Matei 2:1-12

Tu cum sărbătorești nașterea lui Isus?

Introducere: Nașterea lui Isus... o veste cât se poate de bună pentru niște păcătoși a cărui
destin era iadul. O veste care aduce o bucurie nespusă pentru unii. Totodată, în alții, această
veste provoacă tulburare, mânie, și putem observa că există în lumea teologiei oameni care
vor să desființeze acest eveniment spunând că el nu a fost supranatural, că nu s-a întâmplat
așa cum spune Scriptura. Vor să atace acest eveniment pentru că dacă acesta iese invalid,
atunci orice eveniment din Evanghelii poate fi invalid. Iar pentru alții vestea nașterii lui Isus
nu provoacă nimic.

Avem de a face cu 3 tipuri de oameni, 3 categorii de oameni găsite în acest text, fiecare
categorie reacționând în mod diferit față de nașterea lui Isus, față de adevăr. Fiecare
”sărbătorește” în mod diferit nașterea lui Isus. Prima categorie de oameni este reprezentată de
Irod, a doua categorie este reprezentată de cărturari și a treia categorie de magi.

Irod: Haideți să luăm pe rând fiecare reacție și să vedem cum fiecare dintre aceste personaje
”sărbătorește” nașterea lui Isus. Prima reacție, față de auzul veștii nașterii lui Isus, o are Irod
și haideți să vedem care a fost reacția inimii lui la auzul întrebării magilor.

Să citim primele 3 versete: Matei 2:1-3 „...”. Înainte să vedem mai clar reacția lui Irod la
auzul întrebării magilor, aș vrea să privim puțin la portretul lui Irod tocmai pentru a înțelege și
mai bine inima lui și a acelora care reacționează ca el atunci când stau față în față cu
Adevărul.

Irod s-a născut în jurul anului 73 î. Hr. și a murit în anul 4 î. Hr., a domnit aproape 40 de ani
în Ierusalim. El nu era împărat, era rege, care este diferența? Împăratul domnește peste absolut
tot teritoriul țării, iar regele doar peste o provincie pe care i-o dă împăratul. Era de origine
edomit, iar din pricina aceasta și din a multor altora, iudeii nu și-l doreau ca rege.

Istoricii seculari, necreștini, ne spun despre Irod că era atât de obsedat de a nu își pierde
tronul, că și-a omorât cumnatul, soacra și proprii copii. Pe copiii din ultima căsătorie, ni se
spune că Irod i-a omorât prin ștrangulare. Împăratul Cezar Augustus ne spune că mai sigur era
să fi purceaua lui Irod, decât copilul lui. Universul acestui om se învârtea în jurul tronului și
dacă simțea că cineva îi amenință tronul, îl executa.

Având imaginea asta în minte despre Irod, gândiți-vă la șocul pe care l-a avut atunci când
magii l-au întrebat unde este împăratul de curând născut. Inima lui a simțit cum este înțepată
de o mie de ace. Mai exact, versetul 3 ne spune „Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a
tulburat mult;...” Care a fost reacția acestuia la auzul Vestei Bune, a nașterii lui Isus, a
nașterii adevăratului Împărat? Cum a „sărbătorit” acesta nașterea lui Isus? Cu tulburare, fiind
tulburat!

Așa și astăzi sunt mulți oameni a căror inimă se tulbură atunci când aud Vestea Bună. Ați
experimentat momente când ați evanghelizat, când ați fost în locul magilor și ați adus Vestea
Bună cuiva, iar acea persoană a avut o reacție de repulsie, de tulburare, ba chiar de agresiune
împotriva dumneavoastră? Irod există și astăzi prin fiecare persoană ce se tulbură la auzul
Evangheliei.

Această tulburare este atât de puternică încât unii oameni recurg la acțiuni foarte rele tocmai
pentru a scăpa de ea. Irod a dat poruncă ca toți pruncii de la 2 ani în jos să fie uciși, alții, din
timpul nostru, ucid misionarii. Noi ar trebui să fim mulțumiți că scăpăm cu o tentativă de
agresiune.

Nu-i de mirare de ce oamenii din Ierusalimul s-au tulburat. Aceștia știau la ce îl poate duce
mintea aceea bolnavă pe Irod, mai ales atunci când se simțea deranjat. Dragii mei, lumea, la
fel ca Irod, va urî adevărul pentru că adevărul doare, tulbură. Irod îi reprezintă pe cei
împietriți față de Isus, categoria aceea de oameni care se tulbură când aud despre Isus.

Acum mi-aș dori să vorbesc nu doar despre lume, ci și despre noi, pentru că pasajul acesta
este pentru noi, pentru biserică. Întrebarea este: ce anume spune despre noi? Uitați ce spune
despre noi sub formă de întrebare: Ce adevăr biblic ne tulbură, ne deranjează, nu dorim să fie
predicat? Când adevărul ne este proclamat, când Evanghelia ne este prezentată, ce simțim în
inima noastră? Și mă rog ca adevărul care ne tulbură acum, tot el să ne aducă eliberare și
pace, pentru că acesta este rolul adevărului Biblic: să ne schimbe inima tulburată cu o inimă
din care izvorăște pace.

Acum mi-aș dori să aduc un pic de tulburare biblică și sănătoasă asupra noastră și mi-aș dori
să fiu mai practic și personal cu dumneavoastră. Cred că fiecare dintre noi poate observa o
anumită răceală în bisericile din ziua de astăzi, iar noi nu suntem excluși. Putem spune că
această răceală este și din cauza pandemiei care ne-a împiedicat să ne mai întâlnim fizic, însă
eu cred că problema este mai adâncă, e o problemă de inimă.

Dragii mei, unde este dragostea fierbinte dintre noi? De ce să avem atitudine de răceală, de
aroganță câteodată și de indiferență unii față de alții? Putem spune cu glas tare și răspicat că
împlinim porunca „Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii
pe alţii.”? Relațiile dintre noi trebuie să fie pline de dragoste, chiar dragoste jertfitoare, pentru
că o astfel de dragoste a avut Hristos față de noi și la o astfel de dragoste suntem chemați să o
avem. Scopul Scripturii nu-i doar să aducă tulburare, ci și eliberare, de aceea haideți să ne
rugăm pentru o dragoste fierbinte între noi, așa cum ne-a iubit Hristos, să ne iubim și noi unii
pe alții, și să ne rugăm ca adevărul care ne tulbură acum, să ne aducă pace și bucurie în
Hristos, iar dragostea dintre noi să sporească.

Aș vrea să mergem acum la cea de a doua tipologie de oameni care este reprezentată de
cărturari de data asta și să vedem cum „sărbătoresc” ei nașterea lui Isus, Vestea Bună.
Cărturarii: Haideți să citim de la versetul 4 la 6: Matei 2:4-6 „...”. Mai înainte de a vedea
reacția cărturarilor și a preoților față de nașterea lui Isus, aș dori, la fel ca în cazul lui Irod, să
vedem cine erau aceștia și cu ce se ocupau. Deci, cine erau cărturarii?

Pe cărturari îi putem asemăna cu profesorii de teologie din zilele noastre. Deci cărturarii îmi
puteau fi mie profesori de teologie. Aceștia dragii mei erau crescuți de mici cu Vechiul
Testament. Erau puși să învețe părți din Biblie pe de rost. Unii memorau toate cărțile lui
Moise, da, inclusiv Leviticul. Erau experți ai Bibliei, erau saturați de Scriptură, de aceea îi
vedem că atunci când Irod îi cheamă să se consulte cu ei, aceștia fără pic de greutate citează
paragraful din profetul Mica.

Irod era înconjurat de o mulțime de teologi, de intelectuali și ca să înțelegeți mai bine această
scenă, imaginați-vă, doar pentru un moment, că eu sunt Irod, iar fiecare dintre dumneavoastră
este cărturar sau profesor de teologie așa cum spunem în zilele noastre, și vă chem ca să mă
consult cu dumneavoastră. Cam cum suntem acum ar fi arâtat scena aceea. Deci Irod era
înconjurat de o armată teologică.

În cele din urmă, Irod îi întreabă despre nașterea lui Hristos. Aceștia știau exact despre ce e
vorba, știau la ce se referă magii și unde trebuia să se nască Hristosul. Interesant este faptul că
nu s-au simțit entuziasmați atunci când magii au venit cu acea veste, nu au cerut magilor ca și
ei să meargă împreună spre Ierusalim, ba chiar mai mult de atât, textul nici măcar nu ne spune
că aceștia au schimbat vreo vorbă cu magii. Ei trebuiau să fie primii oameni care să se
alerteze, trebuiau să fie primii oameni la care să se aprindă o flacără la auzul veștii nașterii lui
Mesia cu care au venit magii.

Matei, parcă într-un mod ironic face această paralelă: Cărturarii știau atât de multe despre
Mesia cel promis și nu au mișcat un deget spre Betleem, ce era o localitate la 10 km distanță
de Ierusalim, cam vreo 2 ore de mers pe jos. Magii erau niște păgâni, știau atât de puține
lucruri despre Mesia și totuși au jertfit atât de mult ca să vină la Betleem, au jertfit cam 1500
km de mers pe jos până la Betleem, în jur de 2 ani de mers, nu 2 ore.

Cărturarilor nu le păsa dacă Mesia se naște sau nu, așa că voi pune întrebarea la care vrem să
răspundem: Cum au ”sărbătorit”, cum au reacționat cărturarii la auzul nașterii lui Mesia?
Fiind indiferenți. Erau oameni cu studii despre Dumnezeu, dar atât de indiferenți față de Cel
pe care îl studiau. Știau multe despre Dumnezeu, dar nu îl cunoșteau cu adevărat. Oameni
religioși, dar nu mântuiți.

Teama mea este că unii dintre noi probabil am ajuns așa, cu toate că suntem mântuiți. Să nu
ne mai miște nici un adevăr al Scripturii. Să fim indiferenți la glasul lui Dumnezeu. Probabil
ai devenit atât de plictisit și obosit de aceleași adevăruri pe care le auzi de 20, 30, 50 de ani
încoace, că nici n-ai mai vrea să vi la biserică, dar vi din obișnuiță.

Care este soluția la această amorțeală? Smerește-te și recunoaște că ești de abia la baza
muntelui cunoașterii despre Dumnezeu și mai ai încă o veșnicie de pătruns în infinita
cunoaștere a lui Dumnezeu.
Totuși, mai sunt oameni în poziția exactă a cărturarilor, oameni care să știe multe despre
Dumnezeu, dar care nu sunt mântuiți? Gândiți-vă de exemplu la tinerii care cresc în biserică –
și vorbesc acum la modul general, nu la biserica noastră. Tineri care cresc în biserică, iar
atunci când devin mari rup orice legătură cu biserica. Aceștia, ca și cărturarii, știu multe
despre Dumnezeu, despre Isus, însă sunt atât de indiferenți față de mântuire.

Uitați-vă la vecinii dumneavoastră, la colegii de serviciu, de facultate, de școală: ei știu cel

puțin mai multe decât ce știau magii despre Isus și observați vă rog cu câtă indiferență
tratează aceștia Evanghelia, cu câtă indiferență tratează adevărul. Au o poleială de
religiozitate pe care și-o arâtă de Paști și de Crăciun și atât, ei își continuă viața în păcatele
lor. Aceștia sunt cărturarii din zilele noastre.

Ce învățăm noi de aici? Că nu adevărul în sine te salvează, nu el te naște din nou, ci

Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Adevărul Evangheliei da, este mijlocul prin care ești salvat, dar
dacă Dumnezeu nu intervine într-un mod supranatural ca să facă să pătrundă adevărul în
inima ta, să îți schimbe inima, atunci este în zadar.

Același lucru se aplică și nouă, celor mântuiți. Dacă adevărul nu este însoțit de Duhul Sfânt
care poate face adevărul una cu noi, în zadar ne umplem capul. Fără rugăciune, fără Duhul
Sfânt adevărul de unul singur, nu are putere. El își face desăvârșită puterea prin Duhul Sfânt,
de aceea, ori de câte ori citim Scriptura, trebuie să ne rugăm.

Probabil stai și te gândești și îți spui „Doamne, mulțumesc că nu sunt ca unul din categoria
cărturarilor.”, totuși aș vrea să te întreb: Dar dacă ești ca unul din acei oameni? Vreau să îți
reamintesc faptul că dacă vi la biserică în fiecare duminică și citești Biblia ocazional nu
înseamnă că ești și mântuit. Cărturarii făceau la fel, ba chiar mai bine lucrurile acestea.

Cum poți atunci să știi dacă tu chiar ești mântuit și nu te încadrezi în categoria cărturarilor?
Simplu, răspunde în sinea ta la următoarea întrebare: Eu cum am reacționat și reacționez în
prezent la auzul Evangheliei și la vestea că Isus S-a născut, a trăit o viață perfectă în locul
meu, a murit pentru păcatele mele, a înviat, S-a înălțat și mijlocește la dreapta lui Dumnezeu?

Eu cum ”sărbătoresc” această Veste Bună? Mă tulbur și sunt deranjat ca Irod? Sau sunt
indiferent ca și cărturarii? Dacă răspunsul este ”nu” la ambele întrebări, atunci îți mai rămâne
o singură reacție, reacție ce o găsim la magi. Bucuria și închinarea! Dacă așa ”sărbătorești”
Evanghelia, atunci slavă Domnului. Și așa aș dori să ne mutăm atenția de la cărturari către
magi, către ultima reacție față de nașterea lui Isus.

Magii: Cum au ”sărbătorit” magii această veste extraordinară? Să citim ultima parte din text:
Matei 2:7-12 „...” Dacă vorbim despre magi, atunci ar trebui să știm câte ceva despre ei. Cine
erau ei? Mai bine întrebăm cine nu erau acești magi? Ei bine, nu au fost doar 3 magi, nu știm
numărul exact. Știm că erau avuți deoarece au adus aur, smirnă și tămâie cu ei. Ăsta este și
motivul pentru care spun că nu au fost doar 3 magi, deoarece dacă aveai avuții cu tine în
călătorie, nu mergeai fără gardă de corp pe drum, iar dacă aveai gardă de corp, însemna că nu
ești oricine în societate.
Deci magii nu erau 3 la număr, erau bogați și aveau și un statut înalt în societate. Nu erau regi,
însă putem spune că erau preoți păgâni, deoarece cuvântul ”mag” în persană înseamnă
”preot”. Nu le știm nici numele, spun asta pentru că au primit și nume la un moment dat.

Acești magi au primit cumva revelație de la Dumnezeu cu privire la nașterea lui Isus, probabil
în vis, deoarece tot în vis Dumnezeu îi înștiințează să nu mai dea pe la Irod. Aceștia nu știau
multe informații despre Cel ce avea să se nască, însă aveau o flacără puternică ce ardea pentru
Împăratul Isus. Aceștia și-au lăsat țara, statutul, slujba în spate și s-au jertfit atât de mult
pentru un bebeluș a cărui nume nici nu îl știau. Este interesant faptul că textul nu ne spune că
aceștia s-au închinat înaintea lui Irod, dar ne spune că s-au închinat înaintea lui Isus.

Irod, în viclenia lui, le spune să îi dea de știre cu privire la locația Pruncului, spune el, pentru
a I se închina, însă știm că în inima lui zăcea dorința de a-L omorî.

Aceștia, conduși de stea, ajung în cele din urmă la casa unde era Isus, Maria și Iosif. Care a
fost reacția acestora față de nașterea lui Isus? Cum au ”sărbătorit” magii? Versetul 10 ne
spune „Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.” Magii reprezintă categoria
aceea de creștini ce se bucură cu adevărat de vestea aceasta minunată, faptul că Isus și-a lăsat
slava și a devenit om, ca în cele din urmă să moară pentru păcatele noastre și să ne dea viață
veșnică.

Întrebare: Care este bucuria supremă pentru tine de Crăiun? Probabil a ajuns clișeică
întrebarea aceasta, însă este adevărată. De ce anume vă bucurați cel mai mult în această
sărbătoare? De cadouri, de mâncare bună, de faptul că ne străngem cu familia la un loc, de
lumini și brazi împodobiți? Nu zic că este ceva rău în a te bucura de aceste lucruri, însă sunt
ele centru acestei sărbători pentru tine?

De aceea, meditează la întrebarea următoare: Când a fost ultima dată când te-ai bucurat de
Isus, de nașterea Sa, de Evanghelie? Când a fost ultima dată când n-ai mai putut de bucurie
datorită acestei vești?

Magii deci, îi reprezintă pe creștinii ce se bucură cu adevărat de faptul că Isus s-a născut.

Aceștia, ne spune textul că, au venit cu aur, smirnă și tămâie. Lucrul acesta era un obicei în
zilele acelea, adică atunci când un împărat venea pe tron, i se aducea aur, smirnă și tămâie, iar
același lucru îi vedem pe magi făcând lui Isus. Desigur, aceste elemente pot însemna și faptul
că Isus este împărat datorită aurului, că este preot datorită tămâiei și că este profet datorită
smirnei.

Magii, plini de bucurie i se închină lui Isus chiar dacă nu era pe tron ci în iesle. Observați
dragii mei ce fac magii în versetul 11? I se închină, de aceea aș vrea să merg puțin mai
departe și să vedem legătura dintre bucuria și închinarea magilor.

Iată ceea ce vrea texul să ne spună cu privire la această legătură: Cei care se bucură cu
adevărat de Dumnezeu, se vor închina, așa cum au făcut magii. Bucuria, dragii mei, se
manifestă în închinare, în laude la adresa lui Dumnezeu și în ascultare față de voia Sa.
Ca să înțelegeți mai bine ce spun, aș vrea să vă imaginați că ați merge la un spectacol de operă
și ați asculta o cantistă cu o voce sublimă. Care ar fi reacția imediată după ce ar termina
cantista prestația? I-ați aduce laude prin aplauze, deoarece v-a bucurat felul cum a cântat.
Bucuria a dat naștere aplauzelor, adică a laudelor.

Același lucru este și cu Dumnezeu: El ne-a dăruit cel mai mare dar, pe El Însuși, iar acest dar
ar trebui să nască în noi, la fel cum a născut în magi, bucurie, iar bucuria aceasta ar trebui
manifestată în închinare. Bucuria în Dumnezeu trebuie să ducă la închinare pentru Dumnezeu.
Desigur, nu mă refer doar la închinarea de duminică dimineața, ci mă refer la o viață
caracterizată de ascultare și sfințenie zilnică. Bucuria duce la închinare.

Știți ce presupune închinarea în fiecare zi? O bucurie zilnică în Vestea Bună. Dacă spunem că
facem parte din categoria magilor, trebuie să fim caracterizați de bucurie și închinare față de
Dumnezeu.

Nu vreau să mă înțelegeți greșit. Nu trebuie să fim triumfaliști: orice s-ar întâmpla, noi să ne
bucurăm: ne calcă o mașină, trebuie să ne bucurăm. Nicidecum, nu asta este învățătura
Scripturii, ci învățătura Scripturii este că în suferință nu trebuie să cădem într-un hău din care
să nu mai fim scoși, pentru că există o alternativă de-un infinit de ori mai bună, și aceea este
apropierea de Dumnezeu. Cu cât ne vom apropia de Dumnezeu în suferință, cu atât mai mult
ne vom bucura în El sub orice circumstanță am fi, iar acest lucru nu este triumfalism, ci
realitate divină.

Magii văzându-L pe Isus și apropiindu-se de iesle s-au bucurat nespus. Ei nu au venit deja cu
o bucurie nespusă la Isus, ci atunci când l-au văzut, atunci când s-au apropiat de El s-au
bucurat. Apropierea de Dumnezeu în suferință, îți va aduce bucurie, bucuria aceasta te va
conduce la ascultare de voia Sa, iar ascultarea de voia Sa, te va conduce la o bucurie și mai
mare în El.

Concluzie: Am văzut în această dimineață că există 3 moduri prin care poți ”sărbători”
nașterea lui Isus. Primul este fiind tulburat, și ne-am uitat la Irod pentru asta, al doilea este
fiind indiferent, și ne-am uitat la cărturari și preoți pentru asta, iar al treilea mod este fiind
bucuros și închinându-te lui Isus, și am privit la magi pentru asta. Întrebarea la care vreau să
ne răspundem este aceasta: ”Noi cum sărbătorim nașterea lui Isus?” Și dacă răspunsul este:
”Ca magii!”, atunci mergem mai departe și răspundem la următoarea întrebare: Ne este viața
caracterizată de bucurie și închinare față de împăratul Isus? Dacă răspunsul este ”Da!”, atunci
slavă Domnului, iar dacă răspunsul este ”Nu!”, Dumnezeu să ne dea astfel de vieți pentru
slava Lui și pentru binele nostru suprem în El. Dumnezeu să ne umple de bucurie în El de
această sărbătoare a nașterii lui Isus. Amin!