Institutul Teologic Timotheus Bucuresti

HERMENEUTICA

Prof.David Ciucur
Deschiderea Bibliei
Motive: -

cluzire
un adevr sau promisiune
mngiere n situaii deosebite
din obligaie, datorie
pentru pregtirea predicii

Motivele i abordarea Bibliei difer dup motivaie.

Definirea termenilor:
Metoda deductiv: ncepe cu o premis i apoi caut faptele care susin premisele respective.
Metoda reductiv: ncepe cu observarea tuturor informaiilor relevante i apoi interpreteaz acele
observaii.
Studiu biblic inductiv: o metod de studiu biblic prin care se observ textul mai nti, se
interpreteaz acele observaii i apoi se aplic adevrurile la propria via i la viaa altora.
Scopul studiului biblic:
- Se pornete de la faptul c Dumnezeu a vorbit - Evrei 1: 1, 2.
O parte din ceea ce a vorbit este n Scriptur 2 Timotei 3: 16a.
- Se afl acolo pentru nvtura noastr 1 Corinteni 10: 11;
2 Timotei 3:10b; pentru ca omul lui Dumnezeu s fie echipat pentru orice lucrare bun.
- Dublul scop al studiului biblic:
nelegerea a ceea ce a fost scris i de ce
Aplicarea n viaa zilnic
Dou dimensiuni ale studiului biblic
1

Dimensiunea spiritual
- Lucrarea de luminare a Duhului Sfnt
- Termen teologic mesajul lui Dumnezeu poate fi neles de noi
- Duhul Sfnt l clarific
- Face ca mintea s neleag I. 16:12-15; 1 Corinteni 2: 9; 3:2;
- Biblia este o carte spiritual revelaia lui Dumnezeu pentru om
1 Corinetni 2: 10; 2 P. 1:21.
Dimensiunea umana:
- Un efort omenesc, independent de lucrarea Duhului Sfnt (Ezra 7:10; 1
Corinteni 2:12-14), numit studiu.
- Inspiratia = autorii umani au fost micai de Duhul Sfnt s scrie ceea ce a spus
Dumnezeu, fr distrugerea personalitii respective a autorului.
Biblia poate fi studiat din perspetiva uman, ca orice form de comunicare

uman.

Cele dou metode de reinere:

Bazele biblice pentru folosirea metodei umane de raionare n contextul
iluminrii Duhului Sfnt.
1 Ezra 7:10
2 2 Timotei 2:15
- studierea Cuvntului;
- mprirea dreapt a Cuvntului.
Studiul nostru personal produce o satisfacie spiritual: i noi am fost n stare
s gsim nelesuri duhovniceti cu ajutorul Duhului Sfnt.
Cum realizm studiul?
Prin propria disciplinare:
Reguli biblice:
- Rnduiala 1 Corinteni 14:40; 33.
- Ordine n dumnezeire 1 Corinteni 11:3
- Ordine n creaie Geneza 1
- n Biseric 1 Corinteni 14:33
- n realaii 1 Corinteni 11:3; Efeseni 5.
Din viaa noastr:
- Ordine n organismul nostru
- Ordine n societate
- Ordine n lucrrile noastre (Exemplu: profesia de doctor)
Studiu biblic deductiv
Deducia este un proces de rationare care pornete de la:
- Un principiu cunoscut (dedus) spre unul necunoscut;
- De la general la particular;
- De la premis la concluzie logic.
Deducia ncepe cu o premis i folosete Biblia pentru a o susine i a ajunge la o concluzie.
Care sunt cerinele deduciei?
1 s selectm un subiect;
2 s facem o afirmaie despre acel subiect.
Deficiene:
1 presupunerea noastr, afirmaia noastr poate fi greit :
- este prerea noastr;
- poate vine din tradiie!
2

noi presupunem ceva, fr ca cercetarea noastr s fie complet elul nostru fiind s
descoperim ce spune un autor, nu s presupunem.

Deci avem nevoie de o alt metod.

Studiu Biblic inductiv:
Inducia este procesul de raionare de la particular, individual, la o concluzie general.
- Se studiaz nti Scriptura i apoi tragem o concluzie.
- Aceast metod ne oblig s cutm s nelegem ce spune un autor, fr a
presupune c tim ce spune el.
Metoda inductiv se folosee la studiul:
- Unei cri: metoda sintetica, aflarea scopului crii;
- Unui pasaj: metoda analitic, cum se raporteaz acea parte la ntreg;
- Un subiect: metoda tematic, ce spune Scriptura despre o anumit tem.
Metoda inductiv
OBSERVARE: ce vd?
Cartea
Pasajul
Tema
Studiu
Studiu
Studiu
sintetic
analitic
tematic
Inducia are dou pri:
Observarea,
2 Interpretarea.

INTERPRETAREA OBSERVATIILOR:
Ce nseamn aceasta?
1.

Metoda inductiv este un proces de analiz, sintez.

nainte de a trage concluzii se investigheaz, studiaz. Cnd am ajuns la concluzii, interpretri
corecte, urmeaz faza final, aplicarea.
Studiul biblic inductiv cuprinde:
1 Observarea,
2 Interpretarea,
3 Aplicarea la viata mea i a ta, la viata altora (Iacov 1:22).
Comparaia aplicrii cu sigiliul pe cear.
- Dac sigiliul (interpretarea, concluziile) are deficiene, se va imprima n viaa
mea, dar i a altora, tot cu deficiene.
- Ceara: inima mea i a ta, dispus s se lase nvat i s aplice n via.
N.B. Modul n care gndim noi n mod normal nu exclude gndirea deductiv-inductiv i nici
suprapunerea celor trei etape n anumite puncte.
Scopul nostru este stabilirea unui process logic (fr a uita vreodat sau a neglija rolul
Duhului Sfnt), pe care poi s-l scurtezi sau modifici (adic etapele respective) n funcie de
personalitatea ta i stilul tu de lucru.

HERMENEUTICA
Hermeneutica este tiina i arta interpretrii biblice.
tiina are reguli. Reguli ce pot fi clasificate ntr-un sistem.
n art comunicarea este flexibil. Aplicarea mecanic i rigid a legilor poate distorsiona
adevratul neles al comunicrii.
Hermeneutica general studiaz regulile care guverneaz interpretarea ntregului text biblic:
analize culturale, contextuaale, lexico-sistematice i teologice.
Hermeneutica speciala studiaz regulile care se aplic unor genuri speciale ca parabole, alegorii,
tipuri si profeii.
Relaia hermeneuticii cu alte domenii ale studiului biblic

Teologia
biblic

Canonicitat
ea

Criticismul
textului
- care este textul
original avnd
mai multe
manuscrise

Criticismul
istoric
-autoritatea unei
cri;
- data scrierii;
- circumstanele
istorice;
- autenticitatea
coninutului;
-unitatea literar

- revelaia divin n
Vechiul i Noul
Testament,
-dezvoltarea
cunoaterii,
-dezvoltarea istoric

Exegez
(Hermeneutic)

Teologia
sistematic

- organizarea datelor
biblice n mod logic,
nu istoric;
- adunarea tuturor
informaiilor despre
un anumit subiect

Pericolul cderii n liberalism

Nevoia de Hermeneutic
Hermeneutica este codificarea procesului pe care noi l folosim n mod normal la un
anumit nivel incontient pentru a nelege sensul comunicrii.

Cnd ceva blocheaz nelegerea sensului devenim mai ateni la procesul folosit pentru
nelegere (de exemplu cnd traducem dintr-o limb n alta).

Cnd interpetm Scripturile, nelegerea spontan a sensului mesajului original este

mpiedicat de cteva diferene:
1 Diferena istoric;
2 Diferena cultural;
3 Diferena lingvistic Biblia scris n trei limbi: ebraic, aramaic i greac;
4 Diferena filozofic.
Cteva atitudini fa de inspiraie
1

coala liberal
- Inspiraia autorilor Bibliei asemnat cu inspiraia unui scriitor laic talentat.

coala neoortodox
- Dumnezeu se descoper doar n lucrrile Lui mari, nu n cuvinte;
- Biblia devine Cuvntul lui Dumnezeu cnd indivizii o citesc i cuvintele capt
o semnificaie personal pentru ei;
- Se accentueaz asupra demitologizrii.

Poziia ortodox
- Dumnezeu a lucrat prin personaltatea scriitorilor biblici n aa fel nct fr a
anula stilul lor personal de expresie i libertatea lor, ei au produs Cuvntul inspirat
al lui Dumnezeu (2 Timotei 3: 16 gr. theopneustos);
Scriptura nsi a fost inspirat, nu numai scriitorii;
Biblia este depozit obiectiv al adevrului.

PROBLEME CONTROVERSATE N HERMENEUTICA CONTEMPORAN

1

Validitatea interpretrii

Se poate determina nelesul adevrat al textului?

Exist unul sau mai multe nelesuri?
Cum tim c o interpretare este mai valid dect alta? (exemplu: Naphtunkians Dilemma).

Filozofia care spune c nelesul textului este ce nseamn pentru mine vor fi o multime de
nelesuri, ci critici sunt.
b Ce neles a intenionat autorul! Dumnezeu s dea textului:
- Interpretarea este una;
- Aplicaia pot fi mai multe aplicaii, dar acelai
neles.
2

Dubla autoritate i sensus plenior

Concepia ortodox autorii, uman i divin, lucreaz mpreun pentru producerea textului
inspirat. De aici pot aprea problemele:
1 Ce neles a intenionat autorul uman?
2 Ce neles a intenionat autorul divin?

- nelesul intenionat de autorul divin, depete pe cel al autorului uman?

-

Problema dac Scripturile au sau nu au neles mai complet ( sensus plenior ) dect cel
intenionat de autorul uman, a iscat multe controverse.
Sensus plenior nseamn c trebuie s realizezi c exist posibilitatea unor semnificaii
mai ample ale pasajelor Vechiului Testament dect a fost aparent contient autorul original i mai
multe semnificaii prin exegeza gramatico-istoric. Autorii Scripturii nu erau ei nii, adesea, pe
deplin contieni asupra semnificaiei finale a ceea ce au scris.
Sensul deplin al Vechiului Testament poate fi vzut numai retrospectiv i n lumina
mplinirii Noului Testament.
Susinerea sensus plenior

Acceptnd idea dublului neles, deschidem calea a tot felul de interpretri eisagetice (eisegesisnelesul n text).
1 Petru 1: 10-12 - Autorii ar fi fost n necunotiin numai de timpul mplinirii profeiilor lor, nu
de nelesul lor.
n unele cazuri proorocii au neles sensul profeiilor lor, dar nu deplina implicare a lor (exemplu
Ioan 11:50 Caiafa a profeit despre Domnul Isus c este mai bine s moar un om pentru tot
norodul, dar nu cunoatea deplina implicare a acestei profeii).
n anumite mprejurri, proorocii au neles sensul profeiei lor, dar nu i referirea istoric.

Interpretarea literal, figurativ i simbolic a Bibliei

Liberalii consider cderea, potopul, povestirea despre Iona, ca fiind nelese mai mult
alegoric dect istoric.
Concluzia: pentru a mpca ambele pri.
Orice pasaj ce pare s aib un neles complet, mai mult dect a fost neles de autorul
uman, va trebui interpretat aa numai dac Dumnezeu va prezenta n mod expres natura complet
a sensului prin descoperiri ulterioare.
Teologii conservatori sunt de accord cu faptul c, cuvintele pot fi folosite n sensul literal,
figurativ sau simbolic.
Problema apare cnd noi interpretm nvturile n alt mod dect intenia autorului.
Care sunt criteriile pe care le folosim? (Contextul i sintaxa sunt dou chei care ne vor
ajuta).

Factori spirituali n procesul de percepere

Dac perceperea adevrului Scripturii poate fi influenat sau nu de factori spirituali.

O coal de gndire spune c dac pregtirea intelectual de a face hermeneutica (limbile
originale, istorie, cultur, etc.) este aceeai pentru dou persoane, ambele vor fi buni
interpretatori.
O a doua coal de gndire susine c Scriptura nsi nva c pregatirea spiritual sau lipsa ei
influeneaz abilitatea de percepere a adevrului spiritual:
a Romani 1: 18-22 continu nbuirea adevrului;
b Corinteni 2:6-14 vorbete despre nelepciunea i darurile sipituale pe care un
necredincios nu le are;
c Efeseni 4:17-24 orbirea spiritual.
Termenul a cunoate este legat de a practica. Dup Scriptur, nu poi poseda cu
adevrat cunoaterea dac nu trieti n lumina acestei cunoateri.

Una din lucrrile Duhului Sfnt este iluminarea de a ajuta credinciosul s neleag pe deplin
Scripturile.

Inerana
Evanghelicii conservatori Sriptura este fcut fr greeal.
Evanghelicii liberali Scriptura este fr greeal numai cnd vorbete despre despre
mntuire i credin, dar poate avea erori despre faptele istorice sau alte detalii.
a Dac Biblia conine greeli cnd vorbete despre alte lucruri dect despre
mntuire, atunci poate grei i atunci cnd vorbete despre natura omului, modul
de via, relaii de familie i interpersonale, viaa sexual, voin, emoii i alte
domenii legate de viaa cretin.
b Istoria bisericii ne-a artat c dac s-au acceptat ca greeli lucruri, domenii
periferice, repede s-au extins i la domenii importante, de doctrin.
n domeniul hermeneuticii - ideea eroilor ne ne face s spunem c un text nu este
adevrat fa de altul, dac conine lucruri ce se contrazic aparent.
Probleme mai mari apar cnd avem de-a face cu analize teologice a textelor, dac unele
conin erori, rezultatele analizelor noastre pot diferi.
ISUS I BIBLIA
1
2
3
4
5

Domnul Isus a tratat istorisirile istorice ale Vechiului Testament ca fapte reale.
Domnul Isus a folosit n nvturile Sale citate din povestirile cele mai controversate:
Potopul lui Noe, Sodoma i Gomora, Iona.
Domnul Isus folosete Vechiul Testament ca pe o autoritate n controversele cu fariseii i
saducheii.
Domnul Isus spune c nimic nu va trece din Lege, pn nu se va mplini i Scriptura nu
poate fi desfiinat.
Domnul Isus folosete Scriptura n disputa cu Satan.

ISTORICUL INTERPRETRII BIBLICE

1
2
3
4
5
6
7

Exegeza iudaic veche

Folosirea Vechiului Testament n Noul Testament
Exegeza patristic
Exegeza medieval
Exegeza reformat
Exegeneza postreformat
Hermeneutica modern

De-a lungul secolelor, au existat numeroase metode de studiu biblic:

- Unii din cei mai muli intreprei au accentuat importana interpretrii literare,
calea interpretrii normale a comunicrii umane;
- Alii practicau o metod alegoric;
- Alii priveau literele i cuvintele ca avnd un neles secret ce trebuie descifrat.
Exegeneza vechilor evrei
Unul din cei mai vechi interprei a fost Ezra: Neemia 8:8
Scribii crturarii- grija pentru prezervarea cuvintelor inspirate.
- Cu avantajul c s-a pstrat textul;
- Cu dezavantajul c rabinii ncep s interpreteze textele n alt mod dect
modul n care comunicarea este interpretat.
Rabinii considernd c Dumnezeu este autorul Scripturii.
a
b

Interpretul se poate atepta s gseasc numeroase nelesuri ale textului

Orice detaliu mic al textului posed o semnificaie
Rabinul Akiba secolul I A.D- fiecare repetiie, figur de stil, paralelism, sinonime,
cuvinte i litere i chiar semne ale literelor au nelesuri ascunse.
1
2
3
4

Literal
Midrashic
Pesher
Alegoric
Metoda literal (peshat) aparent servind ca baz pentru alte tipuri de interpretri.

Midrashic interpretare. Rabi Hillel a dezvoltat regulile de baz a exegenezei rabinice ce

accentueaz: compararea ideilor, cuvintelor sau fraze n mai multe texte, legtura dintre
enunurile principiilor generale i particulare.
-

Rezultatul:
gsirea de nelesuri ale textelor, propoziiilor, cuvintelor fr legtur cu contextul;
combinarea textelor care conin cuvinte sau expresii similare, chiar dac nu se refer la aceeai
idee.

Dau nelesuri interpretative semnificative unor aspecte incidentale de gramatic.

Exod 1: interpretarea numelui Eliezer prin valoarea fiecrei litere este 318, ceea ce corespunde
cu numrul oamenilor lui Avraam (Geneza 14:14) , Eliezer singur fcea ct toi ceilali servitori.

Interpretarea pesher
-

Se ntlnea n comunitile Qumram;

mprumuta ceva din practica midrashic, la care se aduga o focalizare escatologic;
Se credea c orice profeie se mplinea, n timpul lor, comunitilor din care fceau parte, de unde
i expresia: Acesta este acela -acesta sau aceasta reprezentnd termenul prezent, iar acela sau
aceea era vechea profeie.
Exegeza alegoric:
n spatele nelesului literal se afl adevratul neles;
Alegoria a fost dezvoltat de greci pentru a pune de acord religia lor mitic cu motenirea
filozofic.
Philo (20 I.H-50 D.H)- credea ca nelesul literal reprezint un nivel imatur de nelegere.
nelesul alegoric era pentru cei maturi. Interpetarea alegoric trebuie folosit n urmtoarele
cazuri:
1 nelesul literal ar fi ceva nepotrivit pentru Dumnezeu.
2 dac nvtura pare s contrazic ale invturi din Scriptur.
3 dac se spune c este o alegorie.
4 dac expresiile sunt dublate sau se folosesc cuvinte superfluu.
5 dac este o reprezentare a ceva deja cunoscut.
6 dac expresiile variaz.
7 dac sunt folosite sinonime.
8 dac jocul de cuvinte este posibil.
9 dac este ceva curios, anormal, a timpului i numrului folosit.
10 dac sunt prezente simboluri. Punctele 3 i 10 ne arat clar c este vorba de o alegorie.
Un exemplu de deviere n interpetarea alegoric a lui Philo:
Cltoria lui Avraam spre Palestina este n realitate povestea unui filozof stoic, care prsete
Chaldeea (nelegerea senzual a simurilor) i se oprete n Haran, care semnific guri i
golirea de lucrurile cunoscute prin guri, care sunt simurile. Cnd devine Avraam, devine un
filozof adevrat, iluminat. Cstoria lui cu Sarah are semnificaia cstoriei cu nelepciunea
abstract.

n concluzie :
Interperetatorii evrei erau de acord c Scripturile reprezint Cuvntul lui Dumnzeu plin
de nelesuri prentu credincioi.
Interpretarea literar a fost folosit n aria problemelor juridiciale i practice.
Cei mai muli au folosit interpetarea midrashic dup regulile dezvoltate de Hillel.
Alii au folosit interpetarea alegoric.
n interiorul comunitilor iudaice, unele grupuri au mers n direcii diferite.

Fariseii au continuat dezvolatrea exagezei midrashice cu scopul de a lega tradiia lor oral de
Scripturi.
Comunitatea Qumram, cei care se considerau ca pstorii secretelor profeiilor, foloseau metoda
midrashic i pesher de interpretare a Scripturii.
Philo i cei care ncercau s mpace Scripturile iudeilor cu filozofia greac, continuau s dezvolte
metoda exegetic alegoric.
FOLOSIREA VECHIULUI TESTAMENT N NOUL TESTAMENT
Aproximativ 10% din Noul Testament reprezint citate, parafrazri sau aluzii la Vechiul
Testament. Din cele 39 de cri ale Vechiului Testament, doar 9 nu sunt citate sau amintite n
Noul Testament.

1 Folosirea Vechiului Testament de ctre Isus

a Domnul Isus a considerat naraiunile istorice ca fapte reale.
b Cnd Domnul Isus face o aplicaie a unui fapt istoric, o face din nelesul normal al textului, nu
din interpertarea alegoric.
c Domnul Isus nu a fost de acord cu dezvoltarea metodelor cazuisticii, de punere deoparte a
Cuvntului i nlocuirea Lui cu tradiia oral.
d Fariseii i crturarii nu L-au acuzat niciodat pe Domnul Isus c ar fi folosit Scripturile ntr-un
mod nepotrivit.
e Cnd Domnul Isus a folosit un text ce pare nenatural pentru noi, a fost folosit ebraica sau un
dialect Aramaic sau un model de gndire ce nu se traduce direct n cultura i pentru timpul
nostru. Exemplu: Matei 27:9-10.
Ceea ce ar prea nepotrivit pentru normele noastre culturale era acceptat n practica
hermeneutic a acelor zile.
Cnd spune c: aa zicea Ieremia de fapt era o compilare din Ieremia 32:6a i Zaharia 11:1213. Pentru noi astzi, a uni referinele i a spune numai un singur autor, este o greeal, dar n
timpul Domnului Isus era o practic hermeneutic acceptat i cunoscut de audien.
Modalitatea folosit era de a grupa doi sau mai muli profei i de a-l cita pe cel mai proeminent.
2 Folosirea Vechiului Testament de ctre apostoli
Vedeau Vechiul Testament ca i Cuvntul inspirat al lui Dumnezeu: 2 Timotei 3:16;
2 Petru 1:21.
Observaia 1: Cnd citez Vechiul Testament, Noul Testament modific cuvintele originale. Cum
se justific asta hermeneutic?
Rspunsuri:
1 Existau mai multe versiuni aramaice, ebraice au greceti ale texteleor biblice care
erau n circulaie n Palestina, n timpul Domnului Isus Cristos.
2 Nu s-a socotit necesar de ctre scriitorii Noului Testament s citeze cuvnt cu
cuvnt Vechiul Testament, mai ales dac au scris ntr-o limb diferit de a
Vechiului Testament.
3 n viaa obijnuit, cu ct un vorbitor este mult mai sigur de faptul c nelege pe
autor, cu atat mai puin fric are c nu citeaz ct mai exact autorul respective.

Pentru aceasta, autorii Noului Testament au parafrazat sau au citatat indirect

Vechiul Testament.
Observaia 2: Noul Testament pare s foloseasc Vechiul Testament ntr-un mod neobinuit. Cum
se explic aceasta hermeneutic?
De exemplu Galateni 3:16, Pavel folosete singularul pentru cuvntul smn, cnd
promisiunea este de binecuvntare a toate naiunile. Nu se poate folosi acelasi cuvnt i pentru
plural. Dar cuvntul smn poate avea un sens colectiv i n singuar. Pavel spune c
promisiunile au fost fcute lui Avraam i seminiei sale, dar mplinirea ultim i deplin este
numai n Hristos.
Exegeza patristic- A.D. 100-600
coala alegoric de interpretare a dominat secole, metoda alegoric practicat de prinii bisericii
neglijnd uneori chiar i nelesul pe care autorul a vrut sa-l dea scrierii sale.
Clementul din Alexandria 150-215
Credea c Scripturile au un neles ascuns pe care nu orcine poate s-l afle.
Scriptura are cinci sensuri:
- istoric
- doctrinar
- profetic
- filozofic
- mistic
Origin 185-254
Scriptura este o mare alegorie, n care fiecare detaliu este simbolic.
Dup cum omul este o trinitate, aa i Scripturile au trei (pari) sensuri:
- trupul: sensul literal;
- sufletul: sensul moral;
- duhul: sensul alegoric, mistic.
Augustin 354-439
Cteva reguli de interpretare a Scripturilor, fcute de Augustin si cteva condiii:
1 S posede o adevrat credin
2 S se in cont de nelesul literal i istoric al Scripturilor
3 Scripturile au mai mult dect un singur neles i deci metoda alegoric este una
bun.
4 Numerele biblice au semnificaie
5 Vechiul Testament este un document cretin pentru c Domnul Isus este prezentat
n tot cuprinsul lui.
6 Sarcina hermeneutului este s neleag sensul autorului, nu s scoat din text
nelesul su propriu.
7 S se consulte adevratul caz.
8 Versetul studiat n context.

Dac nelesul textului este neclar, nu se poate folosi ca fundament al credinei.

Trebuie s cunoti ebraica, greaca, geografia i alte domenii.
10 Pasajele obscure sunt lmurite de ctre pasajele mai clare.
11 S se in cont c revelaia este un proces progresiv:
- n practic, Augustin avea tendina s alegorizeze, justificnd aceasta prin 2
Corinteni 3:6 (interpretarea literal ar ucide, dar cea alegoric d via).
- Augustin credea c Scripturile au un mptrit sens: istoric, etimologic,
analogic si alegoric.
- Adepi ai interpretrii gramatical-istorice a Scripturilor
SCOALA DIN ANTIOHIA

Theodore de Mopsuestia (350-428) interpretarea este justificat de studiul grammatical

i istoric al contextului.
Au criticat interpretarea alegoric deoarece puneau la ndoial istoricitatea multor pasaje din
Vechiul Testament.
Ei credeau c nelesul spiritual al evenimentului istoric era inclus n eveniment nsui.
Pentru alegorici plecarea lui Avraam din Haran semnific respingerea cunoaterii prin simuri
Pentru antiohieni plecarea lui Avraam din Haran reprezint un act de credin i ncredere n
chemarea lui Dumneeu de a prsi locul Haran pentru ara Canaan.
Principiile exegetice ale colii din Antiohia au stat la baza hermeneuticii moderne evanghlice.
Din nefericire, un elev al lui Theodore a fost Nestorius, care era adeptul unei erezii despre
persoana Domnului Isus Cristos.

Exegeza medieval (600-1500)

-

Au existat muli nvai (hermeneui)

Interpretarea urma tradiiei i interpretarea alegoric era predominant.
Cele patru semnificaii ale Scripturii date de Augustin erau norma biblic
de interpretare.
Circula un fel de poezie care arta ce ar exista n fiecare pasaj biblic:
Scrisoarea (letter- sens literar) ne arat ce a fcut Dumnezeu i prinii notri.
Alegoria ne arat unde este ascuns credina noastr
nelesul moral ne d reguli pentru viaa zilnic
Analogia ne arat unde sfrim lupta noastr.
Exemplu:oraul Ierusalim
Literal se refer la oraul istoric nsui.
Alegoric se refer la Biserica lui Cristos.
Moral se refer la sufletul omului.
Analogic (escatologic) ne arat spre Ierusalimul ceresc.

n aceast perioad principiul general acceptat era c interpretarea textului biblic trebuie
adaptat la tradiia i doctrina bisericii. Sursa teologiei dogmatice nu era numai Biblia ci i
tradiia bisericii.
n perioada trzie medieval, cabbalitii (din Europa i Palestina) au continuat tradiia
misticismului iudaic timpuriu. Letterismul a fost dus pn la absurd.
n cadrul altor grupuri exist o metod de interpretare mai tiinific:
1 iudeii spanioli (sec XII-XV) se ntorceau la metoda grammatical-istoric de
interpretare
2 victorienii de la Sfntul Victor din Paris susineau c nelesul Scripturilor
trebuia gsit mai degrab n expunerea literal dect alegoric.
3 Nicolas din Lyra (1270-1340) a fost un nume semnificativ, ca cel care a
susinut ntoarcerea la nelesul literal, dei admitea cele patru sensuri ale
Scripturii. Lucrrile lui au influenat profound pe Luther.
Exegeza reformei (1500)

Renaterea a atras atenia asupra necesitii cunoaterii limbilor originale ale Bibliei.
Erasmus a publicat prima ediie critic a Noului Testament grec
Reuchlin a tradus lexiconul i gramatica Ebraic.
Cele patru sensuri ale Scripturilor au fost abandonate ncetul cu ncetul i nlocuite cu principiul
c Scriptura are doar un singur sens.
Luther (1483-1546)
-

Credina i iluminarea Duhului Sfnt absolut necesare pentru un interpret al Scripturilor.

Biblia trebuie vzut cu ali ochi dect ca pe o oper obinuit.
Nu Biserica determin ce nva Scriptura, ci Scriptura determin ce nva Biserica.
Respinge interpretarea alegoric a Scripturilor.
nelesul corect al Scripturilor vine dintr-o interpretare literal a textului, innd cont de
condiiile istorice, gramaticale i de context.
Consider c numai Biserica descoper adevratul neles.
Un principiu hermeneutic major al lui a fost necesitatea de a face deosebire atent ntre
Lege i Evanghelie.
Legea se refer la Dumnezeu n:
- mnia Sa
- judecata Sa
- ura fa de pcat
Evanghelia se refer la Dumnezeu n:
- harul Su
- dragostea Sa
- mntuirea Sa

Respingerea Legii era greit, pentru c ducea la frdelege.

Unirea Legii cu Evanghelia era greit, pentru c ducea la doctrina fals a adugrii
faptelor la credin.
Melanchthon- tovarul lui Luther, a continuat aplicarea princiilor hermeneutice ale acestuia.
Calvin (1509-1564)
-

Unul din cei mai mari exegei ai Reformei.

Era de acord cu principiile lui Luther considernd c interpetarea alegoric a
Scripturilor era satanic.
Scriptura interpreteaz Scriptura era fraza lui favorit, studiind contextual,
gramatica, cuvintele i pasajele paralele.
Prima obligaie a interpretatorului este s lase pe autor s spun ce spune, dect
s-i atribuie acestuia ce gndete el c spune acesta
nu era de acord cu Luther c Cristos se gsete pretutindeni n Scripturi.
Exegeza postreform (1550-1800)

Confesionalismul:
Conciliul din Trent a pus de nenumrate ori problema doctrinei Bisericii RomaneCatolice i criticii Protestantismului. Ca urmare, i Protestanismul a trebuit s rspund prin
formularea doctrinei i crezul su. Dar, din pcate, aproape fiecare cra mai important i avea
crezul su, iar din punct de vedere teologic prevalau controversele.Metodele exegetice erau
deficitare, hermeneutica fiind socotit slujnica tematicii.
Pietismul
Ca o reacie la confesionalism a aprut pietismul.
Philip Jakob Spener (1635-1705) socotit un lider al revitalizrii pietismului. Le cere s
se rentoarc la preocuparea cretin obinuit i fapte bune, la o mai bun instruire spiritual
pentru lucrare.
Pietismul i-a adus contribuia la Studiul Scripturii, n momentele lui cele mai bune
combinnd dorina adnc de nelegere a Cuvntului lui Dumnezeu i aplicarea lui la viaa
credincioilor, cu interpretarea grammatical-istoric a Cuvntului.
Mai trziu, pietitii las pe planul doi interpretarea gramatical-istoric i vorbesc despre o
lumin interioar, sau despre ungerea cu Duhul Sfnt, punnd accentul pe impresii
subiective i reflecii pioase, care duceau la interpretri contradictorii, fr legtur cu nelesul
pe care autorul a dorit s-l dea scrierilor respective.
Raionalismul:
- acceptarea raiunii ca singura autoritate;
- anterior acestuia, secole de-a rndul, Biserica a accentuat credina fr raiune, revelaia
fiind considerat superioar raiunii n nelegerea adevrului totodat adevrul revelat
fiind considerat a fi, n mod inerent, raional.
Luther a fcut deosebirea ntre folosirea raiunii n sens magisterial i ministerial.
Raiunea ministerial: folosirea raiunii umane ca ajutor s nelegi i s asculi mai mult
Cuvntul lui Dumnezeu.

Raiunea magisterial: era folosirea raiunii pentru judecarea Cuvntului lui Dumnezeu,
cu care Luther nu era de acord.
Dup Reform, acest tip de raiune a cunoscut o dezvoltare acentuat.
Empirismul care afirm faptul c singurele __________ reale sunt cele obinute pe calea
celor cinci simuri, a fcut cas bun cu raionalismul. Combinarea empirismului cu
raionalismul a dus la urmatoarele situaii.
- Muli gnditori notabili au afirmat c raiunea trebuie s ne ghideze gndirea i
aciunea noastr i nu revelaia.
- Pentru c raiunea trebuie s fie folosit pentru a decide care pri ale Bibliei s
fie considerate acceptabile i care nu_____ (considernd ca acceptabile acele
pri care se suprapun ______ fizice ale naturii i verificrii empirice) .
Hermeneutica Modern
(1800 pn n prezent)
Liberalismul:
Raionalismul n filozofie a pus bazele liberalismului n teologie. Dac n secolele trecute,
revelaia determina raiunea, dup 1800 raiunea determina ce parte a revelaiei trebuia acceptat
ca adevrat.
n primele secole, era accentuat autoritatea divin a Scripturilor, acum autoritatea uman
reprezenta centrul.
Unii autori sugerau chiar c exist diferite grade de inspiraie a Scripturii, cele cu grade
mai mici de inspiraie divin a Scripturilor(exemplu: Schleiermacher).
Pentru alii, inspiraia nu mai nsemnna dect capacitatea Scripturii s inspire experienele
religioase.
Raionalitii ajung s afirme c tot ceea ce nu este conform cu o mentalitate educat,
trebuie respins: decderea uman, iadul, naterea din fecioar i chiar moartea ispitoare a lui
Cristos.
Influenai de Hegel i Darwin, ajung s afirme c Biblia trebuie vzut ca o nregistrare a
dezvoltrii evoluioniste a contiinei religioase a lui Israel (i mai trziu a Bisericii) dect o
revelare a lui Dumnezeu nsui pentru om.
Interpretatorii au fost n aa fel influenai, nct nu se mai pune intrebarea: Ce-mi spune
mie n acest text? ci mai degrab Ce-mi spune mie textul despre dezvoltarea contiinei
religioase a sectei primitive ebraice?.
Neoortodoxismul
Se situeaz ntre liberalism i ortodixie cu privire la Scripturi.
Nu este de acord cu liberalismul c Scripturile sunt numai un produs al
contiinei religioase i nici cu prerea ortodox despre revelaie.
Cred c Scripturile sunt mrturia omului despre revelaia lui Dumnezeu.
Susin c Dumnezeu nu se descoper prin cuvinte, ci prin prezena Sa.
Cnd o persoan citete cuvintele Scripturii i rspunde prin credin, apare revelaia. Revelaia
nu este considerat cea ce s-a intamplat ntr-un anumit timp istoric dat si transmis nou prin
textele biblice, ci este o experien prezent ce trebuie nsoit de un rspuns existenial personal:
Cteva deosebiri de doctrin ortodox:
-

Nu cred n infaibilitatea sau inerana Scripturii;

Povestirile biblice despre interaciunea dintre natural i supranatural sunt
considerate mituri nu n sensul pgn ci n sensul c nu repreziznt n sens
literal o istorie sau istorisire real: de exemplu creaia, cderea n pcat,
nvierea. Cderea ne nva despre natura inevitabil corupt a omului.
ntruparea i rstignirea ne arat c omul nu se poate salva singur, ci doar ca
un act al harului lui Dumnezeu.
Interpretatorul are ca sarcin s dezbrace mitul de mbrcmintea istoric pentru a
descoperi adevrurile existeniale pe care le conine.
Noua hermeneutic
ncepe dup ce-l de-al doilea rzboi mondial cu lucrrile lui Bultmann i dus mai
departe de Ernst Fuchs i G. Ebeling.Se suprapune peste domeniul neoortoxiei.Fuchs i Ebeling,
avnd ca baz lucrrile lui Martin Heidgger, afirm c Bultmann n-a mers destul de departe.
Limbajul, spun ei, nu este realitate, ci numai o interpretare personal a realitii.
Hermeneutica nu mai reprezint pentru ei o tiin cu principii dupa care un text poate fi
neles, ci mai degrab o investigare a funciei hermeneutice a vorbirii ca atare i deci are un scop
mult mai larg i mai profund.
Hermeneutica cretintii ortodoxe
n ultimii 200 de ani au continuat s existe interpretatori care au crezut c Scripturile
reprezint revelaia lui Dumnezeu insui pentru omenire, n Cuvintele i aciunile Sale. Sarcina
interpretatorului ar fi s caute s ptrund mai deplin nelesul pe care autorul original a dorit s-l
dea scrierilor sale.
Studiul istoric, cultural, de limb (lingvistic) i nelegerea teologic a scrierilor originale
ajut la nelegerea Scripturilor. Exemple de acesti interpretatori:
- E. W. Hengstenberg
- Carl F. Keil
- Franz Delitzech
- H. A. W. Mayer
- J. P. Lange
- F. Godet
- H. Alford
- Ch. Ellicott
- J. B. Lightfoot
- D. F. Westeott
- F. J. A. Hort
- Ch. Hodge
- J. A. Broaders
- Th. B. Zaher
Manualele de hermeneutic au fost scrise de:
- C. A. G Keil
- Davidson

Patrick Fairbaern
A. Immer
Milton S. Terry
Louis Berkhof
A. Berkeley Mickelsen
Bernard Ramm

Observarea
Cadrul: condiiile n care a fost scris
- Alte cri din Biblie care vorbesc de acea perioad
- Dicionare biblice i enciclopedii
- Studii de ansamblu i introduceri la Noul Testament i Vechiul Testament
- Comentarii biblice

Stilul literar:
- Poezie, profeie, naraiune, literatur de nelepciune
- Simboluri, imagini artistice, apocaliptice;
- Figuri de stil:
Parabole, alegorii
Sinecdoca
Metonimia
Personificarea
Hiperbola
Ironia, fibula, enigma
Prototip, simbolul
Similitiduninea, interogarea
Apostrofarea, antiteza
Apogeul, proverbe
Acrostihul, paradoxul.
Textul:
1 Pasajul i contextual de 4-5 ori
Tema principal: problemele concrete n raport cu tema

Observaii generale: - Cine?

- Ce?
- Unde?
- Cnd?
Scopul: Ce a spus si de ce?

Structura: - uniti logice de structur

schi conceptual: - ideile principale
ideile secundare
Indicii de structur
-

asocierea
contrastul
repetiia
cauz-efect
efect-cauz

explicaie
ilustraia
punctual culminant
pivotul
alternarea
pregtirea
rezumatul
ntrebare pus
rspuns la ntrebare

Tema principal:
- Dac tema principal stabilit iniial este corect
- Subiectul ideea principal, despre ce vorbete autorul
- Complementul ce spune autorul despre ideea principal, despre subiect.
Tema: Subiectul + Complementul.

Scopul: - De ce spune autorul ce spune?

- Semnificaia principal pentru cititorul original
Cheia: contextual, structura, coninutul genereal.
Interpretarea

Dou principii au constituit realizri ale reformei:

- Principiul interpretrii particulare;
- Traducerea Bibliei n limba vorbit de popor.
Prin observare s-a ajuns la nelegerea pasajului.
Date despre:
- Cadru;
- Linia de gndire a autorului;
- Tema principal.
Prin interpretare, descoperim sensul cuvintelor, termenilor, expresiilor i versetelor n
legtur cu tema principal.
Interpretarea este procesul de descoperire a sensului pe carea a intenionat s-l dea
autorul textului pentru cititorii lui de atunci i semnificaia acestui sens pentru ei.
Prin interpreatare, se ncearc descoperirea sensului mesajului, cititorul punndu-se n
locul autorului biblic.
Eficacitatea noastr de comunicare a avedrului lui Dumnezeu este dat, n cea mai mare
parte, de capacitatea de a recreea sensul mesajului i semnificaia lui, aa cum a fost intenia
autorilor Scripturii.

Procesul de interpretare
Interpretarea depinde de:
- Abilitatea de a pune ntrebri de interpretare;
- Capacitatea de a da rspunsuri cerute la aceste ntrebri.
-

I
Definirea ntrebrilor de interpretare
Sunt ntrebri care apar n mod natural atunci cnd citim un pasaj;
Calitatea ntrebrilor de interpretare determin o mai bun nelegere prin rspunsul dat la ele.
ntrebrile care se pun, se ocup de sens i semnificaie:
- Ce?
- De ce?
- Cum?
Etapa definitivrii ntrebrilor de interpretare a dou sub-etape:
1 punerea tuturor ntrebrilor ce ne vin n minte
2 selectarea ntrebrilor la care trebuie s rspunzi pentru a interpreta pasajul.
II

Cercetarea ntrebrilor de interpretare

Exist patru sub-etape:

1

Examinarea coninutului:
a n pasaj este posibil s gseti rspunsul la ntrebri;
b Se ncepe cercetnd Biblia ca surs primar;
c Nu se folosete la nceput alt comentariu;
d Care pare s fie rspunsul evident i logic?
e Care ar fi sensul pasajului dac ar fi singular?
f Cercetarea altor traduceri;
g Ce stil literar este folosit?
i Poezie comparaii folosite;
ii Profeie limbaj stilistic;
iii Proza parabola i alegoria.

Contextul :
a imediat;
b larg.

Comparaia cu alte texte din Scriptur:

a Biblia interpreteaz Biblia;
b ine cont de ntregul adevr al Scripturii;
c Alte pasaje care au legtur cu textul respectiv ideea textului
d Folosirea concordanei cuvintele textului (cuvinte cheie)

Surse secundare:
a Comentarii biblice;
b Dicionare, atlase;

Cri de teologie.

N.B. Folosete cu discernmnt;

- innd cont de presupoziiile teologice ale autorilor
1 dispensaionalist
2 amilenist, etc.
III

Evaluare i concluzii

Cntrirea dovezilor adunate:

a Ce spune majoritatea informaiilor obinute?
b Dintre mai multe rspunsuri, care pare cel mai corect?

Care interpretare este cea mai logic i mai raional?

Aplicarea principiilor de interpretare biblic:

a interpretarea normal i simpl are prioritate;
b auditoriul original a fost n primul rand, receptorul sensului i semnificaiei pasajului;
c un singur neles, de regul (cu excepii) nu se atribuie mai multe nelesuri acelorai
expresii, cuvinte, ilustraii;
d autorul poate interpreta pasajul;
e rolul raiunii, judecii sntoase i experienei proprii de via;
N.B. Atenie la subiectivitatea principiilor!
f
g
h

interpretarea care adun laolalt cele mai multe dintre elemente n mod natural;
interpretarea n cadrul contextului imediat;
principiul analogiei credinei: interpretarea unui pasaj nu trebuie s contrazic nvtura
general a Scripturii;
i interpretarea pasajelor obscure cu ajutorul pasajelor mai clare;
j nu se introduc adevruri teologice, dac ele nu exist acolo;
k confruntarea cu ali interpretatori;
l interpretarea corect ajutat de identificarea ideilor principale i a temei pasajului;
m distincie ntre formulrile descriptive i cele prescriptive:
i descriere;
ii porunci.
n distincie ntre principiul universal i aplicarea concret a lui;
o folosirea uneltelor biblice este benefic unei interpretri corecte;
p Noul Testament are prioritate fa de Vechiul Testament;
q analiza greutii dovezilor pro i contra (diferenelor) posibilelor interpretri;
r abordarea Scripturii ntr-o stare umil i de rugciune.

FORME
METODE LITERARE SPECIALE

-Similitudinea
-Metafora
-Proverbe
-Parabole
-Alegorii
Similitudinea extins -> Parabola
Comprimata
Proverbul
Comprimata
Metafora extins -> Alegoria
Similitudinea reprezint exprimarea unei comparaii.Se folosesc cuvintele: se aseaman cu,
Impria lui Dumnezeu este ca, este ca..
-accentul care se pune pe similitudinea dintre dou idei,aciuni,e subiectul care este comparat i
lucrul cu care se compar,sunt sunt separate (nu se spune:Impria cerurilor este.. ci
Impria cerurilor se aseaman cu..)
Metafora este o comparaie neexprimat ca atare; (nu se folosesc cuvintele: ca i se
aseaman cu..).Ceea ce se compar i cu ceea ce se compar apar ntreesute.Domnul Isus
spune: Eu sunt via,voi suntem mldiele.
Chiar dac subiectul i cu ceea ce este comparat apar ca o unitate,autorul nu a intenionat ca
aceasta s fie luat n sens literal.
N.B. Att n similitudine ct i in metafor,autorul intenioneaz de obicei,s accentueze un
singur lucru, o singur nvtur.
Parabola este o similitudine extins.Comparaia este evideniat,iar subiectul i lucrul cu care
este comparat ,mult mai extinse,i mentin identitatea.Povestirea parabolei i aplicaia ei
sunt,fiecare,individualizate,de obicei aplicaia urmeaz povestirii.(Ex de parabola: Isaia 5:1-7).
-comparaia nu este exprimat
-subiectul i lucrul de comparat se ntreptrund
-povestirea alegoriei i aplicaia ei,se ntreptrund,astfel c alegoria poart n ea nsi aplicaia.
Exemplu de alegorie: Psalmul 80:8-16
Proverbe zictori concise,scurte,atractive,avnd sare i piper n ele (Kaiser)
-pot face legtura ntre teorie i viaa practic de credin,avnd rol practic.
-scopul principal al Crii Proverbelor este accentuat asupra aspectului moral al legii,cuprinznd
legi etice,pentru viaa de fiecare zi,n termeni universali.
-se vorbete despre ntelepciune, moralitate, curie, controlul limbii, prietenii, lene, dreptate.
Inelepciunea multe din proverbe se ocup cu aceasta,fiind ca un context pentru toate celelalte.
-nu este sinonim cu cunoaterea
-ncepe cu frica de Domnul- nu este frica obinuit,ci o atitudine a inimii care recunoate
relatia corect cu Creatorul nostru.
In felul acesta proverbele devin n mod deosebit practice, de ajutor pentru umblarea
noastr cu Domnul.

Datorita formei condensate a lor,proverbele au un singur punct de comparaie sau un

singur principiu al adevrului de transmis.Nu trebuie s interpretm fiecare amnunt al
proverbului, s nu depsim nelesul pe care autorul a intenionat s i-l dea.
Ca i metafora i similitudinea, proverbul are de transmis un singur gnd sau nteles.
Prabolele
-de la grecescul paraballo a pune alturi, a arunca;
-se foloseste un eveniment obinuit din viaa pentru a ntri sau clarifica un adevr spiritual
important.
-folosite des de Domnul Isus n vorbirea Sa;
-cuvintele de pild apar de vreo 50 de ori in Evanghelii
Scopul pildelor.
1.Descoper adevruri pentru cretini Matei 13:10-12 ; Marcu 4:11.
Produc o impresie mai puternic asupra auditoriului i de durata,dect o vorbire
obinuit.Confrunt pe credincioi cu obiceiurile rele din vieile lor (Ex: David si Ionatan 2
Samuel 12:1-7)
2.Ascunde adevruri fa de aceia cu inima mpietrit (Matei 13:10-15; Marcu 4:11-12; Luca
8:9-10)
Aceast aparent contrazicere poate fi explicat dac inem cont de legtura dintre factorii
spirituali i procesul de percepie.Cel care se mpotrivete adevrului i triete n pcat,devine
tot mai puin capabil s neleag adevrul spiritual.
Principiul de interpretare a pildelor (parabolelor)
1.Factorul istoric-cultural i analiza contextual
-adevrurile pe care pildele doresc s le evidenieze au fost spuse ntr-un anumit context
istoric,iar examinarea topicii precum i a contextului imediat, ne poate aduce lumina asupra
nelesului. (Ex: pilda lucrtorilor viei Matei 20:1-16)
Context nainte de aceast pild,Domnul Isus cere tnrului bogat s vnda tot ce are i s-L
urmeze bogiile lui fiind un obstacol major n predarea lui totala pentru Dumnezeu.
Petru Il ntreab pe Domnul Isus: Noi am lsat totul i ce vom primi?
Domnul Isus spune pilda lucrtorilor viei i pare o mustrare blnda adresat lui Petru, care
parca s-ar fli naintea lui Dumnezeu i spune: Iat ce am fcut noi i are acea atitudine de
prietenie i rspltire, n loc s recunoasc faptul c motivaia slujirii este dragostea.
ntrebrile parabolelor pot fi gsite:
- n introducerea parabolei, fcuta de Domnul Isus sau de autorul biblic;
- alteori sunt transmise prin aplicaia care se face pildei (Matei 15:13; 18:21,35 ; 20:1-16 ;
22:14 ; 25:13 ; Luca 12:15,21 ; 15:7,10 ; 18:1,9 ; 19:11)
- enunarea lor n functie de cronologia vieii Domnului Isus poate aduga noi nelesuri
(Luca 20:9-18 Pilda vierilor spus chiar cu puin timp nainte de rstignire)
Contextul cultural
-seceriul, srbtoarea de nunt, vinul erau simboluri evreieti a sfritului veacului;
-smochinul era simbolul poporului lui Dumnezeu;
-lumina pus sub co era pentru a o stinge;

-a aprinde lampa i a o pune sub bani nsemna, a aprinde lumina i imediat s-o arunci, s-o pui
afar.
Analiza lexical sintactic
Urmeaz aceleai reguli cu analiza altor peisaje,folosindu-se aceleai patru instrumente:
-lexicoane
-concordane
-gramatici
-comentarii exegetice
Analiza teologic:
-exist trei ntrebri teologice la care trebuie s rspundem:
1.Definirea termenilor mpria cerurilor i Impria lui Dumnezeu- i dac ele sunt
sinonime sau nu.Multe pilde ale Domnului Isus se refer la aceleai Imprii.
a)Unii fac deosebire ntre aceste dou mprii:
-mpria lui Dumnezeu se refer la toate fiinele inteligente care de bunvoie se supun lui
Dumnezeu,n ceruri i pe pmnt.
-mpria cerurilor cuprinde toate fiinele umane care declar, afirm credina,supunerea fa
de Dumnezeu,chiar dac aceast declaraie este adevrat sau fals.
b)Alii declar c sunt termeni sinonimi.
Matei a scris pentru iudei i prefer termenul de mpria cerurilor ca o expresie respectuoas
la mpria lui Dumnezeu
Marcu i Luca scriu neamurilor i folosesc expresia mpria lui Dumnezeu.
n Evangheliile sinoptice, se foloseste uneori termenul de mpria lui Dumnezeu ntr-o
Evanghelie i mpria cerurilor n alt Evanghelie,dar cu referire la aceeasi pild.
Exemplu: - Motivaia pildelor Matei 13:10-15 ; Marcu 4:10-12; Luca 8:9-10
- Pilda seminei de mutar Matei 13:31-32; Marcu 4:30-32; Luca 13:18-19
- Pilda aluatului Matei 13:33; :Luca 13:20-21
- Fericirile Matei 5:3 ; Luca 6:20
- Paralelismul din Matei 19-23-24
2.nelesul mpriei
-mpria care a venit Matei 12:28 ; Luca 17:20-22 Se intr prin naterea din nou, Ioan 3;
-continu s vin creterea seminei, a grului i neghinei
-mprie care va veni la sfritul veacului- nu numai n inima asculttorilor, ci prin biruin
complet asupra rului
3.Teoria mpriei amnate
Domnul Isus ar fi intenionat s instituie mpria Sa pe pmnt i nvturile Sale timpuriu
(Matei 1-12) cuprindeau instruciuni pentru aceasta mprie.Aceast mprie a fost amnata
pentru mileniul urmtor, iar pildele spuse, mai ales Matei 1 nu s-ar aplica epocii Bisericii.
Dar se pare c Domnul Isus nu i-a facut iluzii cu privire la mpria pmnteasc.
-vezi profeia lui Simeon Luca 2:34-35
-Isaia 53, ca urmare, nvturile date de Domnul Isus n parabolele sale sunt relevante pentru
noi.

Pildele pot servi ca un mijloc deosebit de a fixa o anumit doctrin n mintea noastr.Dar
prin ea nsi, parabola este o form mai ascuns, mai obscur de a prezenta adevrurile.Un
principiu al Scripturii spune c pasajele mai clare lmuresc pasajele mai obscure i nu invers, de
aceea trebuie s gsim acele doctrine n pasaje mai clare.
a Dac nu inem seama de acest aspect, putem sa deviem interpretarea pildelor; deschidem
drumul ereziilor.Exemplu: Faustus Socinus interpreteaz din pilda robului nemilos c
dup cum stpnul(regele) a iertat pe datornic pentru ca l-a rugat,tot asa i Dumnezeu va
ierta pe pctoi pe baza rugciunilor lor, nefiind nevoie de o jertf sau de un mijlocitor.
b A doua atentionare s nu ne ateptm s gasim n orice loc, ca cercul complet al
adevrului cretin s fie complet declarat i c nu putem trage nici o concluzie din
absena unei doctrine dintr-un pasaj,cand ea este n mod clar declarat n altele.
Analiza literar
-ntrebarea care s-a pus de-a lungul secolelor cu privire la parabole :Ct de mult din ea este
semnificativ?. Chrysostom si Theophylact argumentau c numai un punct central este
semnificativ, restul este doar de umplutur.Augustin era de accord cu ei dar in practic extindea
interpretarea la amnuntele cele mici ale povestirii.n timpurile cele mai recente Cocceius i
urmaii si afirmau cu trie c fiecare parte a parabolei este semnificativ.Ambele preri au
partizanii ei.
Dar Domnul Isus ne-a interpretat dou dintre parabolele Sale (Samariteanul- Matei 13:1-23 ;
Grul i neghina Matei 13:24-30; 36-43).Interpretrile Sale sunt o cale de mijloc ntre cele
dou ci artate mai nainte;
- discernem ideea central;
- o accentuare a detaliilor ce au legatur cu ideea central (Ex:Pilda Semanatorului)
- Ideea centrala: Cuvntul lui Dumnezeu interacionnd cu diferite receptri ale sale n
diferii oameni.
- Detaliile: a)persoana care nu nelege
b)entuziasmul care-i pierde repede curajul de griji i de bogii.
c)persoana care aude, rspunde i devine o persoan roditoare a mpriei lui Dumnezeu.
Pilda neghinei
-ideea central n interiorul mpriei exist oameni nscuti din nou i oameni care doar imit
naterea din nou,care sunt alturi pn la judecata final.
-detaliile: - despre originea i natura imitatorilor;
- relaiile credinciosului cu ei.
Concluzia: - ideea central ca butucul unei roi.
- interpretarea parabolei, fcut n context, descoper uor ntelesul, se potrivete n mod
natural i explica uor detaliile principale, fr a folosi metode violente de interpretare.
Alegoriile
- n timp ce parabolele au o idee central i detaliile principale au legatur cu aceasta idee,
- n alegorii exist cteva puncte generale de comparaie, care nu sunt, in mod necesar,
centrate pe ideea central.
Exemplu: 1.pilda seminei de mutar.
- ideea central rspndirea Evangheliei de la un grup mic de credincioi (smna de mutar)
la Biserica universal a credincioilor (copacul).
- relaiile dintre smna, copac, cmp, cuiburi i psri, sunt cauzele- aceste detalii primesc
semnificaie numai n legtura cu creterea copacului.

2. n alegoria cu armura cretinului Efeseni 6

- sunt mai multe puncte de comparaie.
- fiecare parte component a armurii este semnificativ, i fiecare este necesar pentru a fi pe
deplin narmat.
Principiile de interpretare a alegoriilor
1.Se folosesc : - analiza istorico-culturala
- contextuala
-lexico-sintactic
-teologic
2.Se determin multiplele puncte de comparative pe care autorul a intenionat, prin studiul
contextului i punctele care sunt accentuate.
Analiza literar a alegoriilor
Exemplu de alegorii: Domnul Isus Via adevrat Ioan 15:1-17
Exist trei focalizri:
1.Via ce simbolizeaz pe Hristos
-ntreg pasajul accentueaz aceasta: Tu, n Mine,al meu de 33 ori;via de 7 ori
Acest punct central artat n Versetul 4 via nu poate aduce road, de la sine, dac nu
rmne n Vi..
2.Tatl Vierul
-preocupat de road
-cur via care aduce roada
-taie mldiele care nu aduc roada
3.Mldiele ucenicii
-rmnerea vorbete de o prtie (legtura) continu ca i condiie a rodirii.
-ascultarea de Dumnezeu este o parte a relaiei, a prtiei i a iubi pe cel credincios este o
parte integral a acestei ascultri.
Alegoria prezint nevoia pentru o prtie continu, o prtie vie cu Domnul Isus, unit
cu ascultarea de Cuvntul Su, ca esen a uceniciei i rodirii.
Alegorizarea de apostolul Pavel Galateni 4
-liberalii prezint aceasta alegorie ca o metof nepotrivit (nelegitim) de a face hermeneutic.
a)Agar- roaba- Vechiul Legmnt Ierusalimul de azi.
Sara femeia liber Noul Legmnt- Ierusalimul de sus
b)Ismael- copilul firesc- celor din robia legii
Isaac copilul promis- cretinilor de azi, v28
Ismael persecut pe Isaac- Cretinii persecutai de legaliti
c)Scripturile spun : Alung pe roaba i fiul Su Eu v spun nu v ntoarcei sub jugul robiei (v.
31,5.1)
Tipuri Antetipuri
-gr. Tupos asemnare, similitudine;
-Tipul un fel de emblem, de semn prin care un lucru reprezint pe un altul, n mod mistic,
fiind folosit numai n domeniul religios, n mod particular cu referire la ntruparea, lucrarea i
moartea Mntuitorului (Caleb)
Exemplu: jertfirea lui Isaac.
-Tipul este ntotdeauna ceva real;

- nu este un fapt obinuit sau incident al istoriei ci, unul de valoare destinat de Dumnezeu
s arate spre mplinirea Lui deplin in viitor, prin intermediul Domnului Isus.
1- trebuie s fie asemnri notabile ntre cei doi, dar i deosebiri.
Exemplu : Adam tip al lui Hristos, dar numai ca i cel ce are ntietatea n rasa uman, ca
primul reprezentant al umanitaii.n rest, sunt mai multe deosebiri dect asemnri
Romani 14:20 ; Corinteni 15:45-49;
De asemenea, n antetip gsim ceva mai inalt i mai nobil dect n tip cel ce a construit casa are
onoare mai mare dect casa nsi (Evrei 3:3)
2.+trebuie s fie evident c Dumnezeu a desemnat s existe tipul respectiv a pregtit mai
dinainte tipul pentru antetip.
3-tipul trebuie s prefigureze ceva n viitor O umbr a lucrurilor care vor s vin (Coloseni
2:17 ; Evrei 10:1)
Clasificarea tipurilor din Vechiul Testament
1.Tipuri de personae
-Adam Domnul Isus Hristos
-Ilie nlarea Domnului Isus
-Ioan Boteztorul
-Avraam- toi credincioii ndreptii prin credin
2.Tipuri de tradiii
-Mielul de Pate Isus Hristos
-Sabatul odihna venic
-Cetile de refugiu Salvarea pctosului de la moarte
-Patele- Masa Domnului
3.Tipuri de lucrri
-lucrarea proorocilor lucrarea Domnului Isus
-Moise-Domnul Isus Hristos
-Preoii Marele Preot Domnul Isus Hristos
-Melhisedec Domnul Isus Hristos.
4.Tipuri de evenimente- evenimente tipice
-Potopul
-Ieirea din Egipt
-Pustiul, Mana, Apa din stnca, arpele de aram, rentoarcerea din robia babilonian- ca
eveniment- nlarea arpelui i privirea la el (de exemplu)
5.Tipuri de aciuni Aciuni tipice
-munte simbiolico-tipic
-Iona- semnul trei zile i trei nopti
-Ieremia ngroparea brului
-jugul pe gtul lui
-tierea prului
-facerea bagajelor
-Osea- cstoria cu femeia pierdut
Principiile de interpretare
-aceleai principii generale, cu cteva modificri.
1.Asemnrile dintre tip i antetip s fie bine nelese,
2.Diferenele dintre contrastul dintre tip i antetip s fie evideniate;

3.Tipurile din Vechiul Testament sunt susceptibile de o deplin interpretare numai in Lumina
Evangheliei.
Profeiile
-Profetul un purttor de cuvnt al lui Dumnezeu care proclama voia Sa poporului.
-Profeiile se refer la 3 lucruri:
a)- evenimente viitoare : - Apoc 1:3 ; 22:7-10; Ioan 11:51
b)-descoperirea faptelor ascunse cu privire la prezent Luca 1:67-79; Faptele Apostolilor
13:6-12
c)-pentru a da nvtur, mngiere, sftuire, ntr-un limbaj plin de putere (Amos;
Faptele Ap. 15:32 ; 1Cor 14:3,4,31).O parte important din Biblie este profetic.Din 31.124 de
versete, 8352 (27%) conin material predectiv fa de timpul cnd au fost scrise.
Profeia servete mai multor funcii
-de a aduce slav lui Dumnezeu, mrturisind c El este Suveran ntelept peste viitor.
-aduce mngiere i siguran cretinilor persecutai.
-motiveaz pe asculttori s aib o credina mai puternic i o sfinenie mai profund (Ioan 14:29
; 2Petru 3:11)
Profeia i literatura apocaliptic
-apocaliptic- gr. Apocalupsis- descoperire, neacoperit
-lit. apocaliptica se focalizeaz asupra a ceea ce a fost ascuns, n mod particular asupra
vremurilor din urm.
Asemnri ntre literatura apocaliptic i profeia biblic
-se ocup cu viitorul
-folosete un limbaj figurativ i simbolic
-accentueaz lumea nevzut, ce se ascunde n spatele aciunii lumii vzute
-pune accentual pe mntuirea viitoare a celui care crede.
Deosebiri
1.-profeia : prezentat iniial oral, apoi scris
-literatura apocaliptic: a fost de obicei, scris
2.profeiile: cel mai adesea separate,unele scurte;
3.-literatura apocaliptic: adeseori mai extinse, continuie, cu cicluri de repetri de dou sau trei
ori, n forme parabole;
4.literatura apocaliptic: e mai mare accentuare a dualismului (ngeri i Mesia / Satan i
Antihrist) dect n profeii
5.literatura apocaliptic: care ncurajeaz i mngie rmia neprihanit, profeia critic
cretinii de form;
6.literatura apocaliptic: este de obicei pesimist la ceea ce priveste intervenia uman de a
schimba prezentul;
-profeia se centreaz pe importana schimbrii omului
7.literatura apocaliptic: a fost scris, de obicei, fr s se dea numele autorului;
-profeia: spus sau scris n numele autorului ei.
Literatura apocaliptic se gsete n:
-Daniel, Apocalipsa;
-Ioel, Amos, Zaharia;
-Matei 24-25 elemente apocaliptice.

Probleme n interpretarea profeiei i literaturii apocaliptice

1.Principiile hermeneutice;
-dac folosim aceleai principii hermeneutice sau avem alte principii speciale;
-majoritatea evangheliilor consider valabile aceleai principii hermeneutice;
Exemplu: Apocalipsa ncepem prin cunoaterea circumstanelor istorice.
-contextul primelor trei capitole examinate pentru a avea informaii relevante pentru interpretarea
celorlalte capitole;
-analiza lexical-sintactic: folosirea frecvent a simbolismelor, alegoriilor, limbajului figurat;
-analiza teologic: cum se potrivesc profeiile la celelalte informaii paralele din Scripturi.
2.Sensul mai profound
-dac exist sau nu sensus plenior n profeie;
-exemplu: cazul lui Caiafa unii l folosesc ca argument c el n-a tiut ce proroceste; alii c n-ar
fi stiut deplina implicaie a ceea ce a profeit.
-la fel scriitorii Bibliei- ar fi nteles ce-au spus, dar n-au nteles deplina implicaie a ceea ce au
profeit.
3.Simbolismul literal
-ct de mult din profeie trebuie interpretat literal i ct de mult simbolic sau analogic.
Exemplu: fiara din Apocalipsa
-literal-interpretat ca o persoan
-simbolic- personificare a dorinei de putere.
Babilonul
-literal un ora actual Ex. Roma;
-simbolic dorina de a ctiga economic.
Ultima btlie
-literal - btlie fizic actual
-simbolic - adevrul care nvinge rul.
Abordarea analogic o cale de mijloc ntre abordarea literal si cea simbolic.
-se interpreteaz literal dar tradus n echivalentul lor modern.
Exemplu: Btlia de la Armaghedon- nu se va duce cu care i cai,ci cu tancuri i artilerie,
echivalentul modern al armamentului de atunci.Dac Ioan ar fi primit viziunile sale in
echivalentul modern, n-ar fi nteles ce vede i nu l-ar fi putut comunica clar.
n cele din urm, contextul i folosirea istoric a cuvintelor reprezint ghidul cel mai bun
cu privire la modalitatea de abordare: literal, simbolic sau analogic.
4.Universalitatea.
-universalitatea anumitor simboluri apocaliptice-dac simbolul respectiv semnific sau nu acelai
lucru ntotdeauna.
-unii atribuie semnificaie simbolic universal, pentru anumite numere, culori, articole etc.
Exemplu:-ulei este ntotdeauna simbolul Duhului Sfnt
-aluatul ntotdeauna este simbolul rului.
-majoritatea evangheliilor resping noiunea de simboluri universale, dar accept ideea c exist o
regularitate n simbolismul anumitor autori biblici.
-numere simbolice: 7,12,40 iar 1000 nu este lmurit.
-culori: alb, rou, purpuriu, ce ar reprezenta puritate, sange, rege.

5.Condiionalitate
-problema pus este dac nvturile profetice, enunrile profetice sunt condiionate.
-Biblia nu arat imuabilitatea lui Dumnezeu- Dumnezeu nu se schimb.
-Alte pasaje biblice ne reprezint faptul c Dumnezeu i schimb hotrrea cu privire la anumite
judeci: Exod 32:14 ; Psalmul 106:45; Iona 3:10.
Se ridic doua probleme:
a)Cum mpcm doctrina imuabilitaii lui Dumnezeu cu faptul c Scripturile arat c El i
schimb hotrrile n anumite cazuri?
b)Dac exist un nedeclarat dac n profeia despre judecat ,toate celelalte profeii conin o
clauz nedeclarat?
Rspunsul- n Ieremia 18:7-10
Dumnezeu i schimb uneori hotrrea, dar rmne consistent n caracterul Su de dragoste i
neprihnire.Este de preferat s recunoatem c profeiile poart cu ele o condiionalitate implicit
chiar dac aceasta nu este declarat implicit (1Imp 21:1-29)
6.Un singur verset,ntelesuri multiple
-chiar dac unii sunt adepii poziiei cu multiple ntelesuri,rmnem la poziia cu:- un singur
inteles dar mai multe aplicaii.
In locul conceptului cu mai multe intelesuri ale profetiei,Payne foloseste urmatoarele
concepte:
1.Conceptul predictiei progressive
-chiar daca fiecare pasaj are implinirea proprie intentionala, adesea o serie de pasaje prezinta un
model al cronologiei procesului decretat.
Exemplu:-pasajul A ne vorbeste despre anumite evenimente;
-pasajul B despre evenimente imediat urmatoare;
-pasajul C- punctual culminant al evenimentelor scrierii respective.
Combinarea lor formeaza un intreg, care se poate identifica ca o prezicere
progresiva.Uneori aceste pasaje sunt prezentate ca niste cicluri, fiecare ciclu aduce noi
informatii-exemplu: Zaharia si Apocalipsa.
2.Implinirea progresiva-implinirea unei profetii atotcuprinzatoare, in catevba etape progresive.
Exemplu: Geneze 3:15 zdrobirea capului lui Satan
-moartea, invierea si inaltarea lui Hristos
-continua cu Biserica (Romani 16.20)
-sfarseste cu inlantuirea in adanc (Apocalipsa 20:3) si aruncarea in iazul
de foc (Apocalipsa 20:10).
3.Lentilele profetiei-fenomenul telescopic.
-profetia biblica trece la un varf al profetiei, la altul, fara a pune in evidenta perioadele de
interval, de timp, dintre varfuri.
Exemplu: prima si a doua venire a Domnului Isus.
Teorii escatologice
1.Premilenialismul-Domnul Isus Hristos se va intoarce inainte de millennium si va domni 1000
de ani la Ierusalim.

2.Postmilenialismul-prin Evanghelie, lumea va fi castigate pentru Hristos, va cunoaste pacea si

bucuria ascultarii de Dumnezeu.Domnul Isus Hristos va veni pe pamant dupa mileniu.
3.Amilenialismul-o forma de postmilealism
-mileniul este symbolic si se refera la perioada de timp dintre prima si a2a venire a Domnului
Isus Hristos si nu este vorba literal de 1000 de ani.Hristos domneste symbolic, in aceasta
perioada in inimile oamenilor.
Postmilenialismul a pierdut din adepti dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Din punct de vedere hermeneutic, problema majora care separa premileniaslismul de
amilenialism este : cat de mult poate fi interpretata profetia literal si cat de mult poate fi
interpretata simbolic.
Premilenialistii interpreteaza cele mai multe lucuri in mod literal.
-ei cred ca Hristos va veni pe pamant;
-va instaura o imparatie pe pamant,care va dura 1000 de ani;
-promisiunile pentru Israel si pentru Biserica sunt separate sis a nu se ia promisiunile fizice
facuta lui Israel, sa se spiritualizeze sis a fie aplicate Bisericii.
Metoda hermeneutica se bazeaza pe principiul ca Scripturile trebuie interpretate literal, daca
conteztul nun e arata ca autorul intentioneaza altfel.
Amilenialistii interpreteaza lucrurile mult mai simbolic, in directia in care limbajul
simbolic este folosit in pasajele profetice.Ludwigsm da un exemplu:
Hristos leaga pe Satan (simbolic)
-cand rezista ispitirii lui in pustie;
-platind pedeapsa pacatului pentru mantuirea omului;
-distrugand puterea mortii prin invierea Sa;
-prin oferirea mantuirii Neamurilor, impiedicand pe Satan sa le mai insele.Satan poate insela
indivizi, dar nu mai poate insela natiuni.
Imparatia de 1000 de ani.
-imparatia este prezenta in inimile credinciosilor;
-credinciosii nou-testamentali reprezinta Noul Israel si deci promisiunile facute in Vechiul
Testament pentru Israel, se aplica Noului Israel,care este Biserica.
Concluzia
-este corect din punct de vedere hermeneutic,pentru premilenisti sa inteleaga si sa interpreteze
pasajele biblice in mod literal, daca contextual nu sugereaza altfel;
-este corect pentru amilenisti sa afirme ca cea mai mare parte a profetiei si literaturii apocaliptice
este simbolica, sis a interpreteze simbolic;
-cea mai importanta implicatie a studiilor escatologice este gasita in 1Ioan 3:2-3
Principii pentru interpretarea profetiei
1.Analiza istorico-culturala
Determinarea identitatii numelor propri, evenimentelor, reperintelor geografice- reprezinta o
prima treapta-chiar cand, de exemplu numele orasului Babilon este folosti simbolic.
Analiza istorica ne arata daca o profetie s-a implinit sau nu.
Analiza obiceiurilor culturale.
2.Analiza lexical-sintactica
-analiza atenta a contextului ne descopera daca autorul a intentionat ca expresiile sale sa fie
intelese literal, simbolic sau analogic.

-cuvintele traduse in ebraica ne descopera daca autorul a intentionat ca expresiile sale sa fie
intelese literal, simbolic sau analogic.
-cuvintele traduse din ebraica, aramaica sau greaca pentru a avea semnificatii diferite de
cuvintele originale.
3.Analiza teologica
-exista pasaje paralele care privesc aceeasi profetie si pot fi studiat, sau profetii in cicluri.
-alti profeti au vorbit despre aceleasi subiect.
4.Analiza literara
-odata determinat faptul ca pasajul contine o profetie sau literature apocaliptica, probabilitatea
creste.
-conceptele predictiei progresive, a implinirii in dezvoltare, a lentilelor istorice pot fi aplicate
pentru intelegerea mai buna a textului.

Aplicarea
Definie: - determinarea adevrurilor sau principiilor pasajului studiat si apoi
stabilirea
felului in care viaa mea trebuie afectata de aceste adevaruri.

SA CONTRUIM PUNTEA PENTRU NOI ININE

1 Stabilirea adevrurilor pasajului.

- adevr = o lege, doctrin sau fora motivatoare fundamentala, pe care se
bazeaz aciuni sau comportamente= principii;
- adevruri explicite declarative
- temporare
- atemporale
- adevruri implicite - ascunse
- ntr-o situaie culturala
- in naraiune de evenimente
- introduse ntr-o aplicaie prin folosirea poruncilor,
interdictiilor
Invatatura poate fi

1
2

locala
universala
temporar
atemporal

Sa cunoatem ceva despre cultura perioadei respective dar sa nu mergem la

extreme, desconsidernd anumite pasaje si porunci.
Biblia uneori isi limiteaz auditoriul
- autorul poate limita aplicaia
- contextul pasajului limiteaza aoplicatia
- contextul istoric sau cultural limiteaza
- revelaii ulterioare pot limita aplicarea unor texte din Scriptura
- mprejurrile pot sa difere- cele de acum cu cele de atunci
N.B.
- daca porunca, interdicia sau situaia nu este limitat la cititorii iniali, noi trebuie
s ne supunem si nu este necesar s mai cutam adevrul, dect n intenia de a-i
inva pe alii.
- daca porunca, interdicia sau situaia este limitat la cititorii iniali, trebuie s
cutm adevaruri implicite sau principiile ascunse pe care se bazeaza acestea.
Toate poruncile si situaiile temporare au la baz un adevr teologic.

2 Formuleaz o aplicaie in relaie cu aceste adevaruri

Definiie: aciunea sau raspunsul pe care trebuie s l dm n legtur cu
adevarurile unui pasaj si cu tema principala din acel pasaj.
N.B. cand situaia este atemporal si aplicabil, aplicaia a fost deja formulat.
Atribute ale formulrii teoretice a aplicrii
1 aplicaia in armonie cu tema principal;
2 aplicaia formulat succint;
3 aplicaia sa fie contemporan;

4 aplicata sa fie concret;

;
3 Leag aplicaia de viat
Aplicaia trebuie sa afecteze felul cum:
- gandim;
- acionam;
- interacionm cu oamenii si propria cultur.
Cum influeneaz aplicaia relaiile mele cu:
-

privire la Dumnezeu;
privire la mine insumi;
cu privire la altii;
cu privire la Satan
4 Pune aplicaia in practic

II

alege o aplicaia;
planific aplicarea in via;
mediteaz asupra adevrului;
prin credin si rugaciune acioneaz.

SA CONTRUIM PUNTI PENTRU ALTII

O schi dezvoltat pentru a fi folosit spre a -i inva pe alii:

- A se rezuma interpretarea facut
- A arat prile principale ale pasajului;
- A face legtura dintre cele doua pri.

Aplicarea mesajului biblic

n prima etap a studiului hermeneutic am cautat sa rspundem la intrebarea:
care a fost inelesul pe care autorul a vrut s-l dea textului su, pentru auditoriul
original?
n aceasta etap vom cuta sa rspundem la intrebarea:
care sunt implicaiile acestui ineles, pentru noi astzi, cand trim intr-un timp
diferit si o cultur diferit:
Aceast ntrebarea o aplicam la dou categorii de texte biblice.
a naraiunile din Scriptur folositoare pentru invtur, mustrare , indreptare
si destoinicie pentru lucrare
b cum aplicam invataturile normatice ale Scripturii:
- le transferam in intregime in timpul nostru si cultura noastra indiferent cat de
vechi si ciudate, sau specifice sunt?
- sau trebuie sa le transformam?
Ca ghid pentru a raspunde corect la aceste intrebari vom folosi doua cai:
1 Cautarea principiilor care se gasesc in pasajele respective
2 Folosirea unui model pentru transpunerea poruncilor biblice dintr-o cultura
in alta.

Gasirea principiilor din textele biblice

- Principii spirituale, morale sau teologice ce au relevanta pentru credinciosul
contemporan.
Se bazeaza pe faptul ca Duhul Sfant foloseste aceste fapte istorice care au fost
inregistrate in Scriptura cu un scop: sa ne dea informatii, sa ilustreze un adevar, etc.
Metodologic este la fel ca in exegeza oricarui pasaj biblic. Se vor observa atent
circumstantele istorice si obiceiurile culturale care pot aduce lumina asupra
diferitelor actiuni si porunci.

Se studiaza cotextul imediat al pasajului. Cand a fost inteleasa semnificatia

naratiunii in prezentarea ei originala si bazandu-se pe procesul de deductie, se pot
gasi principiile ce contin relevanta pentru credinciosul de astazi.
Exemplul 1
- focul strain adus de Nadab si Abihu
Citirea naratiunii: Levitic 8
Aaron si fii sai au fost sfintiti pentru slujba;
Porunca jertfei necurmate, confirmare miraculoasa (9.24)
Actiunea lui Nadab si Abihu
Dumnezeu da lui Aaron trei porunci: Levitic 10:8- 10
1 A nu folosi bautura fermentata inaintea slujbei;
2 Deosebirea dintre sfant si nesfant, curat si necurat;
3 Sa invete poporul poruncile lui Dumnezeu.
- Semnificatia actiunilor
Analiza istorico- culturala
- Israel tocmai iesise din robie si era inconjurat de idolatrie
- Pericolul sincretismului inchinarea la Dumnezeul adevarat si la idolii
pagani.
Analiza contextuala
- Ziua in care au fost consacrati Aaron si fii sai in preotie;
- Actiunile lor ar fi fost vazute ca si precedentde catre urmasi;
- Reactia lui Dumnezeu de acceptare sau respingere ar fi afectat dezvoltarea
ulterioara a preotiei.
Analiza lexico- sintactica si teologica
- focul era privit ca un simbol divin chiar si in religiile vecine
- focul strain un foc pe care Dunezeu nu l-a cerut
- O asemanare gasim in Exod 30. 9 tamaia straina;
- Analiza cronologica a jertfelor lui Nadab si Abihu arata ca ei au adus tamaia
intre sacrificiu (9.24)si jertfa de mancare care a urmat-o (10.12-20), un alt
timp decat cel desemnat de Dumnezeu
- Moise ii spune lui Aaron v. 3 aceasta este ceea ce a pus Dumnezeu: in fata
celor ce ma cinstesc..
- La scurt timp dupa aceasta Dumnezeu ii spune direct lui Aaron: v. 9-10;

- Unii interpretatori au tras oncluzia ca Nadamb si Abihu erau sub influenta

bauturilor alcoolice cand au adus focul strain, dar textul nu ne lasa sa
spunem asa.
1 Lectia principala a celor trei porunci:
- Dumnezeu a aratat clar israelitilor calea prin care pot primi iertare apacatelor
si pot avea o relatie corecta cu el. Distinctia dintre sfant si nesfant, curat si
necurat a fost aratata clar lui Aaron si fiilor sai, care trebuiau sa invete aceste
lucruri pe popor.
- Nadab si Abihu au adus forma lor proprie de inchinare, pe care au subtituit-o
celei a lui Dumnezeu, fara a mai face distinctie intre ce este sfant (porunca
lui Dumnezeu) si ce este profan (actiunile religioase initiate de oameni).
Daca aceste actiuni n-ar fi imediat pedepsite, ar fi fost repede asimilate de
popor in inchinarea lor fata de Dumnezeu.
2 A doua lectie
- Impacarea cu Dumnezeu depinde de harul Sau nu de actiunile initiate de om.
Nadab si Abihu au cautat sa adauge ceva la intelesul impacarii cu Dumnezeu, in
felul acesta ramanand ca un exemplu pentru toti oamenii si religille care substitue
actiunile lor proprii legilor lui Dumnezeu.
Aplicare:
- Dumnezeu este initiatorul indurarii Sale si harului Sau in relatia divina, noi
raspundem acestui har
- Credinciosii, mai ales cei in pozitii de conducere in comunitatile lor au o
responsabilitate primita de la Dumnezeu de a invata cu atentie ca mantuirea
vine prin harul lui Dumnezeu, nu prin lucrarea omului si ca trebuie sa faca
distinctie intre sfant si profan.
- A crede si a actiona ca si cum am fi initiatori si nu cei care raspund harului
lui Dumnezeu, mai ales daca am avea o pozitie in care ceilalti ar imita
comportamentul nostru, ca Nadab si Abihu, inseamna a face ca pedeapsa lui
Dumnezeu sa vina asupra noastra.

Exemplul 12; Ispitirea Evei si a lui Adam- Geneza3: 1-6

Semnificatia actiunilor:
- Ispitirea lui Satan poate fi prezentata in sase trepte, trepte ce se pot vedea si
astazi in ispitirea credinciosilor:
1 V.3 Cu adevarat Dumnezeu v- a interzis sa mancati din toti pomii din
gradina?
- In mod evident sarpele stia ce spusese Dumnezeu
- A distorsionat ceea ce Dumnezeu spusese
- Scopul lui era sa abata atentia Evei de la lucrurile pe care i le daduse
Dumnezeu si-i provoca bucurie si sa se concentreze asupra singurului lucru
care-l interzisese Dumnezeu
- Aceasta etapa poate fi numita exagerarea restrictiei
2
a
b

Minimalizarea consecintelor pacatului

Eva era pregatita pentru etapa urmatoare
hotarat nu veti muri minimalizarea consecntelor pacatului in doua feluri:
consecintele nu vor fi asa de rele
concentrarea atentiei asupra pomului incat sa uite complet de intrega
consecinta

3 Reetichetarea actiunilor v. 5
- pune in inima Evei suspiciunea- i-a interzis fructul nu pentru ca i-ar fi facut
rau ci pentru ca nu dorea ca ea sa ajunga ca El
- a manca din fruct, a fost reetichetat ca o cale pentru ea sa cunoasca mai mult
o modalitate da a ajunge o persoana mai completa.
- Inainte Eva vedea faptul de a manca din fructul oprit ca o neascultare, acum
ca pe o necesitate pentru a deveni o persoana matura, completa
4 Aspectul de bine si rau v. 6
- Adeseori raul pare ca o pervertire a ceea ce este bun Eva a vazut ca fructul
era bun de mancat
5 Amestecul pacatului cu frumusetea
- Fructul era placut pentru ochi
- Ispita uneori are haine frumoase,ce starneste simturile si dorintele noatre
6 Intelegerea gresita a implicatiilor
- de dorit sa dea intelepciune

- pare sa fie un punct crucial

- acceptand indemnul lui Satana Eva l-a facut pe Dumnezeu mincinos
- ca Satan ar fi mai interesat in binele ei decat Dumnezeu

Aplicatia
Si credinciosii de astazi sunt ispititi in acelasi mod:
- exagerand restrictiile
- minimalizand consecintele
- reetichetand actiunile
- amestecul de bine si rau
- amestecul pacatului cu frumusetea pot fi vazute frecvent in vietile
credinciosilor.
1
2
3
4
5

Ghid pentru aflarea principiilor

Aflarea principiilor aplicabile indiferent de timp si de cultura
Cand intelesul unei povestiri devine principiu acest inteles sa fie acelasi cu
al autorului original
Intelesul si principiul povestirii sa fie concordant cu toate invataturile
biblice.
Principiile derivate prin aceasta metoda pot fi normative sau nenormative.
Este adevarat sa spunem ca Satan adeseori foloseste metodele de mai sus,
dar nu sa spunem ca intotdeauna le foloseste.
Textele au numai un singur inteles si mai multe aplicatii. Intelesul este al
autorului dar aplicatile intelesului poate sa se refere la situatii la care autorul,
in alt timp si alta cultura nici nu s-a gandit.

De exemplu, in Geneza ne este prezentata prima ispitire, nu analiza psihologica a

procesului ispitirii.
Pentru ca aplicatia textului sa fie valida trebuie sa fie bine ancorata in intentia
autorului.
Daca intentia autorului a fost sa descrie un proces al ispitirii, este normal sa
studiem acel pasaj pentru a intelege etapele si procesul acelei ispitiri particulare.
Nu este valabil sa generalizam de la acel text principii despre modul ispitirii ce va
avea loc intotdeauna, daca autorul nu a intentionat ca textul sa fie baza unei
doctrine normative.

Transpunerea poruncilor biblice dintr-o cultura in alta

Se pun doua probleme:
1 Cat de mult trebuie intelese poruncile biblice ca fiind conditionate cultural si
nu ca normative pentru crestinul de astazi?
2 Ce metodologie se foloseste pentru a transpune poruncile biblice din cultura
respectiva in cultura noastra?
Unii interpretatori considera ca atat principiile biblice cat si poruncile
comportamnetale trebuie schimbate in lumina schimbarilor istorice.
Altii considera ca nu trebuie modificate deloc si trebuie aplicate literal.
Multi credinciosi adopta o pozitie de mijloc.
Majoritatea bisericilor evanghelice sunt de acord, prin actiunile lor, ca
anumite porunci bilbice trebuie adaptate timpului si culturii noastre.
Exemplu:
- sarutati-va cu o sarutare sfanta in loc de salutati-va cu o stangere de mana.
- femei cu capul acoperit la rugaciune- putine biserici o mai practica
- spalarea picioarelor- putine biserici o mai practica
- controversa pentru femeile care predica 1 Tim. 2. 12
- continuarea sau nu a rolului sot sotie Efeseni 5
I

Stabilirea unui cadru teoretic pentru analiza comportamentului si

poruncilor comportamentale

Primul postulat: un singur comportament are, de obicei, o semnificatie ambigua

pentru observator.
Exemplu: cand vezi un om pe strada, nu sti daca:
a merge la biserica;
b face o simpla plimbare
c a plecat de acasa pentru ca s-a certat cu sotia.
Postulatul nr. 2

Comportamentul are un mai mare inteles pentru un observator, daca se tine

cont de contextul sau.
Exemplu:
- in functie de cum este imbracat, ce are cu el, cum merge, la ce ora, daca are
carti cu el sau nu deduc faptul ca merge la serviciu sau la scoala;
- Daca observ o femeie la o anumita distanta pot deduce ca ar fi sotia care
vrea sa il impace.
Postulatul nr. 3
Comportamentul ce are o semnificatie intr-o anumita cultura poate avea o
semnificatie complet diferita in alta.
Intr-o anumita societate, faptul ca sotia merge in spatele sotului, cu capul
plecat arata ca existea o problema de relatie intre ei. In alta societate lucrul acesta
este normal.
Implicatiile celor trei postulate
1 Intelesul unui singur comportament nu poate fi separat de contextul sau. Tot
asa intelesul unei porunci comportamentale (si principiul din spatele ei) nu
poate fi separat de contextul acestei porunci.
2 Intelesul ce se afla in spatele unui comportament dat poate fi mai bine
stabilit cu cat cunostem mai mult despre contextul acelui comportament. In
mod similar, cu cat cunostem mai mult despre contextul poruncii
comportamentale, cu atat vom fi mai capabili sa stabilim mai corect intelesul
si principiul exprimat acelei porunci.
3 Daca un comportament dat dintr-o anumita cultura are un inteles diferit in
alta cultura, este necesar sa schimbam expresia comportamentala a poruncii
biblice pentru a transpune principiul din spatele acelei porunci dintr-o
cultura in alta.
Doua aspecte ale poruncii biblice trebuie sa fie diferentiate:
- comportamentul specificat;
- principiul exprimat prin acel comportament.
Exemplu:
- Salutul printr-o sarutare sfanta = comportament
- Exprima dragoste frateasca = principiu.

In procesul aplicarii transculturale a poruncilor biblice sunt trei alternative:

1 Sa retinem ca valabile atat principiul cat si comportamentul care-l exprima.
2 Retinem principiul dar sugeram o schimbare in modul cum acest principiu
este exprimat comportamental in societatea noastra.
3 Schimbam atat principiul cat si expresia lui comportamentala, considerand
ca amandoua sunt limitate cultural si nu se mai aplica.
Exemplu:
- Obiceiul ca sotiile sa-si acopere capul ca expresie a supunerii fata de sotii lor
( 1Cor. 11. 2- 16)
Exista trei alternative:
1 Sa retinem atat principiul de supunere cat si expresia lui de folosire a capului
acoperit.
2 Sa retinem principiul de supunere dar sa inlocuim acoperirea capului cu un
alt comportament care exprima cu mai mult sens supunerea fata de sot.
3 Sa inlocuim atat principiul cat si comportamentul ce exprima supunerea cu o
filosofie egalitara considerand ca ierarhia in familie este un concept limitat
cultural.
Principii limitate cultural si principii transculturale
1 Determinarea motivatiei principiului.
Exemplu:
- Ne iubim unii pe alti pentru ca Dumnezeu ne iubeste
- Nu iubim lumea si lucrurile din lume pentru ca iubirea lumii si iubirea lui
Dumnezeu se exclud- 1 Ioan 2.15
2 Daca motivatia principiului este limitata cultural atunci si principiul poate fi
la fel. Daca motivatia se bazeaza pe caracterul neschimbabil al lui
Dumnezeu ( harul, dragostea, natura morala sau ordinea creata de El) atunci
si principiul insusi este neschimbat.
Porunci liumitate cultural si porunci transculturale
1 Cand principiul transcultural este imbracat intr-o forma ce apartine
obiceiului cultural al timpului, forma poate fi modificata, chiar daca
principiul ramane neschimbat.

Exemplu:
Domnul Isus demonstreaza principiul pe care trebuie sa-l avem, de umilinta
si de slujirea unora fata de altii, prin spalarea picioarelor ucenicilor (Ioan 13.12
16), un obicei familiar in acele zile, principiul ramane, dar putem gasi alte cai care
sa-l exprime mai bine in cultura noastra.
Iacov ne spune sa nu cautam la fata omului in Biserica (Iacov 2. 1- 9). Se
pastreaza principiul de nepartinire dar ca aplicatie gasim alte modalitati pentru
cultura noastra.
2 Cand o practica ce era folosuta intr-o cultura pagana era interzisa de
Scriptura, ea ramane interzisa la fel de bine si in cultura contemporana, mai
ales daca este bazata pe natura morala a lui Dumnezeu.
Exemplu:
Curvia, precurvia, spiritismul, divortul, homosexualitatea.
3 Sa identificam cui i-a fost adresata porunca si sa nu o aplicam in mod
discriminatoriu altui grup de persoane. Daca porunca fost pentru o anumita
biserica, aceasta poate sa ne indice ca s-a dorit sa fie o practica locala si nu
universala.
Sugestii de transpunere dintr-o cultura in alta a poruncilor biblice
1 Sa discernem cat mai corect principiul care se afla in spatele
comportamentului.
Exemplu: - crestinii trebuie sa judece pacatul din interiorul bisericii lor, pentru ca
altfel raul va afecta intreaga comunitate. (1 Corinteni 5. 1- 13;v. 6)
2 Sa discernem daca principiul este temporal sau atemporal ( limitat de cultura
sau transcultural).
Acele principii care-si au originea in caracterul neschimbabil al lui Dumnezeu,
trebuie considerat transcultural, daca nu exista evidente pentru contrariu.
3 Daca principiul este transcultural, studiaza aplicarea lui comportamentala in
cultura noastra. Criteriul pentru care o porunca comportamentala ar putea fi
aplicata in cultura noastra nu ar trebui sa fie conformarea sau nu la
practicile culturale moderne ci daca exprima sau nu in mod adecvat
principiul pe care Dumnezeu a intentionat sa-l dea.

4 Daca expresia comportamentala a principiului poate fi schimbata, atunci este

posibil sa existe un echivalent cultural care sa exprime principiul dat de
Dumnezeu ce se afla in spatele poruncii.
Exemplu:
salutati-va unii pe altii cu o strangere de mana, din inima.
Daca nu exista un echivalent cultural, atunci poate fi creat unul care sa
exprime in mod adecvat principiul respectiv. ( in mod similar noile ceremonii de la
nunta pot exprima aceleasi principii ca cele vechi dar intr-un mod creativ nou si un
inteles nou).
5 Daca dupa studierea atenta a naturii principiului biblic precum si a poruncii
respective, ramane o chestiune nerezolvata, se aplica principiul biblic al
( umilintei ) smereniei. Daca nici dupa un studiu amanuntit nu ajungem la o
concluzie asupra limitarii culturale sau a transculturalitatii aplicam principiul
biblic al smereniei.
- Este mai bine sa socotim principiul ca transcultural si sa fim vinovati de
exagerare in dorinta noastra de a asculta de Dumnezeu, direct;
- Sa tratam un principiu transcultural ca fiind limitat de cultura si sa ne facem
vinovati de incalcarea poruncii lui Dumnezeu. Daca izolam acest principiu
de celelalte criterii de calauzire mentionate mai sus, putem construi un
fundament pentru conservationism.

3.

HERMENEUTICA VECHIULUI TESTAMENT

Biblia este o carte unitara. Vechiul Testament si Noul Testament formeaza o

unitate, fiind revelatia lui Dumnezeu adresata oamenilor.
In concluzie, interpretarea Vechiului Testament si a Noului Testament se face
tinand cont de aceleasi principii hermeneutice.
Dar Biblia este o carte ce contine diferite stiluri literare: naratiune, poezie,
literatura de intelepciune, pilde, profetii, scrieri apocaliptice.
Pe langa principiile generale de interpretare fiecare stil literar are reguli specifice
de interpretare de care hermeneutul trebuie sa tina seama.
In Biblie, identificarea speciei literare este uneori usoara: profetiile incep cu
expresia asa vorbeste Dumnezeu sau cuvantul care a fost spus lui...; psalmii au titluri
care ajuta la distingerea unei rugaciuni, cantari de lauda, plangere, etc.
Pentru alte texte va fi mai dificila distingerea genului literar, fiind necesara citirea
acestor carti intr-un mod diferit de altele.

INTERPRETAREA NARATIUNILOR BIBLICE

Genul literar cel mai frecvent intalnit in Biblie este naratiunea, majoritatea textelor
biblice fiind istorisiri.
Alfred Kuen mentioneaza ca istorisirile Vechiului Testament pot fi examinate la trei
niveluri:
- nivelul superior care corespunde planului initial al lui Dumnezeu
- nivelul mediu ce corespunde istoriei lui Israel
- nivelul inferior ce corespunde numeroaselor povestiri ce nu se pot incadra la nivelul
celorlalte doua.
Fiecare naratiune se situeaza intr-un cadru geografic si temporal, avand importanta sa
pentru aflarea semnificatiei istorice.
Semnificatia unei istorisiri poate fi abordata din patru puncte de vedere:
- semnificatia pentru persoanele implicate in povestire
- pentru martorii oculari
- pentru destinatarii scrierii
- pentru persoanele din ziua de astazi, cititorii.

Cadrul geografic in care se petrece actiunea asigura unitatea ei iar cel cultural al
locuitorilor, are influenta asupra desfasurarii evenimentelor.
Semnificatia textului narativ se descopera avand in vedere intelesul intregi carti in care
este cuprins, corespunzand asa numitului cere hermeneutic.
Cititorul cauta sa inteleaga partea narativa in lumina intreagi carti, iar intelesul aflat face
ca intrega carte sa devina mai clara ca inteles. Uneori contextul imediat contine indicii pentru
cititor despre modul cum trebuie interpretat textul narativ, alteori introducerea si / sau concluzia
textului evidenatiaza aceste indicii.
Autorul poate introduce in textul naratiunii anumite elemente care sa ajute cititorul in
modul de interpretare.
Repetitiile folosite de autor pot sa ajute cititorul la aflarea intelesului textului.
Autorul poate folosi autoritatea diferitilor vorbitori din textul narat, iar cand acesta
prezinta vorbele lui Dumnezeu cititorul trebuie sa accepte ca adevarat ceea ce este spus.
Aceste personaje cu autoritate pot fi prezentate in dialog cu slujitorii lor si in cadrul
dialogului se poate distinge tema naratiunii.
Principiile metodologice pentru studierea textelor narative sunt concretizate de Osborne
in : analiza structurala a textului, analiza stilistica, analiza redactionala, analiza exegetica, analiza
teologica, contextualizarea.
Analiza structurala a textului incepe cu analiza atenta a lui pentru a stabili o idee preliminara a
desfasurarii evenimentului.
Se noteaza apoi aspectul macro al textului, apoi se va analiza structura micro a
povestirilor individuale. Fiecare povestire este impartita in elemente individuale sau actiuni, care
se folosesc pentru a afla modul in care personajele interactioneaza. Se studiaza apoi efectul
cadrului ( geografic, temporal, social) asupra desfasurarii evenimentului si povestirea va fi
rearanjata conform dezvoltarii ei culturale.
In cadrul analizei stilistice, exegetul va trebui sa identifice diverse modalitati literare folosite
pentru prezentarea materialui si cum aceste modalitati literare pun in evidenta anumite aspecte
ale naratiunii. Se evidentiaza repetitiile folosite, antitezele, simbolurile si alte tehnici literare care
dau nuanta respectiva textului.
Pentru a afla modul in care scriitorul a aranjat materialul si modul cum a folosit sursele se face
analiza redactionala a naratiunii.
Recunosterea tehnicilor redactionale fereste exegetul de interpretari subiective.
O prima abordare de analiza redactionala este prezentata de o analiza a compozitiei care
evidentiaza modul cum scriitorul a folosit sursele, de comparatie cuvant cu cuvant si de folosirea
statisticilor cu scopul determinarii modului in care vocabularul unui scriitor difera de vocabularul
altui scriitor.
In al doilea rand, se vor cauta indicii critici despre caracteristicile stilistice ale unui autor,
expresiile pe care autorul le foloseste.
Interpretul studiaza modul in care scriitorul a aranjat materialul, notand modul in ca re a
utilizat sursele pentru a putea identifica mesajul specific al fiecarei naratiuni.
Dupa analiza amanuntita a alegerilor redactionale, se va aborda mesajul din punctul de vedere
gramatical- istoric, folosindu-se metoda exegetica.

Informatiile despre context sunt foarte importante pentru cercetarea narativa, deorece
aceste povestiri au fost scrise in cadrul unei culturi care nu ne mai este cunoscuta.
In povestiri sunt intalnite aspecte teologice, de aceea este necesara si analiza teologica.
Dimnsiunea teologica se refera la aspectele propozitionale iar dimensiunea dramatica se refera la
componentele dinamice ale intelesului. Interpretatorul va trebui sa se ocupe de ambele aspecte
ale pasajului.
Actiunea si lectia teologica sunt interdependente, nu trebuie sa fie despartite, deoarece
teologia fara practica este arida, iar practica fara teologie este lipsita de continut.
Esenta naratiunii biblice, in care cititorul trebuie sa aplice lectia la situatia proprie este
contextualizarea. Naratiunea biblica este teologia vazuta in relatiile de viata si avand forma unei
povestiri; in acelasi timp, insa, cere o reactie fata de actiunea insasi. Sarcina interpretatorului este
sa se identifice cu cititorul original sau cu destinatarul scrierii si sa lase povestirea sa-l
calauzeasca spre un raspuns.
In acelasi timp, contextualizarea inseamna trecerea de la exegeza la predica.
CONCLUZII
In cazul interpretarii biblice a textelor narative apar probleme deosebite daca istoricitatea
evenimentelor istorice inregistrate in aceste texte este negata.
Dar daca intelesul naratiunii biblice este determinat de ceea ce a vrut autorul sa spuna
prin folosirea acestei naratiuni, atunci istoricitatea sau lipsa acestei istoricitati a inregistrarii
evenimentelor, nu va schimba in nici un fel intelesul respectiv.
Pe de alta parte, autorul poate ajuta cititorul sa gaseasca intelesul pasajului prin
includerea diferitelor informatii ajutatoare, informatii istorice si culturale care ajuta la intelegerea
naratiunii.
Folosirea repetitiei, folosirea dialogului, si personajelor autoritare prezentate in text, sunt
de mare ajutor pentru cititor.

INTERPRETAREA TEXTELOR PROFETICE

Cartile profetice ale Vechiului Testament ocupa peste un sfert din cuprinsul lui. Textele
profetice, fiind unele din cele mai dificile, in interpretare se cere sa existe niste reguli extrem de
precise.
Cuvantul profetic vine de la grecescul prohonai= a vorbi pentru, a fi purtatorul de cuvant
al cuiva. Adevaratul profet nu vorbea niciodata din proprie initiativa, ci el spunea cuvintele lui
Dumnezeu pe care Acesta i le pusese in gura. Mesajele profetice aveau in primul rand un scop
istoric imediat care ii privea pe ascultatorii sau destinatarii proorociilor, un avertisment, un
cuvant de imbarbatare, o chemare la pocainta.

Scopul principal al slujbei profetilor era acela de a face cunoscuta voia lui Dumnezeu,
precum si consecintele care decurg din propriile alegeri. Ca sa-si faca cunoscut mesajul lor,
profetii foloseau toate resursele limbajului, precum si alte mijloace audio- vizuale specifice
acelor timpuri, figuri de stil, simboluri, vedenii, gesturi cu caracter simbolic.
Uneori, la mesajul cuvintelor, adaugau gesturi simbolice, actiuni simbolice. Actiunea
simbolica este ca o predica mimata, folosind gesturi simbolice, este ca o parabola in actiune (
Ezechiel 2. 8- 3. 3).
Uneori, profetiile care au de-a face cu judecata lui Dumnezeu, folosesc un limbaj cu o
terminologie cosmica. Aceste imagini folosite nu trebuie intelese literal. Numai intelesul cu care
autorul vrea sa-l transmita prin aceste imagini, trebuie luat literal.
Pentru a intelege sensul primar al profetiilor, adica sensul literal, trebuie sa se tina seama
de contextul istoric si social.
Pentru a intelege mesajul profetilor, trebuie cunoscut si contextul cultural si social, dar si
situatia religioasa de atunci.
Multe profetii s-au implinit in timpul vietii profetilor care le-au rostit, altele se vor realiza
in viitor.
O interpretare corecta a mesajului profetic, pentru vremea nostra este conditionata de
cunoasterea scopului pe care-l avea proorocul pentru oamenii din timpul sau.
Ramm prezinta cateva principii de interpretare a profetiilor:
1
2
3
4
5
6

Sa se dea o deosebita atentie limbajului profetic folosit in pasajul respectiv

Sa se determine contextul istoric al profetului si profetiei
Interpretatorul trebuie sa tina cont de caracterul nesistematic al scrierilor profetice
Sa se tina cont de intreg caracterul profetic al scripturii si sa se gaseasca pasajele paralele
cu pasajul studiat
Sa se determine esenta pasajului profetic al Scripturi. Interpretatorul va determina daca
profetia este conditionata sau neconditionata, daca este implinita sau neimplinita sau daca
este posibil sa existe impliniri multiple ale profetiei
Interpretatorul va tine cont de intelesul literal al profetiei respective.

Exista o continua disputa intre cei care sunt adeptii abordarii literale a profetiilor si cei care sunt
adeptii abordarii simbolice.
Conform lui Osborne exista trei posibilitati de abordare a acestei chestiuni. Prin
abordarea literala fiecare simbol se refera la un personaj anumit, dintr-un timp specific.
In al doilea rand, abordarea cauta ideile din spatele simbolurilor, care sunt adevaruri
universal valabile, fara importanta temporala sau individuala.
Cea dea treia abordare cauta un limbaj al echivalentei care prezinta o situatie
asemanatoare, dar refuza sa acopere textul in directia literal sau simbolica.
Alfred Kuen considera ca Noul Testament este cheia interpretarii Vechiului Testament si
ca Hristos este punctul de convergenta al intregii profetii.
Intrega revelatie biblica are un caracter progresiv asa ca textele anterioare trebuie
interpretate in lumina textelor posterioare.

INTEPRETAREA PILDELOR

Etimologic, cuvantul grecesc parabole, inseamna aruncat alaturi. Alaturi de o

povestire ce cuprinde realitati ale vietii de fiecare zi, a fost aruncata o invatatura spirituala.
Aceasta forma literara a fost cunoscuta israelitilor din cele mai vechi timpuri, inscrinduse pe linia simbolismului specific orientalilor.
Inca din primele veacuri ale erei crestine, interpretarea pildelor s-a orientat spre
alegorizare, in care fiecare detaliu trebuie sa insemne ceva. De asemenea, exista abordarea
morala a pildelor si abordarea strict istorica.
Pentru interpretarea corecta a pildelor trebuie sa se faca deosebirea dintre acestea si
alegorii.
Intr-o alegorie fiecare detaliu are o semnificatie spirituala dar si ea, poate avea o idee
dominanta, trasatura care iese cel mai mult in relief.
Parabola este o istorisire adevarata o intamplare din viata de fiecare zi cu o singura
trasatura principala si care ridica o singura problema.
In ultimul timp a aparut notiunea de continuum alegoricum ce contine diferite trepte de
alegorizare, de la parabola pura cu o singura trasatura principala la parabola alegorica, cu mai
multe trasaturi principale si se ajunge la alegorie.
Dar chiar daca o parabola are o trasatura principala trasaturile secundare nu sunt neaparat
literale.
In interpretarea unei pilde trebuie urmate cateva etape:
Prima etapa consta in determinarea cadrului parabolei cadrul include si circumstantele
istorice ale parabolei: evenimentele care au precedat-o, reactiile dupa acest eveniment.
Urmatoarea etapa este descoperirea adevarului central al parabolei, care este ideea
dominanta. Cateodata contextul contribuie la relevarea acestuia alteori cel ce spune pilda.
In alta ordine de idei trasaturile secundare ale pildei se subordoneaza caracteristicii
principale de obicei trasaturile secundare servesc pentru reliefarea caracteristicii principale.
Exista primejdia alunecarii spre alegorizare daca se va cauta semnificatia simbolica a
tuturor detaliilor.
Trebuie subliniat faptul ca din pilde se cauta aplicatii si nu doctrine, doctrina nu are ca
baza interpretarea unui text simbolic ci invataturi clare si precise ale Sfintelor Scripturi.
Aplicatia pildelor porneste de la trasatura centrala si urmareste sa schimbe
comportamentul celui care asculta pilda.
In concluzie, trebuie remarcat faptul ca aeceasta forma literara a fost folosita din cele
mai vechi timpuri.
La inceput interpretarea pildelor a urmat o linie gresita folosindu-se metoda alegorizarii
asle.
Interpretarea corecta a pildelor tine seama de cadrul istoric, social si cultural si se cauta
descoperirea adevarului central al pildei.
De remarcat faptul ca pilda nu este o baza pentru doctrine ci ea trebuie sa produca
aplicatii, care sa schimbe comportamentul.

INTERPRETAREA POEZIEI EBRAICE

In orice cultura poezia are o mai mare infuenta asupra omului decat limbajul obisnuit
actionand atat asupra ratiunii si vointei cat si asupra sentimentelor.
O buna parte din Vechiul Testament este scrisa sub forma poetica.
Textele poetice sunt pline de imagini de tot felul de procedee artistice, fiind adevarate
opere de arta tocmai prin analogia dintre structura verbala si structura muzicala.
Poezia ebraica are anumite particularitati cum ar fi: frazele scurte, limbajul figurat, ritmul
silabic, paralelismele si alte procedee conventionale.
Scurtimea frazelor este caracteristica poeziei ebraice si este accentuata prin absenta
conjunctiilor si a particulelor. Aflarea structurii este primul pas in exegeza.
In poezie gasim un limbaj figurat intr-un procent mult mai mare decat in proza:
comparatii, metafore, hiperbole, tot felul de procedee artistice si figuri de stil.
Trebuie sa se stie cand o expresie este luata la propriu sau la figurat.
Poezia are ca o caracteristica a ei ritmul care este regulat si previzibil aparand metrica.
Versurile ebraice au doua, trei sau patru silabe accentate care se succed regulat sau alternativ.
Ritmul este elementul de baza in poezia ebraica care este completat adesea de paralelism.
Paralelismul din poezia ebraica este un paralelism al gandirii, in general in doua versuri
care se succed. Se gasesc mai multe forme de paralelism al poeziei ebraice: paralelism sinonimic,
in care al doilea vers repeta cu alte cuvinte gandul primului vers; paralelism antitetic, in care al
doilea vers reia ideea in sens negativ; paralelism sintetic, in care al doilea vers adauga un
element nou, care completeaza gandul din primul vers; paralelism emblematic in care in al
doilea vers se da o aplicatie; paraleleism progresiv si chiar paralelisme mai complexe sub forma
de chiasme.
O forma de intelepciune exprimata intr-un limbaj poetic, se gaseste in cartea Proverbelor,
care abunde de paralelisme, figuri de stil, etc.
Interpretarea Proverbelor necesita cateva etape care trebuiesc parcurse.
Prima etapa este detaectarea figurilor de stil si a procedeelor artistice specifice poeziei.
Urmatorea etapa consta in determinarea invataturii principale a intentiei autorului apoi
cu ajutorul contextului sa se continue aflarea semnificatiei proverbului.
Interpretarea Psalmilor, care reprezinta principale carte poetica a Bibliei urmeza acealeasi
reguli, cu unele completari.
In primul rand se stabileste ocazia cu care a fost scris psalmul, afland uneori aceasta din
titlui lui sau din cadrul istoric.
Este necesara incadrarea psalmului in una din urmatoarele categorii: psalm de multumire,
de lauda, de rugaciune, istorici, de invatatura, de sarbatoare, de imprecatie.
Se va nota structura psalmului, tipurile de paralelism folosite, procedeele artistice,
figurile de stil.

Psalmii mesianici se studiaza in termenii scopului lor istoric, dar si a dimensiunii

escatologice.
Este important de cunoscut in ce stare sufleteasca se afla psalmistul cand a scris psalmul
respectiv, ce spune el despre Dumnezeu, despre el insusi.
CONCLUZII
Poezia biblica are o forma literara folosita de scriitorii biblici pentru a-si exprima
gandurile lor uzand de un limbaj emotional si pitoresc.
Materialul metaforic folosit este de natura sa impresioneze sentimentele fiintelor umane,
care aproape ca simt bataile de inima ale autorului.
Chiar daca si poezia contine informatie scopul ei prim era sa impresioneze cititorii de
importanta celor exprimate si sa-i determine sa ia o decizie.
O alta ratiune pentru care s-a folosit asa de mult poezia in Biblie a fost ca prin aceasta
forma audienta retinea mai usor mesajul. Natura ritmica a poeziei era mai usor de retinut.
Regulile de interpretare a poeziei sunt diferite de cele ale textelor narative si de acest
lucru trebuie sa se tina seama pentru a nu se ajunge la intelegeri gresite.

INTERPRETAREA TIPURILOR BIBLICE

Cuvantul grec tupos de la care deriva termenul de tip are diferite conotatii in
Scriptura. Ideea de baza este asemanare, similaritate. O definitie ar fi urmatoarea: tipul este o
prezentare presatabilita in care anumite persoane, evenimente, institutii se refera la persoane,
evenimente ,institutii corespondente ce apar mai tarziu in istoria mantuirii. Unul dintre cele mai
cunoscute tipuri Biblice se gaseste in Ioan 3:14-15 unde Domnul Isus spune:

si dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul Omului pentru
ca oricine crede in El sa aiba viata vesnica.
Exista mai multe ratiuni pentru studiul tipurilor printre care se aminteste: Dumnezeu le-a
acordat importanta, Domnul Isus a insistat asupra lor deoarece tipurile vorbeau despre el,
scriitorii Noului Testament le-au acordat un loc de cinste in scrierile lor si multe pasaje din Noul
Testament n-ar fi putut fi explicate altfel.
Exista trei caracteristici care ajuta la identificarea unui tip.
Prima caracteristica este ca trebuie sa existe analogii sau asemanari notabile intre tip si
antetipul sau. Aceasta nu insemana ca nu pot exista si deosebiri intre tip si antetip.
In al doilea rand trebuie sa existe evidenta clara ca Dumnezeu a intentionat ca persoana ,
evenimentul, institutia respectiva sa prezinte un tip.
A treia caracteristica o reprezinta faptul ca tipul sa prefigureze ceva in viitor.
Antetipurile din Noul Testament prezinta adevarul intr-un mod mai complet. Intr-un fel
tipologia corespunde unei forme de profetie.
Majoritatea cercetatorilor biblici clasifica tipurile in cinci categorii: persoane tipice,
evenimente tipice, institutii, lucrari si actiuni tipice.
Persoanele tipice sunt acelea a caror viata ilustreaza principii sau adevaruri ale mantuirii,
ca de exemplu Adam ca tipul lui Cristos.
Evenimentele tipice prezinta relatii de analogie cu evenimentele de mai tarziu.
Institutii tipice sau practici tipice sunt acele ritualuri sau practici ce prefigureaza
evenimente ale mantuirii, cuprinzand ritualuri levitice de sacrificare a mielului sau a altor
animale pentru acoperirea pacatului.
Slujbele tipice sau lucrari tipice sunt acele slujbe in care apare Moise ca tip al lui Cristos
in slujba lui de prooroc, Melchisedec in slujba continua a preotiei, si David ca rege.
Actiunile tipice sunt exemplificate de actiunile unor personaje din Vechiul Testament cum
ar fi Isaia care umbla dezbracat, Osea care se casatoreste cu o femeie pierduta.
Principiile hermeneutice de interpretare a tipurilor sunt aceleasi cu principiile de
interpretare a parabolelor si alegoriilor.
In acest sens se va tine cont de contextul istorico-cultural, de analiza lexical-sintactica, de
analiza teologica si de analiza literara.
In aceasi timp asemanarile dintre tip si antetip vor fi cercetare cu atentie.
Apoi diferentele sau punctele de contrast dintre tip si antetip vor fi notate de interpretator.
Se va tine seama ca tipurile Vechiului Testament pot fi interpretate corect si complet
numai in lumina Noului Testament, iar tipurile care sunt in mod expres declarate astfel de
scriiorii biblici servesc ca modele pentru interpretarea tuturor tipurilor.