Ilustraţii

pentru pastori
♣

Caietul # 20
Asociaţia Pastorală

1
2
Ilustraţii pentru pastori, caietul nr. 20 1. Autoritatea competenţei: cu cât mai
Trad.: Cristina Ruţă competent te consideră ceilalţi, cu atât mai
multă încredere vor avea în ceea ce le spui
1. Râsul
şi, deci, cu atât mai dispuşi să îţi asculte
Cercetătorii de la Universitatea Michigan afirmă că
ordinele, cerinţele, sugestiile. Te vor
în timp ce un copil râde, în medie, de 150 de ori pe
considera o autoritate în domeniu şi vor
zi, persoana adultă nu o face decât de circa 15 ori.
echivala neascultarea dorinţelor tale cu
asumarea unui risc.
2. Legi încă în vigoare
2. Autoritatea poziţiei: această componentă îţi
În Waterloo, Nebraska, bărbierilor le este interzis să
conferă dreptul de a spune cuiva: „Fă asta şi
consume ceapă între orele 7 şi 19.
asta”. Are prestanţă. „Şeful a zis” este un
În Camel, New York, bărbaţii nu au voie să iasă în
sunet de trâmbiţă ce poate pune tot
oraş purtând sacou şi pantaloni neasortaţi.
personalul în alertă.
În Gary, Indiana, cetăţii nu au voie să meargă la
3. Autoritatea personalităţii: Cu cât mai uşor le
cinema sau teatru şi să circule cu mijloacele de
este celorlalţi să discute cu tine, să te asculte
transport în comun, în primele 4 ore după ce au
sau să lucreze cu tine, cu atât mai uşor le va
consumat usturoi.
fi să răspundă cerinţelor tale.
În Comitatul Nicholas, Washington, Vancouver,
4. Autoritatea caracterului: Această
clericii nu au voie să spună glume sau să relateze
componentă denotă ratingul de încredere din
istorioare comice de la amvon.
partea celorlalţi, reflectând cinstea,
În New Jersey, poţi fi arestat dacă sorbi supa în
loialitatea, sinceritatea, moralitatea, etica şi
restaurant.
măsura în care cineva se poate baza pe tine.
În Corvallis, Oregon, tinerele femei nu au voie să
Evident, cineva care îţi respectă caracterul
bea cafea după ora 6 p.m.
îţi va oferi mult mai mult şi mai bine, decât
În Baltimore, nu poate fi comercializat decât „lapte
unul care nu o face.
curat, nemodificat, nesofisticat şi sănătos”.
5. Ţinta face pe om
3. Secretul unui conducător
Matthew Henry a mers la Londra, a cunoscut o
Pentru a fi un conducător trebuie să ai aderenţi.
tânără din rândul nobilimii şi care avea şi avere şi
Pentru a avea aderenţi, trebuie să le câştigi
cei doi s-au îndrăgostit unul de celălalt. Fata şi-a
încrederea. De aceea, calitatea supremă a unui lider
întrebat tatăl dacă poate să se căsătorească cu el.
este integritatea fără de care nici un succes veritabil
Tatăl i-a răspuns: „Tânărul acesta nu provine dintr-
nu este cu putinţă, indiferent dacă este vorba de
o familie cu trecut; nici nu ştii de unde vine.” Fata i-
teritoriul bandei de cartier, de terenul de fotbal, de
a spus: „Da, este adevărat. Însă ştiu unde merge şi
armată sau de un birou într-o instituţie. Dacă cineva
vreau să-l însoţesc.”
este descoperit de asociaţi ca fiind fals şi lipsit de
integritate, omul acela nu va reuşi ca lider. Între
6. Conducătorul
ceea ce spune el şi ceea ce face trebuie să existe un
Liderul este cineva cu magnet în inimă şi busolă în
acord total. De aceea, prima mare nevoie este de
cap.
integritate şi ţel înalt. – Dwight D. Eisenhower.
7. Cocostârcii
4. Despre autoritate
Aceste păsări mari care pot parcurge distanţe
Concepţia despre autoritate drept ceva în virtutea
considerabile se disting prin aceste trei calităţi: în
căreia cineva face ceea ce doreşti să facă se reflectă
primul rând, conducătorii se schimbă prin rotaţie;
în majoritatea definiţiilor. De exemplu, iată cum
nici o pasăre nu rămâne în frunte pentru totdeauna;
sună definiţia Dex: autoritate= drept, putere,
în al doilea rând îşi aleg conducătorii care pot face
împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii sau
faţă turbulenţelor. Şi în al treilea rând, pe toată
de a impune cuiva ascultare.” Este mai mult decât
perioada în care o pasăre se află în frunte, celelalte
evidentă ideea de bază de control, comandare a
îl croncănesc afirmativ.
acţiunilor altora.
Aceeaşi concepţie răzbate şi din analizele sofisticate
8. Conducător adevărat
ale conceptului de autoritate. De exemplu, într-un
Într-o biserică la care obişnuiam să merg într-o
articol apărut în 1970, în Colorado Institute of
anumită perioadă a vieţii mele, am avut ocazia să
Technology Journal, William Oncken identifică 4
întâlnesc un om cu o credinţă extraordinară. Soţia
componente ale autorităţii:
lui era alcoolică, fiica avea probleme psihice. El
însuşi nu de puţine ori avea probleme de sănătate.
Şi cu toate acestea, săptămână după săptămână,
omul acesta nu dădea glas nici unei plângeri.
Întotdeauna zâmbea şi mă întreba ce fac. Şi cu
credincioşie ajuta o persoană nevăzătoare să ajungă
la biserică pentru a participa la serviciile divine.
Mereu stătea lângă acest orb, şoptindu-i în ureche
cuvintele imnurilor pentru a le putea cânta. Dacă
există pe lumea aceasta un lider creştin adevărat,
omul acesta era cu siguranţă. – „Dear God, Don’t
Let Me Be a Christian Leader”, Fundamentalist
Journal.
9. În trenul greşit
Pe când se apropia momentul ca un tren să plece
dintr-o gară, conductorul a început să controleze
biletele pasagerilor. Verificând biletul primului
pasager, conductorul a exclamat: „Domnule, aţi
greşit trenul!” „Dar doamna de la bilete mi-a spus
că acesta este trenul în care trebuie să mă urc!”
După o scurtă discuţie în contradictoriu,
conductorul s-a hotărât să meargă la casa de bilete
şi să verifice afirmaţiile pasagerului...pentru a
descoperi că de fapt el, conductorul, se urcase în
trenul care nu trebuia! Când liderul s-a rătăcit, cum
vor putea discipolii să meargă pe calea cea bună?
10. Decizia cea mare
Lucrul cel mai greu de învăţat în viaţă este pe care
pod să treci şi pe care să îl arzi.... – David Russel
11. Competenţă şi caracter
În armată, am cunoscut mulţi lideri deosebit de
competenţi, dar care nu aveau caracter. Pentru
fiecare lucru pe care-l făceau cum trebuie, căutau
recompensă sub formă de promovări, decoraţii, ba
chiar căutau să promoveze în pofida altora.
Vedeţi dumneavoastră, aceştia erau oameni
competenţi, însă fără caracter. Am mai întâlnit şi
mulţi lideri cu o ţinută morală splendidă, dar care
erau deficitari în ceea ce priveşte competenţa.
Aceştia nu doreau să plătească preţ din demnitatea
personală pentru a fi lideri.
12. Avertismentul balenei
Avertizare pentru proaspăt numiţii în poziţii de
conducere: nu uitaţi ce i-a spus mămica balenă,
puişorului ei: „Când vei ajunge sus şi te vei
„descărca”, nu uita că atunci oferi ţinta cea mai
bună harponului aruncat de pescari.”
13. Calitatea conducătorului
Dwight Eisenhower definea astfel calitatea de
conducător: „Actul de a face pe cineva să facă ceea
ce tu vrei să se facă pentru că el vrea s-o facă.”
14. Punctele tari, nu cele slabe
Duke Ellington compunea piesele grupului său de
jazz, având în minte fiecare membru în parte.
„Atunci când compui, păstrezi în minte slăbiciunile
acestora şi astfel îi uimeşti cu tăria lor.”
15. Modalităţi de învăţare
1% - gustativ
1,5% - tactil
3,5% - olfactiv
11% - auditiv
83% - vizual
16. Unde se învaţă cel mai bine
Pare de necrezut, însă cel puţin un dascăl face
elogiul unei metode revoluţionare de învăţare. Este
foarte simplu: afişe pe pereţii băilor. Un instructor
de la Universitatea din New York coordona un
experiment educaţional prin afişarea de informaţii
de resuscitare cardio-pulmonară (CPR) în „locuri
strategice”, în băile dormitoarelor. Rezultatul? Cei
care au citit posterele au obţinut rezultate cu 25%
mai bune decât grupul de control. De asemenea,
studenţii care au citit informaţia de pe afişe au
obţinut rezultate la fel de bune cu cei care au
participat la cursuri de CPR. Mai departe,
instructorul plănuieşte să afişeze postere cu
informaţii despre manevra Heimlich.
17. Trei modalităţi de învăţare
Spune-mi şi voi uita. Arată-mi şi poate că îmi voi
aminti. Implică-mă şi voi înţelege şi voi învăţa.
18. A fi moral
Dacă comportamentul moral s-ar reduce la
respectarea mecanică a regulilor, am putea
programa un computer ca să fie moral.
19. Mary Leproasa
Aproape fiecare veac îşi are marginalizaţii ei,
oameni excluşi din viaţa socială normală, fie din
cauza unor afecţiuni fizice, fie a etniei. Cineva care
a trecut peste aceste bariere, în India, a fost
pionierul misionar Mary Reed. Aceasta a vizitat o
colonie de leproşi şi a fost zguduită de suferinţa
acestor oameni. După ce ea însăşi s-a îmbolnăvit de
lepră, a mers să lucreze pentru leproşi, dornică să le
spună că acum cunoştea personal care le erau
suferinţele fizice şi sufleteşti. A ajuns conducătorul
coloniei de lepră şi în anii care au urmat, mulţi au
fost salvaţi, ba chiar a fost construită o biserică.
20. Statistica minciunii
4
În cartea Ziua în care americanul a spus adevărul,
ni se spune că 91% din cei chestionaţi mint în mod
obişnuit în chestiuni pe care ei le consideră a fi
triviale, 36% - mint în chestiuni importante, 86% -
îşi mint părinţii în mod regulat, 75% - îşi mint
prietenii, 73% - fraţii, iar 69% - soţii.
21. Minciuna „necesară”
În urma unui studiu USA Today s-a descoperit că
56% dintre americani îşi învaţă copii să preţuiască
onestitatea. Iar un alt sondaj Louis Harris a dat la
iveală faptul îngrijorător că 65% din elevii de liceu
ar copia la un examen important. Recent, un medic
renumit a făcut afirmaţia într-un show televizat:
„Minciuna este un element important din viaţa
socială şi copiii care nu sunt capabili să mintă sunt
copii cu posibile probleme de dezvoltare.”
22. Daltonism moral
Minciuna nu are picioare. Minciuna are nevoie de
alte minciuni pe care să se sprijine. Spune o
minciună şi vei fi nevoit să spui şi altele pentru a o
susţine pe prima. Cei care cred că este îngăduit să
spui minciuni „albe” riscă să ajungă daltonişti. –
Augustin O’Malley
23. Contradicţie în stil mare
Ca viitor student la Universitatea Harvard, am
participat la un tur al campusului. La un moment
dat, ghidul ne-a oprit în faţa unei statui, pe al cărei
piedestal se citea inscripţia: „John Harvard,
fondator, 1638”. Ghidul ne-a informat că această
statuie era cunoscută cu numele de statuia celor 3
minciuni. În primul rând, artistul căruia i-a fost
comandată sculptura nu a găsit nici o fotografie
clară după care să se inspire, aşa că a folosit
fotografia unui gentleman cu înfăţişare respectabilă,
din epoca respectivă. În al doilea rând, John
Harvard nu a fost fondatorul Universităţii Harvard,
ci doar o persoană care, în primii ani de existenţă ai
instituţiei, a contribuit cu sume substanţiale. În ale
treilea rând, data de pe soclul statuii reprezintă nu
data morţii lui John Harvard, aşa cum s-ar crede, ci
anul în care acesta şi-a donat biblioteca şi jumătate
din avere, colegiului. Ironia rezidă în faptul că pe o
latură a statuii se află emblema Harvard cu moto-ul
şcolii, Veritas.
24. Simptomatologia minciunii
Semne ale minciunii: intensificarea clipitului şi
dilatarea pupilei. Expresie facială incongruentă cu
ceea ce se afirmă. Mişcare corporală intensificată
(mai ales gestica mâinilor). Propoziţii scurte.
Cuantum ridicat de termeni negativi şi radicali.
25. Cu ce ne petrecem anii vieţii?
Somn ................23 de ani.......................32,9%
Muncă................16 ani...........................22,8%
TV......................8 ani.............................11,4%
Mâncat...............6 ani.............................8,6%
Călătorii............6 ani..............................8,6%
Relaxare............4,5 ani..........................6,5%
Boală.................4 ani.............................5,7%
Îmbrăcat............2 ani............................2,8%
Religie...............0,5 ani.........................0,7 %
Total..................70 ani..........................100%
26. Durate de viaţă
Experţii estimează că dacă o casetă audio normală
este rulată de circa 100 de ori pe an, calitatea
sunetului se va deteriora după circa 100 de ani, dar
caseta va putea fi ascultată şi în continuare. Un
pantof sport obişnuit purtat de un alergător obişnuit
pe o suprafaţă obişnuită va rezista în medie 560-800
km.
Cu un creion obişnuit pot fi scrise în jur de 30000
de cuvinte sau se poate trage o linie de mai mult de
50 km lungime. Cea mai lungă durată de viaţă de
om, atestată, este de 113 ani şi 214 zile. Studiile
arată că persoanele căsătorite trăiesc mai mult decât
burlacii. O bancnotă de 1 dolar rămâne în circulaţie
aproximativ 18 luni de zile.
27. Imposibilul posibil
În primul an de studenţie la Universitatea Berkeley,
George B. Dantzig (ulterior cunoscut drept părintele
programării lineare) a ajuns mai târziu la un curs de
statistică. Pe tablă erau scrise două probleme pe
care luându-le drept temă pentru acasă, şi le-a
copiat în caiet, iar după câteva zile le-a predat
profesorului, rezolvate. Şase săptămâni mai târziu,
într-o dimineaţă de duminică, profesorul s-a
înfăţişat la uşa lui Dantzig, fluturând în faţa ochilor
acestuia un manuscris. Dantzig a aflat atunci că
problemele fuseseră date doar ca exemplu de
probleme nerezolvate, iar acum manuscrisul cu
lucrarea lui Dantzig era deja gata de publicare.
28. Cât de bine asculţi
1) Ţinând cont că procesul de recepţionare se
desfăşoară de 4 ori mai repede decât procesul de
vorbire, folosiţi răstimpul rămas pentru a vă gândi
la altceva, în timp ce urmăriţi în continuare
conversaţi?
2) Daţi atenţie în primul rând datelor mesajului şi
apoi ideilor exprimate?
3) Evitaţi ascultarea acelor comunicări care vi se
par greu de înţeles?
5
4) Puteţi spune din înfăţişarea şi vorbirea unei
persoane că nu are nimic care să merite să fie auzit?
5) Când cineva vă vorbeşte, păreţi că daţi atenţie în
timp ce sunteţi cu gândul în altă parte?
6) Sunt cuvinte sau expresii care vă împiedică să
ascultaţi cu atenţie?
7) Atunci când ascultaţi, vă lăsaţi distras de sunetele
şi imaginile din jur?
29. Cea mai mare nevoie
În timpul unui interviu parte a unui studiu realizat
în San Francisco, prostituatele adolescente au fost
întrebate: „Este ceva de maximă nevoie şi care vă
rămânea inaccesibil?” Răspunsul acestora,
invariabil precedat de lacrimi, a fost: „Cea mai
mare nevoie aveam de cineva care să mă asculte.
Cineva căruia să-i pese suficient de mult de mine ca
să mă asculte.”
30. Sofisme
Iată câteva exemple de date sofistice, date
publicităţii de New York’s Miner Institute:
- Aproape toţi oamenii bolnavi au mâncat
morcovi. Evident efectul este cumulativ.
- Aproximativ 99,9% din persoanele care mor
de cancer şi boli cardiace au mâncat
morcovi.
- 99,9% din persoanele implicate în accidente
rutiere au mâncat morcovi în ultimele 60 de
zile, anterioare accidentului.
- 93,1% dintre infractorii adolescenţi provin
din familii în care se consumă morcovi cu
regularitate.
- În rândul persoanelor ce s-au născut după
1839 şi care au consumat morcovi s-a
înregistrat un indice al mortalităţii de 100%.
31. Sfârşitul lui Freud
Armand M. Nicholi, profesor de psihiatrie la
Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii
Harvard, ne spune că Sigmudn Freud şi-a încheiat
viaţa la vârsta de 83 de ani, acru şi deziluzionat. În
mod tragic, medicul vienez, unul dintre cei mai
influenţi gânditori ai veacului nostru, nu a avut
prea multă simpatie pentru omul de rând. Freud
scria în 1918: „Nu am descoperit decât puţine
lucruri bune în fiinţa omenească. Din proprie
experienţă pot spune că majoritatea acestora nu sunt
decât nişte gunoaie, indiferent de sistemul etic la
care subscriu în mod oficial.” (Veritas
Reconsidered, pag. 36)
Freud a murit fără prieteni. Este un fapt bine
cunoscut că a rupt relaţiile cu toţi aderenţii lui.
Sfârşitul i-a fost amar.
32. Singurătatea şi foamea de comunicare
Singurătatea reprezintă o problemă majoră în
societatea noastră. Un studiu efectuat de Consiliul
American de Asigurări de Viaţă a raportat că grupul
cel mai singuratic este alcătuit din studenţi, urmaţi
de persoanele divorţate, mamele singure, elevii din
mediul rural, femeile casnice şi bătrânii.
Studiul acesta ne dezvăluie cât de singuri pot fi
oamenii! Într-un ziar din Kansas a apărut anunţul:
„Vă voi asculta fără să comentez timp de 30 de
minute, la preţul de 5 dolari.” Sună a farsă, nu-i
aşa? Dar omul acela era foarte serios. Şi a sunat
cineva? În scurt timp omul nostru a început să
primească de la 10 la 20 de telefoane pe zi. Durerea
suferinţei era aşa de mare că unii erau dispuşi să
facă orice pentru o jumătate de oră de companie.
33. Laudă omului
În 1972, NASA a lansat naveta spaţială Pioneer 10,
cu destinaţia Jupiter, unde trebuia să fotografieze
planeta şi sateliţii acesteia, transmiţând datele
înapoi pe pământ prin câmpul gravitaţional al
plantei Jupiter, centurile de radiaţie şi atmosferă.
Oamenii de ştiinţă considerau a fi un plan cutezător,
căci la data aceea nici un satelit de provenienţă
terestră nu trecuse dincolo de Marte şi se temeau că
centura de asteroizi avea să distrugă naveta mai
înainte să ajungă la ţintă. Însă Pioneer 10 nu numai
că şi-a îndeplinit misiunea, ba ajunsă în dreptul
gigantului în anul 1973, imensa forţă gravitaţională
a plantei a propulsat naveta spaţială către marginea
sistemului solar. La un miliard de mile distanţă de
soare, Pioneer 10 a trecut de Saturn; după un alt
miliard de mile, a trecut şi pe lângă Uranus. La trei
miliarde de mile depărtare de soare a trecut pe lângă
Neptun şi după ce a mai parcurs circa un miliard de
mile, a trecut şi de Pluto. În 1997, la 25 de ani de la
lansare, Pioneer 10 se găsea la mai mult de 6
miliarde de mile depărtare de soare.
În ciuda distanţei imense, Pioneer 10 a continuat să
transmită semnale radio, oamenilor de ştiinţă de pe
pământ. „Poate faptul cel mai extraordinar este
acela că semnalele sunt emise de un transmiţător de
8 W, echivalentul unei lumini de veghe, şi ajung pe
pământ în decurs de 9 ore.
34. Prima datorie a omului
Peter T. Forsythe avea dreptate când spunea că
„prima datorie a oricărui suflet este nu de a-şi
descoperi libertatea, ci de a-şi găsi Stăpânul.”
35. Atitudinea biruitoare
Când William Sangster a primit vestea că suferă de
atrofie musculară progresivă, a luat următoarele
hotărârii şi pe care şi le-a ţinut fără rabat: 1) nu mă
6
voi plânge niciodată; 2) voi ţine evidenţa
binecuvântărilor; 4) voi încerca să transform acest
prejudiciu într-un câştig.
36. Pierduţi
Un roman recent de Madeleine l’Engle poartă titlul
Viespea tăiată pe din două. Dacă te adresezi
tinerilor sau unui auditoriu cu stomacul tare, titlul,
inspirat de unul din eseurile lui George Orwell,
oferă o imagine extrem de plastică a condiţiei
umane. Orwell vorbeşte despre o viespe pe care
„sugând gem din farfuria mea, am tăiat-o în două.
Viespea nici nu a băgat de seamă, ci şi-a văzut de
masă, până când un firicel de gem a început să se
prelingă din esofagul secţionat. Doar în momentul
în care a dat să zboare, a realizat lucrul îngrozitor
care i se întâmplase.” Viespea şi oamenii au multe
în comun. Luaţi-le sufletele şi oamenii vor continua
să se înfrupte lacom din dulceaţa vieţii. Şi când va
veni momentul să îşi ia zborul, numai atunci îşi vor
da seama de condiţia lor îngrozitoare.
37. Dedublatul Lot
Deşi Petru îl numeşte „neprihănitul Lot”, omul
acesta a ales să trăiască printre locuitorii nelegiuiţi
din Sodoma, pentru că iubea banii şi poziţiile de
vază. A fost un om cu inima împărţită, care dorea şi
să slujească lui Dumnezeu şi să se bucure de
plăcerile acestei lumi. Lucrul acesta reiese clar din
faptul că Lot a ales să trăiască în câmpia din
preajma cetăţilor Sodoma şi Gomora. Odată ajuns
acolo, s-a mutat în cetate, integrându-se în cultura
locală (Gen. 19:1). Este adevărat că nu a abjurat de
la standardele morale înalte învăţate de la unchiul
său, Avraam, şi nici nu consimţea la lucrurile rele
pe care le vedea şi auzea, însă, ca oficial la poarta
cetăţii, nu avea decât un impact neînsemnat asupra
societăţii din care făcea parte.
Inima împărţită a lui Lot i-a adus multă nelinişte
lăuntrică şi l-a făcut neputincios, din punct de
vedere moral. Nu a putut să îşi convingă nici măcar
proprii gineri (nici pe soţiile lor) să părăsească
Sodoma mai înainte de venirea judecăţii lui
Dumnezeu. Doar el, soţia şi cele două fiice
necăsătorite au scăpat. Soţia lui a murit imediat ce a
privit înapoi, neascultând porunca lui Dumnezeu.
Până la urmă, Lot a pierdut chiar lucrurile pe care şi
le dorise – avere şi poziţie.
38. Agape
Cuvântul grecesc „agape” pare să fi fost nici mai
mult, nici mai puţin decât o invenţie creştină – un
cuvânt nou pentru un lucru nou (în afară de cele 20
de apariţii în versiunea grecească a Vechiului
Testament, cuvântul este aproape inexistent înainte
de Noul Testament). Agape îşi capătă sensul direct
din descoperirea lui Dumnezeu în Hristos. Nu
desemnează o formă de afectivitate naturală, fie
aceasta oricât de intensă, ci roada supranaturală a
Duhului Sfânt (Gal. 5:22). Este o chestiune de
voinţă sau de alegere, iar nu de sentiment (căci
creştinii trebuie să îi iubească chiar şi pe cei pe care
nu îi simpatizează – Mat. 5:44-48). Este elementul
principal al asemănării cu Hristos.
Citiţi 1Coritneni 13 şi observaţi că aceste versete se
referă la primatul (vers. 1-3) şi permanenţa (vers. 8-
13) dragostei; mai observaţi şi profilul dragostei pe
care îl trasează (vers. 4-7). – James Packer, Tatăl
vostru vă iubeşte, Harold Shaw Publishers, 1986.
39. Compasiunea care lucrează
Fără doar şi poate că Ted Stallard se califică drept
unul dintre „cei de pe urmă”. Neacceptat la şcoală.
Cu o înfăţişare şleampătă. Fără expresie.
Neatrăgător. Până şi profesoara lui se delecta să-i
însemneze cu roşu lucrările de control. Dar dacă i-
ar fi studiat dosarul cu mai multă atenţie, iată ce ar
fi aflat:
Clasa I: Ted promite în ceea ce priveşte purtarea şi
rezultatele la învăţătură. Situaţia de acasă – dificilă.
Clasa a II-a: Ted ar putea şi mai bine. Mama foarte
bolnavă. Sprijin din partea familiei – minor.
Clasa a III-a: Ted este un băiat bun, însă prea
serios....Nu are agerime. Anul acesta şi-a pierdut
mama.
Clasa a IV-a: Ted este foarte încet la învăţătură,
însă cu o foarte bună conduită. Tatăl nu manifestă
nici o urmă de interes în creşterea băiatului.
A venit Crăciunul şi copiii au nămeţit catedra cu
cadouri care mai de care mai complexe. Ted a adus
şi el un cadou, împachetat în hârtie obişnuită şi lipit
cu bandă adezivă. Miss Thompson a deschis
cadourile rând pe rând, cu toţi copiii adunaţi în jurul
ei. Din pachetul lui Ted s-a prăvălit o ţipătoare
brăţară cu ştrasuri, jumătate din ele, căzute, şi o
sticluţă de parfum. Copiii au început să râdă, dar
doamna i-a făcut să tacă punând-şi puţin parfum pe
încheietura mâinii, trecându-le-o apoi pe la nas ca
să miroasă. Apoi şi-a pus şi brăţara.
La terminare, după ce toţi copiii au plecat acasă,
Ted s-a apropiat de catedra învăţătoarei şi i-a spus:
„Domnişoară Thompson, mirosiţi exact ca mama
mea. Şi vă stă foarte bine cu brăţara. Mă bucur că v-
a plăcut cadoul meu.” Apoi a plecat. Imediat
domnişoara Thompson s-a plecat pe genunchi,
rugându-L pe Dumnezeu să o ierte şi să o ajute să
îşi schimbe atitudinea.
În ziua următoare, copiii au fost întâmpinaţi de o
învăţătoare schimbată, care se consacrase să-i
7
iubească pe toţi, mai cu seamă pe cei înceţi, mai cu
seamă pe Ted. Surprinzător – sau poate deloc
surprinzător – Ted a început să facă progrese, ba
chiar i-a ajuns din urmă pe mai toţi din clasă, iar pe
câţiva, i-a întrecut.
A trecut timpul. Domnişoara Thompson nu mai ştia
nimic de Ted, până într-o zi în care a primit un
bileţel:
„Dragă domnişoară Thompson,
Am vrut ca dumneavoastră să aflaţi prima că voi
absolvi al doilea în clasă.
Cu drag,
Ted.”
După alţi patru ani, a mai sosit o scrisoare:
„Dragă domnişoară Thompson,
Tocmai am fost anunţat că voi termina primul. Am
dorit ca dumneavoastră să fiţi prima care află. Nu a
fost uşor în facultate, dar mie tot mi-a plăcut.
Cu drag,
Ted.”
După alţi patru ani:
„Dragă domnişoară Thompson,
Cât despre prezent, sunt Theodore Stallard, doctor
Theodore Stallard. Am vrut ca dumneavoastră să
fiţi prima care află. Luna viitoare mă căsătoresc, pe
27, mai precis. Doresc să veniţi şi să staţi acolo
unde ar sta mama, dacă ar mai fi în viaţă. Tata a
murit anul trecut şi practic, dumneavoastră sunteţi
singura mea familie.”
Domnişoara Thompson a mers la nuntă şi a sta pe
locul pe care ar fi stat mama lui Ted. Compasiunea
pe care a arătat-o faţă de acest tânăr îi conferea
acest privilegiu.
40. Puterea iubirii
În sec. 17, Oliver Cromwell, Lord Protector al
Angliei, a condamnat la moarte un soldat. Execuţia
urma să aibă loc la bătaia clopotului care anunţa
apusul soarelui. S-a întâmplat însă că în seara aceea
clopotul nu s-a auzit. Logodnica soldatului s-a urcat
în clopotniţă şi s-a agăţat de clopot ca să nu bată.
Când Cromwell i-a cerut socoteală de faptele sale,
fata a plâns şi i-a arătat mâinile sângerânde. Inima
lui Cromwell a fost impresionată: „Preaiubitul tău
va trăi graţie sacrificiului tău. În seara aceasta
clopotul nu va bătea.”
41. Prioritatea unui preşedinte
Cu câţiva ani în urmă, Biblioteca Harry S. Truman
a expus cele 1300 de scrisori recent descoperite şi
care fuseseră scrise de-a lungul a 50 de ani de
preşedintele Truman, lui Bess, soţia sa. Domnul
Truman îşi făcuse o regulă din a scrie soţiei sale în
fiecare zi petrecută departe de ea. Dacă istoricii
examinează scrisorile pentru a descoperi posibile
indicii care să aducă mai multă lumină în istoria
politică şi diplomatică, noi suntem impresionaţi de
simplul fapt că în fiecare zi departe de casă,
preşedintele Statelor Unite îşi lua timp pentru a
scrie o scrisorică, soţiei sale.
42. Medalia
La înmormântarea tatălui lui, americanul Carl
Lewis a aşezat în coşciug, medalia de aur câştigată
la cursa de 100 de metri, cu ocazia jocurilor
Olimpice din 1984. „Nu-ţi face probleme”, i-a spus
mamei care-l privea surprinsă, „am să câştig alta”.
Un an mai târziu, la finala cursei de 100 m, Lewis
concura împotriva canadianului Ben Johnson,
deţinătorul recordului. Jumătate din cursă, Johnson
a condus la o distanţă de 1,5 m. Lewis era convins
că îl va putea ajunge din urmă. Însă cu 20 m înainte
de terminarea cursei, el tot cu 1,5 m în urmă se afla.
„Am pierdut, tată,” gândea Lewis. Johnson a trecut
linia de sosire cu braţele ridicate victorios. Lewis
dispera. Observase muşchii proeminenţi şi ochii
gălbui, ambele semnalmente ale folosirii de steroizi.
„Nu am câştigat medalia, însă ceva tot mai puteam
oferi tatălui prin faptul că mă purtam cu demnitate,”
declara Lewis ulterior. A dat mâna cu Johnson şi a
părăsit pista. La scurt timp după aceea a sosit vestea
că testul de steroizi ieşise pozitiv în cazul lui
Johnson. Medalia de aur a mers atunci la Lewis, în
locul celeia pe care i-o dăduse tatălui său.
43. Statistică în orfelinate
Dovadă mai convingătoare în ceea ce priveşte
efectele absenţei grijii parentale nu este ca cea
oferită de un orfelinat din America de Sud. 97 de
copii se aflau acolo, privaţi de contact fizic şi
emoţional cu cineva apropiat. Din cauza lipsei de
fonduri, nu exista personal suficient pentru a oferi o
grijă corespunzătoare acestor copii, cu vârste între 3
luni şi 3 ani. Surorile schimbau scutece, hrăneau şi
spălau copiii. Însă nu mai rămânea timp şi pentru a
ţine în braţe, a legăna şi a vorbi aşa cum o mamă
are posibilitatea să o facă. Pe lângă lipsa poftei de
mâncare şi insomnii, mulţi dintre copii aveau o
privire absentă. După vârsta de 5 luni, starea de
lucruri se înrăutăţea şi mai mult.
Copiii stăteau în pătuţuri, plângând încetişor, cu
feţişoarele speriate. Când medicul sau o soră ridicau
copilul în braţe, acesta începea să ţipe. În primul an
au murit 27 dintre copii, iar nu din lipsă de mâncare
sau îngrijire, ci dintr-o lipsă de contact fizic şi
emoţional. În al doilea an au mai murit 7. Doar 21
au rămas în viaţă, majoritatea cu serioase tare
psihologice.
8
44. Ba e frumoasă!
Mă aflam lângă patul unei tinere femei care tocmai
suferise o operaţie de extirpare a unei tumori din
obraz. Gura femeii rămăsese paralizată într-o
expresie de clovn. Un căpătâi din nervul facial
fusese secţionat şi femeia avea să rămână aşa pentru
totdeauna. Chirurgul urmase cu zel religios liniile
ţesutului facial, însă secţionarea acelui nervişor
fusese inevitabilă. Tânărul soţ se afla şi el în salon,
de cealaltă parte a patului şi în lumina intimă a
lămpii din salon, cei doi păreau a fi într-o altă lume.
Şi mă întrebam cine sunt aceşti doi, tânărul acesta şi
femeia aceasta cu gura strâmbă, care se privesc şi se
ating atât de generos, atât de lacom?
Tânăra întrebă: „Gura îmi va rămâne aşa pentru
totdeauna?”
„Da”, i-am răspuns, „din cauză că nervul a fost
tăiat.”
A dat din cap, fără să spună nimic. Dar soţul a
zâmbit: „Mie-mi place...Arată nostim.” Şi se plecă
să îi sărute buzele strâmbe şi, fiind suficient de
aproape, am putut vedea cum şi-a strâmbat buzele
după ale ei. – Richard Selzer, M.D., Mortal
Lessons: Notes on the Art of Surgery
45. Iubirea face
Cine iubeşte mult, face mult. – Toma de Kempis
46. Inelul de divorţ
Cuplurile divorţate din Albuquerque, New Mexico,
pot profita de serviciile unei companii, pe nume
Inelele libertăţii: bijuterii pentru persoanele
divorţate, şi care a fost fondată de bijutierul,
divorţat, Lynn Peters. Compania transformă
verighetele în bijuterii. Fiecare client Inelele
Libertăţii achită o taxă şi ceremonia zdrobirii şi
remodelării verighetelor începe, cu şampanie şi
muzică la dispoziţie. Înainte de începerea
ceremoniei, maestrul de ceremonii spune: „Şi acum
vom segrega şi ultimele legături ce vor mai fi rămas
cu trecutul vostru, prin transformarea inelului de
căsătorie – reprezentând trecutul – într-un simbol al
unui nou început. Luaţi ciocanul. Luaţi-vă un
moment pentru a vă gândi la transformarea care e
pe cale să aibă loc în viaţa voastră. Sunteţi gata?
Loviţi!”
Lynn Peters foloseşte un ciocan de 2 kg pentru a
transforma acea emblemă a dragostei într-o bucată
de metal amorfă. Şi cu aceasta ceremonia ia sfârşit.
47. Acceptul renunţării
Căsătoria înseamnă a fi de acord să petreci restul
vieţii dormind într-o încăpere în care e prea cald,
împreună cu cineva pentru care în cameră e prea
frig.
48. Cele patru „d”uri
Cele patru „d”uri damnate ale căsătoriei sunt,
potrivit scriitoarei Fay Angus, „depresia, disperarea,
dezinteresul şi divorţul”.
49. Indicativul era soţia
Cineva l-a întrebat pe Joseph H. Choate, un
gentleman şi foarte distins avocat: „Domnule
Choate, dacă ar fi să fiţi altcineva, cine aţi fi?”
Fără nici cea mai mică ezitare, Choate a răspuns:
„Cel de-al doilea soţ al doamnei Choate.”
50. Cele 10 păcate admisibile
Cu ocazia nunţii de aur, bunica mi-a dezvăluit
secretul căsătoriei sale fericite: „În ziua nunţii, m-
am gândit la 10 defecte ale viitorului meu soţ pe
care aveam să le trec cu vederea, de dragul
căsătoriei noastre.” Am întrebat-o care erau acele
defecte. „Să-ţi spun drept, niciodată nu am ajuns să
le trec pe listă. Însă când soţul meu făcea ceva ce
m-ar fi suit pe pereţi de furie, îmi spuneam:
‚norocul lui că ăsta este cel de-al 10-lea defect
admis.”
51. Mama
Prin ianuarie 1992, pe la ora 1 dimineaţa, o mămică
epuizată a auzit un tuşit de copil. „Imediat m-am
ridicat în capul oaselor şi dintr-un salt am ajuns în
baie unde, aprinzând lumina, am putut-o vedea pe
fiica noastră cea mică, aplecată peste marginea
căzii. Tot ce mâncase la cină se afla acum pe podea,
pe capacul de la toaletă şi bineînţeles, pe ea. Am
început să curăţ podeaua, iar pe Sara am băgat-o în
cadă pentru a-i face un duş. În momentul în care am
dat drumul la apă, Sara mi-a spus: „Mami, am
vomat şi pe Collett.” Collett este fetiţa noastră cea
mare, de 9 ani, şi care doarme în acelaşi pat cu Sara.
Nici nu am ieşit bine din baie că am dat nas în nas
cu Collett, care mă anunţa ceea ce deja ştiam. Am
mers în dormitorul fetelor şi spre stupefacţia mea
am văzut cina fetiţei împrăştiată pe 5 pături, 2
perne, 2 cearceafuri, o păturică de copil şi
pijamalele lui Collett. Le-am strâns pe toate, le-am
dus în spălătorie, am înfăşat patul cu aşternuturi
curate şi am aşezat un lighenaş, pe partea pe care
dormea Sara, apoi m-am băgat la loc în pat, lângă
soţul meu cel bine învelit în pături, care mă întrebă
prin somn: „S-a întâmplat ceva?”
52. Căsătoria cu copacul
Brahmanii din India de sud interzic prin tradiţie
căsătoria fraţilor mai mici înaintea fraţilor mai mari.
9
Astfel, în situaţia în care nu se găseşte nici o
mireasă potrivită pentru fiul cel mare, acesta se
poate căsători, ceremonial, cu un copac, astfel dând
fratelui mai mic posibilitatea de a-şi găsi o soţie.
Uneori cele două căsătorii pot avea loc
concomitent, cu speranţa că orice nenoroc ce ar
putea lovi cuplul uman, va fi deturnat 100% de
copac.
53. Media căsătoriilor
În medie, în fiecare zi 13500 de americani se
căsătoresc.
54. Obiceiuri barbare
În loc de schimbul de inele cu ginerele, în cadrul
vechilor ceremonii maritale anglo-saxone, mireasa
îi dădea ginerelui, propriile încălţări cu care apoi
ginerele o ciocănea în cap.
55. Păcat puritan
În zilele coloniale, un căpitan de marină, din
Boston, pe nume Kemble, a fost condamnat la 2 ore
de detenţie pentru că şi-a sărutat soţia în public,
într-o zi de duminică, la întoarcerea după 3 ani
petrecuţi pe mare.
56. Legi puritane
O veche lege din Kentucky statuează că soţia nu
poate muta mobila din casa bărbatului ei, fără
acordul acestuia. Însă nici omul din Kentucky nu
era liber de orice restricţii: în mod legal nu avea
dreptul să se căsătorească cu bunica soţiei lui.
57. Oameni celebri necăsătoriţi
Iată câteva nume de oameni care nu s-au căăstorit
niciodată: Ioana d’Arc, Ludwig van Beethoven,
Frederich Chopin, poetesa Emily Dickinson,
Florence Nightingale, eseistul şi filosoful Henry
David Thoreau, Susan B. Anthony, preşedintele
James Buchanan, J. Edgar Hoover.
58. Obiceiuri de nuntă
În vechea Grecie, tortul de nuntă cel mai ales era o
prăjitură cu brânză glazurată cu miere.
În vechea Romă era obiceiul de a frânge prăjitura
de nuntă deasupra capului miresei, iar îndeplinirea
acestuia nu era lucru mic: doar copiii aceleia care
îndeplinise ritualul erau eligibili în funcţii
guvernamentale înalte.
59. Luna cu cele mai puţine nunţi
În luna ianuarie au loc cele mai puţine nunţi.
60. Descoperiri de sine
Dacă vrei să fii fericit, sănătos, să ai succes şi să
trăieşti mult, atunci, în fiecare zi, înainte de a merge
la lucrul tău, sărută-ţi soţia. Aceasta este concluzia
unui studiu condus de un grup de medici şi
psihologi germani, în cooperare cu agenţiile de
asigurare. Potrivit rezultatelor, cei care îşi sărutau
soţia în fiecare dimineaţă, înainte de plecare,
lipseau mai puţin de la serviciu, din motive de
sănătate, decât cei care nu făceau aceasta. Ba şi
numărul de accidente rutiere în drum spre locul de e
muncă era mai mic. Ca să nu mai vorbim de cele
20-30 de procente mai mult câştigate lunar şi de cei
5 ani de viaţă mai mult decât cei care omiteau să
dea soţiei un pupic. Motivul este că cei din prima
categorie încep ziua cu o atitudine pozitivă.
61. Paharul spart
În lucrarea sa despre fericiri, Octava cerească, F.W.
Boreham consemnează: „Făcătorul de pace ideal
este acela care previne uzurparea păcii. Prevenirea
bătăliei este cea mai bună strategie de a câştiga o
bătălie. Într-o anumită ocazie îi spuneam unui rabin:
‚Este adevărat că la nunţile evreieşti se sparge un
pahar, ca parte a simbolismului ceremoniei?’ ‚Cât
se poate de adevărat. Ridicăm paharul sus, îi dăm
drumul ca să se spargă în fărâme, după care, arătând
spre cioburi, le spunem celor doi să păzească cu
gelozie relaţia sfântă în care au păşit, căci odată
fracturată, aceasta nu se va mai reface niciodată.”
62. Rostul spiritual al căsătoriei
Căsătoria te învaţă loialitatea, răbdarea, stăpânirea
de sine şi multe alte calităţi de care nu ai avea
nevoie dacă ai rămâne singur.
63. Cantitatea contează
Mituri despre căsătorie: timpul petrecut în
compania soţului sau soţiei contează mai puţin
decât calitatea acestui timp. Însă, potrivit unui
studiu recent, 90% din cuplurile chestionate care au
răspuns că au o relaţie maritală solidă şi strânsă, au
mai afirmat şi că petrec mult timp împreună. În
schimb, cuplurile divorţate observau că înainte de
despărţire, petreceau puţin timp împreună.
64. Dincolo de aparenţe
Actriţa Amy Irving, care aştepta un copil al cărui
tată era actorul Steven Spielberg, declara că cei doi
semnaseră un contract prin care „Steven are, în mod
legal, acelaşi responsabilităţi pe care le-ar avea dacă
am fi căsătoriţi. Avocatul nostru ne-a redactat
contractul în baza căruia Spieberg are aceleaşi
drepturi şi responsabilităţi ca un tată obişnuit. Într-
un fel am putea chiar să ne căsătorim, ca o celebrare
a dragostei pe care ne-o purtăm....însă, sufleteşte
10
suntem atât de căsătoriţi unul cu celălalt, că o nuntă
ar fi numai redundantă...”
Şi-atunci, de ce toate contractele?
65. Înţelepciunea rusă
Nu-ţi cumperi doar casă, ci şi vecini.
Sau altfel spus, nu te căsătoreşti doar cu fata, ci şi
cu familia ei.
66. Convieţuirea nu e căsătorie
A trăi împreună nu echivalează cu a fi căsătorit.
Domnul S-a întâlnit cu acea femeie din Samaria,
care avusese cinci bărbaţi pe care Domnul îi
numeşte soţi. Însă pentru cel cu care trăia în
prezent, Domnul refuză să folosească apelativul de
„soţ”. „Iar cel cu care eşti acum nu este soţul tău”
(Ioan 4:17-18). Diferenţierea este clară. Mariajul nu
este o chestiune privată. Două persoane nu sunt
căsătorite doar pentru că se dedică unul celuilalt în
particular, ci atunci când o fac în prezenţa unui
martor, înaintea lui Dumnezeu. Domnul nostru şi
mama Lui au luat parte la nunta din Cana şi de aici
înţelegem că era un eveniment care primea
recunoaşterea publică şi oficială, cu toate rudele şi
prietenii luând cunoştinţă că cei doi erau căsătoriţi
în toată regula.
67. 10 reguli despre fericire
1. Nu vă mâniaţi amândoi de-odată.
2. Nu uitaţi că e nevoie de doi pentru a începe o
ceartă.
3. Cedaţi în faţa dorinţelor celuilalt – ca un exerciţiu
de autodisciplinare.
4. Dacă aveţi de ales între fericirea personală şi
fericirea celuilalt – alegeţi cea de-a doua alternativă.
5. Nu readuceţi în discuţie greşelile trecutului.
6. Dacă simţiţi nevoia de a critica imediat, aşteptaţi
până a doua zi şi faceţi-o cu iubire.
7. Neglijaţi întreaga lume mai degrabă decât să vă
neglijaţi unul pe celălalt.
8. Nu lăsaţi să treacă ziua fără să faceţi măcar un
compliment partenerului de viaţă.
9. Dacă aţi făcut o greşeală, mărturisiţi-o şi cereţi-
vă iertare.
10. Nu mergeţi la culcare supăraţi.
68. Cele mai frecvente nemulţumiri
Dr. Robert Travis, codirector al Centrului de studii
de sănătate şi maritale, din cadrul Universităţii din
Alabama, a realizat o listă cu cele mai comune
nemulţumiri ale soţilor şi soţiilor:
Soţiile: Nu mă ascultă. E sigur de mine. Nu este
romantic. Nu mă ajută cu copiii.
Soţii: Nu înţelege că am nevoie de răstimpuri pe
care să le petrec singur. Mă cicăleşte pentru orice
fleac. Are pretenţii emoţionale prea mari. Se plânge
că stau prea mult la serviciu.
69. Cine ia deciziile?
Cine e responsabil de deciziile din casă? Iată
rezultatele unui studiu USA Today, realizat asupra
unui grup de 4500 de bărbaţi şi femei. Răspunsul:
femeile răspund de deciziile legate de meniu-ul
cinei şi pregătirea acesteia, administrarea bugetului
casei, creşterea copiilor. Bărbaţii şi femeile decid
împreună unde îşi vor petrece concediul, bugetul
cheltuielilor de calibru mare, cuantumul asigurărilor
şi agenţia la care vor fi încheiate. Bărbaţii au
responsabilitatea de a decide programul pe care
familia îl va urmări la televizor.
70. Statistici ciudate
Specialiştii în demografie prezic că 10% din tinerii
şi tinerele de astăzi nu se vor căsători niciodată, iar
jumătate din cei 90% care o vor face, vor divorţa.
Aproximativ 37% dintre persoanele cu vârste peste
18 ani sunt celibatari şi aproximativ 25% din
căminuri sunt alcătuite dintr-o singură persoană.
Mai mult, unul din patru copiii se naşte în cupluri
necăsătorite şi circa 25% din toţi copiii sunt crescuţi
de unul dintre părinţi. Toate acestea se vor
repercuta şi asupra sănătăţii naţionale? În urma
studiilor îndelungate, experţii în sănătate au
observat că persoanele căsătorite au o stare de
sănătate mai bună decât cele necăsătorite, iar rata
deceselor este semnificativ mai mare în rândul
persoanelor singure şi retrase. Studii şi mai recente
indică rate ale mortalităţii cu 100-300% mai mari
pentru bărbaţii burlaci şi 50-150% - pentru femeile
solitare, faţă de femeile integrate în viaţă socială.
71. Înţelepciune jamaicană
Mai înainte să te căsătoreşti, ţine deschişi amândoi
ochii. După ce te căsătoreşti, închide unul.
72. Statistici despre milionari
Avem dovezi convingătoare că cu cât mai bine stau
lucrurile acasă, cu atât mai bine vor merge la
serviciu. Dacă cineva are probleme cu persoana
iubită, situaţia aceasta se va reflecta într-o prestaţie
mai slabă la locul de muncă. În studiul despre
milionarii americani (U.S. News and World Report),
imaginea milionarului „tipic” este aceea a
individului care lucrează 8-10 ore pe zi, timp de 30
de ani şi care este căsătorit cu iubita din liceu sau
facultate. Astfel, din 1365 de vicepreşedinţi de
companii, 87% încă mai erau căsătoriţi cu soţia lor
din tinereţe, iar 92% proveneau din familii cu
părinţi nedivorţaţi. Iată o dovadă copleşitoare a
11
faptului că familia este temelia societăţii şi baza
prosperităţii ei.
73. Sexul – pe ultimul loc
Sexul nu este lucrul cel mai important într-o relaţie
de iubire. În cadrul unui studiu realizat de
Universitatea din Syracuse, mai multe cupluri
căsătorite au fost rugate să numească cele mai
importante 10 lucruri dintr-o relaţie de căsătorie.
Sexul a ieşit pe locul 9, înaintea împărţirii
responsabilităţilor casnice.
74. Lipsa relaţiei orbeşte
Doamna Lenore Turpey, soţia unui milionar, trecea
printr-o perioadă de depresie. Se plimba de colo-
colo, abătută, cu ochii stinşi, fără tragere de inimă,
fără bucurie. Lucrurile s-au înrăutăţit aşa de tare că
domnul Walt Turpey, acest „om de lume” a făcut
ceea ce orice persoană sofisticată ar fi făcut. A făcut
o programare la psihiatru. În ziua stabilită, au mers
la cabinetul psihiatrului, au luat loc şi au început să
discute. Nu a trecut mult şi medicul, înţelept, şi-a
dat seama care era problema. Şi, fără să spună nici
un cuvânt, s-a ridicat în picioare, s-a apropiat de
scaunul femeii, i-a făcut semn să se ridice, a luat-o
de mână şi privind-o lung în ochi, a luat-o în braţe.
Îmbrăţişarea aceasta a avut efect imediat asupra
femeii: trăsăturile i s-au destins, ochii au prins viaţă,
iar faţa îi strălucea.....Dându-se cu un pas înapoi,
doctorul i-a spus soţului: „Vedeţi, nu are nevoie
decât de atât.” La care, soţul a răspuns: „OK.
Marţea şi joia le am ocupate la club. Însă lunea,
miercurea şi vinerea sunt gata să o aduc la
dumneavoastră.”
75. Căsătorie – definiţie
O căsătorie reuşită este uniunea dintre două
persoane care ştiu să ierte. – Ruth Bell Graham
76. Cine să se schimbe?
Mariajele dezacordate încep să se refacă şi
comunicarea este restabilită în momentul în care
unul dintre parteneri este dispus să facă pasul şi să
spună: „Doamne, începe cu mine. Eu sunt cel care
are nevoie să se schimbe, să iubească mai adânc şi
mai înţelept.” Chiar dacă sunteţi convins că
partenerul de viaţă este 100% greşit, atunci când vă
aflaţi în prezenţa lui Hristos, începeţi să vedeţi că şi
dumneavoastră aveţi neajunsuri. Vă veţi da seama
că aţi eşuat în a vă asuma responsabilităţile maritale
şi veţi putea atunci spune: „Doamne, schimbă-mă!”
Creştinul s-a angajat în a-L urma pe Hristos pe
drumul pe care El l-a parcurs până la capăt în
iubire. Deci, ca punct de început, încetaţi a mai cere
ca partenerul de viaţă să se schimbe, în schimb
lăsându-vă schimbat de Dumneavoastră.
77. Timp pentru comuniune
Cuplurile care lucrează petrec nu mai mult de 12 de
minute în conversaţie unul cu celălalt. Cam 36 de
minute sunt petrecute cu gătitul, curăţenia,
cumpărăturile, achitarea facturilor şi demonstrarea
afectivităţii.
78. Lincoln despre căsătorie
Căsătoria nu este nici rai, nici iad, ci pur şi simplu
purgatoriu.
79. Dacă ar fi să mai alegi o dată, tot cu ea te-ai
căsători?
Un ziar a intervievat mai mulţi bărbaţi căsătoriţi.
„Dacă ar fi s-o faceţi încă o dată, v-aţi căsători tot
cu actuala soţie?” Cu o majoritate copleşitoare,
răspunsurile au fost afirmative: 77,1% dintre
bărbaţii aflaţi la prima căsătorie au declarat că tot
cu actuala soţie s-ar căsători, faţă de cele 50%
dintre femeile care au răspuns afirmativ la aceeaşi
întrebare. A doua întrebare a sondajului era „De ce
da?” Printre răspunsuri: „De ce nu?”
80. Pacea dinaintea execuţiei
În 1555, Nicholas Ridley, a fost ars pe rug din
cauza mărturiei sale pentru Hristos. În noaptea de
dinaintea execuţiei, fratele lui s-a oferit să rămână
cu el în celulă. Nicholas a refuzat pe motiv că avea
de gând să se bage în pat şi să doarmă, aşa cum
făcuse toată viaţa lui. Pentru că Ridley cunoştea
pacea lui Dumnezeu, se putea încrede în braţele
veşnice ale Domnului, pentru sprijin şi ajutor. Şi tot
la fel şi noi.
81. Auto-evaluarea unui perfecţionist
John Quincy Adams a deţinut mai multe funcţii de
vază decât oricine altcineva din istoria Statelor
Unite. A slujit cu distincţie ca preşedinte, senator,
congresman, diplomat în mai multe state europene,
a luat parte cu diferite responsabilităţi la Revoluţia
Americană, Războiul din 1812 şi evenimentele ce
au condus la Războiul Civil. Şi cu toate acestea, la
vârsta de 70 de ani, J. Q. Adams scria: „Întreaga
mea viaţă nu a fost decât o succesiune de
dezamăgiri. De-abia dacă mi-aduc aminte de un
succes în toate acţiunile pe care le-am întreprins.”
82. Prietenul
Cu ocazia alegerii lui Harry Truman în funcţia de
preşedinte, la moartea lui F.D. Roosevlet, Sam
Rayburn l-a sfătuit părinteşte:
12
„De acum înainte vei avea în preajmă mulţi oameni
care vor încerca să te înconjoare cu un zid pentru a
te izola de orice altă idee în afară de cea susţinută
de ei. Şi-ţi vor spune ce om deosebit eşti. Însă tu şi
cu mine ştim foarte bine că nu eşti.”
Ulterior, când Sam Rayburn a aflat că este grav
bolnav, a anunţat Camera Senatului că pleacă acasă
pentru investigaţii medicale. Unii s-au întrebat de ce
nu le făcea în Washington, unde putea beneficia de
servicii medicale deosebite. Răspunsul lui a fost:
„Bonham [oraş în Texas] este locul unde oamenii
ştiu când eşti bolnav şi le pasă când mori.”
83. Probleme lăuntrice
Cu ocazia remodelării Statuii Libertăţii s-a
descoperit că sistemul interior de suport trebuia
schimbat în întregime. Stratul exterior de cupru se
prezenta bine, neavând nevoie decât să fie curăţat.
Rugina distruse însă suporturile din interiorul
statuii. Dacă nu se intervenea, statuia avea să se
năruiască în nu mai mult de 20 de ani. Suporturile
de fier au fost înlocuite cu unele de oţel. Acum,
statuia putea face faţă vânturilor de 125 m/h. Un
popor fără suportul lăuntric al integrităţii morale
este condamnat să îşi piardă libertatea.
84. O predică scurtă
În cartea Sudoarea sfântă, Tim Hansel ne
povesteşte despre un predicator aflat în vizită într-o
biserică mare, care şi-a început astfel predica:
„Predica de astăzi are trei idei principale.”
Majoritatea oamenilor au căscat deja plictisiţi:
auziseră fraza aceasta de multe şi nenumărate ori.
Predicatorul a continuat: „Prima idee: în acest
moment, 2 miliarde de oameni nu au ce mânca.”
Reacţia comunităţii – la fel ca mai înainte: nici
aceasta nu era ceva nou pentru urechile lor.
Predicatorul a zis atunci: „Cea de-a doua idee.”
Şi toată lumea a ciulit urechile...nu trecuse nici un
minut şi el deja trecea la cea de-a doua idee! După o
mică pauză, predicatorul a spus: „Cea de-a doua
idee este că majoritatea dintre voi nu daţi nici un
ban pentru asta.”
A mai făcut o pauză, după care a continuat: „Iar
cea de-a treia idee este că adevărata tragedie în
dreptul creştinilor de astăzi este că mulţi dintre voi,
acum, sunteţi preocupaţi de faptul că am spun
„ban”, iar nu de acela că am spus 2 miliarde de
oameni muritori de foame.” Apoi predicatorul s-a
aşezat.
Predica nu a durat decât un minut, a fost însă una
dintre cele mai puternice predici care au fost spuse
vreodată. Suntem chemaţi la fapte, iar nu la a face
declaraţii frumoase.
Isus a predicat cu concizie. Dar ce predicare! Isus a
arătat clar ce fel de lucrare a venit să facă: o lucrare
pentru cei săraci şi marginalizaţi, cei orbi şi cei
muţi.
Isus a făcut o declaraţie puternică în acea zi: Eu
sunt Hristos! Mântuirea a devenit reală şi manifestă
în acea zi.
85. Cine mângâie
Nu este tablou mai relevant pentru opresiunea şi
captivitatea umană decât cel oferit de lagărele de
concentrare naziste din timpul celui de-al doilea
război mondial. Elie Wiesel, un adolescent la acea
dată, a fost martorul morţii multora dintre cei
apropiaţi. Elie îşi aduce aminte de ziua în care
împreună cu ceilalţi prizonieri a fost eliberat de
trupele aliate. Erau cu toţii slabi, numai pielea şi
osul, secătuiţi de orice urmă de vlagă. Elie îşi aduce
aminte de un soldat american, un negru masiv,
copleşit de oroarea suferinţei omeneşti, prăbuşindu-
se la genunchii lui. Prizonierii, acum liberi, au mers
la soldat, şi-au pus braţele în jurul lui, căutând să-l
liniştească.
86. Lucrarea pentru săraci
Noele Martin, din New South Wales, Australia, ne
povesteşte despre ocazia în care Maica Tereza a
vizitat continentul australian. Un proaspăt recrut al
ordinului franciscan din Australia a fost însărcinat
să-i fie ghid pe perioada vizitei.
„Peste măsură de entuziasmat de perspectiva
de a fi aşa de aproape de această femeie de marcă,
novicele nostru visa la toate cele pe care are să le
înveţe de la ea şi la cele despre care vor vorbi. Însă
pe parcursul vizitei, omul nostru a început să simtă
o oarecare frustrare. Deşi era tot timpul în preajma
ei, călugărul nu avusese nici cea mai mică ocazie de
a-i spune măcar un cuvinţel. Mereu şi mereu se
găsea altcineva cu care să-i facă cunoştinţă.
În sfârşit, turul s-a încheiat, maica Tereza
urmând să zboare spre Noua Guinee. Cuprins de
îngrijorare, călugărul franciscan i s-a adresat: „Dacă
îmi cumpăr biletul spre Noua Guinee, pot să stau
lângă dumneavoastră în avion ca să vă vorbesc şi să
învăţ de la dumneavoastră?
Maica Tereza l-a privit, apoi i-a spus:
„Ai atâţia bani cât să îţi plăteşti biletul până
în Noua Guinee?”
„Da,” a răspuns el fără ezitare.
„Atunci dă banii aceia la săraci. Vei învăţa
mai mult din asta decât din cele pe care ţi le-aş
spune eu.”
87. Nădejdea Domnului
13
Vaclav Havel, poet şi preşedinte ceh, nota aceste
cuvinte cu referire la anii de persecuţie: „Nu sunt un
optimist, căci nu sunt sigur că toate se termină cu
bine. Dar nici pesimist nu sunt, căci nu pot să bag
mâna în foc nici că absolut toate se termină prost.
Ce pot să spun este că păstrez speranţa în
inimă...Viaţa fără speranţă este pustie, anostă şi
inutilă. Nu cred că aş putea întreprinde ceva fără să
am speranţă în inimă.. Îi sunt recunoscător lui
Dumnezeu pentru acest dar. Este un dar pe măsura
vieţii!
88. O lume agresivă şi critică
Cu ocazia pensionării de pe poziţia de CEO al
companiei Coca-Cola, Donald R. Keough s-a
adresat absolvenţilor de la Emory, promoţia 1993.
Acestor tineri şi tinere care curând aveau să dea
piept cu o lume deosebit de dură şi de critică,
Keough le-a spus: „Un prieten de-al meu, arhitect
spunea: ‚Cu un aparat foto, utilat cu mai multe
tipuri de lentile, pot să fac cea mai nouă clădire din
lume, realizată de cei mai buni arhitecţi din lume, să
arate ca şi cum ar fi pe punctul de a se prăbuşi. Şi
aceasta pentru că voi găsi câteva imperfecţiuni
minore pe care voi focaliza aparatul şi astfel voi
realiza o imagine care vă va convinge că acea
construcţie este la un pas de ruină.”
Într-o societate în care o mână de oameni
focalizează lentilele vieţii asupra evenimentelor
cotidiene, dacă noi vom recurge la camerele lor foto
pentru a le focaliza asupra propriilor noastre vieţi,
nu de puţine ori vom fi dezamăgiţi, temători şi în
general descurajaţi şi nefericiţi....Păziţi-vă de cei
care vor să îşi focalizeze aparatele neîncetat asupra
defectelor şi deficienţelor existenţei noastre.”
89. Speranţa
Vă aduceţi aminte de cutia Pandorei, din mitologia
greacă? Zeus i-a dat ca mireasă lui Epimetheus, pe
frumoasa Pandora. Unul dintre lucrurile cele mai
fermecătoare la Pandora era curiozitatea ei, aceeaşi
trăsătură care avea să-i aducă necazuri. Într-o zi,
Mercur, mesagerul zeilor, a fost trimis cu o cutie la
tânărul cuplu. Cutia trebuia să le fie o delectare,
însă nu aveau voie să o deschidă să vadă ce e
înăuntru. Deja aţi prins ecourile istoriei biblice
despre fructul oprit. Ceea ce îi fusese interzis a
ajuns să fie pentru Pandora lucrul cel mai râvnit. Şi
într-o zi, Pandora a deschis cutia pentru a privi
înăuntru. Şi iată că roiuri de tot felul de gângănii s-
au revărsat afară din cutie, năpustindu-se asupra
celor doi. Amândoi au fost înţepaţi cu ghimpele
suspiciunii, al urii, al temerii şi al răutăţii. Şi în
cuplul altădată fericit a izbucnit cearta. Epimetheus
a devenit caustic, iar Pandora a început să plângă cu
inima zdrobită. Din mijlocul discuţiilor cei doi au
auzit un glas mic: „Lăsaţi-mă să ies ca să vă
ostoiesc durerea!” Plini de teamă au deschis cutia şi
iată un fluture frumos s-a înălţat dinăuntru.
Fluturele a atins cuplul şi – minune – suferinţa le-a
fost vindecată pe dată şi din nou au fost fericiţi.
Despre fluture ni se spune că se chema Speranţa.
Speranţa este cea care ne susţine şi cea care ne
ostoieşte suferinţa.
90. Iubirea
Mulţi dintre voi cunosc numele lui Eli Wiesel,
renumit teolog şi scriitor prolific. În volumul Toate
râurile curg în mare, ne povesteşte despre Maria:
„Şi apoi mai este Maria. Iar ea, mereu ea. Am mai
evocat-o, revin la ea. Bravă, curajoasă, fidelă, cu
frica lui Dumnezeu, totdeauna mulţumită de soarta
ei. Am spus destul de răspicat că făcea parte din
familie? Când plecam în vacanţă, ne însoţea. La
sărbătorile şi doliile noastre lua parte şi ea. Ne-a
părăsit doar atunci când guvernul le-a interzis
neevreilor să lucreze pentru evrei. În ziua aceea a
plâns cu lacrimi fierbinţi şi a jurat că se va întoarce
îndată ce se va termina cu toate acestea. Se furişa
adesea în ghetou, trecând printre bariere şi sârmă
ghimpată, pentru a ne aduce brânză şi ouă, legume
şi fructe. Şi să ne ofere ca loc de refugiu căsuţa ei
din munţi. După o scurtă discuţie, îi mulţumim
pentru generozitatea ei, dar…
Adesea mă gândesc la Maria cu afecţiune şi cu
recunoştinţă. Dar şi cu perplexitate. Această femeie
simplă, cu totul lipsită de cultură, s-a ridicat din
punct de vedere moral cu mult deasupra
intelectualilor din oraş, a notabililor şi a clerului.
Tatăl meu avea multe relaţii şi chiar prieteni în
comunitatea creştină, dar nici unul dintre ei n-a fost
în stare să manifeste forţa sufletească a acestei
ţărănci cu inima rănită. Ce valoare avea atunci
credinţa lor, cât cântărea educaţia lor, poziţia lor
socială, dacă nu-i făceau să aibă nici conştiinţă, nici
compasiune?”
91. Dragostea este îndelung răbdătoare
Încă de la începutul carierei sale în politică, Lincoln
a avut un critic, un duşman, care în continuu l-a
tratat cu dispreţ, un bărbat pe nume Edwin Stanton.
Stanton a declarat reporterului de la un ziar că
Lincoln era „un clovn şiret” şi „gorilă originală”,
adăugând că era ridicol ca exploratorii să mai plece
în Africa pentru a captura gorila „când aveau una la
îndemână, în Springfield, Illinois.” Lincoln nu a
răspuns niciodată la toate aceste afirmaţii
denigratoare, iar când, ales preşedinte, a avut nevoie
de un secretar de stat, l-a ales pe Edwin Stanton. La
întrebarea prietenilor ce motiv avea pentru o
14
asemenea decizie, Lincoln a răspuns: „Pentru că e
omul cel mai bun pentru această poziţie.”
Au trecut ani şi a venit noaptea fatală în care
Lincoln a fost împuşcat în sala unui teatru. Trupul
lui Lincoln a fost dus într-o altă încăpere. Stanton s-
a apropiat de trupul mort, s-a cutremurat şi printre
lacrimi a spus: „Aici zace cel mai de seamă
conducător dintre oameni pe care l-a cunoscut
lumea.” Până la urmă, animozitatea lui Stanton a
fost frântă. De ce? De iubirea îndelung răbdătoare,
nepizmuitoare a lui Lincoln.
92. Iubirea este acţiune
Jurnalistul şi pastorul George Crane ne povesteşte
despre o soţie care a intrat în biroul lui, plină ochi
de ură împotriva soţului ei. „Nu numai că vreau să
mă descotorosesc de el, da vreau şi satisfacţie.
Înainte de a divorţa, vreau să îi întorc tot răul pe
care mi l-a făcut.”
Şi pastorul Crane i-a sugerat planul cel mai ingenios
cu putinţă: „Mergeţi acasă şi purtaţi-vă ca şi cum l-
aţi iubi. Spuneţi-i cât de mult înseamnă pentru
dumneavoastră. Lăudaţi-l pentru fiecare trăsătură
pozitivă. Mergeţi până acolo încât să vă arătaţi
bună, atentă, generoasă peste măsură. Nu faceţi nici
o economie în eforturile dumneavoastră de a-i face
pe plac. Faceţi-l să creadă că îl iubiţi. Şi când l-aţi
convins de dragostea dumneavoastră veşnică,
detonaţi bomba. Spuneţi-i că divorţaţi. Asta o să-l
usture cât să ţină minte toată viaţa.” Cu răzbunarea
sticlindu-i în ochi, femeia a zâmbit sardonic:
„Splendid! Splendid! O, ce surpriză o să mai aibă!”
Imediat a trecut la fapte. Timp de două luni şi-a
potopit soţul cu dovezi de iubire, bunătate,
consideraţie, comuniune. Revenind în biroul
pastorului Crane, acesta a întâmpinat-o cu vorbele:
„Ei bine, sunteţi gata să iniţiaţi procedurile de
divorţ?”
„Divorţ? Acum când mi-am dat seama cât de mult îl
iubesc? Niciodată! Nici în ruptul capului!”
Propriile acţiuni i-au schimbat sentimentele.
Acţiunea a generat emoţia. Capacitatea de a iubi
este alimentată nu atât de mult de promisiunile
fierbinţi, cât de acţiunile repetate.
93. Poartă-te ca şi cum ai iubi
În Creştinismul redus la esenţe, C.S. Lewis scria:
„Nu vă pierdeţi vremea frământându-vă dacă vă
iubiţi sau nu vecinul; ci purtaţi-vă ca şi cum l-aţi
iubi! Căci făcând aşa, descoperim unul dintre cele
mai mari secrete: atunci când ne purtăm ca şi cum
am iubi pe cineva, imediat ajungem să îl iubim.
Dacă rănim pe cineva nesuferit, omul acela ne va fi
şi mai nesuferit. Dar dacă îi facem bine, omul acela
ne va fi mai puţin nesuferit.”
94. Iubirea
Iubirea înseamnă să alegi să faci binele indiferent
de sentimentele pe care le ai. – Heldur Nork
95. Credinţa şi speranţa
Credinţa are de-a face cu lucrurile care nu se văd,
iar credinţa cu lucrurile care nu sunt la îndemână. –
Toma d’Aquino
96. A iubi
Care este vieţuirea inteligentă cea mai înaltă, cea
mai glorioasă? Este în iubire. Iubirea nu caută nici
motiv, nici scop, nici răsplată. Iubesc pentru că
iubesc; iubesc ca să iubesc. Sf. Bernard de
Clairvaux
97. Rugăciunea
Tatăl nostru, fiecare zi este o viaţă în miniatură;
fiecare noapte, o moarte în miniatură. Ajută-ne să
trăim cu credinţă şi speranţă şi iubire. Înalţă-ne
datoria mai presus de povară, ajută să nu ne lase
puterile, nici văzul să nu ne slăbească, în arşiţa şi în
truda zilei. Oh, Doamne, fă-ne răbdători şi miloşi
unul cu celălalt în frământul zilei, adu-ne aminte că
fiecare avem de dus o luptă grea şi de umblat o cale
solitară. Iartă-ne, Doamne, dacă ne vom răni
semenii, învaţă-ne glasul blând şi vorba dulce şi
tonul vindecător. Sprijineşte-ne, Doamne, atunci
când trebuie să dăm piept cu necazul, dă-ne curaj
pentru astăzi şi speranţă pentru mâine. Amin –
Franciso d’Assisi (1181-1226)
98. Artera iubirii
Cu mai mult de 2000 de ani în urmă, medicii greci
credeau că o venă specială, a iubiri, conexa degetul
mijlociu cu inima, care numai logic a ajuns să fie
degetul pe care se poartă verigheta.
99. Întunericul cel mai adânc este înainte de zori
Georg Frederick Handel a fost hăituit toată viaţa de
neşansă. A acumulat datorii peste datorii,
deznădejdi după deznădejdi. A suferit o hemoragie
cerebrală, în urma căreia a rămas cu o pareză pe
partea stângă. Patru ani nu a putut nici să se
deplaseze, nici să scrie. Doctorii deja îşi pierduseră
orice speranţă în privinţa recuperării lui. Handel a
mai scris câteva opere, după care s-a înglodat din
nou în datorii. La vârsta de 60 de ani credea că viaţa
lui ajunsese la final. Atunci un prieten i-a propus să
scrie un oratoriu, cu titlul „Mesia”. Pe parcursul a
24 de zile, fără să pună-n gură nici măcar un
dumicat de pâine, Handel a muncit ca un nebun,
realizând ceea ce mulţi consideră a fi cel mai de
seamă oratoriu scris vreodată.
15
100. O lumină în locurile întunecoase
Alexander Papaderos, doctor în filozofie, a activat
ani de-a rândul pentru a aduce pacea între statele
europene, divizate în urma celui de-al doilea război
mondial. Ceea ce îl motiva pare să fi avut la origine
un eveniment din copilărie, pe care ni-l relatează
astfel: „O parte din copilărie mi-am petrecut-o tot în
vreme de război. Familia mea era săracă şi locuiam
într-un sat uitat de lume. Într-o zi, pe drum, am dat
peste mai multe cioburi de oglindă. O motocicletă
germană fusese avariată în acel loc. Din toate am
ales bucata cea mai mare... I-am şlefuit marginile,
frecând-o de o piatră. Am început să mă joc cu ea,
fascinat de faptul că puteam să reflect lumină în
locuri întunecate, în care soarele nu pătrundea
niciodată. Devenise o joacă pentru mine să aduc
lumina în locurile cele mai inaccesibile pe care le
puteam găsi. Au trecut ani şi, din când în când, în
momentele libere, mai scoteam oglinjoara păstrată
cu grijă, reluând joaca copilăriei. M-am făcut om
mare şi am ajuns să înţeleg că aceasta era o
metaforă a ceea ce aş fi putut face în viaţă. Am
ajuns să înţeleg că nu eu eram lumina, nici sursa
luminii. Lumina [sau adevărul] sunt şi vor fi străluci
în locurile întunecoase doar dacă eu voi ajunge să le
reflect.”
Apoi concluzia: „Eu sunt o bucată de oglindă a
cărei formă completă îmi este necunoscută. Dar
chiar şi aşa, pot să reflect lumina în locurile
întunecate din această lume şi să schimb ceva în
oameni. Poate că şi alţii, văzând aceasta, vor face la
fel.”

16