Împărăția cerurilor: judecata finală

Matei 13:47-52

Introducere: Am văzut odată un videoclip cu un prizonier care a evadat din închisoare, și în

timp ce alerga s-a dezbrăcat de uniforma de prizonier și a rămas în haine de civil. La un
moment dat, un echipaj de poliție dă de el și îl întreabă: „Ai văzut pe cineva în haine de
prizonier?, la care el răspunde „Nu!” și își vede de drum evadând. Ei bine, sunt în biserică
unii ca acel prizonier, îmbrăcați în haine de civil, dar în fapt ei sunt prizonieri, lupi, neghină.
Acum nu sunt prinși, cum polițiștii nu l-au prins pe acela, însă la judecată, vor fi descoperiți și
aruncați în închisoarea veșnică.

Pilda noastră, vorbește despre judecata viitoare în lumina împărăției cerurilor. Prima
dată Isus ilustrează judecata, iar mai apoi spune explicit ce se va întâmpla.

1. Judecata ilustrată (v47-48): Haideți mai întâi să privim la judecata ilustrată care se
găsește în primele două versete. Să citim primul versetul: „Împărăția cerurilor”... și aș dori să
facem o pauză. Împărăția cerurilor înseamnă pocăință, sfințire, înțelepciune, însă înseamnă și
judecată. Nu va exista nici o împărăție a lui Dumnezeu fără judecată, de aceea Isus a găsit atât
de important acest subiect, încât a creat o pildă despre asta.

Să continuăm citirea primului verset: „.....”! Sinonim pentru năvod este plasă sau mreajă.
Plasele de prins pește, pe timpul lui Isus, erau undeva între 50 și 100 de metri. Întrebarea este:
ce semnifică acest năvod? Simplu: Evanghelia! În capitolul 4:18-19 ni se spune că pe când
Petru și Andrei aruncau o mreajă în mare, Isus le-a spus: „Veniţi după Mine şi vă voi face
pescari de oameni.” Un pescar de oameni încontinuare are nevoie de mreajă, însă plasa, în
sensul de capcană nu de păcăleală, este Evanghelia de data asta.

Evanghelia, ne spune textul că, prinde tot felul de pești, adică tot felul de oameni. În marea
Galileei erau în jur de 20 de specii de pești. Ce vrea să semnifice acest lucru? Că Evanghelia
nu discriminează, Evanghelia salvează oameni de toate culorile, toate rasele, toate păturile
sociale, toate standardele morale.

Întrebare: în auzul cui era spusă pilda asta? În auzul evreilor. Evreii credeau că ei sunt poporul
ales și că numai ei vor moștenii împărăția cerurilor. Pentru noi nu este așa șocant când citim o
astfel de pildă, însă dacă te pui în pielea unui evreu din secolul I, această pildă este șocantă.
De ce? Pentru că a-i auzi că nu doar sângele tău este mântuit, ci și păgânii, neamurile. Ei
aveau în minte pe romani, pe cei cărora le erau robi, iar pilda lui Isus nu putea să provoace în
ei decât mânie și șoc pentru că nu puteau concepe cum că și romanii vor fi mântuiți. Dar
Domnul Isus îi avea în minte nu doar pe romani, ci și pe noi, pentru că și noi facem parte din
neamuri, din păgâni.

Evanghelia, dragii mei, este și pentru iudeu și pentru grec. Iată-ne aici: toți înotam în ”Marea
Morții” pentru că eram morți spiritual, dar Dumnezeu a aruncat mreaja Sa peste noi și ne-a
adus la viață prin Hristos.

O scurtă aplicație: Haideți să încearcăm de-acum încolo să nu evităm anumiți oameni în a le

spune Evanghelia: „Nu-i spun ăstuia că e cerșetor, ăstuia că este șeful meu de muncă, ăstuia
că este un om bun pe care l-aș supăra dacă i-aș spune Evanghelia, ăluia nu-i spun că are
culoarea nu știu care la piele. Haideți să lăsăm Evanghelia să fie vestită prin noi pentru că,
după cum am văzut, Evanghelia este pentru toți.

Al 2-lea verset ne spune că după ce s-a umplut năvodul, „pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg
în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău.” După cum știți, într-o plasă nu sunt prinși
doar pești, ci și gunoaie: ba o sticlă de suc, ba pantofi, fel și fel de gunoaie. Pescarul trebuie să
despartă peștele de gunoi. Peștele, dragii mei, îi simbolizează pe oamenii mântuiți, iar gunoiul
tot pe oameni, dar pe aceia pe care Dumnezeu îi va judeca: Ieremia 25:33 „În ziua aceea, cei
pe care-i va ucide Domnul vor fi peste tot – de la un capăt al pământului la celălalt. Nu vor
fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi pe faţa pământului.”

Dragii mei, cei aleși a-i Domnului sunt atrași de Evanghelie pentru că sunt aleși a-i Lui, însă
sunt și unii, care nu sunt aleși a-i lui Dumnezeu, dar care sunt atrași nu de Evanghelie în sine,
nu de Hristos, ci de beneficiile pe care le poate da Evanghelia: Ioan 6:26-27 „Isus le-a zis:
Adevărat, adevărat vă spun că mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați
mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat. Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru
mâncarea care rămâne pentru viața veșnică...” Dacă ne-am teleporta pe timpul acela și am
vedea acea gloată de oameni care mergeau după Isus, am fi spus: „Da măi, aceștia sunt
oameni mântuiți, care tânjesc după Hristos, după prezența Lui.”, însă inima lor era pentru ce
le putea da Isus, nu pentru Isus Însuși. Acești oameni există și astăzi în biserică. Sunt atrași de
beneficiile lui Isus, nu de Isus Însuși: de dragostea, pacea, alinarea și mângâierea Sa, însă nu
și de salvarea pe care o poate da, nu și de Persoana Sa.

Cercetează-te și vezi dacă ești cu adevărat un pocăit, ci nu un păcălit. Dacă umbli după
prezența lui Hristos sau după cadourile lui Hristos. Dacă vi la biserică doar să mai stai de
vorbă, să mai auzi niște cuvinte frumoase și niște muzică sau vi în primul rând ca să te
întâlnești cu Hristos. Cercetează-te și vezi dacă nu faci cumva parte din categoria gunoaielor,
pentru că, după cum spune textul, gunoiul este aruncat afară, dacă nu acum, atunci la judecată.

Aplicație: Vrei să știi dacă ești cu adevărat un om mântuit? Pune-ți întrebarea următoare: Ce
mă atrage pe mine cel mai mult la Evanghelie? Pacea, dragostea, mângâierea pe care o dă
sau persoana Domnului Isus Hristos? Și mă rog ca răspunsul fiecăruia de aici să fie Hristos.

O altă aplicație înainte să mergem la al doilea punct: Slujitorul Evangheliei, care este
simbolizat prin pescar aici, nu știe ce rod este în năvod, însă el trage oricum năvodul la mal.
Se putea gândi: „Măi nu trag năvodul, că poate o fi mai mult gunoi decât pește.”, însă îl trage
cu grijă la mal. Ce vrea Cuvântul să spună prin asta? Faptul că un slujitor trebuie să trateze
fiecare membru din biserică în parte cu aceeași grijă și dragoste până la judecata viitoare,
trebuie să trateze cu grijă și dragoste chiar dacă nu știe inima fiecărui membru în parte.
Bineînțeles, această abordare nu trebuie să o aibă doar păstorul, ci și membrii bisericii, însă cu
atât mai mult păstorul.

2. Judecata propiu-zisă (v49-50): Mergem mai departe la punctul 2 și ne vom uita de data
asta la judecata propiu-zisă care se găsește în următoarele două versete, v49 și 50.

Să citim primul verset care spune: „Tot așa va fi și la sfârșitul veacului.” Propoziția asta face
tranzicția dintre judecata ilustrată și judecata propiu-zisă, care spune că: „Îngerii vor ieși, vor
despărți pe cei răi din mijlocul celor buni...” Câteva observații dragii mei:

1. Îngerii nu sunt doar niște mesageri. Ei sunt armata Domnului, sunt mai puternici decât ne-
am putea noi imagina vreodată, ei ascultă de voia Domnului cu perfecțiune, iar ei, la
împlinirea vremurilor, vor veni și vor despărți neghina de grâu, peștele de gunoi, pe cei buni
de cei răi.

2. Hristos îi numește pe cei mântuiți ”buni” nu pentru că ei sunt buni, nu pentru că s-au
străduit să-și câștige mântuirea prin bunătatea lor, ci pentru că, odată îmbrăcați cu haina
neprihănirii, sunt văzuți ca și Hristos, adică buni. Cei răi vor merge în iad pe baza faptelor lor,
cei buni vor merge în împărăția cerurilor pe baza faptelor lui Hristos. Unii primesc har, alții
dreptate.

Dacă tot am ajuns aici, să vă explic un aspect teologic care se numește ”dubla imputare”
pentru a înțelege și mai bine de ce Isus îi numește pe cei mântuiți ”buni”. Dubla imputare
implică pe Isus și pe cel păcătos: Isus când era pe cruce, a fost pedepsit așa cum cel păcătos
trebuia să fie pedepsit, în alte cuvinte, vina și păcatul celui păcătos i s-au imputat lui Isus, iar
neprihănirea lui Hristos, i s-a imputat celui păcătos, prin urmare, Hristos este tratat la cruce
precum cel păcătos trebuia să fie tratat, iar cel păcătos este tratat precum Isus trebuia să fie
tratat cu adevărat. Isus devine păcat, iar păcătosul devine neprihănit și astfel avem dubla
imputare și de aceea păcătosul este numit de Isus în această pildă ”bun”.

3. Matei spune că cei răi vor fi despărțiți din mijlocul celor neprihăniți. Știți ce face un hoț
atunci când vrea să se ascundă de poliție? Se pierde în mijlocul mulțimii devenind una cu ei și
ca polițist nu îți mai poți da seama că este hoț însă, la judecată, îngerii vor scoate hoții din
mijlocul celor neprihăniți.

Un lucru interesant care mi-a venit în minte atunci când mă pregăteam de mesaj este acesta:
La judecată, vor fi oameni la care nu ne-am fi gândit niciodată că vor fi de partea celor
neprihăniți. Te vei uita la el și îi vei spune: „Dar ce cauți aici?”, iar el îți va spune: „Ce cauți
tu aici?” și tu îi vei spune: „Nu, nu, nu, ce cauți tu aici?”. Nu va fi așa în ceruri pentru că nu
va exista ceartă și pentru că fiecare în dreptul nostru ne vom întreba: „Ce caut eu aici?” Ideea
este că în ceruri vor fi oameni de care am crezut aici pe pământ că fac parte din categoria
celor răi.
Acum, aș vrea să ne concentrăm dragii mei, pe apogeul pasajului, și anume pe cuptorul aprins,
pe iad. Să reluăm din versetul 49 continuând cu versetul 50: „Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe
cei răi din mijlocul celor buni şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi
scrâşnirea dinţilor.”

Dragii mei, nu știu dacă ați observat, dar subiectul iadului se tratează din ce în ce mai puțin
spre deloc în bisericile evanghelice. De ce? Pentru că este un subiect foarte inconfortabil ce
macină conștiința și tulbură inima, și pe bună dreptate astfel de reacții, însă este extrem de
important ca noi să vorbim despre iad pentru că dacă nu vom vorbi, cum vom putea aprecia
salvarea dată de Hristos, cum vom avea urgența de a spune Evanghelia altora? Așa că, haideți
să începem cu faptul că cei răi vor fi aruncați ”în cuptorul aprins”.

Evreii dacă auzeau de cuptorul aprins mintea lor se ducea automat spre cuptorul în care
Șadrac, Meșac și Abed-Nego au fost aruncați de Nebucadnețar. Mai țineți minte că textul
spune că cei care doar s-au apropiat de cuptor au murit instantaneu? Ei bine dragii mei,
cuptorul nu-i nici măcar pe aproape în asemănare cu iadul. Hristos folosește cele mai extreme
exemple pentru explicarea unor realități, însă realitățile sunt mai intense decât cuvintele,
totuși Hristos încearcă să dea măcar o idee despre acele realități prin exemple extreme.

Un scriitor spunea că „Nu există nicio modalitate de a descrie iadul, nimic pe pământ nu
se poate compara cu el. Nici o persoană vie nu are nicio idee reală despre asta. Niciun
nebun în cele mai sălbatice moduri de nebunie nu i-a văzut vreodată groaza. Niciun om
în delir nu și-a imaginat vreodată un loc atât de cumplit ca acesta. Niciun coșmar... nu a
produs vreodată o teroare care să se potrivească cu cel mai blând iad. Nici o scenă de
crimă cu sânge și răni nu a sugerat vreodată o respingere care ar putea atinge țările de
la graniță ale iadului. Lăsați-l pe cel mai înzestrat scriitor să-și epuizeze abilitatea de a
descrie această cavernă răcnitoare de flacără nesfârșită și nici măcar nu ar putea atinge
cea mai apropiată margine a iadului.”

Ați auzit: „Dacă merg în iad și sunt lăutari acolo, merg cu plăcere.” În iad nu vei face altceva
decât să strigi după milă. Un teolog geniu și predicator pe numele Jonathan Edwards spunea -
și mi-aș dori să fiți foarte atenți ca să simțiți intensitatea spuselor lui – el spunea că: „Dacă vei
striga către Dumnezeu să aibă milă de tine, El va fi atât de departe de a se îndura de tine
în starea ta de plâns, ori de a-ți face cel mai mic favor, încât, în loc de acestea, te va călca
în picioare și, cu toate că El va ști că nu vei putea îndura povara picioarelor Lui
omnipotente care te vor călca, nu Îl va interesa aceasta, ci te va zdrobi fără milă sub
picioarele Lui; sângele tău îi va stropi hainele, astfel încât îi va păta toată
îmbrăcămintea. Nu numai că va fi mânios pe tine, dar vei fi în puterea Lui, pradă
disprețului Său total: nu se va găsi niciun loc vrednic de tine, decât să te afli sub
picioarele Lui, călcat în picioare ca noroiul străzilor!” Asta înseamnă dreptatea lui
Dumnezeu, însă asta este nimic, pentru că după cum am spus, mânia lui Dumnezeu pe care o
vor experimenta cei din iad este de nedescris. Întreabă-te din nou: „Sigur nu mă amăgesc că
sunt mântuit trâind în mijlocul bisericii dar nefiind parte din ea?”

Să mergem mai departe și să ne uităm la ”acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților.” Ce

înseamnă asta? Că vor fi o categorie de oameni care vor plânge fără încetare și o altă categorie
de oameni care vor fi mânioși pe Dumnezeu fără încetare. Unii se vor trezi în iad și vor fi
devastați. Nu vor avea destulă apă în ochi să-și satisfacă nevoia de plâns. Vor suspina
spunând: „Nu, nu aici, Dumnezeu ai milă de mine.” Vor experimenta cea mai mare
dezamăgire pe care ar putea un om să o experimenteze. Însă va fi și cealaltă categorie care
nu vor plânge un pic. Ei își vor scrâșni dinții, ce e o metaforă biblică pentru mânia omului și
vor spune: „Cum îndrăznești Tu, Dumnezeule, să mă pui pe mine aici?” Furia condamnaților
nu va avea limite.

Vă spun un lucru: eu sunt sigur că nu mă voi trezi în iad datorită lui Hristos, însă dacă mă voi
trezi acolo, dacă toată viața mea m-am înșelat și dacă voi spune „Doamne, Doamne, dar n-am
făcut lucrurile astea și celelalte pentru tine?”, iar El îmi va spune „Te rog pleacă, nu te
cunosc.” și mă trimite în iad... știu sigur un lucru: că voi fi unul care va plânge, pentru că îmi
voi da seama că am știut teologie, însă nu și pe Teolog, că am construit la împărăția mea, ci
nu la Împărăția Cerurilor, că am făcut voia mea, ci nu voia Lui. Dă-mi voie să te întreb: a cui
voie o faci mai mult? A cui împărăție o construiești? Și te conduce teologia ta să îl
cunoști mai mult pe Teolog?

Încă un lucru de notat: în iad vei fi total conștient, mai conștient de tine decât ești acum,
pentru că un om care plânge sau este mânios mai întâi trebuie să fie conștient de situația în
care este ca mai apoi să reacționeze în vreun fel. Vei fi conștient o veșnicie de chinul în care
vei fi. Tot Jonathan Edwards spunea că „Ar fi teribil să suferi această furie și mânie a
Dumnezeului Atotputernic chiar pentru un singur moment; însă va trebui să-l îndurați
întreaga veșnicie. Nu va exista sfârșit pentru această mizerie oribilă desăvârșită. Dacă
veți privi înainte, veți vedea o veșnicie lungă, o durată nelimitată în fața voastră, care vă
va înghiți gândurile și vă va uimi sufletele; iar faptul că nu veți avea parte de nicio
eliberare, niciun sfârșit, nicio domolire a suferințelor, nicio liniște, vă va duce la o
disperare absolută. Veți ști cu siguranță că va trebui să îndurați veacuri multe, milioane
și milioane de epoci, luptându-vă și zbătându-vă cu această răzbunare nemiloasă și
atotputernică; și apoi, după ce veți fi făcut acest lucru, după ce veți fi petrecut atât de
multe epoci în acest fel, vă veți da seama că toate acestea au fost doar o clipă față de ceea
ce rămâne. Așa că pedeapsa voastră va fi cu adevărat infinită.” Dacă pentru un singur
păcat am merita aceste lucruri, cu cât mai mult am merita înșelându-ne pe noi și pe ceilalți că
suntem ai lui Dumnezeu? Oh, Domnul să te trezească dacă ești mort, iar în cazul celor
mântuiți, Domnul să ne trezească din amorțeala spirituală.

3. Predicarea corectă a împărăției cerurilor (v51-52): Mergem la ultimul punct și anume

”predicarea corectă a împărăției cerurilor”. Asta subliniază versetele 51 și 52.

Să citim v51: „.....”. Isus i-a întrebat dacă au înțeles pilda, deoarece atunci când le-a spus pilda
neghinei, i-au cerut lui Isus să le-o tălmăcească pentru că nu au înțeles-o. Răspunsul lor este
„Da, Doamne.”, deoarece pilda năvodului este același lucru cu pilda neghinei, care le fusese
deja tălmăcită. Vedeți dragii mei, Cuvântul ne-a fost dat să-l înțelegem, nu să ne bage în ceață
și mai mult, de aceea Hristos ne întreabă: „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?”. Numai
înțelegând Cuvântul corect vom putea predica mai departe celorlalți despre Împărăția
Cerurilor.

Să citim v52: „De aceea, orice cărturar care a învățat ce trebuie despre Împărăția
cerurilor”. Să ne oprim aici: „orice cărturar care a învățat ce trebuie”. Fiecare din noi este
un cărturar, adică un învățător, pentru că noi trebuie să îi învățăm pe oameni Evanghelia, dar
atenție dragii mei, Evanghelia trebuie predicată corect. Evanghelia trebuie să îl aibe în centru
pe Hristos, moartea, învierea și înălțarea Lui și ce efecte au asupra păcătosului prin credința și
pocăința lui. Numai învățând ce trebuie despre Evanghelie o vom putea predica.

Întrebarea crucială este: De ce trebuie să predicăm corect împărăția cerurilor? Pentru că

predicarea greșită va produce convertiri false și astfel oamenii vor avea o siguranță falsă a
mântuirii, iar la judecată, când vor credea că vor fi luați în împărăție, vor fi aruncați în gheenă.
De aceea dragii mei, Evanghelia trebuie predicată corect.

Ultima partea a versetului spune că cine predică corect Evanghelia „se aseamănă cu un
gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”

Fratele Nicolae Moldoveanu spunea că: „Lucrurile vechi” sunt împărăţia lui Dumnezeu, aşa
cum era vestită în Vechiul Testament, iar „lucrurile noi” sunt împărăţia lui Dumnezeu, aşa
cum ne-a prezentat-o Domnul Isus, fără să fie acoperită de hainele simbolurilor. Este adevărul
„fără văl”.” Cine învaţă ce trebuie despre împărăţia lui Dumnezeu, va știi că tot ce a fost
ascuns în Vechiul Testament, este descoperit în Noul, și anume Împărăția cerurilor, iar
Împărăția cerurilor trebuie predicată corect ca să nu producă convertiri false și bisericile să nu
fie umplute cu neghină.

Concluzie: În concluzie: din ce împărăție faci parte? Dacă ești parte din împărăția cerurilor,
atunci contruiești la ea prin predicarea Evangheliei, arunci năvodul în mare ori de câte ori ai
ocazia, faci voia lui Dumnezeu în fiecare zi?... Dacă nu ești parte din împărăția cerurilor și te
prefaci că ești, să știi că Hristos a murit și pentru ipocrizia ta, Hristos te poate ierta total,
numai vino înaintea lui cu pocăință și credință ca nu cumva în ziua judecății, să fi luat din
mijlocul bisericii și torturat totdeauna sub mânia lui Dumnezeu. Dragii mei frați și surori, mă
rog ca cuvintele pe care le-am auzit, să ne cutremure și să ne trezească din amorțeala
spirituală. Domnul să lucreze la inima fiecăruia! Amin!