Seria de studii biblice "Profetiile

sperantei"

Studiul 1
Timpul nostru în profeţia biblică
Bine ai venit la Profeţiile speranţei, un studiu captivant al cărţilor
Daniel şi Apocalipsa. Ai simţit vreodată că profeţiile Bibliei sunt
mult prea încurcate şi prea dificil de înţeles? Te-ai întrebat,
nedumerit, când se vor împlini toate acele fiare ciudate, îngerii
care proclamă mesaje de condamnare şi perioadele profetice?
Oare putem înţelege cu adevărat Apocalipsa? Biblia ne dă două
motive pentru care suntem absolut siguri că o putem înţelege. În
primul rând, titlul Apocalipsei ne spune că ea este o „descoperire”
(Apocalipsa 1,1). Dumnezeu nu a numit această cartea „Taina” sau
„Încurcătura”. El ne-a dat Apocalipsa pentru a ne dezvălui
planurile măreţe pe care le are pentru neamul omenesc şi pentru a
demasca strategiile ticăloase ale lui Satana, de a împiedica aceste
planuri.
În al doilea rând, Daniel şi Apocalipsa sunt două cărţi pe care
Dumnezeu ne îndeamnă în mod special să le citim. Isus a spus:
„De aceea, când veţi vedea ’urâciunea pustiirii’, despre care a
vorbit prorocul Da​niel, ’aşezată în locul sfânt’ – cine citeşte să
înţeleagă!…” (Matei 24,15). Isus ne îndeamnă anume să citim şi să
înţelegem cartea lui Daniel. Mai mult decât atât, Dumnezeu
rosteşte o binecuvântare în dreptul acelora care citesc, care înţeleg
şi care ascultă de cuvintele scrise în Apocalipsa. (Apocalipsa 1,3)
Cuvântul lui Dumnezeu este clar – putem înţelege profeţia!
:
 Dar pentru a face acest lucru, trebuie să învăţăm cea dintâi regulă
de interpretare corectă: „Fiindcă, mai întâi de toate, să ştiţi că nicio
prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio prorocie
n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la
Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.” (2 Petru 1,20.21)
Nu trebuie să inventăm interpretări personale. Acesta este şi
motivul pentru care Profeţiile speranţei nu îţi vor spune ce să crezi.
Îţi vei forma propriile convingeri prin studiul personal al Bibliei,
prin rugăciune şi prin călăuzirea Duhului Sfânt.
Aceste studii îţi vor furniza instrumentele de interpretare ale
Bibliei, astfel încât să poţi înţelege ce înseamnă simbolurile
profetice.
Prima noastră lecţie este un exemplu în ceea ce priveşte modul în
care Biblia îşi interpretează propriile profeţii. Odată ce vei ajunge
să cunoşti această profeţie, vei avea la dispoziţie cheia cu care să
descifrezi toate celelalte profeţii din Daniel şi Apocalipsa. Ea
acoperă peste 2500 de ani de istorie şi ne descoperă viitorul
apropiat.
Înainte de a începe, ia-ţi câteva minute ca să te rogi şi să ceri
binecuvântarea lui Dumnezeu asupra studiului pe care îl vei face.
Apoi, citeşte Daniel, capitolul 2, pentru a face cunoştinţă cu
relatarea biblică. După aceea, citeşte întrebările care urmează,
având Biblia deschisă, ca să poţi completa cuvintele care lipsesc
din text.
1. Cui i-a dat Dumnezeu un vis tulburător? Daniel 2,1-3
„În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, ______________ a avut
nişte vise. Duhul îi era tulburat şi i-a pierit somnul.”
În miezul unei nopţi întunecate, în anul 603 î.Hr., Dumnezeu îi dă
lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, un vis supranatural, care
îl trezeşte pe acesta din somn. Cu trei ani în urmă, Nebucadneţar
atacase Ierusalimul şi îi adusese în Babilon, ca prizonieri de război,
pe Daniel şi pe prietenii acestuia, pe care îi aşezase în slujba de
:
 consilieri ai săi. Acum, el îi consultă pe înţelepţii imperiului, printre
care şi pe Daniel, în efortul de a afla misterioasa semnificaţie a
visului.
2. Cine i-a dat lui Daniel priceperea de a interpreta visul
împăratului? Daniel 2,26-28
„Dar este în ceruri un _______________ care descoperă tainele.”
Daniel îi spune împăratului că este inutil să se bizuie pe astrologi,
pe magicieni, pe medii spiritiste sau pe educaţie, ca să găsească
soluţii reale la nedumeririle lui. Lucrul acesta este valabil şi pentru
noi. Doar Dumnezeu ne poate conduce cu succes viaţa, ca să găsim
o speranţă şi o fericire durabile, deoarece doar El înţelege tainele
viitorului.
3. Ce timp din istoria pământului descoperă profeţia? Daniel
2,28.29
„Dumnezeu… îi face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va
întâmpla în ___________________________________. În patul tău,
împărate, ţi-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi
_______________________ .”
Visul acoperă perioada de timp care avea să urmeze „după aceste
vre​muri”, până în „vremurile de pe urmă”, sau tot ce urma să se
întâmple după anul 603 î.Hr., până în timpul sfârşitului. Dumnezeu
i-a dat împăratului o schiţă detaliată a evenimentelor mondiale
care aveau să aibă loc începând din timpul lui şi până în ultimele
zile ale istoriei pământului. Această remarcabilă profeţie, care
acoperă peste 2500 de ani, este cheia pentru descifrarea
semnificaţiei tuturor celorlalte profeţii din Daniel şi din Apo​-
calipsa. Odată ce ai învăţat-o pe aceasta, vei înţelege tainele
profeţiei, unde ne aflăm în timp şi cum să te pregăteşti pentru ceea
ce va urma.
4. Care sunt cele două motive pentru care Dumnezeu dă pro​-
feţiile? Daniel 2,29.30
„În patul tău, împărate, ţi-au venit în minte gânduri cu privire la
:
 ____________________ după aceste vremuri; şi Cel ce descoperă
tainele ţi-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. Însă, dacă mi s-a
descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o
înţelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci ca să se dea
împăratului tâlcuirea ei, şi
___________________________________________________.”
Dumnezeu dă profeţia pentru două motive. Primul este acela de a
prezice viitorul: „… ce se va întâmpla”, pentru a-i proteja pe cei care
studiază profeţiile de ceea ce urmează să se întâmple. Cunoaşterea
acestui vis i-a salvat viaţa lui Daniel. În acelaşi fel, cunoaşterea
viitorului ne permite şi nouă să luăm decizii care să ne apere de
înşelăciunile diavolului şi să ne pregătească pentru revenirea lui
Isus. Al doilea motiv al dării profeţiei este acela de a ne converti,
descoperindu-ne ceea ce ne doreşte inima, în adâncul ei –
gândurile tainice ale inimii. Profeţia scoate la lumină motivele
noastre ascunse şi ne aduce mai aproape de Isus, pentru ca El să
ne poată purta în siguranţă spre viitor.
5. Ce a văzut împăratul în visul lui? Daniel 2,31-33
„Capul chipului acestuia era de ______ curat; pieptul şi braţele îi
erau de __________; pântecele şi coapsele îi erau de _________;
fluierele picioarelor, de _________; picioarele, parte de _________ şi
parte de _______.”
Aceasta nu era o statuie obişnuită, dar nici Dumnezeu nu avea în
vedere un plan obişnuit, atunci când i-a dat lui Nebucadneţar acest
vis.
6. Ce avea să se aleagă de acest chip măreţ? Daniel 2,34.35
„Tu te uitai la, el şi s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini;
a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului, şi
____________________________. … Dar piatra care sfărâmase chipul
s-a făcut un munte mare şi a ___________ tot pământul.”
Probabil că Nebucadneţar a fost uluit când şi-a dat seama că
Daniel îi repetase visul în detalii atât de vii. Dar ce însemna acest
:
 vis?
7. Interpretează Biblia visul împăratului? Daniel 2,36
„Iată visul. Acum îi vom spune şi _______________ înaintea îm​-
păratului.”
Dumnezeu i-a descoperit lui Daniel semnificaţia visului (Daniel
2,19). În următoarele zece versete, Daniel prezintă interpretarea
visului, aşa cum i-a fost ea inspirată de Dumnezeu. Lucrul acesta
ilustrează o regulă importantă pentru o înţelegere corectă – să
citim întotdeauna contextul imediat. Nu trebuie să încercăm să
ghicim interpretarea unei profeţii, când Biblia se explică singură.
8. Ce reprezintă capul de aur? Daniel 2,37.38
„__________________ eşti capul de aur.”
Fără îndoială că lui Nebucadneţar i-a făcut plăcere să afle că acel
„cap de aur” (Daniel 2,38) îl reprezenta pe el şi împărăţia lui,
Babilonul. El investise mari cantităţi de aur în împodobirea
capitalei imperiului său. Babilonul a dominat lumea între anii 605
şi 538 î.Hr.
9. Ce reprezintă argintul şi arama? Daniel 2,39
„După tine, se va ridica o altă ________________, mai neînsemnată
decât a ta; apoi o a treia ________________, care va fi de aramă şi
care va stăpâni peste tot pământul.”
Acum înţelegem ce reprezintă chipul. El descrie împărăţiile care
aveau să stăpânească lumea începând cu Babilonul şi până în
„vremurile de pe urmă” (vers. 28). Având interpretarea Bibliei că
aceste metale reprezintă împărăţii, trebuie să căutăm în istorie
împlinirea profeţiei. Atât istoria seculară, cât şi cea biblică ne spun
că Babilonul a fost cucerit de Medo-Persia (renumită pentru
valoarea pe care o acorda argintului), în anul 538 î.Hr. (vezi Daniel
5,26-31). În anul 331 î.Hr., Imperiul Persan a căzut, fiind cucerit de
greci (renumiţi pentru arta lor avansată în fabricarea armelor –
făcute din bronz, sau aramă).
10. Ce reprezintă picioarele de fier ale statuii?
:
 „Va fi o a patra ________________, tare ca fierul.”
Cel de-al patrulea metal simbolizează a patra împărăţie, „Împărăţia
de fier” a Romei (romanii foloseau săbii şi scuturi din fier şi au
folosit cuie din fier pentru a-L crucifica pe Isus.) Roma s-a ridicat la
putere în anul 168 î.Hr. şi a fost stăpânul de necontestat al lumii
până în anul 476 d.Hr.
11. Ce a prezis Dumnezeu că se va întâmpla cu Roma? Daniel
2,41-43
„Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut
de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi
___________________ .”
Dumnezeu a prezis corect că Roma nu avea să fie doborâtă de o
altă împărăţie asemenea celorlalte, ci că avea să se împartă în cele
zece naţiuni separate ale Europei Occidentale. Chiar dacă unele
dintre aceste regate rezultate în urma divizării aveau să fie
puternice, iar altele slabe, ele aveau să rămână separate, rezistând
tuturor eforturilor de a le reunifica. Urmaşii a şapte dintre aceste
naţiuni există şi astăzi. Într-un studiu următor vom vedea cum cele
trei naţiuni care au dispărut ne oferă un indiciu important pentru a
identifica puterea fiarei din Apocalipsa.
12. Ce încercare de unificare a naţiunilor Europei este men​-
ţionată? Daniel 2,43
„Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor
amesteca prin ______________________________________, dar nu
vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.”
Profeţia a prezis cu 2500 de ani înainte că aceste naţiuni aveau să
caute să ajungă la o coexistenţă paşnică prin „legături omeneşti de
căsătorie”, prin căsătorii între diferitele familii regale. Acest lucru
s-a împlinit
într-un mod remarcabil până la începutul Primului Război
Mondial, când efectiv toate familiile regale din Europa erau legate
între ele prin grade de rudenie de verişori, dacă nu chiar de fraţi şi
:
 surori. Cu toate acestea, profeţia preciza că aceste încercări nu
aveau să aibă succes: „Dar nu vor fi lipiţi unul de altul.” Toate
încercările de a uni Europa sub un singur conducător, făcute de
Napoleon, de Hitler şi de alţii, au eşuat, pentru că profeţia spunea
astfel!
13. Ce se va întâmpla „în vremea acestor împăraţi”? Daniel
2,44
„Dar în vremea acestor împăraţi, _______________ cerurilor va
ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va
trece sub stăpânirea unui alt popor.”
Biblia Îl simbolizează pe Isus printr-o stâncă, sau o piatră, care
zdrobeşte chipul. (Vezi 1 Corinteni 10,4.) Daniel spune că această
parte a profeţiei se va împlini când Isus Se va întoarce să răstoarne
împărăţiile lumii şi să-Şi ia locul de Împărat al împăraţilor.
Următoarea împărăţie care urmează să fie instaurată este
Împărăţia lui Dumnezeu. Noi trăim în timpul când Europa este
divizată, iar această profeţie urmează să se împlinească.
Când vedem că naţiunile lumii nu se pot uni şi nu pot stabili o pace
durabilă, Dumnezeu ne spune să avem curaj şi să îndrăznim. Isus
Se va întoarce curând, ca Împărat al împăraţilor! Cu peste 2500 de
ani înainte, Dumnezeu a schiţat cu precizie ridicarea a patru
împărăţii, divizarea Romei şi încercările de unire a Europei
Occidentale. El a fost exact în toate aspectele, în ceea ce priveşte
trecutul, iar noi putem fi siguri că este la fel de exact şi în ceea ce
priveşte viitorul. „Visul este adevărat şi tâlcuirea lui este temeinică”
(vers. 45).
14. Cum putem fi gata pentru venirea Împărăţiei lui Dumne​-
zeu? Apocalipsa 3,20.21
„Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi
_____________ uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe _________ Meu
_____________, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu
:
 pe scaunul Lui de domnie.”
Atunci când Îl lăsăm pe Isus să vină în viaţa noastră ca să ne fie
Mântuitor şi Domn, noi devenim moştenitori ai scaunului Său de
domnie. Da, încă trăim pe această planetă, dar adevărata noastră
cetăţenie este în Împărăţia lui Dumnezeu. Când Isus va reveni, ne
va lua la cer, unde nu vor mai fi păcat şi suferinţă şi unde ne vom
bucura de viaţa veşnică, aşa cum a intenţionat Dumnezeu de la
început.
15. Vrei să intri în Împărăţia lui Isus, atunci când El Se va
întoarce?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________
Anticiparea temei lecţiei următoare
Te-ai întrebat vreo​dată ce înseamnă şi care va fi semnul fiarei? În
lecţia următoare vom studia aspectele implicate în semnul fiarei,
care urmează să apară. Poţi citi Daniel, capitolul 3, şi Apocalipsa,
capitolul 13, ca să te pregăteşti pentru această lecţie captivantă.
Interpretarea biblică Împlinirea istorică
Aur „Tu eşti capul de aur” Babilon
(Dan. 2,38) (605-539 î.Hr.)
Argint a doua împărăţie Medo-Persia
(539-331 î.Hr.)
Aramă a treia împărăţie Grecia
(331-168 î.Hr.)
Fier a patra împărăţie Roma
(168 î.Hr. – 476 d.Hr)
Fier şi lut împărăţia divizată naţiunile divizate
ale Europei
:
 (476 d.Hr. – prezent)

Studiul 2
Controversă asupra semnului fiarei
Cine nu a auzit astăzi despre semnul fiarei? Descrierea sugestivă a
Bibliei despre sfârşitul înfricoşător al lumii este dramatizată în
cărţi şi în filme. Din nefericire, o mare parte dintre ele se bazează
pe imaginaţia omului, şi nu pe Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.
Toată această mediatizare excesivă a generat frică şi confuzie.
Tatuajele invizibile, cărţile de credit, microcipurile şi numeroase
alte lucruri au fost incriminate pe rând ca fiind semnul fiarei.
Lucrul acesta, în loc să ajute, a îngropat adevărul sub un morman
de speculaţii nebiblice. Scriptura atrage atenţia că pentru aceia
care vor primi semnul fiarei sunt rezervate pedepsele cele mai
aspre. „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte
semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui
Dumnezeu” (Apocalipsa 14,9.10). Ne-ar da Dumnezeu o avertizare
pe care să nu o putem înţelege? Evident că nu. Din acest motiv,
lecţia aceasta şi cele care vor urma îi vor permite Bibliei să se
explice singură şi să arate ce este de fapt semnul fiarei.
După părerea ta, ce este semnul fiarei? Majoritatea oamenilor spun
că semnul fiarei este numărul „666”. Dar ştiai că Biblia spune
altceva? Pentru a afla răspunsul, vom analiza mai întâi cele 10
indicii care ajută la identificarea semnului fiarei.
1. Spune Biblia că semnul fiarei este numărul „666”? Apoca​-
lipsa 13,16-18
„A făcut ca toţi… să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe
frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă
_________ acesta, adică _________ fiarei sau _________ numelui ei. …
Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un
număr de om. Şi ____________ ei este: şase sute şaizeci şi şase.”
Mulţi cred în mod greşit că semnul fiarei este numărul 666 tatuat
:
 pe mână sau pe frunte, dar Biblia spune altceva. Să observăm
distincţia dintre numărul fiarei şi semnul fiarei. Primul indiciu este
acela că 666 este numărul numelui fiarei şi nu semnul ei.
2. Ce simbolizează „fiara” în profeţia biblică? Daniel 7,15-17.23

„Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica
pe pământ… El mi-a vorbit aşa: ’Fiara a patra este o a patra
___________ care va fi pe pământ.’”

„Fiara” (sinonim cu animal sălbatic, bestie, sălbăticiune etc.) este în

profeţie simbolul împărăţiei. Chiar şi în zilele noastre, naţiunile
moderne folosesc diferite animale ca simbol naţional. Statele Unite
au ca simbol un vultur, Canada are ca simbol castorul, iar Marea
Britanie, leul. În profeţie, Dumnezeu foloseşte animalele pentru a
reprezenta naţiunile care vor avea legătură cu poporul Său şi cu
evenimentele sfârşitului. Al doilea indiciu este acela că cele două
fiare din Apocalipsa 13 reprezintă două împărăţii puternice care fac
o icoană şi care le poruncesc oamenilor să se închine înaintea
acesteia, sub pedeapsa cu înfometarea sau moartea.
3. Identifică cele şase detalii pe care le oferă Biblia cu privire
la semnul fiarei. Apocalipsa 13,1.11-18
Apoc. 13,1.11 Sunt prezentate două fiare.
Apoc. 13,14 Fiara cu chip de miel îi face o icoană primei fiare.
Apoc. 13,15 Este impusă închinarea înaintea icoanei.
Apoc. 13,15 Cei care refuză să se închine sunt ameninţaţi cu moar​-
tea.
Apoc. 13,16 Evenimentul este mondial; sunt amintite toate clasele
de oameni.
Apoc. 13,18 Numărul 666 are legătură cu această închinare falsă.
Prima întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este: „Ce spune
Bi​blia?”. Se întâmplă prea adesea să vrem să aflăm înţelesul ei, fără
să fim atenţi la ce spune ea. Spre exemplu, Biblia nu spune că
semnul fiarei este 666. Dar spune că 666 este numărul numelui
:
 fiarei. În descrierea din Apocalipsa 13, observăm două „fiare”
puternice care vor institui un mod de închinare fals şi care le vor
porunci oamenilor să se plece înaintea acestei „icoane”. Cei care
vor refuza, vor fi puşi sub interdicţie economică şi, în cele din
urmă, vor înfrunta moartea. Dacă suntem atenţi la ceea ce spune
Biblia, îi vom permite să îşi dezvăluie singură semnificaţia. Să
trecem acum mai departe, la descoperirea identităţii acestor două
fiare.
4. În ce altă relatare biblică ni se vorbeşte despre o închinare
impusă cu forţa? Daniel 3,1-6
„Împăratul Nebucadneţar a făcut _____ de aur, înalt de şaizeci de
coţi şi lat de şase coţi. … Iar un crainic a strigat cu glas tare: ’Iată ce
vi se porunceşte, popoare, neamuri, oameni de toate limbile!… să
vă aruncaţi cu faţa la pământ şi ______ chipului de aur, pe care l-a
înălţat împăratul Nebucadneţar. Oricine nu se va arunca cu faţa la
pământ şi nu se va închina, ______ chiar în clipa aceea în mijlocul
unui cuptor aprins.”
Atât în Daniel 3, cât şi în Apocalipsa 13 ni se vorbeşte despre
împăraţi puternici, care au făcut un chip sau o icoană şi care le
poruncesc tuturor oamenilor să se închine înaintea ei, sub
ameninţarea cu moartea. Relatarea din Daniel 3 este profetică şi ne
ajută să înţelegem ce este semnul fiarei.
5. Observă cele şase lucruri pe care le au în comun Daniel 3
şi Apocalipsa 13. Daniel 3,1-6
Daniel 3,1 Nebucadneţar conduce puternicul imperiu al
Babilonului.
Daniel 3,1 El înalţă o statuie.
Daniel 3,4.5 Tuturor li se porunceşte să se închine înaintea statuii.
Daniel 3,6 Cei care refuză sunt ameninţaţi cu moartea.
Daniel 3,2.3 Porunca este dată tuturor popoarelor, neamurilor şi
oamenilor de toate limbile.
Daniel 3,1 Chipul „înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi”
:
 reprezintă o închinare falsă.
Avem aici un alt exemplu al modului în care putem să lăsăm ca Bi​-
blia să se explice singură. Din cele 404 de versete ale cărţii
Apocalipsa, 276 conţin citate din Vechiul Testament. Dumnezeu
apelează la aceste relatări din Vechiul Testament pentru a ilustra
evenimentele din vremea sfârşitului. Este ca şi cum El ar spune: „Vă
amintiţi că în Babilon a fost înălţat un chip? Tot la fel se va
întâmpla şi în vremea sfârşitului.” Prin folosirea imaginilor din
Vechiul Testament, Dumnezeu reuşeşte să concentreze volume
întregi de informaţii în numai 404 de versete, cât cuprinde
Apocalipsa, şi ne trimite la evenimentele din trecut, ca să învăţăm
din ele.
6. Din ce metal a făcut Nebucadneţar statuia? Daniel 3,1
„Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip ______________.”
Au trecut aproape nouă ani de la momentul în care împăratul a
auzit interpretarea dată de Daniel visului din capitolul 2. El a fost
neliniştit la gândul că într-o zi împărăţia lui de aur va trece în
stăpânirea altcuiva. O tăbliţă babiloniană din lut, care se află acum
expusă în Muzeul Britanic (B.M. 21946), ne spune că armata regală
a încercat să stârnească o revoltă serioasă în decembrie 594, în
anul al zecelea al domniei acestuia, exact în anul în care are loc
evenimentul descris în capitolul 3. Este posibil ca această încercare
de lovitură de stat să-l fi determinat pe împărat să înalţe un chip!
Voia el să le transmită supuşilor săi că împărăţia lui nu va avea
sfârşit? Poate spera ca în felul acesta să-i demaşte pe rebeli.
Indiferent de motivul pe care l-a avut, Nebucadneţar vrea să
transmită prin statuia aceasta de aur că el va rămâne pentru
totdeauna!
Faptul că Nebucadneţar a luat un simbol folosit de Dumnezeu în
Da​niel 2 pentru a explica adevărul şi l-a modificat pentru a susţine
o minciună este semnificativ din punct de vedere profetic. În loc să
transmită adevărul cu exactitate, chipul de aur prezintă minciuna
:
 împăratului că Babilonul va dăinui veşnic. Al treilea indiciu care ne
ajută la identificarea semnului fiarei este acela că acest semn are
legătură cu luarea adevărului lui Dumnezeu şi modificarea lui într-
o anumită privinţă, astfel încât el să devină o formă contrafăcută
de închinare.
7. Ce mărime avea chipul de aur înălţat de Nebucadneţar?
Daniel 3,1
„Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip de aur, înalt de
_______________ şi lat de ________________.”
Chipul de aur a fost construit în mod intenţionat cu o înălţime de
60 de coţi babilonieni şi o lăţime de 6 coţi (aproximativ 30 metri pe
3 metri). Babilonienii aveau un sistem matematic avansat, care se
baza pe numărul 60. La ei, minutul era format din şaizeci de
secunde, iar ora, din şaizeci de minute. În timpul domniei lui
Nebucadneţar, ei au calculat că cercul are 360 de grade – din nou
un multiplu al lui 6. Din acest motiv, au tras concluzia că cifra 6 are
semnificaţii religioase şi mistice. Lui Anu, zeul lor cel mai
însemnat, i-a fost desemnat numărul 60. Cifra 666 îşi trage
rădăcinile din închinarea păgână din Antichitate. Al patrulea
indiciu este acela că numărul 666 arată că semnul fiarei are
legătură cu închinarea păgână.
8. Cine s-a plecat înaintea chipului, la porunca împăratului?
Daniel 3,7
„__________ popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au
aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat chipului de aur.”
Când orchestra a început să cânte, toţi oamenii s-au supus
plecându-şi genunchiul înaintea statuii. Numai cei trei prieteni ai
lui Daniel – Şadrac, Meşac şi Abed-Nego – au rămas în picioare. Al
cincilea indiciu este acela că semnul fiarei cuprinde toată lumea în
această închinare falsă.
9. De ce nu s-au închinat înaintea chipului aceşti trei tineri
evrei? Daniel 3,16-18
:
 „Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji
___________________ tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur,
pe care l-ai înălţat!”
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego nu aveau nevoie să înalţe o rugăciune
ca să afle dacă puteau sau nu puteau să se închine înaintea
chipului. Ei ştiau că acest lucru era interzis de porunca a doua. „Să
nu-ţi faci chip cioplit… Să nu te închini înaintea lor şi să nu le
slujeşti” (Exod 20,4-6). Deşi au fost ameninţaţi cu moartea, ei nu au
vrut să renunţe la credinţa lor în Dumnezeu. Tot la fel, fiara
(împărăţia) din Apocalipsa 13 va da legi prin care să-i oblige pe
oameni să se închine altfel decât porunceşte Dumnezeu. Poporul
lui Dumnezeu din zilele sfârşitului este un popor cre​dincios, la fel
ca aceşti tineri evrei. Ei „păzesc poruncile lui Dumnezeu”
(Apocalipsa 14,12). Al şaselea indiciu este acela că închinarea falsă
vine în contradicţie cu Legea lui Dumnezeu. Atunci când
descoperim că legile oamenilor intră în conflict cu Legea lui
Dumnezeu, „trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de
oameni!” (Fapte 5,29) Este cu mult mai bine să suferi pedeapsa
trecătoare a omului, decât să înduri pedeapsa veşnică a lui
Dumnezeu.
10. Ce face împăratul pentru a încerca să-i constrângă pe cei
trei tineri loiali lui Dumnezeu? Daniel 3,19-23
„A poruncit unora dintre cei mai voinici ostaşi din oştirea lui ____
______ pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi _______________ în
cuptorul aprins.”
Împăratul se înfurie. El porunceşte ca slujitorii credincioşi lui
Dumnezeu să fie arestaţi şi legaţi, de parcă ar fi constituit un
pericol pentru societate. Aşa acţionează Satana mereu. El îi
denigrează pe oamenii credincioşi lui Dumnezeu. În timp ce
aşteaptă să fie încălzit cuptorul, cei trei evrei au timp să se
răzgândească. Însă ei resping orice compromis. La fel se întâmplă
cu aceia care au încredere în Dumnezeu. Pe cruce, Domnul Isus nu
:
 a acceptat niciun compromis. La fel au făcut şi ucenicii atunci când
au fost puşi să aleagă între a înceta să-L mărturisească pe Hristos
şi a muri. Cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu nu acceptă
compromisul. Ei Îl iubesc pe Dumnezeu foarte mult şi nu vor să fie
necredincioşi. Aşadar, al şaptelea indiciu este acela că există câţiva
oameni credincioşi care Îi rămân loiali lui Dumnezeu, chiar dacă
majoritatea renunţă la adevărata închinare.
11. A îngăduit Dumnezeu ca slujitorii Săi credincioşi să
moară în cuptorul de foc? Daniel 3,24-27

„Eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, şi

_____________; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui
_______ de dumnezei!”

Focul îi arde pe ostaşii care i-au aruncat pe cei trei tineri în

cuptorul de foc, dar nu este suficient de puternic încât să-i ardă pe
cei trei tineri. Al optulea indiciu: Fiul lui Dumnezeu coboară din cer
şi aduce cu El izbăvirea!
Motivul pentru care oamenii acceptă compromisul este teama de
pericole, de ridiculizare şi de pedeapsă. Dar nu trebuie să uităm că
suntem cel mai aproape de Domnul Isus atunci când suntem
credincioşi. Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au avut ocazia de a sta de
vorbă cu Isus în cuptorul aprins. Cel de-al nouălea indiciu: poporul
lui Dumnezeu de la sfârşitul timpului are o relaţie specială cu
Domnul Isus.
12. De ce a îngăduit Dumnezeu acest eveniment? Daniel
3,28.29
„Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: ’________________ să fie
Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe
îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El.’”
Împăratul însuşi şi miile lui de supuşi au avut privilegiul de a fi
mar​tori la dovezile dragostei şi ale puterii lui Dumnezeu. Ei n-ar fi
avut această şansă dacă cei trei tineri nu ar fi trecut cu bine proba
:
 credincioşiei lor.
13. Ce a făcut Dumnezeu pentru slujitorii Săi credincioşi?
Daniel 3,30
„După aceea, împăratul ________ pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la
mare cinste, în ţinutul Babilonului.”
Aici avem al zecelea şi ultimul indiciu: Dumnezeu îi înalţă pe cei
care Îl onorează. Poate că răsplata nu va veni atât de repede ca în
acest caz, însă, să nu uităm că putem conta mai mult pe făgăduinţa
Sa, decât pe focul lui Nebucadneţar!
14. Doreşti ca prin harul lui Dumnezeu să-I rămâi credincios
Domnului Isus? _____
Rezumat
Relatarea din Daniel 3 ne ajută să identificăm semnul fiarei. Ea ne
arată că omenirea va fi pusă la încercare prin nişte legi care impun
o închinare falsă. Iată mai jos ideile principale din Daniel 3 şi
Apocalipsa 13.
1. Semnul fiarei nu este 666. (Apoc. 13,17.18)
2. Două împărăţii puternice din timpul sfârşitului vor impune
semnul fiarei în toată lumea.
3. Semnul fiarei are legătură cu închinarea la un „chip” simbolic,
care este o contrafacere a adevărului lui Dumnezeu.
4. Închinarea falsă provine din închinarea păgână din Antichitate.
5. Toţi oamenii primesc porunca de a se supune acestei închinări
false.
6. Închinarea falsă se opune legii lui Dumnezeu.
7. Câţiva oameni Îi rămân credincioşi lui Dumnezeu, chiar dacă
majoritatea cedează.
8. Dumnezeu îi scapă pe credincioşii Lui de persecuţia finală, din
care ies nevătămaţi.
9. Poporul lui Dumnezeu din timpul sfârşitului are o relaţie
specială cu Domnul Isus.
10. Dumnezeu îi înalţă pe aceia care Îi sunt credincioşi, prin luarea
:
 lor la cer.

În studiile următoare:
Nu pierde studiile următoare, în care vom afla că Biblia arată clar
cine este fiara şi ce este semnul ei. Biblia se explică singură şi nu
avem niciun motiv să rămânem în confuzie!

Studiul 3

Secretele Bibliei pentru liniştea sufletească

În anul 568 î.Hr., Nebucadneţar (numit în istorie Nabucodonosor)

era conducătorul indiscutabil al celei mai mari superputeri
mondiale. Dar în ciuda poziţiei sale, el nu avea parte de linişte
sufletească.
Timp de peste 30 de ani, Dumnezeu i-a adresat împăratului apeluri
repetate, invitându-l să se apropie de El. În Daniel 1, Nebucadneţar
a constatat că aceia care ascultă de Dumnezeu sunt mai înţelepţi şi
mai fericiţi (Daniel 1,17-20). Când Dumnezeu i-a descoperit viitorul
printr-un vis, el a ajuns la convingerea că Dumnezeul lui Daniel era
superior zeilor inventaţi de ei (Daniel 2,46.47). După scena
cuptorului de foc, împăratul este convins că Dumnezeu poate să-i
scape de moarte pe slujitorii lui credincioşi. (Daniel 3,28.29)
Nebucadneţar a avut dovezi numeroase că Dumnezeu aştepta ca el
să devină credincios. Dar era prea mândru pentru a face acest pas.
Numai în urma unei experienţe înfricoşătoare va accepta el să ia
decizia care îi va aduce pacea interioară. În Daniel 4, avem
relatarea uimitoare a convertirii acestui împărat puternic.
Convertirea lui Nebucadneţar este un element esenţial al profeţiei.
De altfel, convertirea lui are loc în urma experimentării împlinirii
profeţiei. De aici învăţăm că profeţia ne poate fi de folos în măsura
în care recunoaştem că scopul ei este acela de a ne apropia de
Dumnezeu. El vrea să aflăm ce ne rezervă viitorul, dar, totodată,
:
 vrea ca inima noastră să fie liniştită. În studiul de faţă şi în cele
care vor urma, vei descoperi că cea mai mare fericire o vei
cunoaşte atunci când Îl vei invita pe Dumnezeu în viaţa ta, astfel
încât relaţia ta cu El să se adâncească şi să te laşi condus la
adevărul Său.
1. Cu ce salut îşi începe Nebucadneţar istorisirea? Daniel 4,1
„Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile,
oamenii de toate limbile, care locuiesc pe tot pământul: Să aveţi
multă _______!”
Daniel 4 este singurul capitol din Biblie care a fost scris de un
împărat care a renunţat la păgânism. În el ni se relatează cum şi-a
găsit el liniştea sufletească şi cum a devenit un credincios al
singurului şi adevăratului Dumnezeu.
2. Cine i-a dat lui Nebucadneţar liniştea sufletească? Daniel
4,2-4
„Am găsit cu cale să fac cunoscute semnele şi minunile pe care le-a
făcut ____ cel Preaînalt faţă de mine. Cât de mari sunt semnele Lui
şi cât de puternice sunt minunile Lui!”
Nebucadneţar a petrecut până în acest moment 36 ani de domnie
în care s-a ocupat de consolidarea împărăţiei şi de acumularea de
bogăţii. El şi-a înfrânt adversarii şi a construit cetatea cea mai mare
şi cea mai frumoasă a lumii antice. În ea se găsesc trei palate
regale. Într-unul din acestea se află una dintre cele şapte minuni
ale lumii antice: grădinile suspendate. Se credea că Babilonul era
de neînvins datorită zidurilor lui duble şi chiar triple.
Nebucadneţar şi-a manifestat zelul religios prin construirea a nu
mai puţin de 53 de temple, 955 mici sanctuare şi 384 altare ridicate
în aer liber. Templul cel mai înalt, care atinge o înălţime de peste
90 de metri, se înalţă exact pe locul unde a fost construit Turnul
Babel de odinioară şi este cel mai renumit din Orient.
Nebucadneţar reuşise să dobândească succesul pământesc, dar a
fost nevoie să piardă totul, ca
:
 să-L primească pe Dumnezeul adevărat, care îi va oferi Împărăţia
cerească şi bogăţiile ei nepieritoare.
3. Cum a încercat Dumnezeu să îi atragă atenţia lui Nebucad​-
neţar? Daniel 4,5
„Am visat un _____ care m-a înspăimântat; gândurile de care eram
urmărit în patul meu şi vedeniile duhului meu mă umpleau de
groază.”
Dumnezeu, în mila Sa, i-a dat împăratului un alt vis, prin care l-a
avertizat de primejdia în care se afla şi de capcana în care Satana
aştepta să-l prindă.
4. Ce a făcut împăratul ca să înţeleagă visul dat de
Dumnezeu? Daniel 4,6.7
„Am poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toţi ____________
Babilonului, ca să-mi tâlcuiască visul.”
Este vorba despre aceiaşi oameni pe care împăratul îi condamnase
la moarte din cauză că nu izbutiseră să-i interpreteze visul din
Daniel 2. Deşi au trecut mulţi ani, ei nu reuşesc nici de data aceasta
să-i fie de ajutor.
5. La cine apelează Nebucadneţar în final? Daniel 4,8.9
„La urmă de tot, s-a înfăţişat înaintea mea _____________… I-am
spus visul.”
De ce nu l-a chemat Nebucadneţar pe Daniel imediat după ce a
avut visul? El ştia că Daniel poate să interpreteze visele. Probabil că
din cauza mândriei, a încăpăţânării sau a fricii de adevărul pe care
i-l transmitea Dumnezeu. Însă adevărul lui Dumnezeu – dacă
reuşeşte să ne frângă mândria – nu ne va face rău. Isus Însuşi a
spus: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan
8,32). Înainte de a trece la următoarea întrebare, ia-ţi timp să citeşti
versetele 10-18, ca să afli ce a văzut Nebucadneţar în visul lui
înfricoşător.
6. Care a fost reacţia lui Daniel la auzirea visului? Daniel 4,19
„Atunci, Daniel, numit Beltşaţar, a rămas _____ o clipă şi gândurile
:
 lui îl tulburau.”
Semnificaţia visului îl tulbură pe Daniel. El îşi dă seama că are
datoria de a-i dezvălui bătrânului împărat pedeapsa care urmează
să cadă asupra sa. Nu puteai să-i aduci împăratului o astfel de veste
şi să rămâi în viaţă. Daniel însă nu ţine cont de posibilele
consecinţe şi rosteşte adevărul cu dragoste, fiindcă ştie că
Dumnezeu, în mila Sa, vrea să-l conducă pe împărat la viaţa
veşnică.
7. Ce reprezintă copacul? Daniel 4,20-22
„Eşti ___, împărate, care ai ajuns mare şi puternic.”
Copacul îl reprezintă pe împăratul Nebucadneţar. Profeţia aceasta
este deosebită pentru faptul că, într-un singur capitol, ni se oferă
profeţia propriu-zisă, interpretarea oferită de Biblie şi împlinirea ei.
Deşi acest lucru nu se întâmplă întotdeauna, aici toate celelalte
profeţii urmează aceiaşi paşi: profeţia propriu-zisă, interpretarea
dată de Biblie şi împlinirea ei în istorie.
8. Ce mesaj neplăcut i-a transmis Daniel împăratului? Daniel
4,23-25
„Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu _______
câmpului şi îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi.”
După toate experienţele minunate pe care le-a avut cu Dumnezeu
(experienţe consemnate în capitolele 1 şi 3), împăratul tot nu a
învăţat că trebuie să-L onoreze pe Dumnezeul cerului. Însă acest
Dumnezeu, pe care a refuzat să-L primească în viaţă, nu vrea să
renunţe la el şi îi oferă o nouă şansă. Dacă bogăţia şi puterea îl
împiedică să Îl accepte, atunci Cel Atotputernic le va da la o parte
din calea lui. Împăratul avea să-şi piardă facultăţile mintale şi avea
să devină asemenea unui animal timp de şapte vremuri, adică
şapte ani. Dumnezeu dorea să-l înveţe lecţia umilinţei, pe care
refuzase să o înveţe în alt mod.
Relatarea aceasta ne arată cum lucrează Dumnezeu cu noi. El nu
vrea ca oamenii să piară (vezi 2 Petru 3,9). El ne dă şansa de a veni
:
 la El şi de a ne schimba; dar decizia este a noastră. Unul dintre
adevărurile cele mai impresionante şi mai solemne ale Scripturii
este acela că Dumnezeu ne respectă alegerea, indiferent dacă am
ales binele sau răul. Ar trebui să fim sensibili la chemarea Duhului
Sfânt şi să ne grăbim să-I răspundem. Nu putem şti când ne va fi
adresată ultima invitaţie de a veni la El (vezi
2 Corinteni 6,2).
9. Ce îl sfătuieşte Daniel să facă? Daniel 4,27
„De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt ___________
tale şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă
de cei nenorociţi.”
Daniel ştie că împăratul se află în faţa unei mari răscruci din viaţă.
La fel ca Dumnezeu, Daniel doreşte ca împăratul să fie mântuit şi
de aceea îl roagă să se schimbe.
Pentru Daniel, convertirea înseamnă renunţarea la păcate prin
înce​tarea de a le mai face. Puterea de a renunţa la ele stă în „trăirea
în ne​prihănire”. Capacitatea de a face ceea ce este bine vine numai
după ce mărturisim înaintea lui Dumnezeu că avem nevoie de
ajutorul Lui şi după ce Îl primim pe Isus în viaţa noastră. Ca
răspuns la aceasta, Dumnezeu şterge păcatele noastre din trecut şi
ne face neprihăniţi în ochii Săi. Mai mult decât atât, Domnul Isus
ne curăţă inima şi aşază în ea dorinţe noi (vezi Ezechiel 36,25-27). El
face acest lucru pentru că ne iubeşte şi pentru că i L-am cerut! (Vezi
Efeseni 2,1-10.)
10. La un an după vis, a renunţat Nebucadneţar la mândria
lui? Daniel 4,29.30
„Împăratul a luat cuvântul şi a zis: ’Oare nu este acesta Babilonul
cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească,
prin puterea bogăţiei ______ şi spre slava măreţiei ______?’”
Poate că Nebucadneţar a avut intenţia de a asculta de sfatul lui
Daniel. Totuşi, după 12 luni, el nu a reuşit să-şi înfrângă mândria. El
a căzut în capcana cea mai de succes a lui Satana: amânarea.
:
 Amânarea deciziei de a face ce este bine şi de a-L urma pe Hristos
este riscantă. Dacă nu facem un lucru atunci când suntem convinşi
de el, aproape întotdeauna este nevoie de măsuri mai drastice
pentru a deveni la fel de dornici. Dumnezeu este incredibil de bun
şi continuă să ne cheme într-un mod care să ne impresioneze.
Uneori, El are succes; alteori, amânăm până când constatăm că
este prea târziu. Amânarea de a asculta de Dumnezeu şi de
Cuvântul Său este cea mai periculoasă greşeală pe care o putem
face.
Dumnezeu, asemenea unui părinte iubitor, a trebuit să facă ceea ce
nu-i plăcea. El ştia că pedeapsa aceasta va fi spre binele lui
Nebucadneţar. Versetele 31 la 33 ne arată cum s-au împlinit „chiar
în clipa aceea” toate previziunile care fuseseră rostite în urmă cu 12
luni.
11. Ce a învăţat Nebucadneţar din încercarea care a durat
şapte ani? Daniel 4,35
„El face ce ______ cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului şi
nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică ’Ce
faci?’”
După ce a petrecut şapte ani în dependenţă totală de Dumnezeu, la
fel ca animalele, Nebucadneţar a învăţat, în cele din urmă, că
Dumnezeu este suveran. Datoria noastră, în calitate de fiinţe create
de Dumnezeu, este să facem voia Sa, să ne supunem Lui şi să Îl
lăudăm.
12. A fost Nebucadneţar constrâns să I se supună lui Dumne​-
zeu? Daniel 4,37
„Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul
cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt ____________, toate căile Lui
sunt _________.”
Dumnezeu nu l-a „bătut” până când a cedat. Domnul nu are nevoie
de credincioşi înspăimântaţi. Dorinţa Sa este să ne spunem Lui din
dragoste şi respect. Nebucadneţar a ajuns să-L cunoască pe
:
 Dumnezeu în felul acesta. El a mărturisit că pedeapsa pe care a
suferit-o a fost adevărată şi dreaptă şi că Domnul a îngăduit-o
pentru că îl iubea.
13. Ce a învăţat Nebucadneţar despre mândrie? Daniel 4,37
„El poate să ____________ pe cei ce umblă cu __________.”
Gândeşte-te la şocul pe care l-a avut acest conducător al
puternicului Imperiu Babilonian, atunci când a ajuns „faţă în faţă”,
dacă am putea spune aşa, cu Creatorul cerului şi al pământului.
Nebucadneţar a poruncit ca numele lui să fie înscris pe miile de
cărămizi care au fost folosite la construirea cetăţii lui măreţe, dar
Creatorul şi-a scris numele pe fiecare fiinţă, pe fiecare nor şi pe
fiecare râu, pe fiecare stea şi pe fiecare planetă. Comparaţia
aceasta nu este prea măgulitoare, nu-i aşa?
Mândria este germenele păcatului. Ea spune: „Voi face ce vreau,
fără să ţin cont de ceea ce spune Creatorul meu.” După cum a
învăţat şi Nebucadneţar, trebuie să renunţăm la mândria
păcătoasă, dacă dorim să avem parte de linişte sufletească.
14. Care sunt cei patru paşi prin care putem primi viaţa veş​-
nică şi pacea interioară?
a. Ioan 3,16 – „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a
dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine _________ în El să nu
piară, ci să aibă viaţa vecinică.”
Trebuie să înţelegem şi să credem că Dumnezeu ne iubeşte foarte
mult, atât de mult, încât a murit ca să ne salveze.
b. 2 Corinteni 7,10 – „Când întristarea este după voia lui Dumnezeu,
aduce o _____________ care duce la mântuire.”
Avem nevoie să ne pocăim de păcatele noastre, fiindcă ele Îi
provoacă durere lui Dumnezeu şi celor din jur.
c. 1 Ioan 1,9 – „Dacă ne ___________ păcatele, El este credincios şi
drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.”
Isus ne va ierta păcatele şi le va şterge ca şi cum ele nu ar fi existat
niciodată. El va plăti pedeapsa cu moartea pe care o merităm,
:
 deoarece am venit la El şi ne-am mărturisit păcatele în rugăciune!
Ce dar minunat ne oferă El!
d. Apocalipsa 3,20 – „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva
glasul meu şi __________ uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu
Mine.”
Isus ne aşteaptă să deschidem uşa inimii şi să-L invităm să fie
prietenul nostru, care să ne conducă în viaţă. Acesta este
adevăratul secret al liniştii sufleteşti şi al fericirii. Nebucadneţar a
învăţat lucrul acesta în urma unei experienţe grele, dar noi nu
trebuie să trecem pe unde a trecut el. Este demn de remarcat faptul
că relatarea aceasta despre convertirea lui se găseşte într-o carte
despre profeţie. Convertirea este scopul real al profeţiei. Dacă
studiem profeţia doar ca să aflăm ce se va întâmpla pe planeta
Pământ, fără să ne pregătim sufleteşte pentru veşnicie, simpla
cunoaştere a profeţiei nu ne va ajuta cu nimic.
15. Ai luat această decizie importantă de a-L urma pe
Domnul Isus?
Răspunsul tău: ____________________________________

Dacă nu ai luat încă această decizie, te rog, nu mai amâna. Diavolul

îţi va oferi mii de motive pentru care să o amâni, dar nu merită.
Dumnezeu va găsi o altă cale şi va folosi o altă metodă ca să-ţi
atragă atenţia, dar cu ce preţ? Şi dacă nu mai ai timp la dispoziţie?
Dacă ziua de astăzi ar fi ultima zi din viaţa ta, ai convingerea că vei
pe​trece veşnicia împreună cu Isus? Poţi avea această convingere
chiar acum. Rosteşte următoarea rugăciune: „Doamne Isuse, Îţi
mulţumesc că ai plătit pedeapsa pentru păcatele mele atunci când
ai murit pe cruce. Mărturisesc că sunt un păcătos vrednic de
moarte. Te rog, iartă-mi păcatele, nu pentru bunătatea mea, ci
pentru mila Ta. Îţi mulţumesc pentru darul fără plată al vieţii
veşnice, pe care îl primesc prin credinţa în moartea şi învierea
Domnului Isus. Recunosc că viaţa pe care o duc acum nu mai este
:
 a mea, ci a Ta. Condu-mă şi călăuzeşte-mă Tu! Arată-mi căile Tale
şi dă-mi puterea să merg pe ele! În Numele lui Isus, amin.”
În studiile următoare
Ai reuşit să obţii suficient de multe cunoştinţe despre profeţie până
în acest moment. În curând, vei avea ocazia să foloseşti metodele
biblice de interpretare, pentru a descoperi identitatea fiarei
misterioase din Apo​calipsa 13.

Studiul 4
Marile puteri ale lumii în profeţie
Profeţia biblică înfăţişează principalele mari puteri religioase şi
poli​tice care au avut o influenţă semnificativă asupra poporului lui
Dumnezeu, asupra activităţii acestuia şi asupra Cuvântului Său.
Babilonul, Persia, Grecia, Roma, Statele Unite şi comunismul sunt
toate amintite pe paginile Scripturii. Totodată, sunt amintite în
mod simbolic şi iudaismul, creştinismul, catolicismul,
protestantismul, islamismul şi altele.
Lecţia aceasta te va ajuta să înţelegi prezicerile făcute de
Dumnezeu cu privire la apariţia marilor religii ale lumii. Dacă eşti
un om credincios, vei descoperi cu bucurie că religia ta este
amintită în profeţie. Lucrul acesta ne bucură, dar, în acelaşi timp,
ne dă un sentiment de umilinţă, fiindcă Dumnezeu evidenţiază atât
aspectele pozitive, cât şi aspectele negative ale fiecărei credinţe. În
scrisorile Sale către cele şapte biserici din Apocalipsa 3 şi 4, Isus
laudă succesul fiecărei biserici în parte, dar îi condamnă greşelile.
Dumnezeu Îşi manifestă dragostea faţă de biserica Lui atât prin
laude, cât şi prin mustrări. Vestea bună este că Isus ne iubeşte atât
de mult, încât a murit pentru păcatele noastre şi are răbdare ca să
ne înveţe cum să-I fim credincioşi.
1. Ce fel de simboluri i-a arătat Domnul lui Daniel, în viziune?
Daniel 7,1-3
„Şi patru _________ mari au ieşit din mare.”
:
 Profeţia foloseşte simboluri pentru a ilustra evenimentele viitoare.
Ca să înţelegem aceste simboluri, trebuie să căutăm în Scriptură
semnificaţia lor.
2. Ce simbolizează fiarele? Daniel 7,15-17.23
„Fiara a patra, este o a patra _____________.”
Un mesager ceresc îi spune lui Daniel că aceste patru fiare din
profeţie simbolizează împărăţii sau naţiuni. Chiar şi în zilele
noastre, naţiunile moderne au ca simbol naţional un animal:
Statele Unite ale Americii au ca simbol vulturul, iar Canada,
castorul. În profeţie, Dumnezeu foloseşte animalele sălbatice
(„fiarele”) ca simbol al popoarelor care au o influenţă asupra
poporului Său.
3. În ce altă profeţie mai întâlnim aceste patru împărăţii?
Daniel 2,32.33
„Capul chipului acestuia era de ______ curat; pieptul şi braţele îi
erau de _______; pântecele şi coapsele îi erau de ______; fluierele
picioarelor, de _____; picioarele, parte de _____ şi parte de _____.”
Daniel 7 ne demonstrează clar că profeţiile din Daniel şi Apocalipsa
se repetă, adăugând de fiecare dată mai multe detalii. Capitolul 7
se referă aproximativ la aceeaşi perioadă de timp ca şi capitolul 2,
dar o prezintă mai detaliat. Ia-ţi timp să citeşti Daniel 7,4-7,
urmărind schiţa de la pagina 8.
4. Ce informaţii suplimentare se găsesc în Daniel 7, faţă de
Daniel 2? Daniel 7,8-10
„Iată că un alt corn ______ a ieşit din mijlocul lor… S-a ţinut
____________ şi s-au deschis cărţile.”
În prima parte a acestei profeţii sunt prezentate din nou cele patru
împărăţii prezise în Daniel 2. Daniel 7 detaliază aceste informaţii,
adăugând referirea la o împărăţie simbolizată prin cornul mic şi
referirea la judecata cerească.
Daniel a recunoscut imediat importanţa acestor informaţii noi şi l-
a rugat pe înger să-i explice ce înseamnă (versetul 19). În versetele
:
 care urmează, îngerul prezintă o interpretare inspirată a cornului
mic, ofe​rin​du-i zece elemente de identificare.
5. Completează lista de mai jos cu cele zece elemente de
identi​ficare a împărăţiei cornului mic. Daniel 7,7-25
(1) „Fiara a patra este o a patra împărăţie, care va fi pe pământ…
Cele zece coarne înseamnă că ____ împărăţia aceasta se vor ridica
zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul.” – versetele 23.24
Cornul mic apare din a patra împărăţie, şi anume din Roma.
(2) „M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn
mic a ieşit _____________ lor.” – versetul 8
Cornul mic apare din mijlocul celor zece coarne, şi anume din
mijlocul naţiunilor Europei.
(3) Înaintea acestui corn au fost _________ trei din cele dintâi
coarne… şi va doborî trei împăraţi.” – versetele 8 şi 24
Trei dintre cele zece naţiuni care au apărut după căderea Romei nu
mai există. Acest lucru a fost prezis întocmai de profeţie: trei dintre
ele au fost „smulse”. Cornul mic a reuşit să obţină autoritate
deplină în Europa atunci când ostrogoţii, cea de-a treia împărăţie
„smulsă”, au fost cuceriţi, în 538 d.Hr. (Vezi harta de la pagina 8.)
(4) „Iar ______ ei se va ridica un altul.” – versetul 24
Cornul mic avea să apară după anul 476 d.Hr., când Imperiul
Roman s-a destrămat şi s-a divizat în zece părţi.
(5) El „se va ____________ de înaintaşii lui.” – versetul 24
Naţiunea aceasta este diferită de celelalte naţiuni ale Europei.
(6) „Cornul acesta a făcut _______ sfinţilor şi i-a biruit… [El] va
asupri pe sfinţii Celui Preaînalt.” – versetele 21.25
Poporul cornului mic se războieşte cu poporul lui Dumnezeu şi îl
asupreşte.
(7) „Cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de ____ şi o gură care
vorbea cu trufie.” – versetul 8
Împărăţia aceasta are la conducere un om care vorbeşte în numele
ei.
:
 (8) „El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt.” – versetul
25
Conducătorul împărăţiei cornului mic rosteşte vorbe pline de
îngâmfare faţă de adevărul lui Dumnezeu.
(9) „Se va încumeta să _________ vremile şi legea.” – versetul 25
Cornul mic va schimba vremurile şi legea lui Dumnezeu.
(10) „Sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o _______, două
_______ şi o jumătate de vreme.” – versetul 25
Cuvântul „vreme” avea în vechime sensul de un an. „Două vremi”
înseamnă doi ani. Iar „o jumătate de vreme” înseamnă o jumătate
de an. Cornul mic va domni trei ani profetici şi jumătate. În curând
vom desco​peri că această perioadă profetică înseamnă 1260 de ani
reali. (Vezi întrebarea 9.)
6. Ce asemănări există între Daniel 7 şi Apocalipsa 13? Apoca​-
lipsa 13,1.2
„Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din
______ o _______ cu ______ coarne şi ________ capete… Fiara, pe
care am văzut-o, semăna cu un _________; avea labe ca de ______ şi
gură ca o gură de ______. ____________ i-a dat puterea lui.”
În ambele pasaje, fiarele ies din mare. Ambele însumează un
număr de şapte capete şi zece coarne. În ambele apar leul, ursul,
leopardul şi balaurul. Asemănările dintre Daniel 7 şi Apocalipsa 13
ne arată că aceste două capitole ne vorbesc despre aceleaşi puteri.
7. Cum putem demonstra că fiara din Apocalipsa 13 şi cornul
mic din Daniel 7 sunt una şi aceeaşi împărăţie? Apocalipsa
13,5.7
a. „I s-a dat o ______, care rostea vorbe mari şi hule.” – versetul 5
b. „I s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de _____.” –
versetul 5
c. „I s-a dat să facă ____ cu sfinţii şi să-i biruie.” – versetul 7
Atât fiara din Apocalipsa 13, cât şi cornul mic rostesc vorbe „de
hulă” împotriva lui Dumnezeu şi „fac război cu sfinţii”. Timpul
:
 domniei lor este acelaşi: 42 de luni înseamnă trei ani şi jumătate
(Daniel 7,21.25). Cornul mic din Daniel 7 este una şi aceeaşi
împărăţie cu fiara din Apocalipsa 13. Să nu uităm că „fiară” nu este
un cuvânt ofensator, ci este un simbol biblic pentru naţiune. (Vezi
Daniel 7,17.23.)
8. Cât înseamnă trei ani şi jumătate (sau 42 de luni)?
a. „Îţi pun câte o zi pentru fiecare _____.” Ezechiel 4,6
b. „Patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre;
adică un ______ de fiecare zi.” Numeri 14,34
Perioadele de timp din profeţie sunt simbolice. Din acest motiv,
cei trei ani şi jumătate sunt calculaţi în luni şi în zile. În Apocalipsa
12,6.14, aflăm că perioada din Daniel 7,25, alcătuită dintr-o „vreme,
două vremi şi o jumătate de vreme”, este egală cu 1260 de zile
profeti​ce. (Aceasta corespunde cu luna de 30 de zile din Biblie.) Cei
trei ani şi jumătate înseamnă 42 de luni, adică 1260 de zile. Atunci
când avem un context simbolic, o zi profetică înseamnă un an
întreg din timpul real. După cum un centimetru, de exemplu, din
şoseaua reprezentată pe o hartă înseamnă 10 kilometri de şosea
reală, pe harta profetică a lui Dumnezeu o zi reprezintă un an.
Naţiunea aceasta domneşte o perioadă îndelungată: 1260 ani!
9. Ce se întâmplă la sfârşitul celor 1260 de ani? Apocalipsa
13,3
„Unul dintre capetele ei părea ________ de moarte; dar rana de
moarte fusese ______________.”
La încheierea domniei ei de 1260 de ani, împărăţia cornului mic va
primi o rană ca de moarte, dar va reveni la viaţă pentru a
redobândi pu​terea asupra lumii.
10. Ce alte detalii mai descoperim în Apocalipsa 13?
Apocalipsa 13,7.8
„Şi i s-a dat stăpânire peste _______ seminţie, peste orice norod,
peste orice limbă şi peste orice ____. Şi toţi locuitorii pământului i
se vor ____.”
:
 Naţiunea aceasta este diferită de toate celelalte naţiuni europene
(Da​niel 7,24), întrucât este o putere religioasă şi politică. În acelaşi
timp, ea trece dincolo de graniţele geografice, fiind o împărăţie
universală, care are autoritate asupra oricărei naţiuni.
11. Ce putere mondială corespunde celor zece elemente de
identificare a cornului şi a fiarei?
Cea mai influentă biserică din toate timpurile este Biserica
Romană medievală. Ea corespunde tuturor elementelor de
identificare.
(1) Biserica Romană medievală a ieşit din Roma.
(2) Ea a apărut în Europa.
(3) Trei împărăţii, care au avut concepţii religioase diferite de
Biserica Romană, au fost distruse.
(4) Ea a obţinut putere asupra Europei în 538 d.Hr., după căderea
Romei.
(5) Biserica Romană medievală este diferită de toate celelalte
naţiuni prin faptul că este o împărăţie religioasă şi politică, în
acelaşi timp. Cetatea Vaticanului este un stat independent, care are
propriile legi, propria armată, propriile timbre şi propriii
ambasadori, în majoritatea statelor.
(6) Biserica medievală a purtat război împotriva a milioane de
creştini credincioşi care credeau în Biblie.
(7) Conducătorul bisericii o supervizează şi vorbeşte în numele ei.
(8) Biserica medievală a făcut declaraţii pline de trufie. Papa Leon
al XIII-lea a afirmat că „Noi ţinem pe pământ locul Dumnezeului
Atotputernic” (The Great Encyclical Letters of Leo XIII, pag. 304).
„Preotul nu face altceva decât să se roage ca păcatele tale să fie
iertate? Nu, în calitate de instrument al lui Dumnezeu şi de slujitor
hirotonit, el iartă păcatele cu adevărat.” [Reverendul William J.
Cogan, A
catechism for Adults, (Chicago, IL: Adult Catechetical Teaching Aids
Foundation, 1975), pag. 78].
:
 (9) Ea a impus legi şi prevederi care uneori intră în conflict cu cele
din Scriptură.
(10) Papalitatea a domnit timp de exact 1260 de ani, din anul 538
d.Hr. până în anul 1798, când generalul Berthier al lui Napoleon l-a
luat prizonier pe papă. Cercetătorii Bibliei din secolele al XVII-lea
şi al XVIII-lea au prezis în mod corect căderea papalităţii în anul
1789, pornind de la profeţia de 1260 de ani.
Nu ar trebui să ne surprindă faptul că Dumnezeu aminteşte în
profeţie de Biserica Romană. Ea a marcat istoria lumii şi religia mai
mult decât oricare altă putere. După cum se afirmă în introducerea
la Enciclopedia Catolică on-line, „Nicio persoană interesată de
istoria lumii, trecută sau prezentă, nu poate ignora Biserica
Catolică, nici ca instituţie, întrucât ea este, de aproape două mii de
ani, emblema lumii civilizate, influenţând în mod decisiv destinele
ei, din punct de vedere religios, literar, ştiinţific, social şi politic,
nici ca putere actuală, a cărei influenţă şi activitate se face simţită
în orice parte a globului.” (http://newadvent.org/cathen/)
În lecţiile care vor urma, vom descoperi că şi alte religii, credinţe şi
naţiuni sunt amintite în profeţie. Aceste profeţii nu ar trebui
interpretate în aşa fel încât să incităm la bigotism faţă de o
anumită comunitate etnică sau religioasă. Dumnezeu are oameni
în orice naţiune şi în orice credinţă. Profeţia se referă la sistemele
religioase şi politice, nu la persoanele care îi sunt credincioase
Domnului Isus.
În ultimii 600 de ani, istoricii şi cercetătorii catolici şi protestanţi
au înţeles că profeţia despre cornul mic arată spre Biserica
Romană. Dintre ei, îi amintim aici pe Ian Hus, Martin Luther, John
Wycliffe, John Calvin, William Tyndale, John Knox, Thomas Becon,
Jonathan Edwards, John Bunyan şi mulţi alţi conducători iluştri ai
bisericii.
12. Eşti bucuros că Domnul Isus, în dragostea Sa, ne
încurajea​ză şi ne mustră?
:
 Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________

Anglo-saxonii, francii, alemanii, lombarzii, ostrogoţii, burgunzii,

suevii, herulii, vizigoţii, vandalii.

Babilon
605-539 î.Hr.
Medo-Persia
539-331 î.Hr.
Grecia
331-168 î.Hr
Roma
168 î.Hr.- 476 d.Hr.
Naţiunile divizate
476 d.Hr. – timpul sfârşitului
Naţiunea cornului mic
Judecata
Împărăţia lui Dumnezeu

Studiul 5

Un atac îndrăzneţ împotriva lui Dumnezeu

De ce există în lumea noastră atât de multe conflicte şi războaie şi

atât de multă durere? Totul a început în cer, atunci când un înger
îngâmfat şi încăpăţânat a luat hotărârea de a cuceri tronul lui
Dumnezeu. Lucifer a venit cu acuzaţia că legile şi guvernarea lui
:
 Dumnezeu sunt arbitrare şi că nu aduc fericirea. El a pretins cu
trufie că poate să ofere o guvernare superioară, lipsită de legi.
Dumnezeu s-a străduit îndelung să-i arate lui Lucifer că numai
Creatorul posedă dragostea infinită şi neegoistă pentru a le oferi ce
este mai bun făpturilor create. (Isaia 14,12-14; Ezechiel 28,12-17)
Apelurile calde ale lui Dumnezeu nu au fost ascultate. Lucifer şi-a
continuat campania de criticare a conducerii iubitoare a lui
Dumnezeu. Atunci, atmosfera fericită din cer s-a schimbat din
cauza disensiunilor, întrucât a treia parte dintre îngeri s-a molipsit
de spiritul de nemulţumire al lui Lucifer. Apoi, ei şi-au dorit să ia cu
forţa tronul lui Dumnezeu şi aşa a izbucnit în cer un război.
(Apocalipsa 12,7)
Este de remarcat că Dumnezeu nu a distrus gruparea de rebeli.
Cum ar fi putut să facă aşa ceva? Problema nu s-ar fi rezolvat astfel.
Păcatul era ceva nou pentru îngerii cereşti şi ei nu puteau să îşi
imagineze tragediile teribile care aveau să aibă loc, ca urmare a
conducerii exercitate de Lucifer. Ei au reuşit să înţeleagă aceasta
abia după câteva mii de ani de la preluarea de către Lucifer a
stăpânirii planetei noastre.
Dacă Lucifer ar fi fost nimicit atunci, pe loc, situaţia s-ar fi
complicat şi mai mult, iar îngerii rămaşi I-ar fi slujit lui Dumnezeu
din frică, şi nu din dragoste. Îngerilor căzuţi trebuia să li se permită
să-şi demonstreze intenţiile. Este viaţa mai fericită fără Dumnezeu?
Sunt legile Sale restrictive? Ne limitează ele fericirea? Pot fiinţele
create să se conducă singure într-un mod neegoist?
După ce a fost alungat din cer, Satana a reuşit să-i convingă pe
Adam şi pe Eva să se alăture acuzaţiilor pe care el I le aducea lui
Dumnezeu. Alegerea lor de a nu asculta de porunca Sa clară i-a
permis diavolului să intre în lumea aceasta şi să facă din ea o sală
de judecată, în care să încerce să-şi dovedească pretenţiile.
(Apocalipsa 12,7-9; Geneza 3,1-6)
În lecţia aceasta, vom studia profeţiile biblice care vorbesc despre
:
 încercările sfidătoare neîntrerupte ale lui Satana de a se aşeza pe
tronul lui Dumnezeu din inimile şi din minţile fiinţelor create de El.
1. Ce a văzut Daniel la începutul acestei viziuni? Daniel 8,1-3
„Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că într-un râu stătea un
_____________.”
Până în acest moment, ai descoperit că Biblia se explică singură.
Nu uita: Trebuie să lăsăm Biblia să îşi explice termenii şi să căutăm
asemănări cu alte părţi ale ei.
2. Ce reprezintă o fiară în profeţie? Daniel 7,17.23
„Aceste patru fiare mari sunt patru ________________ care se vor
ridica pe pământ… Fiara a patra este o a patra _______________ care
va fi pe pământ.”
În profeţie, fiarele reprezintă împărăţii. Acum se pune întrebarea:
„Ce împărăţie reprezintă berbecul?” Să căutăm elementele de
identificare.
3. Ce spune Daniel despre berbec? Daniel 8,3.4
„Am ridicat ochii… şi iată… un berbece şi avea două _________;
coarnele acestea erau înalte, dar unul era _________ decât celălalt
şi cel mai înalt a crescut cel din urmă.”
În lecţia anterioară am descoperit că profeţia din Daniel 2, despre
chipul visat de Nebucadneţar, ne-a ajutat să înţelegem semnificaţia
profeţiei din Daniel 7. În mod similar, fiarele din Daniel 7 ne ajută
să înţelegem viziunea din capitolul 8. Ia-ţi timp acum să reciteşti
Daniel 7,1-10 şi semnificaţia împărăţiilor din schiţa de la lecţia
anterioară. Apoi, răspunde la întrebarea: „Ce fiară din Daniel 7 se
aseamănă cu berbecul din Daniel 8?” Fără îndoială că îţi aminteşti
de ursul care „stătea într-o rână” şi care era simbolul Medo-Persiei
(Daniel 7,5). Pe baza profeţiei din Daniel 7, putem afirma, fără să
greşim, că berbecul reprezintă Imperiul Medo-Persan. (Mai târziu
vom citi interpretarea inspirată a îngerului Gabriel, ca să vedem
dacă este aşa sau nu.)
4. Ce fiară atacă şi distruge împărăţia berbecului? Daniel 8,5-
:
 8
„Iată că a venit un ______ de la apus şi a cutreierat toată faţa
pământului, fără _______________ de el… Ţapul însă a ajuns foarte
puternic; dar când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare.
În locul lui au crescut ________ coarne mari.”
Ce fiară din Daniel 7 a apărut după ursul Medo-Persiei? Despre leo​-
pard (pardos, în Biblie) se ştie că se deplasează cu o viteză
incredibilă, iar aici ne este înfăţişat ca având patru capete. El
ilustrează modul în care Alexandru cel Mare, primul rege al
Greciei, a cucerit lumea într-un timp mai scurt decât oricare alt
general din istorie! Cele patru capete arată că imperiul lui
Alexandru avea să fie împărţit, la moartea sa fulgerătoare, între cei
patru generali ai săi (Daniel 7,6) Despre ţap se spune la fel, că se
deplasează cu o viteză atât de mare, încât picioarele lui nu ating
pământul. După ce cornul cel mare se frânge, în locul lui apar
patru coarne, o ilustrare perfectă a împărţirii imperiului la moartea
lui Alexandru. Ţapul este un simbol potrivit pentru Grecia.
5. Ce împărăţie urmează după Grecia? Daniel 8,9-12
a. „Un corn ____, care s-a mărit nespus de mult.” – versetul 9
b. „A doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi
le-a _____.” – versetul 10
c. „S-a înălţat până la _____ oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a
surpat locul locaşului său celui sfânt.” – versetul 11
d. „Cornul a aruncat _____ la pământ.” – versetul 12
Împărăţia cornului mic a urmat după cea a Greciei, reprezentată de
ţap, şi a devenit o naţiune mare. În Daniel 7,7-8, fiara „nespus de
grozav de înspăimântătoare”, care îşi calcă în picioare duşmanii şi
din care apare cornul mic, era simbolul Romei şi al Bisericii
Romane medievale. Prin urmare, cornul mic din capitolul 8
simbolizează atât Imperiul Roman din Antichitate, cât şi Biserica
Romană din Evul Mediu.
6. Ce eveniment urmează apoi, pe axa timpului profetic? Da​-
:
 niel 8,13.14
„Şi el mi-a zis: ’Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi;
apoi __________________ va fi curăţit!’”
Atacul îndrăzneţ al cornului mic împotriva Sfântului Locaş al lui
Dumnezeu şi împotriva adevărului Său va continua fără ca cineva
să i se împotrivească, până când „Sfântul Locaş va fi curăţit”, la
sfârşitul celor 2300 de zile. Dar ce ni se spune despre acest
eveniment în capitolul 7?
7. În viziunea din Daniel 7, ce eveniment contracarează lucra​-
rea cornului mic? Daniel 7,25.26
„Apoi va veni _____ şi i se va lua stăpânirea [cornului mic], care va fi
prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.”
În capitolul 7, judecata urmează după apariţia cornului mic şi
respinge atacul lui îndrăzneţ împotriva lui Dumnezeu, împotriva
legii Sale şi împotriva poporului Său credincios. Într-o lecţie
viitoare vom analiza mai pe larg relaţia dintre curăţirea Locaşului
din capitolul 8 şi această judecată. Recapitulează ce ai descoperit
până acum prin compararea capitolelor 7 şi 8 din Daniel cu harta
de la pagina 8.
8. Cum interpretează îngerul Gabriel viziunea din capitolul
8? Daniel 8,15-20
a. „Gavrile, ______ vedenia aceasta.” – versetul 16
b. „Vedenia priveşte vremea ______.” – versetul 17
c. „Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt
împăraţii _____ şi _____.” – versetul 20
d. „Ţapul însă este împărăţia _____ şi cornul cel mare dintre ochii
lui, este cel dintâi _____. Cele patru coarne care au crescut în locul
acestui corn frânt, sunt patru _____, care se vor ridica din neamul
acesta.” – versetele 21.22
Gabriel primeşte porunca de a-l ajuta pe Daniel să înţeleagă. El îi
explică faptul că această viziune cuprinde o perioadă de mii de ani,
care se întinde până la vremea sfârşitului. După aceea, el îi oferă
:
 detalii începând cu Medo-Persia, împărăţia care urma să
cucerească Babilonul în curând. De fapt, Gabriel prezintă aceeaşi
concluzie la care am ajuns atunci când am interpretat Daniel 8 pe
baza capitolului 7. Lucrul acesta este impresionant, întrucât el
validează metoda pe care am utilizat-o, şi anume aceea de a lăsa
Biblia să fie propriul ei interpret.
9. Cine este cornul mic? Daniel 8,23-25
„Se va ridica un _____ fără ruşine şi viclean.”
Gabriel îi arată că acest corn reprezintă împărăţia care va urma
după Grecia. Deşi nu-i spune pe nume, noi ştim din istorie şi din
Biblie că este vorba despre Roma, în ambele ei perioade – Imperiul
Roman din Antichitate şi Biserica Romană medievală. Probabil că
Gabriel nu mai aminteşte numele ei din cauza influenţei
îndelungate pe care a avut-o Roma asupra Cuvântului lui
Dumnezeu. Dacă Roma şi-ar fi văzut numele scris aici, probabil că
s-ar fi încumetat să calce în picioare şi mai mult adevărul lui
Dumnezeu.
10. Ce a spus Gabriel că va face micul corn al Romei?
a. „Va _____ pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.” Daniel
8,24
Este un lucru dovedit că Imperiul Roman a ucis mii de creştini
pentru că ei nu au vrut să renunţe la credinţa lor. De asemenea,
mai există un alt fapt ruşinos al istoriei, şi anume acela că biserica
din Evul Mediu i-a persecutat pe creştinii care au obiectat faţă de
doctrine pe care ei le
considerau nebiblice şi faţă de abuzul de putere. Pe 12 martie 2000,
Papa Ioan Paul al II-lea „a cerut iertare pentru multele păcate
săvârşite în trecut de biserica lui, amintind tratamentul aplicat
evreilor, ereticilor, femeilor şi
popoarelor băştinaşe.” (CNN.com, 12 martie 2000;
http://CNN.com/2000/WORLD/europe/03/12/pope.apology.02/inde
x.html). Profeţia aceasta este o avertizare pentru toţi cei care îi
:
 persecută pe alţii pentru credinţa lor. Dumnezeu vede şi
consemnează toate acestea în rapoartele din cer.
b. „Din pricina propăşirii lui şi izbândirii _________________ lui,
inima i se va îngâmfa.” Daniel 8,25
Împăraţii romani au încercat la început să desfiinţeze creştinismul
prin persecuţie. Însă, cu cât omorau mai mulţi creştini, cu atât
apăreau mai mulţi convertiţi. În cele din urmă, împăratul
Constantin a venit cu o stratagemă eficientă. S-a „convertit” la
creştinism (dar şi-a păstrat poziţia de Pontifex Maximus – mare
preot – al religiei păgâne oficiale în Roma) şi a pus capăt
persecuţiei. Apoi, a trecut la contopirea celor două religii –
păgânismul şi creştinismul – într-una singură, prin schimbarea
numelor zeilor păgâni, a statuilor lor şi a ritualurilor păgâne cu
nume creştine. Datorită acestui lucru, creştinismul a fost acceptat
mai uşor de păgâni şi a umplut bisericile cu un val de membri
neconvertiţi. Câţiva dintre conducătorii bisericii timpurii au salutat
aceste compromisuri care îi scăpau de persecuţie. În această
perioadă au intrat în biserică multe doctrine nebiblice, fapt care i-a
determinat pe numeroşi membri să-i ceară bisericii să se întoarcă
la Biblie.
c. „Se va ridica împotriva ______________ domnilor.” Daniel 8,25
Domnul domnilor este Isus. Roma antică s-a ridicat împotriva lui
Isus atunci când Pilat, guvernatorul roman, L-a condamnat la
moarte prin răstignire. Doctrinele nebiblice care au apărut în
biserică îndreptau atenţia oamenilor spre om, şi nu spre Hristos, în
ceea ce priveşte iertarea. Faptul acesta a pus în umbră adevărul că
mântuirea se găseşte în Isus, şi nu în fapte bune ori în penitenţe. (1
Timotei 2,5)
11. Cum interpretează Gabriel profeţia celor 2300 de zile din
Daniel 8,14? Daniel 8,26.27
„’Iar vedenia cu serile şi dimineţile de care a fost vorba este
adevărată. Tu, ______________ vedenia aceasta, căci este cu privire
:
 la nişte _________ îndepărtate.’ Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav
mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile
împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta şi nimeni
_____________.”
Gabriel îi spune lui Daniel că viziunea cu serile şi dimineţile este
adevărată şi că se va împlini cândva, în viitorul foarte îndepărtat.
(În Scriptură, „o seară şi o dimineaţă” înseamnă o zi. Vezi Geneza
1,5.) Când i se spune să pecetluiască vedenia, Daniel leşină la
gândul cumplit că adevărul lui Dumnezeu şi Sfântul Locaş vor fi
atacate. Când îşi revine, Daniel scrie că nu înţelege viziunea. Ce
anume nu înţelege el? Gabriel a explicat ce simbolizează berbecul,
ţapul şi coarnele. Singura parte care a rămas neexplicată este cea
despre cele 2300 de zile.
Ne-a mai rămas o singură piesă de puzzle de potrivit la locul ei. În
lecţia următoare, vom studia Daniel 9, ca să vedem cum împlineşte
Gabriel porunca de a-l ajuta pe Daniel să înţeleagă misterioasa
profeţie de 2300 de zile, care este, de altfel, profeţia cea mai
importantă a Bibliei.
12. Doreşti să-L primeşti pe Isus, Domnul Domnilor, şi să-I
slujeşti?
Răspunsul tău: ____________________________________
________________________________________________

Profeţia aceasta ne arată până unde va merge diavolul, ca să-L

atace pe Domnul Isus. El s-a folosit de Imperiul Roman ca să-i
trimită la moarte pe Hristos şi pe urmaşii Lui. Apoi, a amăgit
biserica lui Dumnezeu ca să distorsioneze învăţăturile Bibliei. În
pofida acestor atacuri îndrăzneţe, adevărul lui Dumnezeu a
supravieţuit! Putem fi recunoscători că trăim într-o vreme în care
putem să studiem Biblia, putem să descoperim adevărurile ei şi
putem să trăim învăţăturile ei nestingheriţi. Totuşi, chiar şi astăzi,
diavolul foloseşte aceleaşi stratageme de odinioară. Vestea bună
:
 este că Satana nu poate avea sorţi de izbândă atunci când ne
predăm viaţa lui Hristos! Isus a promis: „Când va veni
Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot
adevărul” (Ioan 16,13). Poporul lui Dumnezeu şi adevărul Său vor
ieşi triumfători! Aceasta ne învaţă profeţia speranţei.

Studiul 6
Cea mai importantă profeţie a Bibliei
Evenimentul descris în Daniel capitolul 9 are loc într-un moment
crucial: anul 538 î.Hr. De la viziunea din Daniel 8 au trecut
treisprezece ani plini de schimbări. În ultimele douăsprezece luni,
Babilonul a fost cucerit de mezi şi perşi (Daniel 5); Darius Medul a
devenit noul împărat; iar Daniel, care se pare că avea atunci în jur
de 80 de ani, a devenit preşedintele noului consiliu guvernamental
(Daniel 6,1.2). Tot în acest an, Daniel este aruncat în groapa cu lei.
Însă cel mai important pentru Daniel este faptul că se apropie
înche​ierea perioadei de şaptezeci de ani prezisă pentru captivitatea
iudeilor. Dat fiind faptul că Babilonul nu mai exista şi că cei
şaptezeci de ani se apropiau de sfârşit, Daniel se întreabă dacă nu
cumva va avea loc întoarcerea lor la Ierusalim. Un singur lucru îl
tulbură: viziunea despre cele 2300 de zile, pe care a avut-o cu
treisprezece ani în urmă. (Daniel 8,13.14)
Ce însemna că Sfântul Locaş va fi pustiit şi călcat în picioare până
la împlinirea celor 2300 de zile? Gabriel nu-i lămurise această parte
a pro​feţiei, însă îi dăduse asigurarea că era despre „nişte vremuri
îndepărtate” (Daniel 8,26). Oare însemna aceasta că perioada
captivităţii iudeilor avea să fie prelungită şi că reconstruirea
Sfântului Locaş pustiit avea să fie amânată? În timp ce cântăreşte
posibilele interpretări, Daniel deschide la scrierile lui Ieremia, ca să
vadă ce legătură există între cele 2300 de zile şi captivitatea de
şaptezeci de ani prezisă de acesta (Ieremia 29,10). Ceea ce
descoperă el este pur şi simplu uimitor! Studiul acesta îl conduce
:
 la profeţia cea mai importantă a tuturor timpurilor!
1. Ce a spus Daniel, după ce Gabriel i-a explicat ce înseamnă
berbecul, ţapul şi coarnele din viziune? Daniel 8,27
„Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am
sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram _________ de
vedenia aceasta şi nimeni nu ştia.”
Gabriel i-a vorbit despre semnificaţia fiarelor şi a coarnelor, dar nu
i-a spus nimic despre cele 2300 de zile, adică „de seri şi dimineţi”.
El nu i-a spus decât că viziunea aceasta era adevărată şi că avea să
fie pecetluită pentru multe zile (Daniel 8,26). În momentul acela,
Daniel a leşinat, la gândul cumplit că adevărul lui Dumnezeu şi
Sfântul Său Locaş aveau să fie călcate în picioare şi atacate atât de
mult timp.
Când îşi revine, Daniel este nedumerit şi declară că nu a înţeles
viziunea. Ce parte nu a înţeles el? Gabriel i-a explicat ce simbolizau
fiarele şi coarnele. Singura parte lăsată neexplicată era cea legată
de perioada de 2300 de zile. (Daniel 8,13.14)
2. Ce gând spune Daniel, în deschiderea capitolului 9, că îl
pre​ocupa? Daniel 9,2
„Eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci
de ani pentru _____________ Ierusalimului, după numărul anilor,
despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia.”
Capitolul 8 se încheie cu cuvintele de uimire ale lui Daniel, care nu
a înţeles ce legătură este între profeţia celor 2300 de zile şi
pustiirea Ierusalimului. Capitolul următor începe cu cercetarea pe
care o face el pe această temă: profeţia cu privire la dărâmăturile
Ierusalimului.
După cum era de aşteptat, Daniel a făcut legătura între Templul
din Ierusalim şi cele 2300 de zile. În copilărie, el vizitase Templul
de multe ori, dar ştia prea bine că acesta fusese distrus – odată cu
cetatea Ierusalim – de către babilonieni, în urmă cu câteva zeci de
ani.
:
 3. În urma cercetării pe care o întreprinde, ce concluzie trage
el cu privire la cele 2300 de zile? Daniel 9,17-19
„Fă să strălucească Faţa Ta peste ________ Tău ___________…
Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi
nu __________.”
Daniel studiază despre cele 2300 de zile şi despre Locaşul pustiit şi
concluzionează că s-ar putea ca Dumnezeu să prelungească timpul
în care Ierusalimul să zacă în ruine. Probabil ştia că unuia dintre
contemporanii săi, pe nume Ezechiel, îi fusese arătat într-o viziune
profetică faptul că o zi reprezintă un an (Ezechiel 4,6). Daniel nu
putea suporta gândul că Dumnezeu va adăuga alţi 2300 de ani la
captivitatea lor. El Îl caută pe Dumnezeu cu post şi rugăciune şi Îl
roagă să nu amâne („nu zăbovi”) întoarcerea iudeilor la Ierusalim
pentru reconstruirea Locaşului Sfânt.
4. Ce s-a întâmplat, ca răspuns la rugăciunea sinceră a lui
Daniel? Daniel 9,21-23
„Pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în
zbor iute omul Gavriil, pe care-l văzusem mai înainte într-o
__________, şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El
m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: ’Daniele, am venit
acum să-ţi ___________ mintea… Ia aminte dar la cuvântul acesta şi
înţelege _____________!’”
Acelaşi Gabriel, pe care îl văzuse în viziunea din capitolul 8, revine
pentru a împlini porunca lui Dumnezeu de a-i „tâlcui” lui Daniel
viziunea (Daniel 8,16). Stăruinţa cu care s-a rugat şi a cercetat
Biblia nu a fost zadarnică! Dumnezeu va răspunde şi la rugăciunea
noastră sinceră de a înţelege profeţia. Seria aceasta de studii este
unul dintre răspunsurile Sale la rugăciunile tale!
5. Ce parte din profeţia din capitolul 8 îi explică Gabriel?
Daniel 9,24
„Şaptezeci de _____________ au fost hotărâte asupra poporului tău
şi asupra cetăţii tale celei sfinte.”
:
 În primele lui cuvinte, Gabriel vorbeşte despre profeţia cu cele
2300 de zile şi arată care este legătura dintre aceasta şi subiectul
de rugăciune al lui Daniel: evreii şi Templul din Ierusalim. Cuvântul
ebraic pentru „hotărâte” este chathak şi înseamnă „a tăia”, „a
amputa”. Dat fiind faptul că Daniel se ruga în legătură cu cele 2300
de zile/ani, Gabriel se întoarce şi îi spune: „Şaptezeci de săptămâni
au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei
sfinte.” Daniel considerase în mod greşit că toată perioada de 2300
de zile fusese stabilită pentru poporul lui, însă Gabriel îi aduce la
cunoştinţă că numai primii 490 se referă la evrei.
6. Cât înseamnă cele 70 de săptămâni/490 zile?
a. „Îţi pun câte o zi pentru fiecare _____.” Ezechiel 4,6
b. „Patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre;
adică un _____ de fiecare zi.” Numeri 14,34
În lecţia anterioară am descoperit că, în profeţie, o zi corespunde
cu un an întreg din timpul real. În plus, cuvântul original pentru
„şaptezeci de săptămâni” este cel mai adesea tradus cu „şaptezeci
de săptămâni de ani” (Daniel 9,24). Întrucât 70 de săptămâni
înseamnă 490 de zile, înţelegem că perioada de timp referitoare la
poporul evreu era de 490 de ani.
7. Când începe perioada de şaptezeci de săptămâni? Daniel
9,25
„Să ştii dar şi să înţelegi, că de la darea ___________ pentru zidirea
din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor
trece şapte săptămâni; apoi, timp de şaizeci şi două de săptămâni,
pieţele şi gropile vor fi zidite din nou.”
Gabriel îi spune lui Daniel că profeţia va începe cu porunca de
rezidire a Ierusalimului. Aceasta era tocmai ce voia să ştie: că
Ierusalimul avea să fie rezidit! Probabil că Daniel a tresăltat de
bucurie când a auzit acest lucru şi când a primit asigurarea că
Mesia cel făgăduit avea să vină la poporul Său. Gabriel a adăugat că
rezidirea va dura şapte săptămâni (49 ani) şi alte 62 de săptămâni
:
 (434 ani) până la venirea lui Mesia – în total 69 de săptămâni din
cele şaptezeci ale profeţiei.
8. Când a fost dată porunca pentru rezidirea Ierusalimului?
Ezra 7,7-13
„Mulţi din copiii lui Israel… au venit şi ei la Ierusalim, în al
__________ an al împăratului Artaxerxe… Iată cuprinsul scrisorii
date de împăratul Artaxerxe preotului şi cărturarului Ezra… Am dat
poruncă să se lase să plece aceia din poporul lui Israel, din preoţii
şi din leviţii lui, care se află în împărăţia mea şi care vor să plece cu
tine la Ierusalim.”
După ce împăraţii de dinaintea lui nu au reuşit să rezidească
Ierusalimul, Artaxerxe dă o poruncă fermă în al şaptelea an al
domniei lui (457 î.Hr.). În poruncă sunt prevăzute toate măsurile
necesare pentru restaurarea completă a slujbelor de la Templu şi a
legilor iudaice. (Ezra 7,14-27)
Acum putem calcula când vor avea loc evenimentele principale din
profeţia de 70 de săptămâni. Pornind de la decretul de rezidire a
Ierusalimului, dat în toamna anului 457 î.Hr., numărăm 49 de ani (7
săptămâni) şi ajungem în anul 408 î.Hr., anul în care a fost
încheiată reconstrucţia. Apoi, numărăm alţi 434 de ani (şaizeci şi
două de săptămâni) până la Mesia, Cârmuitorul, adică anul 27 d.Hr.
(Nu uita, înainte de anul 1, era noastră, ordinea anilor este
descrescătoare, iar după anul 1, ordinea este crescătoare.)
9. Cine este Mesia, Cârmuitorul, care a venit în anul 27 d.Hr.?
Ioan 1,40-42
[Andrei] „i-a zis: ’Noi am găsit pe Mesia’ (care, tălmăcit, înseamnă
Hristos). Şi l-a adus la __________.”
Iudeii din primul secol aşteptau ca Mesia să vină în jurul anului 27
d.Hr., datorită profeţiei celor 70 de săptămâni. Acest lucru reiese
clar din vestea pe care i-o aduce Andrei lui Simon Petru, că L-a
găsit pe Mesia. Versetul acesta ne arată că „Mesia”, un cuvânt
ebraic, şi „Hristos”, un cuvânt grecesc, înseamnă acelaşi lucru –
:
 Unsul. Atunci când spunem Isus Hristos, ne afirmăm de fapt
credinţa că Isus este Mesia – Unsul lui Dumnezeu din Daniel 9.
10. În ce an a fost Isus uns ca să-Şi înceapă lucrarea?
a. „Dumnezeu a uns cu _________ Sfânt şi cu putere pe Isus din
Nazaret.” Fapte 10,38
b. „…a fost botezat şi Isus… şi _________ Sfânt S-a pogorât peste El
în chip trupesc, ca un porumbel.” Luca 3,21.22
c. „_________ Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să
vestesc săracilor Evanghelia.” Luca 4,18
Singura dată din viaţa lui Isus care a rămas consemnată, cea a
anului în care a fost botezat, confirmă în mod remarcabil că
profeţia despre cele 70 de săptămâni se încheie cu El! În Luca 3,1-
3.21.22, citim că Isus a fost uns cu Duhul Sfânt la botezul Său, care a
avut loc în toamna anului 27 d.Hr.! (Anul al cincisprezecelea al lui
Tiberiu a început în octombrie 27 d.Hr.)
După botezul Său, Isus a început să predice astfel: „S-a împlinit
vremea” (Marcu 1,14.15). Prin cuvintele acestea, El declara că cele
şaptezeci de săptămâni s-au încheiat. Istoria vieţii lui Isus are în
centru Daniel 9. El a înţeles care era misiunea Lui încă de la vârsta
de 12 ani (Luca 2,49-52), dar a aşteptat până în anul 27 d.Hr. ca să-Şi
înceapă lucrarea publică. Dacă ar fi început cu un singur an mai
devreme, El nu ar fi împlinit profeţia.
11. Ce aminteşte Daniel în profeţie despre lucrarea şi despre
moartea lui Hristos? Daniel 9,26
„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi _________ şi
nu va avea nimic.”
Aceeaşi profeţie, care i-a spus lui Isus când să-Şi înceapă lucrarea,
I-a arătat când urma să fie dat la moarte, adică „stârpit”. (Vezi Isaia
53,8 – „şters de pe pământul celor vii”.)
12. Când spune profeţia că Isus avea să moară pentru
păcatele noastre? Daniel 9,27
„El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar
:
 la ____ săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare.”
Lucrarea lui Isus a durat exact 3 ani şi jumătate (adică o jumătate
de săptămână profetică). Acesta a fost motivul pentru care nu s-a
expus morţii până la această dată (Ioan 7,1-8). De aceea a mers El la
cruce după 3 ani şi jumătate de la botezul Său, şi anume în anul 31
d.Hr.: „A sosit ceasul” (Ioan 12,23-27; 13,1). Când Isus S-a dat ca
jertfă pentru păcatele noastre, Dumnezeu a despicat perdeaua din
Templu, ca să arate că se puse​se capăt jertfelor (Matei 27,50.51). Nu
mai este nevoie să jertfim animale ca să primim iertare – Isus a
adus o jertfă îndestulătoare! (Evrei 9,11-14) „Căci Hristos, Paştele
noastre, a fost jertfit.” (1 Corinteni 5,7)
13. Ce s-a întâmplat la sfârşitul ultimei săptămâni din
profeţie? Fapte 7,59 – 8,4
„L-au ucis cu pietre [pe Ştefan]… În ziua aceea, s-a pornit o mare
prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi… s-au
împrăştiat… Cei ce se împrăştiaseră, mergeau _____ şi
propovăduiau Cuvântul.”
Timp de trei ani şi jumătate după răstignirea lui Isus, apostolii au
pre​dicat Evanghelia numai în Israel. Însă odată cu moartea lui
Ştefan, creştinii „mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul”.
Ştefan a fost omorât cu pietre în anul 34 d.Hr., la încheierea
profeţiei despre cele şaptezeci de săptămâni. Prin acest ultim act,
evreii, ca naţiune, au respins chemarea lui Dumnezeu de a fi
poporul Său deosebit, care să ducă Evanghelia în lume. La scurt
timp după aceasta, Saul s-a convertit şi a devenit apostolul
neamurilor (Fapte 9,15; Romani 11,13). Evreii, ca indivizi, pot fi
mântuiţi dacă Îl primesc pe Isus Hristos ca Mântuitor personal,
însă Împărăţia lui Dumnezeu a fost încredinţată Bisericii Creştine.
(Matei 21,42-45; 1 Petru 2,4-10)
14. L-ai primit pe Isus ca Mesia şi Mântuitor personal?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________
:
 Profeţia despre cele şaptezeci de săptămâni este cea mai
importantă profeţie din Biblie, pentru că ea dovedeşte în mod
incontestabil că Isus este Mesia. El a venit la timpul stabilit, a dus o
viaţă curată şi fără de păcat şi Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru
păcatele noastre. El s-a supus în toate detaliile vieţii Sale
indicaţiilor lăsate în profeţie, ca să ne poată mântui. De aceea, să-I
oferim inimile noastre şi să urmăm cu supunere adevărul Său, aşa
cum este el descoperit în profeţie!

În studiile următoare
Până acum am descoperit numai o parte din evenimentele prezise
în profeţia celor 2300 de zile. În studiul următor, vom afla în ce an
s-a încheiat această profeţie, care este, de altfel, şi cea mai lungă
perioadă profetică din Biblie!

Studiul 7
Cea mai lungă perioadă profetică
Începând cu 1947, experţii în energie atomică au mutat minutarul
de pe cadranul celebrului „Ceas de Apoi” mai aproape de miezul
nopţii, pentru a folosi o imagine sugestivă care să arate că riscul
anihilării nucleare este mai mare.
Pe de altă parte, Dumnezeu ne oferă „Ceasul speranţei” – un
cadran profetic al evenimentelor care se vor derula până la
revenirea glorioasă a Domnului Hristos. Pentru urmaşii lui Isus,
sfârşitul lumii nu este un eveniment înfricoşător. Ei urmăresc cu
bucurie trecerea minutelor, deoarece ştiu că, atunci când ceasul va
bate ora 12, va fi miezul zilei – începutul celei mai frumoase ere din
istoria Pământului, când păcatul nu va mai exista şi când cei
mântuiţi se vor reîntâlni.
Cei care cercetează profeţiile ştiu unde se află ei pe acest cadran
profetic al lui Dumnezeu. Noe a ştiut – şi a construit o arcă. Magii
de la Răsărit au ştiut – şi au plecat în căutarea Împăratului nou-
:
 născut. Andrei a ştiut – şi i-a spus lui Petru că L-a găsit pe Mesia.
După cum am văzut în studiul anterior, Isus a ştiut despre acest
ceas profetic. El a aşteptat momentul potrivit, indicat în Daniel 9,
ca să fie botezat şi ca să-Şi înceapă lucrarea publică. Abia atunci a
început să le spună tuturor că această profeţie s-a împlinit şi că ei
trebuiau să fie pregătiţi. „S-a împlinit vremea şi Împărăţia lui
Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”
(Marcu 1,15)
Şi noi putem descoperi în ce moment de pe cadranul profetic al lui
Dumnezeu ne aflăm. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a
dat profeţia – să înţelegem în ce vreme trăim şi să luăm deciziile
potrivite, spre slava Sa. În studiul de faţă vom privi pe cadranul
„Ceasului speranţei” şi vom vedea cât de aproape suntem de
revenirea Domnului Isus.
1. Care este cea mai lungă perioadă profetică din Biblie?
Daniel 8,14
„Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul
Locaş va fi ____________!”
În lecţia anterioară, am văzut că îngerul Gabriel i-a explicat lui Da​-
niel ce urma să aibă loc în primele 490 de zile din perioada
profetică de 2300 de zile. Pornind de la regula biblică potrivit
căreia o zi profetică înseamnă un an literal, am descoperit că cei
490 de ani au început în anul 457 î.Hr. şi s-au încheiat în anul 34
d.Hr. Gabriel a prezis cu o precizie remarcabilă ungerea lui Isus cu
ocazia botezului Său, anul răstignirii Sale şi anul în care Evanghelia
a început să fie predicată neamurilor. A mai rămas să aflăm ce se
va întâmpla la sfârşitul perioadei de 1810 ani care au mai rămas din
cea mai lungă profeţie din Biblie. Ca să aflăm când se vor încheia
cei 2300 de ani, adunăm 34 cu 1810 şi obţinem 1844, un an foarte
apropiat de vremea noastră! Însă calculul acestei perioade nu este
suficient. Trebuie să descoperim ce eveniment a avut loc în acest
an. Profeţia ne spune că atunci „Sfântul Locaş va fi curăţit”. Ce
:
 înseamnă aceasta şi cum s-a împlinit această profeţie? Să începem
studiul nostru despre Locaşul Sfânt şi despre curăţirea lui.
2. Unde se vorbeşte pentru prima dată în Biblie despre un
Locaş Sfânt? Exod 25,8
„Să-Mi facă un _______________ şi Eu voi locui în mijlocul lor.”
După plecarea lui Israel din Egipt, Moise a urcat pe muntele Sinai,
unde a primit porunca de a construi un Locaş Sfânt, în care
Dumnezeu urma să fie prezent, ca să locuiască în mijlocul
poporului Său. Dumnezeu i-a cerut să respecte în întregime
modelul care i-a fost arătat acolo. „Să faceţi cortul şi toate vasele
lui după chipul pe care ţi-l voi arăta.” (versetul 9) Era important să
fie respectate toate detaliile, pentru că Dumnezeu dorea ca acest
Sanctuar să ilustreze Planul de Mântuire. (Psalmi 77,13)
3. Care a fost modelul folosit de Moise la construirea
Locaşului Sfânt evreiesc? Evrei 8,1-5
„Avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de
domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt şi al
_____________ cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.”
Copia la scară redusă realizată de Moise după Locaşul ceresc este
numită în Scriptură „locaş pământesc de închinare”. (Evrei 9,1)
Acest Locaş pământesc sau sanctuar era alcătuit din trei părţi:
curtea, Locul Sfânt şi Locul Preasfânt. Fiecare compartiment
reprezenta o etapă a Planului de Mântuire şi ilustra modul în care
Dumnezeu ne curăţă de păcat şi ne readuce în prezenţa Sa.
Spre exemplu, curtea este simbolul lumii noastre, unde Isus, Mielul
de jertfă, a plătit cu sângele Său pedeapsa meritată de păcătoşi (1
Petru 1,18.19). Ligheanul cu apă, unde se spălau preoţii înainte de a
intra în Locul Sfânt, este simbolul Duhului Sfânt care ne spală de
păcat înainte de a intra în cer (Tit 3,5-8). Fiecare slujbă de acolo era
„umbra lucrurilor viitoare”. (Coloseni 2,17)
4. Cum se numeau cele două încăperi ale Sanctuarului? Evrei
9,2-5
:
 „În adevăr, s-a făcut un cort. În partea dinainte, numită ________
_______, era sfeşnicul, masa şi pâinile pentru punerea înaintea
Domnului; după perdeaua a doua se afla partea cortului care se
chema _______________________.”
Cele două încăperi ale Sanctuarului, numite Locul Sfânt şi Locul
Preasfânt, erau delimitate una de cealaltă printr-o perdea groasă.
În Locul Sfânt se aflau un sfeşnic, o masă pentru pâine şi altarul
tămâierii. În Locul Preasfânt se afla o cădelniţă de aur pentru
tămâie şi chivotul legământului, cu cele Zece Porunci.
Slujbele pe care le îndeplineau preoţii în aceste două încăperi ne
arată ce face Domnul Isus acum, în Sanctuarul ceresc (Evrei
9,24.12). În cadrul slujbelor zilnice, preoţii intrau în Locul Sfânt ca
să se roage şi să aducă jertfe. Începând din anul 31 d.Hr., an când El
S-a înălţat la cer şi a intrat în Locul Sfânt din Sanctuarul ceresc,
Isus înalţă zilnic rugăciuni şi prezintă înaintea lui Dumnezeu
sângele vărsat pentru noi.
În Locul Preasfânt se intra numai o dată pe an, într-o zi specială, de
sărbătoare, numită Ziua Ispăşirii (Yom Kippur, în evreieşte). Cu
ocazia acestei slujbe solemne anuale, era curăţit Sanctuarul. La
această curăţire se referă profeţia de 2300 de ani. (Daniel 8,14)
Am descoperit deja că profeţia aceasta se încheie în anul 1844. Dar
la curăţirea cărui Sanctuar se referă ea? Evident că nu se poate
referi la Sanctuarul pământesc, întrucât el a fost distrus în anul 70
d.Hr. Ea se referă la Sanctuarul ceresc, la fel ca şi celelalte
simboluri din Sanctuar. Vom descoperi imediat cum s-a împlinit
profeţia aceasta atunci când Isus a intrat într-o etapă specială a
lucrării Sale, din vremea sfârşitului. Dar ca să înţelegem de ce era
nevoie ca Sanctuarul să fie curăţit, trebuie să aflăm cum anume a
devenit el „murdar”.
5. Cum ajungea Sanctuarul să fie „murdar” şi ce ne spune
aceasta despre Planul de Mântuire?
a. „Să-şi pună _________ pe capul jertfei de ispăşire şi s-o junghie.”
:
 Levitic 4,29
În vechime, israeliţii care păcătuiau îşi puneau mâinile pe capul
ani​malului nevinovat şi apoi îl înjunghiau. Ritualul acesta arăta că
faptele noastre au fost cauza morţii lui Isus. (Romani 5,8.9)
b. „Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă _________
altarului pentru arderile-de-tot.” Levitic 4,30
Sângele animalului înjunghiat era vărsat pe pământ; cu el se
ungeau cele patru colţuri („coarne”) ale altarului pentru arderile-
de-tot, pentru a ilustra modul în care păcatul a afectat pământul.
Păcatele noastre nu ne fac rău doar nouă, ci ele transmit suferinţa
de la o persoană la alta şi de la o generaţie la alta.
c. „Preotul să ungă cu sânge ___________ altarului pentru tămâia
mirositoare, care este înaintea Domnului.” Levitic 4,7
În cazul anumitor păcate, sângele trebuia adus în Locul Sfânt şi
trebuia să se ungă cu el coarnele altarului pentru tămâie. Păcatul
nostru alungă pacea de pe pământ şi, totodată, afectează şi
atmosfera din cer: Domnul Isus a trebuit să părăsească Cerul din
cauza păcatului; îngerii lucrează zi şi noapte pentru păcătoşi; Cerul
se bucură atunci când ne predăm viaţa lui Dumnezeu, şi exemplele
pot continua! NU putem înţelege pe deplin modul în care păcatul
afectează atmosfera din cer!
d. „Păcatul lui Iuda este ________ cu un priboi de fier, cu un vârf de
diamant; este săpat pe tabla inimii lor şi pe coarnele altarelor lor.”
Ieremia 17,1
Sângele uns pe coarnele altarului reprezintă raportul păstrat în
ceruri în care este consemnat păcatul nostru, dar şi mărturisirea
noastră. Tot acest sânge adus pentru ispăşirea păcatelor trebuia
curăţit an de an, în ceremonialul din Ziua Ispăşirii.
6. Cum se realiza curăţirea Sanctuarului pământesc? Levitic
16,15-19
„Astfel să facă ispăşire pentru sfântul locaş, pentru __________
copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au
:
 păcătuit ei… Să stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din
sânge şi astfel să-l ________ şi să-l sfinţească de necurăţiile copiilor
lui Israel.”
Ziua Ispăşirii era în Israelul din vechime o zi solemnă a judecăţii
(Levitic 23,26-32). În ziua aceasta, nimeni nu muncea şi nici nu
mânca. Toţi se rugau şi se cercetau pe ei înşişi, gândindu-se la
păcatele săvârşite în anul respectiv, regretându-le şi părăsindu-le.
Marele Preot lua sângele unui ţap sacrificat, îl aducea în Locul
Preasfânt şi stropea cu el chivotul şi apoi altarul pentru tămâie, ca
să-l „cureţe” de mărturia tuturor păcatelor săvârşite în anul
respectiv.
Curăţirea Sanctuarului pământesc nu era o „curăţenie generală”
făcută cu apă şi săpun. Ea era mai degrabă un ceremonial prin care
se ştergea mărturia păcatelor de pe coarnele altarului şi din inima
poporului lui Dumnezeu. (Levitic 16,30)
7. Ce înţelegem de aici despre evenimentul care urma să aibă
loc la sfârşitul celor 2300 de ani, în 1844 d.Hr.?
În Israelul din vechime, Ziua Ispăşirii era ziua judecăţii, zi în care
toţi erau traşi la răspundere pentru păcatele lor. Evreii o mai
numesc şi astăzi „ziua judecăţii”. Iată ce spune despre ea Herman
Wouk, un cunoscut scriitor evreu:
„Ea este Rosh Hashana, ziua judecăţii. Sulurile destinului sunt des​-
chise înaintea Domnului. În aceste suluri, fiecare om a scris cu
mâna lui faptele pe care le-a săvârşit în anul respectiv. Dumnezeu
le citeşte şi rosteşte sentinţa… Yom Kippur, ultima dintre aceste zile
de har, este o zi intensă de mărturisire şi de pocăinţă… Soarta
tuturor oamenilor pentru anul care a trecut este pecetluită.
Judecata anuală se încheie la apusul soarelui, la ultimul sunet de
trâmbiţă.” (This is My God, pag. 85-86)
Profeţia celor 2300 de zile arată spre momentul în care ceasul
profetic al lui Dumnezeu a ajuns la anul 1844, moment în care am
intrat în vremea sfârşitului. Este ceasul judecăţii.
:
 8. Au vorbit şi alţi profeţi biblici despre acest ceas al
judecăţii? Apocalipsa 11,18.19
„Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit ________
________ pe cei morţi… Şi _______ lui Dumnezeu, care este în cer, a
fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul
Său.”
Ioan a văzut că ceasul judecăţii a început atunci când Templul din
cer a fost deschis până în spate, la Locul Preasfânt, unde se află
chivotul legământului. După cum marele preot intra în Locul
Preasfânt al Sanctu​arului o singură dată pe an, tot la fel Isus intră
în Locul Preasfânt din cer, la sfârşitul istoriei pământului.
9. Au înţeles oamenii care au trăit în jurul anului 1844 d.Hr.
că trăiau într-un moment prezis în profeţie? Apocalipsa 14,6.7
„Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o
Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor
pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi
oricărui norod. El zicea cu glas tare: ’Temeţi-vă de Dumnezeu şi
daţi-I slavă, căci a venit __________ judecăţii Lui; şi închinaţi-vă
Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor.’”
Apocalipsa a prezis că Evanghelia îi va anunţa pe oameni că „a
venit ceasul judecăţii Lui”. Aici ni se vorbeşte despre o vreme în
care oamenii mai locuiesc încă pe pământ şi în care biserica
predică Evanghelia. Ceasul profetic al lui Dumnezeu arată că mai
sunt numai câteva minute până la miezul nopţii, timp în care
biserica le aduce oamenilor următoarea veste: „Suntem în timpul
ceasului judecăţii – Ziua profetică a Ispăşirii – lumea aceasta se
apropie de sfârşit şi lumea cea nouă va începe în curând.”
La începutul secolului al XIX-lea, credincioşi din diferite confesiuni
(catolici, anglicani, baptişti, creştini evrei etc.) au studiat profeţia şi
au
descoperit, independent unul de altul, că profeţia celor 2300 de ani
avea să se sfârşească în curând. Convingerea aceasta a produs o
:
 redeşteptare care s-a răspândit în toată lumea, dând de veste că „a
venit ceasul judecăţii.” (Apocalipsa 14,7) Din 1844 încoace, ceasul
profetic al lui Dumnezeu numără secundele rămase până la
revenirea Domnului Isus.
Dacă ţi se pare că a trecut prea mult timp de atunci, gândeşte-te cât
timp le-a predicat Noe oamenilor care au trăit în vremea de
dinaintea potopului: 120 de ani. Fiecare zi din aceşti 120 de ani era
pentru ei vremea sfârşitului. Dumnezeu a văzut că lumea era
pregătită pentru distrugere şi a fixat timpul când avea să cadă
ploaia. Dacă doreau să scape, oamenii trebuiau să asculte mesajul
lui Noe şi să intre în arcă. Tot la fel, noi nu ştim ziua pe care a
stabilit-o Dumnezeu pentru revenirea lui Isus, dar ştim că de la
1844 încoace ne aflăm în vremea sfârşitului şi că nu va mai fi mult
timp. (Matei 24,36-44)
10. L-ai primit pe Isus ca Mântuitor personal? Aştepţi cu ne​-
răb​dare şi bucurie revenirea Sa?
Răspunsul tău: ____________________________________

Dacă I-ai predat inima lui Isus, nu ai de ce să te temi că trăieşti în

vremea sfârşitului. Revenirea Sa este o speranţă care ne umple de
fericire! (Tit 2,13) Cum poţi avea această speranţă? Acceptă
adevărurile pe care le-am descoperit în Sanctuar: Isus este „Mielul
lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” Mărturiseşte-ţi păcatele
înaintea Sa, primeşte sângele care a fost vărsat pentru tine şi cere
ca Duhul Sfânt să te cureţe de păcat în timp ce El curăţă
Sanctuarul. Pacea, bucuria şi speranţa vor fi ale tale, atunci când Îl
inviţi să-ţi conducă viaţa.

Studiul 8
Marea judecată a lui Dumnezeu
În profeţia din Daniel 8,14 se spune astfel: „Două mii trei sute de
seri şi dimineţi; apoi, Sfântul Locaş va fi curăţit.” Am descoperit
:
 până acum că, în acest verset remarcabil, sunt prezise două dintre
evenimentele cele mai importante ale lumii: lucrarea lui Isus pe
pământ, ca Jertfă pentru păcat, şi lucrarea Sa din Sanctuarul
ceresc, în calitate de Mare Preot. Primii 490 de ani din această
profeţie cuprind evenimentele principale din viaţa lui Isus. Botezul
şi moartea Sa ispăşitoare au avut loc exact la timpul prezis şi
confirmă faptul că perioada de 2300 de ani începe în
457 î.Hr. şi se încheie în 1844 d.Hr., cu lucrarea de curăţire a
Sanctuarului ceresc.
Curăţirea Sanctuarului din Ziua Ispăşirii reprezintă judecata. În
gândirea evreilor, ea a rămas până astăzi Ziua Judecăţii: „Acesta
este un timp de introspecţie serioasă, un timp în care să ne gândim
la păcatele din anul precedent şi în care să ne pocăim, înainte de
Yom Kippur [Ziua Ispăşirii]… Dumnezeu scrie în nişte ’cărţi’ în
dreptul numelor noastre cine va trăi şi cine va muri, cine va avea
parte de bine în viaţă şi cine va avea parte de rău în anul care vine.”
(Tracey R. Rich; articolul „Zile solemne”;
http://www.jewfaq.org/holiday3.htm.)
Potrivit profeţiei biblice, noi trăim acum în timpul ceasului
judecăţii prefigurat de Ziua Ispăşirii. În această judecată reală,
există cărţi în care este pecetluită soarta noastră. În studiul acesta
vom descoperi semnificaţia profundă a acestei judecăţi şi modul în
care îţi afectează ea viaţa.
1. Cine trebuie să se înfăţişeze la judecata lui Dumnezeu?
2 Corinteni 5,10
„Căci _____ trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată
al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după
binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”
Nimeni nu poate scăpa de chemarea la judecata divină. „Fiecare
din tre noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu”
(Romani 14,12). Credincioşii lui Dumnezeu se bucură de judecată.
Decizia lor de a primi harul Său şi de a trăi pentru El va fi
:
 răsplătită; toate nedreptăţile şi fărădelegile celor răi vor fi
pedepsite. Dreptatea va triumfa.
2. Când începe marea judecată a lui Dumnezeu?
a. „A venit vremea ___________ pe cei morţi… Şi __________ lui
Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul
legământului Său, în Templul Său.” Apocalipsa 11,18.19
b. „Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o
Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor
pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi
oricărui norod. El zicea cu glas tare: ’Temeţi-vă de Dumnezeu şi
daţi-I slavă, căci _________ ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui
ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!’” Apocalipsa
14,6.7
Dumnezeu a stabilit o anumită dată de începere a judecăţii: în
momentul în care drumul spre Locul Preasfânt din Templul ceresc
este liber. El a stabilit acest timp în Daniel 8,14: „Două mii trei sute
de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit”. În studiile
anterioare, am descoperit că cele 2300 de zile s-au încheiat în 1844,
când omenirea a intrat în perioada judecăţii finale de dinaintea
revenirii lui Isus.
Lumea a intrat într-o nouă eră, odată cu această judecată. Până în
1844, poporul lui Dumnezeu aştepta ca judecata să aibă loc cândva
în
viitor. Apostolul Pavel le-a îndreptat ascultătorilor săi atenţia spre
„judecata viitoare” (Fapte 24,25; 17,31). Solomon şi alţii s-au referit
la ea ca la un eveniment viitor (Eclesiastul 3,17). Totuşi lui Ioan i se
arată un moment pe axa timpului profetic când Evanghelia veşnică
va vesti în toată lumea că „a venit ceasul judecăţii” (Apocalipsa
14,7). Acest lucru putea fi declarat numai după anul 1844 d.Hr. Noi
trăim exact în această perioadă – în ceasul judecăţii.
3. Care sunt cele trei etape ale unei judecăţi obişnuite?
Etapa 1: Cercetarea. „S-a ţinut judecata şi s-au deschis ______.”
:
 Daniel 7,10
Etapa 2: Verdictul. „Cine este nedrept, să fie _________ şi mai
departe; cine este întinat, _____________ şi mai departe; cine este
fără prihană să trăiască şi mai departe _____________. Şi cine este
sfânt, _________________ şi mai departe!” Apocalipsa 22,11
Etapa 3: Condamnarea. „Iată, Eu vin curând; şi __________ Mea
este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” Apocalipsa 22,12
Orice judecată corectă se desfăşoară în trei etape, în urma cărora
se determină vinovăţia sau nevinovăţia acuzatului. Mai întâi are loc
cercetarea faptelor. Sunt chemaţi martorii şi sunt consultate
dosarele, în timp ce sunt prezentate toate dovezile. În sala de
judecată din cer, „dosarele” conţin o descriere detaliată
nepărtinitoare şi exactă a evenimentelor din viaţa noastră. După ce
au fost analizate toate faptele, judecătorul pronunţă verdictul:
vinovat sau nevinovat. Cu puţin timp înainte de revenirea Sa, Isus
pronunţă un verdict în dreptul fiecărei persoane: mântuit sau
pierdut. Condamnarea urmează imediat după pronunţarea
verdictului. După ce s-a stabilit cazul fiecăruia, Isus revine cu
răsplata Sa, pentru a-i lua pe cei mântuiţi la cer şi pentru a-i lăsa pe
cei pierduţi pe pământ. Să studiem mai amănunţit aceste etape, ca
să cunoaştem mai bine vremea judecăţii, în care trăim.
4. Cum descrie Daniel începutul judecăţii? Daniel 7,9.10
„Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de
domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos… scaunul Lui de
domnie era ca nişte flăcări de foc şi _________ Lui ca un foc aprins…
Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii
stăteau înaintea Lui. S-a ţinut __________ şi s-au deschis cărţile.”
În 1844, scaunul de domnie al lui Dumnezeu s-a mutat, pe
„roatele” lui de foc, în Locul Preasfânt, pentru a începe sesiunea de
judecată şi pentru a anunţa începutul numărătorii inverse a istoriei
pământului. Un număr imens de îngeri sfinţi asistă la această
judecată solemnă.
:
 Probabil îţi aminteşti că într-un studiu anterior am făcut o
comparaţie între Daniel 7 şi Daniel 8. Am văzut atunci că fiarele din
cele două capitole reprezentau, pe rând, Medo-Persia, Grecia şi
Roma. În ambele capitole, judecata este evenimentul care urmează
imediat după ce cornul mic al Romei primeşte rana de moarte, în
1798 d.Hr. Faptul acesta dovedeşte o dată în plus că Dumnezeu
foloseşte o profeţie pentru a repeta şi detalia conţinutul alteia.
Daniel 7 ne prezintă evenimentul judecăţii, iar capitolul 8 ne dă
date suplimentare, punând accent pe momentul în care începe
judecata.
5. Ce se întâmplă în etapa de cercetare a judecăţii? Daniel
7,10
„S-a ţinut judecata şi s-au deschis __________.”
Hotărârea de a-i primi pe oameni în cer nu este luată în mod
arbitrar. Suntem judecaţi în funcţie de alegerile pe care le facem.
De aceea, în verdict se spune: „Cine este nedrept, să fie nedrept şi
mai departe…” (Apocalipsa 22,11) Dumnezeu ne respectă deciziile şi
ne va permite să fim ceea ce dorim să fim. La judecată, Dumnezeu
împreună cu îngerii consultă cărţile din cer, ca să vadă ce am ales.
Cărţile acestea sunt, probabil, mai sofisticate decât cărţile
cunoscute nouă. Este posibil ca ele să fie o combinaţie de
materiale video, audio şi scrise, în care sunt consemnate toate
sentimentele, gândurile şi motivele noastre. „Căci Dumnezeu va
aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu
privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12,14). Să
vedem ce tipuri de cărţi vor fi folosite la judecată.
6. Numele căror persoane sunt scrise în Cartea vieţii? Apo​ca​-
lipsa 21,27
„Nimic întinat nu va intra în ea [cetatea cerească], nimeni care
trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea
________ Mielului.”
Cartea vieţii cuprinde numele tuturor celor care vor primi viaţa
:
 veşnică. Dacă numele nostru nu este în ea, vom fi pierduţi pentru
totdeauna. Dacă vrei ca şi numele tău să fie acolo, fă următoarele:
(1) Pocăieşte-te de păcatele tale, mărturiseşte-le înaintea lui
Hristos şi primeşte-L pe Isus ca Mântuitor personal; numele
păcătoşilor nepocăiţi vor fi şterse din carte. (Exod 32,32.33)
(2) Fii biruitor prin harul mântuitor al lui Dumnezeu şi prin puterea
Sa. (Apocalipsa 3,5; Tit 2,11-14)
(3) Acceptă neprihănirea lui Isus şi trăieşte pentru El. (Psalmi 69,28;
1 Ioan 2,28.29)
7. Ce conţine Cartea de aducere aminte? Maleahi 3,16
„Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul;
Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de
_____________ a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de
Domnul şi cinstesc Numele Lui.”
În Cartea de aducere aminte sunt consemnate relaţia noastră cu
Dumnezeu, faptul că ne place să ne gândim la El şi să vorbim
despre El şi faptele noastre bune (Neemia 13,14). Niciuna dintre
acestea nu ne poate mântui, însă Dumnezeu le consemnează,
întrucât ele sunt dovezile că am primit harul Său şi că Îl slujim din
dragoste. (1 Ioan 5,1-4)
8. Ce conţine Cartea păcatelor? Isaia 65,6.7
„Iată ce ____________ în Mine: ’Nici gând să tac, ci îi voi pedepsi; da,
îi voi pedepsi. Pentru _____________ voastre – zice Domnul – şi
pentru nelegiuirile părinţilor voştri.’”
Acesta este un gând înfricoşător: Cartea păcatelor conţine toate
pă​ca​tele săvârşite vreodată: mândria, idolatria, folosirea Numelui
lui Dumnezeu fără respect, crima, invidia, mânia, abuzul asupra
copiilor, răzbunarea, pofta trupească, infidelitatea, perversiunile,
furtul, minciuna, bârfa, spi-ritul de critică, lăcomia, dependenţa de
droguri şi alcool, obiceiurile dăunătoare sănătăţii, lenea şi multe
altele! Slavă Domnului că, după ce L-am primit pe Isus ca Domn şi
Mântuitor, Dumnezeu scrie în dreptul păcatelor noastre cuvântul
:
 „iertat”. Sângele Lui acoperă vina noastră şi ne şterge păcatele
(Psalmi 51,1.9; Isaia 43,25). În viaţă avem două opţiuni: fie să
alegem să-L urmăm pe Isus şi păcatele noastre să fie şterse, fie să
alegem ca numele nostru să fie şters din Cartea vieţii.
9. Ce rol are la judecată Cartea împrejurărilor? Psalmi 87,4-6
„Domnul numără popoarele, scriindu-le: ’Acolo ____________.’”
Dumnezeu ţine seama de locul unde ne-am născut şi am trăit. Unii
oameni au şanse puţine să descopere adevărul Bibliei. Alţii cresc în
regiuni unde Biblia se găseşte din abundenţă. Dumnezeu va
examina oportunităţile pe care le-am avut de a descoperi adevărul
Său şi de a-l trăi. Dacă va constata că nu am umblat în lumina
primită, atunci „cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un
păcat!” (Iacov 4,17) În cartea aceasta sunt consemnate şi credinţa,
şi sacrificiile făcute pentru a-I sluji lui Dumnezeu. El ne va da o
răsplată mare pentru ele. (Psalmi 56,8)
10. Pe baza cărei legi suntem judecaţi? Iacov 2,11.12
„Cel ce a zis: ’Să nu preacurveşti’, a zis şi: ’Să nu ucizi’… Să vorbiţi şi
să lucraţi ca nişte oameni care au să fie ____________ de o lege a
slobozeniei.”
Suntem judecaţi pe baza Celor Zece Porunci. Însă nimeni nu va
obţine viaţa veşnică prin păzirea fără greşeală a poruncilor. „Căci
prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi;
ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2,8). Legea urmăreşte să afle
dacă ne-am convertit: Îl avem pe Isus în inimă? Dacă da, atunci Îl
iubim şi Îl ascultăm. „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.”
(Ioan 14,15; 1 Ioan 5,3)
11. Cine va fi avocatul acuzării? Apocalipsa 12,9.10
„Diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat
pe pământ… _________ fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra
înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.”
Satana este pârâşul care prezintă păcatele noastre înaintea lui
Dumnezeu într-un mod exagerat (Zaharia 3,1-7). Pe de altă parte, el
:
 Îl înfăţişează pe Dumnezeu ca pe o Fiinţă mânioasă, care de-abia
aşteaptă să găsească un pretext pentru a ne condamna la flăcările
iadului. Nimic mai neadevărat! Isus a murit ca să ne mântuiască şi
face totul ca să ieşim nevinovaţi la judecată. Satana distorsionează
caracterul lui Dumnezeu de prea mult timp. Judecata Îl va reabilita
şi pe Dumnezeu. Când se vor
deschide cărţile, se va dovedi că Dumnezeu este drept şi iubitor.
(Romani 3,3.4)
12. Când pronunţă Dumnezeu verdictul şi când execută pe​-
depsele? Apocalipsa 22,11.12
„Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat,
să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi
mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai
departe! Iată, Eu _____ curând; şi __________ Mea este cu Mine, ca
să dau fiecăruia după fapta lui.”
Verdictul este pronunţat chiar înainte de revenirea lui Isus. El le
oferă unora viaţa veşnică, iar altora moartea veşnică. Aceasta
înseamnă că etapa de cercetare se încheie înainte de venirea Sa.
Procesul a început în 1844 d.Hr. şi se încheie când Isus vine cu
răsplata Sa.
13. De ce este nevoie de judecată? Nu ştie Dumnezeu cine
este mântuit şi cine este pierdut? Matei 7,21-27
„Nu oricine-Mi zice: ’Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia ceru​-
rilor, ci cel ce ______ voia Tatălui Meu care este în ceruri.”
Da, Dumnezeu ştie pe cine să mântuiască. Totuşi, cu ocazia
procesului, Dumnezeu permite ca deciziile Sale să fie cercetate de
întregul univers, pentru ca toţi să vadă că El este drept. Mai mult,
îngerii fără păcat ajung la convingerea că oamenii pe care
Dumnezeu îi aduce în cer sunt curaţi şi nu vor strica fericirea de
acolo. Dumnezeu nu va primi în cer persoanele care nu fac voia Sa.
Nu contează dacă Îl numim „Domn” şi dacă facem fapte minunate
şi minuni în Numele Său. Ceea ce contează este dacă Îl iubim pe
:
 Dumnezeu cel mai mult şi dacă facem voia Sa, şi nu voia noastră.
14. Ai convingerea că numele tău este scris în Cartea vieţii
Mielului?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________

Judecata este o profeţie a speranţei. Ea ne încredinţează că

Dumnezeu a asigurat mântuirea pentru toţi cei care cred. Ea ne
promite că dreptatea va triumfa şi că toate lucrurile vor fi
îndreptate. Vestea cea mai bună pe care ne-o aduce profeţia celor
2300 de zile este aceea că trăim în vremea sfârşitului, când Isus va
veni să ne ia acasă. Renunţă la orice lucru care te împiedică să te
pregăteşti. Predă-I viaţa chiar acum sau reînnoieşte-ţi
angajamentul de a-L urma. (1 Ioan 5,11-13)

Studiul 9
Strategia secretă a lui Satana
Sanctuarul este un tablou complet al Planului de Mântuire. De
aceea, Satana urăşte adevărurile pe care el le transmite. Dumnezeu
a prezis în Daniel 8,11-14 că Satana se va folosi de puterile politice
şi religioase pentru a ataca şi a ascunde adevărul despre
Sanctuarul Domnului Isus: „I-a surpat locul locaşului său celui
sfânt…; cornul a aruncat adevărul la pământ.” Oştirile romane au
transformat Templul evreiesc într-o ruină, iar compromisurile
Bisericii Creştine medievale au făcut ca mesajul mântuirii transmis
de Sanctuarul ceresc să fie dat uitării.
Atacul acesta a fost unul aprig, însă Dumnezeu nu a îngăduit ca
adevărul să zacă la pământ. Cornul mic avea să izbândească numai
timp de „două mii trei sute de seri şi dimineţi” şi apoi Sanctuarul
avea să fie curăţit şi adevărul să fie reaşezat la locul lui. Reaşezarea
adevărului este esenţială în ceasul judecăţii finale, de dinaintea
revenirii lui Isus. Adevărul Bibliei ne schimbă viaţa şi ne pregăteşte
:
 pentru cer (Ioan 17,17; 1 Tesaloniceni 5,23). Isus aşteaptă în cer
„până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre
aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi
proroci din vechime” (Fapte 3,20.21). Noi trăim exact în acest
moment de pe axa profetică, în care Dumnezeu aşază din nou
adevărul la locul lui şi în care pregăteşte un popor care să treacă de
judecată şi să-L întâmpine în pace.
Satana ştie că nu mai are mult timp şi se străduieşte să împiedice
lucrarea lui Dumnezeu în favoarea noastră. În zilele de pe urmă, el
vine cu un plan secret, pregătit cu multe secole în urmă, special
pentru acest moment. În studiul de faţă, vom descoperi că profeţia
lui Daniel ne dezvăluie strategia secretă a lui Satana.
1. Ce ne spune profeţia despre strategia secretă prin care
Satana urmăreşte ca oamenii să fie pierduţi? Daniel 7,25
„El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe
sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta _____________ vremile şi
legea.”
Satana a fost încă de la început în vrăjmăşie cu Dumnezeu, cu
poporul Său şi cu Legea Sa. În război, nu este un lucru neobişnuit
ca una dintre părţi să atace conducerea celeilalte părţi (pe Cel
Preaînalt) sau chiar pe cetăţenii ei (sfinţii). Însă profeţia aceasta ne
spune că Satana nu se rezumă la aceasta. Strategia lui secretă este
aceea de a schimba „vremile şi legea”.
2. De ce vrea Satana să schimbe Legea lui Dumnezeu?
Romani 3,20
„Prin Lege vine ______________ deplină a păcatului.”
„Păcatul este fărădelege” (1 Ioan 3,4). Cele Zece Porunci ale lui
Dumnezeu definesc păcatul. Dacă nu am avea o definiţie exactă,
cum am putea să ştim dacă păcătuim sau nu? Cât de uşor am fi
duşi în eroare!
Strategia lui Satana de a „se încumeta să schimbe vremile şi legea”
(Daniel 7,25) a reuşit să convingă o mare parte a omenirii că Legea
:
 lui Dumnezeu este o relicvă arhaică şi că nu mai este relevantă
pentru societatea modernă. Rezultatul trist se resimte
pretutindeni: oamenii cred că a ucide nu este păcat, că imoralitatea
şi perversiunile nu sunt păcat, că furtul nu este păcat, că minciuna
nu este păcat etc.! Exact acest lucru şi-l doreşte Satana.
3. De ce vrea Satana ca oamenii să creadă că Legea lui
Dumne​zeu s-a schimbat? Romani 6,23
„Fiindcă plata păcatului este __________; dar darul fără plată al lui
Dumnezeu este _______ veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”
Diavolul are două ţinte principale. Prima ţintă este ca noi să
continuăm să păcătuim în mod voit, ca să murim. El Îl urăşte pe
Dumnezeu şi vrea să-I producă durere, încercând să-i piardă pe cât
mai mulţi. A doua ţintă a lui este aceea de a ne împiedica să-L
primim pe Isus ca Mântuitor personal. Strategia lui Satana este
destul de simplă, dacă ne gândim bine. Dacă Legea ne convinge de
păcat, atunci Legea ne face să simţim nevoia după un Mântuitor şi
să mergem la El, ca să fim mântuiţi (Romani
7,7-25). Totuşi, dacă socotim că nu există nicio lege, atunci nu
simţim nevoia după un Mântuitor. Şi nu mergem la Isus. Este oare
de mirare faptul că adevăratul creştinism aproape a dispărut în
acele societăţi care au dat la o parte Legea lui Dumnezeu?
4. Care este Legea lui Dumnezeu? Unde o găsim? Exod 20,1-17
Ia-ţi câteva clipe să citeşti poruncile. Vei descoperi că ele sunt nişte
reguli de viaţă simple, directe şi concise. Nu-i aşa că te-ai aştepta
ca toţi să susţină Legea aceasta? Însă nu toţi o susţin în acest timp
al sfârşitului.
5. Cum descrie profeţia starea morală a societăţii din vremea
sfârşitului? 2 Timotei 3,1-5
„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri ________. Căci oamenii
vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori,
neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste
firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi,
:
 neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai
mult de
________ decât iubitori de Dumnezeu; având doar o ________ de
evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii
aceştia.”
Descrierea zilelor din urmă corespunde întocmai! Ea sugerează că
două tipuri de oameni se alătură planului lui Satana de a desfiinţa
Legea lui Dumnezeu. În primul rând, sunt acei oameni „iubitori
mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu”. Din această
categorie pot face parte şi creştinii, dar ea se referă cu siguranţă la
umanismul secular în general.
Umanismul secular consideră că Dumnezeu şi Legea Sa sunt un
obstacol în calea plăcerilor. Cu cât societatea noastră se
secularizează mai mult, cu atât mai tragice sunt rezultatele.
Desfiinţarea restricţiilor impuse de Legea lui Dumnezeu a dus la
pierderea binecuvântării protecţiei pe care ea o asigură.
A doua categorie prezentată aici s-ar putea să vă surprindă: este
vorba despre oamenii care au „o formă de evlavie”, dar care îi
neagă puterea. Din această categorie fac parte cei care îşi asumă
formele creştinismului, dar care neagă faptul că Dumnezeu ne dă
puterea să ascultăm. Isus spune că aceştia Îl numesc „Domn” şi fac
lucruri minunate în numele creştinismului, însă ei „lucrează”
fărădelege (Matei 7,21-23). Este clar că până şi creştinii pot fi
amăgiţi de vrăjmaşul care „se încumetă să schimbe vremile şi
legea”.
6. I-a convins Satana într-adevăr pe unii creştini să susţină
planul lui de a schimba Legea lui Dumnezeu? 2 Timotei 4,3.4
„Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere
____________ sănătoasă; ci le vor gâdila urechile să audă lucruri
plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce
urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre
_________________________.”
:
 Apostolul Pavel cunoştea profeţiile lui Daniel şi a avertizat biserica
nou-formată că „se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor
învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor”
(Fapte 20,28-30). Învăţătorii mincinoşi vor fi numeroşi şi vor fi larg
acceptaţi în biserică. După moartea apostolului, Satana a reuşit să
introducă în biserică învăţături nebiblice. Acestea au dus la apariţia
unei forme de „creştinism” care susţinea planul lui de schimbare a
vremurilor şi a Legii. Ce învăţături nesănătoase îi determină pe
mulţi să creadă că Legea lui Dumnezeu a fost desfiinţată? Să
studiem cinci învăţături false şi să vedem cum le contrazice Biblia.
Să nu te surprindă faptul că le-ai mai întâlnit până acum.
7. Prima învăţătură falsă este aceasta: „Suntem mântuiţi prin
har şi deci nu mai avem nevoie să păzim Legea lui Dumne​-
zeu”. Ne învaţă Biblia că harul lui Dumnezeu ne eliberează de
responsabilitatea de a asculta de Legea Sa?
a. „Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească
harul? ____________! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai
trăim în păcat?” Romani 6,1.2
b. „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu
sunteţi sub Lege, ci sub har. Ce urmează de aici? Să păcătuim
pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? __________!”
Romani 6,14.15
Pavel a întâlnit această învăţătură falsă în vremea lui. Răspunsul lui
clar ar trebui să-i pună capăt pentru totdeauna: harul lui
Dumnezeu nu desfiinţează Legea. Întrucât suntem mântuiţi prin
har, dragostea noastră pentru Dumnezeu ne determină să fim mai
atenţi în ascultarea de El.
8. A doua învăţătură falsă spune astfel: „Nu este nevoie să pă​-
zim Cele Zece Porunci fiindcă suntem sub legea dragostei.”
Ne învaţă Biblia că „legea dragostei” a înlocuit Legea lui
Dum​nezeu? Matei 22,35-40
„Isus i-a răspuns: ’Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu
:
 toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este
cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este:
Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două
porunci _____________ toată Legea şi Prorocii.”
Isus nu a dat două porunci noi care să înlocuiască Decalogul, aşa
cum afirmă unii. Aceste două porunci nu sunt noi deloc. Isus le-a
citat din Vechiul Testament. (Deuteronom 6,4; Levitic 19,18)
Isus a concentrat Legea în două principii: dragostea faţă de
Dumnezeu şi dragostea faţă de semeni. „În aceste două porunci se
cuprinde toată Legea” (Matei 22,40). El ar fi putut să folosească un
singur cuvânt: dragoste. Însă dragostea nu trebuie înţeleasă greşit.
Unii pot presupune în mod greşit că „iubesc” o persoană, chiar
dacă abuzează de ea.
La Dumnezeu, dragostea nu înseamnă sentimente. Definiţia Lui
este înscrisă în piatră. Primele patru porunci ne arată cum să-L
iubim pe Dumnezeu. Ultimele şase ne arată cum să ne iubim
semenii. Dacă nu am fi avut aceste porunci, nu am fi ştiut cum să-L
iubim pe Dumnezeu sau cum să ne iubim semenii. Dragostea nu
desfiinţează Legea. Dacă iubim aşa cum ne-a poruncit Isus, atunci
vom păzi Legea Sa. (Ioan 14,15)
9. A treia învăţătură falsă este aceasta: „Isus a împlinit Legea
şi noi nu trebuie să o mai păzim.” Faptul că Isus a ascultat de
Lege ne scuteşte pe noi de păzirea ei? Matei 5,17-19
„Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu
_________, ci să împlinesc.”
Să ne gândim cât de periculoasă este această învăţătură. Isus nu a
comis adulter, dar noi putem? El nu a ucis, dar noi putem? Ia
oricare dintre porunci şi vezi cât de absurdă este învăţătura
aceasta. Ceea ce a vrut să spună Isus este limpede: El nu a
desfiinţat Legea. Atâta timp cât vor mai exista un cer şi un pământ,
nicio iotă din Lege nu va trece. Şi oricine strică cea mai mică dintre
porunci sau îi învaţă pe alţii să o strice va fi chemat cel mai mic în
:
 Împărăţia cerurilor. Isus nu ne spune că nu mai este nevoie să
ascultăm de Legea lui Dumnezeu. El ne-a adus la cunoştinţă care
este dorinţa Sa: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” (Ioan
14,15)
10. A patra învăţătură falsă: „Israelul din Vechiul Testament
trebuia să ţină Legea, ca să fie mântuit, însă creştinii din Noul
Testament sunt mântuiţi prin har.” Spune Biblia,
într-adevăr, că există două modalităţi diferite de mântuire?
Ioan 14,6
„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl _______
prin Mine.”
Ideea aceasta este o mare erezie, fiindcă susţine că există două
„dispensaţiuni”, în care oamenii sunt mântuiţi prin două
modalităţi dife​rite: în Vechiul Testament, prin păzirea Legii, iar în
Noul Testament, prin har. Trebuie să ştim că există o singură cale
de a fi mântuiţi, şi anume prin Isus Hristos. În Vechiul Testament,
nimeni nu a fost mântuit prin fapte. Toţi au fost mântuiţi prin har,
ca şi noi. „Noe a căpătat milă [har] înaintea Domnului.” (Geneza
6,8)
11. Cum primeau oamenii din Vechiul Testament mântuirea
prin har? Evrei 4,2
„Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi ______.”
Cuvântul „lor” din acest verset se referă la oamenii din Vechiul
Testament (vezi Evrei 3,16-19). Vestea bună, adică Evanghelia, le-a
fost predicată prin simbolul animalelor de jertfă şi prin cel al
serviciilor de la Sanctuar. „Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit” (1
Corinteni 5,7). Toate acestea arătau spre moartea şi învierea lui
Isus. Jertfele aduse acolo nu au avut niciodată puterea de a mântui
pe cineva. Numai dacă priveau înainte, la Calvar, păcătoşii erau
conduşi de jertfe la mântuirea prin credinţa în Hristos (Psalmi
51,16.17). Noi, cei care trăim în Noul Testament, privim înapoi, la
cruce, prin credinţă. Indiferent de perioada în care au trăit,
:
 oamenii au fost mântuiţi prin credinţa în sângele vărsat de Isus.
12. A cincea învăţătură falsă spune: „Dacă încerci să păzeşti
Le​gea lui Dumnezeu, înseamnă că încerci să câştigi mân​-
tuirea.” Condamnă Biblia păzirea cu smerenie a porun​cilor?
Efeseni 2,8-10
„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de
la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude
nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos
Isus pentru __________ bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai
dinainte, ca să __________ în ele.”
Nu putem câştiga mântuirea prin păzirea poruncilor. Mântuirea
este în întregime un dar fără plată de la Dumnezeu. Însă atunci
când ne predăm viaţa lui Isus, devenim „o făptură nouă” (2
Corinteni 5,17). Fiind făpturi noi în Hristos, suntem creaţi „pentru
faptele bune” pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi.
13. Este evident că Biblia demască strategia lui Satana.
Totuşi, unele porunci nu s-au schimbat? Trebuie să mai
păzim şi legile referitoare la jertfele de animale? Evrei 10,1-10
„În adevăr, Legea, care are ___________ bunurilor viitoare, nu
înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi
___________, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă
desăvârşiţi pe cei ce se apropie…, căci este cu neputinţă ca sângele
taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele…, apoi zice: ’Iată-Mă, vin să
fac voia Ta, Dumnezeule.’ El _________________ astfel pe cele
dintâi, ca să pună în loc pe a doua.”
Legile ceremoniale au fost desfiinţate la moartea lui Isus. Jertfele
de animale, circumcizia, Paştele, Ziua Ispăşirii şi alte ritualuri de la
Sanctu​ar erau nişte „umbre” care arătau spre mântuirea prin
Hristos. Isus, „înfăţişarea adevărată a lucrurilor”, a venit şi nu mai
avem nevoie de aceste umbre. Dar mai păzim Cele Zece Porunci.
Acestea nu sunt umbre. „Tăierea împrejur nu este nimic şi
netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui
:
 Dumnezeu.” (1 Corinteni 7,19)
14. Doreşti să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să asculţi de El?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________

Argumentele pe care le aduc unii oameni ca să nu păzească Cele

Zece Porunci nu sunt în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Acum, după ce am descoperit strategia lui Satana, înţelegem mai
bine că ea face parte din planul lui de a ne face să rămânem în
păcat. Să-I mulţumim lui Dumnezeu că avem profeţia şi speranţa
mântuirii pe care ea ne-o aduce.

Studiul 10

Ziua speranţei, despre care vorbeşte profeţia

Nu este o taină faptul că Satana este în război cu Dumnezeu.

Conflictul aprig început în cer (Apocalipsa 12,7) a coborât în
Grădina Eden (Geneza 3,1) şi a cuprins inima şi mintea oamenilor
din orice epocă.
Dacă nu am avea profeţiile din Scriptură, nu am putea spera să
avem un viitor luminos. Prima profeţie din istoria omenirii prezice
că şarpele, sursa oricărei suferinţe, va fi înfrânt de Isus. (Geneza
3,15) Promisiunea aceasta, referitoare la venirea unui Mântuitor, le-
a dat oamenilor speranţă, prin faptul că li s-a oferit un timp de
probă şi o a doua şansă pentru a reveni la credincioşia faţă de
Creatorul lor, înainte ca păcatul şi păcătoşii să fie nimiciţi.
De asemenea, profeţia ne vorbeşte despre o zi specială a speranţei.
Ea ne aduce aminte că, la început, Dumnezeu ne-a creat ca să ne
bucurăm de o viaţă lipsită de suferinţă; ea ne aduce aminte că Isus
a luat toate măsurile pentru ca păcatul nostru să fie iertat; şi, nu în
ultimul rând, ea ne aduce aminte că Isus revine ca să readucă
:
 lumea aceasta la frumuseţea ei din Eden.
În lecţia aceasta vom afla care este această zi a speranţei. Şi vom
vedea că profeţiile studiate până acum prezic planul lui Satana de a
ne îm​piedica să primim viaţa veşnică prin Hristos.
1. Cum descrie Dumnezeu planul de amăgire al lui Satana?
Daniel 7,25
„El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe
sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta ________ vremile şi legea.”
În studiile anterioare am aflat că profeţia aceasta ne atrage atenţia,
în mod special, asupra planului lui Satana de a schimba „vremile şi
legea”. Desigur că Legea lui Dumnezeu nu s-a schimbat – ea este
veşnică (Luca 16,17). Însă aceasta nu l-a împiedicat pe marele
înşelător să se folosească de secularism şi de biserică pentru a
discredita Cele Zece Porunci.
2. Care dintre legile lui Dumnezeu face referire la timp? Exod
20,8-11
„Adu-ţi aminte de ____________, ca s-o sfinţeşti.”
Numai o singură poruncă face referire la timp – porunca a patra ne
spune să sfinţim ziua de odihnă. Suntem îndemnaţi să ne limităm
interesele vremelnice la cele şase zile şi să facem din Sabat un timp
special pentru Dumnezeu. Puţini oameni păzesc porunca aceasta.
Programul aglomerat şi exigenţele societăţii secularizate nu ne mai
lasă timp pentru Dumnezeu.
3. De ce vrea Satana să schimbe ziua Sabatului? Exod 20,11
„Căci în şase zile ________ Domnul cerurile, pământul şi marea, şi
tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a
binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.”
Sunt două motive. Primul motiv este acela de a ne determina să
uităm care este originea noastră şi să ignorăm responsabilitatea de
a-L onora pe Creator. Sabatul este ziua memorială a lui Dumnezeu
sau „semnul” dintre El şi poporul Său, semn care arată că El este
Creatorul nostru (Exod 31,17). După ce îi convinge pe oameni că
:
 Legea lui Dumnezeu s-a schimbat, Satana introduce diferite teorii,
precum evoluţionismul, umanismul etc., care susţin că oamenii pot
să-şi ducă viaţa fără să se gândească la Dumnezeul Atotputernic al
Creaţiunii.
Al doilea motiv este acela că Sabatul este o zi a speranţei, care are
în centru mântuirea oferită de Hristos – el este „un semn între
Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc”
(Ezechiel 20,12). Prin abţinerea o zi pe săptămână de la activităţile
noastre vremelnice, ne amintim că nu putem să obţinem
mântuirea prin faptele noastre, că ea este un dar de la Dumnezeu
şi că suntem cu totul dependenţi de El. (Evrei
4,4-10). Fiecare Sabat ne aduce aminte de speranţa în aceste două
adevăruri: Creaţiunea şi mântuirea. Satana le urăşte pe amândouă!
Iar planul lui de a schimba Legea lui Dumnezeu nu se opreşte aici.
4. De ce atacul împotriva zilei Sabatului este, de fapt, un atac
împotriva lui Isus? Coloseni 1,16
„Pentru că prin El [Isus] au fost ________ toate lucrurile care sunt în
ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de
domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute
prin El şi pentru El.”
Isus este Creatorul şi Mântuitorul nostru. (Ioan 1,1-3) Planul lui
Satana de a schimba Sabatul are ca ţintă două aspecte despre care
vorbeşte această zi a speranţei: Creaţiunea şi mântuirea. Prin
urmare, avem aici un atac direct împotriva lui Isus Însuşi! Dorinţa
lui Satana este să se ridice „împotriva Domnului domnilor” şi să
arunce adevărul „la pământ”. (Da​niel 8,11.12.25)
5. Care zi este ziua Sabatului, potrivit Bibliei? Exod 20,10
„Ziua __________ este ziua de odihnă închinată Domnului,
Dumnezeului tău.”
Cuvântul lui Dumnezeu spune că ziua a şaptea este Sabatul.
Sabatul comemorează ziua în care Dumnezeu S-a odihnit după
Creaţiune. Trebuie să păzim ziua a şaptea. (Îţi vei sărbători ziua de
:
 naştere exact în ziua în care te-ai născut, şi nu în altă zi.) Care zi din
săptămână este ziua a şaptea?
(1) În 108 limbi, cuvântul pentru „sâmbătă” este Sabat: în spaniolă –
Sabado; în rusă – Subbota; în italiană – Sabato.
(2) Astronomia ne asigură că nu a existat nicio modificare a ciclului
săptămânal. (U.S. Naval Observatory, Washington, D.C.)
(3) Evreii păzesc sâmbăta de mii de ani.
(4) Biblia ne spune clar că Sabatul este sâmbăta.
6. Ce dovezi avem că, în Biblie, Sabatul este sâmbăta? Luca
23,52–24,3
„Era ziua Pregătirii şi începea ziua ____________… Apoi, în ziua
Sabatului, s-au odihnit, după Lege… În ziua _______ a săptămânii…
au venit la mormânt dis-de-dimineaţă… Au găsit piatra răsturnată
de pe mormânt.”
Isus a murit în ziua pregătirii (în Vinerea Mare), S-a odihnit în
mormânt în Sabat (sâmbătă) şi a înviat în prima zi a săptămânii
(Duminica Paştelui). Ziua dintre Vinerea Mare şi Duminica Paştelui
nu este alta decât sâmbăta – Sabatul biblic!
Acest fapt trage un semn de alarmă: nu numai că am uitat să ne
aducem aminte de ziua Sabatului ca s-o sfinţim, ci am uitat şi care
zi este Sabatul. Acum înţelegem mai bine cum s-a intenţionat ca
„vremile şi legea” să fie schimbate. Am ajuns să credem că Isus nu
a păzit Sabatul, ori că Sabatul s-a schimbat după Răstignire, ori că
ucenicii au păzit duminica. Dar ce ne spune Biblia în această
privinţă?
7. A păzit Domnul Isus Sabatul? Luca 4,16
„După __________ Său, în ziua __________, a intrat în sinagogă. S-a
sculat să citească.”
Isus obişnuia să meargă la sinagogă în Sabat, ca să Se închine lui
Dumnezeu. Întrucât istoria şi astronomia confirmă faptul că ciclul
săptămânal nu a pierdut nicio zi, suntem siguri că El a păzit
sâmbăta.
:
 8. Au păzit ucenicii Sabatul, după înălţarea lui Isus la cer?
Fapte 18,4.11
„Pavel vorbea în sinagogă ______________ de Sabat şi îndupleca pe
Iudei şi pe _________.”
Dovezile Biblie sunt nenumărate – după moartea lui Isus, urmaşii
Săi au păzit Sabatul, şi nu duminica (Luca 23,56). Mai mult chiar,
Isus i-a îndemnat să se roage să poată păzi Sabatul în anul 70 d.Hr.,
la aproape 40 de ani după Calvar, când Ierusalimul avea să fie
atacat (Matei 24,20). Apostolul Pavel a păzit Sabatul şi a învăţat
neamurile să îl păzească (Fapte 16,13; Fapte 13,42-44).
9. Vom păzi Sabatul în cer? Isaia 66,22.23
„’Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou, pe care le
voi face, vor dăinui înaintea Mea’ – zice Domnul – ’aşa va dăinui şi
sămânţa voastră şi numele vostru… în fiecare Sabat, va veni orice
făptură să ____________ înaintea Mea’ – zice Domnul.”
În cer şi pe pământul cel nou, ne vom închina lui Dumnezeu în
fiecare Sabat. Dacă Isus a păzit Sabatul şi ucenicii l-au păzit după
moartea lui Isus şi dacă noi ne vom închina lui Dumnezeu în Sabat
de-a lungul întregii veşnicii – atunci cum au început creştinii să
păzească duminica?
10. În ce verset din Scriptură ni se vorbeşte despre
schimbarea Legii lui Dumnezeu? Daniel 7,25
„El… se va încumeta _____________ vremile şi legea.”
Potrivit cu Daniel 7, cornul cel mic este Biserica Romană
medievală. (Vezi studiul „Marile puteri ale lumii”.) Biblia nu afirmă
nicăieri că Dumnezeu ar fi schimbat Sabatul, dar Biserica admite
că ea l-a schimbat. Creştinii au început să păzească duminica de-
abia după moartea primilor ucenici ai Domnului Isus. Cum s-a
ajuns aici şi care a fost rolul Romei?
Schimbarea s-a produs treptat şi a fost alimentată de persecuţiile
Romei păgâne asupra evreilor, din cauza răzvrătirilor lor frecvente.
Întrucât creştinii şi evreii se închinau în Sabat, romanii au crezut că
:
 şi creştinii luau parte la rebeliuni, astfel că îi persecutau şi pe ei.
Romanii păgâni considerau că duminica era o zi sfântă, şi atunci,
unii creştini, ca să se deosebească de evrei, s-au gândit că ar fi mai
bine să păzească duminica, în cinstea Învierii. În secolele al III-lea
şi al IV-lea, istoria consemnează că unii creştini păzeau duminica
în Roma şi în alte locuri, unde biserica recursese la acest
compromis, ca să scape de persecuţie. Biserica şi-a stabilit sediul
în Roma şi, pe măsură ce puterea ei politică a crescut, a aprobat
păzirea duminicii în locul Sabatului.
11. Recunosc conducătorii Bisericii Romane că au schimbat
Sabatul cu duminica?
Biserica Romană recunoaşte cu mândrie că a făcut această
schimbare.
„Întrebare: Care este ziua de Sabat?
Răspuns: Sâmbăta este Sabatul.
Întrebare: De ce păzim duminica şi nu sâmbăta?
Răspuns: Păzim duminica şi nu sâmbăta fiindcă Biserica Catolică a
transferat solemnitatea zilei sâmbetei asupra duminicii.” Peter
Geiermann, The Convert’s Catechism of Catholic Doctrine
[Catehismul de doctrină catolică], (Rockfort, IL; Tan Books and
Publishers, 1977), pag. 50.
„Probabil că lucrul cel mai îndrăzneţ, schimbarea cea mai
revoluţionară pe care a făcut-o biserica [a fost] aceea că… ziua
sfântă, Sabatul, a fost schimbat de sâmbătă în duminică… nu pe
baza unor porunci din Scriptură, ci pe baza faptului că Biserica era
conştientă de puterea ei.” Saint Catherine Catholic Church
Sentinel, 21 mai 1995.
12. Ce spune Biblia despre cele mai folosite patru argumente
în favoarea păzirii duminicii?
a. Sabatul este numai pentru evrei.
Biblia spune că Sabatul a fost dat omenirii la Creaţiune – cu 2.300
de ani înainte de naşterea primului evreu (Geneza 2,1-3). Isus a zis:
:
 „Sabatul a fost făcut pentru om.” (Marcu 2,27)
b. Duminica este Ziua Domnului şi comemorează Învierea.
Isus a spus că Ziua Domnului este Sabatul: „Fiul omului este Domn
şi al Sabatului.” (Matei 12,8; Marcu 2,28; Luca 6,5) Biblia spune că
botezul şi viaţa de ascultare, şi nu păzirea duminicii, reprezintă
modul în care putem comemora Învierea (Coloseni 2,12; Romani
6,4-16).
c. Ar trebui să sfinţim fiecare zi din săptămână, nu numai ziua a
şaptea.
Este adevărat că trebuie să trăim pentru Dumnezeu în fiecare zi,
însă nu putem să sfinţim fiecare zi, întrucât nu am putea să ne
câştigăm existenţa şi nici nu am putea să îndeplinim lucrurile care
nu au legătură cu religia, dar care sunt necesare pentru
supravieţuire (vezi Exod 20,8-11).
d. Porunca Sabatului a fost pironită pe cruce.
Biblia vorbeşte despre două legi – legea Celor Zece Porunci şi legea
jertfelor ceremoniale. Unii nu reuşesc să înţeleagă care lege a fost
pironită pe cruce, după textul din Coloseni 2,14-17. Biblia declară
următoarele:
t Legea amintită aici era „zapisul cu poruncile lui, care stătea
împotriva noastră” (Coloseni 2,14). Aici nu este vorba despre Cele
Zece Porunci, deoarece ele au fost scrise de Dumnezeu, cu degetul
Lui, şi nu de mână omenească.
t „Zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră”,
reprezintă le​gile ceremoniale scrise de Moise şi aşezate „lângă
chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie
acolo ca martoră împotriva” lui Israel (Deuteronom 31,24-26). Cele
Zece Porunci au fost scrise în piatră şi au fost aşezate în chivot.
Legile ceremoniale sunt martore împotriva noastră fiindcă ele „nu-
l pot duce pe cel ce se închină în felul acesta, la desăvârşire” (Evrei
9,9).
t Legile care erau „umbra lucrurilor viitoare” şi care se refereau la
:
 „mâncare, băutură, la o zi de sărbătoare, la o lună nouă sau… la o zi
de Sabat” erau legile ceremoniale scrise de Moise, şi nu Cele Zece
Porunci. „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare… nu
poate niciodată, prin aceleaşi jertfe… să-i facă desăvârşiţi pe cei ce
se apropie.” (Evrei 10,1) Legea aceasta „privitoare la mâncăruri,
băuturi şi felurite spălări” a fost dată „până la o vreme de
îndreptare”, până când Isus S-a dat ca jertfă (Evrei 9,10).
t În legea ceremonială erau prevăzute anumite zile de Sabat care
trebuiau sărbătorite în aceeaşi zi a anului (cum avem astăzi
Crăciunul, care este sărbătorit în fiecare an pe 25 decembrie,
indiferent de ziua săptămânii în care cade) şi care erau diferite de
Sabatul săptămânal prevăzut în porunca a patra (care era
sărbătorit întotdeauna în ziua a şaptea, sâmbăta). Paştele era o zi
de Sabat sărbătorită anual şi era „umbra lucrurilor viitoare”, adică
a lui „Hristos, Paştele noastre.”
(1 Corinteni 5,7) Moartea lui Isus a fost împlinirea Paştelui, pe care
nu-l mai sărbătorim an de an.
t Unii evrei creştini de la început le cereau convertiţilor dintre
neamuri să păzească legile ceremoniale şi circumcizia, ca să fie
mântuiţi (Fapte 15,5). Circumcizia şi legile ceremoniale nu mai sunt
necesare, însă trebuie să ascultăm de Legea lui Dumnezeu.
„Tăierea împrejur nu este nimic şi netăierea împrejur nu este
nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 7,19)
Aceste patru argumente nu sunt susţinute de Scriptură şi, în
acelaşi timp, ele nu stau în picioare, dacă ţinem seama de faptul că
Biserica Romană recunoaşte deschis că a schimbat Sabatul. Biblia
a prezis că această putere va schimba „vremile şi legea”.
13. Vrei să-I spui lui Isus că Îi mulţumeşti pentru mesajul pe
care ni-l transmite această zi a speranţei – că El este
Creatorul şi Mântuitorul nostru?
Răspunsul tău _____________________________________
Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru profeţiile speranţei, care ne
:
 arată că Isus este Creatorul nostru, Mântuitorul nostru şi
Împăratul nostru care vine.

Studiul 11
Textul care lipseşte
La Creaţiune, Dumnezeu a făcut ca Sabatul zilei a şaptea să se de​-
ose​bească de celelalte zile ale săptămânii prin trei lucruri – El S-a
odihnit în el, l-a binecuvântat şi l-a sfinţit (Geneza 2,1.2). Fiind
inclus în porunca a patra, Sabatul este semnul special al lui
Dumnezeu, care arată că Isus este Creatorul şi Mântuitorul nostru
(Exod 31,17; Ezechiel 20,12). Această zi a speranţei ne aduce aminte
în fiecare săptămână să-L onorăm pe Isus pentru dragostea Sa.
În studiile anterioare, am văzut că profeţia dezvăluie un plan de a
schimba „vremile şi legea”, plan care a constat în schimbarea
Sabatului din sâmbătă în duminică (Daniel 7,25). Acest lucru a avut
loc la mult timp după moartea ucenicilor. Biblia este surprinzător
de tăcută, dacă ne gândim că o acţiune de asemenea amploare,
dacă ar fi fost întreprinsă, aşa cum se susţine, imediat după
Înviere, ar fi stârnit o dezbatere uriaşă, similară cu cea legată de
circumcizie. (Vezi Fapte 15.) Dacă Biblia este regula de viaţă şi de
credinţă a creştinului, putem găsi în ea un text care să aprobe
această schimbare a Sabatului în duminică?
În studiul acesta vom căuta răspunsul la această întrebare. Vom lua
rând pe rând textele în care se vorbeşte despre duminică sau
despre „prima zi a săptămânii”, cum era ea numită în Biblie. Dacă
Dumnezeu, Isus sau apostolii ar fi cunoscut că a avut loc această
schimbare, cu siguranţă că ne-ar fi spus şi nouă.
1. Este Biblia o sursă de informaţii demnă de încredere?
Amos 3,7
„Domnul Dumnezeu nu face _______ fără să-Şi descopere taina Sa
slujitorilor Săi ___________.”
Biblia este demnă de încredere. Dumnezeu ne descoperă în ea tot
:
 ceea ce este necesar cu privire la mântuire. De aceea, este
important să o stu​diem, ca să vedem dacă Dumnezeu a schimbat
Sabatul în duminică. Dacă a făcut această mare schimbare, El ne va
descoperi acest lucru în Biblie.
2. Unde este amintită duminica pentru prima dată în Biblie?
Matei 28,1
„La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre
ziua ________ a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au
venit să vadă mormântul.”
Matei nu face altceva decât să consemneze că în zorii primei zile a
săptămânii femeile s-au dus la mormântul lui Isus ca să Îl
îmbălsămeze. Matei şi-a scris evanghelia la şase ani după Înviere şi
nu menţionează că s-ar fi făcut o modificare în privinţa zilei de
odihnă. Însă el spune că Sabatul este înainte de prima zi a
săptămânii.
3. Afirmă Luca, în evanghelia sa dedicată neamurilor, că
Sabatul a fost schimbat? Luca 24,1-4
„În ziua ____ a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu
ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe
care le pregătiseră.”
În această descriere amănunţită, Luca nu le spune nicăieri
neamurilor că Sabatul este pentru evrei şi că ei trebuie să păzească
duminica, în amintirea Învierii. Dimpotrivă, el susţine păzirea
Sabatului, declarând că ei l-au păzit chiar şi după moartea lui Isus.
Iar Luca şi-a scris evanghelia la 35 de ani după Înviere!
4. Menţionează evanghelia lui Marcu vreo schimbare? Marcu
16,1-4
„În ziua ________ a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-di​-
mineaţă, pe când răsărea soarele.”
Marcu a scris aceste cuvinte la aproximativ zece ani după
Răstignire, dar nu aminteşte că Sabatul ar fi fost schimbat.
5. Au susţinut ucenicii un serviciu divin de închinare în
:
 cinstea Învierii, în prima duminică dimineaţă? Marcu 16,9-11
„Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei _______ a săptămânii, S-a
arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci. Ea
s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care
plângeau şi se tânguiau. Când au auzit ei că este viu şi că a fost
văzut de ea, _____________.”
Nici aici textul nu aminteşte că ar fi existat vreo schimbare. Maria
este prima care stă de vorbă cu Isus după Înviere, dar El nu-i spune
că de acum ar trebui să păzească duminica în cinstea Învierii Sale.
(vezi Ioan 20,11-18) Când Maria le spune ucenicilor că Isus este viu,
ei plâng pentru moartea Sa şi nu o cred. Nu avem aici un serviciu
divin închinat Învierii.
6. Ce ne spune Ioan despre prima zi a săptămânii? Ioan 20,1
„În ziua ________ a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-
dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că
piatra fusese luată de pe mormânt.”
Ioan a scris cuvintele acestea la cel puţin şaizeci de ani după
Răstignire şi nu aminteşte despre nicio schimbare.
7. Afirmă Ioan că ucenicii se închinau în prima zi a
săptămânii? Ioan 20,19
„În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile
locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de _______
Iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor şi le-a zis: ’Pace vouă!’”
Unii au declarat că, după Înviere, ucenicii s-ar fi închinat mereu în
ziua de duminică. Însă Ioan spune aici că ei erau adunaţi nu pentru
închinare, ci „de frica Iudeilor”. Isus „i-a mustrat pentru necredinţa
şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L
văzuseră înviat” (Marcu 16,14) Este clar că ei nu ţineau un serviciu
divin în cinstea Învierii, în care nu credeau.
8. Nu spune Biblia că primii creştini aduceau daruri la
biserică în ziua de duminică​? 1 Corinteni 16,1-3
„Cât priveşte strângerea de ajutoare _______ sfinţi, să faceţi şi voi
:
 cum am rânduit Bisericilor Galatiei. În ziua _______ a săptămânii,
fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul
lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu. Şi când voi veni,
voi trimite cu epistole pe cei ce îi veţi socoti vrednici, ca să ducă
darurile voastre la Ierusalim.”
Textul acesta nu spune „Să aduceţi daruri la biserică în ziua dintâi
a săptămânii”. Iată ce spune textul:
t Este vorba despre „ajutoare” pentru sfinţi, şi nu de daruri pentru
sfinţi.
t Strângerea aceasta de ajutoare era destinată credincioşilor
săraci din Ierusalim (Romani 15,25-28).
t Credincioşilor li se spune să pună darurile deoparte acasă,
traducere care corespunde cu textul grecesc original. Observăm că
îndemnul acesta este dat fiecărui credincios în parte şi că nu este
vorba despre o colectă strânsă la biserică. Ei trebuiau să ţină
seama de binecuvântările primite de la Domnul în săptămâna
respectivă şi să pună acasă o parte din venit. Când avea să vină la
ei, Pavel avea să găsească ajutoarele gata pregătite pentru a fi duse
la Ierusalim. Pasajul acesta nu susţine că Sabatul a fost schimbat.
9. Se aminteşte în Faptele apostolilor despre un serviciu de
închinare care a avut loc la biserică duminică dimineaţa?
Fapte 20,7-11
„În ziua _______ a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem
pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi
şi-a lungit vorbirea până la ______________. În odaia de sus, unde
eram adunaţi, erau multe __________. Şi un tânăr, numit Eutih, care
şedea pe fereastră, ___________ de-a binelea în timpul lungii vorbiri
a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea şi a fost
ridicat mort. Dar Pavel s-a pogorât, s-a repezit spre el, l-a luat în
braţe şi a zis: ’Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.’ După ce s-
a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme
până la _______. Apoi a plecat.”
:
 Iată în sfârşit o adunare religioasă care are loc în prima zi a
săptămânii. Dar se spune aici că Sabatul a fost schimbat sau că
ucenicii sărbătoreau duminica întotdeauna? Răspunsul este NU. Să
vedem ce explicaţii ne oferă Biblia.
t Ucenicii predicau şi „frângeau” pâinea în fiecare zi a săptămânii,
nu numai duminica (Fapte 2,46).
t „Frângerea pâinii” nu face din această adunare religioasă un
serviciu divin de împărtăşanie. Expresia aceasta se referă de multe
ori la servirea mesei. Spre exemplu: „Frângeau pâinea acasă şi luau
hrana cu bucurie.” (Fapte 2,46; Fapte 27,33-35) Chiar dacă ar fi fost
vorba despre un serviciu divin de împărtăşanie, Biblia nu spune că
împărtăşania avea loc numai duminica.
t Adunarea aceasta a avut loc în seara primei zile. Să observăm că
Pavel a predicat până la miezul nopţii; în încăpere erau multe
lumini (afară era întuneric); Eutih a adormit (era noaptea târziu);
iar Pavel a predicat până în zorii zilei şi apoi a plecat într-o
călătorie. Din moment ce la evrei ziua începe şi se încheie la apusul
soarelui, atunci în pasa​jul acesta este vorba despre sâmbătă
noaptea (Geneza 1,5.8). Pavel a predicat sâmbătă noaptea şi a
plecat duminică dimineaţa în călătorie. El nu s-a dus la biserică!
Pasajul acesta nu susţine păzirea duminicii, întrucât Pavel pleacă în
călătorie duminică dimineaţă.
Am citit toate versetele din Noul Testament în care este amintită
duminica şi niciunul nu susţine că Sabatul biblic ar fi fost
schimbat. Acum să analizăm alte câteva versete care sunt aduse ca
argument în favoarea schimbării.
10. Afirmă Pavel că nu contează ce zi de odihnă ţinem?
Romani 14,5.6
„Unul socoteşte o zi mai _________ decât alta; pentru altul, toate
zilele sunt la fel.”
Pavel nu face niciodată referire la Sabat în Romani 14. Biblia nu ar
fi consecventă cu ea însăşi dacă Pavel le-ar fi spus romanilor că nu
:
 era nevoie să ţină Sabatul, în timp ce el îl păzea şi îi învăţa pe cei
dintre neamuri să îl păzească (Fapte 13,42-44; 16,13; 17,2; 18,4). Este
clar că Biblia nu se contrazice. Atunci ce vrea să spună Pavel aici?
În biserica de la început, între evrei şi creştinii dintre neamuri exis​-
ta o discuţie privitoare la obligativitatea convertiţilor dintre
neamuri de a respecta sărbătorile evreieşti şi de a fi circumcişi şi la
interdicţia de a mânca din carnea animalelor jertfite idolilor (Fapte
15,1; 1 Corinteni
8,7-13; Romani 14,1-5). Întrucât aceste disensiuni nu se refereau la
Cele Zece Porunci, Pavel a spus că prima îndatorire a bisericii era
aceea de a păstra unitatea.
Este evident că Pavel a susţinut păzirea Celor Zece Porunci, dar nu
păzirea legii ceremoniale. „Tăierea împrejur nu este nimic şi
netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui
Dumnezeu.” (1 Corinteni 7,19)
11. Se spune undeva în Biblie că Legea lui Dumnezeu s-a
schimbat? Daniel 7,25
„El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe
sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta _________ vremile şi legea.”
Da, Biblia spune că Legea va fi schimbată, dar nu de către
Dumnezeu. Oamenii rău intenţionaţi au fost cei care au încercat să
schimbe Legea sfântă a lui Dumnezeu în urmă cu mult timp.
Problema este că, astăzi, tradiţia este atât de bine înrădăcinată în
cultura noastră, încât simţim nevoia să justificăm această
schimbare cu orice preţ, chiar în lipsa argumentelor din Biblie. Dar
problema este serioasă şi este legată de credincioşie. Vom rămâne
credincioşi lui Isus şi Cuvântului Său sau vom da întâietate omului?
Acesta este provocarea pe care ne-o adresează instituţia care a
adus schimbarea:
Păzirea duminicii „nu numai că nu are vreo bază în Biblie, ci este şi
o negare flagrantă a literei ei, care ne porunceşte să ne odihnim în
Sabat, adică sâmbăta. Biserica Catolică a fost cea care… a
:
 transferat această odihnă asupra zilei duminicii, în amintirea
învierii Domnului. Astfel, ţinerea duminicii de către protestanţi
este un tribut pe care ei îl aduc, vrând-nevrând, autorităţii
Bisericii.” Monsignor Segur, Plain Talk About the Protestantism of
Today, (Thomas B. Noonan & Co., Boston, 1868),
pag. 213.
12. Va reaşeza Dumnezeu la locul cuvenit adevărurile din
Cuvântul Său? Fapte 3,20.21
„Şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi:
pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la
vremile ____________________ a tuturor lucrurilor: despre aceste
vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din
vechime.”
Înainte de revenirea Sa, Isus va reaşeza toate adevărurile din
Cuvântul Său la locul cuvenit. Reaşezarea Sabatului este deosebit
de importantă, deoarece el este, după cum a fost prezis, ţinta
atacurilor diavolului împotriva lui Isus, în calitate de Creator şi
Mântuitor al nostru (Daniel 7,25). În vremea judecăţii, exact înainte
de revenirea lui Isus, Evanghelia ne cheamă să ne întoarcem la
închinarea şi la respectul pe care I le datorăm lui Isus, Creatorul.
„Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o
Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor
pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi
oricărui norod. El zicea cu glas tare: ’Temeţi-vă de Dumnezeu şi
daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce
a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!’” (Apocalipsa
14,6.7) Este demn de remarcat că această Evanghelie citează din
porunca a patra: „Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile,
pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a
odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a
sfinţit-o.” (Exod 20,11) Ai observat că porunca a patra începe cu
cuvintele „Adu-ţi aminte”? Fiind atotcunoscător, Dumnezeu a ştiut
:
 că vom uita şi că vom avea nevoie de chemarea din Apocalipsa 14,7.
13. Îl iubeşti pe Isus şi vrei să Îi aduci slavă pentru că El este
Creatorul şi Mântuitorul tău?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________

Studiul 12
Puterea de a trăi
Să presupunem că ai şti cu exactitate ziua şi ora în care bursa de
acţiuni se va prăbuşi, dar nu ai şti ce să faci în această privinţă. La
ce îţi foloseşte această informaţie? La nimic.
Profeţia biblică ne oferă informaţii nu numai despre evenimentele
viitoare, ci şi despre modul în care să ne pregătim pentru ele. Am
studiat deja câteva dintre profeţiile uimitoare ale Bibliei şi am
văzut că ele ne oferă o prezentare detaliată a evenimentelor care ne
arată că Domnul va veni în curând.
Studiul de faţă ne va îndrepta atenţia asupra unei alte teme a
profeţiei, la fel de esenţială pentru înţelegerea evenimentelor, temă
care ne va ajuta să ştim cum să trăim în aceste zile din urmă.
1. Ce întâmplare din viaţa lui Daniel a folosit Domnul pentru
a ilustra tipul de constrângere la care va fi supus poporul Său
în vremea sfârşitului? Daniel 6,1-4
„Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători,
pentru că în el era un duh înalt; şi împăratul se gândea să-l pună
peste toată
împărăţia. Atunci, căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva
asupra lui Daniel, ca ______________ în ce privea treburile
împărăţiei.”
Invidia şi gelozia par a scoate la iveală ce este mai rău în oameni,
nu-i aşa? Daniel era invidiat fiindcă îi întrecea pe ceilalţi şi fiindcă
era cunoscut pentru spiritul lui foarte evlavios. Credincioşii lui
Dumnezeu din vremea sfârşitului îi vor întrece pe ceilalţi prin
:
 loialitatea şi ascultarea lor faţă de Isus (Apocalipsa 14,12).
2. Ce anume l-a protejat pe Daniel de duşmanii lui? Daniel 6,4
„Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de
mustrare, pentru că el era _____________ şi nu se găsea nicio
greşeală la el şi niciun lucru rău.”
Câte personalităţi publice nu şi-au ratat cariera din cauza unor
fapte ascunse care au fost date în vileag? De obicei se întâmplă aşa
cu cei bogaţi şi celebri, dar Satana se joacă deseori în felul acesta şi
cu sufletele oamenilor obişnuiţi. Înţelegem de aici cât de
important este să fim curaţi atât acasă, cât şi în public.
3. Cât de „secrete” sunt secretele oamenilor? Luca 8,17
„Fiindcă nu este ________ acoperit, care nu va fi descoperit, nimic
tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.”
Adeseori uităm că în jurul nostru sunt îngeri nevăzuţi, atât buni,
cât şi răi, care văd tot ce facem. Îngerii lui Satana se bucură să ne
facă să păcătuim şi apoi să ne demaşte în public, spre pierderea
noastră. Şi Dumnezeu ne vede şi consemnează totul, pentru
judecată. Atunci fiecare secret va fi destăinuit şi toţi vor trebui să
dea socoteală. Dar nu trebuie să ne temem, dacă acceptăm, la fel
ca Daniel, ca Dumnezeu să ne conducă viaţa. Dumnezeu ne poate
da puterea de a duce o viaţă ireproşabilă.
4. Ce să facem cu greşelile trecutului? Proverbe 28,13
„Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le
_____________ şi __________ de ele capătă îndurare.”
Există un singur mod prin care păcatele noastre ruşinoase pot
rămâne departe de lumina reflectoarelor. Putem să mergem cu ele
la Isus, putem să I le mărturisim şi să le părăsim. Sângele Său le va
şterge din cărţile cerului şi din inimile noastre (Fapte 3,19; Psalmi
51,1-10).
5. La ce concluzie au ajuns duşmanii lui Daniel? Daniel 6,5-9
„Atunci oamenii aceştia au zis: ’Nu vom găsi niciun cuvânt de
plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi
:
 vreunul în ________ Dumnezeului lui!’”
Singurul mod de a-l ataca a fost acela de a trece religia lui în
ilegalitate. În primul rând, Daniel a fost ispitit să calce porunca
întâi („Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.” Exod 20,3) În al doilea
rând, puterea civilă a imperiului a luat locul lui Dumnezeu,
ajutându-i pe duşmanii lui Daniel să îl pedepsească după o lege
omenească. Diavolul foloseşte de multe ori tactica aceasta.
Urmaşii credincioşi ai lui Dumnezeu sunt înfăţişaţi ca nişte
călcători ai legii statului. Dorinţa lui dintotdeauna a fost aceea de
a-i persecuta pe aceia care se predau lui Isus şi vor să asculte de El
cu orice preţ (Apocalipsa 12,17).
6. A considerat Daniel că în noua situaţie trebuia să se roage
pe ascuns? Daniel 6,10-11
„Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde
ferestrele odăii de sus erau ___________ înspre Ierusalim, şi de trei
ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui.”
Daniel şi-a dat seama că noul decret era o capcană pentru el. Într-o
astfel de situaţie, unii ar sta pe gânduri şi ar alege să închidă
fereastra şi să se roage pe ascuns. Dar nu şi Daniel.
7. De ce s-a hotărât Daniel să nu închidă fereastra? 1 Împăraţi
8,46-50
„Când vor păcătui împotriva Ta… şi-i vei da în mâna vrăjmaşului,
care-i va duce robi într-o ţară vrăjmaşă, depărtată sau apropiată:
dacă se vor coborî în ei înşişi, în ţara unde vor fi robi, dacă se vor
întoarce la Tine… dacă-Ţi vor face rugăciuni, ____________________
spre ţara lor…, ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale,
rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate…, trezeşte mila celor ce-i
vor ţinea robi, ca să se îndure de ei.”
Daniel nu şi-a schimbat obiceiul de a se ruga, din două motive. În
primul rând, Cele Zece Porunci nu încuviinţau acest lucru. Să nu
uităm că decretul împăratului impunea ca oamenii să i se roage
numai lui. Daniel a ales să asculte de legea lui Dumnezeu, şi nu de
:
 legea omului.
Al doilea motiv: Daniel ştia în ce moment de pe axa timpului
profetic se află. Rugăciunea lui Solomon, înălţată cu 400 de ani
înaintea lui, îi încuraja pe cei din generaţiile următoare, care se
aflau în captivitate, să se roage cu faţa spre Ierusalim dacă doreau
să fie eliberaţi. Evenimentele din Daniel 6 şi 9 au loc în acelaşi an –
cu doi ani înainte de încheierea captivităţii babiloniene de 70 de
ani. Daniel ştia că se afla într-un moment de răscruce al profeţiei.
Profeţia şi Legea lui Dumnezeu l-au ajutat pe Daniel în situaţiile
critice. El Îl iubea pe Dumnezeu şi nu a vrut să accepte
compromisul.
8. Ce să facem atunci când Legea lui Dumnezeu şi legile
oame​nilor se contrazic? Fapte 5,29
„Trebuie ___________ mai mult de Dumnezeu decât de oameni!”
Legea lui Dumnezeu are prioritate. Dacă facem altfel, dovedim că
nu avem încredere în El. Neascultarea spune: „Doamne, în situaţia
aceasta, cred că ştiu mai bine ce trebuie să fac. Legea Ta este bună
în majoritatea cazurilor, dar acum lucrurile stau altfel.” În felul
acesta, arătăm că nu Îl iubim pe Dumnezeu mai presus decât orice
sau că nu ştim cum să avem încredere în El, atunci când diavolul ne
pune la încercare.
9. Ce text din Biblie ne spune că situaţia aceasta se va repeta?
Apocalipsa 13,15
„I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să
vorbească şi să facă să fie _________ toţi cei ce nu se vor _________
icoanei fiarei.”
Şi în această situaţie, puterea civilă încearcă să le dicteze
oamenilor cui să se închine. Din fericire, avem exemplul bun al lui
Daniel.
Probabil că Daniel s-a întrebat de ce a îngăduit Dumnezeu ca el să
treacă printr-o încercare atât de cumplită. El îşi închinase viaţa lui
Dumnezeu. De ce îngăduia El să se întâmple aşa ceva?
:
 Un motiv a fost acela ca noi să putem privi la exemplul lui şi să
ştim ce să facem în împrejurări asemănătoare. (Romani 15,4) Dacă
ar şti, Da​niel ar fi surprins să afle că, după mai bine de 2500 de ani,
exemplul lui de credincioşie le este de folos oamenilor. Nu uita:
Dumnezeu urmăreşte întotdeauna un scop bun, atunci când
îngăduie să trecem prin anumite situaţii dificile.
10. Ce spune Biblia despre poporul lui Dumnezeu care va
trece prin încercări asemănătoare în vremea sfârşitului?
Apocalipsa 14,12
„Aici este răbdarea sfinţilor, care _____________ poruncile lui
Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”
Trăim într-o vreme în care trebuie să luăm hotărârea de a nu ne
lăsa pradă lucrurilor pe care pune preţ lumea noastră. Credinţa lui
Isus ne va încuraja şi ne va da putere să rămânem credincioşi
principiilor şi Legii lui Dumnezeu.
11. Ce efect a avut credincioşia lui Daniel asupra
împăratului? Daniel 6,12-17
„Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel şi să-l arunce în
groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel:
,Dumnezeul tău, căruia __________ Îi slujeşti, să te __________.”
Împăratul şi-a dat seama că a fost păcălit, dar ştia că legea nu
putea fi schimbată. Înainte de a-l trimite pe Daniel în groapa cu lei,
el şi-a exprimat credinţa că Dumnezeu îl va scăpa. Ce mărturisire
frumoasă! Neacceptarea compromisului de către noi îi determină
pe alţii să-şi exprime credinţa în Dumnezeu!
12. Ce ne spune întâmplarea aceasta despre grija lui
Dumnezeu faţă de cei credincioşi? Daniel 6,21-23
„Daniel a zis împăratului: ’Veşnic să trăieşti, împărate! Dumnezeul
meu a trimes pe _________ Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au
făcut niciun rău, pentru că am fost găsit ____________ înaintea
Lui’… Daniel a fost scos din groapă şi nu s-a găsit nicio rană pe el,
pentru că avusese încredere în Dumnezeul său.”
:
 La fel ca Daniel, Noe, Ilie, Petru sau Pavel, şi noi putem să avem
încredere că Dumnezeu ne va ocroti, atunci când El este Cel dintâi
în viaţa noastră.
13. Care a fost rezultatul final al acestei întâmplări? Daniel
6,24-28
„Împăratul Dariu a scris…: ’Poruncesc ca, în toată întinderea
împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de
Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel _____ şi El
dăinuieşte veşnic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată şi
stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. El izbăveşte şi mântuieşte.’”
Ce s-ar fi întâmplat dacă Daniel ar fi ales să nu se expună şi ar fi
închis ferestrele înainte de a se ruga? Datorită credincioşiei lui,
întregul Imperiu Medo-Persan a auzit despre adevăratul
Dumnezeu.
14. De unde a avut Daniel puterea de a-I rămâne credincios
lui Dumnezeu? Daniel 6,10
„De trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui,
cum făcea şi mai ___________.”
Daniel a ştiut că timpul petrecut împreună cu Dumnezeu îl va ajuta
să se opună influenţelor corupătoare ale lumii păgâne. Daniel ne
arată cum putem să trăim pentru Dumnezeu. El şi-a format un
obicei de rugăciune care nu s-a schimbat pe parcursul a aproape 70
de ani, în care el a cercetat Biblia şi L-a căutat pe Dumnezeu cu
toată inima lui (Daniel 9,2.3)
Pentru a păstra o legătură strânsă cu Dumnezeu, avem nevoie să
petrecem împreună cu El un timp de calitate, îndelungat şi regulat.
Satana ştie acest lucru şi încearcă să ne răpească timpul pe care
Dumnezeu vrea să-L punem deoparte pentru El. Nu trebuie să-i
permitem acest lucru.
Să vedem cum şi-a păstrat Daniel relaţia cu Dumnezeu în mod
practic. În versetul 10 sunt amintite patru lucruri care ne vor ajuta
să trăim pentru Dumnezeu în aceste zile din urmă.
:
 15. Care sunt cele patru caracteristici ale vieţii de rugăciune
a lui Daniel? Daniel 6,10
(1) „Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui,
unde ferestrele _____________ erau deschise…”
Daniel avea un loc de rugăciune. Şi noi avem nevoie de un loc
special, în care să ne rugăm în linişte şi netulburaţi.
(2) „…unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim şi
de trei ori pe zi ________________…”
Daniel avea o anumită poziţie la rugăciune. Putem să ne rugăm în
mai multe poziţii: în picioare, stând jos sau în timpul mersului etc.
Dar este bine să ne luăm în fiecare zi un timp special în care să
îngenunchem şi să-I spunem Celui Atotputernic că avem nevoie de
El în viaţa noastră.
(3) „de _______ ori de zi… se ruga…”
Daniel avea momente regulate de rugăciune. Ar trebui să stabilim
un anumit timp din fiecare zi, în care să citim din Cuvântul lui
Dumnezeu şi să ne rugăm. Timpul de calitate de dimineaţă este cel
mai potrivit pentru a cere călăuzirea şi înţelepciunea lui
Dumnezeu. Seara ar trebui să recapitulăm împreună cu Dumnezeu
evenimentele zilei.
(4) „… şi _________ pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.”
Daniel avea un plan de rugăciune. El aducea laude. Rugăciunile
noastre au mai mult sens dacă respectă un plan. Iată mai jos un
plan simplu, folosit cu succes de multe persoane.
Laudă Începe rugăciunea lăudându-L pe Dumnezeu pentru
frumuseţea caracterului Său. Adu înaintea Sa motivele tale de
adorare.
Mărturisire Mărturiseşte-ţi păcatele şi nevoia după Dumnezeu.
Mulţumire Mulţumeşte-I pentru că te-a iertat şi pentru
lucrurile bune, ba chiar şi pentru încercările din viaţa ta.
Cereri Adu înaintea Sa cererile Tale. Cere-I să te conducă în
tot adevărul, cere-I o inimă care să-L iubească pe El mai presus
:
 decât orice şi credinţă ca să asculţi îndemnurile Sale, înfăţişează-I
nevoile familiei tale etc.
16. Vrei să faci din relaţia cu Dumnezeu principala ta prioritate şi
să-ţi iei zilnic timp să stai de vorbă cu El?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________
Timpul în care trăim este la fel de dificil ca şi timpul în care trăia
Daniel. Şi noi avem nevoie să ne păstrăm relaţia cu Dumnezeu, ca
să avem putere să trăim pentru Isus.

Studiul 13
Glorioasa răpire din apocalipsa
Revenirea lui Isus pe planeta Pământ este una dintre temele
centrale ale Bibliei. Despre ea se vorbeşte în Scriptură de mai
multe ori chiar decât despre prima Sa venire. Această accentuare a
glorioasei răpiri din Apoca​lipsa ne confirmă că este vorba despre
un subiect de primă importanţă atât pentru Dumnezeu, cât şi
pentru noi.
Biblia este atât de plină de entuziasm pentru revenirea lui Isus,
pentru că lui Dumnezeu îi este foarte dor de noi. El a aşteptat cu
dor să Se întâlnească din nou faţă în faţă cu neamul omenesc, încă
de când păcatul a ridicat pentru prima dată un zid de despărţire
între noi şi Dumnezeu. El vrea să pună capăt durerii şi suferinţei pe
care păcatul le-a adus omenirii şi universului întreg.
Deşi Dumnezeu aşteaptă cu dor această reuniune, El nu este lipsit
de răbdare. Există un motiv pentru care El nu ne-a dus încă acasă,
în cer. Biblia ne spune că această aparentă întârziere se datorează
faptului că El „doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la
pocăinţă” (2 Petru 3,9). Harul uimitor al lui Dumnezeu este motivul
pentru care aşteptarea se prelungeşte.
În aceste momente finale, dinainte de venirea lui Isus, Duhul Sfânt
:
 îi călăuzeşte pe oameni „în tot adevărul” (Ioan 16,13) şi ne
pregăteşte să-L putem întâlni pe Isus în pace. Cel mai bun mijloc
de a „grăbi” venirea Sa este să urmăm călăuzirea Duhului în viaţa
noastră. (Vezi 2 Petru 3,9-12.)
Lecţia aceasta îndepărtează confuzia legată de modul în care va
reveni Isus. Întrebările legate de răpirea secretă şi de timpul de
strâmtorare vor găsi răspunsuri clare atunci când vom studia ce
spune Biblia.
1. Ce promisiune specială a făcut Isus înainte de a pleca la
cer? Ioan 14,1-3
„Mă voi ___________ şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să
fiţi şi voi.”
De-a lungul secolelor, creştinii au aşteptat cu nerăbdare împlinirea
promisiunii lui Isus de a Se întoarce, ca fiind „fericita nădejde” (Tit
2,13). Aceasta înseamnă sfârşitul păcatului şi reuniunea cu
Dumnezeu.
2. Ce semn precede imediat revenirea lui Isus? Matei 24,3-5
„’Când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii
Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?’ Drept răspuns, Isus le-a zis:
’Băgaţi de seamă să nu ___________ cineva. Fiindcă vor veni mulţi
în Numele Meu şi vor zice: «Eu sunt Hristosul!» Şi vor înşela pe
mulţi.’”
Pentru Satana, revenirea lui Isus nu este o „fericită nădejde”. Isus
ne avertizează că, înainte de revenirea Sa, diavolul va aduce în
prim-plan hristoşi mincinoşi. Aceşti „hristoşi mincinoşi şi proroci
mincinoşi vor face semne mari şi minuni până acolo, încât să
înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi” (Matei 24,24).
Fiinţe supranaturale pline de măreţie vor face minuni reale şi vor
pretinde că sunt îngeri sfinţi şi chiar Isus Hristos Însuşi! (2
Corinteni 11,14; Apocalipsa 13,13)
3. Ce a făcut Isus pentru a-şi ajuta poporul să se pregătească
pentru revenirea Sa? Matei 24,25
:
 „Iată că v-am ________ mai dinainte.”
Isus ne-a dat profeţiile ca să ne pregătească pentru ceea ce
urmează să vină. De aceea este atât de important să le înţelegem.
Înşelăciunile sunt atât de copleşitoare, încât singura cale de
scăpare va fi să ne încredem în învăţăturile clare ale Bibliei, şi nu în
ceea ce vedem cu ochii noştri. În această lecţie vom vedea opt
caracteristici ale revenirii lui Isus. Cunoscându-le, vei fi la adăpost
în ceea ce priveşte înşelăciunile. Doar Isus poate face toate aceste
lucruri. Satana poate să imite una sau două dintre ele, şi acestea cu
anumite limite, dar îi este imposibil să le realizeze pe toate deodată
şi la acea scară universală la care le va realiza Isus.
4. În ce parte a lumii Se va întoarce Isus? Matei 24,26-30
„Deci, dacă vă vor zice: ’Iată-L în pustie’, să nu vă duceţi acolo!
’Iată-L în odăiţe ascunse’, să nu credeţi. Căci, cum iese ___________
de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului
omului. … Atunci… ________ seminţiile pământului se vor boci şi Îl
vor __________ pe Fiul omului venind.”
Revenirea lui Isus este GLOBALĂ. El nu Se va arăta în locuri
exclusiviste, răspândite prin lume. Dacă trebuie să deschizi
televizorul ca să vezi la Ştiri un interviu cu „Hristos, care S-a
întors”, înseamnă că acela nu este adevăratul Isus. Strălucirea
adevăratei Lui veniri va umple tot cerul. Toate naţiunile
pământului Îl vor vedea pe cer, asemenea unui fulger. Orice va fi
mai puţin decât atât, va fi înşelăciunea diavolului.
5. Câţi oameni Îl vor vedea pe Isus revenind? Apocalipsa 1,7
„Iată că El vine pe nori. Şi _________ ochi Îl va vedea.”
Revenirea lui Isus este foarte VIZIBILĂ. Orice om de pe planetă Îl
va vedea pe cer. Nimeni nu va putea pierde această imagine.
6. Cum vor putea toţi să-L vadă în acelaşi timp pe Isus
venind? Matei 25,31
„Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu ______ sfinţii îngeri…”
Isus revine în slava Sa extraordinară, împreună cu TOŢI ÎNGERII.
:
 Aceste fiinţe strălucitoare sunt „zeci de mii” şi umplu cerul (Evrei
12,22). Îţi poţi imagina ce efect va avea această apariţie? Un singur
înger, la învierea lui Isus, a fost atât de măreţ, încât slava lui i-a
făcut pe cei 100 de soldaţi romani, încercaţi în războaie, să leşine
de frică (Matei 28,2-4). Imaginează-ţi scena aceasta amplificată de
câteva miliarde de ori!
7. De ce toţi îngerii se întorc împreună cu Isus? Matei 24,31
„El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi îi vor
___________ pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a
cerurilor până la cealaltă.”
Îngerii îi ADUNĂ PE ALEŞII LUI DUMNEZEU din toate colţurile
pământului, ca să-i ia la cer.
8. Pe cine din poporul lui Dumnezeu adună îngerii? 1 Tesalo​-
ni​ceni 4,16.17
„Întâi vor învia cei __________ în Hristos. Apoi, noi __________ care
vom fi rămas, vom fi răpiţi __________ împreună cu ei, în nori, ca să
întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi astfel vom fi totdeauna cu
Domnul.”
A doua venire a lui Isus îi adună laolaltă pe toţi urmaşii lui Hristos,
atât pe cei morţi, cât şi pe cei vii. Mai întâi vor fi înviaţi cei care au
murit credincioşi. Apoi, credincioşii aflaţi în viaţă sunt luaţi
împreună cu ei, ca să-L întâmpine pe Domnul în văzduh. Să
reţinem că, de data aceasta, Isus nu pune piciorul pe pământ.
Acesta este un alt aspect care ne ajută să-L deosebim pe adevăratul
Hristos de cei falşi.
9. Isus Se întoarce pe tăcute? 1 Tesaloniceni 4,16
„Căci Însuşi Domnul, cu __________________, cu glasul unui
________________ şi cu ______________ lui Dumnezeu.”
Revenirea lui Isus este AUDIBILĂ, în niciun caz pe tăcute. Conform
Scripturii, atunci când El revine, toţi Îl vor vedea şi Îl vor auzi. (Să
observăm că este aceeaşi „trâmbiţă” şi aceeaşi adunare a celor
aleşi ca cele menţionate în Matei 24,30.31.) Strigătul lui Isus, glasul
:
 arhanghelului şi sunetul trâmbiţei răsună atât de tare, încât chiar şi
cei „morţi în Hristos” aud. Isus a spus: „Nu vă miraţi de lucrul
acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi
glasul Lui şi vor ieşi afară din ele” (Ioan 5,28.29). Aceasta este ziua
pe care cerul a aşteptat-o atâta vreme! Nimic nu-i poate determina
pe Dumnezeu şi pe îngerii Săi să tacă!
10. Ce se întâmplă cu corpurile noastre atunci când trâmbiţa
răsună şi noi suntem strânşi laolaltă să-L întâmpinăm pe
Isus? 1 Corinteni 15,50-55
„Toţi vom fi _____________________ într-o clipă, într-o clipeală din
ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia
nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul
acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul
acesta muritor să se îmbrace în ___________________.”
Vom fi SCHIMBAŢI. Isus ne va da comoara minunată a unor
corpuri nemuritoare, care nu vor obosi, nu se vor îmbolnăvi şi nu
vor muri niciodată.
11. Ce se întâmplă cu cei care nu L-au urmat pe Hristos?
2 Te​saloniceni 1,7-10
„La descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
într-o flacără de foc, ca să-i pedepsească pe cei ce nu-L __________
pe Dumnezeu şi pe cei ce nu _____________ de Evanghelia
Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o
_______________ veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii
Lui, când va veni, în ziua aceea…”
Revenirea lui Isus îi DISTRUGE PE CEI PIERDUŢI. Să observăm că
aceasta are loc „când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în
sfinţii Săi” (vers. 10). Acelaşi eveniment, care îi determină pe cei
mântuiţi să spună: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru în care
aveam încredere că ne va mântui” (Isaia 25,9), îi va face pe cei
pierduţi să strige „munţilor şi stâncilor: ’Cădeţi peste noi şi
ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de
:
 mânia Mielului!’” (Apocalipsa 6,16) Ce face diferenţa între a fi
mântuit şi a fi pierdut? Cei mântuiţi „ascultă de Evanghelie” şi Îl
acceptă pe Isus ca Domn.
12. Cum vine Isus „ca un hoţ”? 2 Petru 3,10
„Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, __________
vor trece _____________, trupurile cereşti se vor topi de mare
căldură şi ______________, cu tot ce este pe el, va ___________.”
Expresia „ca un hoţ” este adesea folosită pentru a susţine o răpire
secretă. Cu toate acestea, Biblia spune că, atunci când El vine ca un
hoţ, cerurile vor trece, cu un zgomot puternic, şi totul va arde. Nu
seamănă deloc cu o răpire în secret a celor sfinţi, în timp ce cei
pierduţi sunt lăsaţi pe pământ, fără să ştie nimic. Aşadar, la ce se
referă faptul că Isus vine ca un hoţ? Isus Însuşi a explicat: „Să ştiţi
că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul,
ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata, căci
Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.” Venirea Sa este
asemenea aceleia a unui hoţ, deoarece „nu ştiţi în ce zi va veni
Domnul vostru”. (Matei 24,42-44)
13. Cum va arăta pământul după revenirea lui Isus? Ieremia
4,23-27
„Mă uit la pământ şi iată că este ____________________ … Mă uit şi
iată că nu este __________________ […] şi toate cetăţile sale sunt
nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse!”
Revenirea lui Isus LASĂ PLANETA ÎN RUINE şi complet
depopulată, nemairămânând pe ea „niciun om”. Toţi cei mântuiţi
sunt adunaţi şi luaţi la cer. Cei pierduţi sunt distruşi de strălucirea
venirii Sale. Nu mai rămâne nimeni, nici măcar pentru a-i îngropa
pe cei morţi. (Ieremia 25,30-33)
Aşadar, iată cele opt caracteristici pe care le prezintă Biblia în
legătură cu venirea lui Isus. Revenirea lui Isus Hristos este
GLOBALĂ în întinderea ei, VIZIBILĂ pentru toţi, îi include pe TOŢI
ÎNGERII, îi ADUNĂ şi îi ia la cer pe toţi cei credincioşi, atât pe cei
:
 care sunt în viaţă, cât şi pe cei care au murit în Hristos, este
AUDIBILĂ pentru orice ureche, îi SCHIMBĂ pe cei mântuiţi din
fiinţe muritoare în fiinţe nemuritoare, îi DISTRUGE pe cei
necredincioşi şi DEVASTEAZĂ pământul, lăsându-l în ruine şi cu
totul depopulat. Doar Isus Se poate întoarce în felul acesta.
14. Ai luat decizia de a fi gata pentru venirea lui Isus?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________
Isus Se întoarce pentru a-i lua pe copiii Săi acasă, în locuinţele pe
care le-a pregătit pentru ei în cer (Ioan 14,1-3). Dacă încă nu L-ai
invitat să fie Domnul şi Mântuitorul tău, acum este timpul să o faci.
Profeţia ne arată că El Se întoarce în curând. Nu există o a doua
şansă. Primeşte-L pe Isus astăzi, ca să poţi merge cu El în cer,
atunci când va veni.
RĂPIREA SECRETĂ
Chiar dacă expresia de „răpire secretă” nu se găseşte în Biblie, ea
re​pre​zintă stâlpul multor interpretări profetice. Să analizăm
împreună textele folosite cel mai adesea pentru a susţine teoria
răpirii secrete.
1. Ce înseamnă „unul va fi luat şi altul va fi lăsat”? Matei
24,40
În acest text, Isus compară revenirea Sa cu potopul lui Noe. „Unul
va fi luat şi altul va fi lăsat” în acelaşi fel în care „a venit potopul şi
i-a luat pe toţi” (Matei 24,37-44). Textul paralel din Luca spune: „A
venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi” (Luca 17,26-37). Prin aceasta,
Isus ne spune că la revenirea Sa vor exista doar două grupe de
oameni: cei mântuiţi, vii, şi cei pierduţi, care sunt nimiciţi, morţi.
Atunci când ucenicii au întrebat „Unde, Doamne?”, adică unde va fi
lăsat cel pierdut, Isus le-a răspuns: „Unde va fi trupul, acolo se vor
strânge vulturii.” Când Isus va veni să-Şi ia poporul la cer, cei
pierduţi nu vor fi lăsaţi pe pământ în viaţă. Trupurile lor moarte
:
 vor fi lăsate pradă vulturilor.
2. Antihristul vine după răpire? 2 Tesaloniceni 2,1-8
Biblia ne învaţă că Antihristul se arată înainte de răpire. „Nimeni să
nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit
lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii”.
Antihristul va precede răpirea la cer, deoarece şi el va fi distrus de
revenirea lui Isus (vers. 8).
3. Domneşte Antihristul în cei şapte ani de necazuri şi de
neno​rociri?
Această perioadă de şapte ani face parte din profeţia de şaptezeci
de săptămâni, care se găseşte în Daniel 9,24-27. Este universal
recunoscut că primele şaizeci şi nouă de săptămâni au precedat şi
au prezis prima venire a lui Isus şi s-au încheiat la botezul Său. Cu
toate acestea, cei care susţin răpirea secretă introduc o perioadă
nejustificată, de 2000 de ani, între săptămânile a şaizeci şi noua şi
a şaptezecea, cu toate că profeţia nu spune că sunt şaizeci şi nouă
de săptămâni, apoi două mii de ani şi apoi încă o săptămână.
Săptămâna a şaptezecea urmează direct după a şaizeci şi noua, aşa
cum este de aşteptat. Această ultimă săptămână a inclus
moartea lui Isus, în anul 31 d.Hr., şi începutul predicării Evangheliei
la neamuri, în anul 34 d.Hr. (Vezi lecţia Cea mai importantă profeţie a
Bi​bliei.) Aceşti şapte ani nu au nimic de-a face cu Antihristul.
4. Sunt răpirea şi a doua venire a lui Isus unul şi acelaşi eve​-
niment?
Unii susţin, în mod incorect, că Isus Se întoarce mai întâi în secret
(în limba greacă: parousia) şi apoi, după o perioadă de şapte ani de
nenorociri, într-o a doua venire (limba greacă: apokalupsis). Cu
toate acestea, textul original grecesc descrie „parousia” şi
„apokalupsis” ca fiind acelaşi eveniment. În 1 Tesaloniceni 4,15,
„venirea (parousia) Domnului” pentru a-Şi aduna poporul ar părea
să susţină o răpire „secretă”. Dar, în 2 Tesaloniceni 2,8, despre
parousia ni se spune că îl va nimici şi pe Antihrist: „Pe care Domnul
:
 Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea
venirii (parousia) Sale.” „Venirea (parousia) Fiului omului”, din Matei
24,37-39, apare în textul paralel, din Luca 17,26-30, ca „ziua când se
va arăta Fiul omului (apokalupsis)”. Aceasta arată că venirea lui Isus
(parousia) şi arătarea Lui (apokalupsis) sunt unul şi acelaşi
eveniment, care are loc după ce va apărea Antihristul.
5. Unde îşi are originea teoria Antihristului ateist şi a răpirii
secrete?
În timpul Reformei protestante, reformatorii au identificat fiara din
Apocalipsa, capitolul 13, ca fiind Biserica Romană medievală.
Strategia Romei de a contraface dovezile biblice a fost aceea de a
oferi o altă interpretare. Iezuiţii, înfiinţaţi pentru a se opune
protestantismului, l-au desemnat pe Ribera, în anul 1580, să
realizeze metoda de interpretare futuristă, care spune că
Antihristul va fi o persoană individuală, ateistă, care va apărea
chiar la sfârşitul istoriei şi care va domni timp de trei ani şi
jumătate, reconstruind templul de la Ierusalim. În general, această
interpretare nu a fost susţinută de protestanţi până în secolul XX,
când a fost popularizată de C. I. Scofield şi de Hal Lindsey. Ideea
răpirii secrete a apărut după anii 1800. Chiar dacă nu are niciun
fundament biblic, ea a câştigat o largă acceptare şi a reuşit să
distragă atenţia de la adevărul Bibliei.

Studiul 14
Misterul morţii rezolvat
Dacă te-ai aflat vreodată lângă patul unui muribund sau dacă ştii
din experienţă ce înseamnă să pierzi un copil în floarea vârstei,
dacă vălul negru al morţii te-a despărţit de o persoană dragă,
probabil că te-ai întrebat: „De ce? De ce trebuie să trec prin aşa
ceva? De ce atâta suferinţă, durere şi singurătate?” Şi probabil că ai
căutat să afli răspuns la întrebarea: „Ce sens are viaţa? Trăim,
murim şi apoi ce urmează…?”
:
 Dacă ţi-ai pus vreodată aceste întrebări, trebuie să ştii că nu eşti
singurul. Oamenii au fost preocupaţi dintotdeauna de această
temă.
În studiul de faţă vom descoperi că Biblia dă vălul la o parte şi
rezolvă misterul morţii. După cum vom vedea, profeţia arată că, în
zilele sfârşitului, concepţia oamenilor despre moarte va avea un rol
major.
1. Cine poate să dezlege misterul morţii? Apocalipsa 1,18
„[Eu sunt] Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor.
Eu ţin ________ morţii şi ale Locuinţei morţilor.”
Isus este singurul capabil să dezlege misterul morţii. El este
Creatorul nostru şi ştie ce înseamnă viaţa şi moartea (Coloseni
1,16). Ca Mântuitor al nostru, El a trecut prin moarte, iar acum este
viu şi poate să ne destăinuiască secretul ei. Putem avea încredere
în Cuvântul Său, Biblia.
2. Cum a creat Isus primul om? Geneza 2,7
„Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ______ pământului, i-a
suflat în nări ________ de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet
viu.”
Dumnezeu l-a modelat pe om din ţărâna pământului şi i-a suflat în
nări suflare de viaţă. Omul a devenit „un suflet viu”. Aşadar: ţărână
+ suflare = suflet viu
3. Ce este suflarea de viaţă?
a. „_________ lui Dumnezeu m-a făcut şi ______________ Celui
Atotputernic îmi dă viaţă.” Iov 33,4
b. „Trupul fără ______ este mort.” Iacov 2,26
Suflarea aceasta este „duhul” sau puterea dătătoare de viaţă a lui
Dumnezeu, care întreţine respiraţia şi bătăile inimii. În Iov 27,3
citim: „Atâta vreme cât voi avea suflet şi suflarea lui Dumnezeu va
fi în nările mele…” Aici, Iov foloseşte o tehnică poetică ebraică în
care cuvintele „suflare” şi „suflet” pot fi înlocuite unul cu altul. În
felul acesta poate „suflarea lui Dumnezeu” să fie în nările lui. Când
:
 Dumnezeu a suflat suflarea de viaţă în trupul neînsufleţit al lui
Adam, acesta a devenit „un suflet viu” (Geneza 2,7). Să observăm că
nu i s-a dat un suflet, ci el a devenit un suflet.
4. Ce se întâmplă atunci când un om moare?
„… până nu se întoarce ţărâna în __________ cum a fost, şi până nu
se întoarce duhul la ___________, care l-a dat.” Eclesiastul 12,7
La moarte, suflarea, sau duhul, se întoarce la Dumnezeu, iar ţărâna
se întoarce în pământ. Moartea este opusul creaţiei.
5. Ce se întâmplă la moartea unei persoane, adică a unui „su​-
flet viu”? Fapte 7,59.60
„Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: ,Doamne
Isuse, primeşte ________ meu!’ Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu
glas tare: ’Doamne, nu le ţinea în seamă păcatul acesta!’ Şi după
aceste vorbe, a __________.”
Ştefan cunoştea Biblia şi ştia că duhul lui avea să se întoarcă la
Dumnezeu, atunci când avea să moară. Dar Biblia, în loc de „a
murit”, spune că el „a adormit”.
6. Ce spune Isus că este moartea? Ioan 11,11-14
„’Lazăr, prietenul nostru, ___________: dar Mă duc să-l trezesc din
somn…’ Isus vorbise despre ___________ lui, dar ei credeau că
vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. Atunci Isus le-a spus
pe faţă: ,’Lazăr a __________.’”
În Biblie, moartea este întotdeauna înfăţişată ca un somn liniştit
până în ziua învierii (Vezi Psalmi 13,3; Matei 27,52; 1 Corinteni
15,20.51). La înviere, „mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului
se vor scula” (Daniel 12,2).
7. Avem motive să ne temem de somnul morţii? Psalmi 115,17
„_____ morţii __________ pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se
pogoară în locul tăcerii.”
Nu avem de ce să ne temem de moarte, fiindcă acolo, potrivit
Bibliei, n-o să mai facem planuri, n-o să mai muncim, acolo nu
există cunoaştere, înţelepciune şi nici chiar laudă la adresa lui
:
 Dumnezeu (Eclesiastul 9,10; Psalmi 146,4). Când un om trece la
odihna liniştită a morţii, toată durerea şi suferinţa lui dispar,
fiindcă el nu mai este conştient. (Dacă la moarte am merge la cer,
nu ar fi normal ca acolo să Îl lăudăm pe Dumnezeu?) Însă somnul
morţii nu este destinul final al copiilor lui Dumnezeu. El nu este
decât o stare care se va încheia la înviere, atunci când vom fi luaţi
la cer.
8. La moarte, copiii lui Dumnezeu merg direct în cer? Fapte
2,29.34
„Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă
spun fără sfială că a __________ şi a fost ___________; şi mormântul
lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi… Căci David
_____________ în ceruri.”
Biblia spune că Împăratul David, care este cu certitudine mântuit,
nu s-a dus la cer atunci când a murit. Ea ne spune că el a fost
înmormântat şi că se mai află încă acolo, aşteptând învierea.
9. Cum răspunde Biblia la întrebarea: „Unde ne ducem atunci
când murim?” Iov 14,10-15
„Dar omul, când moare, rămâne întins; omul, când îşi dă sufletul,
unde mai este?… aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi
cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui…
Ah! de m-ai ascunde în ___________________ […] şi de mi-ai rândui
o vreme când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!… Dacă omul,
odată mort, ar putea să mai _________, aş mai trage nădejde…
Atunci m-ai chema şi Ţi-aş răspunde.”
Iov şi-a pus această întrebare. Răspunsul este concludent – omul se
culcă şi nu se mai scoală; el nu se mai deşteaptă din somnul lui; stă
în mormânt până la vremea când Dumnezeu îşi aduce aminte de el
şi îl învie. Atunci Dumnezeu îl cheamă şi îi oferă nemurirea.
10. Când vor învia morţii? 1 Corinteni 15,51-54
„Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi
schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă
:
 ___________. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii
şi noi vom fi schimbaţi… atunci se va împlini cuvântul care este
scris: ’Moartea a fost înghiţită de biruinţă.’”
Dumnezeu nu-i uită pe sfinţii Lui care au trecut la odihnă. La
revenirea lui Isus, El trimite un înger care să-i adune pe toţi (Matei
24,31). Ei revin la viaţă la chemarea lui Isus şi la ultimul sunet de
trâmbiţă, când primesc trupuri nemuritoare. Pavel spune că atunci
moartea va fi „înghiţită” de biruinţă. Dacă la moarte am merge
imediat la cer, atunci acest lucru nu ar mai fi valabil. Mai mult
chiar, te-ai întrebat până acum ce nevoie ar mai fi de înviere la A
Doua Venire, dacă cei mântuiţi se află deja în cer?
Biblia ne spune că cei dragi ai noştri, despre care am crezut că sunt
în cer, în realitate se odihnesc, aşteptând chemarea lui Isus. La
prima vedere, vestea aceasta ne dezamăgeşte. Dar dacă ne gândim
mai bine, adevărul Bibliei este cu adevărat o veste bună. Dacă ar fi
în cer, cei dragi ai noştri ar vedea toată suferinţa prin care trecem.
Cum ar fi cerul pentru ei, în acest caz?
11. Ce se întâmplă cu cei necredincioşi atunci când mor?
2 Petru 2,9; 2 Petru 3,7
„Domnul ştie… să-i păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi
_________________________.”
„Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate prin
acelaşi Cuvânt, pentru focul din
___________________________________a oamenilor nelegiuiţi.”
Cei nemântuiţi sunt păstraţi în mormânt până în ziua când vor fi
înviaţi şi îşi vor primi plata pentru faptele lor. Învăţătura Bibliei
este mai credibilă decât învăţătura populară, potrivit căreia, atunci
când mor, cei pierduţi merg direct în iad. Să ne gândim la
implicaţiile acestei doctrine nebiblice: Un hoţ neconvertit care a
trăit în primul secol ar trebui să ardă în iad cu 1.900 de ani mai
mult decât Hitler, dictatorul care a trimis la moarte milioane de
oameni. Este oare drept ca un hoţ să fie pedepsit mai aspru decât
:
 unul vinovat de genocid? Mai mult decât atât, dacă ţinem cont de
ceea ce spune Biblia despre judecată, va accepta Dumnezeu să
trimită pe cineva în iad înainte ca el să fie judecat? Înţelegi acum
de ce Dumnezeu îngăduie ca toţi să se odihnească până în ziua
învierii? Numai aşa poate El să fie drept. Mai întâi, fiecare om trece
pe la judecată şi apoi primesc răsplata toţi odată.
12. De unde a apărut învăţătura despre nemurirea naturală a
omului? Geneza 3,4
„Atunci __________ a zis femeii: ’Hotărât că nu veţi muri.’”
Ideea că, de fapt, omul nu moare a fost prima minciună pe care
le-a spus-o Satana primilor noştri părinţi. El a alimentat această
amăgire neîncetat. Istoria ne arată că religiile păgâne antice au fost
primele care i-au învăţat pe oameni că au suflete nemuritoare.
Egiptenii, perşii şi grecii credeau acest lucru. Concepţia aceasta
greşită despre moarte a pătruns şi în biserica creştină, pe măsură
ce aceasta s-a îndepărtat de adevărul susţinut în primele secole.
Învăţătura că sufletul este nemuritor nu se află în Scriptură.
Cuvântul „suflet” apare în Biblie de peste 800 de ori, dar nu se
spune nici măcar o dată că acesta ar fi nemuritor. Biblia ne învaţă
că sufletul este muritor, că moare şi se odihneşte până la înviere.
(Vezi Ezechiel 18,4.)
13. De ce vrea Satana să nu ştim ce se întâmplă cu omul la
moarte? Apocalipsa 16,14
„Acestea sunt duhuri de __________, care fac semne…”
Satana vrea ca oamenii să creadă că ei nu mor pe deplin ca să-i
poată înşela mai uşor. Dacă demonii pot lua înfăţişarea îngerilor
sfinţi, atunci ei pot lua şi înfăţişarea rudelor şi a prietenilor noştri
care au murit. (Vezi 2 Corinteni 11,13.) Ba mai mult, ei ne pot spune
anumite lucruri pe care le ştim numai noi şi cei trecuţi la odihnă.
Biblia prezice că duhurile de demoni vor face astfel de minuni în
aceste zile din urmă (Matei 24,24). Numărul celor care declară că au
luat legătura cu morţii creşte rapid. Satana îi pregăteşte pe oameni
:
 pentru ultima lui mare amăgire.
14. Ai convingerea că vei primi viaţa veşnică?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________
Dacă nu, doreşti să ai parte de ea?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________

Viaţa veşnică se găseşte numai în Isus. De aceea este esenţial să Îl

primim ca Mântuitor şi Domn al vieţii noastre (1 Ioan 5,11-12). Unii
oameni iau decizia aceasta urmând doi paşi. Mai întâi, ei primesc
lucrarea de mântuire înfăptuită de Isus. Apoi, pe măsură ce cresc în
credinţă, ei descoperă că Dumnezeu vrea ca ei să accepte poruncile
Sale şi călăuzirea Sa (Ioan 14,15). La acest stadiu al maturităţii în
credinţă, ei Îi cer în mod conştient lui Isus să fie Domnul lor şi să le
conducă viaţa în ascultare. Dacă nu L-ai primit până acum ca
Mântuitor şi Domn personal, vrei să faci lucrul acesta chiar acum?
Alte întrebări…
(1) Ce putem spune despre oamenii care le-au văzut în vis pe
rudele lor decedate?
Nu uita că Dumnezeu i-a arătat lui Ioan în viziune o mare mulţime
de oameni mântuiţi, care trec printr-un mare necaz (Apocalipsa
7,13-17). Poate că unii dintre ei nici nu se născuseră încă sau poate
că se aflau în viaţă, dar Dumnezeu i-a promis lui Ioan că va avea
grijă de ei. Este posibil ca Dumnezeu să ne dea un astfel de vis, prin
care să ne arate că le poartă de grijă celor dragi ai noştri care au
decedat. Aceasta nu înseamnă că ei se află în ceruri, întrucât Biblia
spune că ei se odihnesc. Dar, să fim atenţi! Dacă cel decedat apare
în vis, îţi vorbeşte ca dintr-o altă lume, ca şi cum ar mai fi în viaţă,
şi îţi spune ce să faci, atunci el este de fapt diavolul, sub înfăţişarea
celor dragi.
(2) Dar cum explicăm declaraţia unora că au „ieşit din trup” şi că
:
 au avut o experienţă „din apropierea morţii”?
Există trei explicaţii posibile. În primul rând, oamenii care declară
că au avut astfel de experienţe sunt, de regulă, în spital şi se află
sub influ​enţa unor medicamente halucinogene. În al doilea rând,
când inima unei persoane nu mai bate, în creier rămâne o anumită
cantitate de oxigen. Pentru o scurtă perioadă, acea persoană poate
auzi sau simţi lucruri care au loc în preajmă, chiar dacă inima ei a
încetat să bată. Pe măsură ce creierul nu mai este alimentat cu
oxigen, oamenii aflaţi în această stare au halucinaţii care se
suprapun cu realităţile din jurul lor. Din acest motiv, ei au senzaţia
că-şi părăsesc trupul şi că planează undeva deasupra. Ultima
explicaţie posibilă este aceea că diavolul le dă oamenilor această
iluzie ca să-i poată înşela mai uşor.
(3) Ce putem spune despre tâlharul de pe cruce? Nu i-a spus Isus
că va merge în rai? Luca 23,42.43
Isus nu i-a spus tâlharului că va merge cu El în cer chiar în ziua
aceea. „Raiul” este locul unde se află pomul vieţii şi tronul lui
Dumnezeu (Apo​calipsa 2,7; 22,1.2). Isus a spus clar, după trei zile, că
El nu S-a suit încă la Tatăl Său (Ioan 20,17). Atunci ce înseamnă
cuvintele pe care i le-a spus tâlharului? Aparenta contradicţie
dispare atunci când înţelegem că în manuscrisul original nu exista
punctuaţie şi nici împărţirea pe versete şi capitole. Acestea au fost
adăugate după câteva secole, iar unele semne de punctuaţie au
fost aşezate greşit. La fel şi unele cuvinte de legătură, care au fost
adăugate sau presupuse, cum este cazul conjuncţiei că, pe care o
întâlnim doar în traducerea românească, ea neapărând în original
şi nici în limba engleză. În original, textul arată astfel: „Adevărat îţi
spun astăzi vei fi cu Mine în rai”. Sensul său cel mai probabil, în
armonie cu
restul învăţăturilor biblice şi cu contextul imediat al evenimentelor
(moartea şi învierea Domnului Isus), este acesta: „Adevărat îţi spun
astăzi, vei fi cu Mine în rai”, ceea ce corespunde pe deplin şi
:
 afirmaţiei Domnului Isus din Ioan 20,17, text menţionat mai sus.
(4) Dar cum explicăm versetul „ne place mult mai mult să pă​răsim
trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul”?
Pasajul acesta afirmă că nu vom mai fi în trupurile acestea şi că
vom fi cu Domnul atunci când „ce este muritor în noi” va fi
„înghiţit” de viaţă (versetul 4). În prima sa Epistolă către Corinteni,
Pavel spune că aceasta va avea loc la A Doua Venire, când trupurile
noastre vor fi schimbate şi când „trupul acesta muritor” se va
îmbrăca în „nemurire” (1 Corinteni 15,50-54). Până la revenirea lui
Isus, când vom avea parte de această schimbare, noi „dormim” (1
Corinteni 15,51.52).

Studiul 15
Profeţia celor o mie de ani de pace
Ţi-ar plăcea ca timp de un an să ne bucurăm de pace mondială, să
nu mai existe războaie, atacuri teroriste sau crime? Oamenii s-au
obişnuit atât de mult cu răul, încât le este greu să-şi imagineze o
astfel de pace. Emisiunile de ştiri ar fi nevoite să prezinte altceva,
economia ar creşte foarte mult şi cu toţii am dormi mult mai
liniştiţi.
Pacea universală este desigur un obiectiv îndoielnic pentru liderii
mondiali, însă Biblia prezice că va exista o perioadă de o mie de ani
de pace absolută. Pentru prima dată de la apariţia păcatului,
Satana va fi legat şi va fi împiedicat să mai provoace nenorociri.
Ispitele vor înceta. Dragostea va triumfa şi oamenii vor trăi laolaltă
într-o armonie perfectă.
Această perioadă de o mie de ani mai poartă şi numele de
„mileniu”, un cuvânt care nu se găseşte în Biblie şi care se referă la
evenimentul biblic prezis în Apocalipsa 20. El provine din cuvintele
latineşti „mille”, care înseamnă „o mie”, şi „annum”, care înseamnă
„ani”.
:
 Totuşi mileniul nu este o veste bună pentru toţi oamenii. Când va
începe el? Unde va avea loc? Cine va avea parte de această pace
universală? În lecţia aceasta, vom afla cum răspunde Biblia la
aceste întrebări şi la altele pe tema aceasta.
1. Câţi oameni îl vor vedea pe Isus la revenirea Sa? Matei
24,30.31
„Atunci… _______ seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe
Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.”
Mileniul începe la revenirea lui Isus. El vine „cu putere şi cu o mare
slavă” şi este însoţit de „toţi sfinţii îngeri” (Matei 25,31). Prin
urmare, Revenirea va fi un eveniment vizibil, public şi inevitabil.
Lumea întreagă Îl va vedea (Apocalipsa 1,7). Revenirea Sa nu va fi
un eveniment secret.
2. Cum va fi pentru oameni revenirea Sa? Psalm 50,3-5
„Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un ____
mistuitor şi împrejurul Lui, o furtună puternică.”
„Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.” (Evrei 12,29) Orice
obiect sau fiinţă afectată de păcat nu poate sta în prezenţa Sa (1
Timotei 6,16). Când Isus va intra în atmosfera pământului,
elementele se vor aprinde din cauza luminii intense pe care El o
răspândeşte. Dumnezeu va înlătura vălul protector care a existat
între noi şi El încă de la apariţia păcatului. Atunci Îl vom putea
vedea în slava Sa (1 Ioan 3,2). Numai cei care L-au primit ca Domn
şi Mântuitor vor putea sta în faţa strălucirii Sale.
3. Ce vor face cei pierduţi atunci când Îl vor vedea pe Isus?
Apocalipsa 6,14-17
Ei „s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor
şi stâncilor: ’Cădeţi peste noi şi ________________ de faţa Celui ce
şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, căci a venit ziua
cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?’”
Oricât ar încerca, oamenii nu se pot ascunde de Dumnezeu. Ce
păcat că oamenii aceştia I-au întors spatele lui Isus! Ei ar fi putut să
:
 I se predea Lui pe deplin, atunci când li s-a oferit această şansă.
Iată de ce este important să Îi cerem acum lui Isus să ne ierte
păcatele!
4. Ce efect are focul slavei lui Hristos asupra celor
nepregătiţi pentru venirea Sa? 2 Tesaloniceni 1,7-9
„… la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe
Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru
Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o _________ veşnică, de la faţa
Domnului şi de la slava puterii Lui.”
Slava prezenţei lui Isus, care îi aduce speranţă şi viaţă veşnică celui
credincios, îi aduce nimicire veşnică celui neascultător, care nu L-a
primit pe Isus ca Domn.
5. Ce se întâmplă cu urmaşii adevăraţi ai lui Hristos la
revenirea Sa?
a. „…când va veni, în ziua aceea, ca să fie ___________ în sfinţii Săi
şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut” 2 Tesaloniceni 1,10
b. „… întâi vor ________ cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care
vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să
întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi astfel vom fi totdeauna cu
Domnul.”
1 Tesaloniceni 4,16.17
În timp ce oamenii pierduţi sunt nimiciţi de slava strălucitoare a lui
Isus, cei mântuiţi sunt proslăviţi şi primesc nemurirea. Morţii în
Hristos, care au înviat, şi credincioşii în viaţă sunt luaţi împreună,
ca să-L întâm​pine pe Domnul în văzduh. Isus nu coboară pe
pământ. El îi ia pe toţi mântuiţii, atât pe cei în viaţă, cât şi pe cei
înviaţi, şi îi duce în cer.
6. Cum va arăta pământul atunci?
a. „S-a făcut un mare __________ de pământ, aşa de tare, cum de
când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare…
Toate ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit. O __________
:
 mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer
peste oameni.” Apocalipsa 16,17-21
b. „…trupurile cereşti [elementele – KJV] se vor topi de mare căldură
şi pământul, cu tot ce este pe el, va ________.” (2 Petru 3,10)
c. „Mă uit la pământ şi iată că este pustiu şi _____, mă uit la ceruri
şi lumina lor a pierit… Mă uit şi iată că nu este niciun ____… toate
cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui
aprinse! Căci aşa vorbeşte Domnul: ’Toată ţara va fi pustiită.’” Iere​-
mia 4,23-27
Ce scenă sumbră! Cel mai mare cutremur din istorie va zgudui
pământul din temelii; munţii vor dispărea; insulele vor fi înghiţite
de apele mării; din cer va cădea o grindină mare, ale cărei boabe
cântăresc peste 30 kg; elementele pământului se vor topi. Pe scurt,
tot pământul va fi pustiit şi distrus. Toţi nelegiuiţii sunt morţi, iar
drepţii se află în cer. Pe pământ nu mai există nicio fiinţă
omenească.
7. Ce se întâmplă cu Satana la revenirea lui Isus? Apocalipsa
20,1-3
„Apoi am văzut coborându-se din cer un înger, care ţinea în mână
cheia _____________ şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe
şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o
mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit
intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor
împlini cei o mie de ani.”
La revenirea lui Isus, Satana rămâne fără lucru. Nu mai are pe cine
să ispitească, timp de o mie de ani, întrucât cei pierduţi sunt morţi,
iar cei mântuiţi sunt în cer. Pe pământ domneşte pacea, deoarece
nu mai locuieşte nimeni pe el. Iar cei mântuiţi se bucură de o pace
veşnică, în atmosfera curată a cerului.
Pământul, distrus la revenirea lui Isus, este „Adâncul” unde este
închis Satana. Cuvântul grecesc pentru „Adânc” este abussos, care
înseamnă abis. Acest cuvânt este folosit în Vechiul Testament scris
:
 în limba greacă, în Geneza 1,2, unde ni se spune că „pământul era
pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric”. După
revenirea lui Isus, pământul va fi pustiu şi va fi învăluit într-un
întuneric complet, la fel ca înainte de Creaţiune, stare despre care
vorbeşte şi Ieremia (Ieremia 4,23).
Este adevărat că Satana, o fiinţă supranaturală, nu poate fi legat cu
un lanţ, însă Cuvântul lui Dumnezeu îi impune să rămână pe
planeta aceasta. Fiindcă nu mai are nici pe cine să ispitească şi nici
unde să cutreiere, Satana este legat de lanţul împrejurărilor şi este
nevoit să se gândească la nenorocirile produse de păcat. Îţi poţi
închipui ce tortură va fi aceasta pentru el? Timp de câteva mii de
ani, el s-a ocupat cu apariţia şi căderea imperiilor. El a făcut planuri
să-i ducă la ruină veşnică pe mii de oameni. Însă acum, semnele
înfrângerii sunt dureros de evidente.
8. Ce fac copiii lui Dumnezeu în cer, în timpul mileniului?
Apocalipsa 20,4-6
„Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li
s-a dat ____________… Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie
de ani… Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere!
Asupra lor, a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui
Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.”
Copiii lui Dumnezeu vor fi în cer şi vor participa la judecata
îngerilor răi. „Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri?” (1 Corinteni
6,2.3) Fiind victimele cruzimii lui Satana, ei au acum ocazia să
depună mărturie împotriva lui. De asemenea, au posibilitatea de a
cerceta deciziile luate de Dumnezeu în dreptul celor pierduţi.
Acum vor putea afla de ce unele persoane, pe care se aşteptau să le
găsească în cer, nu sunt acolo. (Poate că vom afla şi cum de au
reuşit unii să ajungă în cer!) Acesta este timpul în care sfinţii
cercetează cărţile folosite la judecată şi primesc răspuns la toate
întrebările lor. Ei vor vedea că cei pierduţi nu sunt primiţi în cer
pentru că ei au ales să nu se predea complet Domnului Hristos.
:
 Executarea pedepsei hotărâte de Dumnezeu în dreptul celor
pierduţi va avea loc la încheierea mileniului. De aceea, dorinţa lui
Dumnezeu este ca toţi să înţeleagă de ce oamenii pierduţi, Satana
şi îngerii lui vor fi nimiciţi pentru totdeauna.
9. Ce se va întâmpla la sfârşitul celor o mie de ani, când
Satana este din nou liber? Apocalipsa 20,5-7
„Ceilalţi morţi [cei pierduţi] n-au _________ până nu s-au sfârşit cei
o mie de ani… Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi
__________.”
La sfârşitul celor o mie de ani, Dumnezeu coboară pe planeta
aceasta Noul Ierusalim ceresc (Apocalipsa 20,9 şi 21,10). În el se află
toţi cei mântuiţi, Isus şi Dumnezeu Însuşi. În momentul acesta,
Dumnezeu îi învie pe cei pierduţi, pentru a lua parte la etapa finală
a judecăţii: executarea pedepsei.
10. Care este deosebirea dintre prima şi a doua înviere? Ioan
5,28-29
„Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor
ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru _________;
iar cei ce au făcut răul vor învia pentru _____________.”
Cei „morţi în Hristos” sunt aduşi la viaţă cu ocazia primei învieri, la
revenirea lui Isus care are loc la începutul celor o mie de ani. Ioan
spune: „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere!
Asupra lor, a doua moarte n-are nicio putere.” (Apocalipsa 20,6)
Sfinţii lui Dumnezeu care au fost înviaţi nu vor avea parte de a
doua moarte. A doua înviere are loc la sfârşitul celor o mie de ani.
Cei nelegiuiţi ies din morminte la învierea a doua, pentru a fi
judecaţi. Ei sunt aduşi la viaţă şi apoi au parte de
moartea a doua, veşnică.
11. La vederea Sfintei Cetăţi, se schimbă cei pierduţi în vreun
fel? Apocalipsa 20,7-9
„Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat. Şi va
ieşi din temniţa lui, ca să ________ Neamurile…, ei s-au suit pe faţa
:
 pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită.
Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit.”
Satana îi înşală pe cei nelegiuiţi care au fost înviaţi şi îi convinge că
au puterea necesară de a lua Cetatea cu forţa. În ei nu s-a petrecut
nicio schimbare – şi nici în Satana, de altfel. Ei se lasă înşelaţi, se
răzvrătesc şi se aşază în linie de luptă împotriva lui Dumnezeu şi a
Cetăţii. În momentul acesta, când universul vede limpede că
păcatul şi păcătoşii nu se vor pocăi niciodată, Dumnezeu coboară
foc şi pucioasă peste ei.
12. Îi învie Dumnezeu pe cei pierduţi doar ca să-i distrugă?
Apocalipsa 20,11-13
„Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea
scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise… Şi morţii au fost
_______ după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.”
În primul rând, cei pierduţi trebuie să apară personal înaintea
scaunului de judecată al lui Dumnezeu, ca să vadă dovezile
existente în cărţile cerului, unde a fost scris motivul pentru care nu
au primit mântuirea. Având aceste dovezi înaintea lor, ei vor
recunoaşte că Dumnezeu este drept şi adevărat în toate judecăţile
Sale (Romani 14,10-12; Apocalipsa 19,2).
Al doilea scop îi are în vedere pe cei sfinţi. Ei vor fi martori că, deşi
cei dragi ai lor pierduţi văd dovezile existenţei şi ale puterii lui
Dumnezeu, ei nu se schimbă. Ei continuă să se răzvrătească
împotriva lui Dumnezeu. Nu se mai poate face nimic pentru
mântuirea lor.
În al treilea rând, această a doua înviere este pentru univers o
ocazie în care să vadă cât de departe vor să ajungă păcătoşii şi
Satana. De​plin conştienţi de faptul că Dumnezeu stă pe tron, cei
nelegiuiţi încearcă
să-L distrugă, împreună cu toţi cei sfinţi. Acum toţi văd clar că,
dacă celor pierduţi li s-ar da o nouă şansă să trăiască, ei ar pune în
primejdie existenţa universului.
:
 După această demonstraţie finală, Dumnezeu, în mila şi dreptatea
Sa, îi distruge pe Satana şi pe cei răi. Atunci, cei răscumpăraţi şi tot
universul vor duce o viaţă lipsită de primejdii, căci „nenorocirea nu
va veni de două ori” (Naum 1,9). Să-I mulţumim Domnului pentru
aceasta!
13. Cum putem avea asigurarea că, la sfârşitul celor o mie de
ani, vom fi în cetatea Noului Ierusalim, şi nu în afara ei,
împreună Satana? Apocalipsa 22,14
„Ferice de cei ce îşi spală ____________ [de cei ce împlinesc poruncile
Sale – KJV], ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în
cetate!”
Nimeni nu este mântuit prin fapte. Biblia afirmă clar acest lucru.
Dar ea spune la fel de clar că oamenii mântuiţi Îl iubesc atât de
mult pe Isus şi Îi sunt atât de credincioşi, încât ei păzesc poruncile
Sale (Ioan 14,15). Ideea aceasta este exprimată în traducerea Bibliei
în limba română prin cuvintele „cei ce îşi spală hainele”. Ambele
expresii arată că oamenii care sunt primiţi în Cetate ca să aibă
drept la pomul vieţii au învăţat ceea ce Adam şi Eva nu au reuşit: să
Îl creadă pe Dumnezeu pe Cuvânt şi să aibă încredere în Isus şi să
asculte de El.
14. Îţi faci planuri ca să fii în cetate la sfârşitul celor o mie de
ani?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________

Mileniul

Studiul 16
Adevărul despre iad
Doctrina despre iad este una dintre cele mai greşit înţelese teme
ale Bibliei. Imaginile în care diavolul cu coarne, furcă şi coadă
chinuieşte sufletele în foc sunt des întâlnite în mitologie şi în
învăţătura creştină tradiţională, dar nu se găsesc nicăieri în Biblie.
:
 Înţelegerea greşită provine, într-o anumită măsură, şi din diferitele
traduceri ale Bibliei, care nu reflectă sensul original al textului. În
Vechiul Testament, cuvântul tradus cu „iad” este „Sheol”, al cărui
sens propriu este „mormânt”. În Noul Testament, cuvântul „iad”
este tradus din trei cuvinte greceşti, fiecare având un sens diferit.
„Hades” înseamnă „mormânt”. „Tartarus” înseamnă „întunericul
de afară”, departe de prezenţa lui Dumnezeu. Şi „Gehenna”
înseamnă „locul unde arde ”. Acest ultim cuvânt apare de 12 ori în
original, dar în unele versiuni este tradus tot prin cuvântul iad.
Astfel, s-a ajuns să se piardă sensurile diferite transmise de
scriitorii Bibliei şi, de aceea, unii au susţinut în mod greşit că
„mormântul” este totodată şi „locul unde arde”.
Însă un lucru este cert – iadul este un loc real. Dar unde se află el şi
unde se localizează pe axa timpului profetic? Este într-adevăr
diavolul stăpân peste iad? Cei pierduţi sunt chinuiţi în focul iadului
în momentul de faţă? În studiul acesta, vom descoperi ce spune
Biblia despre acest adevăr greşit înţeles.
1. Există iadul cu adevărat? Matei 10,28
„Temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi
trupul în _________.”
Potrivit cuvintelor lui Isus, iadul (tradus aici corect cu „gheena”)
este un loc real. În iad sunt nimicite trupurile păcătoşilor, şi nu
spiritele lor ieşite din trup. Isus spune: „…să nu-ţi fie aruncat tot
trupul în gheenă” (Matei 5,30). Şi aici apare cuvântul „gheenă” care
era denumirea gropii de gunoi din afara Ierusalimului, unde erau
arse sau mâncate de viermi gunoaiele, trupurile animalelor moarte
sau ale criminalilor. Isus a folosit cuvântul „gheenă” de 11 ori, ca să
descrie soarta celor răi.
2. Cei pierduţi merg în iad atunci când mor? 2 Petru 2,9;
2 Petru 3,7
„Domnul ştie… să-i păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi
____________________________.”
:
 „Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate prin
acelaşi Cuvânt, pentru focul
_____________________________________ a oamenilor nelegiuiţi.”
Cei nemântuiţi care au murit rămân în mormânt până în ziua când
sunt scoşi afară de acolo ca să fie pedepsiţi.
3. Când vor fi scoşi din mormânt cei nemântuiţi? Ioan 5,28.29
„Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor
ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar
cei ce au făcut răul vor învia pentru _____________.”
Vor fi două învieri. Cei drepţi vor învia la revenirea lui Isus şi vor fi
luaţi în cer (1 Tesaloniceni 4,16.17). Cei răi vor fi înviaţi la sfârşitul
mileniului, la a doua înviere, numită şi învierea pentru judecată
(Apocalipsa 20,3-7).
4. Ce face Satana atunci când cei pierduţi sunt înviaţi? Apo​-
calipsa 20,5.7.8
„Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani…
Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat. Şi va ieşi
din temniţa lui, ca să ___________ Neamurile, care sunt în cele
patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune
pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.”
A doua înviere este pentru cei nemântuiţi care-şi vor primi
judecata (Apocalipsa 20,11-13). Când vede că supuşii lui ies din
mormânt, Satana îi înşală din nou, într-un efort disperat de a-L
ataca pe Dumnezeu („Gog” şi „Magog”, vechi duşmani ai lui Israel,
îi reprezintă pe duşmanii poporului lui Dumnezeu din toate
timpurile, al căror număr este „ca nisipul mării”.)
5. Ce se întâmplă când Satana atacă Cetatea? Apocalipsa 20,9
„Ei s-au suit pe faţa ______________ şi au înconjurat tabăra sfinţilor
şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a
mistuit.”
Acest ultim atac îndrăzneţ arată ce este păcatul în realitate – o
ameninţare la adresa lui Dumnezeu şi la adresa existenţei însăşi –
:
 iar Dumnezeu execută judecata asupra celor nelegiuiţi. Dumnezeu
este stăpân peste iad, şi nu Satana: „Din cer s-a coborât un foc”.
Mai mult chiar, „diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de
foc” (versetul 10). Biblia spune că iadul nu există acum, undeva în
centrul pământului, ci va avea loc pe faţa pământului, la sfârşitul
celor o mie de ani.
Biblia demolează miturile despre iad:
a. Nimeni nu arde în iad în momentul de faţă. Cei nemântuiţi se
odihnesc în mormânt până la a doua înviere, care va avea loc la
sfârşitul celor o mie de ani (Iov 21,30; Apocalipsa 20,5.7)
b. Cei pierduţi vor ajunge în iad cu tot cu trupurile lor (Matei 5,30
şi 10,28).
c. Iadul va avea loc la sfârşitul mileniului (Apocalipsa 20,7-9).
d. Iadul va fi localizat pe suprafaţa pământului, şi nu în adâncul
pământului (Apocalipsa 20,9).
e. Dumnezeu este stăpân peste iad, şi nu Satana (Apocalipsa 20,9).
f. Satana însuşi este aruncat în flăcările iadului (Apocalipsa 20,10).
6. Ce efect are focul asupra celor răi? Maleahi 4,1-3
„Ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici
rădăcină, nici ramură… veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi
ca _________ sub talpa picioarelor voastre în ziua pe care o
pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor.”
Focul iadului îi va arde complet, îi va mistui pe cei care L-au respins
pe Dumnezeu. Satana (rădăcina răului) şi urmaşii lui (ramurile) se
transformă în cenuşă. Focul „i-a mistuit” şi le-a nimicit „şi trupul,
şi su​fletul” (Apocalipsa 20,9; Matei 10,28).
7. Ce efect au flăcările iadului asupra lui Satana? Ezechiel
28,18.19
„De aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac
în __________ pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.”
Iată o veste bună! Satana va arde complet şi nu va mai fi niciodată
(versetul 19). Mii de ani la rând, el a produs nenorocire şi o
:
 suferinţă cumplită. Se va face în sfârşit dreptate, atunci când el va
culege în focul iadului toată suferinţa pe care a semănat-o.
Nimicirea lui va aduce în univers pacea şi siguranţa şi nu ne vom
mai teme niciodată că Satana ar putea să aducă nenorocirea şi a
doua oară. (Naum 1,9)
8. Va putea scăpa cineva din acest foc? Isaia 47,14
„Iată-i, au ajuns ca miriştea pe care o arde focul şi nu-şi vor
________ viaţa din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se
încălzeşte cineva, nici un foc, la care stă.”
Nu există cale de scăpare! Focul arde totul – nu mai rămâne niciun
cărbune sau tăciune; totul se transformă în cenuşă.
9. Ce se întâmplă cu cei răi, după ce se transformă în cenuşă?
Psalm 37,10.20
„Încă puţină vreme şi cel rău _____________; te vei uita la locul
unde era şi nu va mai fi.”
„Dar cei răi ____ şi vrăjmaşii Domnului sunt ca cele mai frumoase
păşune: pier, pier ca fumul.”
Cei răi pier – încetează să mai existe. Ei se transformă în fum şi
cenuşă. Orice urmă a existenţei lor este ştearsă complet din
univers.
10. Cât timp vor arde cei pierduţi şi cât timp vor suferi în
flăcări?
a. „Nu vă înşelaţi: ’Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.’ Ce
seamănă omul, aceea va şi __________.” Galateni 6,7
b. „Acolo vor fi __________ şi scrâşnirea dinţilor.” Matei 13,41.42
Flăcările iadului îi mistuie pe cei nemântuiţi şi-i transformă în
cenuşă, dar aceasta nu înseamnă că pedeapsa lor este lipsită de
suferinţă. Iadul va fi un loc foarte înspăimântător, chinuitor şi
fierbinte. Dumnezeu îngăduie suferinţa nu pentru că El este sadic,
lipsit de milă şi de sensibilitate, ci datorită legii universale,
conform căreia o persoană seceră ceea ce a semănat. Dacă suntem
ai lui Hristos, Isus a plătit pedeapsa pentru păcatele pe care noi le-
:
 am semănat. Dar dacă nu suntem ai Lui, vom plăti pedeapsa
pentru toate faptele noastre rele. Cei nemântuiţi primesc tot atâta
suferinţă şi nefericire cât a provocat păcatul lor asupra altora.
Nu ştim exact cât timp vor arde cei răi. Isus spune că pedeapsa va fi
proporţională cu vinovăţia: „Robul acela, care a ştiut voia
stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va
fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri
vrednice de lovituri va fi bătut cu puţine lovituri.” (Luca 12,47.48)
11. Ce va face Dumnezeu după nimicirea celor răi?
Apocalipsa 21,1
„Apoi, am văzut un cer _____ şi un pământ _____; pentru că cerul
dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era.”
După ce şterge orice urmă de păcat, Dumnezeu recreează
pământul, care va deveni căminul veşnic al celor mântuiţi.
Pământul va fi mai frumos decât la prima Creaţiune, întrucât
tronul lui Dumnezeu va fi aşezat pe el (Apocalipsa 21,3).
12. Ce simte Dumnezeu cu privire la nimicirea celor nemân​-
tuiţi? Ezechiel 18,23.32
„’Căci Eu ___________ moartea celui ce moare’, zice Domnul
Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu şi veţi trăi.”
Prin tabloul pe care îl prezintă tradiţia în ceea ce priveşte iadul,
Satana vrea să Îl înfăţişeze pe Dumnezeu ca fiind un suveran lipsit
de milă, care găseşte plăcere în suferinţa oamenilor, chinuindu-i în
foc pentru totdea​una. Minciuna aceasta i-a determinat pe mii de
oameni să-L respingă pe Dumnezeu. Însă lui Dumnezeu nu-I place
să-i distrugă pe păcătoşi. El este Dumnezeul vieţii şi al dragostei.
Biblia numeşte distrugerea păcătoşilor „lucrarea Lui ciudată” (Isaia
28,21), în sensul că este o lucrare străină de El. Dumnezeu face tot
posibilul să ne întoarcă de la păcat, ca să trăim.
13. Ce se spune în cel mai cunoscut verset al Bibliei despre
soarta celor pierduţi? Ioan 3,16
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul
:
 Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El _______________, ci să aibă
viaţa veşnică.”
Numai cei care cred în Isus vor primi viaţa veşnică. Toţi ceilalţi vor
pieri.
Viaţa veşnică este păstrată numai pentru cei mântuiţi. „Cine are pe
Fiul are viaţa, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.” (1 Ioan
5,12) Cei pierduţi nu Îl au pe Fiul şi Dumnezeu nu le dă viaţa.
„Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui
Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”
(Romani 6,23)
Destinul fiecăruia dintre noi este fie pentru viaţa în cer, fie pentru
moartea în iad – NU pentru viaţa în cer sau pentru viaţa în iad. De
aceea este atât de important să ne predăm viaţa lui Isus chiar
acum.
14. L-ai invitat pe Isus să fie Mântuitorul şi Domnul tău, ca să
poţi primi viaţa veşnică?
Răspunsul tău _____________________________________
___________________________________________________
Alte întrebări…
(1) Cum explicăm textul: „…fumul chinului lor se suie în sus în
vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea, n-au odihnă.” (Apocalipsa
14,9-11 şi 20,10)?
Să nu pierdem din vedere că acestea sunt numai două pasaje, în
comparaţie cu zecile de versete în care se afirmă că morţii dorm
până la înviere. De asemenea, există 182 de texte în care se spune
că focul iadului îi mistuie pe cei pierduţi. Cum putem armoniza
aceste două pasaje cu restul Bibliei?
Întrebarea este: Ce se înţelege aici prin expresia „în vecii vecilor”?
Biblia foloseşte această expresie şi altele sinonime („pe vecie”,
„pentru totdeauna”) de cel puţin 56 de ori, cu referire la lucrurile
care au luat deja sfârşit. Expresia „în vecii vecilor” în limba
originală „este întotdeauna definită din perspectiva naturii lucrului
:
 amintit în context. Când este aşezat în dreptul activităţilor omului
şi în special… în dreptul oamenilor ca indivizi, ea se referă de
regulă la toate zilele vieţii” (Gesenius’ Hebrew and Chaldee Lexicon
on „olam”). Ea „se referă la o perioadă… nedefinită, dar nu fără
sfârşit” (Vine’s Expository Dictionary on „arianos”, pag. 383).
Iona spune că a stat în burta peştelui „pe vecie”, însă cu toţii ştim
că a stat numai trei zile (Iona 2,6). Samuel a fost dat Domnului
„pentru totdeauna”, adică „pentru toată viaţa lui” (1 Samuel
1,22.28). Sclavul îi slujea stăpânului lui „pentru totdeauna”, adică
până la moarte (Exod 21,6). Cei răi ard atâta timp cât au viaţă şi
apoi se transformă în cenuşă şi mor. În acest timp, ei nu au odihnă
din cauza chinului lor. Ei suferă până când mor şi apoi nu vor mai
exista niciodată.
(2) Ce putem spune despre pilda cu omul bogat şi Lazăr? Luca
16,19-31
Avem aici o parabolă prin care se arată că Împărăţia cerului se va
lua de la evrei (Matei 21,43.45), care au avut parte de bogăţiile
Evangheliei (Romani 3,1.2). Ei vor avea parte de mânie (1
Tesaloniceni 2,14-16), în timp ce neamurile, pe care ei îi numeau
„câini”, vor primi cu bucurie firimiturile Evangheliei (Matei
15,26.27), vor fi adevăraţii urmaşi ai lui Avraam (Galateni 3,29) şi vor
intra în Împărăţie (Matei 8,10-12). Iată dovezile că aceasta este o
parabolă:
a. Isus începe şi alte parabole cu cuvintele „un om”. (Luca 13,6;
15,11; 16,1)
b. Ea face parte dintr-o lungă serie de parabole. (Luca 15,3.8.11; 16,1)
c. Parabolele sunt povestiri cu tâlc şi detaliile nu trebuie să fie
interpretate literal. În Judecători 9,7-15 avem o parabolă despre
nişte copaci care vorbesc.
d. Sânul lui Avraam nu este totuna cu cerul. Cerul este locul unde
se află tronul lui Dumnezeu (Matei 5,34; Apocalipsa 4,1.2). Putem
tra​ge concluzia că tronul lui Dumnezeu se află în sânul lui Avraam?
:
 În plus, Avraam nu a primit viaţa veşnică, ci aşteaptă învierea
(Evrei 11,10.13).
e. Dacă toţi sfinţii se află în sânul lui Avraam, atunci Avraam în
sânul cui se află? Ar putea o picătură de apă să stingă setea unui
om care se află în iad? S-ar putea bucura sfinţii de viaţa în cer, dacă
ar auzi neîncetat strigătele celor chinuiţi în iad?
(3) Ce putem spune despre „focul veşnic”?
Expresia „focul veşnic” se referă la efectele pe care le va avea focul
şi nu la durata focului. „Focul veşnic” a transformat „în cenuşă
cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor
trăi în nelegiuire” (Iuda 1,6.7; 2 Petru 2,4-6). Iar cetăţile acestea au
fost distruse o singură dată, pentru totdeauna.

Studiul 17
Pregătit pentru timpul sfârşitului
Timpul sfârşitului este cea mai grea perioadă din istoria lumii. Este
un timp în care Satana este „cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie
că are puţină vreme” (Apocalipsa 12,12). Să nu uităm că ne aflăm în
toiul unei lupte pe viaţă şi pe moarte. Sunt în joc interesele
sufletului nostru şi ale celor dragi.
Înainte de a merge la război, soldaţii sunt supuşi unui antrenament
fizic atent, pentru a-şi îmbunătăţi capacitatea de rezistenţă şi
deprinderile de luptă. Sănătatea trupului şi a minţii este la fel de
importantă şi pentru poporul lui Dumnezeu, care se împotriveşte
vrăjmaşului sufletelor. Satana ştie acest lucru şi nu este
întâmplător că trăim într-o vreme în care folosirea stimulentelor
care reduc capacitatea de a judeca limpede a atins cote
nemaiîntâlnite. Vrăjmaşul inhibă capacitatea creierului uman de a
comunica în mod clar cu Dumnezeu, astfel încât să nu mai
înţelegem mesajul dragostei Sale.
Studiul „Pregătit pentru timpul sfârşitului” va analiza sfaturile
:
 practice ale Bibliei în ceea ce priveşte viaţa sănătoasă şi fericită, în
apropierea revenirii Domnului Isus.
1. Ce hotărâre l-a ajutat pe Daniel să exceleze din punct de
vedere intelectual şi spiritual? Daniel 1,8.12.20
„Daniel s-a hotărât să nu se ______ cu bucatele alese ale
împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul şi a rugat pe
căpetenia famenilor dregători… ’Să ni se dea de mâncat zarzavaturi
şi apă de băut.’”
Daniel a refuzat să mănânce din delicatesele de pe masa
împăratului şi a cerut o hrană sănătoasă. El era înconjurat de
influenţele păgâne şi a înţeles cât de important era să-şi păstreze
vigoarea minţii, a trupului şi a sufletului. Daniel este un bun
exemplu pentru noi, fiindcă şi noi, cei care trăim în aceste zile din
urmă, ne confruntăm cu aceleaşi probleme. Un trup sănătos şi o
minte limpede susţin dezvoltarea spirituală şi de aceea avem
nevoie de ele.
2. Este Dumnezeu preocupat de sănătatea noastră? 3 Ioan 2
„Doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi ____________ ta
să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.”
Isus, Creatorul nostru, vrea să fim sănătoşi, ca să ducem o viaţă
folositoare şi fericită.
3. Ce le-a făgăduit Dumnezeu credincioşilor Săi? Exod 15,26
„Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului
tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de
poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu
niciuna din __________ cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt
Domnul, care te vindecă.”
Fiindcă Israel a ascultat de legile sănătăţii date de Dumnezeu, El i-a
ferit de bolile pe care le aveau alte popoare. (Vezi Exod 23,25;
Psalmi 105,37.) Dumnezeu este Creatorul nostru şi El ştie cel mai
bine cum putem să ne bucurăm de sănătate.
4. Ce hrană le-a dat Creatorul lui Adam şi Evei? Geneza 1,29
:
 „Iată că v-am dat orice ________ care face sămânţă şi care este pe
faţa întregului pământ, şi orice _______, care are în el rod cu
sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.”
La început, dieta omului era alcătuită din fructe, seminţe, cereale şi
legume. (Vezi şi Geneza 3,18.) Ştiinţa modernă confirmă faptul că
oamenii care urmează această dietă se îmbolnăvesc mult mai rar şi
trăiesc cu şapte până la nouă ani mai mult. Cât ar costa o pastilă
care s-ar dovedi că ar reduce la jumătate riscul îmbolnăvirii şi că ar
prelungi viaţa cu nouă ani? Foarte mult! Avem însă o alternativă
mai bună: Cuvântul lui Dumnezeu ne prescrie un remediu simplu
şi gratuit!
5. Când s-a schimbat această „dietă a Edenului”? Geneza 9,1-4
„Tot ce ___________ şi are viaţă să vă slujească de hrană: toate
acestea vi le dau, ca şi iarba verde. Numai carne cu viaţa ei, adică
sângele ei, să nu mâncaţi.”
După Potop, când vegetaţia dispăruse, Dumnezeu i-a permis lui
Noe şi familiei lui să mănânce carne. (Dar a interzis consumul
cărnii cu tot cu sânge.) Drept urmare, media vârstei oamenilor de
după Potop a scăzut la 317 ani faţă de 912 cât trăiau oamenii înainte
de Potop. Această scădere este pusă pe seama schimbării care a
avut loc în dietă şi în mediu. Dieta bogată în proteine, care se
găsesc în produsele animale, grăbeşte procesul de îmbolnăvire şi
pe cel de îmbătrânire; iar bolile animalelor se transmit la oameni
atunci când se consumă carnea împreună cu sângele lor. Să
observăm că regula aceasta nu a fost dată numai evreilor. Ea i-a
fost dată lui Noe, cu mult înainte de apariţia evreilor ca popor, şi
apoi le-a fost repetată neamurilor, după moartea lui Isus (Fapte
15,20). Ea este o regulă valoroasă pentru sănătatea noastră.
6. Ce animale a spus Dumnezeu, după Potop, că se puteau
mânca? Geneza 7,1-3; 8,20
„Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele ________, câte o
parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoa​-
:
 cele care ________________, câte o parte bărbătească şi câte o parte
femeiască… pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa
pământului.”
Animalele curate au intrat în corabie câte şapte perechi, iar cele
necurate, o pereche. Era necesar să se ia mai multe animale curate
deoarece urmau să fie folosite ulterior ca jertfe şi ca hrană. Totuşi
nu era permis să
se mănânce din animalele necurate. Dacă ar fi mâncat din ele,
speciile acelea nu ar fi putut supravieţui. Îndrumările acestea i-au
fost date lui Noe cu mult înainte de existenţa evreilor şi nu pot fi
considerate nişte „legi evreieşti”.
7. Care sunt animalele curate şi care sunt cele necurate?
Levitic 11,1-8
„Iată dobitoacele pe care le veţi mânca… Să mâncaţi orice dobitoc
care are unghia __________, copita ___________ şi _________. Dar să
nu mâncaţi… cămila, care rumegă, dar n-are unghia despicată:
s-o priviţi ca necurată…, iepurele de casă…, porcul, care are unghia
despicată şi copita despărţită, dar nu rumegă; să-l priviţi ca
necurat. Să nu mâncaţi din carnea lor.”
După sute de ani de sclavie, Dumnezeu i-a reînvăţat pe israeliţi să
facă deosebirea între animalele curate şi cele necurate. Animalele
cu copita despicată şi care rumegă sunt curate, deci pot fi mâncate.
Ce animale au aceste caracteristici? Vitele, căprioara, oaia, capra şi,
în general, toate ani​malele care pasc iarbă. Ce animale nu
corespund acestei descrieri? Porcul, iepurele, calul, animalele
necrofage şi cele de pradă. De-abia în ultimul timp au înţeles
oamenii că aceste animale îi expun la un mare număr de paraziţi.
Dumnezeu a ştiut cu mult timp înainte de apariţia ştiinţei mo​derne
ce fel de dietă este potrivită pentru a duce o viaţă sănătoasă.
8. Carnea căror animale care trăiesc în apă poate fi mâncată?
Levitic 11,9-12
„Iată vieţuitoarele pe care să le mâncaţi, dintre toate cele ce sunt în
:
 ape. Să mâncaţi din toate cele ce au _______ (înotătoare) şi ________
şi care sunt pe ape, fie în mări, fie în râuri.”
Peştii care au înotătoare şi solzi, cum ar fi somonul, păstrăvul şi
tonul, sunt buni de mâncat. Peştii necuraţi şi toate celelalte
animale marine nu au înotătoare şi nici solzi; exemple: somnul,
fructele de mare (crabul, homarul, stridia), calmarul, crevetele.
Îndrumările lui Dumnezeu sunt practice – vieţuitoarele din ape
care nu sunt curate sunt dăunătoare. Fructele de mare sunt, în
general, animale marine de tip „filtru”. În carnea lor se găsesc
multe toxine, viruşi şi bacterii din apă. Prin consumarea lor,
ingerăm, în doză concentrată, toxinele pe care le-au adunat pe tot
parcursul existenţei lor. Porcul şi peştii necuraţi se hrănesc cu
resturi, iar carnea lor este în mod frecvent contaminată cu viruşi şi
paraziţi rezistenţi la temperaturi înalte.
9. Ce păsări nu sunt potrivite ca hrană? Levitic 11,13-19
„Vulturul, gripsorul şi vulturul de mare…”
În general, păsările necurate sunt păsări de pradă sau se hrănesc
cu stârvuri de animale sau peşti. Păsările care se hrănesc cu furaje
sunt curate: prepeliţa, găina, curcanul etc.
10. Regula aceasta privitoare la animalele curate şi necurate
a fost valabilă numai pentru oamenii din Vechiul Testament?
Isaia 66,15-17
„Căci iată, Domnul vine într-un foc şi carele Lui sunt ca un vârtej;
Îşi preface mânia într-un jăratic… Cei ce se sfinţesc şi se curăţă în
grădini, mergând unul câte unul, în mijlocul celor ce mănâncă şi
carne de _______, şi ____________ şi alte lucruri urâcioase, toţi aceia
vor pieri, zice Domnul.”
Profeţia aceasta ne arată că distincţia dintre animalele curate şi
cele necurate se va face până la revenirea lui Isus. În Apocalipsa
18,2, Dumnezeu condamnă Babilonul pentru că este „o închisoare
a oricărei păsări necurate”.
Oamenii care vor pieri la revenirea lui Isus „se sfinţesc” în felul
:
 acesta, descris mai sus. Dar la adevărata sfinţire se ajunge în urma
ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt
(Ioan 17,17). Aceia care „se sfinţesc” astfel aleg să facă ce vor ei în
viaţă, şi nu ce vrea Dumnezeu. Acesta este motivul din spatele
neascultării lor făţişe faţă de poruncile Bibliei privitoare la idoli şi
la animalele necurate. Dar Dumnezeu ne oferă mereu ce este cel
mai bun!
Desigur că nu era nevoie ca Dumnezeu să ne spună să nu mâncăm
şoareci şi lilieci. Animalele acestea ne stârnesc dezgustul, însă în
unele ţări din Orient, oamenii mănâncă şoareci şi resping ideea de
a mânca stridii. Pe de altă parte, occidentalii mănâncă stridii, dar
se revoltă la gândul de a mânca şoareci. Nu trebuie să alegem
alimentele în funcţie de gustul nostru, ci în funcţie de ceea ce
Dumnezeu spune că este cel mai bun pentru noi.
11. Ce alte sfaturi privitoare la sănătate ne-a mai lăsat
Dumne​zeu?
a. „_______ este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine
se îmbată cu ele nu este înţelept.” Proverbe 20,1
b. „Nu te uita la ____ când curge roş şi face mărgăritare în pahar; el
alunecă uşor, dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basi​-
lisc.” Proverbe 23,31.32
În Biblie există numeroase sfaturi utile privitoare la prevenirea
răspân​dirii bolilor contagioase şi a bolilor cu transmitere sexuală,
sfaturi pentru prevenirea creşterii nivelului de colesterol şi pentru
combaterea stresului. Dumnezeu ne iubeşte şi vrea să ne protejeze
de bolile şi de suferinţele produse de obiceiurile dăunătoare
sănătăţii.
De aceea, nu ne surprinde să aflăm că Dumnezeu ne spune că nu
este înţelept să consumăm alcool. Dacă nimeni nu ar consuma
alcool, s-ar eco​nomisi milioane de dolari, s-ar evita multe crime,
violuri, abuzuri asupra copiilor şi asupra partenerilor de viaţă,
accidente de maşină etc.
:
 Tutunul nu-I aduce slavă lui Dumnezeu şi nu ne face bine nici
nouă. El ne scurtează viaţa (şi le scurtează viaţa şi celor din jurul
nostru). (Vezi Exod 20,13.) El dă dependenţă – Dumnezeu vrea să
fim liberi (Romani 6,16). Drogurile şi chiar stimulentele acceptate
de societate, precum cafeaua, dau dependenţă şi sunt dăunătoare.
Ele ne lipsesc de sănătatea de care Dumnezeu vrea să ne bucurăm.
12. De ce trebuie să avem grijă de ceea ce mâncăm şi bem?
1 Corinteni 9,25-27
„Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de
_________… Mă port aspru cu _______ meu şi-l ţin în stăpânire, ca
nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu
lepădat.”
Nu suntem mântuiţi în funcţie de ceea ce mâncăm sau bem.
Mântuirea este prin har, prin credinţă. Însă noi participăm la o
cursă. Satana face tot ce-i stă în putinţă ca să ne înfrângă. Grija faţă
de corpul nostru are impact asupra spiritului şi minţii noastre,
asupra trupului şi asupra tăriei noastre morale. Dumnezeu ne-a
spus cum să alergăm, ca să câştigăm. Dacă refuzăm să ne formăm
obiceiuri sănătoase, în armonie cu Cuvântul Său, atunci vrăjmaşul
ne înfrânge uşor.
13. Dar nu sunt stăpân peste trupul meu? Nu pot să fac ce
vreau cu el?
a. „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care
locuieşte în voi… Şi că voi ___________ ai voştri? Căci aţi fost
cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în
duhul vostru, care sunt ale lui ___________.” 1 Corinteni 6,19.20
b. „Nu ştiţi că voi sunteţi ________ lui Dumnezeu şi că Duhul lui
Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva Templul lui
Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui
Dumnezeu este sfânt: şi aşa sunteţi voi.” 1 Corinteni 3,16.17
Nu suntem stăpâni peste trupurile noastre. Isus ne-a creat şi a
murit ca să ne mântuiască. Noi suntem Templul Său – un loc unde
:
 El locuieşte prin Duhul Său. Dacă nu ne permitem să intrăm în
biserică fumând, consumând alcool sau blestemând, de ce ne
permitem să ne tratăm trupul – Templul Său – fără respect? Cei
care apreciază în mod real jertfa lui Isus, se bucură să Îi aparţină cu
totul şi să aibă grijă de ceea ce mănâncă, de ceea ce beau şi de ceea
ce fac cu timpul lor. (1 Corinteni 10,31)
14. Vrei să-I dai slavă lui Dumnezeu prin tot ceea ce faci,
chiar şi prin obiceiurile tale sănătoase?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________
Alte întrebări…
(1) Cum explicăm viziunea lui Petru? Nu i-a spus Dumnezeu că
toate animalele sunt curate? Fapte 10,1-29
Studiază următoarele aspecte:
a. Petru nu a mâncat niciodată carne necurată şi nu mănâncă nici
în viziune. – Versetul 14
b. Viziunile au o semnificaţie simbolică. Petru s-a întrebat ce a
însemnat această viziune şi nu a luat-o ca atare. – Versetul 17
c. Petru însuşi interpretează viziunea: „Dumnezeu mi-a arătat să
nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” – Versetul 28
Animalele necurate erau simbolul neamurilor cărora Dumnezeu
dorea ca Petru să le vestească Evanghelia.
(2) Nu ni se spune în Biblie că putem mânca orice dorim, atâ​ta
timp cât ne rugăm ca Domnul să binecuvânteze hrana? 1 Timotei
4,1-5
Dacă ne rugăm ca Domnul să binecuvânteze creierul de maimuţă
sau şoarecele, nu înseamnă că hrana aceasta devine bună de
mâncat. Dumnezeu binecuvântează numai hrana sfinţită „prin
Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune”. Nu este suficient să ne
rugăm. Trebuie să ascultăm de Biblie, fiindcă ea ne spune ce
alimente a stabilit Dumnezeu, la creaţiune, că pot fi luate cu
recunoştinţă – carnea animalelor curate.
:
 (3) Nu-l sfătuieşte Pavel pe Timotei să bea puţin vin? 1 Timotei
5,23
Aici este vorba despre o recomandare pentru o boală, şi nu de un
sfat de a bea alcool de plăcere. Vinul despre care aminteşte Pavel
este foarte probabil must de struguri, fără alcool. Ştiinţa modernă
confirmă faptul că mustul are proprietăţi medicinale şi că este mai
bun decât vinul fermentat, fiindcă nu este dăunător. În Scriptură,
cuvântul tradus cu „vin” se referă atât la sucul curat de struguri, cât
şi la vinul fermentat. Dumnezeu condamnă consumul de alcool,
dar spune că există o binecuvântare în mustul din struguri (Isaia
65,8). Folosirea vinului fermentat la împărtăşanie nu reprezintă
corect sângele curat vărsat de Isus pentru noi.

Studiul 18
Poarta spre o viaţă nouă
Profeţiile Bibliei ne aduc în viaţă speranţă şi ne umplu de bucurie.
Dacă nu am avea profeţia, ne-am simţi ca nişte fire de praf într-un
univers care pluteşte în derivă spre un destin necunoscut.
Profeţia ne arată că Dumnezeu ne cunoaşte şi ne iubeşte. Tot ce
dorim să aflăm – de unde venim, unde ne aflăm acum pe axa
timpului, încotro ne îndreptăm – ne este descoperit în Cuvântul
profeţiei.
Profeţiile despre Mesia şi despre cele şaptezeci de săptămâni ne
con​ving că Dumnezeu ne iubeşte atât de mult, încât L-a trimis pe
Fiul Său să moară pentru noi.
Profeţia dezvăluie atacurile lui Satana împotriva bisericii lui
Dumnezeu şi modul în care el discreditează învăţăturile Bibliei.
Cunoscând această lumină din „cuvântul prorociei făcut şi mai
tare”, putem să ieşim din întunericul rătăcirilor şi să ne întoarcem
la adevărul lui Dumnezeu. (2 Petru 1,19) Axa timpului profetic şi
„indicatoarele” profetice ne ajută să ne orientăm în viaţă şi ne
:
 încurajează să fim credincioşi Cuvântului lui Isus, să facem din El şi
din viaţa veşnică principala prioritate şi să aşteptăm puţin – fiindcă
El vine în curând!
Cea mai mare dintre profeţiile speranţei este cea despre revenirea
lui Isus ca Împărat al împăraţilor. El Se va întoarce, va pune capăt
păcatului şi ne va lua cu El în cer.
Profeţia biblică dă un sens nou vieţilor noastre. În lecţia aceasta
vom studia despre poarta pe care o deschide Biblia spre această
viaţă nouă, plină de speranţă şi de bucurie.
1. Care este dorinţa lui Dumnezeu pentru fiecare fiinţă ome​-
nească? 1 Timotei 2,3.4
„Dumnezeu, Mântuitorul nostru, … voieşte ca toţi oamenii să fie
___________ şi să vină la cunoştinţa adevărului.”
Isus a murit pentru ca toţi oamenii să fie mântuiţi. Dumnezeu nu
alege în mod arbitrar cine să meargă în cer şi cine să fie pierdut.
Duhul Său cel Sfânt şi îngerii Săi lucrează neîntrerupt ca să ne
călăuzească „în tot adevărul” şi la mântuire (Ioan 16,13). Ei tresaltă
de bucurie atunci când răspundem pozitiv la îndemnurile lor (Luca
15,10). Îţi poţi închipui cât de trişti sunt ei atunci când nu
răspundem pozitiv?
2. Ce trebuie să se întâmple cu o persoană, ca să primească
mântuirea? Ioan 3,5
„Isus i-a răspuns: ’Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte
cineva din ______ şi din _______, nu poate să intre în Împărăţia lui
Dumnezeu.’”
Trebuie să ne naştem din nou din Duhul Sfânt şi din apă, dacă
dorim să fim mântuiţi. După prima noastră naştere, nu ne aşteaptă
decât moartea. Ne naştem cu o moştenire genetică defectuoasă,
suntem afectaţi de miile de ani de păcat şi suntem supuşi ispitelor,
degradării şi morţii. Singura noastră speranţă de a primi viaţa
veşnică este să ne naştem din nou şi să primim o viaţă nouă,
puterea lui Dumnezeu de a face din noi oameni noi
:
 (2 Corinteni 5,17). Deşi continuăm să trăim în această „fire
pământească”, la naşterea din nou primim motivaţii şi dorinţe noi,
care ne schimbă viaţa (Galateni 5,22-25). Gândurile noastre se
îndreaptă în mod natural spre cer şi suntem pregătiţi să intrăm în
compania îngerilor (Coloseni 3,1-4).

3. Ce înseamnă să ne naştem „din Duh”? Ioan 16,8

„Şi când va veni El [Duhul Sfânt], va _______ lumea vinovată în ce
priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.”
Lucrarea Duhului Sfânt constă în a ne convinge de păcat, de
lucrurile bune pe care trebuie să le facem şi de judecata la care
vom da socoteală. Suntem născuţi din nou, din „Duh”, atunci când
recunoaştem că El ne-a convins de păcat. Apoi ne pocăim şi ne
mărturisim păcatele, Îi predăm viaţa noastră în credinţă şi
ascultare (Efeseni 2,1-10). Duhul este invizibil, la fel ca vântul. El ne
convinge de păcat în conştiinţa noastră, pe care nu o poate vedea
nimeni (Ioan 8,9). Însă rezultatul lucrării Lui se observă clar, în
schimbarea vieţii.
4. Ce înseamnă să ne naştem „din apă”? Fapte 2,37.38
„După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă
şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: ’Fraţilor, ce să facem?’ ’Pocă-
iţi-vă’, le-a zis Petru, ’şi fiecare din voi să fie ___________ în Numele
lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre.’”
Atunci când oamenii aud învăţăturile din Cuvântul lui Dumnezeu,
aşa cum s-a întâmplat în ziua Cincizecimii, conştiinţa nu le dă
pace. Lucrul acesta este normal şi este un semn, că Duhul Sfânt
lucrează la inima noastră. El ne mustră pentru păcatul nostru şi
pentru încălcarea legii lui Dumnezeu (1 Ioan 3,4). Răspunsul
potrivit la această mustrare este pocăinţa şi acţiunea. Pe de altă
parte, diavolul ne ispiteşte să ascundem păcatul, să nu
recunoaştem că suntem vinovaţi şi să amânăm pocăinţa şi
schimbarea (Proverbe 28,13; Fapte 24,24.25).
:
 Isus a spus că experienţa naşterii din nou constă în lucrarea
nevăzută a Duhului Sfânt asupra inimii noastre şi în dovezile
vizibile ale ei, care sunt viaţa schimbată şi botezul. El arată clar că,
pentru a primi viaţa veşnică, trebuie să răspundem afirmativ
Duhului Sfânt şi să luăm poziţie pentru El.
5. Ce trebuie să fac pentru a mă pregăti pentru botez?
(1) Cunoaşte învăţăturile Bibliei: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate
neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh. Şi ____________ să păzească tot ce v-am poruncit.” Matei
28,19.20
(2) Crede şi acceptă adevărul Bibliei: „Cine ___________ şi se va boteza
va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” Marcu 16,16
(3) Pocăieşte-te şi părăseşte păcatul pentru care Biblia te mustră.
„’_______________’, le-a zis Petru, ’şi fiecare din voi să fie bote​zat în
Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre… Cei ce au
primit propovăduirea lui au fost botezaţi.” Fapte 2,38-41
Cei trei paşi pentru pregătirea pentru botez sunt: primirea
învăţăturii, credinţa şi pocăinţa. Aceasta înseamnă că aceia care se
botează trebuie să fie suficient de maturi. Copiii nu pot parcurge
aceşti paşi, dar Biblia prevede un serviciu special de dedicare a lor,
care este diferit de botez (Luca 2,25-28).
6. Aceşti trei paşi sunt obligatorii?
a. „Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la __________ aceasta
şi i-a propovăduit pe Isus. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat
peste o apă. Şi famenul a zis: ’Uite apă, ce mă împiedică să fiu
botezat?’ Filip a zis: ’Dacă ________ din toată inima, se poate.’
Famenul a răspuns: ’Cred că Isus Hristos este fiul lui Dumnezeu.’ A
poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă şi Filip l-a
botezat pe famen.” Fapte 8,30-38
b. „Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a _______________ pe
Hristos… Dar când au ________ pe Filip, care propovăduia
Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos,
:
 au fost botezaţi atât bărbaţi, cât şi femei.” Fapte 8,5.12
c. „[El] le-a zis: ’Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?’ Pavel
şi Sila i-au răspuns: ’________ în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi
casa ta.’ Şi i-au vestit ___________ Domnului atât lui, cât şi tuturor
celor din casa lui… a fost botezat îndată el şi toţi ai lui.” Fapte 16,30-
34
Fiecare dintre aceşti convertiţi au făcut cei trei paşi spre viaţa
veşnică. Dumnezeu lucrează tot la fel şi astăzi. Când studiem
Biblia, ea ne arată păcatele de care trebuie să ne pocăim şi cum
trebuie să ne schimbăm. Noi răspundem afirmativ la mustrarea
Duhului Sfânt spunându-I „Da” lui Isus şi arătându-I că Îl iubim,
prin primirea botezului.
7. Ce semnificaţie are botezul? Ce simbolizează el? Romani
6,4-6
„Noi deci, prin botezul în _________ Lui, am fost _____________
împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos __________ din morţi,
prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr,
dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui,
vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim
bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El pentru
ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să
nu mai fim robi ai păcatului.”
Botezul este simbolul morţii faţă de păcat, îngroparea vechii vieţi
de păcat şi învierea la o viaţă nouă pentru Dumnezeu.
Ceremonialul botezului se mai aseamănă şi cu o nuntă. El este
semnul că am renunţat la orice altă relaţie, pentru a ne uni
complet viaţa cu Isus.
8. Ce spune Biblia despre modul în care trebuie făcut
botezul? Ioan 3,23
„Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau
_______ ape şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.”
Ioan avea nevoie de „multe ape” ca să boteze, fiindcă, în sensul lui
:
 propriu, cuvântul „botez” înseamnă a scufunda complet sau a
afunda. Scufundarea în apă este singurul mod de a boteza care
reprezintă corect înmormântarea omului vechi.
9. Isus S-a botezat prin scufundare, astfel încât să ne dea un
exemplu? Marcu 1,9-11
„A venit Isus din Nazaretul Galileei şi a fost botezat de Ioan în
Iordan. Şi îndată, când ieşea Isus _____ apă, el a văzut cerurile
deschise şi Duhul coborându-Se peste El ca un porumbel. Şi din
ceruri s-a auzit un glas care zicea: ’Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în
Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.’”
Isus a intrat în apă şi „a fost botezat”, adică scufundat în apă. Apoi,
El a ieşit „din apă”. Tatăl a fost foarte mulţumit de Isus şi este
mulţumit şi de noi atunci când ne botezăm prin scufundare.
10. Ucenicii au botezat prin scufundare? Fapte 8,36.38
„Şi famenul a zis: ’Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?’… A
poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi ____ apă, şi Filip l-a
botezat pe famen.”
Filip şi etiopianul care a cerut botezul au coborât amândoi „în
apă”. În original, cuvântul „botezat” înseamnă literal „scufundat”.
11. Spune Biblia că există o singură formă de botez? Efeseni
4,4.5
„Este un singur trup, un singur Duh… Este un singur Domn, o
singură credinţă, __________ botez.”
Cuvântul lui Dumnezeu declară că există o singură formă de botez:
botezul prin scufundare. Ea este singura care ilustrează corect
moartea, îngroparea şi învierea. Botezul prin stropire şi cel prin
turnarea apei nu cores​pund cu semnificaţia pe care o oferă
Dumnezeu acestui ritual esenţial.
Biserica nu a acceptat alte forme de botez, în afară de cel prin
scufundare, decât în 1311 d.Hr., la Conciliul de la Ravena. În secolul
al XIII-lea, Biserica Romano-Catolică construia în locaşurile de
închinare baptisterii, pentru botezul prin scufundare. Turnul din
:
 Pisa (Italia), care a fost construit în secolele al XII-lea şi al XIII-lea,
era clopotniţa bisericii. În apropiere, turiştii mai pot vedea şi astăzi
un baptisteriu afundat în pământ, cu o înălţime de 1,20 m şi o
lăţime de 6 m. Botezul prin stropire a fost introdus treptat, ca
urmare a renunţării la învăţătura Bibliei. Astăzi, Dumnezeu ne
cheamă să ne întoarcem la Cuvântul Său.
12. Este corectă rebotezarea?
Biblia prezintă două situaţii în care rebotezarea este corectă şi
necesară.
a. „’Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?’ le-a zis el [Pavel]. Şi ei au
răspuns: ’Cu botezul lui Ioan.’ Atunci, Pavel a zis: ’Ioan a botezat cu
botezul pocăinţei şi-i spunea norodului să creadă în Cel ce venea
după el, adică în Isus.’ Când au auzit ei aceste vorbe, au fost
___________ în Numele Domnului Isus.” Fapte 19,1-5
Credincioşii din Efes primiseră deja botezul pocăinţei; însă
adevărurile pe care le-au aflat de la Pavel le-au schimbat atât de
mult viaţa, încât au primit botezul din nou. Tot la fel şi noi, când
descoperim un nou adevăr substanţial din Biblie, putem alege să
fim rebotezaţi, pentru a arăta că ne dedicăm încă o dată lui Isus şi
întregului Său Cuvânt.
b. „Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu
ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos am fost botezaţi în
moartea Lui?… Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit
împreună cu El pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de pute​-
rea lui, în aşa fel ca să nu mai fim ______ ai păcatului.” Romani
6,2.3.6
Botezul reprezintă moartea faţă de robia păcatului. Dacă cineva
care a primit botezul se întoarce la viaţa de păcat, el trebuie să se
reboteze atunci când se pocăieşte din nou şi se întoarce la
Dumnezeu.
13. Cât de important este botezul pentru Dumnezeu? Marcu
16,15-16
:
 „Apoi le-a zis: ’Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia
la orice făptură. Cine va crede şi se va __________ va fi mântuit, dar
cine nu va crede va fi osândit.”
Botezul este strâns legat de mântuire, fiindcă el este răspunsul pe
care I-l dăm lui Dumnezeu. Mântuirea este în întregime lucrarea lui
Dumnezeu, dar partea noastră este să-I spunem „Da” lui Isus.
Există situaţii (de exemplu atunci când o persoană nebotezată se
află pe moarte) în care botezul este imposibil de realizat, aşa cum
s-a întâmplat în cazul tâlharului de pe cruce (Luca 23,42-43). În
aceste situaţii excepţionale, Isus pune în dreptul celor în cauză
botezul Său, întrucât ei s-ar boteza dacă acest lucru ar fi posibil.
14. Ai fost botezat la fel ca Isus, prin scufundare?
Răspunsul tău: ____________________________________
Doreşti să-L urmezi pe Isus? Vrei să te pregăteşti pentru
botez/pentru rebotezare?
Răspunsul tău: ____________________________________

Nimic nu-i bucură mai mult pe Isus şi pe îngerii Săi decât decizia
noastră de a ne supune Lui cu totul. Atunci când asculţi de
învăţăturile din Cuvântul lui Dumnezeu, fii convins că deciziile pe
care le iei astăzi pentru Isus fac parte din planul Său minunat de a-
ţi da „un viitor şi o nădejde”. (Ieremia 29,11)

Studiul 19
Urâciunea pustiirii
Una dintre profeţiile cele mai importante pentru zilele sfârşitului
este cea referitoare la „urâciunea pustiirii”. Isus a subliniat
importanţa ei atunci când ne-a dat îndemnul de a studia cartea lui
Daniel (Matei 24,15). Ce este acest semn misterios al sfârşitului?
Mulţi cred că urâciunea pustiirii se referă la drapelele romane la
care oamenii se închinau în Ierusalim, în anul 70 d.Hr., la vremea
distrugerii acestuia de către Titus. Însă, atunci era prea târziu să
:
 asculţi de avertizarea dată de Isus şi evenimentul nu are legătură
cu timpul sfârşitului.
Unii susţin că Antioh Epifanul a împlinit profeţia din Daniel în anul
168 d.Hr., când a adus animale necurate ca jertfă pe altarul din
templu. Însă nici interpretarea aceasta nu se potriveşte, fiindcă
Isus a spus că urâciunea pustiirii se va aşeza în templu cândva, în
viitor. Alţii cred că această profeţie importantă se va împlini exact
la sfârşitul timpului, când Antihrist îşi va aşeza tronul la Ierusalim.
Cum putem afla ce înseamnă această expresie greu de descifrat?
Vei descoperi că lecţia aceasta va clarifica înţelesul ei şi că îţi va
oferi explicaţia uimitoare a acestei profeţii importante.
1. Ce semn a spus Isus că ne arată faptul că sfârşitul este
aproape? Matei 24,15
„De aceea, când veţi vedea ’___________ pustiirii’, despre care a
vorbit prorocul Daniel, ’aşezată în locul sfânt’ – cine citeşte să
înţeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi.”
Expresia „urâciunea pustiirii” este deseori întrebuinţată în Vechiul
Testament cu referire la păcatul israeliţilor de a aduce în templul
sfânt al lui Dumnezeu practicile odioase ale închinării păgâne.
Mustrările şi pedepsele cele mai aspre ale lui Dumnezeu se
îndreptau spre această apostazie de neiertat. (Vezi Ieremia 7,28-34
şi 2 Împăraţi 21,2-7.) Isus a spus că în cartea Daniel există profeţii
despre urâciuni asemănătoare, aşezate în Locaşul Sfânt, care vor
avea ca rezultat pustiirea lui.
2. Despre ce urâciune a pustiirii scrie Daniel? Daniel 9,17
„Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile
robului Tău şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa
Ta peste sfântul Tău locaş __________.”
Prima urâciune a pustiirii a avut loc în templul lui Solomon în
vremea lui Daniel şi este amintită în rugăciunea lui din Daniel 9. Pe
lângă aceasta, există alte două urâciuni ale pustiirii prezise în
capitolele 8-12, în legătură cu templele al doilea şi al treilea. Vom
:
 începe lecţia aceasta prin studierea urâciunilor care au dus la
distrugerea templului lui Solomon. Vom observa că aceste
evenimente devin un tipar pentru urâciunile care duc la pustiirea
templului al doilea, în anul 70 d.Hr., şi a templului din vremea
sfârşitului, înainte de revenirea lui Isus.
3. Cum a fost pustiit templul lui Solomon? 2 Cronici 36,14.
17.19.21
„Toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit şi ei fărădelegile
după toate ___________ neamurilor; şi au pângărit Casa
Domnului… Atunci, Domnul a făcut să se suie împotriva lor
împăratul Haldeilor… Au ars Casa lui Dumnezeu, au dărâmat
zidurile Ierusalimului… ca să se împlinească cuvântul Domnului
rostit prin gura lui Ieremia, până ce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s-a
odihnit tot timpul cât a fost _________, până la împlinirea celor
şaptezeci de ani.”
Ieremia, Ezechiel şi Daniel au trăit într-o vreme în care poporul s-a
îndepărtat foarte mult de credinţa adevărată a lui Dumnezeu.
Conducătorii religioşi au introdus închinarea păgână în slujbele de
la Templu. Dumnezeu a trimis profeţi şi calamităţi asupra lor, ca
să-i determine să se pocăiască, însă ei au refuzat toate aceste
chemări, până când au ajuns „fără leac” (versetul 16). Dumnezeu
face totul ca să ne îndrepte atenţia spre El, dar atunci când
continuăm să respingem chemările Lui călduroase, nu-i mai
rămâne decât o singură alternativă: pedeapsa. Templul măreţ,
construit de Solomon, şi cetatea au fost distruse complet în anul
586 î.Hr. de către babilonieni, iar poporul a fost dus în robie într-o
ţară străină.
4. Ce urâciuni au dus la distrugerea primului templu?
Ezechiel 8,5-16
„Iată că ________ acesta al geloziei era la miază-noapte de poarta
altarului… ’Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urâciuni, pe
care le săvârşeşte aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de sfântul
:
 Meu locaş? Dar vei mai vedea şi alte urâciuni şi mai mari!’… Am
intrat şi m-am uitat şi iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare
şi de ____________ urâcioase… ’Vei mai vedea şi alte urâciuni
mari.’… iată că acolo stăteau nişte femei care îl plângeau pe
Tamuz… ’Vei mai vedea şi alte urâciuni mai mari decât acestea!’…
aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul
Domnului şi cu faţa spre răsărit şi se închinau înaintea ___________
spre răsărit.”
Dumnezeu enumeră urâciunile păgânismului care au fost
introduse în biserica Sa. Urâciunile sunt de fiecare dată mai mari şi
culminează cu cea mai detestabilă. Prima este aceea că oamenii se
închină înaintea unei statui. A doua este legată de animalele
necurate. A treia este închinarea la Tamuz, un zeu babilonian. Cea
mai mare urâciune este închinarea oamenilor la soare, cu spatele
spre templul lui Dumnezeu şi cu faţa spre răsărit.
Poporul lui Dumnezeu a respins cu bună ştiinţă Sabatul zilei a
şaptea, ca să se închine la Zeul Soare, al păgânilor. Ieremia a prezis
că, dacă nu se pocăiau, cetatea lor avea să fie distrusă (Ieremia
17,20-27). Când au refuzat să se schimbe, Babilonul a pustiit
cetatea, „ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura
lui Ieremia, până ce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s-a odihnit tot
timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani”
(2 Cronici 36,21). Urâciunea cea mai mare dintre toate, care a dus la
pustiirea templului lui Solomon, a fost încălcarea Sabatului zilei a
şaptea şi închinarea la Zeul Soare al păgânilor.
Este de remarcat faptul că multe dintre aceste practici au pătruns
în Biserica Creştină în timpul Evului Mediu – idolii, animalele
necurate, tradiţiile nebiblice, care îşi au originea în închinarea din
Babilonul antic, şi sărbătorirea duminicii, ca zi de închinare.
5. Cum justifica poporul aceste urâciuni? Ezechiel 8,12
„Căci ei zic: ’Nu ne _____ Domnul, a părăsit Domnul ţara aceasta!’”
Ei credeau că lui Dumnezeu nu-I pasă cum se închină poporul Său.
:
 Ei socoteau că Dumnezeul părinţilor lor, cu legile Sale care vorbeau
despre închinare şi mod de viaţă, îi părăsise şi că intraseră într-o
nouă eră. Nimic mai departe de adevăr. Dumnezeu trimitea
neîncetat profeţi şi predicatori care să condamne păgânismul ce se
strecurase în biserica Sa (2 Cronici 36,15.16). Dar ei nu au vrut să-i
asculte. În final, Dumnezeu a reuşit să le capteze atenţia prin
distrugerea cetăţii lor şi prin faptul că o mare parte dintre ei fie au
fost omorâţi, fie au fost duşi ca robi în Babilon.
6. Şi-a părăsit Dumnezeu poporul din cauza apostaziei lui?
Daniel 9,25
„De la darea poruncii pentru ________ din nou a Ierusalimului,
până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni;
apoi, timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi
zidite din nou.”
Nu, Dumnezeu nu l-a părăsit. De altfel, Daniel află în viziune că
templul va fi reconstruit şi că Dumnezeu, în îndurarea Sa, va duce
poporul înapoi la Ierusalim, unde va sta timp de 490 de ani, ca să-i
dea o nouă şansă de a împlini scopul pentru care a fost adus la
existenţă.
Când s-au întors la Ierusalim, în anul 457 î.Hr., ca împlinire a
profeţiei din Daniel, evreii au reconstruit templul şi cetatea şi au
luat hotărârea de a nu mai accepta urâciunile păgânilor. Ei au
început să detalieze modul în care trebuiau să ţină Legea. Odată cu
trecerea timpului, detalierile acestea au devenit tradiţii, care au
ajuns să fie mai importante decât Legea însăşi. Isus i-a condamnat
pentru aceasta, spunând: „Aţi desfiinţat astfel cuvântul lui
Dumnezeu în folosul datinii voastre” (Matei 15,1-9). Ei au trecut
dintr-o extremă în alta: de la nepăsare, la legalism. Însă rezultatul a
fost acelaşi – desfiinţarea poruncilor lui Dumnezeu.
7. Care este prezicerea cu privire la pustiirea celui de-al
doilea templu? Daniel 9,26
„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu
:
 va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi
sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că
războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi _____________.”
Aceeaşi profeţie care a prezis că Templul va fi rezidit a prezis şi că
evreii aveau să-L respingă pe Mesia, Cârmuitorul, care avea să vină,
şi că cetatea şi cel de-al doilea templu al lor aveau să fie dărâmate
din cauza urâciunilor lor.
8. Ce a spus Isus despre pustiirea celui de-al doilea templu?
Luca 19,41-46
„Vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor
strânge din toate părţile: te vor face _____________________ pe tine
şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră,
pentru că n-ai cunoscut __________ când ai fost cercetată.”
Isus a plâns când a văzut cu ochiul Său profetic carnagiul îngrozitor
pe care îl va suferi poporul Său pentru faptul că nu a ştiut în ce
moment de pe axa timpului profetic se află – venirea lui Mesia şi
ultima şansă de a răspunde la chemarea lui Dumnezeu. „De câte
ori am vrut să-i strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub
aripi şi n-aţi vrut!” (Matei 23,36.37). Isus le-a spus că puteau să afle
că pustiirea se apropia: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de
oşti” (Luca 21,20). După câteva zeci de ani, când armata romană a
atacat Ierusalimul, niciun creştin care cunoştea axa timpului
profetic nu şi-a pierdut viaţa la distrugerea templului, din anul 70
d.Hr.
9. Ce urâciuni au dus la distrugerea celui de-al doilea
templu? Luca 16,15
„Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar
Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între
oameni este o ___________ înaintea lui Dumnezeu.”
Deşi evreii din vremea lui Isus izbutiseră să se ferească de
închinarea păgână evidentă, ei au acceptat ideea de bază a
acesteia, şi anume aceea că omul poate fi mântuit chiar dacă nu
:
 ţine seama de Cuvântul lui Dumnezeu. Isus a spus că aceasta este
o urâciune. Ei pretindeau că sunt sfinţi, dar făceau planuri să-L
omoare pe Isus din cauză că vindecase un om în Sabat şi din cauza
declaraţiei Lui că era egal cu Dumnezeu (Ioan 5,16-18). Ironia este
că pustiirea celui de-al doilea templu a fost determinată tot de
desacralizarea Sabatului, numai că, de data aceasta, au ajuns acolo
prin omorârea Creatorului şi Domnului Sabatului. (Matei 12,8.14)
10. Care este poporul lui Dumnezeu de astăzi şi unde se află
cel de-al treilea templu? 1 Petru 2,5-10
„Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o _______
duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti…
Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un
_______ sfânt, un popor, pe care Dumnezeu şi l-a câştigat ca să fie
al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din
întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un
popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu.”
Isus a spus: „Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi
dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.” (Matei 21,43)
Acest „neam sfânt”, această „casă duhovnicească”, este Biserica
Creştină, alcătuită din evrei şi neamuri. Profeţiile făcute în dreptul
Israelului literal erau condiţionate de ascultare (Ieremia 18,7-10).
Dumnezeu le-a oferit 70 de săptămâni profetice (490 ani) în care să
asculte de El, însă ei au refuzat (Daniel 9,24-26). Sosise timpul ca
Dumnezeu să aleagă un alt popor care să-I aducă slavă. După anul
34 d.Hr., făgăduinţele Israelului literal se aplică spiritual în dreptul
Israelului spiritual: creştinii. (Vezi Gala​teni 3,27-29.) „Iudeu nu este
acela care se arată pe dinafară că este iudeu… Ci iudeu este acela
care este iudeu înăuntru şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în
duh, nu în slovă” (Romani 2,28.29). Zidită pe temelia învăţăturilor
ucenicilor şi pe Isus, biserica „creşte ca să fie un Templu sfânt în
Domnul.” (Efeseni 2,19-22)
11. Ce urâciuni au intrat în biserica lui Dumnezeu?
:
 Apocalipsa 17,1-5
„Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era
împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare… Pe frunte
purta scris un nume, o taină: „__________ cel mare, mama curvelor
şi spurcăciunilor pământului.’”
Până în Evul Mediu, Biserica Romană a acceptat numeroase
învăţături păgâne care îşi au rădăcina în închinarea din Babilonul
antic. Renumitul scriitor catolic John Henry Newman ne dezvăluie
originea multor tradiţii bisericeşti:
„Constantin, ca să le recomande păgânilor noua religie, a introdus
în aceasta podoabele exterioare cu care erau obişnuiţi în propria
lor religie… Obiceiul de a dedica templele anumitor sfinţi, tămâia,
candelele şi lumânările, darurile sfinţite, apa sfinţită, procesiunile,
veşmintele sacerdotale, tunsoarea, inelul de la căsătorie,
închinarea cu faţa spre răsărit, icoanele, cântările bisericeşti, toate
au origine păgână şi au fost sfinţite prin adoptarea lor în biserică.”
John Henry Newman, An Essay on the Development of Christian
Doctrine (London; Longmans, Green, and Co., 1909), pag. 373;
http://www.newmanreader.org.
Bisericile protestante respectă şi ele multe tradiţii păgâne, cum ar
fi sfinţenia duminicii, pe care au primit-o moştenire de la Roma.
„Martin [Luther] a călcat pe un teren periculos. Se pare că
principiul lui fundamental era acela că nu trebuie să ţinem nicio
doctrină şi nicio practică, dacă nu se întemeiază pe Scriptură. Dacă
în felul acesta decidem ce trebuie să credem şi cum trebuie să ne
purtăm, atunci şi fundamentaliştii au probleme. Spre exemplu, ei
nu au nicio autorizaţie de a susţine serviciile de închinare colectivă
duminica, în loc de sâmbătă. Biserica Catolică a fost cea care a
schimbat ziua în perioada post nou-testamentală. Pentru a vedea
că numai Noul Testament nu vă este de folos în această privinţă,
gândiţi-vă la adventiştii de ziua a şaptea care, pornind numai de la
Biblie, spun că închinarea ar trebui să se facă sâmbăta, şi nu
:
 duminica.” Karl
Keating, The Usual Suspects: Answering Anti-Catholic Fundamentalists
(San Francisco, Ignatius Press, 2000), pag. 186.
Amintim alte urâciuni: preoţii, pastorii şi episcopii homosexuali,
comerţul cu Evanghelia, căsătoriile dintre homosexuali şi
învăţătura că Isus nu este Fiul divin al lui Dumnezeu. Aceste
urâciuni se aseamănă cu cele care au abătut pustiirile asupra
poporului lui Dumnezeu de odinioară. Oare am ajuns să credem că
El S-a schimbat şi că vede lucrurile într-o altă lumină?
12. Ce se spune despre pustiirea bisericilor Babilonului?
Apo​calipsa 18,4-8
„Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni __________ ei:
moartea, tânguirea şi foametea.”
Ultimele şapte plăgi („urgii”) vor cădea asupra Babilonului spiritual
din cauza închinării lui false. În mila Sa, Dumnezeu face chemarea:
„Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele
ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” (versetul 4) După cum avertizarea
lui Isus de a fugi din Ierusalim i-a salvat pe creştini în anul 70 d.Hr.,
chemarea Lui de a ieşi din Babilon îi va slava pe copiii lui
Dumnezeu de plăgile din zilele sfârşitului.
13. Doreşti să-L onorezi pe Isus prin închinarea Ta?
Răspunsul tău: ____________________________________

Trăim în timpul judecăţii finale şi Dumnezeu ne cheamă să ne

închinăm „Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele
apelor” (Apo​calipsa 14,7). Pretutindeni în lume sunt oameni care
răspund la această chemare şi Îl onorează pe Dumnezeu prin
păzirea Sabatului zilei a şaptea, zi care le aduce aminte că El este
Creatorul.

Studiul 20
:
 Semnul fiarei

Profeţia despre semnul fiarei este cea mai cunoscută profeţie

biblică. Ea este tema a numeroase filme, cărţi şi legende. Frica
celor mai mulţi oameni este că vor fi constrânşi să primească
temutul „semn 666”. Însă Biblia nu spune nicăieri că 666 este
semnul fiarei.
Această concepţie total greşită face parte din amăgirile diavolului.
El îi îndeamnă pe oameni să caute un lucru pe care Biblia nu îl
prezice, folosind astfel tactica lui preferată de luptă – diversiunea;
în felul acesta, inamicul ştie că nu vei veni în zona unde vrea să
atace. Lumea este obsedată de numere, iar în timpul acesta
diavolul îşi urmăreşte ţinta nestingherit.
Ce reprezintă acest semn misterios? Ce legătură are numărul 666
cu semnul fiarei? Ai aflat deja cine este fiara şi care este strategia
de atac a diavolului în zilele din urmă. Pe acest fundal, poţi începe
acum, cu rugăciune, studiul de faţă, în care vei găsi răspunsurile la
aceste întrebări importante.
1. Spune Biblia că 666 este semnul fiarei? Apocalipsa 13,16. 17
„Şi a făcut ca toţi… să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe
frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă
________
acesta, adică ________ fiarei, sau ___________ numelui ei… Cine are
pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om;
şi ___________ ei este: şase sute şase zeci şi şase.”
Mulţi cred, în mod eronat, că semnul fiarei este numărul 666,
tatuat pe mână sau pe frunte. Dar Biblia spune altceva. Numărul
fiarei nu este totuna cu semnul fiarei. De altfel, în cele mai multe
traduceri sunt amintite trei lucruri distincte: semnul fiarei, numele
fiarei şi numărul numelui ei. 666 este numărul numelui fiarei, şi nu
semnul ei.
2. Este important să ştim ce este semnul fiarei? Apocalipsa
:
 14,9.10
„Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei…,
va fi _________ în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi
înaintea Mielului.”
Avertizările cele mai de temut ale Bibliei sunt amintite în dreptul
celor care primesc semnul fiarei. Cei care nu ştiu ce înseamnă
semnul fiarei riscă să-l primească; de altfel, cum am putea evita un
pericol, dacă nu ştim în ce constă el?
3. Cine este fiara şi ce este numărul 666? Apocalipsa 13,1
„Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte
capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea
_______ de hulă.”
În lecţiile anterioare, am descoperit că cele zece elemente de
identificare a fiarei arată, în mod indiscutabil, spre o singură
putere din istoria lumii – Biserica Romană medievală. Să nu uităm
că Biblia nu declară că membrii Bisericii Romano-Catolice sunt
fiara sau că ei au semnul fiarei. Dumnezeu are credincioşi
consacraţi în orice biserică, inclusiv în Biserica Romană. Profeţia
vorbeşte despre sistemul nebiblic de închinare şi despre structura
lui politică.
În Apocalipsa, numerele au valoare simbolică. Cifra „7” reprezintă
desăvârşirea sau perfecţiunea şi este numărul lui Dumnezeu.
Dumnezeu a încheiat Creaţiunea şi S-a odihnit în Sabatul zilei a
şaptea. În Apocalipsa sunt amintite şapte trâmbiţe şi şapte biserici.
Omul a fost creat în ziua a şasea şi, de aceea, cifra „6” este „un
număr de om”. 666 este simbolul înălţării omului deasupra
autorităţii Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt.
Indiciul acesta ne ajută să înţelegem de ce unul dintre titlurile
oficiale ale papei este Vicarius Filii Dei, „Vicarul Fiului lui
Dumnezeu” (în vechime, vicarul era locţiitorul cuiva). Valoarea
numerică a acestui nume latin, calculată în cifre romane, ne arată
care este „numărul numelui ei” (Apocalipsa 13,17).
:
 V= 5 F = 0 D = 500
I = 1 I = 1 E = 0
C = 100 L = 50 I = 1
A= 0 I = 1 501
R= 0 I = 1
I = 1 53
U= 5
S = 0
112
112+53+501 = 666
4. Care sunt cele două părţi implicate în conflictul din timpul
sfârşitului? Apocalipsa 14,9-12
„’Dacă se __________ cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul
ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui
Dumnezeu’… Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc ____________
lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”
În Apocalipsa, se aminteşte că în vremea sfârşitului vor exista două
grupuri de oameni. Fiecare dintre ele se închină diferit: un grup se
închină fiarei şi primeşte semnul ei. Celălalt grup ascultă chemarea
de a se închina „Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi
izvoarele apelor” (versetul 7) – Creatorului – , păzeşte poruncile lui
Dumnezeu (inclusiv porunca a patra), are credinţa lui Isus şi sigiliul
lui Dumnezeu.
5. Care este opusul semnului fiarei? Apocalipsa 7,2.3
„Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom
pune ___________ pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”
Fiecare grup primeşte un semn sau o pecete care îl reprezintă.
Poporul credincios, care I se închină lui Dumnezeu, Creatorul,
primeşte pecetea Sa pe frunte. Cei care merg după fiară au semnul
ei. Mai exact, ce sunt aceste semne opuse?
6. Semnul fiarei şi pecetea lui Dumnezeu sunt nişte semne
vizibile, scrise pe piele? Evrei 10,16
:
 „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice
Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în _______
lor.”
Semnul şi pecetea nu sunt nişte tatuaje pe piele. Dumnezeu ne-a
interzis în Levitic 19,28 să ne facem semne pe piele. Semnul şi
pecetea sunt nişte simboluri: semnul reprezintă legea fiarei, iar
pecetea, Legea lui Dumnezeu, scrisă în inimă şi în minte. Cei care
primesc pecetea lui Dumnezeu au Legea Sa scrisă în mintea lor
(Exod 13,9). Cei care merg după fiară fac lucrul acesta în mod
conştient sau sunt duşi de alţii de mână (Eclesiastul 9,10).
7. În ce constă pecetluirea poporului lui Dumnezeu? Isaia
8,16
„Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această _____________,
între ucenicii Mei.”
Aplicarea unei ştampile pe un document arată că el este oficial. De
obicei, ştampilele sunt aplicate pe actele de proprietate, pe
certificatele
de naştere etc. Biblia spune că pecetea lui Dumnezeu face parte
dintr-un document oficial – Legea Sa sfântă. Ştampilele
persoanelor cu autoritate conţin numele lor, titlul lor oficial şi
teritoriul în care îşi exercită autoritatea. Spre exemplu, ştampila
preşedintelui României are trei ele​mente: numele preşedintelui,
titlul lui („preşedinte”) şi teritoriul supus jurisdicţiei lui
(„România”).
8. Ce legătură spune Biblia că există între „pecete” şi
„semn”? Romani 4,11
„Apoi a primit ca ________ tăierea împrejur, ca o __________ a acelei
neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă când era netăiat
împrejur.”
În Biblie, cuvintele „pecete” şi „semn” sunt sinonime. În cazul lui
Avraam, circumcizia era un semn exterior şi o pecete care arăta că
el avea o credinţă autentică, prin care adeverea că „Dumnezeu
:
 spune adevărul” (Ioan 3,33). În vechime, documentele oficiale erau
validate prin aplicarea unei peceţi sau a unui inel cu sigiliu. Astăzi,
documentele sunt semnate şi ştampilate pentru a arăta că sunt
autentice. Acesta este sensul cuvântului „semn”. Când semnăm un
document oficial la serviciu, scriem numele, titlul şi numele firmei
– aceleaşi trei elemente ale unei peceţi.
9. Ce parte din Legea lui Dumnezeu conţine pecetea Sa? Exod
20,8-11
„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase
zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă
închinată Domnului, _____________ tău: să nu faci nicio lucrare în
ea… Căci în şase zile __________ Domnul cerurile, pământul şi ma​-
rea şi _____ ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a
binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.”
Numai în porunca a patra se găsesc cele trei elemente ale unei
peceţi: Numele Celui care a scris Cele Zece Porunci (Domnul), titlul
Său (Creatorul) şi teritoriul Său (cerul şi pământul).
Dacă nu am avea această pecete în care să se specifice că
Dumnezeu este Creatorul, Legea aceasta ar putea fi pusă în dreptul
oricărui zeu. Numai Dumnezeul adevărat declară: „Eu sunt
Domnul, Creatorul vostru, iar cerul şi pământul sunt proprietatea
Mea.”
10. Este Sabatul semnul special al lui Dumnezeu pentru
popo​rul Său? Ezechiel 20,12.20
„Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un _______ între Mine şi ei,
pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul care-i sfinţesc… Sfinţiţi
Sabatele Mele, căci ele sunt un ________ între Mine şi voi, ca să ştiţi
că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!”
Sabatul este un semn exterior (o pecete) al poporului lui
Dumnezeu. El adevereşte că ei au credinţă în Isus, Creatorul şi
Mântuitorul lor. Copiii lui Dumnezeu păzesc Sabatul, pentru că au
învăţat să-L iubească pe Isus, să aibă încredere în El şi să asculte de
:
 El şi pentru că au luat hotărârea de a se închina aşa cum
Dumnezeu porunceşte.
11. La ce se referă semnul fiarei? Apocalipsa 14,6-12
„Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului… El zicea
cu glas tare: ’…_______________ Celui ce a făcut cerul şi pământul,
marea şi izvoarele apelor!’… Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a
zis cu glas tare: ’Dacă se ________ cineva _______ şi icoanei ei şi
primeşte semnul ei’… Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc
poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”
Mesajele celor trei îngeri vin din partea lui Dumnezeu, într-un
ultim efort de a duce Evanghelia în lume, cu puţin timp înainte de
revenirea lui Isus (versetele 14,15). Ele ne spun că, în vremea
noastră, lupta va avea în centru închinarea.
a. Primul înger ne porunceşte să ne închinăm Creatorului şi
citează din porunca a patra. Versetul 7
b. Al doilea înger condamnă Babilonul, simbolul bisericii
necredincioase, care încalcă Legea lui Dumnezeu. Poporul lui
Dumnezeu se separă de Babilon. Apocalipsa 14,8; 18,4.5; 1 Ioan 3,4
c. Îngerul al treilea declară că fiara are o închinare falsă, care se
opune peceţii lui Dumnezeu (adică Sabatului zilei a şaptea).
d. Cei care se închină înaintea Creatorului păzesc poruncile Lui
(Apo​calipsa 14,7.12). Ei păzesc toate poruncile Lui, toate zece –
inclusiv porunca a patra – „Căci, cine păzeşte toată Legea şi
greşeşte într-o singură poruncă se face vinovat de toate” (Iacov
2,10). Ei ţin Sabatul şi I se închină lui Isus, Creatorul. Ascultarea lor
este o urmare a credinţei lor adevărate în Isus. Apocalipsa 14,12;
Iacov 2,17.18
e. Aşadar, semnul fiarei este opusul peceţii lui Dumnezeu, opusul
Sabatului zilei a şaptea.
12. Care este semnul fiarei? Daniel 7,25
„El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt… şi se va
încumeta să ___________ vremurile şi legea.”
:
 Biserica Romană susţine că schimbarea Sabatului este dovada cea
mai clară că ea este reprezentanta lui Dumnezeu pe pământ. Citiţi
următoarele declaraţii oficiale ale Bisericii Catolice:
„Biblia ne învaţă şi astăzi că Sabatul, adică sâmbăta, ar trebui
sfinţit. În Noul Testament nu se găseşte nicio dovadă că sâmbăta ar
fi fost înlocuită cu duminica. Fără îndoială că aceasta este o
problemă importantă. Ea apare în Biblie ca una dintre Cele Zece
Porunci ale lui Dumnezeu. În Biblie nu există niciun temei pentru
desfiinţarea acestei porunci sau pentru transferarea păzirii ei
asupra altei zile din săptămână. [Însă] Pentru catolici nu există
nicio dificultate… Biserica este deasupra Bibliei; şi transferul acesta
al păzirii Sabatului asupra duminicii, în loc de sâmbătă, este o
dovadă vie a acestui fapt.” (The Catholic Record, Londra, Ontario, 1
septembrie 1923)
„Probabil că lucrul cel mai îndrăzneţ, schimbarea cea mai
revoluţionară pe care a făcut-o biserica a avut loc în secolul al IV-
lea. Ziua sfântă, Sabatul, a fost schimbat de sâmbătă în duminică…
nu pe baza unor porunci din Scriptură, ci pe baza faptului că
Biserica era conştientă de puterea ei… Oamenii care cred că
Scriptura trebuie să fie singurul temei ar trebui să devină adventişti
de ziua a şaptea şi să sfinţească Sabatul.” (Saint Catherine Catholic
Church Sentinel, Algonac, Michigan, 21 mai 1995)
„Martin [Luther] a călcat pe un teren periculos. Se pare că
principiul lui fundamental era acela că nu trebuie să ţinem nicio
doctrină şi nicio practică dacă nu se întemeiază pe Scriptură. Dacă
în felul acesta decidem ce trebuie să credem şi cum trebuie să ne
purtăm, atunci şi fundamentaliştii au probleme. Spre exemplu, ei
nu au nicio autorizaţie de a susţine serviciile de închinare colectivă
duminica, în loc de sâmbătă. Biserica Catolică a fost cea care a
schimbat ziua în perioada post nou-testamentală. Pentru a vedea
că numai Noul Testament nu vă este de folos în această privinţă,
gândiţi-vă la adventiştii de ziua a şaptea care, pornind numai de la
:
 Biblie, spun că închinarea ar trebui să se facă sâmbăta, şi nu
duminica.” Karl Keating, The Usual Suspects: Answering Anti-Catholic
Fundamentalists (San Francisco, Ignatius Press, 2000), pag. 186.
„Întrebare: Care este ziua de Sabat?
Răspuns: Sâmbăta este Sabatul.
Întrebare: De ce păzim duminica şi nu sâmbăta?
Răspuns: Păzim duminica şi nu sâmbăta fiindcă Biserica Catolică
a transferat solemnitatea zilei sâmbetei asupra duminicii.” Peter
Geiermann, The Convert’s Catechism of Catholic Doctrine, (Rockfort,
IL; Tan Books and Publishers, 1977), pag. 50.
13. Ce trebuie să facem atunci când legile oamenilor vin în
contradicţie cu Legea lui Dumnezeu? Fapte 5,29
„Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: ’Trebuie să
ascultăm mai mult de _____________ decât de ___________!’”
Decizia pe care o avem de luat în aceste zile finale este una simplu
de înţeles. În Biblie nu există niciun argument în favoarea păzirii
duminicii. Numai papalitatea susţine că a schimbat ziua Sabatului
de sâmbătă în duminică. Deci care este concluzia? Păzirea
duminicii se bazează pe tradiţiile păgâne care au pătruns în
biserică. Însă Sabatul zilei a şaptea îi aduce onoare Dumnezeului
adevărat.
14. Vrei să primeşti pecetea Legii lui Dumnezeu în inima ta?
Răspunsul tău: ____________________________________

Trăim în perioada în care Duhul Sfânt îi călăuzeşte pe oameni „în

tot adevărul” şi scrie Legea lui Dumnezeu „în mintea lor” (Ioan
16,13; Efe​seni 4,30; Evrei 10,16). Să nu tragi concluzii greşite: în
momentul de faţă, nimeni nu are semnul fiarei. Acest lucru va avea
loc în viitor, când guvernele lumii se vor uni pentru a impune prin
lege închinarea în ziua duminicii, în cinstea papalităţii. Astăzi ne
putem pregăti pentru primirea semnului sau peceţii lui Dumnezeu.
De aceea este atât de important să luăm acum decizia de a-L urma
:
 pe Isus în toate.

Studiul 21

America în profeţie

Statele Unite ale Americii deţin un loc special în istoria lumii.

Lupta lor pentru independenţă, care a fost încununată de succes,
le-a permis să stabilească o formă de guvernare reprezentativă şi
să susţină libertatea de închinare. În ultimele două secole, SUA au
influenţat creştinismul mai mult decât oricare naţiune. Legile care
protejează libertatea religioasă au dus la apariţia a numeroase
societăţi biblice, mişcări misionare şi biserici noi.
Statele Unite au devenit una dintre principalele superputeri ale
lumii. Dată fiind influenţa lor asupra lumii şi asupra
creştinismului, nu ne surprinde să aflăm că ele sunt menţionate în
profeţia Bibliei. În studiul de faţă, vei descoperi că Biblia a prezis
apariţia Statelor Unite şi rolul pe care îl vor avea ele în
evenimentele viitoare.
1. Ce împărăţie este simbolizată prin intermediul fiarei care
sea​mănă cu un leopard? Apocalipsa 13,1.2
„Şi am văzut ridicându-se din mare o ________ cu zece coarne şi
şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti şi pe capete
avea nume de hulă. Fiara pe care am văzut-o semăna cu un
leopard.”
În studiul 4, „Marile puteri ale lumii în profeţie”, am aflat că
această fiară reprezintă în mod indiscutabil cea mai influentă
putere politico-religioasă din istorie: Biserica Romană medievală.
De-a lungul secolelor, creştinii au înţeles că această fiară-antihrist
este Vaticanul. Ian Hus, Luther, Wycliffe, Calvin, Tyndale, Knox şi
mulţi alţii au arătat că această putere este sistemul papal.
2. Ce eveniment a avut loc la sfârşitul celor 1.260 de ani? Apo​-
:
 calipsa 13,3
„Unul din capetele ei părea _______ de moarte, dar rana de moarte
fusese _____________. Şi tot pământul se mira după fiară.”
Biserica Romană medievală a dobândit putere politică în anul 538
d.Hr. Ea a domnit timp de 1.260 de ani, după cum a prezis profeţia,
şi a pierdut puterea în 1798 d.Hr. În acest an, generalul Berthier al
lui Napoleon l-a luat prizonier pe papă şi l-a dus în Franţa, unde
acesta a rămas până la moarte. Această împlinire uimitoare a
profeţiei a fost anunţată de cercetători biblici din toată lumea.
Vindecarea rănii a început atunci când papalitatea şi-a recâştigat
pu​terea politică. În 1929, Italia i-a redat Vaticanului autoritatea
politică şi diplomatică, prin Tratatul de la Lateran. Revista The
Catholic Advocate declara că tratatul a „vindecat o rană”; iar în
ziarul San Francisco Chro​nicle a apărut titlul „Rană de mulţi ani,
vindecată”. Profeţia a prezis co​rect că în zilele noastre papalitatea
va avea influenţă politică.
3. Ce împărăţie apare în timpul captivităţii papei? Apocalipsa
13,10.11
„Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie… Apoi am văzut
ridicându-se din pământ o altă __________, care avea două coarne
ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.”
În profeţie, o fiară simbolizează o împărăţie (vezi Daniel 7,17.23).
Primul element de identificare a acestei noi împărăţii este faptul că
ea se ridică la putere la sfârşitul secolului al XVIII-lea, atunci când
papalitatea se duce „în robie”, în anul 1798 d.Hr.
4. Unde apare această nouă împărăţie? Apocalipsa 13,11
„Apoi am văzut ridicându-se din _______ o altă fiară.”
Celelalte fiare din profeţie au apărut din „mare”, simbolul zonelor
dens populate de „noroade, gloate, neamuri şi limbi” (Apocalipsa
17,15). Al doilea element de identificare este acela că naţiunea
aceasta nu apare în Lumea Veche mai populată, la fel ca celelalte
împărăţii, ci într-o zonă total diferită – din „pământ”, adică într-o
:
 zonă cu puţini locuitori, pe continentul american.
5. De ce a apărut această naţiune din pământ? Apocalipsa
12,14-16
„Dar pământul a dat ________ femeii. Pământul şi-a deschis gura şi
a înghiţit râul.”
În profeţie, femeia este simbolul bisericii (Apocalipsa 19,7.8; 2
Corinteni 11,2; Ieremia 6,2). Ţara aceasta este un loc de refugiu
pentru poporul lui Dumnezeu care fuge de persecuţia religioasă
amintită în profeţia celor 1.260 de ani.
6. Cum dobândeşte puterea această naţiune? Apocalipsa 13,11
„Apoi am văzut ________________ din pământ o altă fiară, care avea
două coarne ca ale unui ________.”
Al treilea indiciu este că naţiunea aceasta nu distruge fiara de
dinaintea ei, care era stăpână pe pământ. Ea nu ajunge deodată o
putere mondială, ci se ridică treptat şi ia în stăpânire pământul. Al
patrulea indiciu: trebuie să căutăm o naţiune tânără (un miel, şi nu
un berbec).
7. Cum sunt coarnele acestei naţiuni, spre deosebire de coar​-
nele celorlalte fiare? Apocalipsa 13,11
„Avea două coarne ca ale unui _______.”
Al cincilea element este că naţiunea aceasta nu are coroane pe
coarnele ei. Este vorba despre o naţiune care nu are un împărat. Al
şaselea indiciu este că naţiunea aceasta are coarne ca ale unui miel.
Mielul este simbolul lui Hristos (Ioan 1,29) şi, prin urmare, naţiunea
aceasta se întemeiază pe principiile creştine. Ea urmează
învăţăturile lui Hristos cu privire la relaţia dintre guvern şi religie:
„Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al
lui Dumnezeu!” (Matei 22,21)
8. Cât de influentă este această naţiune? Apocalipsa 13,12
„Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi ________ ca
pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi.”
A şaptea trăsătură este că naţiunea aceasta devine o putere care
:
 exer​cită o influenţă mondială. Statele Unite ale Americii sunt
singura putere care corespunde acestor şapte elemente de
identificare.
(1) A venit la putere la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
(2) S-a născut într-o zonă pustie şi a devenit un loc de refugiu
pentru oamenii persecutaţi religios.
(3) S-a ridicat treptat, într-o zonă care nu se afla sub controlul altui
imperiu mondial.
(4) Este o naţiune tânără, care a introdus o nouă formă de
guvernământ.
(5) Nu are în frunte un împărat încoronat, ci un guvern
reprezentativ.
(6) A fost întemeiată pe principiile libertăţii de închinare.
(7) A devenit o superputere mondială.
Nu trebuie să ne surprindă faptul că SUA sunt menţionate în
profeţie. Fiind o superputere în secolul XXI, ele vor contribui la
darea semnului fiarei. Colin Powell a spus că SUA sunt „o
superputere care în generaţia aceasta nu poate fi atinsă de nimeni,
în ceea ce priveşte puterea militară, puterea economică, forţa
sistemului politic şi a sistemului nostru de va​lori.” (P. J. O’Rourke,
„A Conversation with Colin Powell”, The Atlantic Monthly,
septembrie 2004)
9. Ce relaţie există între SUA şi Vatican? Apocalipsa 13,14
„Ea a zis locuitorilor pământului să facă o ________ fiarei, care avea
rana de sabie şi trăia.”
Deşi la început a fost o naţiune întemeiată pe principiile
protestante, America a încheiat o alianţă cu Vaticanul, după ce
„rana de moarte” a acestuia s-a vindecat.
10. Ce fel de cuvinte va rosti America prin legile ei?
Apocalipsa 13,11
„Avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un __________.”
Naţiunile „vorbesc” prin organele lor legislative şi judiciare.
:
 Balaurul este diavolul (Apocalipsa 12,9) şi el rosteşte „hule”
(Apocalipsa 13,5). Hula, sau blasfemia, este declaraţia despre sine a
unei fiinţe create că este Dumnezeu (Ioan 10,33). America vorbeşte
ca un balaur atunci când îşi asumă prerogativele lui Dumnezeu şi
adoptă legi care încalcă dreptul cetăţenilor de a se închina potrivit
conştiinţei lor.
11. Ce fel de legi va adopta America? Apocalipsa 13,12
„Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi ________ ca
pământul şi locuitorii lui să se _________ fiarei dintâi, a cărei rană
de moarte fusese vindecată.”
Controversa legată de semnul fiarei are în centru închinarea. Ame​-
rica îşi va exercita autoritatea prin impunerea închinării ca un
omagiu adus fiarei papale. Această naţiune, caracterizată la
început de o libertate religioasă nemaiîntâlnită, va ajunge să
introducă legi prin care să fie impusă închinarea în cinstea
papalităţii.
12. Ce împrejurări vor determina adoptarea acestor legi?
Apo​calipsa 13,13.14
„Săvârşea _________ mari, până acolo că făcea chiar să se coboare
foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii
pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă.”
Tulburările la nivel global, împreună cu minunile amăgitoare, îi
con​ving pe oameni să „se întoarcă la Dumnezeu” ca să scape de
„pedepsele” Lui. Rezultatul este că „tot pământul se mira după
fiară” şi toţi oamenii se unesc pentru a merge după fiara papală
(Apocalipsa 13,3).
13. Ce închinare este legiferată în cinstea fiarei papale? Apo​-
calipsa 13,15-17
„Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să
primească un _______ pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să
nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică
numele fiarei, sau numărul numelui ei.”
:
 În studiul nr. 20, „Semnul fiarei”, am descoperit că semnul
autorităţii papale este păzirea duminicii. Faptul că majoritatea
creştinilor se închină duminica – un produs al papalităţii –, deşi nu
au niciun temei biblic pentru aceasta, este un argument folosit de
papalitate pentru a „demonstra” că ea este locţiitorul lui
Dumnezeu pe pământ. Secole la rând, papalitatea s-a luptat să-şi
recapete stăpânirea asupra lumii. Când va reuşi acest lucru, va avea
grijă ca toţi să-i recunoască autoritatea prin păzirea duminicii.
„Biserica a schimbat Sabatul în duminică şi toată lumea se pleacă
şi se închină în această zi, în supunere tăcută faţă de ordinele
Bisericii Catolice.” (Hartford Weekly Call, 22 februarie 1884)
14. Ce deosebire este între poporul lui Dumnezeu şi cei care
primesc semnul fiarei? Apocalipsa 14,12
„Aici este răbdarea sfinţilor, care _____ poruncile lui Dumnezeu şi
_____ lui Isus.”
Credincioşii lui Dumnezeu au două caracteristici: ei au credinţa lui
Isus şi ascultă de poruncile Lui, din care face parte şi porunca a
patra, referitoare la ziua Sabatului. În timp ce restul lumii primeşte
semnul fiarei, poporul lui Dumnezeu nu acceptă să renunţe la
credinţa în Isus şi refuză să încalce poruncile lui Dumnezeu şi să se
închine într-un mod contrar poruncilor Sale.
15. Vrei să faci parte din poporul lui Dumnezeu care păzeşte
poruncile şi care are credinţa lui Isus?
Răspunsul tău _____________________________________

În aceste zile din urmă, Dumnezeu îi cheamă pe oameni să se

închine „Celui ce a făcut cerul şi pământul” (Apocalipsa 14,7). Cei
care răspund la chemarea Sa recunosc că El este Creatorul şi
Mântuitorul lor şi Îl iubesc. Ei vor fi biruitori asupra semnului
fiarei.
SUA ca superputere mondială
„Americanii ar trebui să recunoască adevărul şi să-şi recunoască
:
 responsabilităţile pe care le au în calitate de stăpâni absoluţi ai
lumii… Adevărul este că, de la Imperiul Roman încoace, niciun stat
din istoria lumii nu s-a bucurat de aceeaşi întâietate culturală,
economică, tehnologică şi militară.” Sydney Morning Herald, 20
septembrie 2002
Alianţa dintre Vatican şi SUA
„Consider că Statele Unite, ca unică superputere mondială, şi
Cetatea Sfântă, ca unică putere moral-politică supremă în lume,
vor avea în viitor roluri semnificative. Acţiunile lor vor influenţa
viaţa oamenilor din toate regiunile globului.” Thomas P. Melady,
ambasador SUA la Vatican (1989-1993)
Preşedintele George W. Bush a declarat următoarele, în discursul
susţinut cu ocazia dedicării Centrului Cultural Papa Ioan Paul al II-
lea, pe 22 martie 2001: „Prea puţini şi-au închipuit turnura pe care
o va lua viaţa sa [a Papei Ioan Paul al II-lea] sau modul în care viaţa
sa va modela istoria… ’El nu este un papă din Polonia, ci un papă
din Galileea.Ne aducem aminte de prima vizită pe care a făcut-o
Papa în Polonia, în 1979, când credinţa s-a transformat în rezistenţă
şi când a început căderea rapidă a imperiului comunist… Ultimul
lider al Uniunii Sovietice avea să-l numească ’cea mai înaltă
autoritate morală de pe pământ’… El este primul Papă din epoca
modernă care a intrat într-o sinagogă şi care a vi​-
zitat o ţară islamică… Iar noi, în ţara noastră, nu trebuie să ignorăm
cuvintele pe care ni le adresează Papa… Îi mulţumim lui Dumnezeu
pentru acest om de excepţie, un slujitor al lui Dumnezeu şi un erou
al istoriei.”
„Vrând nevrând, pregătiţi sau nepregătiţi, suntem cu toţii implicaţi
într-o competiţie mondială strânsă, fără reguli, care se dă între trei
candi​daţi. Totuşi cei mai mulţi dintre noi nu concurăm. Noi
suntem miza. Întrucât competiţia se dă cu privire la cine va
introduce primul sistem mondial de guvernare din istoria
existenţei omenirii…, scopul pontificatului lui Ioan Paul – motorul
:
 care conduce marea sa politică papală şi care hotărăşte strategiile
sale zilnice şi anuale – este acela de a ieşi învingător în această
competiţie.” Malachi Martin, The Keys of this Blood, the Struggle for
World Dominion Between Pope John Paul II, Mikhail Gorbachev & the
Capitalist West (Simon & Schuster, 1990), pag. 15, 17.
Billy Graham afirma: „Ioan Paul al II-lea a devenit liderul moral al
lumii. El va rămâne în istorie sub numele de cel mai mare dintre
papii epocii moderne. El a fost conştiinţa puternică a întregii lumi
creştine.”
„Dezacordul cu privire la amploarea autorităţii Papei a fost una
dintre principalele cauze ale Reformei engleze din secolul al XVI-
lea… Dacă avea să se înfiinţeze o nouă Biserică unită, Episcopul de
Roma avea să fie acela care să deţină întâietatea universală. Papa a
fost recunoscut ca autoritate generală în lumea creştină ieri, de
către o comisie anglicană şi romano-catolică, fiind numit ’un dar
care trebuie primit de toate Bisericile’.” Daily Telegraph, 13 mai 1999
Legislaţia privitoare la păzirea duminicii
Papa Ioan Paul al II-lea, Scrisoare apostolică, Dies Domini (31 mai
1998): „Duminica este ziua care reprezintă miezul vieţii creştine… Şi
Domnul Şi-a pus pecetea pe ziua Sa… Identitatea acestei zile
trebuie protejată… Presiunile zilelor pe care le trăim ne pot
împiedica să ne împlinim datoria faţă de duminică… prin sfinţirea
acestei zile prin rugăciune, fapte de bunătate şi abţinerea de la
muncă… dreptul lucrătorului pe care Statul trebuie să-l garanteze…
în circumstanţele deosebite în care trăim, creştinii se vor strădui,
în mod firesc, să se asigure că legislaţia civilă le respectă datoria de
a sfinţi duminica.”
„Următoarea datorie pe care o are un cetăţean al lumii lui
Dumnezeu este faţă de el însuşi. ’Adu-ţi aminte de ziua Sabatului
ca s-o sfinţeşti’ este o poruncă care urmăreşte binele fiecărui
cetăţean… Atunci când oamenii se pot odihni şi se lasă inspiraţi de
Dumnezeu, se nasc civilizaţii supe​rioare. Legile din SUA care
:
 prevedeau o zi de odihnă [legile duminicale] au fost abolite,
întrucât sunt o încălcare a separării puterilor în stat… Ca o insultă
făţişă la adresa lui Dumnezeu şi a planului său, sunt admise numai
acele politici despre care se poate demonstra că au scopuri laice
clare.” Pat Robertson, The New World Order, pag. 236.

Studiul 22
Cele două femei din Apocalipsa
Biserica creştină se află în atenţia deosebită a lui Dumnezeu, în
această lume răzvrătită. Darul cel mai ales al Cerului, Isus, a fost
oferit pentru răscumpărarea ei (Efeseni 5,25).
Biblia foloseşte limbajul cel mai familiar pentru a descrie legătura
Sa cu biserica. Astfel, biserica este: trupul lui Isus (Efeseni 1,22.23);
mireasa Lui (Efeseni 5,23-32): templu sfânt (Efeseni 2,19-22);
„lumina lumii” (Matei 5,14); şi „stâlpul şi temelia adevărului” (1
Timotei 3,15).
Misiunea ei sfântă şi importantă este aceasta: „Domniile şi
stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică,
înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu” (Efeseni 3,10).
Satana urăşte biserica tot atât de mult pe cât o iubeşte Dumnezeu
şi vrea să o distrugă. Profeţia ne dezvăluie metodele lui de atac: el
strecoară în sânul ei învăţători mincinoşi (Fapte 20,28-30; 2 Timotei
4,3.4); „se încumetă să schimbe vremile şi legea” (Daniel 7,25); şi îi
persecută pe cei care nu acceptă compromisul (Daniel 7,21;
Apocalipsa 13,7). După 2.000 de ani de atacuri devastatoare,
biserica s-a sfărâmat în mii de grupări religioase, cu doctrine
adesea contradictorii.
Însă profeţia ne arată că nu trebuie să ne pierdem speranţa. Ea
prezice că, în aceste zile din urmă, Dumnezeu îi va chema pe copiii
Săi laolaltă, ca să-I aducă slavă. În lecţia aceasta vom afla că trăim
în vremea restaurării şi vom descoperi că fiecare dintre noi poate
:
 împlini profeţia.
1. Care este planul şi dorinţa lui Isus pentru biserica Sa? Ioan
17,21
„Mă rog ca toţi să fie ______, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în
Tine.”
Isus vrea ca biserica să fie una. Însă, în vremea noastră, constatăm
exact contrariul: ea este împărţită în mii de confesiuni creştine
care susţin doctrine contradictorii.
2. Cum a ajuns creştinismul în această stare de divizare?
Fapte 20,28-30
„Luaţi seama dar, la voi înşivă şi la toată turma… ca să păstoriţi
Biserica Domnului… Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî
între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din
mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să
tragă pe ucenici _________________.”
După cum a prezis Pavel, totul a început cu învăţătorii care au
compromis doctrina biblică. Aceasta a dus la îndepărtarea de
adevăr şi la apariţia papalităţii (2 Tesaloniceni 2,3). Protestanţii au
făcut greşeli asemănătoare şi nu au căutat ca toate convingerile lor
să corespundă cu Biblia. Ca urmare, astăzi avem mii de biserici
care pun accent pe un anumit aspect al adevărului, dar care susţin
şi erori periculoase.
3. Va accepta Isus ca „oile” Sale să rămână împrăştiate? Ioan
10,16
„Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea
trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu şi va fi ___ turmă şi
un Păstor.”
În fiecare biserică există căutători sinceri ai lui Dumnezeu. Iar
mulţi nu fac parte din nicio biserică. Isus îi cheamă cu glasul Său –
prin Cuvântul lui Dumnezeu. Pe măsură ce descoperă învăţăturile
Bibliei şi momentul de pe axa timpului profetic în care trăiesc, ei
ascultă de chemarea lui Isus şi se adună laolaltă. Dorinţa lor
:
 comună de a-L urma pe Isus şi de a asculta doar de Biblie îi aduce
pe toţi într-un singur „staul”.
4. Vor fi aşezate la locul cuvenit toate adevărurile lui
Dumnezeu, înainte de revenirea lui Isus? Fapte 3,20-21
„Şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe
Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la
vremurile aşezării din nou a _________ lucrurilor: despre aceste
vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci
din vechime.”
„Cerul trebuie să-L primească” pe Isus „până la vremurile aşezării
din nou a tuturor lucrurilor”. Profeţia aceasta prezice că va veni un
timp în care Dumnezeu va restaura adevărurile Bibliei, care au fost
pierdute în Evul Mediu. Aceasta este o profeţie a speranţei!
Dumnezeu va avea un popor care va asculta de tot adevărul Său.
5. Cum descrie Dumnezeu în Apocalipsa biserica Sa? Apoca​-
lipsa 12,1.5
„O ___________ învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o
cunună de douăsprezece stele pe cap… Ea a născut un fiu, un copil
de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un
toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de
domnie.”
În profeţie, femeia reprezintă biserica (Apocalipsa 19,7.8; 2
Corinteni 11,2; Ieremia 6,2). Femeia curată din Apocalipsa 12 este
simbolul bisericii adevărate a lui Dumnezeu. Soarele Îl reprezintă
pe Cel care este numit Soarele neprihănirii, Mântuitorul nostru
(Maleahi 4,2). Luna ne trimite cu gândul la Evanghelie, care
reflectă, pentru noi, lumina mântuirii, care vine de la Hristos. Cele
douăsprezece stele îi reprezintă pe apostoli. „Copilul de parte
bărbătească” este Isus (Apocalipsa 19,13-16).
6. Ce altă femeie mai este descrisă în Apocalipsa? Apocalipsa
17,3-5
„Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe
:
 o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte
capete şi zece coarne. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi
stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu
mărgăritare… Pe frunte purta scris un nume, o taină: ’____________
cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.’”
Cealaltă femeie din profeţie este Babilonul. Întrucât femeia curată
reprezintă biserica adevărată a lui Dumnezeu, femeia desfrânată
reprezintă biserica apostaziată, care nu rămâne credincioasă
angajamentului de a-I sluji lui Hristos. Aceste biserici adultere, din
punct de vedere spiritual, compromit adevărurile din Cuvântul lui
Dumnezeu ca să fie prietene cu lumea şi vrăjmaşe cu Dumnezeu.
(Iacov 4,4)
7. Cine este această biserică „mamă” a Babilonului?
Apocalipsa 17,1-6
a. „Femeia aceasta era îmbrăcată cu _________ şi _________; era
îm​podobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare.” Apocalipsa
17,4
b. „Cele şapte capete sunt şapte _________ pe care şade femeia.”
Apocalipsa 17,9
c. „Şi am văzut pe femeia aceasta îmbătată de ________ sfinţilor şi
de sângele mucenicilor lui Isus.” Apocalipsa 17,6
d. „Şi femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stă​-
pânire peste ___________ pământului.” Apocalipsa 17,18
e. „A căzut, a căzut Babilonul cel mare!… Ieşiţi din mijlocul ei,
poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la ___________ ei şi să nu fiţi loviţi
cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până
în cer.” Apocalipsa 18,1-5
Aceste cinci elemente de identificare nu ne duc altundeva decât la
Biserica Romei. Culorile ei oficiale sunt purpuriul şi stacojiul;
Roma este cetatea celor şapte coline; ea recunoaşte că i-a
persecutat pe creştini în Evul Mediu; ea este o superputere politică
şi a fost, „cel puţin în ceea ce priveşte teritoriul şi pretenţiile…,
:
 conducătorul întregii lumi, în aface​rile vremelnice şi spirituale”
(Alexander Flick, The Rise of the Medieval Church (New York; Burt
Franklin, 1959), pag. 575, 576); admite deschis că a păcătuit (a
încălcat Legea lui Dumnezeu, 1 Ioan 3,4) prin schimbarea poruncii
a patra.
Conducătorii religioşi au susţinut acest lucru secole la rând: Hus,
Wycliffe, Luther, Calvin, Zwingli, Tyndale, John Wesley, Spurgeon şi
mulţi alţii.
Aceasta nu este o critică adusă credincioşilor romano-catolici. Nu
uita că Biblia prezintă istoria în formă netrunchiată. Biserica
Romană a făcut multe lucruri bune de-a lungul anilor, dar Biblia
condamnă corupţia ei de la început şi sistemul nebiblic de
închinare, preluat din păgânismul babilonian antic. Biserica
Romană are mulţi credincioşi care Îl iubesc pe Dumnezeu şi care
caută să-I slujească. Nu ei sunt sursa defectelor bisericii. Biblia
condamnă sistemul.
8. Cine mai face parte din Babilon? Apocalipsa 17,5
„Pe frunte purta scris un nume, o taină: ’Babilonul cel mare,
________ curvelor.’”
Biserica Romană declară deseori că este „mama” tuturor
bisericilor. Fiicele Bisericii Catolice sunt bisericile protestante care
mai urmează încă învăţăturile ei nebiblice. Iată o declaraţie
grăitoare în acest sens, preluată dintr-o carte oficială a Bisericii
Catolice:
„Păzirea [duminicii] este o rămăşiţă a Bisericii Mamă din care au
ieşit sectele non-catolice – ca un băiat care fuge de acasă, dar care
are în buzunar o fotografie a mamei sau o şuviţă din părul ei.” Rev.
John A. O’Brien, The Faith of Millions (Huntington, IN; Our Sunday
Visitor, Inc., 1974), pag. 400-401
Babilonul şi fiicele ei reprezintă Biserica Catolică şi bisericile pro​-
testante care păzesc duminica şi încalcă Legea lui Dumnezeu. Cele
două femei din Apocalipsa reprezintă două biserici şi două grupuri
:
 de oameni care susţin că I se închină lui Dumnezeu. Unii ascultă de
Biblie, iar alţii nu.
9. Putem identifica femeia curată din Apocalipsa? Apocalipsa
12,13.14
„Balaurul… a început să urmărească femeia… cele două aripi ale
vulturului cel mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în
pustie, în locul ei unde este hrănită o _______, ________ şi
____________ unei vremi, departe de faţa şarpelui.”
Ca şi în cazul Babilonului, există cinci elemente de identificare a
bisericii adevărate a lui Dumnezeu. În perioada de 1.260 de ani
(între 538 d.Hr şi 1798), biserica lui Dumnezeu exista, dar nu era
organizată, fiindcă a fugit în pustie de bisericile şi de popoarele
intolerante, ca să găsească libertatea religioasă. Primul element de
identificare a bisericii lui Dumnezeu este acela că ea apare în
„pustie” după anul 1798.
10. Care sunt următoarele două elemente de identificare a
poporului lui Dumnezeu? Apocalipsa 12,17
„Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa
seminţei ei, care păzesc __________ lui Dumnezeu şi ţin _________
lui Isus Hristos.”
Al doilea element de identificare a rămăşiţei, adică a bisericii din
timpul sfârşitului, este acela că ea păzeşte toate poruncile lui
Dumnezeu, la fel ca Isus şi apostolii – inclusiv Sabatul zilei a
şaptea, din porunca a patra. A treia caracteristică este că ea ţine
mărturia lui Isus, care este „duhul prorociei”. Ea va înţelege şi va
explica altora profeţia (Apocalipsa 19,10).
11. Care este a patra caracteristică a bisericii lui Dumnezeu
din timpul sfârşitului? Apocalipsa 14,6
„Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o
Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor
pământului, _________ neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi
oricărui norod.”
:
 Dacă vrem să descoperim care este biserica lui Dumnezeu, trebuie
să căutăm o mişcare religioasă la nivel mondial.
12. Ce mesaj al Evangheliei transmite această biserică?
Apoca​lipsa 14,6-14
Al cincilea element de identificare ne trimite la cele şapte părţi ale
Evangheliei, pe care biserica lui Dumnezeu le restaurează înainte
de revenirea lui Isus. Biserica lui Dumnezeu îi învaţă pe oameni
următoarele:
a. „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I ________, căci a venit ceasul
___________ Lui.” versetul 7
Să-I dăm slavă lui Dumnezeu prin tot ce facem, fiindcă El a murit
pentru păcatele noastre (1 Corinteni 6,20 şi 10,31) şi fiindcă
judecata Sa a venit în anul 1844.
b. „______________ Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi
izvoarele apelor!” versetul 7
Să ne închinăm lui Isus, Creatorul, prin păzirea Sabatului zilei a
şaptea.
c. „A ________, a căzut Babilonul.” Versetul 8
Este dezvăluit sistemul de închinare nebiblic care provine din
Babilon.
d. „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei
pe frunte sau pe mână…” versetul 9
Ea arată cine este fiara, care este icoana fiarei şi semnul ei.
e. „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc ___________ lui
Dumnezeu şi __________ lui Isus.” versetul 12
Avem aici echilibrul autentic dintre credinţă şi fapte. Nu suntem
mântuiţi prin faptele noastre; dar, dacă avem credinţa şi dragostea
lui Isus, vom păzi poruncile Sale (Ioan 14,15).
f. „Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!… ei se vor
__________ de ostenelile lor.” Versetul 13
Moartea este o odihnă liniştită de faptele noastre, până la înviere,
când vom ieşi din mormânt.
:
 g. „Iată un nor alb şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al
__________, pe cap avea o cunună de aur, iar în mână, o secere
ascuţită.” Versetele 14 şi 15
Revenirea lui Isus va fi vizibilă şi audibilă. Atunci va avea loc
secerişul final. (Matei 13,39)
13. Care biserică are aceste cinci caracteristici?
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este singura care corespunde
celor cinci elemente de identificare. Aceasta nu înseamnă că
numai adventiştii sunt mântuiţi. Dumnezeu are urmaşi adevăraţi în
toate bisericile.
Ceea ce ne descoperă Biblia este faptul că Dumnezeu îi adună pe
credincioşii Săi într-un singur staul, fiindcă ei vor să-L urmeze pe
Isus.
a. Biserica aceasta a venit la existenţă după 1798, în 1860.
b. Ea păzeşte Sabatul zilei a şaptea, pe care l-au păzit Isus şi
ucenicii.
c. Ea se întemeiază pe profeţie şi cunoaşte profeţia.
d. Este o biserică mondială şi este prezentă în mai multe ţări decât
oricare altă biserică protestantă.
e. Ea predică toată Evanghelia, aşa cum este ea înfăţişată în
mesajele celor trei îngeri din Apocalipsa 14.
14. Cum îi adună Isus pe credincioşii Săi? Ioan 10,16
„Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea
trebuie să le aduc. Ele vor asculta de ________ Meu şi va fi o turmă
şi un Păstor.”
Trăim în vremea în care Isus îi cheamă pe credincioşii Săi să se
unească pe baza învăţăturilor din Biblie. Credincioşii lui Dumnezeu
din diferi​te confesiuni răspund la chemarea Duhului Sfânt. În
fiecare minut, o persoană descoperă adevărul Bibliei şi se alătură
bisericii rămăşiţei, formată din peste 13 milioane de membri.
15. Vrei să răspunzi la chemarea lui Isus de a ieşi din Ba​bi​-
lon?
:
 Răspunsul tău: ____________________________________
„Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ’________ din mij​locul
ei, poporul ______, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi
loviţi cu urgiile ei!’” Apocalipsa 18,4
Trăim în timpul sfârşitului, când Dumnezeu ne cheamă să ieşim
din Babilon şi să intrăm în staulul Său. Profeţia ne arată că există
numai două alternative: fie ne închinăm lui Isus, Creatorul şi
Mântuitorul nostru, prin ascultarea de Cuvântul Său, fie ascultăm
de tradiţiile omeneşti. Dumnezeu ne-a arătat ce trebuie să alegem.
„Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte
acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască” (Fapte
17,30). Isus Îşi pregăteşte biserica pentru revenirea Sa iminentă.

Studiul 23
Curăţit dinăuntru în afară
Istoria este plină de exemple care arată că Evanghelia poate
schimba în mod miraculos viaţa celor care ascultă de ea. Apostolul
Ioan, cunoscut mai înainte pentru firea lui pripită, a devenit bunul
ucenic al iubirii (Marcu 3,17). Pavel, prigonitorul creştinilor, a
devenit apărătorul credinţei lor (1 Corinteni 15,9). Puterea
Evangheliei îl transformă pe alcoolic într-un om cumpătat, pe cel
desfrânat într-un om curat, înlocuieşte blestemele cu lauda şi face
din hoţ un om cinstit (1 Corinteni 6,9-11).
Prin aceste studii biblice, ai avut ocazia de a experimenta mai bine
puterea, dragostea şi călăuzirea lui Dumnezeu. Ceea ce contează
nu este cum am început viaţa creştină, ci cum am încheiat cursa.
Lecţia aceasta ne arată cum să încheiem cursa bine. Vei afla cum
îşi pregăteşte
Dumnezeu mireasa, adică biserica Sa, pentru cer şi ce putem să
facem ca să spunem împreună cu apostolul Pavel: „M-am luptat
lupta cea bună,
mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2 Timotei 4,7)
:
 1. În ce moment de pe axa timpului profetic ne aflăm? Apo​-
calipsa 14,6.7
„Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul
__________ Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul,
marea şi izvoarele apelor!”
În lecţiile anterioare am aflat că Daniel 8,14 prezice ceasul
judecăţii, „curăţirea sfântului Locaş”, care a început în 1844 d.Hr.
Cunoscând acum momentul în care ne aflăm pe axa timpului
profetic, ştim cum să-I dăm slavă în aceste zile din urmă. În studiul
acesta, vom afla ce înseamnă pentru noi, creştinii, „curăţirea
Sanctuarului ceresc”.
2. Ce însemna curăţirea Sanctuarului pământesc? Leviticul
16,30
„Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să _______:
veţi fi curăţiţi de toate __________ voastre înaintea Domnului.”
Curăţirea Sanctuarului pământesc avea loc în ziua cea mai
solemnă din an, pentru că atunci poporul Îl căuta pe Dumnezeu cu
sinceritate, pentru curăţirea păcatului. În ceasul judecăţii de
dinaintea revenirii lui Isus, Dumnezeu vrea să împlinească pentru
noi cea ce reprezenta ritualul din Vechiul Testament – curăţirea
poporului Său de păcat.
3. Ne ajută acest ceas al curăţirii la pregătirea pentru
revenirea lui Isus? 1 Ioan 3,2.3
„Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu
s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El,
pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta
în El se ___________, după cum El este curat.”
Dacă înţelegem însemnătatea veşnică a timpului pe care îl trăim –
judecata finală şi revenirea iminentă a lui Isus –, vom face din
căutarea Lui prima prioritate din viaţă. Speranţa aceasta în
revenirea Sa ne trimite la Hristos, care ne poate curăţa inima de
păcat.
:
 4. Putem să-L ajutăm pe Isus la „curăţirea Sanctuarului”?
2 Co​rinteni 6,16-18
„Căci noi suntem ________ Dumnezeului cel viu, cum a zis
Dumnezeu: ’Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi
Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.’ De aceea: ’Ieşiţi din
mijlocul lor
şi ______________ de ei’, zice Domnul; ’nu vă atingeţi de ce este
_________ şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice’,
zice Domnul Cel Atotputernic.”
Noi suntem templele în care locuieşte Dumnezeu. Noi cooperăm
cu Isus la lucrarea Sa de curăţire a Sanctuarului ceresc atunci când
Îi permitem Duhului Său să ne călăuzească în tot adevărul şi când
ne despărţim de practicile păcătoase ale lumii acesteia (Ioan 16,13).
5. Care sunt aceste practici păcătoase „necurate” de care tre​-
buie să ne despărţim? 2 Corinteni 7,1
„Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne cură​-
ţim de orice întinare _________ şi a __________ şi să ne ducem
sfinţirea până la capăt, în frică de Dumnezeu.”
Sunt două tipuri de practici păcătoase, „necurate”, de care
Dumnezeu ne curăţă. Primul tip îl reprezintă păcatele trupului
(„cărnii”), faptele care Îi aduc dezonoare lui Dumnezeu. Apoi sunt
păcatele duhului – păcatele noastre ascunse. Ucenicii îi îndemnau
pe creştinii din secolul I să se „cureţe” prin alegerea de a se
despărţi de influenţele păcătoase şi degradante pe care diavolul le-
a introdus în societate şi prin înlocuirea lor cu obiceiuri de viaţă
sănătoase.
6. De unde ştim care sunt aceste obiceiuri sănătoase? Filipeni
4,8
„Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de
cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de
iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă
________ să vă însufleţească.”
:
 Trebuie să recunoaştem că diavolul „dă târcoale ca un leu care
răcneşte şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5,7). Deşi L-am primit
pe Hristos în viaţă, trăim încă în această lume păcătoasă şi trebuie
să fim vigilenţi, ca să-l biruim pe Satana. De aceea, apostolul Pavel
îi învaţă pe creştini să aibă grijă cu ce lucruri îşi hrănesc mintea.
Cele cinci simţuri sunt tot atâtea uşi spre inimă, minte şi suflet.
Ceea ce vedem la televizor, filmele, distracţiile la care participăm,
muzica pe care o ascultăm şi chiar cărţile şi revistele pe care le
citim vor avea o influenţă asupra spiritului, minţii şi moralităţii
noastre. Tot ce privim cu ochii noştri şi tot ce auzim cu urechile
noastre ne influenţează gândirea, şi „omul este ceea ce gândeşte în
inima lui” (2 Corinteni 3,18; Proverbe 23,7 – traducerea KJV).
Creştinii înţelepţi nu îşi vor permite să se întineze cu lucrurile care
nu corespund standardului enunţat în Filipeni 4,8. Dimpotrivă, ei
se vor ocupa cu lucrurile curate şi vrednice de iubit.
7. Ce fel de lucruri hrănesc firea păcătoasă? Galateni 5,16-25
„Şi faptele ____________________ sunt cunoscute şi sunt acestea:
preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli,
vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile,
dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile,
îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai
dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri
__________________ Împărăţia lui Dumnezeu… Cei ce sunt ai lui
Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile
şi poftele ei.”
Deşi ne-am născut din nou, firea noastră se împotriveşte neîncetat
Duhului Sfânt şi încearcă să ne ia în stăpânire voinţa. Natura
noastră spirituală vrea să fie pe placul lui Dumnezeu, dar vechea
fire pământească vrea să ne îndepărteze de El. Lucrurile cu care ne
hrănim mintea şi influenţele cu care ne înconjurăm vor întări fie
natura noastră spirituală, fie firea pământească.
Dacă privim, citim sau luăm parte la fapte păcătoase (preacurvia,
:
 curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria,
vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile etc.) întărim firea păcătoasă şi
ne este imposibil să-L urmăm cu adevărat pe Hristos. Creştinii se
vor proteja de influenţele păcătoase şi îşi vor umple mintea cu
materiale care le vor inspira credinţă.
O metodă bună de identificare a activităţilor potrivite pentru un
creştin este să ne punem întrebarea: „Ar face Isus acest lucru?”
Dacă este vorba despre vreuna dintre faptele enumerate mai sus,
putem fi siguri că Isus nu ar face aşa ceva. Ce influenţă au filmele,
spectacolele de teatru, muzica necreştină, cârciumile, dansul şi
jocurile de noroc asupra spiritualităţii tale? Ar face Isus piruete pe
ringul de dans? S-ar duce El la teatru sau ar urmări filme în care
sunt lăudate crima, violenţa, sexul şi lăcomia? Ar râde El atunci
când actorii comici fac glume murdare? Dacă doreşti să fii
schimbat prin „înnoirea minţii” tale şi dacă vrei să fii o persoană
puternică din punct de vedere spiritual, atunci nu te supune unor
influenţe care te vor determina să te potriveşti „chipului veacului
acestuia” (Romani 12,2).
8. Ce sfaturi practice ne dă Biblia în privinţa îmbrăcămintei?
1 Timotei 2,9.10
„Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip
____________, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu
aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune,
cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.”
În verset sunt amintite femeile, însă principiul este valabil şi
pentru bărbaţi. Creştinii vor purta haine modeste, şi nu haine prin
care se doreşte stârnirea poftelor firii pământeşti.
Expresia „împletituri de păr” nu este acelaşi lucru cu aranjarea
părului. Pavel se referă aici la practica obişnuită de a purta bijuterii
împletite în păr. Adam Clarke, în cartea Commentary on the Bible,
afirmă următoarele: „Foiţe fine de aur erau prinse în păr pentru a-l
face să pară mai frumos prin reflectarea luminii şi a razelor de
:
 soare. De asemenea, erau purtate mici verigi din aur agăţate de
diferite părţi ale corpului; iar femeile romane purtau perle şi pietre
preţioase de diferite culori.” Moda se schimbă permanent, dar
principiul Bibliei este clar: creştinii ar trebui să poarte haine
modeste şi să evite purtarea bijuteriilor din aur şi din pie​tre
preţioase şi hainele scumpe.
9. Cum ne sfătuieşte Petru să ne îmbrăcăm? 1 Petru 3,3.4
„Podoaba voastră să nu fie podoaba de _______, care stă în
împletitura părului, în purtarea de ________ de aur sau în
îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia
nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ
înaintea lui Dumnezeu.”
Apostolii le-au dat noilor credincioşi sfaturi cu privire la multe
aspecte din viaţa creştină: îmbrăcămintea, comportamentul
sexual, afacerile şi relaţiile sociale. Pentru apostoli, a fi creştin
însemna nu doar să vii la biserică, ci să ai un mod de viaţă care să
reflecte valorile lui Dumnezeu.
Sfatul de a nu purta bijuterii a fost respectat în trecut de mulţi
creştini, dar, pe măsură ce s-au conformat cu lumea, ei au neglijat
aceste învăţături biblice. John Wesley, fondatorul Bisericii
Metodiste, spunea: „Purtarea aurului [ca podoabă] şi a hainelor
costisitoare sau în culori ţipătoare… nu ar trebui îngăduite
niciodată, cu atât mai puţin apărate de creştini.” (John Wesley’s
Explanatory Notes on the Whole Bible, asupra 1 Petru 3,3)
10. Ce a făcut poporul lui Dumnezeu înainte de a intra în Ţa​-
ra Făgăduită? Exod 33,1-6
„Nimeni nu şi-a pus _____________ pe el. Şi Domnul a zis lui
Moise… ’Aruncă-ţi acum _____________ de pe tine şi voi vedea
ce-ţi voi face.’ Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele.”
Atunci când îi scoate pe copiii Săi din păcat şi îi pregăteşte pentru o
experienţă nouă cu El, Dumnezeu le cere să-şi dea jos podoabele
care le atrag privirea la ei înşişi. (Vezi Geneza 35,1-4; Isaia 3,16-23.)
:
 Vom intra în curând în Ţara cerească şi Dumnezeu vrea să fim
pregătiţi să umblăm pe străzi de aur şi să nu fim preocupaţi de
gândul de a purta podoabe aici.
11. Cum poate creştinul să crească din punct de vedere
spiritual?
a. „Cercetaţi _______________.” Ioan 5,39
b. „A doua zi dimineaţa…, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un
loc _________. Şi Se ruga acolo.” Marcu 1,35
c. „Duceţi-vă şi faceţi _________ din toate neamurile.” Matei 28,19
d. „Să nu părăsim adunarea noastră.” Evrei 10,25
Textele acestea ne descoperă secretul puterii spirituale şi secretul
longevităţii: studiază Biblia zilnic, ia-ţi în fiecare zi timp să studiezi
şi să te rogi netulburat, împărtăşeşte-le şi altora ceea ce ai aflat şi
închină-te împreună cu poporul lui Dumnezeu în Sabat. În felul
acesta, vom creşte în harul lui Dumnezeu.
12. Care este cel mai bun mod de a ne manifesta dragostea
faţă de Hristos? 1 Ioan 3,18.22
„Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu
adevărul… Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim
poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.”
A fi creştin nu înseamnă doar să spui că Îl iubeşti pe Isus.
Dragostea adevărată se vede în faptele noastre care-I sunt plăcute.
Uneori va trebui să renunţăm la ceea ce ne place, de dragul lui Isus.
Pentru cei care Îl iubesc pe Hristos, acesta nu va fi un lucru greu.
13. Îl iubeşti pe Isus? Ai luat hotărârea de a duce o viaţă creş​-
ti​nă biruitoare prin trăirea principiilor Sale de viaţă?
Răspunsul tău: ____________________________________

Studiul 24

Profeţi moderni
:
 Încă de la început, Dumnezeu a comunicat cu oamenii prin
intermediul profeţilor Săi. Aceşti oameni inspiraţi ai lui Dumnezeu
au oferit o perspectivă asupra vieţii oamenilor şi asupra viitorului.
Sub inspiraţie divină, ei au oferit sfaturi, încurajări, mustrări şi i-au
condus pe oameni la o relaţie corectă cu Dumnezeu. Prin studiile
acestea am descoperit cât de importanţi sunt profeţii lui
Dumnezeu care prezic viitorul.
Profeţii erau conducători spirituali atât în vechiul Israel, cât şi în
Biserica Creştină timpurie. Fără ei, poporul legământului lui
Dumnezeu şi biserica Sa nu ar fi supravieţuit atacurilor lui Satana.
Sfaturile şi profeţiile lor i-au ajutat pe copiii Săi să meargă pe calea
dreaptă. „Domnul a trimis la ei proroci, să-i întoarcă înapoi la El.”
(2 Cronici 24,19)
Satana ştie cât de importanţi sunt profeţii pentru cauza lui
Dumnezeu şi încearcă să împiedice planurile Sale prin trimiterea
de profeţi mincinoşi. Aceşti impostori sunt periculoşi nu numai din
cauza sfaturilor mincinoase pe care le dau, ci şi din cauza faptului
că influenţa lor negativă aruncă dezonoare asupra profeţilor
adevăraţi ai lui Dumnezeu.
Lumea este plină de aşa-zişi profeţi, de vrăjitori, de clarvăzători şi
de medii spiritiste care pretind că au o viziune divină. Cum putem
să facem distincţie între cei care au într-adevăr darul prorociei şi
impostori? Isus ne-a avertizat că în zilele din urmă vor fi profeţi
mincinoşi şi trebuie să ştim cum să facem deosebirea între profeţii
adevăraţi şi cei mincinoşi. Studiul acesta ne prezintă patru probe
esenţiale pe care le putem aplica profeţilor moderni şi rolul vital pe
care îl au profeţii în aceste zile din urmă.
1. Vor exista profeţi în zilele din urmă? Ioel 2,28-31
„După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele
voastre vor ___________… înainte de a veni ziua Domnului, ziua
aceea mare şi înfricoşată.”
Dumnezeu a făgăduit că profeţii Săi din zilele finale vor transmite
:
 mesajul Său. Totodată, Isus a atras atenţia că profeţii mincinoşi vor
încerca să contrafacă lucrarea profeţilor adevăraţi ai lui Dumnezeu:
„Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face
semne mari şi minuni, până acolo încât să-i înşele, dacă va fi cu
putinţă, chiar şi pe cei aleşi.” (Matei 24,24)
2. Cum putem face deosebire între profeţii adevăraţi şi cei
min​cinoşi?
a. „Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să ___________
duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi
proroci mincinoşi.” 1 Ioan 1,4
b. „Nu stingeţi Duhul. Nu _____________ prorociile. Ci cercetaţi
toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.” 1 Tesaloniceni 5,19-21
Trebuie să verificăm dacă aceia care pretind că sunt profeţi sunt,
într-ade​-
văr, de la Dumnezeu. Dumnezeu trimite profeţi care să ofere sfaturi
bisericii. A-i dispreţui înseamnă a respinge binecuvântarea Sa. Însă
diavolul vrea să ne încurce şi trimite profeţi mincinoşi. Biblia ne
oferă câteva criterii pe baza cărora să aflăm dacă un profet vine de
la Dumnezeu sau nu.
3. Va trimite Dumnezeu profeţi la biserica Sa în vremea sfâr​-
şitului?
a. „Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu
rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin
__________ lui Isus Hristos.” Apocalipsa 12,17
b. „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor
cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui
Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul
___________.)” Apocalipsa 19,10
Biserica rămăşiţei din timpul sfârşitului ţine „mărturia lui Isus”
care este „duhul prorociei”. Duhul prorociei le este dat fraţilor care
sunt „proroci” (Apocalipsa 22,8.9). Mărturia lui Isus este confirmată
în biserica din vremea sfârşitului, care aşteaptă revenirea lui Isus (1
:
 Corinteni 1,5-8).
4. Au existat profeţi în Biserica Creştină timpurie?
a. „În Biserica din Antiohia erau nişte ___________ şi învăţători.”
Fapte 13,1
b. „Iuda şi Sila, care şi ei erau __________, au îndemnat pe fraţi şi i-
au întărit cu multe cuvinte.” Fapte 15,32
c. „El avea patru ______ fecioare care proroceau.” Fapte 21,8.9
Pe lângă apostolul Ioan, au mai existat mulţi alţi profeţi şi
profetese. Dumnezeu a ştiut că, la începuturile ei, Biserică Creştină
avea nevoie de profeţi. Cu cât mai multă nevoie avem noi de darul
profeţiei?
5. De ce nu există şi astăzi tot la fel de mulţi profeţi? Plângeri
2,9
„_______ nu mai au şi chiar prorocii nu mai primesc nicio vedenie
de la Domnul.”
Profeţii sunt trimişi ca să-i spună poporului să asculte de
Dumnezeu. Dacă poporul respinge în mod stăruitor Legea lui
Dumnezeu, în cele din urmă nu va mai avea profeţi (Ieremia 26,4-6;
Ezechiel 7,26). „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască,
poporul este fără frâu, dar ferice de poporul care păzeşte legea!”
(Proverbe 29,18) Când israeliţii se aflau în culmea apostaziei, când
încălcau Sabatul şi se închinau la soare, Dumnezeu le-a spus: „Nu
Mă voi lăsa să fiu întrebat de voi.” Profeţii Săi nu aveau niciun
mesaj de transmis, fiindcă Israel încălca Sabatul Său sfânt
(Ezechiel 20,3.11-13; 8,16). Tot la fel, bisericile susţin că Legea lui
Dumnezeu şi Sabatul Său nu mai trebuie să fie păzite. Acesta este
motivul pentru care astăzi nu mai sunt atât de mulţi profeţi.
6. Vor fi în vremea sfârşitului oameni care vor asculta de
Dum​nezeu şi care vor avea darul profeţiei? Apocalipsa 12,17
„Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa
seminţei ei, care _________ poruncile lui Dumnezeu şi ţin ________
lui Isus Hristos.”
:
 În zilele din urmă, biserica rămăşiţei va acorda atenţia cuvenită
poruncilor lui Dumnezeu, Sabatului şi mărturiei lui Isus, care este
duhul profeţiei.
7. Care este primul test de identificare a profeţilor? 1 Ioan
4,1.2
„Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi
duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi
proroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după
aceasta: Orice duh care mărturiseşte că ________________ a venit în
trup este de la Dumnezeu.”
Primul test este acela că profetul trebuie să-L mărturisească pe
Isus Hristos. Dacă neagă divinitatea lui Isus sau dacă pretinde că el
este Isus, atunci avem de-a face cu un profet mincinos.
8. Este obligatoriu ca afirmaţiile profeţilor adevăraţi să fie
în concordanţă cu Biblia şi cu Legea lui Dumnezeu? Isaia 8,20
„’La _______ şi la mărturie!’ Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai
răsări zorile pentru poporul acesta.”
Al doilea test de identificare a profeţilor este ca mesajele lor să fie
în concordanţă cu Biblia şi ca ei să îi înveţe pe oameni să asculte de
Legea lui Dumnezeu. Profeţii sunt trimişi să încurajeze biserica
prin mesaje bi​blice şi nu să prezică ce se va întâmpla la bursă, în
politică sau cu starurile de cinema (1 Corinteni 14,3.4).
9. Este necesar să vedem dacă prezicerile unui profet se îm​-
plinesc? Ieremia 28,9
„Dacă un proroc proroceşte pacea, numai după împlinirea celor ce
proroceşte se va cunoaşte că este ____________ trimis de Domnul.”
Al treilea test este împlinirea sau neîmplinirea prezicerilor unui
profet. (Deuteronom 18,22). La acest test cad toţi profeţii moderni
ale căror preziceri apar în ziarele cu ştiri senzaţionale.
10. Care este al patrulea test de identificare a profeţilor?
Matei 7,20
„Aşa că după ___________ lor îi veţi cunoaşte.”
:
 Viaţa unui profet adevărat va fi în concordanţă cu învăţăturile
creştine.
11. Ce trebuie să facem atunci când descoperim un profet
adevărat? 1 Tesaloniceni 5,19-21
„Nu _________ Duhul. Nu ___________ prorociile. Ci cercetaţi toate
lucrurile şi __________ ce este bun.”
Dumnezeu va trimite în zilele din urmă profeţi care să dea mărturie
despre El. Trebuie să-i verificăm pe toţi profeţii moderni, să-i
păstrăm pe cei care trec cele patru teste de identificare şi să-i
respingem pe cei care nu trec aceste teste.
12. Există vreun profet adevărat în biserica rămăşiţei, care
trece toate cele patru teste?
În 1844 d.Hr., când omenirea a intrat în ceasul judecăţii finale şi
când Dumnezeu a început să cheme poporul rămăşiţei înapoi la
Legea Sa şi la Sabat, Dumnezeu i-a redat şi darul profeţiei, printr-o
tânără pe nume
Ellen Harmon White (1827-1915). Împreună cu alţi câţiva
conducători de seamă, Ellen a ajutat la întemeierea şi călăuzirea
bisericii rămăşiţei. De-a lungul vieţii ei, Dumnezeu i-a dat
aproximativ 2.000 de viziuni şi vise. Ea nu a pretins niciodată titlul
de „profet”, dar a spus cu umilinţă că este „o slujitoare a lui
Dumnezeu”. Întrucât lucrarea ei a durat 70 de ani, vom putea
descoperi cu uşurinţă dacă ea trece cele patru teste de identificare
a profeţilor adevăraţi.
(1) L-a mărturisit Ellen White pe Isus?
Toţi cunoscuţii lui Ellen White şi toţi cei care au citit cărţile ei pot
adeveri că Isus S-a aflat în centrul lucrării ei. Iată ce scria ea despre
El:
„Hristos este Fiul lui Dumnezeu preexistent şi existent prin Sine
Însuşi… Domnul Isus Hristos, Fiul divin al lui Dumnezeu, a existat
din veşnicie, fiind o persoană distinctă, dar totuşi una cu Tatăl.”
The Faith I Live By, pag. 46
:
 „Cercetaţi Biblia, pentru că ea vă vorbeşte despre Isus. Îmi doresc
să citiţi Biblia şi să vedeţi frumuseţea inegalabilă a lui Isus. Îmi
doresc să vă îndrăgostiţi de Omul de pe Calvar, astfel încât, la
fiecare pas, să puteţi spune lumii: Căile Lui ’sunt nişte căi plăcute şi
toate cărările’ Lui ’sunt nişte cărări paşnice’.” In Heavenly Places,
pag. 354
(2) A fost Ellen White în concordanţă cu Scriptura?
Ellen White i-a îndreptat neîncetat pe oameni către Scriptură, ca
sursă a tuturor învăţăturilor.
„Sfintele Scripturi trebuie considerate o descoperire autorizată şi
infailibilă a voinţei Sale. Ele sunt standardul caracterului,
descoperitorul învăţăturilor şi testul experienţei.” Tragedia
veacurilor, pag. 7
Ea credea că lucrarea şi scrierile ei îi conduc pe oameni înapoi la
Bi​blie, fără să ia locul acesteia.
„Puţină atenţie este acordată Bibliei şi Dumnezeu a dat o lumină
mai mică, pentru a-i conduce pe oameni la lumina mai mare.”
Evanghelizarea prin literatură, pag. 125
Celor care critică Biblia şi se îndoiesc de ea, Ellen White le-a scris:
„Prindeţi-vă de Biblie, luaţi-o ca atare şi încetaţi critica la adresa
validităţii ei, ascultaţi de Cuvânt şi niciunul dintre voi nu va fi
pierdut.” Selected Messages, cartea 1, pag. 18
(3) S-au împlinit prezicerile lui Ellen White?
Ellen White a scris despre evenimentele actuale, despre sănătate şi
ştiinţă, despre educaţie şi despre numeroase alte subiecte. În anul
1904, ea a scris: „În curând, o mare strâmtorare va apărea între
naţiuni – o strâm​torare care nu va înceta până la venirea lui Isus.”
(Review and Herald,
11 februarie 1904). La scurt timp, au izbucnit cele mai cumplite
războaie mondiale. Ea a avertizat în 1902 că oraşele San Francisco
şi Oakland, California, vor fi lovite de calamităţi, fiindcă deveneau
asemenea Sodo​mei şi Gomorei. Pe 18 aprilie 1906, marele
:
 cutremur din San Francisco a zguduit regiunea golfului!
Ştiinţa modernă descoperă că Ellen White se afla cu mulţi ani
înaintea timpului ei în ceea ce priveşte cunoştinţele legate de
sănătate. Într-o vreme în care medicii prescriau tutunul pentru
bolnavii de emfizem pulmonar, Ellen White a scris, în anul 1886,
următoarele: „Tutunul este o otravă cu acţiune lentă şi înşelătoare,
dar foarte nocivă.” (Manuscris 29, 1886, pag. 1-4). Societatea
Americană pentru Cancer şi Asociaţia Americană pentru Inimă au
declarat abia în 1957 că fumatul este o cauză a cancerului.
Comentatorii de ştiri, profesorii, medicii şi alţii fac referire la ea,
consi​derând-o o scriitoare cu autoritate, o persoană cu mult
înaintea vremurilor în care a trăit.
(4) A trăit Ellen White în ascultare de Cuvântul lui Dumne​zeu?
Oameni din alte religii au recunoscut că Ellen White a fost o
creştină autentică. Ea I-a slujit lui Dumnezeu timp de şaptezeci de
ani şi nu o deranja ca cineva să o verifice. Iată ce s-a scris într-un
ziar despre ea:
„Viaţa doamnei White este un exemplu vrednic de imitat de toţi…
Ea a fost un ucenic umil şi devotat lui Hristos şi mergea din loc în
loc făcând bine… a fost onorată şi respectată de toţi cei care
preţuiesc femeile no​bile, dedicate lucrării altruiste pentru înălţarea
şi îndreptarea omenirii.” Saint Helena Star, St. Helena, California,
23 iulie 1915.
Paul Harvey o menţionează de multe ori cu admiraţie. Ea este cea
mai tradusă scriitoare din întreaga istorie a literaturii şi cel mai
tradus scriitor american. Scrierile ei abordează o mare varietate de
subiecte: religie, educaţie, relaţii sociale, evanghelizare, profeţie,
publicaţii, nutriţie şi management.
Seminarul Profeţiile speranţei este în întregime bazat pe Biblie şi nu
a apelat niciodată la Ellen White pentru a dovedi învăţăturile
Bibliei. Ellen White a susţinut că trebuie să ne extragem doctrinele
doar din Scriptură. În calitate de sol al lui Dumnezeu, rolul ei a fost
:
 acela de a instrui, de a consolida lucrarea lui Dumnezeu şi de a
mustra biserica atunci când se rătăcea; rolul ei nu a fost acela de a
respinge sau de a contrazice Bi​blia. Adventiştii consideră că Ellen
White este un profet şi preţuiesc darul ei, dar nu îşi întemeiază
convingerile pe scrierile ei. Pentru mai multe informaţii despre
viaţa lui Ellen White şi despre cărţile ei, vizitaţi pagina de internet
www.whiteestate.org.
13. Doreşti să preţuieşti profeţiile, să cercetezi toate lucrurile
şi să păstrezi ceea ce este bun? 1 Tesaloniceni 5,19-21
Răspunsul tău: ____________________________________
________________________________________________

Studiul 25
Păcatul de neiertat
Ce este păcatul de neiertat, despre care vorbeşte Isus? Este crima,
blasfemia, sau ce anume? Secole la rând, oamenii au încercat să
afle la ce S-a referit Isus în Matei 12,31.
În Biblie avem câteva exemple de oameni care au trecut dincolo de
hotarele îndurării şi nu au mai primit iertare pentru păcatele lor.
Tânărul bogat, pe care Isus l-a iubit, a plecat de la El trist pentru că
nu a ascultat de sfatul lui Isus (Marcu 10,17-22). Iuda era un
apropiat al lui Isus şi a stat în preajma Lui mai bine de trei ani, dar
în cele din urmă a fost pierdut (Matei 27,5). Ce păcat atât de grav au
săvârşit aceşti oameni, încât nu mai pot fi iertaţi?
Isus a spus: „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va
întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele
dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau,
până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până
când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea
Fiului omului.” (Matei 24,37-39) Oamenii care au trăit în vremea lui
Noe au avut ocazia să se pocăiască de păcatele lor şi să intre
:
 împreună cu Noe în corabie. Însă ei au refuzat şi au fost pierduţi.
Cei mai mulţi dintre oameni au comis păcatul de neiertat. Isus ne
atrage atenţia că şi în timpul sfârşitului se va întâmpla la fel. De
aceea este important să înţelegem ce este acest păcat şi cum
putem să-l evităm.
1. Există vreun păcat care să nu poată fi iertat? Matei 12,31.32
„De aceea, vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate
oamenilor; dar hula împotriva ___________________ nu le va fi
iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar
oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în
veacul acesta, nici în cel viitor.”
Harul lui Dumnezeu a luat măsuri îndestulătoare ca „orice păcat şi
orice hulă” să fie iertate. Oricât de întunecată ar fi crima şi oricât
de nelegiuită ar fi fapta, dragostea lui Dumnezeu este gata să-l ierte
pe păcătosul pocăit care vine la El. Singurul păcat care nu poate fi
iertat este acela împotriva Duhului Sfânt. În cazul acestui păcat, nu
există nicio posibilitate de iertare.
2. Care două grupuri de oameni vor exista pe pământ înainte
de revenirea lui Isus? Apocalipsa 22,11.12
„Cine este ___________ să fie nedrept şi mai departe; cine este
întinat să se întineze şi mai departe; cine este ________________ să
trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se
sfinţească şi mai departe! Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este
cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”
Înainte de revenirea lui Isus, Evanghelia va fi predicată în toată
lumea, avertizându-i pe oameni cu privire la fiară şi la semnul ei
(Apocalipsa 14,6-12). Fiecare om este conştientizat despre
controversele legate de planul fiarei de a schimba Legea lui
Dumnezeu. În acest timp, fiecare om va decide dacă Îl va alege sau
nu pe Isus. Nu există teren neutru. Când Isus se întoarce, oamenii
au acceptat deja mântuirea sau au comis deja păcatul de neiertat.
La aceste două grupuri de oameni s-a referit Isus, atunci când a dat
:
 definiţia păcatului de neiertat. El a spus: „Cine nu este cu Mine este
împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine risipeşte.” (Matei 12,30)
Aceste două grupuri de oameni se formează chiar în momentul de
faţă. De aceea este important să identificăm acest păcat, ca să ne
ferim de el. Vom putea înţelege ce este păcatul de neiertat, după ce
vom descoperi care este lucrarea Duhului Sfânt.
3. Care este unul dintre aspectele lucrării Duhului Sfânt?
Ioan 16,13
„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă
călăuzească în tot ____________.”
O parte a lucrării Duhului Sfânt este aceea de a ne călăuzi în tot
adevărul lui Dumnezeu. Ca să fim mântuiţi, trebuie să
recunoaştem că suntem robi ai lui Satana, care ne-a orbit ca să nu
mai vedem lumina adevărului (1 Corinteni 4,4). Duhul Sfânt ne
scoate din întuneric şi ne duce la lumina adevărului. Păcatul de
neiertat este săvârşit atunci când respingem lucrarea Duhului
Sfânt de a ne călăuzi în tot adevărul.
4. În ce adevăr ne călăuzeşte Duhul Sfânt?
a. „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: ____________ Tău este adevărul.”
Ioan 17,17
b. „Isus i-a zis: ’Eu sunt calea, ___________ şi viaţa.’” Ioan 14,6
c. „_________ Ta este adevărul… toate poruncile Tale sunt
adevărul.” Psalm 119,142.151
Duhul Sfânt ne călăuzeşte în tot adevărul prin descoperirea
învăţăturilor din Cuvântul Sfânt. Isus este esenţa întregului adevăr.
Noi primim viaţa veşnică prin acceptarea Sa ca Mântuitor şi Domn
personal. Totodată, Duhul Sfânt ne călăuzeşte în adevărul Legii lui
Dumnezeu şi ne învaţă cum să ducem o viaţă creştină.
5. Ce se întâmplă atunci când cunoaştem adevărul? Ioan 8,32
„Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face __________.”
Satana este expert în minciuni. El i-a minţit pe Adam şi pe Eva,
când le-a spus că Dumnezeu nu dorea cu adevărat ca ei să
:
 păzească porunca de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi
răului. Satana este tatăl minciunilor (Ioan 8,44) şi el a minţit
omenirea încă de la început, cu intenţia de a ne face să păcătuim
împotriva lui Dumnezeu. Duhul Sfânt respinge minciunile
diavolului şi ne arată care este adevărul. Când acceptăm adevărul
Bibliei, suntem eliberaţi de minciunile diavolului.
6. Cum comit oamenii din vremea sfârşitului păcatul
împotriva Duhului Sfânt? 2 Tesaloniceni 2,9-12
„Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni,
de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii
pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit
_____________ adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină,
Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:
pentru ca toţi cei ce n-au
crezut adevărul, ci au găsit _________ în nelegiuire, să fie osândiţi.”
Diavolul este activ în zilele finale şi vrea să-i amăgească pe oameni
să iubească minciunile lui mai mult decât adevărul Bibliei. El îşi
strecoară minciunile în toate aspectele vieţii, pentru ca ele să pară
mai plăcute decât adevărul Bibliei. Noi comitem păcatul de
neiertat atunci când alegem să ne agăţăm de păcat, în loc să-l
mărturisim şi să-l părăsim şi să acceptăm adevărul Bibliei. Dacă
alegem să rămânem în minciunile lui Satana, Dumnezeu ne va lăsa
în seama lui, ca să fim amăgiţi de Antihrist şi de semnele şi
minunile lui înşelătoare. (Vezi şi Osea 4,6.)
7. Ce face Duhul Sfânt atunci când ne călăuzeşte în tot adevă​-
rul? Ioan 16,8
„Şi când va veni El [Duhul Sfânt], va dovedi lumea vinovată în ce
priveşte ___________, _______________ şi ____________.”
Când aflăm adevărul din Biblie, Duhul Sfânt ne convinge de păcat,
de neprihănire şi de judecata la care trebuie să dăm socoteală.
Cum face Duhul Sfânt acest lucru? Ca să ne convingă de păcat, El
ne arată în ce privinţă am încălcat Legea lui Dumnezeu. „Păcatul
:
 este fărădelege.”
(1 Ioan 3,4) Apostolul Pavel a spus: „Păcatul nu l-am cunoscut decât
prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi
spus: ’Să nu pofteşti!’” (Romani 7,7)
Duhul Sfânt ne convinge de judecată şi de pedeapsa pentru păcat.
„Fiindcă plata păcatului este moartea.” (Romani 6,23) Din fericire,
Duhul Sfânt nu ne lasă în starea aceasta de deznădejde, de
disperare. El ne arată cum să obţinem neprihănirea. El ne arată ce
este neprihănirea: „Toate poruncile Tale sunt drepte.” (Psalm
119,172) El ne mai spune că „porunca Legii” trebuie „să fie împlinită
în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după
îndemnurile Duhului” (Romani 8,4). Prin convingerea dată de
Duhul Sfânt şi în urma răspunsului nostru pozitiv, ne naştem din
nou şi primim viaţa veşnică. Apoi Duhul Sfânt scrie în inima
noastră Legea Sa, pentru ca împlinirea ei să fie manifestarea
naturală a dragostei noastre pentru Dumnezeu, care ne inspiră să Îi
slujim (Evrei 10,15.16; Ioan 14,15).
8. Ce înseamnă să păcătuieşti împotriva convingerii date de
Duhul Sfânt?
a. „Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în
lume, oamenii au iubit mai mult _______________ decât lumina,
pentru că faptele lor erau rele.” Ioan 3,19
b. „’Dacă aţi fi orbi’, le-a răspuns Isus, ’n-aţi avea păcat; dar acum
ziceţi: __________. Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.’” Ioan
9,41
Cel mai bine este să răspundem imediat la călăuzirea Duhului,
atunci când El ne descoperă un adevăr. Amânarea este periculoasă.
Isus a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru.
Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul:
cine umblă în întuneric nu ştie unde merge. Câtă vreme aveţi lumina
printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” (Ioan 12,35.36)
Păcatul împotriva Duhului Sfânt este săvârşit atunci când vedem
:
 lumina, dar refuzăm să o primim. Fiindcă nu ne mărturisim
păcatele şi nu le părăsim, păcatul nostru „rămâne”, adică nu este
iertat. „Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le
mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.” (Proverbe 28,13)
9. Care este celălalt aspect al lucrării Duhului Sfânt? 1 Co​-
rinteni 12,13
„Am fost ____________ de un singur Duh, ca să alcătuim un singur
trup.”
Duhul lui Dumnezeu ne convinge să rămânem de partea lui Dum-
nezeu şi să intrăm, prin botez, într-o comunitate de credincioşi. În
timpul sfârşitului, Duhul lui Dumnezeu aşază la locul cuvenit
adevăru-
rile din Cuvântul lui Dumnezeu care fuseseră pierdute în Evul
Mediu (Fapte 3,19-21). Atunci când oamenii răspund pozitiv la
învăţăturile din Cuvântul lui Dumnezeu, Isus spune: „Mai am şi alte
oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc.
Ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un Păstor.” (Ioan
10,16) În zilele din urmă, Dumnezeu îi adună pe credincioşii Săi
într-o biserică dedicată ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu.
10. Ce se întâmplă atunci când ne împotrivim călăuzirii Du​-
hului Sfânt? Efeseni 4,30
„Să nu __________ pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi
fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.”
Duhul Sfânt Se întristează atunci când ne împotrivim lucrării Sale
de a ne călăuzi în tot adevărul. Putem înţelege ceva din tristeţea lui
Dumnezeu, atunci când citim despre suferinţa lui David la moartea
fiului lui, Absalom: „Atunci, împăratul, cutremurându-se, s-a suit
în odaia de sus a porţii şi a plâns. Pe când mergea, zicea: ’Fiul meu
Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul
tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!’” (2 Samuel 18,33) Dar dacă ne
predăm lui Dumnezeu şi ascultăm de adevărul Său, Isus a spus „că
este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur
:
 păcătos care se pocăieşte” (Luca 15,10).
11. Ce se întâmplă cu noi atunci când ne împotrivim Duhului
Sfânt? 1 Timotei 4,2
„___________ cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.”
Duhul lucrează prin conştiinţa noastră şi o luminează cu adevărul
Său (Ioan 8,9). Când auzirea Cuvântului lui Dumnezeu ne tulbură şi
ne face să ne simţim incomod, trebuie să ştim că Duhul Sfânt ne
vorbeşte. Singurul mod în care putem să ne împăcăm cu
Dumnezeu este să ascultăm de glasul Duhului Sfânt, care ne
vorbeşte prin Cuvântul Său. Pe de altă parte, dacă ne opunem
convingerii, ne tocim conştiinţa şi ne împietrim inima, până acolo
încât ne va fi dificil, dacă nu chiar imposibil, să mai auzim glasul
Său. Dacă ne împotrivim Duhului, ne aducem conştiinţa la tăcere,
dar liniştea aceasta vine de la Satana şi nu de la Dumnezeu.
12. Care este cuvântul preferat al diavolului? Fapte 24,45
„Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi
despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: De astă dată, du-te;
când ______________________, te voi chema.’”
Cuvântul preferat al diavolului este „mâine”. El ştie că, dacă
reuşeşte să-i convingă pe oameni să amâne decizia de a asculta de
îndemnurile Duhului, atunci ei îşi vor aduce conştiinţa la tăcere şi
vor fi lăsaţi în seama lui. De aceea, îi determină pe oameni să
amâne luarea deciziei. Pe de altă parte, Dumnezeu ne îndeamnă să
luăm decizia acum: „Iată că acum este vremea potrivită; iată că
acum este ziua mântuirii.” (2 Corinteni 6,2) Indiferent de păcatele
pe care le-am săvârşit, putem primi iertare pentru ele. Însă păcatul
de neiertat este păcatul nemărturisit şi nepărăsit. Închiderea inimii
în faţa învăţăturilor Bibliei şi ale Duhului Sfânt nu este o stare la
care se ajunge dintr-odată. Ea are loc treptat, pe măsură ce omul
respinge convingerile date de Duhul Sfânt.
13. Ne va primi Dumnezeu, dacă ne întoarcem de la păcat şi
venim la El? Ioan 21,21.22
:
 „Petru s-a uitat la el şi a zis lui Isus: ’Doamne, dar cu ________ ce va
fi?’ Isus i-a răspuns: ’Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu,
ce-ţi pasă ţie? Tu _______ după Mine!’”
Istoria apostolului Petru este încurajatoare. El L-a tăgăduit pe
Domnul de trei ori, atunci când Mântuitorul era judecat. Dar, prin
harul Domnului, Petru s-a întors şi s-a pocăit. Isus l-a reprimit în
rândul ucenicilor. Atunci, el a întrebat ce se va întâmpla cu Ioan.
Isus i-a spus să nu se preocupe de alţii, ci să vină după El. Tot la fel,
când Duhul lui Dumnezeu ne călăuzeşte, s-ar putea să fim ispitiţi
să ne gândim la alţii. De ce nu vor să primească şi ei aceste învăţături?
ne vom întreba. Să aştept până se vor convinge şi ei de adevăr? Isus ne
spune la fel ca lui Petru: „Lasă-i pe alţii în pace. Tu vino după
Mine.”
14. Vrei să asculţi de învăţăturile din Cuvântul lui Dumne​-
zeu?
Răspunsul tău: ____________________________________

Studiul 26
Cum va arăta cerul?
Oare cei mântuiţi vor petrece veşnicia stând pe norişori şi cântând
din harpe? Majoritatea oamenilor spun că, dacă aşa vor sta
lucrurile şi dacă aşa este cerul, ei nu sunt prea încântaţi să meargă
acolo. Din fericire, cerul nu va fi în niciun caz plictisitor. Diavolul
este cel care vrea să ne facă să credem că acolo vom fi legaţi cu un
lanţ de o harpă şi de un norişor.
Să vedem ce spune Biblia despre cer. Ţi-ar plăcea să ai un domeniu
undeva, la ţară? Ei bine, îl poţi avea. Şi Dumnezeu îţi pregăteşte
acolo o casă luxoasă şi confortabilă. Îţi place să călătoreşti? Nu
trebuie să te îngrijorezi de bilete de avion, de statul la rând pentru
îmbarcare, de orele de aşteptare din aeroport sau de mâncarea
proastă servită în avion. Vei călători către cele mai îndepărtate
:
 colţuri ale universului fără alt mijloc de transport decât puterea ta.
Îţi este dor de cei dragi care se odihnesc în mormânt? Ai vrea să-i
întâlneşti pe Adam, pe Daniel sau pe Ioan? Şi ei vor fi acolo şi vei
avea la dispoziţie întreaga veşnicie pentru a-i vizita şi a-i lăsa să-ţi
povestească experienţa vieţii lor.
Iubeşti animalele? Vei avea la dispoziţie toate animalele pe care le
doreşti şi vei putea să te joci cu ele.
Biblia ne prezintă un tablou al vieţii veşnice care este plin de
activităţi interesante şi de aventuri captivante. Deschide-ţi Biblia şi
pregăteşte-te pentru un studiu care te va inspira să Îi predai totul
lui Isus şi să ajungi să vezi lucrurile uimitoare pe care le-a pregătit
El pentru tine.
1. Unde este cerul? 2 Corinteni 12,2
„Cunosc un om în Hristos, care… a fost răpit până în
_________________ cer.”
Biblia vorbeşte despre trei ceruri. Primul cer este atmosfera din
jurul pământului (Geneza 1,6-8). Cel de-al doilea este spaţiul
cosmic (Geneza 1,16.17). Cel de-al treilea cer este locul în care Se
află Dumnezeu şi îngerii Săi şi unde vor merge şi cei mântuiţi .
(Isaia 63,15; 1 Împăraţi 8,39)
2. Ce a promis Isus? Ioan 14,1-3
„În casa Tatălui Meu sunt multe ________________. Dacă n-ar fi aşa,
v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi
duce şi vă voi pregăti un loc, Mă _____________ şi vă voi lua cu
Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.”
Isus a promis că Se va întoarce ca să ne ia în cer şi să fim cu El
toată veşnicia. Pentru toţi aceia care Îl urmează, El a pregătit câte o
locuinţă acolo.
3. Când vom merge la cer? 1 Tesaloniceni 4,16.17
„Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu
trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei
morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi
:
 toţi împreună cu ei în nori, ca să-L întâmpinăm pe Domnul în
văzduh, şi astfel vom fi _______________ cu Domnul.”
Toţi copiii credincioşi ai lui Dumnezeu vor intra în cer în acelaşi
timp, la revenirea lui Isus. Îngerii ne vor însoţi în călătoria aceasta
spre cer şi ne vor ura bun venit în noul nostru cămin.
4. Ce trebuie să se schimbe, înainte de a merge la cer?
1 Corinteni 15,50-54
„Ce spun eu, fraţilor, este că _______________ carnea şi sângele să
moştenească Împărăţia lui Dumnezeu şi că putrezirea nu poate
moşteni neputrezirea. … morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi
vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să
se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în
ne​murire.”
Înainte de a putea să locuim în prezenţa lui Dumnezeu, noi trebuie
să primim nemurirea. Tot materialul nostru genetic deteriorat de
păcat va fi îndepărtat şi ni se vor da corpuri desăvârşite,
nemuritoare.
5. Cum descrie Biblia aceste corpuri noi? Filipeni 3,20.21
„Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca
Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării
noastre sme​rite şi-l va face asemenea trupului _________________.”
Noile noastre corpuri vor fi similare corpului cu care a înviat Isus,
care avea carne şi oase reale. „Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele
Mele; Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici
oase, cum vedeţi că am Eu” (Luca 24,39-43). Cu toate că avea un
corp real, El nu era limitat în timp şi în spaţiu. Isus a călătorit de la
cer la pământ fără ajutorul vreunei nave spaţiale. A trecut prin zid,
ca să intre în încăperea unde erau adunaţi ucenicii şi care avea uşa
încuiată. Din moment ce ucenicii L-au recunoscut, înseamnă că şi
noi ne vom recunoaşte unii pe alţii. (Ioan 20,19.20)
6. Prin ce se va deosebi corpul nostru cel nou de cel pe care îl
avem acum?
:
 a. „Veţi ieşi şi veţi ________ ca viţeii din grajd.” (Maleahi 4,2)
b. „Atunci, ________________________ ochii orbilor, se vor deschide
urechile surzilor, atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba
mutului ________________________ .” (Isaia 35,5.6)
c. „Niciun locuitor nu zice: ’Sunt bolnav!’” (Isaia 33,24)
Corpurile noastre cele noi nu vor avea niciun defect fizic şi niciun
handicap. Vom creşte până la statura iniţială cu care l-a creat
Dumnezeu pe om la început. Înainte de potop, oamenii erau uriaşi
(Geneza 6,4). Copiii care vor merge la cer vor avea bucuria de a
creşte într-un mediu perfect şi fericit.
7. Vom locui în cer toată veşnicia? Apocalipsa 21,1.2
„Apoi, am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul
dintâi şi pământul dintâi pieriseră… Şi eu am văzut
________________ din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul
Ierusalim.”
La sfârşitul celor o mie de ani (mileniul), Dumnezeu va transfera
Noul Ierusalim din cer pe pământ, pentru judecata finală. După ce
pământul a fost curăţat prin foc, Dumnezeu îl recreează în
splendoarea lui de la început. Noul Pământ devine, astfel, căminul
veşnic al celor mântuiţi, iar Dumnezeu Îşi stabileşte scaunul de
domnie aici, ca centru al universului. Astfel se va împlini profeţia:
„Cei blânzi vor moşteni pământul.” (Matei 5,5)
8. Cum este descris Noul Ierusalim?
a. „Cetatea era ____________________ şi lungimea ei era cât lărgi​-
mea. A măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece
mii de prăjini.” – Apocalipsa 21,16
b. „I-a măsurat şi zidul şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi.” –
Apocalipsa 21,17
c. „Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de
tot felul.” – Apocalipsa 21,19
d. „Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare.
Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de
:
 aur curat, ca sticla străvezie.” – Apocalipsa 21,21
e. „Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o
lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este
Mielul. … în ea nu va mai fi ___________.” – Apocalipsa 21,23.25
f. „Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în
spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii
Mielului.” – Apo​calipsa 21,27
Noul Ierusalim are o suprafaţă de aproximativ 9.500 de km.2, fiind
suficient de întins încât să poată adăposti o mare mulţime de
oameni. Zidurile cetăţii sunt făcute din iaspis masiv şi sunt înalte
de aproximativ 70 de metri, cât o clădire cu 20 de etaje. Temeliile
cetăţii sunt făcute din pietre preţioase, care formează toate culorile
curcubeului. Sunt douăsprezece porţi – fiecare făcută dintr-o
singură perlă. Străzile sunt pavate cu aur pur, iar prezenţa lui
Dumnezeu asigură lumina unei zile veşnice, care nu va fi urmată
de noapte. Nu ne vom mai teme niciodată de hoţi şi de criminali,
deoarece păcatul va fi fost îndepărtat.
9. Ce pom se află în mijlocul cetăţii? Apocalipsa 22,1.2
„Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea
din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul
pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului era pomul _________,
rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi
frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.”
Un râu minunat curge de la tronul lui Dumnezeu şi udă pământul.
Copiilor lui Dumnezeu le este din nou îngăduit să mănânce din
roadele pomului vieţii, care a fost cândva în Grădina Eden. Acesta
produce roade diferite în fiecare lună, roade care perpetuează viaţa
veşnică. În fiecare lună vom mânca din roadele noi ale acestui pom
şi ne vom închina lui Dumnezeu pentru că ne-a dat darul vieţii
veşnice. (Isaia 66,23)
10. Ce vom face pe Noul Pământ? Isaia 65,17-19.21
a. „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou, aşa că nimeni nu-
:
 şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai
veni ______________.” – Isaia 65,17
b. „Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să
nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani
va fi încă tânăr şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi
blestemat ca păcătos.” – Isaia 65,20
c. „Nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici
glasul ţipetelor.” – Isaia 65,19
d. „Vor __________ case şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor mânca
rodul.” – Isaia 65,21
e. „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde, înainte ca să
isprăvească vorba, îi voi asculta!” – Isaia 65,24
f. „Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul,
şi şarpele se va hrăni cu ţărână. _____________, nicio vătămare nu
se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.” – Isaia 65,25
Toate amintirile dureroase din viaţa noastră anterioară vor fi puse
în umbră de fericirea Noului Pământ. Vârsta va fi cu totul
irelevantă, deoa​rece vom trăi veşnic. Nu vor mai muri copii, iar cel
care va avea o sută de ani de-abia îşi va fi depăşit copilăria. Pe Noul
Pământ vom construi case care ne vor împlini cele mai îndrăzneţe
visuri şi vom avea câte o casă şi în cetate. Ne vom bucura de
roadele viilor şi ale grădinilor noastre. Vom comunica în mod
instantaneu cu Dumnezeu. Toate animalele vor trăi în armonie şi
nu vor mai exista moarte şi distrugere. Dacă ai visat vreodată să
călăreşti un elefant sau să te joci cu un leu prietenos, ei bine, acolo
o vei putea face. (Isaia 11,6-9)
11. În cer vom merge la biserică? Isaia 66,23
„În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să
_________________ înaintea Mea, zice Domnul.”
În întreaga veşnicie, închinarea din Sabat ne va aminti că Isus ne-a
creat şi a murit ca să ne mântuiască.
12. Ce altceva ne spune Biblia despre cer? 1 Corinteni 2,9
:
 „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la
inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit
Dumnezeu pentru cei ce-L _____________ .”
Chiar şi după ce am citit tot ce spune Biblia despre cer şi despre
Noul Pământ, tot nu suntem în stare să înţelegem pe deplin toate
lucrurile minunate pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei care
vor merge în cer.
13. Cine va ajunge să se bucure de toate acestea? Apocalipsa
22,17
„Şi Duhul şi Mireasa zic: ’____________!’ Şi cine aude să zică: ’Vino!’
Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!”
Dumnezeu îi invită pe toţi oamenii să meargă în cer. Dar nu toţi vor
îndeplini condiţiile. Biblia descrie cine va fi în cetate şi cine nu
(Apo​calipsa 22,14.15). Putem fi siguri că vom fi în cetate dacă Îl
primim pe Isus ca Mântuitor (1 Ioan 1,9) şi Domn (Romani 6,22). Nu
este suficient să-I spunem lui Isus: „Doamne.” Trebuie să ne
încredem în El şi să Îl iubim suficient de mult încât să-I îngăduim
să fie Domn al vieţii noastre. (Matei 7,21-27)
Ştii de ce Dumnezeu nu va primi în cer pe nimeni dintre aceia care
nu L-au acceptat pe Isus ca Domn al vieţii lor? Pentru că ei s-ar
răzvrăti împotriva guvernării lui Dumnezeu. Isus va fi Regele
cerului şi al Noului Pământ. Dacă El i-ar primi în cer şi pe oamenii
care nu L-au lăsat să le conducă viaţa aici, cu siguranţă că aceştia
nu L-ar lăsa să facă acest lucru nici acolo. Păcatul ar apărea din
nou şi ne-am întoarce exact în aceeaşi situaţie în care suntem
acum. Dar Biblia făgăduieşte că Dumnezeu nu va mai îngădui ca
blestemul păcatului să apară din nou. (Naum 1,9)
Ce privilegiu minunat! Să fim siguri că, prin Isus, vom fi primiţi în
cer! Deşi singuri nu am putea face acest lucru niciodată, putem
coopera la lucrarea Duhului Sfânt, pe care Isus a promis să o
realizeze în noi. Cu siguranţă că nimic nu se poate compara cu
aceasta!
:
 14. Cum ne ajută cerul să trăim pentru Dumnezeu acum?
2 Corinteni 4,17.18
„Căci întristările noastre _________________, de o clipă, lucrează
pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi
nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci
lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd
sunt veşnice.”
Faptul de a şti cât de minunat va fi cerul ne ajută să îndurăm
„întristările noastre uşoare” prin care trecem aici. Dumnezeu va da
poporului Său o răsplată care va întrece cu mult suferinţele din
această viaţă (Romani 8,18). Dumnezeu ne încurajează să ne
aţintim privirile către câştigarea cerului şi să nu lăsăm nimic din
această lume să ne stea în cale.
15. Îi vei îngădui Duhului Sfânt să te conducă la cer?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________

Sursa:
http://vasluimaranatha.adventist.ro/seminarii/profetiile-
sperantei.php
: