Psalmul acesta este un psalm al pelerinajului.

Era un psalm folosit de evrei atunci cand se

deplasau catre Templul din Ierusalim ca sa se inchine lui Dumnezeu. Un psalm care ilustreaza
devotamentul pentru casa lui Dumnezeu. Si in drumul lor spre casa lui Dumnezeu, ei isi exprimau
entuziasmul lor cantand acest psalm… Poate noi nu mai cantam in drum spre biserica; eventual punem
un cd pe masina si ascultam cantece. Cand venim la Casa Domnului suntem entuziasmati? Venim cu
entuziasm, cu devotament? Sau venim doar dintr-un obicei?

E bine sa avem un obicei in a veni la Casa lui Dumnezeu. Dar uneori se intampla ca obiceiul
devine obisnuinta, si cand te-ai obisnuit cu ceva nu ii mai acorzi atentie, importanta, - si venim din
rutina.

Mai dam importanta venirii la biserica? Mai este relevant pentru noi mersul la Biserica? Simtim
cand ne strangem cu biserica la partasie ca este un beneficiu spiritual? Ceva care sa ne faca bine? Dupa
perioada pandemiei in care nu ne-am putut intalni fizic ca biserica, cred ca putem da raspunsuri sincere
si cantarite la aceste intrebari.

Casa Domnului, cortul intalnirii sau templul era menit sa fie locul prezentei lui Dumnezeu in tot
cursul istoriei lui Israel. Era locul unde Dumnezeu se arata si-si manifesta puterea. De exemplu cand
Solomon a incheiat rugaciunea dupa sfintirea templului, ne spune Cuvantul Domnului ca s-a coborat foc
din cer si a mistuit arderea de tot si jertfele si slava Domnului a umplut casa.

Entuziasmul inchinatorului evreu nu consta doar in admirarea frumusetii templului sau a cortului
intalnirii, ci mai mult, venea din experienta inchinarii in prezenta lui Dumnezeu.

(Si acesti evrei veneau uneori de departe sa se inchine -> doreau binecuvantarile lui Dumnezeu
peste viata lor)

In zilele noastre Biserica lui Hristos – are parte de manifestarea si insotirea lui Dumnezeu. Si mai
mult ca oricand in perioada aceasta a anului, ne-am reamintit ca Biserica lui Hristos nu e formata din
zidurile acestea care ne inconjoara. Biserica lui Dumnezeu suntem noi, asa cum spunea Pavel noi suntem
templul Dumnezeului celui viu. Si acolo unde sunt adunati doi sau trei in Numele lui Dumnezeu, El e
prezent in mijlocul lor.

Care sunt beneficiile mersului la Biserica? – Asta in contextul in care Biserica este locul in care
Dumnezeu isi manifesta prezenta. Exista un folos spiritual, o nevoie profunda a sufletului nostru?

Am avut timp pe perioada pandemiei sa reflectam la acest aspect, sa simtim lipsa intalnirilor,
poate chiar sa vedem daca au fost consecinte spirituale datorita faptului ca nu am putut sa mergem la
biserica.

1. trezeste dorul dupa Dumnezeu, dorinta

(?) De unde venea entuziasmul si devotamentul pentru casa lui Dumnezeu? De unde s-a nascut
aceasta tanjire, acel dor dupa curtile Domnului pe care il cantau in psalmii acestia de pelerinaj?

Poate atunci cand mergi pentru prima data undeva, mergi cu entuziasm. Dar pentru a-ti pastra
acel entuziasm si pentru a doua oara cand mergi in acelasi loc, e nevoie ca ceva sa se intample in locul
respectiv.
- devii preocupat de Dumnezeu. Preocupat inseamna sa il pui pe Dumnezeu inaintea tuturor lucrurilor.
Iti schimba preocuparile prioritare ale vietii. Noi suntem preocupati de confort, de siguranta financiara
suntem preocupati sa ne mearga bine

- sa combatem delasarea spirituala. Delasarea spirituala = sa abandonezi preocuparea de Dumnezeu

2. te ajuta sa ajungi la destinatie

(Cum? – te ajuta sa iti mentii credinta activa in vremurile in care esti in vale, in cuptor.)

Versetele 5-8 par sa-I priveasca pe cei care sunt in drum spre Sion, locul unde vor experimenta
prezenta lui Dumnezeu. Aceasta este o imagine paralela a calatoriei crestinului catre Sionul ceresc. O
calatorie care uneori ajunge in valea plangerii. Insa credinciosul care cauta prezenta lui Dumnezeu, cauta
sa fie in locul in care Dumnezeu se prezinta, este intarit in Duhul Sau. El merge din putere in putere.

Mai mult face o zi in curtile Tale decat o mie in alta parte. O zi in curtile Domnului te ajuta mai
mult decat o mie in alta parte. De ce? Pentru ca Dumnezeu este un soare si un scut, da indurare si slava
si nu lipseste de nici un bine pe cei ce duc o viata fara prihana. Oare nu de asta avem nevoie pentru a
ajunge la destinatie?

In situatiile dificile, credinciosul este expus la pierderea perceptiei spirituale. Incepi si te intrebi:
Mai e Dumnezeu cu mine? Cand iti pierzi perceptia spirituala nu mai crezi planurile lui Dumnezeu, pui la
indoiala promisiunile lui Dumnezeu.

Un exemplu sugestiv in aceasta privinta ni-l ofera experienta lui Asaf din Psalmul 73. Asaf a fost
un om credincios, un slujitor dedicat al lui Dumnezeu, dar a avut parte la un moment dat de o cadere
spirituala care l-a marcat. A inceput sa priveasca cu jind la cei rai si sa doreasca fericirea lor. A inceput sa
se compare cu ei, si a ajuns deznadajduit si descurajat. El zicea: Degeaba dar mi-am curatit eu inima si
mi-am spalat mainile in nevinovatie. Stiti care a fost primul pas in reabilitarea lui? A fost sa intre in
sfantul locas al lui Dumnezeu si zicea el am luat seama la soarta de la urma a celor rai.

In Casa lui Dumnezeu ni se pot deschide ochii si se poate produce click-ul care sa ne readuca
intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu. Aici primim cresterea spirituala prin ceea ce da fiecare incheietura.

Casa lui Dumnezeu este locul in care destinatia calatoriei este mai clara, mai aproape. E locul
unde gusti din bucuriile cerului, e locul unde se fac repetitii pentru ce va fi in cer.

(Evrei 10:25) Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii
şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.

Ruperea legaturii cu biserica este o expunere si o vulnerabilizare a sufletului in fata atacurilor

celui rau. Biserica, adunarea bisericii, prin efectul lucrarii lui Dumnezeu in cadrul ei este o protectie
pentru sufletul in drumul nostru de credinta. Primii ispititi de diavolul la pacat, primele familii in care
diavolul creeaza tensiuni serioase, sau in cadrul carora copiii se razvratesc sunt aceia care s-au departat
de biserica, care au rarit-o sau au rupt-o de tot cu biserica.

3. Invatam ca binecuvantarea vine cand te afli in locul prezentei lui Dumnezeu.

 Ultima parte a psalmului descrie un dor implinit, o bucurie si un

Parasirea adunarii sau rarirea participarii la intrunirile ei reprezinta paguba si un risc major
pentru siguranta sufletului. In primul rand pierdem binecuvantarea intalnirii lui Dumnezeu in mijlocul
bisericii. Ne putem imagina regretul lui Toma, care auzind ca in timp ce ucenicii erau adunati laolalta,
Domnul Isus a venit in mijlocul lor si li s-a aratat. Desigur, lui Toma, Domnul i-a aratat har si I s-a aratat
personal, dar de atatea ori noi pierdem binecuvantari pe care nu le mai recuperam.

Biserica este un adapost spiritual, ca un transeu in timpul razboiului. Cand iesi din transeu, te
expui la pericole de care nu te poti apara singur. Nu mai ai protectia binecuvantata care vine din
apartenenta vie la Biserica lui Dumnezeu.

- Cand te afli in locul in care Dumnezeu isi lasa indurarea, in locul in care Dumnezeu vorbeste, in locul in
care Dumnezeu asculta rugaciunile – locul in care Dumnezeu se lasa gasit.

Matei 18: 19. Va mai spun iarasi ca, daca doi dintre voi se invoiesc pe pamant sa ceara un lucru
oarecare, le va fi dat de Tatal Meu care este in ceruri. 20. Caci acolo unde sunt doi sau trei adunati in
Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor.

Psalmul 133: 1Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii* împreună! 2Este ca untdelemnul* de
preţ, care, turnat pe capul lui, se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, se coboară pe marginea
veşmintelor lui. 3Este ca roua Hermonului*, care se coboară pe munţii Sionului, căci acolo** dă Domnul
binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.

Disciplina mersului la biserica trebuie cultivata. Trebuie sa-I intelegem mai intai rostul si
importanta partasiei cu Dumnezeu si cu fratii. Mersul la casa Domnului trebuie sa fie o tanjire a
sufletului:

Cat de placute sunt locasurile Tale, Doamne al ostirilor! Sufletul meu suspina si tanjeste de dor dupa
curtile Domnului, inima si carnea mea striga catre Dumnezeul cel Viu!

Este vremea in care fiecare in mod solemn si responsabil, trebuie sa ne reevaluam credinciosia
noastra fata de Casa Domnului si sa recunoastem valoarea partasiei cu Dumnezeu si cu fratii.

Mersul la adunare nu ar trebui sa suplineasca relatia personala cu Dumnezeu, ci ar trebui sa o

refaca.

Psalmul 27:4. As vrea sa locuiesc toata viata mea in Casa Domnului, ca sa privesc frumusetea Domnului
si sa ma minunez de templul Lui.