Tema pasajului: Frică vs.

Rugăciune

- Temă foarte asemănătoare cu tema de duminică ”Frică vs. Credință” și nu cred că este
întâmplător că vorbim de aceeași problemă – FRICĂ -, dar cu răspuns diferit la frică –
RUGĂCIUNEA.

- Dumnezeu vrea să ne dea uneltele potrivite pentru a scăpa de frică, iar una din uneltele Lui
este RUGĂCIUNEA.

- Puteam să merg până la capitol 33:16, dar aș vrea să ne concentrăm pe lucrul care răspunde
exact la nevoia noastră în aceste zile: rugăciunea – și vom vedea cum răspunde

ÎNDEMN LA LAUDĂ ȘI ÎNCHINARE

Mai întâi de toate, să îl lăudăm pe Domnul

- În primul rând, să îl lăudăm că El nu ne-a lăsat fără rezolvări la problemele noastre spirituale
ci avem toate răspunsurile și rezolvările în Cuvântul Lui

- În V9 Iacov se roagă amintindu-și ce i-a spus Domnul de mai multe ori în trecut: „Întoarce-
te în ţara ta şi în locul tău de naştere şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!”: Să îi mulțumim
Domnului că îngrijește de noi, în sensul în care știe fiecare pas al nostru și rânduiește în viața
noastră lucruri atât rele cât și bune ca să ne meargă bine spiritual.

Atenție, am zis că îngăduie și lucruri rele în viața noastră ca să ne meargă bine spiritual. Frica
aceasta cum lucrează spre binele nostru spiritual? – Păi ne face să ne lipim mai mult de
Dumnezeu și de Scriptură, să devenim mai dependenți de El.

- În V10 Iacov spune: „Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia
pe care ai arătat-o faţă de robul Tău” – Tendința noastră este să ne plângem că Dumnezeu
nu se îndură destul de noi și nu ne binecuvântează pe cât am vrea, însă uităm că nu merităm
nimic din mâna Lui și chiar și haina pe care o avem pe noi vine din îndurarea Lui. Să îi
mulțumim pentru îndurarea pe care și-a arătat-o prin faptul că ne-a mântuit prin Hristos și prin
faptul că avem parte atât de binecuvântări spirituale cât și de cele materiale.

ÎNDEMN LA POCĂINȚĂ

Mai înainte să discutăm despre subiectul pasajului, să vedem ce spune pasajul:

Iacov numește locul unde a văzut îngerii lui Dumnezeu, Mahanaim, adică ”Tabără îndoită”.
După asta, trimite niște soli la Esau ca să îi spună că are oi, boi, măgari, robi și roabe cu
scopul să îl îmbuneze pe Esau dându-i din ce are. Esau nu ia seama la darurile lui ci își ia 400
de oameni ca să vină să îl omoare, fără să mai conteze că este fratele lui.

Iacov și Esau nu se mai văzuse de vreo 20 de ani, totuși Esau nu a uitat ce i-a făcut Iacov. Se
pare că timpul nu vindecă rănile făcute de cineva, ci numai iertarea în Hristos.
Care este reacția lui Iacov la cele auzite? – Frică, înspăimântare și groază

Însă primul lucru pe care îl face Iacov, nu este să apeleze la Domnul, ci alcătuiește un plan, se
bazează pe propria înțelepciune: ”În loc să murim toți de mâna lui Esau, mai bine fac 2 tabere
și în timp ce Esau o va ataca pe una, cealaltă tabără va putea să fugă.”

Se pare că acest plan nu a fost deajuns pentru a îl liniști, pentru ca sentimenul de frică să
dispară, așa că apelează la ceea ce i-a mai rămas: RUGĂCIUNEA.

Asta e ce s-a întâmplat în pasajul acesta.

În următoarele momente, ne vom concentra pe prima parte a pasajului, de la versetul 1 la 8 și

vom spicui câteva motive de pocăință.

În primul rând, ne spune primul verset că „Iacov şi-a văzut de drum şi l-au întâlnit îngerii lui
Dumnezeu.”

- De ce Dumnezeu i-a trimis îngeri în cale lui Iacov?

Răspunsul îl găsim în cuvintele lui Iacov: „Aceasta este tabăra lui Dumneze!”, în alte cuvinte
textul ne spune că Dumnezeu i-a trimis îngeri în drum lui Iacov ca să îi reamintească lui Iacov
că El, Dumnezeu, nu l-a părăsit, ci este cu el. Prin îngeri și-a dat seama că în locul acela este
Dumnezeu.

Prin urmare, Iacov pune un nume acelui loc, și anume ”Mahanaim”, care înseamnă ”Tabără
îndoită”. Când a mai pus Iacov nume la locuri? Când era în drum spre Haran și soarele
apunea, Iacov și-a pregătit un loc în care să doarmă. Are visul cu scara cerului, iar când se
trezește spune: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta...” și a pus locului aceluia numele
BETEL. Vreau să subliniez prin lucrul acesta că Iacov a numit locul acela ”Mahanaim” pentru
că acolo era prezența lui Dumnezeu, la fel cum era prezența lui Dumnezeu în locul unde a
visat scara cerului, și a numit acel loc Betel.

PRIN URMARE, IACOV ARE PARTE DE PREZENȚA LUI DUMNEZEU.

Însă, nu doar de atât...

IMPORTANT (CITEȘTE MAI LENT): Versetul 2, în traducerea Fidela sună astfel: „Și când
Iacob i-a văzut (pe îngeri), a spus: Aceasta este oștirea lui Dumnezeu; și a pus numele
acelui loc, Mahanaim.” Iacov nu doar că avea parte de prezența lui Dumnezeu, ci avea parte
și de armata lui Dumnezeu, de o oștire de îngeri, de aceea, când pune numele locului aceluia
”MAHANAIM” care înseamnă ”TABĂRĂ ÎNDOITĂ”, vrea să spună că el și cu oamenii lui
sunt o tabără, iar îngerii sunt o altă tabără, în total: o tabără îndoită. Îngerii o tabără, el și cu
oamenii lui, o altă tabără.

PRIN URMARE, IACOV ARE PARTE DE PREZENȚA LUI DUMNEZEU, DAR ȘI DE

ARMATA DE ÎNGERI A LUI DUMNEZEU.
Acum, Iacov trimite niște soli la Esau să îi transmită un mesaj care să îl îmbuneze pentru a nu
se vărsa sânge. Esau nu este îmbunat de mesajul lui Iacov, ba chiar îl amenință pe Iacov că
vine cu 400 de oameni după el.

CE REACȚIE AR TREBUI SĂ AIBĂ IACOV LA ACEASTĂ AMENINȚARE, AVÂND ÎN

VEDERE CĂ ȘTIA CĂ DUMNEZEU ESTE CU EL ȘI ARE O OȘTIRE DE ÎNGERI DE
PARTEA LUI? – Cel puțin, nu ar fi trebuit să îi fie frică, însă reacția lui este una de frică,
înspăimântare și groază.

Dragii mei, așa suntem și noi câteodată: știm că Dumnezeu este de partea noastră, știm că
Dumnezeu controlează toate lucrurile și le lucrează spre binele nostru și cu toate acestea ne
temem. De ce? Pentru că noi credem că deținem frâiele situațiilor din viața noastră, credem că
suntem autorii ultimi ai circumstanțelor noastre, și când vedem că situația o ia razna, la fel o
luăm și noi. Mai apoi, nu avem destulă credință în ceea ce Dumnezeu ne spune în Cuvânt și
nu îi simțim prezența tocmai din lipsa credinței.

Ce antidot folosește Iacov pentru a nu mai avea frică? Textul ne spune că și-a împărțit în două
tabere oamenii pe care îi avea. Cât de jalnic sună acest lucru.... DE CE SĂ-ȚI ÎMPARȚI
TABĂRA TA ÎN DOUĂ SACRIFICÂNDU-ȚI OAMENI, CÂND ȘTII FOARTE BINE CĂ
AI DE PARTEA TA O ALTĂ TABĂRĂ DE ÎNGERI? DE CE SĂ NU APELEZI LA CEEA
CE ȚI-A DAT DOMNUL, CI SĂ APELEZI LA PROPRIA PUTERE ȘI ÎNȚELEPCIUNE?
ANTIDOTUL LUI IACOV PENTRU FRICĂ ÎN PRIMUL RÂND NU A FOST
RUGĂCIUNEA, CI PROPRIA PUTERE ȘI ÎNȚELEPCIUNE.

Dragilor, eu îl blamez pe Iacov aici, dar blamându-l pe el ne blamăm și pe noi. Când frica
începe să ne devoreze sufletul, avem tendința ca primul impuls să fie orice altceva, dar nu
rugăciunea, nu fuga disperată la Dumnezeu.

EVANGHELIA: Și pentru că este un moment de pocăință, aș vrea să vedem Evanghelia din

acest text: Iacov a auzit o veste rea, a încercat să scape de această veste rea prin propriile lui
puteri. Și noi am auzit o veste rea: că suntem păcătoși și merităm iadul, mânia lui Dumnezeu
pentru eternitate și la fel ca Iacov, am încercat prin propriile puteri să scăpăm de mânia lui
Dumnezeu, dar am văzut că nu putem, eram blocați, ca o țintă care stă în fața arcașului cu
arcul justiției și mâniei în mână, tras la maxim, gata să îi dea drumul arcului care va veni spre
noi, în orice moment.

Singura soluție care i-a mai rămas lui Iacov a fost rugăciunea, și singura soluție care ne-a
rămas nouă a fost Hristos. Arcașul a dat în cele din urmă drumul săgeții, însă în fața săgeții a
stat Hristos. Și prin credința în Hristos și pocăință, Dumnezeu a devenit Tatăl nostru, iar noi
copiii Lui.

Scopul nostru acum este să devenim cât mai asemănători cu Hristos, însă pentru a face acest
lucru, avem nevoie de pocăință. De aceea:

Pentru ce ne pocăim?

Motive de rugăciune:
- Ne pocăim de faptul că avem momente când ne punem în locul lui Dumnezeu și ne credem
suverani peste situațiile din viața noastră, în loc să îl vedem pe El suveran

- Ne pocăim de lipsa de credință în Cuvântul Său

- Ne pocăim de faptul că avem momente când suntem independenți de puterea și

înțelepciunea lui Dumnezeu

- Ne pocăim de lipsa impulsurilor sfinte: atunci când trecem prin necazuri, primul impuls de
multe ori nu este rugăciunea.

ÎNDEMN LA CERERE ȘI MIJLOCIRE

Pavel spune în Filipeni 4:6-7 „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile
voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui
Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”

Care este antidotul la îngrijorare, la frică? Rugăciunea: rugăciunea este mijlocul prin care ne
apropiem de Dumnezeu și canalul prin care Dumnezeu dă pace copiilor Săi.

Mi-aș dori, dragii mei, să vedeți cum se manifestă această pace a lui Dumnezeu dată prin
rugăciune.

- Această pace păzește inima ne spune Pavel, adică ne păzește emoțiile, sentimentele, ne
stabilizează emoțional, însă nu doar emoțional, ci și psihic, pentru că această pace ne păzește
și gândurile, ne oprește în a ne mai face scenarii imaginare care să ne îngrijoreze și care să
producă și mai multă frică în noi. În alte cuvinte, această pace ne aproprie de Dumnezeu și ne
mărește credința în Dumnezeu, chiar în mijlocul necazului.

Așa cum am spus, după ce Iacov apelează la propria înțelepciune și putere și vede că frica
încă persistă, Iacov apelează la ceea ce i-a mai rămas, și anume rugăciunea.

Haideți să vedem cum se roagă el și să învățăm cum ar trebui să ne rugăm și noi.

În primul verset, el spune: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu
Isaac!...” – mă opresc aici pentru că mă așteptam ca Iacov să mai adauge încă o sintagmă, și
anume ”Dumnezeul meu”. El spune: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui
meu Isaac!...”, însă se oprește la Isaac, ci nu spune: ”Dumnezeul meu”. DE CE?

În noaptea în care i-a vorbit Domnul în capitolul 28, Iacov a făcut o promisiune: „Dacă va fi
Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să
mănânc şi haine să mă îmbrac şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci
Domnul va fi Dumnezeul meu;” Dumnezeu a fost cu Iacov în călătorie, i-a dat pâine, haine și
binecuvântări multiple, însă mai rămăsese încă un lucru neîmplinit dintre toate condițiile puse
de el: SĂ AJUNGĂ ÎN PACE ÎN CASA TATĂLUI SĂU. De abia atunci Iacov se putea ruga
spunând și ”Dumnezeul meu”.

- Iată un lucru pe care îl putem învăța de aici: atunci când ne rugăm, dragii mei, ne rugăm
unui Dumnezeu personal, unui Dumnezeu ce ne-a înfiat prin Hristos și ne-a făcut parte din
familia Sa. El e Tată, noi suntem copiii Lui, deci când ne rugăm, să avem această imagine în
minte a faptului că Dumnezeu ne ascultă așa cum un tată își ascultă fiul. Nu este un
Dumnezeu distant.

Iacov își continuă rugăciunea și CEEA CE FACE EL ESTE SĂ SE ROAGE CUVINTELE

LUI DUMNEZEU, ADUCÂNDU-I AMINTE LUI DUMNEZEU DE PROMISIUNILE
FĂCUTE: în versetul 9: „Tu, Doamne, care mi-ai zis: ‘Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău
de naştere şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!’” și în versetul 12: „Şi Tu ai zis: ‘Eu voi îngriji
ca să-ţi meargă bine şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se
poate număra.’”

Iată dragii mei cum ar trebui să ne rugăm atunci când sentimentul de frică ne devorează:

- În primul rând, trebuie să ne rugăm Scriptura. Bineînțeles, Iacov nu avea Scriptura atunci,
însă avea cuvintele pe care Dumnezeu i le-a adresat direct și se roagă cu acele cuvinte. Noi
avem cuvintele lui Dumnezeu pe paginile Scripturii, deci aceste cuvinte le putem folosi în
rugăciune.

- În al doilea rând, atunci când ne rugăm Scriptura, trebuie să știm ce anume ne rugăm din
Scriptură. Ceea ce face Iacov este să se roage promisiunile pe care Dumnezeu i le-a făcut, prin
urmare, CEEA CE TREBUIE SĂ NE RUGĂM DIN SCRIPTURĂ NOI, SUNT
PROMISIUNILE PE CARE DUMNEZEU NI LE-A FĂCUT.

De ce? Și-a uitat Dumnezeu promisiunile? Nu, însă în rugăciune, atunci când ne rugăm
promisiunile lui Dumnezeu, suntem cei mai conștienți de realitatea puternică și adevărată a
acestor promisiuni. Atunci când ne rugăm aceste promisiuni, ne amintim nouă de fapt ce ne-a
promis Dumnezeu și începem nu doar să știm acele promisiuni, ci și să le simțim, să le trăim
prin rugăciune.

Iacov continuă în versetul 10 spunând: „Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru
toată credincioşia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău...”

- În primul rând, Iacov își recunoaște nimicnicia: „Eu sunt prea mic...”. În alte cuvinte, are o
atitudine de smerenie în rugăciune. Iată dragii mei atitudinea pe care ar trebui să o avem în
rugăciune: SMERENIE.

DE CE SMERENIE? – Pentru că nimic din ce primim din partea Domnului nu merităm, ci

totul vine din îndurarea și credincioșia Lui: „„Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi
pentru toată credincioşia pe care ai arătat-o...” – Trebuie să fim conștienți în rugăciune că
suntem dependenți de mila și credincioșia lui Dumnezeu. În rugăciune, tot ceea ce cerem
trebuie să cerem prin mila și credincioșia Lui.
Să mergem la versetul 11: „Izbăveşte-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui
Esau! Căci mă tem de el...”

Iată alte caracteristici ale rugăciunii:

- Când ne rugăm, trebuie să fim conștienți că Dumnezeu este suveran și mai puternic decât
orice om, de aceea Iacov îi se roagă Domnului spunând: „Izbăveşte-mă, Te rog, din mâna
fratelui meu”! Iacov știa că Dumnezeu e mai tare decât Esau.

- Apoi, când ne rugăm, trebuie să aducem înaintea lui Dumnezeu exact ceea ce ne provoacă
frică, nu să ne rugăm pe ocolite. Lui Iacov îi era frică de Esau și îl aduce înaintea lui
Dumnezeu pe Esau.

- Încă un lucru: Iacov își recunoaște frica: „mă tem de el”, spune Iacov. Nu spune: „Doamne,
mă tem de el, dar nu prea, că am și o doză de credință.”

Sumarizând cum ar trebui să ne rugăm când suntem îngrijorați, fricoși:

1. Să ne amintim că ne rugăm unui Dumnezeu care nu este distant, ci ne este Tată.

2. Să ne amintim că ne rugăm unui Dumnezeu suveran.

3. Atunci când ne rugăm, trebuie să ne rugăm Scriptura, mai exact, promisiunile făcute de
Dumnezeu nouă.

4. În rugăciune trebuie să avem o atitudine de smerenie.

5. Tot ceea ce cerem în rugăciune, trebuie să cerem numai pe baza îndurării și credincioșiei
lui Dumnezeu.

6. Când ne este frică și ne rugăm, trebuie să ne recunoaștem frica într-un mod total, ci nu
parțial.

7. Când ne este frică și ne rugăm, trebuie să aducem înaintea lui Dumnezeu exact ceea ce ne
provoacă frică.

Motiv de rugăciune:

- Ca motiv de rugăciune, haideți să ne rugăm Domnului ca El să ne învețe cum să ne rugăm pe

baza a ceea ce am auzit astăzi.

- Să ne rugăm, ca El să ne ia orice fel de frică prin rugăciune, izbăvindu-ne de frică