașina împreună cu
familia, obișnuiam să inventăm diverse jocuri. Cine poate citi cel
mai repede numărul mașinilor pe lângă care treceam, sau cine
poate recunoaște marca și modelul mașinilor din trafic. Un alt joc
era cine numește corect indicatoarele de pe marginea drumului.
Ori de câte ori apărea un indicator nou pentru toți, tata ne explica
ce înseamnă acel indicator, după care jocul continua. Am învățat
destul de repede indicatorul ,,STOP” și știam că mașina trebuie să
se oprească la acest indicator. Dar nu înțelegeam de ce ne oprim
sau încetinim și în dreptul unui triunghi alb cu roșu cu vârful
în jos. Atunci tata mi-a explicat că acest indicator se numește
,,CEDEAZĂ TRECEREA” și că la întâlnirea lui trebuie să ne oprim
ca de pe un drum cu prioritate să treacă mai întâi, alte vehicule.
Uneori aveam impresia că sunt așa de multe mașini pe drumul
cu prioritate, încât rândul nostru nu va mai veni niciodată. Era
doar o chestiune de timp și de răbdare. Mai târziu, când am văzut
imagini cu traficul din India, sau alte țări asiatice unde nu există
indicatoare și reguli de circulație ca la noi, I-am mulțumit lui
Dumnezeu pentru ele.
Sunt lucruri simple, despre care învățăm încă de mici
că trebuie făcute mai întâi. Mai întâi ne luăm șosete, iar mai
apoi pantofi. Mai întâi mâncăm o mâncare gătită, iar pe urmă
primim desertul, ne amintește deseori mama. Mai întâi ne
facem temele, apoi ne rămâne timp și pentru joacă. Mai întâi
ne-am dat silințele la școală pentru rezultate bune, în urmă ne
putem bucura de o vacanță liniștită.
În predica de pe munte, Domnul Isus ne îndeamnă să
cedăm trecerea lucrurilor care trebuie făcute mai întâi!
1. Mai întâi Împărăția: ,,Căutaţi mai întâi Împărăţia lui
Dumnezeu şi neprihănirea Lui…” (Matei 6:33). În context, Isus
vorbește despre îngrijorările oamenilor cu privire la hrană,
băutură, și îmbrăcăminte, lucruri de care cel mai probabil
părinții voștri se îngrijesc. Pentru ei există tendința îngrijorării,
a preocupării excesive pentru aceste lucruri, uitând de lucrurile
spirituale. Dar acest pasaj vorbește deopotrivă și copiilor.
Poate ți s-a întâmplat să ai un examen, sau un test și să fii așa
de preocupat de acel examen, încât mai multe programe să
lipsești de la biserică pe motiv că înveți. Sau poate ai neglijat a
citi Biblia, sau a te ruga pe motiv că ai de învățat sau ai primit
ceva îndatoriri pe lângă casă. Poate știi diminețile acelea în
care ai zăbovit prea mult în pat și apoi în grabă ai fugit spre
școală, fără a începe ziua cu rugăciune. Isus vrea să te învețe un
indicator: ,,CEDEAZĂ TRECEREA”, adică lucrurile spirituale au
prioritate în fața celorlalte. Dacă vei căuta mai întâi Împărăția
lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, există și o promisiune, „...toate
aceste lucruri vi se vor da pe deasupra’’, Isus promite că te va ajuta
în lucrurile care pot fi motive de îngrijorare.
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Editorial
2. Mai întâi împăcarea: ,, Du-te întâi de împacă-te cu
fratele tău…” (Matei 5:24). În acest pasaj, Isus atrage atenția
asupra unui detaliu care uneori ne scapă. Considerăm că dacă
slujim cu grupul de copii, în fanfară, orchestră, sau recităm,
slujirea noastră este lucrul prioritar. Dar Isus este mai interesat
de relațiile cu semenii decât de slujirea ta. De aceea, dacă
cineva ți-a greșit sau dacă tu ai greșit cuiva, mai întâi trebuie
să te împaci cu acea persoană, apoi poți sluji cu bucurie. Dacă
mama ta a rămas tristă acasă din pricina neascultării tale,
oricât de frumos ai cânta un solo, în Cer se aude un sunet fals.
Haideți să ne oprim și la acest indicator și să ne asigurăm bine
că mai întâi relațiile noastre cu cei din jur sunt bune, astfel
încât slujirea noastră să fie bine primită.
3. Mai întâi corectează imperfecțiunea personală:
,,Scoate întâi bârna din ochiul tău…” (Matei 7:5).Uneori poate
ești foarte tentat să observi defectele fraților tăi, ale colegilor
tăi, și să dorești a le corecta. Poate ești obișnuit să pârăști
lucrurile rele pe care alții le fac, celor care ar putea să îi tragă la
răspundere. Și Iosif spunea tatălui său vorbele rele ale fraților
săi, dar el nu folosea un limbaj asemănător și cred că motivația
lui era una bună (Geneza 37:2). Însă dacă tu folosești aceleași
vorbe rele ca și frații tăi, dar îi pârăști pe ei, ar fi mai indicat să
taci și să începi prin corectarea vocabularului tău. Isus spunea
că dacă ,,ochiul tău (având o bârnă în el) este rău, tot trupul tău
va fi plin de întuneric” (Matei 6:23). Din cauza faptului că ochiul
tău este bolnav, vei vedea deformat tot ceea ce este în jurul
tău. De aceea ai nevoie mai întâi de o vindecare a ochiului tău.
Isus nu spune că nu poți corecta o atitudine, vorbă sau faptă
rea a fratelui tău, ci spune că mai întâi trebuie să o corectezi
pe a ta, iar mai pe urmă poți să te ocupi și de fratele tău, dar
cu blândețe și atenție. Isus compară această acțiune cu o
operație la ochi. Te-ai lovit vreodată la ochi? Este o zonă foarte
sensibilă, așa-i? Așa că mai întâi asigură-te că ești tu vindecat
deplin, să nu vezi ca acel orb vindecat parțial, niște oameni
ca niște copaci, (Marcu 8:24) pentru că mereu te vei poticni în
,,crengile lor”.
Isus vorbește și despre alte lucruri care trebuie făcute
mai întâi: curăță întâi partea dinăuntru a paharului (Matei
23:26); mai întâi fă-ți socoteala cheltuielilor ca să nu rămâi
de rușine (Luca 14:28); păzește-te mai întâi de fățărnicie
(Luca 12:1) și poți descoperi și altele asemănătoare. Cedează
trecerea, lucrurilor pe care Dumnezeu le-a așezat pe drum cu
prioritate, este spre binele tău!
Atenție la indicatoare și drum bun spre patria cerească!
Editorii
3
 Lecția biblică pentru cei mici
„Învățăturile Tale sunt minunate..” Psalmul 119:129

Istoria buruienilor
David și Miriam erau în vacanță, la bunicii lor, la țară. Le
era tare drag să meargă la bunici, deoarece bunica îi răsfăța cu
tot felul de meniuri și delicatese, iar bunicul, în fiecare seară,
le spunea povestiri din Biblie sau din viața reală, experiențe
cu Dumnezeu din viața dumnealui sau a altor oameni ai lui
Dumnezeu.
Iar cum povestea bunicul, nu povestea nimeni. Într-una
din zile, bunicul se ostenise în grădină cu buruienile și ierburile
care crescuseră atât de repede pe lângă plantele semănate în
acel an, ca hrană pentru ei. Nepoții, văzându-l pe bunicul cum
se ostenește în căldura soarelui, veniră să dea o mână de ajutor,
deși mânuțele lor erau mici și fine, la vârsta lor. La un moment
dat, lui David îi veni în minte o întrebare, și o adresă bunicului:
- Bunicule, pentru ce a creat Dumnezeu aceste buruieni,
iar noi trebuie să ne chinuim cu smulsul lor?
- O, dragul meu, spuse bunicul, îndreptându-se de spate
pentru un moment, povestea cu buruienile și cu sudoarea de
pe frunțile noastre, are o istorie veche. Deseară vă voi povesti
despre povestea buruienilor.
După cină, copiii erau nerăbdători să audă povestea
promisă de bunicul.
- După ce Dumnezeu a creat lumea în șapte zile, începu
bunicul să povestească cu vocea lui blândă și gravă, Adam și
Eva erau singurii oameni pe pământ și erau nespus de fericiți.
Întreaga grădină a Edenului era spațiul în care își petreceau
timpul amândoi, într-o atmosferă fericită. Dumnezeu se
întâlnea cu ei în fiecare dimineață, ceea ce pentru cei doi
oameni era o mare încântare. Dar, totuși, pe lângă libertatea
și bucuria pe care o aveau în grădină, Dumnezeu le dăduse o
poruncă și le ceruse să o respecte cu grijă. Astfel, le spusese
că au dreptul să mănânce din orice pom al grădinii, dar din
pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânce, că în ziua
în care vor călca această poruncă, vor muri.
-Și ce legătură are acest pom cu buruienile? îl întrerupse
Miriam nerăbdătoare să audă deznodământul.
-Adam și Eva, continuă bunicul, au respectat această
poruncă până într-o zi, când Satan (șarpele) i-a îndemnat
cu viclenie să mănânce din pomul despre care Dumnezeu
spusese să nu mănânce. Iar ei s-au lăsat păcăliți de cuvintele
viclene ale lui Satan și au gustat din fructul pomului oprit.
Din acel moment, bucuria și fericirea lor s-au risipit, datorită
neascultării de Dumnezeu. Iar pentru faptul că nu au ascultat
și au păcătuit, Dumnezeu a blestemat pământul, dând lui
Adam grija să muncească pământul cu trudă și cu sudoare,
iar pământul să dea pe lângă hrană, spini și pălămidă. Deci,
buruienile, de care te plângeai azi, David, sunt rezultatul
păcatului lor. Iar pentru femeie, consecința păcatului a fost
durerea și suferința. Și mai mult decât atât, Dumnezeu i-a
izgonit din grădina Edenului.
David și Miriam aveau fețele triste, dar erau foarte curioși
să afle cum a arătat viața celor doi oameni după aceea.
- După ce au părăsit grădina, a continuat bunicul, lui Adam
și Evei li s-au născut copii, cu ajutorul lui Dumnezeu. Primii doi
copii se numeau Cain și Abel. Acești copii au crescut mari și
aveau fiecare câte o ocupație: Cain, cel mai mare, era plugar
și se ocupa cu munca câmpului, iar Abel era păstor la oi. Ei au
învățat de la părinții lor să aducă jertfă lui Dumnezeu. Acest
lucru însemna un act de închinare înaintea lui Dumnezeu.
Astfel, într-o zi, cei doi frați au adus lui Dumnezeu o
jertfă. Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din plantele
câmpului, de care el s-a îngrijit. Abel, însă, a adus Domnului o
jertfă de mâncare din oile sale cele mai bune. Însă, Dumnezeu
a văzut că între cei doi frați era o diferență: Cain era un copil
neascultător, iar Abel era un copil ascultător și cuminte. Pentru
Dumnezeu e important nu doar cum slujim, ci El se uită și la
inima noastră, la caracterul nostru. Așa că, Dumnezeu a primit
bucuros jertfa lui Abel, dar jertfa lui Cain nu a primit-o.
Văzând acest lucru, Cain s-a supărat foarte tare. El ar fi
putut să se gândească la faptele lui, să-i pară rău, să își ceară
iertare înaintea lui Dumnezeu și să își dea silințele să devină și
el un băiat ascultător, ca fratele său Abel. Dar el nu a făcut așa,
ci a ales să se supere, a început să urască pe fratele lui și dorea
să se răzbune pe el.
Dumnezeu a văzut că în inima lui Cain s-au adunat
așa de multe lucruri rele: supărare, mânie, ură, amărăciune,
răutate, răzbunare. Inima lui Cain era pătată de toate aceste
lucruri. El Și-a dorit ca inima lui Cain să devină din nou curată,
iar în locul acestor lucruri murdare, să aibă bucurie, dragoste,
bunătate, pace și liniște. Astfel că Dumnezeu i-a spus lui Cain: „

4 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)

„Strâng Cuvântul Tău în inima mea...” Psalmul 119:11a
Fugi de răzbunare!
De ce te-ai supărat pe fratele tău? Nu ai învățat
că dacă faci lucruri bune vei avea parte de bine?
Dar dacă faci lucruri rele, păcatul te pândește și
dorește să te prindă în lațul său.”
Însă Cain nu a luat aminte la sfatul lui
Dumnezeu și într-o zi, dorind să se răzbune
pe fratele lui, l-a chemat la câmp și l-a omorât.
Deși Dumnezeu îl avertizase că dacă va lăsa
în inima lui acele lucruri rele, ele se vor ține
mereu după el, aducând alte lucruri mai grave
și mai murdare în inima lui. Drept urmare,
Cain a fost despărțit de fața lui Dumnezeu.
-Copii, concluzionă bunicul, haideți să
ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să-I fim
ascultători și să Îl lăsăm să ne curețe inima de
orice păcat.
Copiii au îngenuncheat lângă patul
lor, alături de bunicul lor, și au cerut lui
Dumnezeu ca inima lor să fie curățată, lăsând
ca dragostea, bunătatea, bucuria, ascultarea
și alte lucruri frumoase să înflorească în
inima lor.
Vrei și tu să ai o inimă curată?
Andreea Culda
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Versetul de memorat pentru cei mici
- Mamă, unde ești?
Clara intră rapid în casă şi cu o faţă roşie de supărare, se aşeză pe un
scaun în living.
- Nu este drept! Cineva din clasă, în timp ce eram în pauză, mi-a pătat
tabloul. Acesta l-am pictat pentru concursul organizat cu clasa şi cum bine ştii,
a durat o săptămână întreagă în care m-am străduit să desenez cât mai bine
şi frumos! Iar când doamna învăţătoare a întrebat cine l-a pătat, nimeni nu a
recunoscut. Sunt sigură că aş fi câştigat acest concurs! De ce tocmai mie mi s-a
întâmplat? întrebă Clara şi începu să plângă.
Mama o ascultă în tăcere și s-a apropiat de ea ca să o mângăie.
- Voi afla cine mi-a stricat pictura şi îl voi ,,răsplăti” , adaugă Clara printre
suspine.
Când ea tăcu, mama îi spuse:
- Draga mea Clara, înţeleg toată această durere pe care o ai şi nedreptatea
care ţi s-a făcut. Nu ştim de ce s-a întâmplat această situaţie, poate l-ai
pus într‑un loc nepotrivit, sau celui care ţi-a pătat tabloul i-a fost teamă să
recunoască greșeala.
Se aşeză mai apoi lângă ea şi începu să îi spună efectele care vor urma
dacă va căuta să se răzbune.
- Ştiu că ţi-ai fi dorit să câştigi acest concurs, căci şi eu mi-aş fi dorit să-l
câştigi. Am văzut munca depusă pentru realizarea acestui tablou, dar un lucru
trebuie să nu uiţi: răzbunarea nu e bună! Uitându-ne în lumea în care trăim,
vei vedea că răzbunarea e un lucru obișnuit, dar creștinii trebuie să gândească
altfel. Depinde de tine dacă vrei să continui planul de răzbunare sau să-l
oprești la timp.
Deschise Biblia, care era pe masă şi citi cu voce tare următorul verset:
,,Nu-i aşa? Dacă faci bine vei fi bine primit; dar dacă faci răul, păcatul
pândeşte la uşă, dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”
(Geneza 4:7)
Apoi îi zise cu blândețe fiicei ei.
- Sentimentul durerii de a fi nedreptăţit este temporar, pe când
sentimentul de vinovăţie pe care l-ai simţi dacă ai face ceva rău va dura multă
vreme. În loc să te simţi bine, nu vei ajunge decât să simţi mai multă durere.
Răzbunarea este contra voii lui Dumnezeu. Priveşte la Cain şi consecinţele pe
care le-a avut după ce s-a răzbunat pe fratele său Abel. A avut o viaţă de fugar,
a trăit cu sentimentul de vinovăţie, care nu l-a părăsit. Nu a ţinut sub control
sentimentul de furie şi astfel a ajuns să îşi omoare propriul frate. Dacă simţi că
începi să te înfurii, păzeşte bine uşa inimii, ca niciun gând de răzbunare să nu
o deschidă, altfel odată deschisă, vor putea intra alte şi alte păcate.
Clara, ascultând cu atenţie învățăturile mamei şi conştientizând în acele
momente gravitatea stării ei, spuse cu glasul stins:
- Mamă, ai dreptate! Îmi este atât de greu să accept pierderea şi să iert.
Sunt multe sentimente care mă încearcă, dar cum spuneai, nu ştim de ce s-a
întâmplat aşa. Oare să fie o lecţie pe care Dumnezeu doreşte să mă înveţe? Mă
voi ruga ca Dumnezeu să mă ajute să accept nedreptatea făcută şi voi ţine uşa
inimii bine închisă.
Împreună cu mama ei, s-au aplecat pe genunchi şi au cerut Domnului
ajutorul de a trece peste micul necaz cu bine. Îndată inima Clarei primi o
bucurie și linişte, iar faţa i se lumină.
Dragi copii, haideţi ca împreună să memorăm acest verset: ,,Nu-i aşa?
Dacă faci bine vei fi bine primit; dar dacă faci răul, păcatul pândeşte la uşă,
dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” (Geneza 4:7).
După ce ați memorat acest verset, rugați un frate, o soră sau părinții să vă
asculte, și recitați-l din memorie. Şi nu uitaţi, ori de câte ori, un gând, o faptă
rea caută să vă deschidă uşa inimii, amintiţi-vă de acest verset şi luaţi seama la
consecinţele care vor urma, odată înfăptuită fapta.
Larisa Atudoroae
5
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi” Isaia 34:16a

„Căutați în cartea Domnului (Judecători) și

citiți! Nici una din acestea nu va lipsi…”

1. Pentru început, veniți să lăudăm pe Domnul împreună cu Debora:

„________ pe ________!”
„Voi _______, da voi cânta Domnului”
„Voi _______ din ________ Domnului _________ ___ ________.”
„Să _______ cu glasul lor ________ Domnului…”

2. Uniți prin săgeți caracteristica specifică fiecărui judecător:
Ehud s-a folosit de un otig de plug pentru a omorî 600 de filisteni
Șamgar fiul lui Manoah
Iair nu se slujea de mâna dreapta
Samson avea 30 de fii și a fost îngropat la Camon

3. Numărul „30” se repetă de multe ori in această carte. Menționați cinci contexte în care s-a folosit
acest număr.
______________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________

4. Găsiți cifrele potrivite fiecărei împrejurări:

„ A prins______ de vulpi.”
„ Atunci ______ de bărbați din Iuda s-au coborât în crăpătura stâncii Etam.”
„ Fiii lui Dan au luat dintre ei ______ oameni viteji.”
„ El a zis: “N-ai decât sa împletești cele ____ șuvițe de păr din capul meu.”
„ Adoni-Bezec a zis: “_________ de împărați … strângeau mâncare sub masa mea.”
„…ia cu tine ________ de oameni din copiii lui Neftali.”
„… și copiii lui Israel au fost supuși ____ ani lui Cușan-Rișeataim.”

5. Menționați ce restricții i-a impus Îngerul Domnului mamei lui Samson:

______________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________

6. Calculați cu mare atenție:

numărul oamenilor stângaci din Ghibea : numărul anilor în care a fost judecător Iefta = de câți măgări
aveau nevoie fiii și nepoții lui Abdon pentru călărie
numărul anilor ca judecător ai lui Ibțan X numărul anilor ca judecător ai lui Abdon = numărul anilor în care
Israel a avut odihnă după eliberarea lui Ehud

7. Precizați evenimentul petrecut în aceste locații:
Bezec: _______________________________________________________
Gaza: ________________________________________________________
Stejarul din Ofra: _______________________________________________
Mițpa: ________________________________________________________

8. Completați spațiile libere și veți afla care au fost urmările neascultării copiilor lui Israel:
„ … oriunde mergeau _________ ________ era __________ lor ca sa le facă _____ … Fiindcă _____ acesta
a călcat _________ Meu, pe care-l __________ părinților lor și fiindcă n-au _______ de _________ Meu … “

Florin & Naomi Dobre

6 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi” Isaia 34:16a

Părinți și copii
Identificați părinții fiecărui personaj biblic enumerat și scrieți-i în dreptul lor.Alegeți răspunsul
potrivit din șirurile de tați și mame.

Tata Copilul Mama

Set
Ismael
Iuda
Efraim
Eleazar
Mahlon
Obed
Samuel
Mical
Daniel
Izreel
Asa

Tați: Aaron, Abia, Adam, Avram, Boaz, David, Elcana, Elimelec, Iacov, Iosif, Osea, Saul
Mame: Abigail, Agar, Ahinoam, Ana, Asnat, Elisabeta, Eva, Gomera, Lea, Maaca, Naomi, Rut.

Similarități
Identificați 2 evenimente similare pentru fiecare situație în parte.
A. Copiii sub doi ani au fost omorâți:
1.
2.
B. Două personaje care și-au prezentat nevestele ca fiind surorile lor:
1.
2.
C. Înmulțirea pâinilor (1 din V.T. + 1 din N.T.):
1.
2.
D. Personaje biblice care au fost vândute cu preț de argint:
1.
2.
E. S-au întins peste corpul copiilor și Domnul i-a înviat:
1.
2.
F. Întâlniri la fântână, rezultate mai apoi cu căsătorie:
1.
2.
G. S-a tras la sorț să se găsească vinovatul:
1.
2.
H. Sărut fățarnic:
1.
2.
I. Ajutați să scape de urmăritori, fiind coborâți pe fereastră:
1.
2.
Emanuel & Denisa Vișovan
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 7
 Copilăria
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6

Daniela
partea a XIX-a

Daniela înaintă pe culoarul vagonului,

căutându-şi compartimentul. Trecu pe
lângă un tânăr ce îi făcu cu ochiul. Daniela
îl dispreţui în gândul ei: „Ce băiat obraznic!
Mănâncă seminţe şi scuipă cojile pe geam, ca
un papagal!” A nimerit într-un compartiment
mai liber. Pe locurile de lângă fereastra
compartimentului, erau aşezaţi un domn şi o
doamnă, soţ şi soţie. Daniela îi salută, apoi se
aşeză pe locul ei, lângă acel domn în vârstă, ce
moţăia ca un motan plictisit. Privi cu jind spre
locul lui. „Mi-aş fi dorit să stau lângă fereastră,
să privesc natura!” gândi ea tristă. Femeia o
studie, zâmbind:
– Domnişoară, dacă doreşti putem face
schimb de locuri. Pot trece eu în locul tău, iar
tu vino lângă fereastră!
– Cu bucurie! Vă mulţumesc mult,
doamnă! Îmi place să privesc natura!
Doamna se mută pe cealaltă banchetă,
alături de soţul ei, iar Daniela se instală lângă
fereastră.
– Ce bună sunteţi! Oamenii din partea
Ardealului sunt foarte buni şi calmi, mărturisi
Daniela recenta ei descoperire.
– Copilă dragă, oamenii din natura lor
păcătoasă sunt răi, numai Dumnezeu e bun.
Şi cei ce-L cunosc pe El pot fi buni, cu ajutorul
Lui, dar când pe pământ sunt războaie şi se
omoară om pe om, unde e bunătatea? Tu eşti
o copilă, nu ai trecut prin vremuri de război
şi de foamete, dar foarte mulţi evrei au fost
exterminaţi la Auschwitz!
Femeia îşi şterse o lacrimă.
– Nu de mult timp, soţul meu a stat la
rând să cumpere carne. Oamenii s-au îmbulzit,
iar el fiind mai slab şi în vârstă, a leşinat, iar
oamenii erau să îl calce în picioare. Draga
mea, oamenii nu pot fi buni decât cu ajutorul
lui Dumnezeu.
– Aveţi dreptate doamnă! Dumnezeu ne
iubeşte, căci a dat pe unicul Său Fiu, pentru ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă
veşnică!
– Mă bucur că eşti o fată credincioasă! Eu
şi soţul meu călătorim des cu trenul, suntem
pensionari şi ne ajutăm copiii. Amândoi au
serviciu şi noi îi mai ajutăm cu nepoţeii, dar
călătorind cu trenul, rareori aud pe cineva
Cel mai bine e acasă
vorbind de Dumnezeu şi de credinţă. Sunt vremuri grele, creştinii sunt prigoniţi,
iar în şcoli este introdusă ideologia comunistă. Tu nu ai avut de suferit la şcoală
din cauza credinţei?
– Oh, doamna mea! Recent am fost eliminată dintr-un concurs de recitat
poezii, dar cel mai greu mi-a fost în clasele mici. Am fost nedreptăţită la finalul
anului şcolar, la premiere. Mi-a plăcut să învăţ, iubesc cartea, dar la sfârşitul
clasei a patra, doamna învăţătoare a anunţat premiile şi a spus că nu merit
să îmi dea premiul II, datorită faptului că eu frecventez un cult religios, şi m-a
trecut direct la menţiune. A fost o zi grea pentru mine. Colegii au râs de mine
şi mă strigau „pocăita”. Am ajuns cu greu acasă şi de supărare am făcut febră şi
am stat bolnavă la pat o săptămână!
Doamna clătină din cap, dojenitor.
– Aceasta este o nedreptate, dar nu poţi să te plângi nimănui pentru ea.
Cunosc persoane care au fost date afară de la serviciu, pentru simplul fapt că
frecventau o biserică, dar eu cred că Dumnezeu nu îi va lăsa să moară de foame,
le va purta de grijă! Am găsit scris în Biblie, în Psalmul 37 de la versetul 25: „Am
fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii
lui cerşindu-şi pâinea”. Sunt mulţi creştini ortodocşi, catolici, neoprotestanţi care
au ajuns în închisoare şi dacă îndrăzneşte cineva să se plângă sau să protesteze,
o sfârşeşte rău, chiar prin a fi privat de libertate!
Femeia se uită în jur, pentru a vedea dacă nu cumva auzise cineva discuţia lor.
– Totuşi, trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu, pentru că nu este război
în ţara noastră. În anul 1944, pe lângă faptul că ţara era în război, am prins şi
foamete şi multe boli.
Soţul doamnei se ridică de pe locul unde dormise, iar Daniela tresări.
Uitase că şi dumnealui călătorea în acelaşi compartiment. Trenul trecu de
Halta Floreni şi se apropia de Vatra Dornei. Daniela îşi lipi fruntea de fereastră.
Umbrele serii se furişau printre copacii din pădure. Turme de oi coborau spre
stână. Mieluşeii, ţopăind, se ţineau de oile mame. Casele erau risipite pe coline,
la ferestrele cărora mai apărea lumini din interior. Trenul lăsă în urmă satul
şi se avântă curajos înainte, şuierând prelung. După urcuşuri şi coborâşuri,
apăru la orizont oraşul Vatra-Dornei. Pe partea dreaptă era Staţiunea Balneară,

8 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6
vile şi hoteluri, apoi parcul stațiunii, frumos
amenajat.
– La revedere, domnişoară! Doamna
simpatică o prinse pe Daniela de umeri şi o
sărută pe frunte.
– Să aveţi o întâlnire frumoasă cu nepoţeii
dumneavoastră! Mă bucur că v-am cunoscut!
Daniela ştia că mai urmează staţia Argestru,
apoi la următoarea, va trebui să coboare şi
ea. Se bucura că va ajunge acasă. Pe peronul
gării, un grup de oameni în vârstă aşteptau
să urce. După bagaje, păreau nişte oameni
care tocmai şi-au terminat sejurul în staţiune
şi plecau spre casele lor. Trenul mergea
spre Iaşi. Daniela îşi luă bagajul şi eliberă
compartimentul, ieşind pe culoar. Trenul
se puse în mişcare şi pe fereastra trenului,
Daniela urmărea cursul apei Bistriţa, care
curgea în sensul opus faţă de mersul trenului.
Apa purta resturi de crengi de brad, şi nu era
tocmai limpede. Era învolburată, semn că
undeva plouase. Trenul opri în gara Argestru,
de unde urcară nişte muncitori de la pădure.
Daniela îşi duse bagajul mai aproape de
uşa pentru coborâre. Se înserase, dar gara
Iacobeni era bine iluminată. Nu se aştepta să
îi iasă cineva în întâmpinare. Trenul se opri
încetişor pe prima linie a gării. Un domn îi
deschise uşa. Aerul curat de munte îi inundă
plămânii, iar primăvara şi miresmele ei îi inundau fiinţa,
îmbucurându-i inima. Daniela sări jos de pe scara vagonului,
iar domnul care îi deschise uşa i-a dat bagajul. În momentul
următor, cineva îi apucă bagajul din mâini şi din cealaltă parte
simţi o sărutare pe obraz. Daniela se întoarse să vadă cine
îndrăzni să facă aşa ceva.
– Doina! Scumpa mea colegă, cum de ai venit la gară?
– Mi-ai lipsit, Daniela! Eram obişnuită ca duminica să
facem împreună câte o plimbare, iar acum te-am căutat
şi nu te-am găsit şi m-am gândit că suferi din cauza
concursului. Doina îi dărui un pacheţel de alune de pământ
și un boboc de trandafir roșu. Obişnuiau ca duminica să
adune împreună, fiecare câte trei lei, şi să îşi cumpere cu cei
şase lei, o sută de grame de alune de pământ. Nişte alune
lunguieţe şi gustoase.
– O! Ce surpriză mi-ai făcut! Sunt foarte fericită şi am uitat
de necazul ce mi-a pricinuit concursul de sâmbătă. Daniela
scoase poza nepoţelului ei şi spuse:
– Am o comoară de nepoţel cu ochi albaştri. Sora ei,
Lili, care îi luase bagajele, le puse imediat jos şi admiră şi ea
nepoţelul din poză.
– Aha! Bănuiesc că te-a câştigat cu totul acest „Făt-
Frumos”! i-a spus Lili. Sacoşa aceasta este cam grea, spune-mi,
te rog, nu cumva l-ai ascuns pe aici pe undeva?
– Bebeluşul are nevoie de laptele mamei lui, aşa că până
va fi înţărcat, trebuie să rămână lângă mama lui. După aceea
vom mai vedea.
Au ajuns în dreptul casei lui Doina şi fetele se despărţiră.
– Mulţumesc de alune, veveriţo! Dumnezeu să îţi
răsplătească pentru dragostea ta!
Doina zâmbi, fluturându-i mâna:
– Noapte bună! Ne vedem mâine la şcoală!
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Copilăria
– Noapte bună! Daniela mai
întoarse capul o dată pentru a-şi privi
colega.
– Lili, de unde ai ştiut ca mă întorc
la această oră?
– Mama s-a interesat la gară. Te aşteaptă
acasă. Tu eşti pentru ea ca şi Beniamin pentru
Iacov. Nu ştiu ce ar face dacă ar trebui să lipseşti mai mult de
acasă. Un lucru ştiu doar: că ar suferi foarte mult.
– Mi-aţi lipsit foarte mult, atât tu, cât şi mama, dar m-am
bucurat nespus să îmi văd nepoţelul. Sigur îl vei iubi şi tu.
– Pe tine toţi copiii te câştigă cu un zâmbet sau un
gângurit. Eu nu îmi lipesc inima prea uşor de îngeraşii aceştia,
care ştiu să împrăştie într-o clipă totul în jurul lor şi, în plus,
cred că eu nu am destulă răbdare cu ei.
– Nu e nimic, Lili. Totul se învaţă la vremea potrivită.
Fetele au ajuns în preajma gardului ce înconjura căsuţa
lor şi cineva deschise poarta din interior. În clipa următoare,
Daniela îşi recunoscu mama şi o îmbrăţişă cu dragoste.
– Mi-a fost dor de dumneata, mamă!
Hainele mamei miroseau a primăvară. Un buchet de
lăcrimioare, de pe masa din bucătărie, îşi răspândeau parfumul
prin întreaga casă.
– Mamă, ai făcut plăcintă? Miroase a vanilie!
– Bine ai venit, fiica mea! Aşa cum doreşti tu mult să guşti
din plăcintă, așa şi eu doresc să îmi povesteşti despre Elena şi
băieţelul ei.
Daniela se aşeză pe un scaun de bucătărie şi începu să îi
povestească mamei despre surioara şi nepoţelul ei. Plăcintele
mai puteau aştepta. Lili a pus ceainicul pe plită, pentru a face
un ceai de mentă. După ce Daniela a povestit mamei şi sorei
sale toate impresiile despre această călătorie, descrise cu lux
de amănunte, Daniela îi relată mamei despre faptul că Elena
avea televizor, chiar şi faptul că îşi vopsea unghiile. A observat
că bucuria de pe faţa mamei s-a şters.
– Bănuiam eu că Elena îşi va lărgi calea! spuse mama,
îngândurată. Am înţeles aceasta şi din scrisorile pe care mi
le-a trimis, că Elena şi soţul ei iubesc lumea şi lucrurile lumii.
Dezbracă-te, draga mea şi mănâncă! Mă voi ruga pentru aceste
îngrijorări.
Lili turnă ceaiul fierbinte în ceşti.
– Nu am vrut să te întristezi, mamă! spuse Daniela,
simţindu-se vinovată că i-a destăinuit totul mamei.
– Eu trebuie să ştiu, fiica mea. O boală descoperită la
timp, poate fi tratată mai uşor, altfel microbii se înmulţesc
foarte repede.
Daniela împărţi darurile de la sora ei. Căută în buzunar şi
îi dădu mamei banii şi fotografia bebeluşului.
– Cred că cel mai înţelept lucru este să le fac o vizită cât
mai curând! spuse mama, luând fotografia şi banii din mâna
Danielei.
Lili îşi pregăti lucrurile pentru şcoală. Daniela îşi aminti
că mai are ceva de scris, aşa că se retrase în camera alăturată.
Încet, casa se umplu de linişte, iar Cel ce veghea asupra
întregului glob pământesc, veghea şi asupra lor, ca să nu li se
întâmple vreun rău.
(va continua…)
Draga Ujeniuc
9
 Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b

Pe cine crezi?
Chiar contează acest lucru? Contează pe cine în când, oamenii se împiedică de adevăr, însă majoritatea se ridică rapid
cred? Cred pe cine vreau... Acesta este răspunsul și merg mai departe, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic.” Lucrul cel mai
sau unul dintre răspunsurile cel mai des întâlnite. trist este că acest adevăr se accentuează în societatea contemporană.
Întrebarea - Pe cine crezi? - te obligă la un răspuns. Oamenii privesc Sfânta Scriptură ca pe o sursă de istorie în cazul cel
Răspuns pe care cititorul trebuie să-l culeagă din forul mai fericit, dar ea este sursa principală de informare a lui Dumnezeu
său interior, nelăsând ca superficialitatea sau frivolitatea pentru om (2 Timotei 3:16-17; Exodul 24:12).
să denatureze răspunsul real. Gândește-te la modul în care tu privești Biblia, o privești ca pe
Unii oameni se limitează la a crede doar ceea ce văd cuvântul rostit de Dumnezeu care trebuie crezut și aplicat sau ești
în jurul lor și doar atât cât au experimentat ei în cercul neglijent cu acest cuvânt, astfel încât necredința și neîmplinirea
lor strâmt de existență. Un misionar din Europa, în una încearcă să te cuprindă? Te-ai gândit vreodată care este dorința unui
din zilele vieții lui, a înțeles că va trebui ca următorii ani om care a trecut din existența aceasta într-o existență mai puțin
să îi petreacă pe meleagurile Africii pentru a propovădui cunoscută de pământeni? Îți aduci aminte de relatarea lui Isus, despre
Evanghelia. Ajuns în părțile Africii, a întâmpinat opoziție un așa-zis bogat care, după ce și-a consumat zilele pe acest pământ, a
din partea africanilor. Într- una dintre prelegerile sale, a plecat spre un tărâm numit Locuința morților. Din acest loc terifiant,
amintit faptul că, în zona din care provine el, temperatura bogatul și-a exprimat dorința ca cineva să meargă în casa tatălui său,
scade semnificativ, astfel că apa se solidifică, făcând cu la cei cinci frați ai săi, și să le adeverească despre această Locuință a
putință ca omul să umble pe apă. Enunțarea acestui morților în care el se chinuia cumplit. Răspunsul a venit imediat, că
fenomen în auzul unui public format din africani a dus celor cinci frați ai bogatului le-a fost pusă la îndemână o carte pe care
mai degrabă la scepticism, deoarece în zona aceea ei o numeau Scriptură. Acestă carte conținea colecția de scrieri sacre
predomină un climat cu temperaturi foarte ridicate,
astfel că fenomenul acesta este imposibil de realizat. (continuarea în pagina 18)
Într-un târziu, misionarul urma să se întoarcă pentru o
scurtă vizită în Europa, prilej cu care a luat cu sine pe
un bărbat african. Deoarece coincidența este modul lui
Dumnezeu de a rămâne anonim în universul acesta, cei
doi călători au făcut popasul într-o țară din Europa în
care anotimpul iarna era în plină desfășurare, ocazie în
care misionarul i-a demonstrat africanului că apa la o
anumită temperatură ajunge în stare solidă, făcând cu
putință umblarea pe apă. Convins de această realitate,
după un timp, africanul s-a întors la concetățenii săi
împreună cu misionarul. Ce credeți, l-au crezut pe
africanul care susținea de acum adevărul prezentat mai
înainte de misionar?
Asemenea africanilor, avem și noi ca oameni
tendința de a respinge un adevăr datorită faptului că
suntem închiși în strâmta noastră fire pământească,
care nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu
pentru că nu le poate înțelege (1 Corinteni 2:14).
Adevărul infailibil al lui Dumnezeu să fie așternut pe
niște file într-o carte numită Biblia? A vorbit Dumnezeu
și putem ști adevărul pe care l-a spus? Scriptura este
cuvântul rostit al lui Dumnezeu care mi se adresează
și astăzi în secolul XXI? Dacă Dumnezeu este Singurul
Înțelept, cum îl descriu creștinii, oare un înțelept și-ar
așeza adevărul său pe suluri de papirus, de pergament
sau de piele? Este modul acesta de a lucra cel mai
înțelept? Acestea sunt câteva din întrebările care
inundă mintea oamenilor sceptici. Winston Churchill
fost ofițer în armata britanică, istoric, scriitor și artist a
rostit în timpul vieții sale un adevăr răsunător: „Din când

10 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b

Eram în clasa a XII-a, la Grupul școlar Silvic,

Câmpulung Moldovenesc, în gazdă la o femeie în vârstă,
într-o casă mică, compusă din două camere înguste
și joase, despărțite printr-un hol, prin care se făcea și
intrarea. N-am să uit acea zi rece de noiembrie, când
EXPERIENȚE CU
în jurul orei 5 dimineața am fost trezit de o bubuitură
puternică. Ușa camerei care era încuiată a fost izbită cu
putere de marginea patului în care dormeam. Geamurile
DUMNEZEU
ușii s-au spart, iar sticla a căzut pe perna mea. Am ieșit în
hol, neștiind ce s-a întâmplat și am întâlnit-o pe gazda
mea, care era speriată și tremura. Mi-a spus că a vrut să
aprindă aragazul să-și încălzească mâncarea, dar pentru
că aragazul avea o defecțiune, au avut loc scăpări de gaze
și a urmat o explozie. Ferestrele casei s-au deschis, iar
unele dintre ele s-au spart. Din cauza exploziei puternice,
tavanul a fost ridicat, iar între tavan și perete s-a făcut o
fisură de 3-4 cm adâncime. După această întâmplare
am plecat la școală, iar la finalizarea cursurilor din acea
zi, am luat trenul spre casă. Ajuns acasă, mama mea m-a
întâmpinat speriată și m-a întrebat ce s-a întâmplat. Mi-a
spus că este în post împreună cu tata, findcă au avut un
mesaj din partea Domnului să se roage pentru mine, căci
vrăjmașul vrea să-mi ia viața. Dumnezeu a fost îndurător
și m-a izbăvit. Slavă Lui!
Timpul a trecut, m-am căsătorit, m-am mutat
la Arad, și Dumnezeu și-a arătat providența și în
dreptul familiei. Prima noastră fetiță Miriam, care este
al doilea copil în familia noastră, la vârsta de 1 an și
6 luni a răcit foarte tare, avea o febră foarte mare și
intra în convulsii. Am fost internați în spital cu ea și
doctorul ne-a atenționat că această răceală este foarte
periculoasă, se va tot repeta până la cel puțin 3 ani și
poate afecta creierul încât, să rămână cu urmări. Ne-
am rugat Domnului pentru ea și am făcut ungerea cu
untdelemn și Dumnezeu ne-a făgăduit că o va vindeca, Dumnezeu lucrează și cu vrășmașii. Astfel s-a împlinit versetul din
nu va mai avea convulsii și mai mult decât atât, la cartea Proverbelor 16:7 ,,Când sunt plăcute Domnului căile cuiva îi face
școală va fi printre primii la învățătură căci Domnul îi va prieteni chiar și pe vrăjmașii lui”.
da înțelepciune. Acum Miriam este în clasa a VII-a, are Această experiență mi s-a întâmplat în armată. Dușmanii mei
rezultate foarte bune la învățătură și participă la diverse comuniști mă urmăreau pe toate căile. Până și gândurile mi le pândeau.
concursuri de pian, la care a fost premiată. Într-o seară am stat de vorbă cu un subofițer despre Evanghelie până
O altă experiență am avut-o în dreptul penultimului la ora douăsprezece noaptea. Omul a rămas așa de convins, încât a
copil, care acum are vârsta de 2 ani. Acesta a fost foarte doua zi a vrut să se predea Domnului, dar cineva l-a avertizat că dacă se
bolnav, avea bronșită astmatiformă, în formă gravă. La pocăiește, va fi dat afară din armată. S-a speriat și n-a mai vrut să urmeze
numai 5 săptămâni a fost internat, iar apoi a urmat un Calea Domnului. Dar mi-a fost de mare folos, pentru că mă informa
lung tratament la domiciliu cu injecții, perfuzii și alte despre toate ședințele ce se țineau și mai cu seamă când era vorba
medicamente. Dumnezeu ne-a promis printr-un mesaj despre mine.
profetic, că se va atinge de el și îl va vindeca, înainte să S-a făcut o ședință, unde s-a discutat problema mea. S-a pus
înceapă să umble pe picioarele lui. Când am avut acest întrebarea:
mesaj, Flavius avea doar 5 luni și m-am gândit atunci, că – „Ce facem cu pocăitul ăsta, că prea multă propagandă face în
până la un an, când va începe să umble acest copil, va fi cazarmă?”
tot cu tratamente. Dumnezeu a lucrat minunat, căci la – „Băgați-1 la închisoare, să se învețe minte”, a fost de părere un
sfârșitul lunii iunie, când copilul avea 7 luni, tratamentul căpitan.Dar un sublocotenent de la contrainformații a zis:
zilnic cu Singulair, un medicament special pentru astm, – „Domnule căpitan, dacă-1 băgați la închisoare, va fi cel mai fericit
a fost întrerupt, iar la numai 8 luni, copilașul a început și om, socotind că suferă pentru credință”. Un alt căpitan a întrebat:
a făcut primii pași singur. – „Dar voi, ofițerii, nu sunteți în stare să educați un ostaș?”
Prin aceste experiențe îmi doresc ca să vă provoc, – „Domnule căpitan, ăsta te învață el pe tine. Pe toți ofițerii care au
dragi copii, să mulțumiți Domnului pentru părinții voștri stat de vorbă cu el i-a tăiat cu vorba”. A treia întrebare:
– „Să-i dăm drumul acasă?” Alt răspuns:
care se roagă și postesc pentru voi. Poate unii dintre voi
– „Dacă pe toți soldații pe care nu-i putem educa, îi trimitem acasă,
ați avut și voi experiențe în care Dumnezeu v-a protejat,
va trebui să desființăm armata. Haidem să ținem ochii pe el, să nu-1
v-a vindecat sau v-a ajutat datorită rugăciunii părinților.
lăsăm să convertească și pe alții.”
Fiți recunoscători și rugați-vă la rândul vostru pentru ei!
Alexandru Cherecheș, ,,Șaizeci de ani de experiență cu Dumnezeu”-
Emanuel Micurescu folosit cu permisiune (Agapia, Fullerton California,2000).

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 11
 Bunele maniere
„...pentru căpătarea învățăturilor de bun simț, de dreptate, de judecată și de nepărtinire;”
Proverbe 1:3

VESTIMENTAŢIA
Dragi copii, cred că tuturora ne place să facem o bună impresie celor din jur!
Dar știți că prin vestimentație cei din jur își creează o primă părere despre noi? Chiar
dacă aceasta nu este întotdeauna adevărată, alegerea unei vestimentații potrivite are
o importanță majoră. În acest articol, veți găsi câteva aspecte despre o vestimentație
potrivită pentru un copil al lui Dumnezeu.
Ce fel de vestimentaţie trebuie să avem?
Vestimentaţia noastră trebuie să fie una decentă și conform vârstei, evitând
preluarea noii mode care parcă se „actualizează” continuu. Alegerea vestimentației
este un aspect important, deoarece cei din jur își pot da seama cu ușurință ce fel de
persoane pretindem că suntem. Fiind îmbrăcați decent, transmitem respect şi arătăm
că suntem educați și manierați. Dar ce credeți că poate transmite o persoană îmbrăcată
cu haine rupte, șifonate sau murdare?
Cum alegem hainele, atunci când ne îmbrăcăm?
În alegerea îmbrăcămintei, trebuie să ținem cont de câteva aspecte: hainele
să fie pe măsura noastră, nici prea mari, dar nici prea mici; nici prea strâmte, dar
nici extrem de largi. Întotdeauna trebuie să ne îmbrăcăm cu haine curate și
bineînțeles, călcate. Hainele șifonate arată faptul că suntem dezordonați și nu
ne îngrijim cum ar trebui să o facă un copil manierat. În alegerea hainelor
trebuie să ținem cont de locul unde vom merge și de starea vremii de
afară. Dacă mergi să duci gunoiul la container, nu te vei îmbrăca cu
cea mai frumoasă rochie pregătită pentru slujba de biserică. Să evităm
îmbrăcămintea prea colorată, care ne scoate exagerat în evidență sau
combinații de culori aprinse. E indicat să alegem culorile de diferite
nuanțe. O culoare mai aprinsă, o asortăm cu o culoare închisă sau una
pală. De asemenea, să evităm alegerea îmbrăcămintei total închisă. Priviți
ce frumos îmbracă Dumnezeu natura! El știe să combine totul, încât să
încânte ochiul omenesc!
Un copil manierat nu va purta niciodată haine rupte, indiferent că
așa sunt din comerț sau că s-au rupt pe parcurs. Ne va fi de mare ajutor în
alegerea zilnică a îmbrăcămintei dacă vom avea dulapul curat și ordonat!
Să nu amestecăm hainele murdare cu cele proaspăt curățate. Atenție și la
buzunare! E indicat să avem mereu o batistă sau un șervețel în buzunar, dar niciodată să nu le umplem
cu multe obiecte, astfel încât să arătăm caraghios. Încălţămintea, de asemenea, trebuie să fie una
potrivită și curată.
Un alt aspect la care trebuie să fim foarte atenți: nu râdem și nu batjocorim niciodată un alt copil
care este îmbrăcat nepotrivit! Se poate ca părinții lui să nu aibă posibilitatea de a-i cumpăra haine
sau acest copil să nu cunoască detalii despre o îmbrăcăminte potrivită. Putem sfătui cu dragoste, dar
niciodată batjocori pe cineva!
Îmbrăcămintea creștină
Nu e bine să neglijăm aspectul vestimentației, dar nici nu e bine să acordăm prea mult timp atunci
când ne alegem vestimentația. Biblia ne învață să ne îmbrăcăm decent atât fetele, cât și băieții. Noi
nu trebuie să luăm exemple din lume, atunci când ne alegem vestimentația, ci trebuie să consultăm
Sfânta Carte, Biblia. În ea scrie ca partea feminină să poarte îmbrăcăminte feminină, iar băieții să poarte
îmbrăcăminte masculină (Deuteronomul 22:5). De asemenea, tot Biblia ne spune să avem capul acoperit
când ne rugăm (1 Corinteni 11:5-7) și din pricina îngerilor (1 Corinteni 11:10). Noi credem că pretutindeni
sunt îngeri în jurul nostru și pentru că dorim ca ei să ne ocrotească și să împlinească slujba la care i-a chemat
Dumnezeu, în dreptul nostru, haideți să împlinim și acest verset.
Îmi amintesc de unele momente de când umblam necuviincios şi nu mă gândeam că ar putea exista o
problemă, dar pe cum creșteam deveneam mai stânjenită de vestimentaţia pe care o purtam, simţeam chiar şi mustrarea
Domnului, dar nu o luam în seamă. După un timp, când m-am apropiat mai mult de Domnul, El mi-a arătat cum trebuie să mă port
şi m-a îndrumat înspre o vestimentaţie cuviincioasă. Dragi copii, cu cât vă veți apropia de Domnul și veți citi cuvântul Său, cu atât
mai mult și Dumnezeu vă va descoperi voia Sa cu privire la voi, inclusiv în domeniul vestimentaţiei! Deși alegerea vestimentației
creștine este un aspect foarte important, Biblia mai vorbește de un alt fel de vestimentație și anume: vestimentația sufletului
nostru. Din inimă ies toate lucrurile, chiar și modul în care ne îmbrăcăm. Ne place să avem grijă de trupul nostru, îmbrăcându-l
frumos și cuviincios, dar sufletul nostru cum e îmbrăcat? Haideți, totodată să ne îngrijim și de sufletul nostru și să îl îmbrăcăm cu
virtuți sfinte.
„Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor,
ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând şi liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.”
(1 Petru 3:3,4)
Alexia Bășcărău
12 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Istoria credinţei
„...suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori...” Evrei 12:1

Încercarea lui Satana

de a mă ucide
Totul s-a întâmplat potrivit cuvântului din Psalmul 23:4 La prima încercare, ucigașul din Ioan 8:44 n-a reușit să
„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem mă lichideze: „El de la început a fost ucigaș”. Dar aveam să aflu
de nici un rău, căci Tu ești cu mine” și „Căci El va porunci îngerilor pe propria mea piele că șarpele cel vechi nu se lasă păgubaș
Săi să te păzească în toate căile tale” (Psalmul 91:11). Un alt după prima nereușită, cum ne spune și apostolul Petru: „Fiți
proverb spune: „Când vrei să te apropii de Dumnezeu, trebuie treji și veghiați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale
să-ți pregătești sufletul pentru ispite”. Domnul Isus a fost ispitit ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8).
ca om de trei ori în pustie și a ieșit biruitor prin puterea Duhului Ispititorul nu se dă bătut după primul eșec.
Sfânt și prin tăria Cuvântului cu care a răspuns ispititorului. Fiți vegheatori!
Ispititorul n-a stat cu mâinile în sân, când a văzut că am
început să înțeleg Cuvântul lui Dumnezeu, ci m-a atras într-o
situație în care credea că mă va putea răpune dintr-o singură Alexandru Cherecheș, ,,Șaizeci de ani de experiență cu
lovitură. Și tocmai pe când eram hotărât să săvârșesc o faptă Dumnezeu”- Folosit cu permisiune
bună, ca astfel să mă descurajeze și dacă nu era cu putință să (Agapia, Fullerton California,2000).
mă omoare, măcar să mă descurajeze de la săvârșirea faptelor
bune. M-am hotărât într-o dimineață să ajut o femeie văduvă,
care avea mai multe animale de dus la adăpat, ea fiind văduvă
și bolnavă. Am facut-o îndemnat de cuvântul de la Iacov 1:27
„Religiunea curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl
nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile
lor…”, Printre animalele de adăpat, văduva aceasta avea și o
iapă oarbă. Apa fiind cam departe de casa femeii, am încălecat
pe această iapă oarbă, măcar că nu eram obișnuit cu călăritul,
și am pornit cu vitele spre adăpătoare. In loc de căpăstru și
zăbală, cu care aș fi putut conduce iapa mai ușor, nu aveam la
îndemână decât o frânghie cu care era legată la gât. Psalmul
32:9 ne spune „Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere,
pe cari-i strunești cu un frâu și o zăbală cu cari-i legi”. Am pornit
călare spre apă și după ce am adăpat animalele, am încălecat
din nou pe iapă să conduc animalele înapoispre casa femeii
văduve.
Satana s-a hotărât să profite de această ocazie ca să-mi
facă de petrecanie și să poată zădărnici astfel viitoarea lucrare
de evanghelizare la care m-ar fi putut folosi Dumnezeu. La
momentul potrivit a îndemnat pe un nelegiuit, un băiat mai
mare decât mine cu doi ani și care de fapt nu-mi era dușman,
dar din joacă, a ridicat biciul și a lovit iapa pe la spate. Lovită pe
neașteptate, iapa a sărit în două picioare, cât a putut de sus și
m-a aruncat în aer, căzând în cap pe niște pietre, pierzându‑mi
cunoștința și alegându-mă cu capul spart. Iar făptașul a tulit-o
și s-a ascuns. Pe mine m-au ridicat de jos și fiindcă în satul
nostru nu era medic, m-au transportat acasă, unde mi-am
revenit în câteva zile.

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 13
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi” Isaia 34:16a

Vorbe cu tâlc
1. Tristă întâmplare, lacrime amare 4. Tată grec, mamă iudeică și bunică credincioasă
Ce i-a fost splendoare, i-a fost cursă mare- Ucenic crescut atent, Listra îi era acasă
O spânzurătoare. Slujitor apreciat și prezbiter devotat
Pentru tinerii de azi, un exemplu de urmat.
2. Cel mai însemnat este pus deoparte,
Cel neînsemnat ca să aibă parte. 5. Sfatul lui era foarte apreciat,
Amândoi au fost la un pas de moarte, Dar de data aceasta, n-a fost ascultat.
Cel neînsemnat, bunătate-mparte. Alt sfătuitor a intervenit
Hai spuneți-mi voi, cine sunt cei doi? Sfatul lui cel bun, l-a zădărnicit.
Condus de mândrie, foarte supărat
3. Dur și scurt a fost mesajul S-a întors acasă și s-a spânzurat.
Ce prorocul l-a rostit
Și mare i-a fost necazul 6. Barca vieții tale sigură va fi
Că el nu s-a împlinit. Dacă nici o vâslă nu îți va lipsi.
Ei nu le aveau și s-au rătăcit
Bosumflat și îndrăzneț Domnul în Ioan le-a descoperit.
Pe Domnul s-a mâniat,
Însă Domnul cu răbdare
Lecția milei l-a-nvățat.

Pildele lui Isus 2/3

Completează spațiile libere din tabel, pentru fiecare pildă. Acolo unde pilda apare în două sau mai multe Evanghelii,
încearcă să scrii toate referințele.

Nr. Pilda Referința Biblică Ce pot învăța din această pildă?

11. Luca 7:40-43
12. Grâului și a neghinei
13. Să nu trec nepăsător pe lângă nevoile aproapelui meu
14. Banului pierdut
15. Să mă rog. Dumnezeu într-o zi îmi va face dreptate
16. Nunta fiului de împărat
17. Matei 21:28-32
18. Împărăția lui Dumnezeu crește
19. Comoara ascunsă
20. Marcu 12:1-12

*Pentru a vedea pildele de la 1-10, vezi tabelul Pildele Domnului Isus 1/3 din numărul trecut al revistei, la pagina 6.

Cine sunt eu?
3 Primul om ce-a existat,
Din pământ a fost creat,
Betuel
6 De-mpărat nu ne-am temut
Chiar de focul l-am văzut. 9Am fost tare frământat
Fiindc-a fost împrumutat,

1 Eu sunt fiul lui Isai,

Părul meu este bălai,
Eu cu ursul m-am luptat
Dumnezeu viață i-a dat
Și-o nevast-a căpătat.
7 Eu am fost încăpățânat,
Însă din necazul meu
M-a scăpat Dumnezeu,
Pe Dumnezeu n-am ascultat, Căci securea a plutit
De la el oaia am luat.
4 13 frați am fost în casă La Ninive m-a trimis,
Toți am stat l-aceeași masă, Dar spre Tars eu am pornit.
Și-astfel l-am restituit.

2 Din neant am fost ales

Să-L slujesc pe cel Ceresc,
Pe Dumnezeu mama-L iubea
Eu am fost mai favorit
Și de tatăl meu iubit.
8 Imposibil! Ce să spun?
Să se-ntâmple n-are cum
Și-Elisabeta se numea.
5 Chiar de n-am văzut nimic Chiar de Domnul ar lucra,
Fiindcă eram destul de mic, Asta nu se va-ntâmpla.
O soluție am găsit
Și în dud eu m-am suit. Emanuel & Denisa Vișovan
14 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)

„Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea și pleacă urechea la învățătura mea,” Proverbe 5:1
Context: În familia Iacov şi Lea, s-a născut o
singură fată, Dina. Istoria biblică prezintă un episod
păcătos din viaţa ei, urmat de un altul sângeros,
comis de fraţii ei, care o iubeau ca pe singura lor
soră. Povestea ei, din nefericire datorată aceleiaşi
nevegheri, se repetă cu alte fete din poporul lui
Dumnezeu, iar episoadele ce urmează sunt adesea
şi ele dureroase. Scopul menţionării în Scripturi a
unor asemenea evenimente neplăcute şi cu urmări
nedorite este unul pedagogic şi preventiv, în vederea
îndepărtării totale a acestor pericole sau cel puţin,
pentru fapte deja petrecute, a efectelor negative ce
pot să apară.
1. Dina – fata ce nu şi-a preţuit şi respectat
numele: „În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus
numele Dina (Judecată).” (Geneza 30:21) În general,
părinţii creştini pun copiilor lor nume cu semnificaţii
sfinte, înţelepte, care au de a face cu stările
spirituale, sufleteşti, fizice, familiale sau sociale din
vremea naşterii urmaşilor lor. În cazul Dinei, mama
i-a pus un nume a cărui semnificaţie ar fi trebuit să
o determine să gândească bine ceea ce face. Felul în
care ea a procedat, a dovedit că a comis o greşeală
capitală, în urma căreia şi-a pierdut fecioria, zestrea
cea mai mare, din punct de vedere fizic, a unei fete.
Întoarcerea ei acasă s-a soldat cu multă supărare şi
multe vieţi pierdute.
Poate că şi numele tău are o semnificaţie
pozitivă, dar şi dacă nu ai cunoaşte semnificaţia
numelui tău, orice copil născut într-o familie unde
cel puţin unul dintre părinţi este credincios, este
considerat sfânt, având favoruri speciale din pricina
părinţilor. Poartă-ţi cu demnitate numele! În cazul
Dinei, se poate spune că după acel incident, cei
din jur puteau zice: „Da, ea n-a judecat ce se poate
întâmpla!” Altfel spus, numele dat de părinţi îl porţi
până când vei decide singur(ă) cum te porţi. De
atunci, fraţii ei au zis că a fost o faptă de „curvă”, chiar
dacă ei au dat vina pe Sihem.
2. Dina – fata curioasă şi interesată de
fetele lumeşti: „Dina, fata pe care o născuse lui Iacov
Lea, a ieşit să vadă pe fetele ţării.” (Geneza 30:1) Dina
copilărise în altă zonă şi acum, de curând sosită
în Canaan, era doritoare să cunoască oamenii
locului. Poate că era interesată de portul fetelor şi
de obiceiurile sau lucrurile specifice culturii în care
trăia acum. Poate a ieşit la poarta cetăţii sau pe străzi
cu ocazia unei zile frumoase. Nu sunt date detalii
de autorul cărţii Geneza, dar este clar că nu a fost
doar o privire pe fereastră, ci o ieşire într-un grup
de fete canaanite. Poate a ieşit numai o dată, dar
întotdeauna se începe cu o ieşire, ce de regulă este
urmată de altele.
În vremea tinereţii voastre, există mult mai
multe ocazii să socializaţi cu „fetele ţării”. Ad litteram,
situaţia potriveşte pentru familiile plecate din ţară,
dar datorită internetului şi diferitelor programe
de socializare poţi acum să vezi pe băieţii şi
fetele oricărei ţări. Acum limbi vorbite în
plan internaţional, permit discuţii directe, iar
imaginile cu fotografii sau vizualizările directe
dau posibilităţi de a vedea pe cine vrei şi cum
vrei. Curiozitatea, care a contribuit la comiterea
primului păcat în Eden, este folosită cu mare
succes în vremea noastră prin tehnologia
vizualizărilor.
3. Dina – fata care s-a lăsat iubită de
un băiat lumesc: „Ea a fost zărită de Sihem, fiul
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Predica pentru copii
Dina
hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus mâna pe ea, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o.
S-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata şi a căutat s-o liniştească.
După aceea Sihem a zis tatălui său Hamor: «Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!»” (Geneza
34:2-7). Dacă ea a ieşit să vadă pe fetele ţării, la rândul ei a fost văzută de băieţii acelei
ţări. Canaaniţii însă erau foarte imorali, fapt pentru care mai târziu au şi fost sortiţi
nimicirii, pe vremea lui Iosua. Dacă la prima întâlnire s-a şi produs acest păcat, vă
puteţi da seama ce stare de imoralitate era în acea localitate. Din cele scrise rezultă
că Dina a fost şocată de cele întâmplate. Poate nu s-a gândit că se ajunge aşa repede
chiar la pierderea fecioriei. Cred că avea mustrări de conştiinţă şi poate se gândea la
ce vor zice cei din familie când vor afla. De aceea este scris despre Sihem că „a căutat
s-o liniştească”. Faptul însă era consumat şi niciodată nu mai putea fi ca mai înainte.
Voi ştiţi prea bine de la colegii voştri că astfel de păcate grave se produc în jurul
vostru la tot pasul. Totul pleacă de la „a pus mâna pe ea” şi de la „a iubit fata”. Băieţilor,
dacă vreţi să nu ajungeţi niciodată la acest păcat grav şi ruşinos, fiţi ca Iosif în casa lui
Potifar. Atunci când „ea l-a apucat de haină” el ştia ce urmează, ca şi în cazul Sihem
– Dina. Soţia lui Potifar a zis: „Culcă-te cu mine!” El însă a fost foarte ferm, „i-a lăsat
haina în mână şi a fugit afară din casă.” (Geneza
39:12). Sunt situaţii în care un băiat sau fată
nu trebuie să umble, sau să rămână singur(ă)
pentru a nu avea de-a face cu o provocare la
care să nu reziste sau chiar cu un viol, ca în
cazul Tamarei care a rămas singură în cameră
cu Amnon. El a declarat că totul a făcut din
iubire, dar imediat s-a dovedit că nu a fost o
iubire, ci poftă carnală. În cazul lui Sihem, s-a
vrut finalizarea prin căsătorie, dar cu ce preţ?
Ea şi-ar fi pierdut credinţa, căci în casa unde
era dorită ca noră, Dumnezeul cel adevărat nu
era cunoscut, iar dumnezeii canaaniţilor erau
idolatrie şi imoralitate aproape fără limite
Dacă vreţi să nu ajungeţi la pierderea
cinstei, la căsătorii cu oamenii lumeşti, la tot
ceea ce a urmat şi să nu auzim părinţi spunând
cu durere ca Iacov: „Voi m-aţi nenorocit” (Geneza
34:30), ascultaţi sfatul lui Solomon, păţitul,
a cărui inimă a fost coruptă tot din „iubire”
(1 Regi 11:2): „Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe
căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi,
nu treziţi dragostea, până nu vine ea!” (Cântarea
Cântărilor 2:7) Să ştiţi că dragostea adevărată
vine cu acte în regulă, înţelegeri plăcute şi
urmări binecuvântate.
Predicatorul
15
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,” Psalmul 78:3

Mărul cel mic

S-ar putea ca noi să avem unele planuri pentru viața noastră, dar Dumnezeu are întotdeauna ceva mai bun
pregătit pentru noi. Trebuie să avem credință, să fim răbdători și să căutăm voia lui Dumnezeu.
Micuțul măr se ținea agățat strâns de ramură în timp ce un vânticel bătea ușor. Un măr mai vârstnic,
observând disperarea mărului mai tânăr a chicotit și a zis:
– Pare că te ții de creanga aia de parcă viața ta ar depinde de asta, micuțule prieten.
Mărul cel mic l-a privit pe mărul mai vârstnic și a spus:
– Chiar asta fac! Nu vreau să cad la pământ. Nu știi tu că e dur și prăfuit acolo
jos? Pământul e plin de viermi și gândaci înfiorători care se târăsc. Ce mai, aruncă tu
însuți o privire, nu vezi tu toate merele putrede de acolo de jos?
Mărul cel vârstnic s-a gândit un moment și apoi a răspuns:
–Știu că ești îngrijorat ca nu cumva să cazi din pom, dar există și unele
lucruri bune care au ieșit din pământ.
– Asta nu e viața pe care mi-o doresc, a replicat micuțul măr. Eu plănuiesc
să fiu cules cu mâna de o familie deosebită, dus în casa lor și așezat într-un
frumos coş pentru fructe. Cu pielea mea roșie strălucitoare, voi fi fructul cu
aspectul cel mai atrăgător din întregul coş.
– Mărul mai vârstnic a răspuns cu blândețe. Să fii măr înseamnă mult
mai mult decât doar să ai pielea roșie și lucioasă.
– Da, știu! l-a întrerupt iute mărul cel mic. Unul dintre copii mă va duce
probabil la școală pentru prânz sau poate mă va servi ca o gustare după școală. El sau ea va ști că eu am fost mai mult decât un simplu
măr frumos cu coaja roșie și strălucitoare. El sau ea va descoperi că fructul meu are un gust grozav și e și sănătos pe deasupra.
– Da, da, ai putea fi toate acele lucruri pentru o scurtă vreme, a încercat să replice mărul cel vârstnic.
Dar din nou mărul cel mic l-a întrerupt: După ce copilul a terminat de mâncat fructul și tot ce a rămas e sâmburele meu, el
sau ea va…va… Vocea micului măr s-a frânt: Îmi va arunca probabil sâmburele la gunoi.
– Da, a replicat mărul mai vârstnic. Așa ar putea fi viața ta dacă hotărăști să trăiești pentru clipa de acum și alegi să culegi
recompensele imediate.
– Ce tot spui tu acolo? a întrebat micuțul măr. Ce altă viață mai există?
Mărul mai bătrân a spus: Asta tot încerc să îți spun, dacă ai vrea doar să te oprești pentru o clipă și să mă asculți.
– Ei bine, te rog grăbește-te, căci se pare că vântul se întețește din nou, a spus agitat mărul cel mic.
Mărul cel vârstnic a explicat liniștitor: Când vin vânturile, s-ar putea ca tu să fii scuturat din pom și să cazi la pământ.
Acela e momentul în care pielea ta cea roșie și strălucitoare te va împiedica să te faci bucăți și să devii piure de mere. Odată
ajuns la pământ, o pasăre înfometată sau o veveriță ar putea să te găsească și să te ducă de acolo, de la baza pomului. Odată
ce îi vei fi împlinit nevoile și îi vei fi umplut stomacul, va lăsa în urmă sâmburele tău și un pic de fruct. Atunci începe munca
ta adevărată.
– Asta sună destul de trist, a cârâit micuțul măr. De fapt sună chiar mai rău decât atât!
– Dă-mi voie, te rog, să termin, a spus cu severitate mărul cel bătrân. Odată ce ești lăsat pe pământ, restul fructului tău va
putrezi încet și se va amesteca cu solul. Acesta este momentul când semințele tale vor fi îngropate în pământ. Pentru o bucată
de vreme, semințele tale vor rămâne în pământ, dar apoi, la fel de încet, ceva minunat începe să se întâmple. Semințele încep
să încolțească, ieșind din pământ. Lumina soarelui și ploaia ajută vlăstarul să crească și să se transforme într-un pomișor. În
decursul a câtorva anotimpuri, pomul va crește suficient de mare încât să înceapă să producă propriile lui mere. De atunci
încolo, el va produce sute de mere în fiecare an. Deci vezi tu, micuțule măr, tu poți să devii mult mai mult decât ai putea crede.
Tot ce a putut spune mărul cel mic a fost „Uau!”
Pe măsură ce vânturile s-au întețit, puteai vedea ambele mere cum se leagănu în bătaia vântului, sperând dincolo de orice
speranță să cadă la pământ și să-și înceapă lucrarea vieții lor.
Viețile noastre pot să fie foarte asemănătoare cu ale acestor mere. Am putea alege să trăim pentru clipa de acum și să
ne îndeplinim propriile noastre planuri și dorințe. Planurile pe care le avem pentru viața noastră ar putea să fie bune, dar
Dumnezeu are întotdeauna un plan mai bun pentru noi, dacă avem răbdare și dacă ne facem timp să ascultăm ceea ce El ne
spune cu blândețe. Putem să ne înconjurăm pe noi înșine cu multe „lucruri” pentru a ne face să ne simțim confortabil, dar, vai,
lucrurile acestea țin doar pentru o vreme. Sau am putea să folosim timpul, talentul și banii pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru
scopul și gloria Lui. Doar atunci ne vom putea atinge potențialul maxim.

Folosit cu permisiunea Kid’s Sunday School Place Inc.

(c) Kid’s Sunday School Place, Inc. Toate drepturile rezervate
Traducere:Bogdan Fereșteanu

16 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,” Psalmul 78:3

FRUCTUL BUN
Ana și Timotei erau atât de distrați la strânsul roadei, încât merele
din pomii umbroși nu ajungeau nicidecum în coșuri. Merele din
grădina bunicii Alexandra erau gustoase și rumene și copiii nu aveau
decât să mănânce cât le poftește inima.
– Bunica spune că anul acesta a avut roadă din belșug. Ce-o mai fi
și asta? întreabă Ana.
– Aceasta înseamnă că pomii au făcut multe-multe mere, răspunse
tata.
– Și de ce ar avea pomii din grădina bunicii atât de multe mere?
întrebă Timotei. Anul trecut n-au fost atât de multe și încă unele din ele erau viermănoase.
– Bunica a folosit diferite pesticide contra viermilor și insectelor care ar putea dăuna fructelor, spuse mama.
– Și pomii au avut destulă umezeală la rădăcină. Cred că de aceea merele sunt mai mari și mai bune decât anul trecut,
adăugă bunica.
– Strângând aceste fructe, spuse tatăl, mi-am amintit de câteva versete din Biblie, care ne vorbesc despre roada Duhului
Sfânt. Le cunoașteți ? Chiar săptămâna trecută le-ați învățat la școala biblică.
Ana dădu afirmativ din cap:
– Da, tată. Sunt la Galateni 5:22 și 23. Le țin minte.
– Bine, zise tatăl. Ar trebui să fie normal pentru un creștin să aibă roadele Duhului Sfânt în viața lui (dragostea, pacea,
bunătatea), și pentru meri e ceva normal să aducă roadă.
– Dar eu cred că nu-i atât de ușor să ai roadele Duhului. E destul de greu, își dădu cu părerea Timotei.
Tata zâmbi:
– Desigur, mulți vor fi de acord cu ce ai spus. Însă bunica ta știe că atunci când pomii n-au adus roadă bună nu au avut
umezeală și soare îndeajuns. La fel se poate întâmpla cu roada Duhului în viețile noastre. Cum credeți, ce-ar împiedica Duhului
să ne aducă roade ?
Ana ezită puțin și spuse:
– În anul trecut merele bunicii au fost cu viermi și nu erau atât de bune și fiindcă nu au fost tratate.
– Bine gândești, spuse tatăl. Dar asta nu-i totul.
Timotei vorbi repede:
– Eu cred că după cum pomii au nevoie de apă, creștinul are nevoie de izvorul veșnic, Biblia.
Tata dădu afirmativ din cap, iar după încuviințare adaugă:
– E un gând bun. Dumnezeu dorește copiilor Săi o viață din belșug trăită numai pentru El. Și n-o dorește numai celor în
vârstă. El așteaptă de la toți copilașii roadele dorite. Hai să facem tot ce ne stă în puteri ca roadele Duhului să fie văzute de cei
ce ne înconjoară!
Dar tu? Știi care sunt roadele Duhului? Meditează asupra versetelor de mai jos și vezi care-s roadele Duhului în viața ta?
Se văd bine roadele Duhului în viața ta, în lucrurile cele mai mici pe care le faci zi de zi, în vorbire și în purtarea ta? Dacă Isus e
Mântuitorul tău, atunci roadele Duhului ar trebui să fie văzute. Citește Biblia zilnic și aplic-o în viață! Mărturisește-I lui Dumnezeu
orice păcat. Și lasă roadele Lui să fie văzute în viața ta!

,,Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (Galateni 5:22-23)

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 17
 Răspunsuri, întrebări şi premianţi
„Când a fost de 12 ani... L-au găsit în Templu... ascultându-i şi punându-le întrebări”
Luca 2.42,46

Răspunsuri Întrebări
Răspunsuri 1. Cine a primit îndoit de la Dumnezeu ceea ce a
(la întrebările din numărul 65/trim. I /2018): pierdut?
2. Enumerați trei greșeli făcute de Samson înainte de
1. Obed (Rut 4:17). a-și pierde vederea.
3. Ehud (Judecători 3:21-22). 3. Cine a vorbit despre Dumnezeu ca despre
4. Onisim (Filimon 1:10). dumnezeii facuți de mâinile omenești?
5. Abimelec (Judecători 9:5). 4. De ce credeți că a fost răpit Enoh la cer?
6. Iov (Iov 40:6). 5. Cine s-a rugat lui Dumnezeu din inima mării?
7. Samuel (1 Samuel 3:21). 6. În ce împrejurare s-a ridicat foc din stâncă?
8. Efeseni 6:1-3. 7. De ce credeți că a cerut Solomon înțelepciune de
9. Iosua (Zaharia 3:3-5). la Dumnezeu?
10. Ioan Botezătorul (Luca 1:15). 8. Care sunt urgiile care au putut fi făcute și de către
vrăjitorii lui Faraon?
9. Enumerați trei lucruri care vor fi în cer și trei care
nu vor mai fi?
10. Care erau metodele prin care se întreba pe Domnul
în Vechiul Testament?

Pe cine crezi?
(continuarea din pagina 10)

ale prorocilor și ale lui Moise. O informație atât de prețioasă pentru mântuirea sufletului, așezată într-o carte pe care mulți o
disprețuiesc.
Într-o vreme de mult apusă, Dumnezeu s-a folosit de o corabie din lemn de gofer, tencuită cu smoală pe dinăuntru și pe
dinafară, împărțită în cămăruțe și cu dimensiunile stabilite de El. Cel care a construit această corabie a fost un bărbat pe nume
Noe. Oamenii puteau avea anumite obiecții asupra felului în care a fost construită aceasta și poate că unii din ei chiar au avut,
dar știm că salvarea a venit doar pentru oamenii care au crezut că acea corabie va fi singura șansă de supraviețuire și au crezut
în ea ca mijloc de salvare. Dumnezeu a limitat izbăvirea doar pentru oamenii care s-au deplasat în spațiul corăbiei. Cei care nu
au crezut că Dumnezeu se va folosi de acea arcă pentru salvarea lor, au fost pierduți pentru totdeauna.
În concluzie, vreau să te motivez să te gândești într-un mod profund la relația ta cu acest Cuvânt al lui Dumnezeu. Care
este atitudinea ta față de El? Cât de mult stai aplecat asupra cuvintelor lui Dumnezeu? Știi că veșnicia ta atârnă de felul în care
te raportezi la cuvintele Celui Preaînalt? Fii înțelept, nu îl nesocoti pentru ca nu cumva să te pierzi pentru eternitate (Proverbe
13:13). Crede-L pe Dumnezeu, El are întotdeauna dreptate!

Sebastian Pleșcan

Vă aşteptăm răspunsurile până la data de 31.08.2019

pe adresa redacţiei
Notă: Paginile care intră în concurs sunt: 6, 7, 14 şi 18.
La concursurile biblice sunt rugaţi să participe copiii şi adolescenţi până la 18 ani. Vă mulţumim pentru înţelegere.

18 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 El va despărţi
oile la dreapta...
caprele la stânga
Matei 25:31-33
Fățărnicia
Prefăcătoria, cinismul şi ipocrizia. Ce e cu
astea? Arsenalul unui „respectabil” creştin.
Cum este ipocritul (făţarnicul)?
Cuvântul, miere iar gândul fiere.
Superstiţia, idolatria şi făţărnicia au salarii
mari în vreme ce adevărul iese la cerşit.
Unii oameni sunt atât de ipocriţi încât,
atunci când ipocrizia lor îi va distruge, deşi
vor fi în iad, ei vor declara că sunt în rai.
Un minut de sinceritate valorează mai mult
decât o sută de ani de ipocrizie.
Compromisul este copilăria ipocriziei.
Ipocrizia (fățărnicia). Distanţa dintre tine şi
tine însuţi.
„Făţarnicule, scoate întai bârna din ochiul
tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi
paiul din ochiul fratelui tău.” (Matei 7:5)
„Vai de voi, carturari şi farisei făţarnici!
Pentru că voi curaţaţi partea de afara a
paharului şi a blidului, dar înauntru sunt pline
de răpire şi de necumpătare.” (Matei 23:25)
„Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre
voi, după cum este scris: «Norodul acesta
Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este
departe de Mine»” (Marcu 7:6)
„Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul
fariseilor, care este făţărnicia.” (Luca 12:1b)
„Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei şi,
de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască,
zice Domnul.” (Ieremia 9:6)
„Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea
şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.”
(Proverbe 17:20)
caprele la stânga oile la dreapta...
Nefățărnicia
Zahărul e dulce şi la suprafaţă şi înăuntru.
Aşa este şi omul sincer.
Ce poate fi mai plăcut şi mai simplu decât să
fii totdeauna sincer, mereu liniștit, împăcat cu
tine însuți, neavând nici de ce te teme, nici de
ce te ascunde.
Este cu neputință să fii sincer cu ceilalți până
n-ai învățat să fii sincer cu tine însuți.
Sinceritatea sau buna-credinţă, această
virtute, constă în a te feri de orice
prefăcătorie şi a spune întotdeauna adevărul.
La modul cel mai simplu, sinceritatea ar putea
fi înțeleasă ca fiind corelaţia deplină dintre
vorbele și faptele cuiva. Cu alte cuvinte, este
sincer doar acela care face ceea ce spune şi
spune ceea ce face.
„Înţelepciunea care vine de sus este, întâi,
curată, apoi paşnică, blândă, ușor de
înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune,
fără părtinire, nefățarnică.” (Iacov 3:17)
„Când vă rugaţi, să nu fiţi ca fățarnicii,
cărora le place să se roage stând în picioare în
sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie
văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au
luat răsplata.” (Matei 6:5)
„Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele
vor spune adevărul curat.” (Iov 33:3)
„Chiar dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi nebun,
căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să
n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă
decât ce vede în mine sau ce aude de la mine”
(2 Corinteni 12:6)
„Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele
mele urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii
mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici
sucit în ele.” (Proverbe 8:7-8)
 Minunate sunt lucrările Domnului...
Licuricii
„Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui!”
(Psalmii 111:3a)
Dragi copii, cu siguranță ați văzut un obiect care să
lumineze noaptea: o lanternă, o lampă, un bec sau chiar
o făclie... dar ce spuneți de o vietate care să lumineze
în noapte? Există mai multe vietăți care strălucesc și pot
produce lumină; dintre acestea fac parte și licuricii.
Licuricii sunt gândaci care zboară și luminează doar
noaptea. Aceștia fac parte din familia Lampirydae, o familie
care cuprinde aproximativ 2000 de specii, însă nu toți au
abilitatea de a produce lumină. Au corpul alungit, de culoare
neagră sau maro, doamnele licurici și larvele măsoară 2,5 cm,
iar domnii licurici doar 1,5 cm. Corpul lor este foarte fragil
și cântărește doar câteva grame, iar segmentul generator de
lumină se află pe ultimele două-trei părți ale abdomenului.
Licuricii se regăsesc pe toate continentele lumii,
excepție făcând continentul Antarctica și îi putem găsi în
colonii, în zone cu iarba scurtă și în locuri cu umiditate
ridicată. Viața lor este foarte scurtă, ei trăiesc doar câteva
zile, în care toată energia este canalizată pentru depunerea
ouălor. Ouăle sunt depuse în locuri întunecate și umede,
iar după 2-3 săptămâni, din oul de licurici, iese o larvă ce
trăiește aproximativ doi ani de zile. După această perioadă,
larva intră în cocon unde stă 12-14 zile, după care devine
un licurici adult. Larvele sunt carnivore, se hrănesc cu melci
și viermi, licuricii adulți se hrănesc cu nectar și polen, iar
unii nu se hrănesc deloc. Câteva specii de licurici rămân
carnivore și la vârsta adultă, se hrănesc cu semeni de-ai lor,
de altă specie.
Licuricii produc lumină în abdomen, în diverse culori,
precum galben, verde, portocaliu sau roșu, iar lumina produsă
de ei este diferită de cea pe care am văzut-o până acum la
alte surse de lumină. Toate celelalte surse de lumină, emană
căldură: becul, lanterna, farurile de la mașină etc., însă în
cazul licuricilor, emisia de căldură este în procent foarte
mic. Aceștia produc lumina printr-o reacție chimică, care le
permite să strălucească fără a pierde energie termică; ea
se produce prin interacțiunea dintre o substanță proteică
din abdomenul lor, numită luciferina, cu alte substanțe
(adenosine trifosfat, calciu și oxigen). Printre altele, licuricii
își folosesc lumina pentru a se apăra de prădători, pentru a
comunica între ei și pentru a-şi găsi hrană.
Din păcate, în ziua de azi întâlnim tot mai puțini
licurici. Printre alți factori care au contribuit la dispariția lor,
se numără și distrugerea habitatelor. Licuricii sunt „fideli”
zonelor unde locuiesc, așadar, dacă zona în care trăiesc este
defrișată sau asfaltată, licuricii nu migrează pe un alt câmp
sau o altă zonă, ci dispar pentru totdeauna din acea zonă.
Noi, ca și copii ai Domnului, trăim într-o lume întunecată,
care nu-L cunoaște pe Dumnezeu și suntem chemați să
luminăm și să răspândim lumină, așa cum Dumnezeu a chemat
licuricii să lumineze în fiecare noapte. Întrebarea este: cum
putem noi răspândi lumină în această lume întunecată de
păcat? Isus Hristos este Lumina! Crezând în El și acceptându-L
să locuiască în viața noastră vom fi în lumină „Eu sunt Lumina
lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci
va avea lumina vieţii.” ( Ioan 8:12)
De asemenea, Cuvântul lui Dumnezeu este o lumină, el
este cel care ne poate lumina pe noi, iar adunând Cuvântul
Său în inimile noastre și împlinindu-l, vom putea răspândi și
noi lumină. „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele
mele şi o lumină pe cărarea mea.” (Psalmii 119:105);
„Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină.” (Psalmii 119:130)
După cum am spus mai sus, licuricii își folosesc lumina
pentru apărare, comunicare sau pentru a găsi hrană. Mă
gândeam: cum am putea noi folosi lumina ce o acumulăm
din Cuvântul lui Dumnezeu în vederea comunicării? Biblia
ne spune: „Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă
şi cu cântări duhovniceşti.” (Efeseni 5:19). Un alt scop în
care licuricii își folosesc lumina, este de a se apăra de
vrăjmași. Putem folosi și noi lumina acumulată din Cuvântul
lui Dumnezeu pentru a ne apăra de cel rău și atunci când
vine să ne ispitească, asemenea Domnului Isus îl putem birui
prin puterea Cuvântului, această lumină îl alungă pe cel rău
și întunericul pe care vrea să îl aducă în viața noastră. Un
alt scop în care licuricii folosesc lumina, este pentru a găsi
hrană. Cu cât vom citi mai mult Cuvântul lui Dumnezeu, vom
avea dorința de a cunoaște mai mult din acest Cuvânt și vom
descoperi taine care vor hrăni sufletul nostru și vom putea
avea o viață spirituală sănătoasă. Hrănindu-ne astfel sufletele,
vom strânge mai multă lumină în inimile noastre și vom putea
lumina în întuneric, astfel ca și cei din jur să cunoască slava
lui Dumnezeu prin purtarea noastră, așa cum ne îndemna și
Domnul Isus: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea
oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească
pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:16)
„Odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în
Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.”
(Efeseni 5:8)
Rebeca Dagău
Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
„Revista Betel”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080,
site: www.dragostepentruadevar.ro sau rev_betel@yahoo.com
Colectivul de redacţie:
Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»”