Studiu biblic – Înfrânarea poftelor – lecţia 1

Înfrânarea poftelor

Lecţia 1
Galateni 5:22-23 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea,
îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea
poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Roada Duhului este …Înfrânarea poftelor

Termenul folosit aici de Apostolul Pavel este egkrateia şi înseamnă auto-control,
stăpânire de sine, moderaţie. Este un cuvânt compozit, partea a doua a sa provenind
din termenul kratos care înseamnă putere. Înfrânarea poftelor pare a fi ceva negativ,
printre atâtea virtuţi pozitive. Dintr-o dată ni se aminteşte, după ce am auzit despre
dragoste, bucurie şi blândeţe, că noi avem pofte care trebuie stăpânite. Binele de care
noi suntem în stare nu va echilibra niciodată răul de care putem fi stăpâniţi, dacă nu
suntem atenţi.
Bisericii din Efes, Domnul Isus îi aminteşte, după ce trece în revistă trăsături de caracter
măreţe şi realizări de invidiat, că îi lipseşte ceva: dragostea dintâi (Apocalipsa 2:1-4).
Aşa şi aici: la sfârşit ni se aminteşte că avem şi duşmani puternici, şi aceştia provin din
noi înşine! Cum spunea Domnul Isus: Matei 15:19 Căci din inimă ies gândurile rele,
uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.
Nu toate poftele sunt rele. Ba unele dintre ele sunt puse în noi ca să ne amintească de
nevoi naturale care ne ajută să supravieţuim. Nu vorbesc de pofta de mâncare, ci de
exemplu de dorinţa după ceva sărat, sau dulce. Astfel de „pofte” pot izvorâ din nevoia
de sare a organismului.
Problema este în faptul că după naşterea din nou, noi suntem confruntaţi în continuare
cu firea pământească: Romani 7:18 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine,
adică în firea mea pământească spune Pavel, şi noi ştim despre ce vorbeşte el. Firea
pământească trebuie răstignită (Galateni 5:24 Cei ce Sunt ai lui Hristos Isus, şi-au
răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Coloseni 3:5 De aceea,
omorâţi mădularele voastre care Sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea,
şi lăcomia, care este o închinare la idoli) şi omorâtă în felul acesta.
Omorârea omului vechi, a firii pământeşti (cărnii în greacă) este un proces care durează
adesea o viaţă întreagă. Este un antrenament de care nu scapi, deoarece odată înrolat
în „armata Domnului” devii un ostaş pe viaţă, un alergător care nu se opreşte din
alergare ci înaintează cu stăruinţă: Evrei 12:1 Şi noi, deci, fiindcă Suntem înconjuraţi
cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne
înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Pavel
scria lui Timotei: 2 Timotei 2:3-5 Sufere împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui
Hristos. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a
scris la oaste. Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după
rânduieli.
Adevărul auto-controlului permanent este descris de Pavel atât de frumos: 1 Cor 9:27
Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am
propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

Publicat cu permisiune – Doru Pop

eBiblia.ro