Vraja superstiţiei

Kurt Hasel

Superstitia si ocultismul, cu toate manifestarile lor secundare, nu apartin trecutului. Tocmai in

timpul nostru, al tehnicii si al nivelului inalt de cunostinte, superstitia este mai puternic
inradacinata in inima oamenilor ca oricand. 
Zilnic se tipareste un potop de literatura religioasa. Oare nu ne da de gandit faptul ca trebuie sa
constatam cu uimire ca si superstitia, si ocultismul tin pasul si sarbatoresc mereu noi biruinte? 
Este inspaimantator cat de multi se ocupa, in epoca noastra industrializata, cu practici oculte,
sperand sa obtina prin ele cunostinte care n-ar putea fi obtinute prin metode stiintifice uzuale.

Câteva capitole din cartea de față sunt următoarele

- Ghicirea,

- Magia și vrăjitoria,

- Cititul în palmă,

- Spiritismul

Introducere
Cine a practicat ocultismul conștient sau inconștient sau cel ai cărui
înaintași s-au făcut vinovați de astfel de practici, mergând înapoi până la
străbunici, nu trebuie totuși să fie deznădăjduit sau descurajat. Dumnezeu
dăruiește eliberare adevărată din toate împovărările oculte.

VESTEA CEA BUNĂ a lui Dumnezeu este următoarea:

1. Isus te iubește!

2. Isus vrea să te ajute cu adevărat, căci te iubește.

3. Isus poate să te ajute cu adevărat, deoarece este atotputernic.

4. Ajutorul eliberator al lui Isus este fără plată. Iubirea nu cere, iubirea
dăruiește.

5. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, îți iartă toate păcatele, și cele prin
practici oculte. Condiția pentru oferta iertării divine: trebuie să-ți
mărturisești păcatele lui Isus și să accepți iertarea Lui.
6. Isus Hristos te eliberează de orice împovărare survenită în urma
practicilor oculte.

7. Isus Hristos este biruitorul asupra lui Satana și puterii lui chiar și în
viața ta.

Această lucrare este însoțită de rugăciunile mele. Mă rog lui Dumnezeu ca

și tu, precum multe mii de oameni înaintea ta, să experimentezi eliberarea
prin Isus Hristos.

Dacă pornești pe calea eliberării chiar azi, poți chiar acum să fii liber, prin
puterea biruitoare a lui Isus Hristos.

ISUS ESTE BIRUITORUL!

Credincios sau superstițios?

În fiecare librărie, sub denumirea de „esoteric”, găsim un adevărat potop
de cărți, care abia mai pot fi cuprinse. Cererea în acest domeniu face ca
aparițiile să se înmulțească de la o zi la alta. Mereu și mereu întâlnim
anumite noțiuni ca astrologie, vindecări spirituale, hipnoză, magie,
meditație, antrenament mintal, spiritism, yoga.

Nu putem nega faptul că în epoca noastră de progres științific, superstiția,

ocultismul și spiritismul, în diversele lor forme de manifestare, joacă un
rol din ce în ce mai mare. Cine dorește să știe ce hotărâre să ia plătește
pentru un horoscop scurt 40-50 de mărci (n.r.: Cartea a fost scrisă înainte
de înființarea monedei europene). Întreprinderi mari angajează astrologi.
Artiști și politicieni cer sfatul astrologilor. Cercurile magice, liturghiile
„negre” și spiritismul se bucură de un interes crescând.

Mulți tineri cunosc deja practicile oculte. În școli, profesorii cu simț de

răspundere se plâng că, în timpul lor liber, un număr crescând de elevi își
găsesc plăcerea în mișcarea paharelor sau a meselor fără să fie atinse de
vreo mână vizibilă, în folosirea pendulei și în alte practici oculte „doar
pentru ca să treacă timpul” fără să-și dea seama în ce cursă și sub ce
influență sunt gata să cadă. Pe lângă „practicile oculte”, din ce în ce mai
mulți tineri relatează despre contractele lor cu „liturghiile negre” și
„cultele satanice”.
Superstiția și ocultismul, cu toate manifestările lor secundare, nu aparțin
trecutului. Tocmai în timpul nostru, al tehnicii și nivelului înalt al
cunoașterii, superstiția este mai puternic înrădăcinată în inima oamenilor
ca oricând.

Niciodată solia lui Isus Hristos și a mântuirii Sale n-a fost vestită mai
intens de la amvoane, prin mass-media ca în zilele noastre. Bibliile se vând
în milioane de exemplare. Zilnic se tipărește un potop de literatură
religioasă. Oare nu ne dă de gândit acest fapt când constatăm, cu uimire,
că și superstiția, și ocultismul țin pasul și sărbătoresc mereu noi biruințe?

Lămurirea a două noțiuni ne va ajuta să înțelegem mai bine domeniile la

care ne referim.

Cuvântul „ocult” înseamnă ascuns, tainic, misterios. Prin ocultism se

înțelege o știință secretă, și anume știința despre transcedental, metafizic,
supranatural; este vorba de preocuparea cu domeniile periferice, greu
accesibile ale cunoștințelor omenești.

Spiritismul este credința în presupusele apariții ale sufletelor celor

decedați, este doctrina și practica bazate pe credința posibilității de
comunicare cu spiritele celor morți.

Pentru mulți oameni, superstiția, ocultismul și spiritismul reprezintă o

atracție deosebită. Este înspăimântător cât de mulți se ocupă, în epoca
noastră industrializată, cu practici oculte, sperând să obțină prin ele
cunoștințe care n-ar putea fi obținute prin metode științifice uzuale.

În realitate, în spatele superstiției, ocultismului și spiritismului se ascunde

adversarul lui Dumnezeu. El a așternut asupra acestor domenii o ceață
groasă, care împiedică perceperea clară a limitelor. Și în domeniile
amintite suntem confruntați cu atacurile lui țintite și periculoase.

Avantajele credinței creștine

Ce rol are credința? A crede înseamnă a te încrede. Un ajutor util în

lămurirea noțiunii îl găsim în Sfânta Scriptură:

„Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică

încredințare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1).
La întrebarea dacă credința, sau încrederea, are o semnificație secundară
sau dacă este o necesitate vitală, ne răspunde tot Biblia:

„Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie
de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L
caută” (Evrei 11:6).

Prin credință stabilim legătura cu Dumnezeu. Punem încrederea noastră în

Dumnezeu. Într-o anumită măsură, credința este antena vieții noastre
creștine. Antena credinței permite recepționarea „undelor divine”.

Credința creștină are un obiectiv, o țintă. Acest obiectiv este Dumnezeu.

Iar prin Dumnezeu ne întâmpină esența adevăratei iubiri. Dumnezeu vrea
să ne ajute, pentru că ne iubește cu adevărat. El dorește să ne elibereze
chiar acum de păcat și de consecințele lui îngrozitoare și, într-o zi, dorește
să nimicească moartea care pune un hotar vieții noastre. Și atunci nu vom
mai fi supuși morții, ci vom putea trăi o viață veșnică fericită, în societatea
lui Dumnezeu.

„Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi.

Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta
că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din
inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la
mântuire, după cum zice Scriptura: «Oricine crede în el, nu va fi dat de
rușine»” (Romani 10:8-11).

Superstiția, ocultismul și spiritismul urmăresc un alt scop. Credința în fața

căreia stă un „însă” este opusul adevăratei credințe. Superstiția, ocultismul
și spiritismul aparțin domeniului Diavolului. Aparent, dușmanul lui
Dumnezeu se oferă să-i ajute pe oameni. Însă îndărătul ofertelor sale
seducătoare se ascunde o înșelăciune distrugătoare. În realitate, Diavolul
urmărește un singur scop: vrea ca, atunci când am cerut ajutorul lui, să ne
nimicească intelectul, spiritul și corpul, producându-ne pagube cu
consecințe durabile.

Ce cere Dumnezeu de la noi? Fiind Creatorul nostru, are dreptul să aibă și

unele cerințe de la noi. Însă Dumnezeu n-are pretenții egoiste. El nu cere
decât ceea ce este spre binele nostru.

„Știm că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoși; ci, dacă este cineva temător de

Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă” (Ioan 9:31).
Dumnezeu cere ascultare. Chiar și părinții cer ascultare din partea copiilor
lor, nu pentru a-i cicăli și a le face viața mai grea, dimpotrivă, pentru a-i
ajuta, pentru a-i face mai fericiți. Părinții știu unde duce neascultarea;
copiii nu-și dau încă seama. Ca părinți, ne bucurăm când copiii noștri sunt
ascultători și urmează, în mod real, recomandările noastre. Părinții cer
ascultare de la copii pentru că-i iubesc, iar dacă între cele două tabere s-a
creat o relație de deplină încredere, atunci copiii vor îndeplini, cu plăcere,
cererile părinților, știind că părinții nu le doresc decât binele. Și-atunci
ascultarea nu mai constituie o povară.

Dumnezeu face oferta cea mai bună. Am putea refuza o astfel de ofertă? 

„Drept răspuns, Isus i-a zis: «Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul
Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu
el»” (Ioan 14:23).

Cel care împlinește voia lui Dumnezeu trăiește într-o comuniune vie cu
Dumnezeul Cel viu. Iar când viața mea este în stăpânirea lui Dumnezeu,
atunci Diavolul nu mai poate emite nicio pretenție. Am devenit
proprietatea Dumnezeului atotputernic.

Isus Hristos vrea să ne mai dăruiască ceva:

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se
tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27).

Cu toții tânjim după o adevărată pace a inimii. Numai Isus ne poate dărui o
pace trainică și aducătoare de fericire. Și această pace lăuntrică rezultă din
trăirea în armonie cu voința lui Dumnezeu.

Nimeni nu ne poate ajuta ca Dumnezeu. Ne putem încrede în făgăduința

Sa: 

„Așa că putem zice plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu, nu mă

voi teme; ce mi-ar putea face omul?»” (Evrei 13:6).

Dumnezeu este atotputernic. Odată, Taylor Hudson, marele misionar în

China, a spus: „De ce să mă rog de oameni neputincioși când există un
Dumnezeu atotputernic?” Acest misionar, care a realizat lucruri mari cu
Dumnezeu, cunoștea ajutorul minunat pe care numai un Dumnezeu
Atotputernic îl poate da. Iubite cititor, dacă-ți predai viața lui Dumnezeu,
atotputernicia Lui va acționa și în viața ta. Dumnezeu te poate ajuta, într-
un mod minunat, în problemele personale.

Isus Hristos este Biruitorul! Acest fapt stă la temelia credinței creștine. 

„Cine păcătuiește este de la Diavolul, căci Diavolul păcătuiește de la

început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat să nimicească lucrările Diavolului”
(1 Ioan 3:8).

Satana e înfrânt. Isus Hristos vrea să fie biruitor și în viața ta. El poate fi și
El vrea să fie. Bucură-te: Isus Hristos e Biruitorul!

Dezvăluiri privind originea și intenția Diavolului

Tema „Credincios sau superstițios” este o temă foarte serioasă. Poate citiți
acest titlu doar din curiozitate. Poate vă preocupați cu tot felul de întrebări
la care căutați un răspuns. În realitate, tema aceasta are o amploare
cuprinzătoare.

Înainte de toate, vrem să cunoaștem metodele de lucru ale Diavolului. Deși

există în realitate, Diavolul nu se prezintă ca atare, ci se ascunde în spatele
multor măști. Cu ajutorul lui Dumnezeu vrem să-l demascăm, intenție
care, desigur, nu-i convine. Căci cui îi place să i se smulgă masca? Însă
înainte de toate vrem să ne reamintim: Isus e biruitor!

Având în vedere seriozitatea și importanța subiectului, rugăciunea este

neapărat necesară. E important ca acum să-I cerem prezența și ocrotirea lui
Dumnezeu, pentru a fi mereu conștienți că ISUS ESTE BIRUITOR!
Dumnezeu va asculta rugăciunea cu plăcere. Iubite cititor, e vorba de
binele tău. Te rog să înalți cu voce tare următoarea rugăciune:

Dumnezeule atotputernic, Părinte ceresc, în momentul acesta vin la Tine în

Numele lui Isus. Îți mulțumesc pentru faptul că, în lupta cu Diavolul, Isus
e biruitorul. Tu poți să-mi dezvălui adevărata natură a celui rău și a
metodelor sale de înșelăciune. Vreau să fiu acoperit de sângele prețios al
lui Isus și să cer ocrotirea Ta divină. Prin Duhul Tău Sfânt, trimite-mi
înțelegerea corectă și descoperă-mi cu ce Ți-am greșit. Ajută-mă să înțeleg
seriozitatea și importanța acestui subiect. Dăruiește-mi dispoziția lăuntrică
de a merge pe calea eliberării. Mă bazez pe făgăduința Ta: „Veți cunoaște
adevărul și adevărul vă va face liberi”. Dăruiește-mi siguranța că Isus e
biruitor și în viața mea. Făgăduința Ta este: „Orice veți cere în Numele
Meu voi face”. Cred că poți împlini această făgăduință. Ascultă-mă și-Ți
mulțumesc că Tu ești biruitor și în viața mea. Îți mulțumesc că pot să fiu
fericit și recunoscător. Amin.

Diavolul este dușmanul lui Dumnezeu. Nu e o închipuire. Există în

realitate, chiar dacă nu l-am văzut niciodată. Un tânăr spunea: „Nu cred în
niciun diavol. Nu există diavol!” La întrebarea mea de ce nu este convins
de existența Diavolului, îmi răspunse: „Nu l-am văzut niciodată”. Atunci,
am vrut să știu dacă crede în Dumnezeu. „Desigur, cred în Dumnezeu”,
mi-a răspuns. „L-ați văzut vreodată pe Dumnezeu sau ați văzut vreodată
rațiunea dumneavoastră?” l-am întrebat iarăși. „Nu”, a fost răspunsul său,
„niciodată nu L-am văzut pe Dumnezeu, după cum n-am văzut nici
rațiunea mea”. Atunci i-am explicat: „Dacă sunteți convins că există un
Dumnezeu, fără să-L fi văzut, și că aveți o rațiune, de asemenea, fără s-o fi
văzut, atunci puteți fi convins și de existența Diavolului, chiar dacă nu l-ați
văzut vreodată. Și-apoi Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, confirmă existența
lui”.

Isus Hristos mărturisește:

„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin
Mine” (Ioan 14:6).

Isus ne avertizează cu insistență cu privire la Satana:

„Voi aveți de tată pe Diavolul; și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El

de la început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este
adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este
mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8:44).

Nu există decât două posibilități: fie că Isus Hristos a fost „Adevărul” în

persoană, fie că a fost un mincinos. Chiar dacă ar fi fost un mincinos,
trebuie să ne uimim văzând cât bine a adus viața Lui. Dacă totuși a fost
„Adevărul” întrupat, atunci trebuie să credem declarația Sa. Isus nu-l
descrie în mod clar pe vrăjmașul Său. Diavolul este dușmanul declarat al
lui Dumnezeu, al Împărăției Sale și al tuturor oamenilor.

Declarațiile Bibliei ne informează, de asemenea, despre originea și

existența Diavolului: 
„Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul.
Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor
nu li s-a mai găsit în cer. Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit
Diavolul și Satana, acela care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe
pământ; și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui” (Apocalipsa 12:7-
9).

Conform declarației lui Dumnezeu, nu există nicio îndoială privind

existența unui diavol personal. Biblia ne vorbește despre un Diavol „care
amăgește întreaga lume”. Cum izbutește să facă așa ceva? Cum este cu
putință ca oameni educați și inteligenți să fie „amăgiți”, zi de zi, fără să-și
dea seama? În arta amăgirii, Satana folosește mijloace rafinate și tehnici
ingenioase de deghizare.

„Diavolul este cel mai mare imitator al lui Dumnezeu”, a spus Martin
Luther. Și această declarație este justificată. Aparent, și Diavolul oferă
ceea ce oferă Dumnezeu, însă cu consecințe cu totul opuse. Diavolul ne
ispitește la păcat, iar consecința este moartea. Dumnezeu ne dăruiește
dreptatea Sa și viața veșnică. Atât Dumnezeu, cât și Diavolul cer ascultare.
Ascultarea de Dumnezeu ne oferă o viață liberă. Ascultarea de cel rău
aduce moarte. Ține de alegerea noastră de cine ascultăm:

„Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia
de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este
vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” (Romani 6:16).

Pentru a nu fi recunoscut, Satana utilizează încă o altă metodă bine

gândită. El folosește atât de mult adevăr, cât este necesar ca minciunile
sale să fie crezute. Diavolul leagă un sac plin de adevăr cu sfoara
minciunii și aceasta face atât de dificilă descoperirea șiretlicurilor sale. De
aceea nu e de mirat că majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci
când este vorba ca din oferta Diavolului să deosebească adevărul de
minciună.

Diavolul este un maestru desăvârșit în arta înșelătoriei. Biblia ne

avertizează:

„Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină”
(2 Corinteni 11:14).
Prin expresia „un înger de lumină”, ni se atrage atenția că Satana se
preface într-un „binefăcător al oamenilor”. În această calitate, ofertele lui
amăgitoare apar într-o lumină deosebit de atrăgătoare. Cuvântul lui
Dumnezeu ne avertizează că „însuși Satana se preface într-un înger de
lumină”. În realitate, este o deghizare desăvârșită, care face recunoașterea
între Dumnezeu și Diavol extrem de grea. În cele ce urmează, vom vedea
ce măști folosește Satana și ce oferte de ajutor ne propune.

Iubite cititor, asupra ta se plănuiește un atentat. Cuvântul lui Dumnezeu

spune: 

„Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept

împotriva uneltirilor Diavolului” (Efeseni 6:11).

Cum se realizează o lovitură, un atentat? Atentatorii nu acționează în mod

public. Vin pe ascuns. Dau lovitura apărând brusc, aceasta fiind tocmai și
metoda de atac a Diavolului.

Cu toții ne găsim pe frontul de luptă. Dușmanul nu se vede, dar, adesea,

constatăm că vrăjmașul viclean a câștigat lupta chiar înainte de a ne da
seama despre ce e vorba.

Foarte repede cădem pradă atentatului Diavolului, iar Biblia descrie

situația astfel:

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva

căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului
acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. De
aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua
cea rea și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul” (Efeseni
6:12,13).

Ajutorul lui Dumnezeu și acceptarea sprijinului Său nu ne costă nimic.

Însă pentru ajutorul lui Satana, pe care-l acceptăm conștient sau
inconștient, trebuie să plătim. Când Dumnezeu ne ajută, o face din iubire.
Iubirea nu se lasă plătită. Diavolul însă nu ne iubește. Când acceptăm
ajutorul său, pe care ni-l oferă sub masca unui binefăcător, atunci trebuie
să plătim un preț. Intenția Diavolului este ca să ne ruineze. El cere un preț
mare. În capitolul „Mirajul superstiției și realitatea”, se va prezenta prețul
pe care-l cere Diavolul pentru ajutorul său. Capitolele „Eliberarea prin
Isus” și „Drumul eliberării” tratează partea cea mai importantă a acestei
expuneri. Acum ne preocupă întrebarea: Cum reușește Diavolul să
amăgească oameni inteligenți și educați? În spatele căror măști se ascunde
vrăjmașul lui Dumnezeu? Cum arată deghizata lui ofertă de ajutor, prin
care, în realitate, ne face atât de mult rău? Cuvântul lui Dumnezeu spune
lucrurilor pe nume:

„După ce vei intra în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te

înveți să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni
care să-și treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă
meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de
vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile
sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morți. Căci oricine face
aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; și din pricina acestor
lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta.
Tu să te ții în totul totului tot numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci
neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele și de
ghicitori; dar ție, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ți îngăduie lucrul acesta”
(Deuteronomul 18,9-14).

Dumnezeu numește superstiția, ocultismul și spiritismul, împreună cu

toate practicile lor, drept „urâciune”. În niciun caz nu este vorba de ceva
lipsit de importanță sau de o distracție nevinovată. Aceste superstiții și
păcate de vrăjitorie sunt greșeli grave. Sunt crime capitale care ne
dăunează și ne așază sub pedeapsa lui Dumnezeu.

Nu putem fi indiferenți față de ceva ce în ochii lui Dumnezeu este păcat și,
în cazul acesta, chiar „urâciune”. Fiecare păcat a costat viața lui Isus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care Și-a vărsat sângele Său prețios. În felul
acesta s-a plătit prețul cel mai mare și pentru aceste „urâciuni” și s-a creat
posibilitatea iertării lor de către Isus.

Descrierea biblică a păcatelor care sunt o „urâciune” constituie, într-un

anumit fel, „colecția de mostre a Diavolului”. În fond, ce reprezintă
această „colecție de mostre a Diavolului”?

Colecția de mostre a Diavolului

Când reprezentantul unei firme îi vizitează pe clienți, el le prezintă colecția

sa bogată de eșantioane. Poartă cu sine geamantane și genți și este în stare
să prezinte, pentru fiecare gust și preț, eșantionul adecvat. Diavolul
acționează după aceleași principii. El deține o ofertă bogată și variată. Cel
nemulțumit cu cele prezentate va putea fi entuziasmat, cu siguranță, de
altele. Dacă unele propuneri vor părea prea primitive, interesul va fi trezit
cu altele. Iar noi spunem: „În fond, nu sunt superstițioase, deși pare să
existe unele asocieri curioase”. Să ne ocupăm, deci, mai de aproape de
„Colecția de mostre” a Diavolului, din Deuteronomul, capitolul 18. Sunt
măști în spatele cărora se ascunde cel rău.

Ghicirea și datul în cărți

Iată domeniul larg al ghicirii. Chiar în zilele noastre, ghicitorii se găsesc

într-o conjunctură excepțională. Pe lângă ei mai există mulți care se ocupă
cu ghicitul doar pentru ei înșiși. În Statele Unite, se pot vedea frecvent pe
străzi afișe cum ar fi: „Cabinet de ghicire. Vă rugăm să intrați. Deschis la
orice oră din zi și din noapte”. Este ispititor. Cine n-ar dori să știe cum va
decurge călătoria sau dacă va fi primit bine sau rău. Ispita este mare și
nimeni nu se gândește că aici este vorba de o crimă de lezmaiestate
împotriva lui Dumnezeu, că este o mască a Diavolului, un atentat diabolic.

Datul în cărți intră în aceeași categorie. Este una dintre multele măști în
spatele cărora se ascunde Diavolul. Este cutremurător cât de mulți se
ocupă cu ghicitul în cărți. Se dorește cunoașterea viitorului sau deciziile
care să fie luate. La o expoziție în München, în timpul pauzei de prânz, i-
am observat la un stand pe un domn și secretara lui. În timp ce secretara
citea cu atenție ziarul, domnul stătea la o masă, așezând cărțile. Voia oare
să știe cum vor decurge afacerile?

Cine se ocupă cu datul în cărți ajunge într-o dependență incurabilă. Cu

trecerea timpului nu va mai fi în stare să ia decizii proprii, fără ca mai întâi
să întrebe cărțile. De ce să întrebăm cărțile? Ce-a spus Hudson Taylor?
„De ce să întreb oameni neputincioși, când există un Dumnezeu
atotputernic?” De ce să nu-L întrebăm pe Dumnezeu când trebuie să luăm
o hotărâre? Nimeni nu ne va sfătui mai bine ca El! Dumnezeu nu citește în
cărți. Ghicitul în cărți este o crimă de lezmaiestate prin care-L jignim pe
Dumnezeu.

De ce să fie datul în cărți un păcat? Cine folosește ghicitul în cărți nu se

adresează lui Dumnezeu, ci Diavolului. Se caută ajutorul nu la Dumnezeu,
ci la vrăjmașul Lui. Prin aceasta Îl insultăm pe Dumnezeu. Mai mult, prin
serviciul Diavolului vom avea de plătit și un preț. Ce bine însă că există
posibilitatea ca Dumnezeu să ne ierte de această insultă; și El Se îngrijește
ca să nu mai avem nimic de plătit Diavolului.
Interpretarea semnelor, alegerea zilelor, cititul în palmă

Interpretarea semnelor aparține, de asemenea, ghicitoriei. Ce înțelegem

prin aceasta?

Să dăm câteva exemple: o solniță răsturnată înseamnă ceartă; când cade un

cuțit sau o foarfecă și rămâne cu vârful înfipt în dușumea, înseamnă
nefericire; când ai o mâncărime la cap, mâna dreaptă sau nas, înseamnă că
vei primi o știre; se recomandă să-ți exprimi dorința de trei ori într-o
biserică nouă sau să faci trei cruci deasupra ușii sau ferestrei.

Cifra 13 se consideră ca aducătoare de ghinion. Îmbrăcarea unei haine pe

dos aduce ghinion.

Să semeni și să plantezi în anumite zile sau când este lună plină. Să nu

usuci rufe între Crăciun și Anul Nou.

Lista de mai sus ar putea fi mult lărgită. Interpretarea semnelor este foarte
răspândită. Conștienți sau inconștienți, îi acordăm unui semn sau unei
întâmplări o anumită semnificație. Prin aceasta alunecăm repede într-o
dependență fatală, arătând că interpretarea semnelor este mai importantă
pentru noi decât faptul că asupra vieții noastre veghează un Dumnezeu viu.

În realitate, Dumnezeu nu numai că ține în mâini sigure istoria acestei

lumi, ci El este și Domnul vieții noastre. Putem să-I încredințăm viața
noastră acestui Dumnezeu atotputernic și atotiubitor. Dumnezeu cunoaște
toate nevoile noastre. Cu toții dorim să avem certitudinea că Dumnezeu Se
îngrijește de noi cu credincioșie. Toate cu câte suntem confruntați trec mai
întâi prin fața lui Dumnezeu, iar El permite numai ce este spre binele
nostru. Vrea să ne ofere ajutorul și ocrotirea Lui. Apostolul Pavel spune în
Romani 8:28: 

„Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeu...”

În locul acestei asigurări, să ne mai încredem în interpretarea îndoielnică a

anumitor semne? Vrem ca viața noastră să depindă de semne și practici
oculte? Fără îndoială, hotărârea cea mai bună ar fi de a ne încrede, în mod
conștient, conducerii și ocrotirii lui Dumnezeu, fără să ne facem vinovați
de ghicitorii sau vrăjitorii, care să ne coste viața.
Cititul în palmă ține tot de ghicire. Mulți sunt de părere că este ceva
inofensiv. La unele târguri, pentru o sumă mică, se citește viitorul în
palmă. Și de ce să nu încerci, măcar o dată? E doar o glumă! Și aici, pentru
curiozitatea mea și pentru serviciul său, Diavolul va cere un preț.

Indiferent de modalitatea de prezicere a viitorului, prin ghicire, cu ajutorul

cărților de joc sau prin cititul în palmă, noi nu vom putea fi fericiți. Este
curios că nu vom putea uita cele prezise. Chiar dacă le-am con-siderat ca o
naivitate sau am acționat doar dintr-o simplă curiozitate, sau din dorința de
a ne distra, interpretarea primită va rămâne în memoria noastră mereu.

Se povestește despre un fachir indian că a venit într-un sat, spunând că va

arăta cum se poate fabrica aur. În scurt timp, o mulțime curioasă privea
cum a turnat apă într-o căldare, a adăugat ceva vopsea și, în timp ce
amesteca, murmura descântece. Într-un moment prielnic, când atenția
spectatorilor era îndreptată în altă parte, a strecurat, fără să fie observat,
câteva bucăți de aur în apă. A mai amestecat un timp și-apoi a scurs apa.
Pe fundul căldării se găsea aurul făgăduit. Locuitorii satului au făcut ochii
mari, neputându-și stăpâni uimirea. Zaraful satului oferi 500 de rupii
pentru obținerea secretului. „Dar”, spuse fachirul, „în timp ce amesteci în
căldare, n-ai voie să te gândești la maimuța cu fața roșie. Dacă te gândești
la ea, nu vei obține niciodată aurul dorit.” Zaraful promise că va fi atent și
că se va strădui să uite maimuța cu fața roșie. Dar, oricât a încercat,
maimuța cu fața roșie n-a dispărut din mintea lui și, deoarece această
condiție n-a fost îndeplinită, n-a putut fabrica aur. Iubite cititor, ți se va
întâmpla la fel când vei căuta să uiți prezicerile privind viitorul. De ce vrei
să fii împovărat de aceste preziceri obținute prin ghicire și alte practici
oculte? Niciodată nu vei fi voios și fericit din cauza lor. Dimpotrivă,
pentru toate acestea va trebui să plătești un preț mare.

Astrologia, horoscopul, zodiacul

Astronomia este știința al cărei obiect este studierea corpurilor cerești și a

Universului.

Astrologia, însă, se ocupă cu prezicerea viitorului pe baza interpretării

corpurilor și fenomenelor cerești, aparținând domeniului ocult. Un rol
important îl au aici horoscopul și zodiacul. Această prezicere a viitorului,
după poziția corpurilor cerești, nu se bazează pe adevăruri divine.
Aproape nicio revistă ilustrată sau gazetă săptămânală nu poate renunța la
sfaturi pentru viitor și deci la horoscop. Publicațiile care nu tipăresc
horoscoape se vând mai greu și tirajul lor scade.

Se relatează că, odată, astrologul unui mare ziar n-a terminat horoscopul la
timp. Ziarul însă trebuia tipărit. Aflându-se în criză de timp, un redactor s-
a hotărât să tipărească un horoscop care fusese publicat deja cu șase ani
mai înainte. Se așteptau la un potop de reclamații, dar n-a venit niciuna. În
cele din urmă, și-au spus: De ce să mai plătim un astrolog? Pur și simplu,
vom tipări horoscoape vechi, ceea ce au și făcut. Abia după o jumătate de
an un cititor a reclamat că horoscopul respectiv l-a citit deja o dată. „Ceva
nu e în ordine”, scria el, și avea dreptate. În realitate, horoscopul nu se
potrivea. Însă restul sutelor de mii de cititori n-au observat nimic,
acordându-i horoscopului o încredere oarbă.

„Citirea horoscoapelor și interpretarea zodiilor constituie preocuparea mea

favorită”, spunea o doamnă. „Este o distracție nevinovată!” adăugă ea, ca
și cum s-ar fi scuzat. Iubite cititor, dacă acestea constituie și distracția ta,
atunci te va costa foarte mult. Isus însă poate să te elibereze de această
povară, după cum i-a acordat și acestei doamne eliberarea dorită.

Astrologia a fost întemeiată acum 4.000-5.000 de ani de către preoții

haldei și babilonieni. Chiar dacă, în decursul timpului, au survenit unele
modificări, astrologia de azi se bazează pe aceleași concepții vechi.
Astrologia n-are nici origine și nici bază creștină.

Pe vremuri, cerul era observat fără mijloacele noastre moderne. Exista

părerea că cerul este ca o boltă pe care sunt fixate stelele, una lângă alta, ca
pe un covor. Azi știm că nu e așa. Stelele nu se găsesc numai una lângă
alta, ci și una în spatele celeilalte, deoarece cerul are și o adâncime.

Astronomii consideră adâncimea cerului ca fiind de miliarde de ani

lumină. Adesea, stelele sunt la distanțe de mii de ani lumină una de alta.
Fiecare stea se mișcă cu o viteză diferită pe propria orbită. În realitate,
ceea ce vedem pe cer este un tablou înșelător, deoarece stelele nu se găsesc
pe același plan, una lângă alta, ci se găsesc așezate în spațiu, pe mai multe
planuri, una în spatele alteia.

Zodiacul este drumul străbătut de soare pe cer, care este împărțit în

douăsprezece segmente. Această împărțire este cu totul arbitrară și nu
există nicio dovadă că ar trebui să existe numai douăsprezece figuri.
Haldeii au pus în legătură aceste segmente ale drumului parcurs de soare
pe cer, cu simbolurile religioase ale zeilor babilonieni. Au căutat o anumită
grupă de stele care, fiind unite prin niște linii imaginare, primeau forma
unui leu și au numit acest segment al cerului „Constelația sau Zodia
leului”. Pentru scorpion s-a rezervat un alt segment, în care se găsea o
aranjare a stelelor asemănătoare unui scorpion. Deci, cele douăsprezece
zodii nu sunt figuri reale, ci simboluri imaginare care, chipurile, ar trebui
să-și aibă locul lor pe bolta cerului. În realitate, aceste figuri de animale nu
există.

Am dori să examinăm câteva așa-zise interpretări uluitoare ale zodiacului.

Iubite cititor, să fii atent dacă te-ai născut în Zodia berbecului. Dacă te-ai
născut într-o altă constelație, trebuie să fii și mai atent. Vei constata cu
uimire că descrierea caracterului pentru cel din Zodia berbecului ți se
potrivește și ție, chiar dacă aparții unei alte zodii. 

Astrologia spune: „Persoanele născute în Zodia berbecului sunt, adesea,

atât serioase și hotărâte, cât și nervoase și nestatornice. Își produc pierderi
și nenorociri prin decizii și acțiuni pripite și, de obicei, necugetate.”

Poate te întrebi uimit: „Cine mă cunoaște atât de bine?” Dar uimirea va

continua. Această caracterizare este făcută la un mod atât de general, încât
se potrivește oricui. Vezi dacă nu ți se potrivește și ție! Nu ești și tu adesea
„serios și hotărât”? Persoanele din Zodia berbecului sunt, în același timp,
„nervoase și nestatornice”. Nu ți se potrivește și ție? Nu ți se întâmplă și
ție ca, uneori, să eziți în fața unei hotărâri și să nu poți lua decizia corectă?
Cine nu este nervos azi? N-ai acționat și nu te-ai decis uneori pripit și fără
judecată? Vei constata, cu uimire, că această descriere a celor din Zodia
berbecului este astfel alcătuită, încât se potrivește tuturor oamenilor. Și
totuși, cel vizat este uimit când citește caracterizarea sa și pentru el aceasta
este dovada că astrologia trebuie să aibă un oarecare temei. Deși această
descriere nu dovedește absolut nimic.

Despre cei născuți în Zodia leului se spune: „Persoanele din Zodia leului
au, în majoritatea cazurilor, o inimă bună și plănuiesc mai mult decât pot
să ducă la îndeplinire”. Cei născuți în Zodia leului vor spune că aceasta
constituie o descriere exactă a persoanei, a caracterului lor. Dacă nu aparții
acestei zodii, întreabă-te dacă nu ai și tu o „inimă bună”. Cu siguranță, te
străduiești să faci binele. Nu plănuiești și tu, adesea, mai mult decât poți
realiza? Trăsăturile de caracter ale celor născuți în Zodia leului se
potrivesc la fel de bine tuturor oamenilor.
„Cei născuți în Zodia gemenilor sunt săritori și amabili, vorbele și faptele
lor nu se potrivesc întotdeauna”. Nu este această caracterizare valabilă
pentru toți?

Iubite cititor, prin astrologie nimeni nu află ceva ce nu știa deja mai
înainte. Este trist faptul că acest domeniu aparține colecției de mostre a
Diavolului și că aici ne ocupăm cu lucruri pe care Dumnezeu le-a interzis
în mod categoric.

Este interesant că astrologii lucrează după metode diferite. Unul consideră

ca bază a calculelor horoscopului momentul nașterii. Nu numai ziua și ora,
ci se cere și minutul și, dacă se poate, secunda în care a avut loc nașterea.
Grupa de planete care apare la orizontul răsăritean în momentul nașterii
trebuie să fie hotărâtoare pentru viața noastră.

Un altul calculează după stelele care s-au găsit la zenit în momentul

nașterii. În sfârșit, sunt astrologi care dau importanță momentului
concepției. Aici lucrurile se complică și mai mult, căci cine poate da relații
exacte privind acest moment? Și acum, care dintre acești astrologi are
dreptate?

Să vedem însă ce spune Sfânta Scriptură despre astrologi. Profetul Isaia se

pronunță astfel: 

„Te-ai obosit tot întrebând; să se scoale dar și să te scape cei ce împart

cerul, care pândesc stelele, care vestesc după lunile noi, ce are să ți se
întâmple! Iată-i, au ajuns ca miriștea pe care o arde focul și nu-și vor scăpa
viața din flăcări; căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzește cineva,
nici un foc la care stă” (Isaia 47:13,14).

Conform Bibliei, astrologia aparține păcatelor numite „urâciune”,

condamnate de Dumnezeu prin pedeapsa cu moartea.

Astrologia nu este numai un păcat împotriva lui Dumnezeu, ci preocuparea

cu ea duce la o puternică dependență față de domeniul ocult. Am cunoscut
un om de afaceri care-mi povestea: „Am o considerație deosebită față de
astrologie. Este ceva minunat. Nu știu ce-aș fi făcut fără ea.” Apoi relata
că, la începutul anului, a cerut să i se întocmească horoscopul, care i-a
spus că în a doua săptămână a lunii august va avea o săptămână nefericită.
Și acest bărbat, deosebit de inteligent, m-a asigurat: „Vedeți ce bine este că
știu? În săptămâna aceasta nu voi ieși din casă, nu voi călători cu mașina,
căci nu vreau ca vreo nenorocire să vină peste mine.”

Domnul acesta a devenit sclavul horoscopului, ajungând, în fond, într-o

puternică dependență de o foaie de hârtie. În cele din urmă, îmi spuse:
„Am cerut să mi se întocmească un horoscop amănunțit. Știu chiar și ziua
morții mele, numai soția nu vrea să creadă.”

Iubite cititor, sunt fericit că nu-mi cunosc ziua morții. Îi mulțumesc lui
Dumnezeu că nu mi-a descoperit-o. Cunoscând această zi, cu siguranță m-
aș gândi mereu la ea. Renunț cu plăcere la o astfel de cunoaștere
prealabilă. Vreau ca fiecare zi pe care mi-o dăruiește Dumnezeu s-o trăiesc
în mod conștient, sub călăuzirea Sa. Viața mea este în mâna lui Dumnezeu.
El să mă ajute să trăiesc în conștiența că ea se poate sfârși în orice zi, de
aceea vreau ca, zilnic, să fiu pregătit pentru ziua morții. Totuși nu vreau să
cunosc data decesului meu. Până acum, n-am întâlnit pe nimeni care să fie
bucuros și fericit știind data când va muri. Dimpotrivă, cu cât se apropie
ziua, cu atât acești oameni devin mai nervoși și mai neliniștiți. Viața mea
este în siguranță în mâna lui Dumnezeu, și faptul acestea îmi dă mereu
pace.

O doamnă, care se ocupa intens cu astrologia și se amuza cu ghicirea, nu

voia să înțeleagă că prin aceasta face un rău. Pentru ea, toate acestea nu
constituiau decât o distracție inofensivă. Însă Cuvântul lui Dumnezeu i-a
arătat realitatea:

„Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Nu vă lăsați
amăgiți de prorocii voștri, care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii
voștri; n-ascultați nici de visătorii voștri, ale căror visuri voi le pricinuiți.
Căci ei prorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimis, zice
Domnul’” (Ieremia 29:8,9).

După citirea acestor texte, doamna a mărturisit: „Nu știam că Dumnezeu îi

consideră pe ghicitori drept mincinoși. Nu știam că ghicirea este un păcat
în ochii lui Dumnezeu. Și, dacă e păcat, nu mai vreau să am de-a face cu
așa ceva!”

Pendula, bagheta magică

Articolul următor al colecției de mostre este pendula. Pendularea este

foarte răspândită. Țăranii obișnuiesc să penduleze ouăle de găină, pentru a
ști dacă din ou va ieși o găină sau un cocoș. Mamele care vor să știe dacă
vor da naștere unui băiat sau unei fetițe întreabă pendulul. Mulți folosesc
pendula pentru a afla care sunt alimentele cele mai bune pentru ei. După al
Doilea Război Mondial, multe femei trăiau în nesiguranță privind soarta
soților lor. Atârnau o pendulă deasupra fotografiei soțului și, după felul
oscilațiilor, interpretau întoarcerea grabnică, moartea sau altceva. Dar cine
știe că utilizarea pendulei nu este inofensivă? Adesea, cele care foloseau
pendulul își pierdeau curajul, ajungeau deprimate și erau chinuite de
gândul sinuciderii.

Există cadre medicale, chiar și medici, care examinează bolnavii cu

ajutorul pendulei. Se spune că „diagnosticul cu pendula”, în sensul că
pendula bate către partea bolnavă a corpului, este exact întotdeauna. Ne
întrebăm ce urmări poate avea folosirea pendulei, când ea nu reacționează
la niște radiații indefinite, ci, în realitate, este vorba de manifestarea unei
alte forțe?

Este regretabil că practicile oculte sunt folosite din ce în ce mai mult de

către cadrele medicale. Ajungând aici, doresc să fac o declarație personală:
Nu vreau să ajung în sfera unei influențe primejdioase. Din acest motiv,
mă asigur de la început, prin întrebări precise, dacă se lucrează cu metode
care aparțin domeniului ocult. Dacă acesta e cazul, atunci renunț la
diagnostic și la tratamentul care ar urma. Mă încred numai în medici și
cadre medicale care folosesc metode și care nu sunt puse la îndoială. Sunt
bucuros că, în ciuda acestor măsuri de prevedere, am găsit întotdeauna
medici buni și pricepuți, al căror diagnostic și tratament au adus rezultatul
dorit.

În multe școli, în pauza mare, elevii folosesc pendula pentru a primi

informații în legătură cu diferite întrebări și probleme. Pendula se
consideră ca un amuzament nevătămător sau, în cazul cel mai bun, ca o
practică misterioasă, care-ți produce o stare de excitație nervoasă, fără să
se bănuiască ce împovărare aduce cu sine.

Prospectarea, explorarea cu bagheta magică nu poate fi trecută sub tăcere.

Există explicații științifice bune privind eficacitatea baghetei magice. Se
consideră că „bătaia” baghetei magice s-ar datora undelor magnetice
terestre. Oricât de rezonabile ar părea explicațiile, în cazul pendulei și al
baghetei magice sunt în joc și alte forțe.
În cazul baghetei magice sunt, cel puțin, două lucruri care ne atrag atenția,
semnalizând primejdia cea mai mare. În primul rând, este ciudat că
susceptibilitatea pentru preocuparea cu bagheta magică este transmisibilă.
Ce înseamnă aceasta? Un domn mi-a relatat cum a fost martorul căutării
unei vâne de apă de către un mânuitor al baghetei magice. Într-un anumit
loc, bagheta a început să oscileze. Domnul privea cu deosebită atenție și
cel care avea bagheta l-a întrebat dacă nu cumva ar dori s-o ia în mână.
Mânat de curiozitate, a acceptat. A luat bagheta cu ambele mâini, însă
aceasta n-a reacționat deloc. Era decepționat, deoarece mai înainte a
observat că, în anumite locuri, avea oscilații evidente.

Domnul nostru a fost solicitat să încerce din nou. S-a îndreptat spre același
loc în care mai înainte bagheta magică a oscilat, dar, din nou, nicio
mișcare. A treia încercare rămase, la fel, fără rezultat. Descurajat, voia să
renunțe, când mânuitorul baghetei magice spuse: „Vom reuși imediat!”
Apoi trecu cu mâinile de-a lungul brațelor domnului, spunând: „Încercați
din nou!” Apucând iarăși bagheta și pornind, dintr-odată a început să bată
atât de puternic, încât, cu toate eforturile, n-o mai putea ține. Din acel
moment, domnul respectiv a primit „simțul” pentru baghetă și era în stare
să găsească vinele de apă.

Iubite cititor, faptul că susceptibilitatea pentru bagheta magică se transmite

ne pune pe gânduri. Dacă bagheta oscilează numai ca răspuns la
presupusele unde magnetice terestre, atunci ar trebui să oscileze, în aceeași
măsură, la toți oamenii. Când însă sensibilitatea baghetei este
transmisibilă, atunci, fără îndoială, acționează și alte forțe. Sunt forțe
supranaturale cu care Dumnezeu nu Se asociază. Adversarul lui Dumnezeu
însă nu ajută pe gratis. Adesea, cei care se ocupă cu bagheta magică au
nenorociri inexplicabile în familie, mulți suferă de depresie nervoasă și
sunt stăpâniți de gândul sinuciderii, pentru a aminti numai câteva.

Unei doamne i s-a transmis, prin modul descris mai înainte, dexteritatea de
a mânui bagheta magică. Ea mi-a mărturisit: „Am pierdut orice bucurie
pentru rugăciune și pentru toate lucrurile divine, simțind o profundă
neliniște lăuntrică, aceasta devenind din ce în ce mai mare”. Pierderea
plăcerii pentru rugăciune, pentru comuniunea cu Dumnezeu, constituie al
doi-lea lucru care semnalizează primejdia maximă. I-am arătat doamnei
calea eliberării de orice povară a ocultismului, prin Isus Hristos. A fost
dispusă să primească oferta și s-a eliberat chiar în aceeași zi. 
Acela care, mânuind bagheta magică, acceptă ajutorul vrăjmașului lui
Dumnezeu va trebui să plătească un preț pentru aceasta. Din nefericire,
iubite cititor, gândurile de sinucidere, melancolia, dezinteresul pentru
rugăciune și altele asemănătoare sunt „daruri” care nu vin de la
Dumnezeu. Ele își au originea în Satana, despre care Isus spune că este un
„ucigaș de la început”. Vestea cea bună constă în aceea că Dumnezeu mă
poate elibera de orice povară. Bagheta magică se folosește cel mai des la
căutarea de apă. Între timp, se încearcă să se stabilească atât diagnosticul
bolilor, cât și medicația necesară, tot cu ajutorul baghetei. Trebuie spus cu
toată hotărârea că bagheta magică aparține colecției de mostre a Diavolului
și este o mască în spatele căreia el se ascunde cu măiestrie.

Diavolul a știut să aștearnă asupra numeroaselor sale oferte un văl

impenetrabil, încât este greu ca să pătrundă lumina în aceste „lucruri
întunecoase”. Aici, numai Duhul Sfânt poate să-i dăruiască fiecăruia în
parte adevărata cunoaștere de sine și să arate, cu toată claritatea, originea
diabolică a acestor lucruri. Pot să mă rog cu încredere: 

„Dumnezeule puternic, dăruiește-mi, prin Duhul Tău Sfânt, cunoștința

vinovăției păcatului din viața mea și dă-mi iertarea de păcate și eliberarea
prin Isus Hristos”.

Această rugăciune va fi ascultată de Dumnezeul Cel viu, pentru că mă

iubește și vrea să mă ajute cu adevărat.

Iubite cititor, poate vei spune: „Nu împărtășesc părerea dumneavoastră în

legătură cu forța care stă în spatele pendulei și a baghetei magice. În cazul
cel mai rău, sunt dispus s-o consider ca aparținând unui domeniu nesigur,
unei zone de graniță.

Iubite cititor, creștinii evită zonele de frontieră, domeniile nesigure. Cine

poate preciza, cu siguranță, pe unde trece granița? Atenție! Este primejdios
să trăiești în teritorii nesigure.

Se povestește despre o doamnă bogată că a dat un anunț la ziar, în căutarea

unui șofer. S-au prezentat trei persoane cu o experiență profesională
îndelungată. Doamna l-a invitat în biroul ei pe primul candidat, un tânăr
prezentabil, și l-a întrebat: „La ce distanță poți să conduci mașina când
treci pe lângă o prăpastie?” Tânărul răspunse plin de încredere: „Stimată
doamnă, sunt un șofer destoinic. Am străbătut peste 100 000 de km fără
vreun accident. Pot să merg cu mașina până la un metru de prăpastie.”
După acest răspuns, tânărul a fost rugat să aștepte într-o cameră alăturată.

A fost chemat al doilea candidat. Și el era un șofer excelent și se putea

mândri cu faptul că n-a avut accidente. La întrebarea doamnei, la ce
distanță poate conduce mașina când trece pe lângă o prăpastie, răspunse ca
dintr-o mitralieră: „Stimată doamnă, vă puteți încrede în mine. Am izbutit
în situații deosebite. Vă asigur că vă duc cu mașina, în mod sigur, până la
50 de centimetri de prăpastie, fără ca să se întâmple ceva.” Și el a fost
rugat să ia loc într-o cameră alăturată.

Afară, mai aștepta un domn. Arăta ceva mai modest și era cărunt. Cu
siguranță că a călătorit foarte mult. Întrebarea era aceeași: „Până la ce
distanță aveți curajul să vă apropiați, când treceți cu mașina pe lângă o
prăpastie?” Cu o privire serioasă, răspunse: „Stimată doamnă, n-am decât
un singur principiu, o singură lozincă: înainte de toate, siguranța! Caut să
merg cât mai departe de prăpastie!” Noul șofer era găsit!

Poate ești de părerea că unele domenii din colecția de mostre sunt

inofensive. Poate că încadrezi mânuirea baghetei magice sau altele în
noțiunea teritoriilor limitrofe. Ce rău ar putea face! Zonele de frontieră
sunt periculoase. Adesea, noaptea și în ceață, e greu să recunoști traseul
exact al graniței. Cel care, dintr-o-dată, ajunge pe teritoriul vrăjmașului
este pierdut; pentru acela este deja prea târziu. Creștinii nu umblă în zonele
de frontieră, cu atât mai puțin pe terenul acesta atât de amăgitor și
primejdios. Dorim, mai degrabă, să rămânem pe terenul sigur, unde ne
bucurăm mereu de ocrotirea lui Isus. Cel care îndrăznește din curiozitate
se expune pericolului.

Grafologia, clarviziunea

Grafologia este încercarea de a interpreta caracterul după scrisul cuiva.

Adesea, grafologii au înclinații de clarvăzător. Unii știu că au capacități de
clarviziune, alții nu sunt conștienți de aceasta. Clarviziunea ține de
domeniul ocultului.

Când interpretarea caracterului după scris este influențată de clarviziune,

ea trebuie refuzată, căci cu aceasta pășim pe terenul vrăjmașului.

Spiritismul
Spiritismul a pornit într-un marș triumfal. Prin spiritism înțelegem
comunicarea cu morții, apariția morților, vorbirea în transă, apariția de
duhuri. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, interzice în mod categoric să
întrebi morții sau să cauți informații cu ajutorul morților. Când și Biblia ne
spune că morții nu știu nimic, atunci, cu siguranță, spiritismul constituie
cea mai mare amăgire a Diavolului.

În anumite cercuri, se practică „mișcarea mesei” sau „deplasarea

paharelor” ca un joc de societate. Când cineva stă în fața unor decizii de o
importanță vitală și caută răspuns cu ajutorul mișcării mesei sau a
deplasării paharelor ambele par inofensive și interesante în realitate,
persoana respectivă este sfătuită de Diavolul. Să nu ne lăsăm înșelați,
Dumnezeu nu dă sfaturi în felul acesta. Nimeni altul, ci doar Satana ne
oferă ajutorul său în acest fel. Și acest serviciu ne va costa. Vă avertizez cu
insistență să nu participați nici măcar ca spectatori. Intrăm pe terenul
vrăjmașului. Și acest contact cu vrăjmașul poate să ne coste foarte mult.

Să fie acestea, într-adevăr, păcat? Când vorbim cu copiii noștri, le spunem:

„Dacă aveți ceva pe inimă, dacă vreți să aflați ceva, dacă aveți nevoie de
ceva, adresați-vă nouă. Veniți la tata și mama și spuneți-ne. Noi vrem să
vă ajutăm. Suntem mereu la dispoziția voastră.”

Într-o zi, auzim că iubiții noștri copiii s-au dus la vecini, pentru a discuta
cu ei. Copiii noștri cer sfat și îndrumare de la vecini. Cum ne vom simți ca
tată și ca mamă? Ne va fi indiferent? Sau vom spune: „Avem copiii cei
mai dragi de pe lume. Se pot încrede cu totul în sfatul vecinilor noștri.” Cu
siguranță nu, ci, dimpotrivă, ne vom întrista. Nu vom putea înțelege lipsa
de încredere a copiilor în noi, dacă ei caută ajutor și sfat la străini. Lipsa de
încredere a copiilor ne va produce multă durere. Tot astfel, noi Îl întristăm
pe Dumnezeu, căutând ajutor în domeniul „colecției de mostre” a
Diavolului.

Iubite cititor, te îndemn să recunoști în fața lui Isus că sunt păcate toate
ofensele adresate lui Dumnezeu, cu care te-ai făcut vinovat, și să-I ceri
iertare. Isus e gata să te ierte. El așteaptă să vii la El. Poți veni la Isus
oricând chiar și acum. Dacă n-o faci acum, înseamnă pierdere de timp. Isus
te poate ajuta chiar acum. Întoarce-i spatele Diavolului și îndreaptă-te spre
Hristos. Dacă vrei să știi cum să faci, citește te rog capitolul 4: „Calea
eliberării”.

Magia, vrăjitoria, cărțile de vrăjitorie

Ajungând în domeniul magiei și al păcatului vrăjitoriei, trebuie să spunem
că aici nu e vorba doar de vrăjitoria bazată pe prestidigitație, ci de mult
mai mult.

Uneori, magia e numită și „arta neagră” sau „arta albă”. Odată, un domn
mi-a spus cu toată seriozitatea: „Arta neagră vine de la Diavolul și nu
vreau să am de-a face cu ea. Însă la arta albă se recită «Tatăl nostru» și ea
este de la Dumnezeu.” Domnul respectiv a căzut în cursă. În realitate, atât
în spatele „magiei negre”, cât și al „magiei albe” se află Diavolul. La „arta
neagră”, rugăciunea îi este adresată în mod direct, în timp ce la „arta albă”
este invocat tot Diavolul, însă într-un limbaj evlavios creștin. Întotdeauna
Diavolul folosește doar atât adevăr, cât îi este necesar ca să fie crezut mai
ușor.

Cel care manifestă prudență pe o parte, respingând „arta neagră”, ca fiind

în mod evident de la Satana, cade în cursă cu „arta albă”, fără să bănuiască
nimic.

Există țărani care nu dau importanță vaccinării vitelor împotriva febrei

aftoase. În schimb, se încred în „arta albă”, în eficacitatea unor vrăji și
descântece.

Diavolul ca medic-minune? Mulți l-au consultat deja pe Diavolul, fără să

știe. Consultațiile magice se practică în multe locuri. Denumirile sunt
diferite, însă, de fiecare dată, se cere ajutorul celui rău.

Este atât de ușor să mergi la o consultație magică când ai o suferință

organică! De ce să te operezi când, prin formule magice, care rămân mereu
secrete, este posibilă înlăturarea suferinței fără dureri? Pe calea aceasta
poți scăpa de migrenă. Mulți părinți „vindecă” rahitismul copiilor prin
descântece. În caz de boală, se recomandă să așezi trei mere la fereastră
până se usucă. Așa cum se usucă merele, la fel va dispărea și boala. Este
uimitor cât de variate sunt sfaturile magice.

Diavolul se deghizează sub forma unui înger de lumină. Se prezintă ca

binefăcător al omenirii, oferindu-și serviciile sub diferite forme. La el
putem obține sănătate la comandă. Însă lui Dumnezeu nu-I poți comanda.
Sau credem noi că-I vom putea impune lui Dumnezeu voința noastră,
spunând: „Dragă Doamne, trebuie să mă faci sănătos!” I-a poruncit Isus
Hristos Tatălui? Cu ocazia răstignirii, Isus Se ruga: 
„Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se
nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42). 

Nu putem să-I poruncim lui Dumnezeu, nici chiar Hristos n-a procedat așa.
Satana însă așteaptă comenzile noastre. El oferă, cu politețe, minunile sale
de vindecare, dar știe să ceară și prețul. Ajutorul lui nu este gratuit.

Vindecătorii prin magnetism se laudă cu posibilitățile lor. Pretind că

folosesc „puteri deosebite” pentru a le ajuta altora. Cine dintre noi știe cu
precizie de unde le vine puterea? Dacă sunt în legătură cu o putere de
„jos”, atunci ajutorul lor este de origine satanică. Dacă primesc puteri de
„sus”, nimeni nu știe pentru câți oameni ar fi suficientă această putere și ar
fi fatal dacă, tocmai la mine, forța care ar acționa ar fi de „jos”.

Mulți țărani sunt foarte atenți ca diferite lucrări pe câmp sau în grădină să
fie efectuate numai când luna este într-o anumită poziție. Când este lună
plină se fac invocări la miezul nopții. Toate acestea fac parte din păcatul
vrăjitoriei.

Pentru înlăturarea negilor există recomandări incredibile. De exemplu, pe

un șnur se fac atâtea noduri câți negi urmează să fie îndepărtați. Șnurul se
îngroapă în grădină, într-un loc umed. Negii vor dispărea când șiretul va
putrezi. Tot procedeul va fi și mai eficace dacă se va observa o anumită
poziție a lunii și acțiunea va avea loc într-o anumită zi a săptămânii. Se
recomandă ca la îngroparea șnurului să se spună de trei ori „Tatăl nostru”. 

Mulți exprimă cu uimire: „Această prostie ajută”. Scăparea de negi pare

ceva foarte simplu. Totuși în spatele acestei absurdități se află Diavolul.
Este gata să ajute, ca apoi să ceară un preț. Prin această aparentă „prostie”
dovedim o anumită ascultare față de Diavolul, pentru care va trebui să
plătim.

Dându-se drept binefăcător al omenirii, Diavolul oferă ajutorul său și la

oprirea hemoragiilor, și în tratamentul arsurilor. În timp ce se rostesc
formule magice, incluzând rostirea numelor Sfintei Treimi și recitarea
rugăciunii „Tatăl nostru”, se opresc hemoragii puternice. Cine și-a produs
o arsură gravă merge pentru a i se „stinge focul”. După recitarea
Rugăciunii Domnești, se pronunță niște descântece diavolești, se suflă
asupra rănii și durerea cedează, iar rana se vindecă în timpul cel mai scurt,
fără o cicatrice prea mare. Faptul că se acordă un ajutor real nu trezește,
decât foarte rar, suspiciunea că nu Dumnezeu este Cel care ajută, ci că
acest ajutor vine de la Satana.

Cei care au fost ajutați în acest fel trebuie să-i plătească Diavolului un preț;
ei vor purta o povară. 

Numai Isus Hristos poate anula acest preț. El este Biruitorul și poate birui
și în viața ta. Tema despre superstiții și ocultism constituie un capitol
deosebit de trist, când luăm în considerare efectele lor. Este îmbucurător că
prin Isus Hristos mulți oameni au fost eliberați în mod minunat de această
povară diabolică. Din propria experiență și a multor altora pot mărturisi că
Isus are și azi puterea de a elibera. Acesta este motivul pentru care mă
ocup de tema aceasta, a eliberării de sub povara superstiției. Iubite cititor,
dorința mea este ca și tu să găsești eliberarea prin Isus Hristos. El te va
ajuta, dacă te vei lăsa ajutat.

Există, cu adevărat, cărți de vrăjitorie diavolești. Cel mai cunoscut titlu

este: A șasea și a șaptea carte a lui Moise. În mod involuntar, ne gândim
la continuarea celor cinci cărți ale lui Moise din Biblie. Aceasta însă nu
este o continuare a cărților biblice, ci, sub acest titlu, e vorba de cărți de
blasfemie și vrăjitorie diavolească, pline de formule magice. Diavolul își
oferă serviciile sub un titlu care sună evlavios și în spatele unei măști
nevinovate.

Alte titluri, dintre cărțile de vrăjitorie cele mai cunoscute: Cărticica lui

Romanu; Corbul negru (remedii naturale pentru oameni și
animale); Binecuvântare sfântă (pe apă și pe uscat); Adevăratul balaur
înfocat (sau stăpânirea asupra duhurilor din cer și iad și asupra forțelor
pământului și aerului); Adevăratul scut spiritual (cuprinzând binecuvântări
și rugăciuni foarte puternice, în parte descoperite de Dumnezeu, în parte
făcute de...); Cartea sigilată de șapte ori (a celor mai mari mistere
împreună cu mijloace tainice, făcătoare de minuni, pentru realizarea
diferitelor scopuri); Ajutor îngeresc (pentru ocrotire și protecție în nevoi
mari); Școala de artă secretă (forțe magice, făcătoare de minuni, cartea
practicii adevărate în magia dumnezeiască din timpuri străvechi,
descoperită de Sfânta Cabbala și de Elohym).

În ciuda ajutorului mult lăudat, aceste cărți s-au dovedit a fi un izvor de

blestem, discordie, tulburări sufletești grave și alte împovărări.
Cel mai bun sfat privind folosirea acestor cărți de vrăjitorie îl găsim în
Biblie:

„Mulți din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească și să spună ce

făcuseră. Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars
înaintea tuturor: prețul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginți”
(Faptele 19:18,19).

Valoarea cărților vrăjitorești arse de creștini cu acea ocazie se ridică la

aproximativ 80 000 de mărci germane, considerând cursul actual. O avere
întreagă! Ei nu voiau să aibă nimic de-a face cu asemenea practici.

Iubite cititor, urmează acest exemplu. Golește-ți rafturile, ia cărțile și toată

literatura ocultă, aruncă-le în foc sau distruge-le. Aceste tipărituri sunt
doar un izvor de neînțelegeri, ceartă și blestem. Nu arunca doar cărțile,
căci ar putea ajunge în alte mâini. Arde-le sau fă-le inutilizabile. Urmează
exemplul acelor creștini care au luat-o în serios cu convingerea lor și care
au terminat, pentru totdeauna cu obiceiurile lor aducătoare de nenorociri.

Amulete, talismane, invocarea Diavolului

Mulți se jură pe puterea ocrotitoare a amuletelor. Obiecte fără viață, care

au primit o anumită consacrare, l-ar păzi, chipurile, pe purtător de
ghinioane și nenorociri.

Realitatea este că numai un Dumnezeu viu și atotputernic este în stare că

ne ocrotească. Iar ocrotirea lui Dumnezeu nu este condiționată de obiecte
fără viață. Din convorbirile mele de duhovnic, știu că amuleta acționează
ca o cortină de fier, care îl desparte pe purtător de Dumnezeu. Purtătorii de
amulete nu manifestă niciun interes deosebit față de problemele spirituale.
Pentru ei este greu, adesea chiar imposibil, să ia o hotărâre conștientă
pentru Dumnezeu. Iubite cititor, roagă-L pe Isus să-ți dea puterea să te
desparți de amuleta ta și să te încrezi în ocrotirea și grija unui Dumnezeu
atotputernic și atotiubitor.

Talismanele, sau obiectele aducătoare de noroc, se bucură de mare căutare.

Trifoiul cu patru foi, potcoave vechi, porcușorul și alte semne de noroc ar
trebui să ne aducă norocul mult dorit. Mulți automobiliști acordă o mare
importanță purtării, în permanență, a unui talisman, a unui animal din
stofă, a unui pantof de copil, a unui coșar în miniatură sau a altor obiecte.
Dar ocrotirea adevărată și pacea inimii nu le putem obține niciodată de la
aceste obiecte fără viață. Numai Dumnezeu este izvorul tuturor darurilor
bune. Încrede-te în Dumnezeu, el nu te va dezamăgi niciodată!

Aici trebuie să mai amintim „scrisorile din cer”, „certificatele de incendiu”

și „lemnele sfințite”.

Scrisorile din cer sunt foarte căutate, mai ales în timp de război. De obicei
sunt purtate într-o anumită parte a corpului, promițându-i purtătorului
ocrotirea vieții. Alte scrisori din cer sunt citite cu voce tare, făgăduind
ajutor în situațiile grele ale vieții. Este șocant să știi că nu Dumnezeu stă în
spatele acestor promisiuni de ajutor. Conștient sau inconștient, persoana
respectivă se așază sub ocrotirea Diavolului.

Există țărani și proprietari de case care nu văd nevoia de a avea o asigurare

împotriva incendiului, deoarece au o încredere mai mare în „certificatele
de incendiu.” Așa-numitele „lemne sfințite” se consideră și ele a fi o
pavăză de încredere împotriva incendiului. De obicei, aceste obiecte de
vrăjitorie se păstrează sub grinda podului. Cine așteaptă ajutor și ocrotire
de la aceste vrăjitorii, în realitate, acceptă oferta de ajutor a lui Satana.

Colecției de mostre a Diavolului aparține și obiceiul de „a bate în lemn”,

pentru a evita sau a fi ferit de boală, nenorocire sau nefericire, despre care
tocmai se vorbea. Cel care exprimă o dorință și-apoi bate în lemn de trei
ori, în realitate, invocă Diavolul. Obiceiurile acestea nu sunt, în niciun caz,
doar o glumă nevătămătoare.

Hipnoza, yoga

Iubite cititor, nu te lăsa niciodată hipnotizat, chiar dacă ar fi vorba numai

de o glumă. Este extrem de periculos și nu e voia lui Dumnezeu ca o altă
persoană să dispună de voința mea, chiar dacă ar fi doar pentru câteva
momente. Dumnezeu i-a dat fiecărui om o voință proprie. Avem o voință
liberă. Și tocmai pentru faptul că Dumnezeu ne-a înzestrat cu o voință
liberă a apărut posibilitatea de a ne hotărî să fim de partea lui Dumnezeu
sau împotriva Lui. Putem să ne lăsăm ajutați de Dumnezeu sau să căutăm
ajutor la Satana. În atotputernicia Sa, Dumnezeu ne-ar putea influența la o
anumită acțiune. Însă Dumnezeu nu procedează așa. El ne roagă cu
amabilitate, ne invită, însă nu ne forțează. Cu totul altfel decât Diavolul,
care încearcă, cu toate mijloacele, să pună stăpânire pe voința noastră; din
acest motiv este hipnoza atât de primejdioasă.
Un medic priceput îmi relata că folosește hipnoza în cabinetul său și
spunea: „La o naștere grea, de exemplu, hipnoza poate fi de un real
ajutor”. Tehnica hipnozei și-a însușit-o în cursul studiilor sale la
Universitatea din Freiburg. În continuare, a recunoscut: „Mai înainte,
aveam o mare considerație față de hipnoză, acum însă am devenit foarte
circumspect în aplicarea ei”.

În continuare, acest bărbat credincios mi-a spus: „Nu m-aș lăsa hipnotizat
decât cu două condiții”. Trezindu-mi curiozitatea, l-am întrebat care sunt
aceste condiții, iar răspunsul său a fost: „În primul rând, cel care m-ar
hipnotiza să fie un creștin și, mai mult, să fie un creștin pocăit”. Motivul
pentru care ținea la această dublă asigurare era: „Hipnoza este o zonă de
frontieră. N-aș dori ca, într-un mod ușuratic, să ajung sub influența unei
alte forțe.”

În continuare atrăgea atenția, spunând: „Hipnoza duce la o dependență. Nu

vei putea uita niciodată faptul că, pentru un timp, hipnotizorul a deținut
pute-rea asupra ta. Ajungi într-o stare de dependență. Medicul a
recunoscut că fiecare ședință de hipnoză necesită, în continuare, alte
tratamente pentru ca relația de dependență să fie anihilată. În cele din urmă
spuse: „Uneori, acest tratament se poate extinde pe o durată de doi ani,
însă nu este sigur că relația de dependență va putea fi întreruptă”. Iubite
cititor, dacă după declarația acestui medic hipnoza constituie teritoriu de
frontieră, atunci este un domeniu primejdios. Cine dintre noi cunoaște cu
precizie pe unde trece granița? Creștinii nu sunt oamenii frontierelor. Nicio
avertizare nu poate fi suficient de hotărâtă pentru a ne determina să ne
ferim de hipnoză.

Yoga cucerește din ce în ce mai mulți adepți. Mulți consideră că yoga

oferă echilibrul necesar vieții agitate din zilele noastre.

Aparține și yoga colecției de mostre a Diavolului?

În fața mea am trei pagini dintr-un manual de yoga, care mi-a fost dat
pentru a-l examina. Până la aceste pagini, am predat totul flăcărilor. În
acest manual de yoga ni se spune în mod deschis: „Toate exercițiile Hata-
Yoga acționează stimulând centrii amintiți și oferă capacități, în general,
necunoscute oamenilor obișnuiți și la care aceștia nici nu cred că se poate
ajunge. Aici se includ crearea relațiilor telepatice, clarviziunea, privirea în
trecut și viitor și celelalte deprinderi oculte.”
Exercițiile yoga nu sunt atât de nevinovate cum ar părea. Cel care practică
yoga are în mâini cheia pentru domeniul ocultului. Și cine se ascunde în
spatele ocultului am aflat cu prisosință.

De ce au ocultismul, spiritismul și satanismul o putere de atracție atât

de mare?

Întrebarea este justificată: de ce exercită superstițiile și ocultismul o

atracție atât de puternică asupra oamenilor? De ce se recurge la datul în
cărți? De ce se practică interpretarea viselor? De ce se caută ajutor la
astrologie? De ce sunt întrebate pendula și bagheta magică?

Fiecare om are o imensă dorință după fericire și tânjește după un sfat demn
de încredere. Nu vrei și tu să fii fericit? Și eu doresc fericirea și siguranța.
Însă siguranța vieții o doresc de la Cel care mi-o poate da cu adevărat: Isus
Hristos. Fericirea din alte mâini înseamnă, în realitate, nefericire.

În căutarea fericirii, mulți intră pe teritoriul ocultului din curiozitate,

pentru a se distra sau dintr-o sete sinceră de a cunoaște, fără să fie
conștienți de pericolul care amenință și nici de consecințele grave care
urmează.

Teama de nefericire și boală este încă un motiv pentru care domeniul

ocultului se bucură de atâta popularitate. Mulți caută ajutorul atât de dorit
prin aceste mijloace aparent eficace. Sănătate cu orice preț aceasta este
deviza.

Dorința de a imita joacă, de asemenea, un rol important. Există tot felul de

formule care se rostesc, fără a judeca conținutul lor, de exemplu, când se
lovește un copil, dar prin ele nu se caută ajutorul lui Dumnezeu.

Curiozitatea privind viitorul îi face pe mulți să se aventureze într-un

domeniu primejdios. Datul în cărți, ghicitul și sfaturile astrologice
ușurează primirea de informații despre viitor. Totuși aceste cunoștințe
privind viitorul nu ne vor face cu adevărat fericiți.

Dorința de a conduce soarta cu propriile puteri joacă, de asemenea, un rol

important. Vrăjmașul lui Dumnezeu îndeplinește această dorință și,
stârnind într-un mod rafinat curiozitatea noastră, ne oferă câte ceva din
colecția lui de mostre. Apoi, pentru aparentul său ajutor, pretinde un preț
mare.
Se susține că ne-am găsi în „țara nimănui”. Conform acestei concepții, ne
putem folosi de orice informație care ne stă la îndemână. Și se consideră
că aceste informații și ajutoare ne permit să luăm hotărârile juste și să
primim ajutorul necesar.

Biblia ne arată, în mod clar, că niciun om nu trăiește în „țara nimănui”. Ne

găsim fie pe domeniul Diavolului, fie în sfera puterii lui Dumnezeu, și
aceasta în urma alegerii noastre. Cuvântul clar al lui Dumnezeu spune: 

„Ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub

puterea Satanei la Dumnezeu; și să primească, prin credința în Mine,
iertare de păcate și moștenirea împreună cu cei sfințiți” (Faptele 26:18).

Dacă ar exista, într-adevăr, un teren neutru, ar fi recomandat ca să ne

ocupăm cu clarviziunea, pendula, bagheta magică, meditația, yoga, droguri
sau alte practici oculte. Prin acestea am avea posibilitatea să ne lărgim
orizontul, iar în situații grele am putea primi ajutorul necesar.

Dumnezeu însă ne atrage atenția într-un mod clar că, în realitate, nu există
niciun teren neutru. Biblia nu spune nicăieri că între împărăția „forțelor
întunericului” și aceea a „domniei Fiului lui Dumnezeu” ar exista o „țară a
nimănui”.

„El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în împărăția

Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui,
iertarea păcatelor” (Coloseni 1:13,14).

Cel care, conștient sau inconștient, intră în „împărăția forțelor

întunericului”, căutând aici ajutor și ocrotire, va trebui să plătească un preț
mare pentru ajutorul primit. Întotdeauna, efectele sunt de natură negativă.
În pretențiile sale, vrăjmașul lui Dumnezeu este hotărât și neîngăduitor.

Prețul cerut de Diavol îi poate împovăra pe oameni la diferite niveluri:

schimbarea caracterului, stări de apăsare sufletească, denaturarea
instinctelor, probleme de credință, dependență, leziuni organice, obsesie și
altele. Capitolul următor, „Vraja superstiției și împovărarea”, descrie
efectele și consecințele păcatelor care sunt o urâciune. Este nedrept și
reprezintă o hulă la adresa lui Dumnezeu când recurgem la ajutorul oferit
de vrăjmașul Lui.
„Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine,
Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă”
(Ieremia 2:13). „Orice nelegiuire este păcat...” (1 Ioan 5:17).

Schimbarea de poziție hotărâtoare

Avem două posibilități: fie să trăim în domeniul stăpânirii Diavolului, fie

în sfera puterii lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi are posibilitatea de a-și
întocmi propria notă de plată de „câștig și pierdere”. Fără să fie nevoie de
o cercetare prea îndelungată, constatăm că hotărârea pentru Dumnezeu
constituie un câștig absolut. Stă în puterea noastră să vrem să luăm această
hotărâre și oricine poate să facă o schimbare de poziție radicală.

Faptul că Satana e un tiran crud și un stăpân puternic constituie o realitate

indiscutabilă. Dar mai există și un alt fapt, o altă realitate care constituie
într-adevăr o veste bună: Isus Hristos este mai puternic decât Satana. El Și-
a învins deja vrăjmașul. Momentele hotărâtoare au fost moartea pe cruce a
lui Isus și învierea Lui. Isus Hristos trăiește. El poate ajuta și elibera.
Crucea este semnul biruinței lui Isus. Iubite cititor, iubirea lui Dumnezeu
față de noi și față de tine a devenit vizibilă la cruce. Moartea lui Isus în
locul păcătosului este pecetea vizibilă a iubirii lui Dumnezeu față de tine. 

Numai Isus este în stare să ne elibereze de sub stăpânirea lui Satana și să

anuleze prețul împovărării sale din viața noastră. N-are importanță ce preț
cere Diavolul sau cu ce se împovărează viața noastră. Indiferent dacă
suntem chinuiți de melancolie, anxietate, dificultatea de a crede sau alte
forme de suferință, prin Isus Hristos putem fi eliberați cu toții. Și această
eliberare nu costă nimic. Ea este darul iubirii lui Dumnezeu. Fiecare om
are posibilitatea de a începe o viață fără împovărări, o viață de bucurie.
Mulți au pășit deja pe această cale a eliberării.

Iubite cititor, te sfătuiesc să accepți oferta de ajutor a lui Dumnezeu și să

permiți să ți se dăruiască eliberarea prin Isus Hristos. Ți-ai putea permite
să refuzi o astfel de ofertă? Așază-te chiar azi de partea lui Isus și atunci te
afli de partea biruitorului. Poți veni la El fără realizări anticipate. Mă rog
lui Dumnezeu ca să-ți dăruiască dispoziția lăuntrică și puterea pentru acest
pas. Făgăduințele încurajatoare ale lui Dumnezeu sună astfel:

„Așa vorbește Domnul: «Nu vă temeți și nu vă înspăimântați dinaintea

acestei mari mulțimi, căci nu voi veți lupta, ci Dumnezeu... Nu veți avea
de luptat în lupta aceasta; așezați-vă, stați acolo și veți vedea izbăvirea pe
care v-o va da Domnul...»” (2 Cronici 20:15,17).

„Copilașilor, nimeni să nu vă înșele! Cine trăiește în neprihănire, este

neprihănit, cum El Însuși este neprihănit. Cine păcătuiește este de la
Diavolul, căci Diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a
arătat ca să nimicească lucrările Diavolului” (1 Ioan 3:7,8).

„Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în

noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte
păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:8,9).

Iubite cititor, este vorba de o hotărâre cu mari consecințe. Isus Hristos

poate să te elibereze de orice vină și împovărare. Ești credincios sau
superstițios? Îl urmezi pe Diavol sau te-ai hotărât pentru Isus? Ambele
hotărâri au consecințe! O parabolă modernă ne va face să înțelegem mai
bine ideea de bază:

Ne găsim cu toții pe peronul unei gări. Pe o parte, „Trenul superstiției” ne

invită la o călătorie senzațională. Are o înfățișare atrăgătoare, culori
țipătoare, fosforescente. De la o fereastră, pe jumătate deschisă, se revarsă
muzică rock. Vagoanele au multe compartimente. S-a acordat o grijă
deosebită variației. Plini de așteptări ne urcăm în tren.

„Scrisoarea din cer”, vândută înainte de pornire, garantează un voiaj sigur.

Dacă în compartimentul „Horoscoape și zodii” este prea plictisitor, se
poate discuta în salonul de cosmetică despre negi și se poate observa
tratarea unei migrene de către un specialist în magnetism sau se poate
vizita compartimentul „Datul în cărți și ghicire”. Cu atenția încordată,
putem urmări prezicerile privind viitorul nostru personal.

Există la dispoziție și o literatură captivantă: A șasea și a șaptea carte a lui

Moise, cărți cu vise, cărți tainice de vrăjitorie. Nimeni nu se poate plictisi
în jurul meselor și paharelor care se deplasează. Mânuitorii de baghete
magice fac schimb de experiență. Există posibilitatea inițierii în ghicirea
cu pendula. Pentru cei interesați se predau lecții pentru „rugăciuni de
însănătoșire” și „vindecarea arsurilor”. S-ar putea ca, ulterior, prin ajutoare
de acest gen, să fii sărbătorit ca binefăcător al omenirii. Ca amintire de
voiaj se oferă amulete. Călătorii suferind de stres, datorită emoțiilor
drumului, pot găsi ușurarea prin exerciții yoga. Celui atras de extraordinar
i se oferă posibilitatea de a ajunge într-o altă lume prin hipnoză. În felul
acesta va avea o „călătorie dublă”. În spatele ușilor închise se celebrează
„liturghii negre” și se țin ședințe spiritiste. Se susține posibilitatea luării de
contact cu sufletele celor decedați. Există chiar posibilitatea vizitării unei
biserici a Diavolului.

Extenuat, cu nervii aproape la pământ, se ajunge la țintă. Ultima surpriză

este întâlnirea cu „tatăl minciunii”, Diavolul, în „valea plângerii”, punctul
final al călătoriei. Nimeni nu și-ar fi putut imagina ca „arhiamăgitorul” să
fie atât de josnic și de perfid. Toți sunt îngroziți.

Satana zâmbește satisfăcut. Este înfiorător. Izbucnește panica. Toți

călătorii mor, unul după altul. Moartea încheie călătoria, care, în realitate,
a fost un drum către nimicire.

Pe partea opusă a peronului se găsește „Trenul credinței”. N-are aspect

deosebit, însă lasă impresia că e demn de încredere și sigur. La ferestre fac
semne oameni cu fața senină. Îngeri puternici ajută la urcare și se îngrijesc,
într-un mod binevoitor și conștiincios, de binele călătorilor. Se înaintează
cu viteză, iar drumeții se bucură de echilibru sufletesc și satisfacție care
durează toată viața.

Cuvântul lui Dumnezeu este ghidul permanent. Este descris tot itinerarul.
Diferitele situații ale vieții sunt recunoscute ușor. Pentru fiecare
împrejurare există cuvinte de mângâiere și încurajare. Informațiile din
domeniul istoriei și profețiile furnizează o înțelegere cu totul nouă a
situației de azi din lume. Studiul zilnic al Sfintelor Scripturi devine o
necesitate. „Scrisoarea de dragoste” a lui Dumnezeu devine un izvor
permanent de putere.

Însoțitorul de vagon este Duhul Sfânt, care stă la dispoziție întotdeauna și

pretutindeni. Dăruiește cu generozitate, fiecărui călător, încredere,
mulțumire sufletească, certitudinea credinței și putere de biruință. Un dar
deosebit din partea Lui este puterea de a asculta; devine o dorință de a face
ceea ce constituie o bucurie pentru Dumnezeu.

Cel care, în cursul călătoriei, se murdărește de păcat este curățat deplin

prin sângele lui Isus. Nimeni nu-și găsește plăcerea în ceartă și discordie.
Toți sunt mulțumiți și recunoscători. Călătoria produce o bucurie nespusă.
În vremuri de întristare se primesc încurajări și tărie de a rezista.
La capătul drumului, „Muntele fericirii”, așteaptă Isus, Fiul lui Dumnezeu.
Ce bucurie să-L poți întâlni personal! Iubirea lui Dumnezeu, care a însoțit
întreaga călătorie, va fi vizibilă în persoana lui Isus. Acum începe etapa
cea mai frumoasă. Credincioșii pot trăi, pentru întreaga veșnicie, în
prezența lui Dumnezeu. Nicio suferință, nicio grijă, nicio întristare, nicio
nenorocire, nicio boală, nicio infirmitate, nici moarte. Noțiunea unei vieți
desăvârșite devine o realitate. Această călătorie s-a meritat. Minunata țintă
a fost atinsă.

„Dar, după cum este scris: «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea
nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a
pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc»” (1 Corinteni 2,9). „Hoțul nu
vine decât să fure, să junghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă
viață, și s-o aibă din belșug” (Ioan 10:10).

Iubite cititor, cu toții „ne-am urcat” pentru o călătorie. Te găsești în trenul

cel bun? Ai ales credința și, prin aceasta, pe Dumnezeu sau te-ai hotărât
pentru superstiții și, prin aceasta, pentru vrăjmașul lui Dumnezeu? Dacă
te-ai urcat într-un tren greșit, nu vrei să faci schimbarea chiar azi.
Dumnezeu să-ți dăruiască puterea pentru aceasta.

Vraja superstiției
Într-o căldură arzătoare, un muncitor lucrează pe un acoperiș de tablă de
aluminiu. Reflectarea razelor solare de la aluminiu este puternică. După un
timp, soarele produce arsuri, care se observă prea târziu. Apar bășici și
durerile sunt aproape insuportabile. Suferindul își amintește că unchiul său
ar putea vindeca arsura. Într-adevăr, unchiul se dovedește de mare ajutor în
necazul ivit. Rostește „Tatăl nostru” și suflă asupra spatelui plin de bășici,
în timp ce murmură un descântec, care nu se poate înțelege. Durerile mari
dispar aproape instantaneu. Arsurile se vindecă repede. „Focul este stins”,
curând totul este uitat.

Trec anii. Într-o zi, unchiul trebuie să apară în fața tribunalului pentru
șarlatanie și vrăjitorie. În orășelul respectiv, procesul produce o mare
senzație. Ies la iveală metode de tratament care stârnesc uimirea. Parcă ar
fi din Evul Mediu plin de întuneric. Vrăjitorul acuzat se consideră
nevinovat. Singura lui dorință este de a le ajuta oamenilor în diversele lor
nevoi. Nu vrea să facă concurență nimănui.
Cel vindecat de arsură a fost ajutat de unchiul său încă din copilărie.
Suferind de rahitism, unchiul l-a tratat prin „rugăciuni de însănătoșire” și
s-a făcut sănătos, fără niciun tratament medical. Nu-i de mirare că unchiul
trebuia să ajute, mereu, cu rețetele sale tainice străvechi.

Într-o zi, învelitorul de case a primit o Biblie. Tocmai dorea să cunoască

Cuvântul lui Dumnezeu. A început să participe la studii biblice. Și totuși
era ceva ciudat. Nu făcea niciun progres în probleme de credință. Voia
mult să se roage, însă nu putea. Era nedumerit. „De fiecare dată când mă
plec pe genunchi în rugăciune”, spunea el, „spun câteva propoziții și-apoi
nu-mi mai amintesc de nimic. Nu-mi mai amintesc ce voiam să mă rog.
Încep din nou, însă memoria mă lasă iarăși. După câteva încercări
nereușite de a mă ruga devin atât de obosit, încât aș putea adormi pe loc.
Pur și simplu nu mă pot ruga!”

Și cu cititul Bibliei avea greutăți. Îi făcea plăcere să citească din Sfânta

Scriptură. Dar și aici se manifesta pierderea memoriei. El spunea: „Biblia
este cartea mea preferată. Nu mă satur s-o citesc. Însă e ciudat că, de
fiecare dată când închid Biblia, nu-mi mai pot aminti nimic din cele citite.
M-ați putea bate sau să mă omorâți și tot nu știu nimic din ce-am citit.
Odată ce o închid dispare și memoria mea.” O altă mărturisire, într-un
domeniu total diferit, evidenția o altă problemă: „Sunt foarte gelos”,
declara el, „și sufăr foarte mult din cauza aceasta”. 

Pe unchiul său, „doctorul-minune”, nu-l considera vinovat. Nu putea

înțelege de ce un astfel de „binefăcător al omenirii” să fie adus în fața
tribunalului. Își spunea: „Mie și multor altora ne-a ajutat într-un mod
minunat”.

Există oare vreo legătură între ajutorul oferit de „doctorul-minune”, care

vindeca cu magia albă și neagră sau cu alte practici oculte, și stările
deosebite ale învelitorului de case? Sau ne întâlnim aici cu realitatea vrăjii
superstiției?

Poate Diavolul să dăruiască sănătate?

Înainte de toate, trebuie să ne ocupăm de o întrebare foarte importantă.

Este sănătatea un dar exclusiv al lui Dumnezeu sau poate și vrăjmașul lui
Dumnezeu să-i însănătoșească pe bolnavi? Un fapt este sigur: Dumnezeu
poate vindeca, poate dărui sănătate și azi. Însă nu trebuie să uităm
niciodată că, pentru fiecare dar autentic al lui Dumnezeu, există și o
imitație. Isus ne avertizează:

„Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși; vor face semne
mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe
cei aleși. Iată că v-am spus mai dinainte” (Matei 24:24,25).

Și apostolul Pavel ne atrage atenția:

„Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
Nu este mare lucru dar, dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai
neprihănirii. Sfârșitul lor va fi după faptele lor” (2 Corinteni 11:14,15).

Dacă vrăjmașul lui Dumnezeu este în stare să facă minuni, atunci semnele,
minunile și vindecările nu pot fi o garanție că aici acționează doar puterea
lui Dumnezeu.

Zece criterii ale unei vindecări divine

Ce posibilități există pentru a recunoaște o adevărată vindecare? Ne pot

ajuta următoarele întrebări: 1. Este îndreptată rugăciunea către Dumnezeu
sau către o altă forță?

2. Se roagă cel care cere vindecarea după exemplul lui Isus: „Nu voia Mea,
ci voia Ta să se facă”? Se poruncește lui Dumnezeu ca să vindece?

3. Stă Isus Hristos pe primul plan ca „medicul divin”? Este folosit

Dumnezeu doar ca un mijloc de reclamă, pentru a evidenția prestigiul
propriu? Pe primul plan stă onoarea lui Dumnezeu sau onoarea noastră?

4. Vestește cel care se roagă pentru vindecare o solie și reprezintă el un

punct de vedere care este în armonie cu întreaga învățătură a Bibliei? Când
nu există un acord cu Biblia, atunci se aplică sentința Cuvântului lui
Dumnezeu, pe care apostolul Pavel o formulează astfel:

„Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură și
voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înșine sau un
înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea
pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun
și acum: dacă vă propovăduiește cineva o Evanghelie deosebită de aceea
pe care ați primit-o, să fie anatema!” (Galateni 11:7- 9)
5. Sunt modul de viață și profesiunea de credință ale celui care cere
vindecarea în acord cu Biblia? În caz contrar, este, de asemenea, valabilă
sentința lui Isus:

„Păziți-vă de proroci mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar,

pe dinăuntru, sunt niște lupi răpitori. Îi vei cunoaște după roadele lor.
Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot așa, orice
pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu
poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom,
care nu face roade bune, este tăiat și aruncat în foc. Așa că după roadele
lor îi veți cunoaște.”

„Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția cerurilor,

ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în
ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am
scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele
Tău?» Atunci, le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-
vă de la Mine, voi toți care lucrați fără de lege»” (Matei 7:15-23).

6. Atrage atenția cel care se roagă pentru vinde-care asupra faptului că s-ar
putea ca boala să fie urmarea desconsiderării legilor naturii? Îl învață el pe
cel ce caută vindecarea cum să respecte în viitor legile naturii?

De exemplu, se știe că fumatul poate produce cancer bronhopulmonar.

Desigur, vindecarea Îi poate fi cerută lui Dumnezeu chiar și când cancerul
a apărut, ca urmare a fumatului îndelungat. Totuși nu este intenția lui
Dumnezeu ca cel vindecat să continue cu viciul fumatului și modul lui de
viață nesănătos. Vindecarea trebuie să fie întovărășită și de o schimbare a
stilului de viață.

7. Se dau sfaturi privind puterea vindecătoare a razelor solare și a apei?

Folosirea internă și externă a apei constituie un izvor de sănătate pentru
organism.

8. Se dau indicații despre rolul important pentru sănătate a aerului curat și

proaspăt, a exercițiilor fizice, a odihnei și a somnului suficient?

9. Se dau indicații pentru o alimentație naturală echilibrată cu fructe,

legume, cereale și nuci, așa cum a recomandat Creatorul?
10. Susține cel care cere vindecarea că trupul nostru este un templu al lui
Dumnezeu? 

„Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi
și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci
ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în
duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” „Toate lucrurile îmi sunt
îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar
nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine” (1 Corinteni 6:19,20,12).

Voința lui Dumnezeu pentru noi este: viață și sănătate. Nu Dumnezeu este
cauza bolii, a suferinței, a durerii și a morții. Dumnezeu a creat legile
naturii și desconsiderarea lor provoacă probleme, necazuri și dureri.
Organismul nostru reacționează prompt la legea cauzei și efectului.

„Nu vă înșelați! Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul,

aceea va și secera” (Galateni 6:7).

De exemplu, efectele alcoolului se văd la fiecare pas. În domeniul

circulației, alcoolul produce zilnic noi victime. Centrele de dezalcoolizare
și închisorile oferă mereu dovezi privind efectele alcoolului. Totuși
Dumnezeu nu îi ia nimănui din mână sticla cu alcool. Cercetările științifice
arată că fumatul poate produce cancer. Dumnezeu nu intervine în mod
preventiv suflând în brichetă. Obezitatea înseamnă o serie de riscuri pentru
sănătate, totuși Dumnezeu nu ne împiedică să mâncăm mai mult decât este
necesar. Într-o zi însă se vor manifesta consecințele modului nostru de
viață nesănătos și va fi nevoie de intervenția medicului.

Dumnezeu ne-a dăruit o voință liberă. El niciodată nu ne forțează.

Dumnezeu ne atrage atenția, ne oferă informații și ne prezintă fapte, căci,
în toate privințele, are intențiile cele mai bune. Hotărârea ține de noi. Noi
trebuie să decidem și să suportăm consecințele hotărârilor noastre.
Rezultatele pot fi pozitive sau negative.

Uneori, hotărârile greșite mai pot fi îndreptate ulterior. Putem schimba

comportamentul și obiceiurile. De multe ori însă forțele noastre sunt prea
slabe pentru a părăsi obiceiurile rele. În această situație, Dumnezeu ne
oferă ajutorul Său. Isus amintește condițiile și ne făgăduiește fiecăruia: 

„Și a zis iudeilor care crezuseră în El: «Dacă rămâneți în cuvântul Meu,
sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul și adevărul vă va
face slobozi». Ei au răspuns: «Noi suntem sămânța lui Avraam și n-am
fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: ’Veți fi slobozi!’ Adevărat,
adevărat vă spun, le-a răspuns Isus, că oricine trăiește în păcat, este rob
păcatului. Și robul nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea.
Deci, dacă Fiul vă va face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi»” (Ioan 8:31-
36).

Dumnezeu vrea și poate să ne ajute. Condiția este: „Dacă rămâneți în

cuvântul Meu, sunteți, în adevăr, ucenicii Mei”. Dumnezeu cere ascultare,
iar făgăduința Lui pentru fiecare om care-L ascultă sună astfel: „Dacă Fiul
vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi”. Un Dumnezeu atotputernic,
care ne iubește, vrea să ne dăruiască eliberarea.

Iubite cititor, în necazul tău te poți adresa cu încredere lui Isus, indiferent
dacă este un obicei rău sau o dependență dăunătoare. Isus te poate elibera.
Numai El este în stare. Isus îți poate dărui eliberarea pe care o dorești și de
care are nevoie viața ta.

Ajutorul lui Dumnezeu în restabilirea sănătății noastre cuprinde mai mult

decât doar sănătatea fizică. Sfaturile pentru un mod de viață sănătos sunt la
fel de importante. Pe lângă vindecarea corpului, Isus dădea, în același
timp, și sfaturi privind felul de a trăi.

Care este oferta lui Dumnezeu? În ce mod și cum este Dumnezeu gata să
ne ajute în boli și suferințe trupești? În Sfânta Scriptură citim:

„Este vreunul printre voi în suferință? Să se roage! Este vreunul cu inima

bună? Să cânte cântări de laudă! Este vreunul printre voi bolnav? Să
cheme pe prezbiterii bisericii, și să se roage pentru el, după ce-l vor unge
cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va
mântui pe cel bolnav și Domnul îl va însănătoși; și dacă a făcut păcate, îi
vor fi iertate. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru
alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui
neprihănit” (Iacov 5:13-16).

Aici, Dumnezeu îi făgăduiește bolnavului ajutor și sănătate. Această

declarație a Bibliei conține una dintre făgăduințele cele mai prețioase ale
lui Dumnezeu, care are valabilitate mereu. Dumnezeul atotputernic,
Creatorul cerului și al pământului, are puterea de a dărui sănătate, dacă
aceasta este voința Sa.
O altă invitație încurajatoare a lui Dumnezeu sună astfel:

„Veniți să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâșiat, dar tot El ne va

vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile” (Osea 6:1).

Rugăciunea pentru sănătate trebuie precedată de o pregătire temeinică a

inimii. Bolnavul va face o mărturisire amănunțită a păcatelor și, în măsura
în care este posibil, va face totul ca să îndrepte răul și să fie împăcat cu
semenii. Dacă nu suntem dispuși să ne împăcăm cu Dumnezeu și cu
aproapele și refuzăm să părăsim păcatele noastre și modul de viață
nesănătos, cum putem aștepta vindecare de la Dumnezeu?

Atât bolnavul, cât și cei care participă la rugăciuni pentru vindecarea lui
trebuie, cu ajutorul lui Dumnezeu, să înlăture tot ce-ar putea împiedica
ascultarea rugăciunii.

„Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea

Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire
între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L
împiedică să vă asculte” (Isaia 59:1,2).

Dumnezeu poate asculta oricând cererea noastră și să ne dăruiască

sănătate, însă noi nu cunoaștem care este voința Lui în privința aceasta. Nu
știm dacă este planul Său ca să ne dăruiască sănătate. Din acest motiv nu Îi
putem porunci lui Dumnezeu. Când este vorba de sănătate, întotdeauna
este potrivit să spunem: „Totuși nu cum voiesc eu, ci cum voiești Tu”.

Cum răspunde Dumnezeu la rugăciunea de vindecare?

Există mai multe posibilități privind răspunsul lui Dumnezeu la cererea

pentru însănătoșire. El poate acorda sănătatea dorită și cerută. În
atotputernicia Sa este oricând în stare să facă o minune de vindecare
imediată. Există multe exemple de ascultare imediată a rugăciunii.

Vindecări prin credință în zilele noastre

Un pastor credincios mi-a relatat experiența sa. Dumnezeu i-a dăruit o

vindecare desăvârșită. Îmi face plăcere să prezint experiența lui, prin care
Dumnezeu va fi proslăvit, căci este vorba de o rugăciune ascultată.

La vârsta de 59 de ani, după examene medicale amănunțite, profesorii i-au

comunicat că suferă de cancer gastric în stadiul final. Medicii i-au acordat
doar câteva luni de viață. Pastorul a făcut, în fața lui Dumnezeu, o
amănunțită trecere în revistă a vieții sale. A îndreptat toate câte i-au fost
reamintite de către Duhul lui Dumnezeu. Apoi, I s-a adresat într-o
rugăciune solemnă și plină de credință:

„Dumnezeule mare și atotputernic, am examinat și am făcut ordine în viața

mea. Acum vin la Tine cu o mare rugăminte. În primul rând, vreau să-Ți
mulțumesc, din toată inima, pentru conducerea și ajutorul Tău. Am căutat
să-Ți servesc toată viața și să le vestesc oamenilor Evanghelia lui Isus
Hristos. A fost spre slava Ta faptul că mulți s-au hotărât să treacă de partea
lui Isus. Mă bucur pentru aceasta și-Ți mulțumesc pentru toate biruințele și
ajutorul zilnic acordat mie și familiei mele. Doamne, știi că mă găsesc într-
o mare suferință trupească și sufletească. Medicii mi-au acordat numai un
scurt timp de a mai trăi. 

Sufăr de cancer gastric în ultimul stadiu. Nu înțeleg de ce ai permis

aceasta. Îți mulțumesc, totuși, pentru că și în situația aceasta pot să mă rog
și să mă adresez Ție cu toată încrederea. Am pus ordine în viața mea și,
acolo unde a fost necesar, m-am împăcat cu semenii mei. Îți mulțumesc că
pot trăi în pace cu Tine și cu cei din jurul meu.

Sunt pregătit pentru moarte, dacă, în providența Ta, ai prevăzut să trec la

odihnă. Știu că mă voi odihni în mormântul meu, fără să fiu conștient de
trecerea timpului. La ziua revenirii Tale, Doamne Isuse, mă vei trezi din
somnul morții. Atunci voi învia și voi primi viața veșnică din mâna Ta.
Mântuitorule, Isus Hristos, Tu ești Domn peste viață și moarte și eu
predau, plin de încredere, viața mea în mâinile Tale. Știu că nu mă vei uita
și-Ți mulțumesc pentru această siguranță.

Doamne Isuse, am convingerea că Tu, încă și azi, îi poți vindeca pe

bolnavi. Dacă vrei să mă însănătoșești, Îți promit că și în restul vieții mele
Îți voi servi așa cum am făcut până acum.

Doamne Isuse, ești atotputernic! Te rog să mă vindeci. Cred că poți să mă

însănătoșești, pentru că ești atotputernic.

Doamne Isuse, Tu ai spus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe

pământ”. Sunt convins de aceasta. Doamne Isuse, las la aprecierea Ta felul
cum vei răspunde rugăciunii mele. Nu voia mea, ci voia Ta să se facă! Fă-
mă în stare să fiu mulțumit cu răspunsul Tău. Amin.”
Pastorul mi-a relatat că după rugăciune a avut senzația că a fost atins de o
mână și însănătoșit. Investigațiile amănunțite n-au mai găsit nicio urmă de
boală. „Oricât am căutat”, spunea profesorul, „n-am mai găsit niciun semn
de cancer gastric. Sunteți sănătos! Din punct de vedere medical, este ceva
inexplicabil. Cu dumneavoastră s-a întâmplat o minune. Fiți bucuros și
recunoscător!” 

La vârsta de 80 de ani, pastorul a ținut prelegeri în localitatea în care

locuiam. Am avut bucuria să văd cum oamenii erau mișcați în urma
vestirii Evangheliei lui Isus Hristos. Mulți s-au hotărât să treacă de partea
lui Dumnezeu, primindu-L pe Isus Hristos ca Mântuitorul lor personal.
Acest pastor credincios este o dovadă vizibilă că Dumnezeu poate vindeca,
într-o clipă, chiar și azi, dacă este voia Lui. Îi mulțumesc lui Dumnezeu
pentru că a ascultat această rugăciune și multe altele.

Dumnezeu mai poate asculta rugăciunea pentru vindecare ameliorând,

treptat, starea sănătății, încât vindecarea devine un proces de durată. În
felul acesta, însănătoșirea poate surveni după săptămâni sau luni. În
anumite împrejurări, Dumnezeu poate opri evoluția unei boli. Nu
cunoaștem planurile lui Dumnezeu și nu-I putem porunci.

Uneori, însă, Dumnezeu consideră ca la rugăciunea pentru vindecare să

răspundă printr-un „Nu”. Dumnezeu ascultă cererea, însă n-o îndeplinește.
Acest „Nu”, ca răspuns divin, este cel mai greu de înțeles. Noi știm însă că
Dumnezeul atotputernic nu greșește.

Totuși neascultarea rugăciunii noastre o putem considera ca o dovadă a

iubirii lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu singur cunoaște motivele pentru
acest „Nu”. Priceperea noastră omenească este prea măr-ginită pentru a
sesiza, în mod clar, planurile și gândurile lui Dumnezeu. 

„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt

căile Mele”, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât
sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de
gândurile voastre” (Isaia 55,8.9).

Chiar dacă Dumnezeu nu ascultă cererea noastră, rugăciunea n-a fost în

zadar. Cu toții tindem să ne răzvrătim împotriva bolii și a suferinței. Prea
repede protestăm din cauza nenorocirii care vine asupra noastră.
Ne întrebăm: „De ce a venit tocmai asupra mea? De ce n-am fost ferit? Nu
meritau alții mai mult această suferință? De ce permite Dumnezeu așa ceva
în viața mea?” Întrebările acestea și altele asemănătoare arată că nu ne-am
împăcat cu situația nefericită în care ne găsim. Iar noi așezăm, piatră după
piatră, pe acest zid al neacceptării. Problema noastră rămâne totuși
nerezolvată.

Boala ca ceva îngăduit de Dumnezeu 

Din îndelungata mea experiență de duhovnic, pot să mărturisesc că acel

răspuns negativ al lui Dumnezeu la rugăciunea noastră poate avea totuși
urmări pozitive. Când rugăciunea pentru vindecare nu este ascultată,
înțelegem că boala este îngăduită de Dumnezeu, chiar dacă nu cunoaștem
motivul. Având această convingere, revolta noastră față de Dumnezeu
dispare.

Iubite cititor, dacă Dumnezeu n-a răspuns rugăciunii tale printr-o

vindecare imediată și nici n-a survenit o ameliorare treptată, trebuie să știi
că această boală a fost îngăduită de Dumnezeu, dar El îți trimite totuși
ajutorul Său. Zilnic îți va dărui tăria necesară, pentru a suporta situația
respectivă.

La plângerea israeliților, Dumnezeu a dat un răspuns încurajator:

„Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: «Soarta mea este
ascunsă dinaintea Domnului și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea
Dumnezeului meu?» Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul a
făcut marginile pământului, El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea
Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce
cade în leșin. Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce
se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și
nu obosesc, umblă și nu ostenesc” (Isaia 40:27-31).

Putem fi siguri că Dumnezeu cunoaște tăria noastră sufletească și fizică. În

iubirea Sa față de noi, nu permite nimic care ar depăși rezistența noastră.
Făgăduința lui Dumnezeu sună astfel: 

„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească.
Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste
puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din
ea, ca s-o puteți răbda” (1 Corinteni 10:13).
A încerca să obții de la Dumnezeu vindecare și sănătate cu forța constituie
o cutezanță periculoasă. Mă gândesc la o mamă al cărei fiu s-a îmbolnăvit
grav. Soțul ei murise. Locuia doar cu fiul ei care, acum, era bolnav. Iar
când medicii i-au spulberat orice speranță, a fost cuprinsă de disperare. Se
certa cu Dumnezeu: „Doamne, mi-ai luat soțul; nu-l am decât pe fiul
acesta. Trebuie să-l faci sănătos. Nu-l poți lua pe singurul meu fiu. Dacă-l
lași să moară, atunci nu mai pot crede că ești un Dumnezeu al iubirii. Fiul
meu trebuie să rămână în viață.” Mama a înălțat rugăciuni insistente și
minunea s-a realizat. În ciuda verdictului medicilor, fiul s-a însănătoșit.
Mama era nespus de fericită. Dumnezeu a ascultat rugăciunile.

Ca să scurtăm relatarea, vom spune doar că, ulterior, fiul a intrat într-o
societatea rea. A devenit un răufăcător și criminal. Sentința: condamnare
pe viață.

Acum, mama își făcea reproșuri amare. Cu lacrimi în ochi recunoștea: „În
fond, eu sunt de vină că fiul meu este în închisoare. M-am împovărat cu o
vină imensă. Când încă nu era decăzut, Dumnezeu voia să-l ducă la
odihnă. Practic, L-am constrâns pe Dumnezeu să-l mențină în viață.
Planurile lui Dumnezeu pentru fiul meu erau bune. Acum trebuie să fiu
martora acestei nenorociri.”

Sănătate cu orice preț? Așa ceva este periculos

Când, în atotștiința Sa, Dumnezeu nu îndeplinește cererea de a vindeca,

suntem în primejdia să acceptăm oferta dușmanului lui Dumnezeu. Cu
dorința „Sănătate cu orice preț”, căutăm în mod nechibzuit, conștienți sau
inconștienți, ajutor și refugiu în catalogul de mostre al Diavolului.

Când este vorba de sănătate, putem să aducem cererile noastre în fața lui
Dumnezeu; El le va împlini așa cum este cel mai bine pentru noi. Este însă
o cutezanță atunci când noi, ca oameni muritori, Îi poruncim lui
Dumnezeu.

Vrăjmașul lui Dumnezeu, dimpotrivă, pur și simplu așteaptă să i se dea

comenzi. De exemplu, cine tratează arsurile prin practici oculte sau
folosește ale metode din domeniul ocultului îi dă ordine Diavolului. Chiar
dacă mai înainte se rostește un „Tatăl nostru” sau se amintește numele
Sfintei Treimi, secretul propriu-zis al succesului stă în formula magică,
formulă care, de obicei, este rostită încet și într-un mod de neînțeles. Prin
aceasta i se poruncește Diavolului să-și dea ajutorul, iar el ajută, oferind
imediat vindecarea dorită.

Ce legătură are aceasta cu „însănătoșirea” realizată? Mi-a fost relatată

următoarea întâmplare: Un domn suferea de cancer gastric. Toate măsurile
medicale nu mai puteau ajuta. S-a rugat lui Dumnezeu, care nu i-a
îndeplinit rugăciunea. Dorea însă să fie sănătos „cu orice preț”. În cele din
urmă, a căutat ajutor la un om care practica ocultismul. Rezultatul a fost
uimitor. Bolnavul nu mai simțea niciun fel de dureri. Avea o stare generală
bună, simțindu-se excelent. Această ameliorare i-a convins, în cele din
urmă, și pe medici că nu putea fi vorba decât de o vindecare adevărată.

După câțiva ani, domnul respectiv a decedat subit. Căutându-se cauza

decesului, s-a efectuat o autopsie. Concluzia medicilor: decesul s-a datorat
unui cancer gastric. Uimirea a fost mare. Aparenta vindecare prin formule
magice n-a fost decât o diminuare a sensibilității față de dureri. Boala
propriu-zisă nu fusese vindecată.

Ce consecințe au superstițiile și îndeletnicirile oculte?

Tema împovărării, în urma folosirii ofertelor de ajutor satanice, este foarte

vastă, iar consecințele sunt multiple. Este vorba de o situație deosebit de
gravă, mai ales că Diavolul caută să împiedice ca să iasă la iveală
adevărata sa natură. Aici, numai Dumnezeu ne poate oferi ajutorul de care
avem nevoie.

Iubite cititor, înainte de a ne ocupa cu împovărarea survenită în urma

practicilor oculte, te invit să-I ceri ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciunea
care va urma. Este un model de rugăciune, pe care te rog s-o rostești cu
glas tare:

Atotputernice Dumnezeu, vin la Tine cu rugămintea și recunoștința mea,

în Numele lui Isus. Arată-mi unde m-am ocupat cu practici oculte în viața
mea. Dăruiește-mi o vedere clară privind urmările și consecințele
serviciilor primite din partea Diavolului. Arată-mi ce preț cere Satana de la
mine. În Cuvântul Tău ai făgăduit: „Când va veni Mângâietorul, Duhul
adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul”. Cred această făgăduință.
Îți mulțumesc că am putut recunoaște unde m-am făcut vinovat și ce
consecințe are aceasta în viața mea. Vreau să mă așez sub ocrotirea lui
Dumnezeu și mă încred în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Făgăduința Ta
sună astfel: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”. Sunt
încredințat de faptul că Isus Hristos mă poate smulge cu adevărat de sub
stăpânirea Diavolului. Îți mulțumesc pentru biruința evidentă pe care mi-ai
acordat-o. Amin”.

Înainte de toate vrem să stabilim un fapt: ISUS ESTE BIRUITOR!

Declarația lui Dumnezeu sună astfel: 

„Cine păcătuiește este de la Diavolul, căci diavolul păcătuiește de la

început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat să nimicească lucrările Diavolului”
(1 Ioan 3:8).

Nu putem ocoli neplăcuta temă a împovărării. În cele ce urmează, vom

putea cunoaște adevăratul caracter al Diavolului și adevăratele sale
intenții.

Scopul principal al acestui volum nu constă în a descrie efectele negative

ale practicilor oculte. Faptul cel mai important este că Dumnezeu dăruiește
o eliberare adevărată. Această „veste bună” trebuie cunoscută: mii de
cititori, eu însumi chiar, am parcurs „calea eliberării” prezentată aici. Iar
experiența noastră este: „ISUS ESTE BIRUITORUL!” Iubite cititor, și tu
poți obține această biruință eliberatoare.

Oricine care, conștient sau inconștient, a apelat vreodată la ajutorul

Diavolului va avea de plătit un preț. N-are importanță dacă aceasta a avut
loc din curiozitate sau ca o „ultimă încercare”, sau ca o practică la ordinea
zilei. Cel rău nu se interesează de motivele noastre. Aparent ne ajută, dar
mai târziu își cere plata fără milă.

Putem lua, de exemplu, un împrumut de la o bancă. Completăm unele

formulare, ni se dau anumite informații și apoi primim suma dorită. Cu
banii obținuți ne putem îndeplini dorințele: un automobil, mobilă, un
concediu sau obiecte de uz personal. Stă în puterea noastră să hotărâm ce
utilizare le dăm bani-lor, dar suma va trebui restituită împreună cu
dobânda fixată de la început. Același principiu este valabil și pentru
„creditul Diavolului”.

Diavolul pretinde întotdeauna un preț pentru ajutorul său, însă costul nu

este același pentru toți. Prețul ajutorului primit poate fi diferit: modificări
de caracter, împovărare sau apăsare sufletească, degenerarea sau alterarea
instinctelor, predispoziție la vicii, defecte organice, apariția de stafii,
obsesii, dificultăți în domeniul credinței.
Prețul cerut poate fi foarte diferit. Există o gamă largă de tulburări care se
manifestă diferit de la o persoană la alta. Adesea, se asociază suferințe în
domenii diferite. Niciuna nu este identică. Iubite cititor, există totuși, în
cadrul acestei teme atât de neplăcute, o veste bună: Isus Hristos îți poate
dărui eliberarea din orice împovărare.

Modificări de caracter

Preocuparea cu superstițiile și practicile oculte poate duce, printre altele, la

o alterare a caracterului, manifestată prin încăpățânare. Niciun sfat nu mai
este acceptat. Orice argument logic este respins. Se procedează după
lozinca trecerii cu capul prin zid. Aceste persoane suferă mult din cauza
acestei trăsături a caracterului lor. Uneori mărturisesc vreunui prieten:
„Sunt nenorocit din cauza acestei încăpățânări!” 

O doamnă credincioasă, care în tinerețe a practicat datul în cărți și

mișcarea meselor prin forțe oculte, suferea din cauza unui caracter
deosebit de dur. Nu exista nimic care s-o impresioneze. Ea însăși
mărturisea: „Am o inimă de piatră; sufăr din cauza cruzimiii mele!”

Un domn, care s-a ocupat intens cu studiul zodiilor și al horoscoapelor, a

devenit o persoană întunecată și nesociabilă. Nu poate intra în legătură cu
alții decât extrem de greu și trăiește foarte izolat.

O doamnă, care se ocupa cu ghicirea și datul în cărți, era într-o continuă

ceartă cu rudele și cunoștințele ei. Certurile au devenit conținutul vieții
sale.

O altă consecință a împovărării datorită practicilor oculte este

neînduplecarea. În ciuda tuturor eforturilor, aceste persoane neînduplecate
nu sunt în stare să ceară iertare sau să le acorde iertare altora. O doamnă
recunoaște: „Nici nu mă gândesc să mă împac!”

Zgârcenia sau risipa fără măsură constituie, de asemenea, o povară care

face viața grea, chiar și persoanelor care sunt conștiente de slăbiciunea lor.

Supărarea fără măsură din cauza unor nimicuri reprezintă, de asemenea, un

preț plătit pentru practicile oculte. Sunt oameni care, pur și simplu, trec
dintr-o supărare în alta. Chiar dacă cineva ar crede că așa este predispoziția
genetică pe care o are, mânia în niciun caz nu constituie o comportare
normală.
Asupra unei doamne, în copilărie s-a rostit un descântec. Acum este o
credincioasă adevărată, însă mai înainte se supăra, fără măsură, pentru
orice. Suferea enorm din cauza acestei slăbiciuni. Abia după ce a străbătut
calea eliberării a simțit o ușurare din această povară prin Isus Hristos.

Una dintre modificările de caracter este și irascibilitatea. Cu siguranță,

irascibilitatea nu este o însușire primită de la Dumnezeu. Poate cei vizați
vor spune: „Firea aceasta am moștenit-o. Pur și simplu sunt irascibil.” S-ar
putea ca aceasta să fie o scuză, prin care să se justifice slăbiciunea, după ce
s-a încercat totul. Dar irascibilitatea poate constitui și un preț pe care
trebuie să-l plătim. Aceasta nu înseamnă că trebuie să rămânem irascibili
până la sfârșitul vieții. Dumnezeu ne oferă eliberare și în această privință.

Un tânăr capabil, pe lângă patima fumatului, era și deosebit de irascibil.

Chiar și el se temea de accesele sale. În copilărie, mama l-a descântat și a
efectuat multe practici oculte în legătură cu el. Acestea constituiau cauza
irascibilității sale. Mărturisirea lui ulterioară: „Dacă aș fi cunoscut mai de
mult calea eliberării, n-aș fi fost chinuit atâta timp de această irascibilitate.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a scăpat de ea.”

Modificările de caracter, survenite în urma practicilor oculte, sunt

întotdeauna negative. Aparent, vrăjmașul lui Dumnezeu ne oferă un ajutor
ademenitor, însă, în realitate, ne face numai rău. Pentru ajutorul Diavolului
plătim întotdeauna un preț mare, care nu merită. Dumnezeu însă
răsplătește încrederea noastră, dăruindu-ne un ajutor real și o eliberare
divină.

Stări de depresie

În domeniul psihic, stările de depresie joacă astăzi un rol important. Există

o întreagă varietate de asemenea stări: de exemplu, la gospodine depresia
prin suprasolicitare; la alții prin stres profesional sau prin învățătură
excesivă. Mai există depresii neuro-psihice determinate de schimbări
hormonale, de scoaterea din viața activă prin pensionare, precum și de
multe alte cauze.

Există un domeniu vast de tulburări psihice și de așa-numite psihoze, care

necesită, în orice caz, un tratament medical adecvat. Stabilirea unui
diagnostic corect poate duce la un tratament cu mijloace corespunzătoare.
Există și depresii care sunt consecința practicilor oculte. Aici, eliberarea n-
o poate dărui decât Dumnezeu.

Mulți sunt chinuiți de gândul sinuciderii. O doamnă și-a îndepărtat negii

cu ajutorul unor mijloace vrăjitorești. Ulterior, suferind de o arsură severă,
a fost tratată tot prin practici oculte. Ca urmare, au apărut gânduri de
sinucidere, cu o permanentă senzație de teamă. Ori de câte ori vedea pe
cineva, simțea o tendință puternică de a-și pune capăt zilelor. „Ia un cuțit și
termină cu viața!” era gândul care o chinuia mereu.

Chiar și după ce și-a predat viața lui Isus și a primit botezul biblic, era
urmărită de astfel de gânduri. Abia după ce a urmat calea eliberării a fost
eliberată de orice povară. Pentru ea a început cu adevărat o nouă viață.

Stările inexplicabile de teamă pot fi, de asemenea, o urmare a practicilor

oculte. Cine este chinuit de aceste stări se teme de întuneric, de
singurătate, are adesea crize de transpirație și senzația frecventă că mai
este de față cineva, nevăzut. Din când în când, aceste persoane sunt
chinuite de coșmaruri. 

Bolilor psihice aparțin și ideile fixe. Se pot mani-festa printr-o manie a

persecuției sau printr-o altă formă de manie. Persoanele care au mania
spălării își spală mâinile de 60-70 de ori pe zi, deși ele nu sunt murdare.

O doamnă care mergea în mod regulat la ghicitor, pentru a i se da în cărți,

suferea de complexul păduchilor. Nu putea fi convinsă că n-are păduchi și-
și spăla părul de mai multe ori pe zi, pentru a fi curată. Bineînțeles, nici
urmă de păduchi! Toate încercările de a o convinge în această privință au
eșuat.

Dumnezeu ne-a înzestrat în viață cu o doză sănătoasă de sensibilitate.

Există însă persoane care suferă de o sensibilitate exagerată. Se pronunță
un cuvânt greșit, persoana se simte jignită. Uneori e nevoie de mai multe
zile până la restabilirea echilibrului sufletesc. Cu ocazia următoare, din
cauza unui fleac, se simte din nou atinsă și umilită. Și nu poate scăpa de
această sensibilitate exagerată decât doar prin eliberarea acordată de
Dumnezeu.

Un alt defect psihic se manifestă prin nerăbdare și nestăpânire. O mamă se

plângea: „Vreau să fiu cea mai bună mamă, însă, uneori, se întâmplă să-mi
pierd stăpânirea de sine, și-atunci îmi bat copiii într-un mod necontrolat.
Când vine peste mine această în-grozitoare lipsă de răbdare, nu mai știu ce
se întâmplă cu mine. Ulterior, regret totul foarte mult.” Lipsa de răbdare și
de stăpânire de sine aparțin prețului cerut de Diavolul. Dumnezeu poate, și
aici, să dăruiască eliberarea.

Mulți mi-au mărturisit deja: „Dacă aș fi știut cât de mare este prețul, n-aș fi
apelat vreodată la ajutorul Diavolului. Acum trebuie să sufăr mai mult
decât mai înainte.” Este adevărat, putem căuta ajutor la vrăjmașul lui
Dumnezeu, însă nota de plată care ni se înmânează de către el este foarte
ridicată. Numai Isus ne poate elibera de obligația plătirii acestui preț.

Denaturarea instinctelor

Instinctul sexual constituie unul din darurile lui Dumnezeu pentru oameni.
În legătură cu el, Sfânta Scriptură ne relatează: „Dumnezeu a făcut pe om
după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și
parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a
zis: «Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l»” (Geneza
1,27.28).

Instinctul sexual are o origine divină și trebuie acceptat. Când însă acest
instinct este denaturat, atunci darul lui Dumnezeu, care trebuia să
constituie o binecuvântare și o bucurie pentru om, se transformă într-un
rău îngrozitor. Așa-numita eliberare sexuală își arată, din ce în ce mai
mult, părțile ei întunecoase. Dorința nestăpânită de plăcere își cere prețul
la niveluri diferite. Nevoia imperioasă de a duce o viață desfrânată, onania
continuă, chiar și la persoane căsătorite, și diverse perversități sexuale
produc probleme deosebite, neștiute nici chiar de rudele cele mai
apropiate.

O doamnă tânără, mamă a doi copii, suferea din cauza instinctului ei

sexual. Era căsătorită și totuși trăia într-un desfrâu continuu. Era șocant să
auzi declarația ei: „Soțul meu nu-mi este suficient. Am nevoie de mai
mulți bărbați. Aceasta este natura mea.” M-am gândit care ar putea fi
cauza acestui comportament patologic. De aceea, printre altele, am
întrebat-o: „Ce părere aveți despre datul în cărți?” Răspunsul veni prompt:
„Vreți să știți ceva? Pot să vă dau și dumneavoastră în cărți!” În cursul
convorbirii a reieșit că ea se ocupa și cu alte practici oculte și că era foarte
superstițioasă. După ce am cunoscut situația, am înțeles din ce cauză nu-și
putea stăpâni instinctul sexual. Comportamentul ei sexual era patologic.
Folosind ajutorul lui Satana, trebuia să plătească un preț mare în domeniul
sexual.

Un funcționar mi-a mărturisit că nu-și putea stăpâni instinctul sexual. Citea

în mod regulat literatura pornografică. În cursul convorbirii a reieșit că s-a
îndeletnicit mult cu astrologia și întocmirea horoscoapelor. I-am oferit
ediția anterioară a lucrării mele Vraja superstiției și l-am rugat să-mi
împărtășească, în mod sincer, părerea despre conținut.

Când l-am întâlnit, după o săptămână, mi-a spus plin de bucurie: „Mi-am
dat seama că, potrivit Bibliei, practicarea astrologiei este un păcat. Între
timp, am urmat calea eliberării, așa cum este prezentată în lucrare. Mi-am
recunoscut, cu voce tare, toate păcatele, mi-am predat cu totul viața lui
Isus și am reziliat contractul meu cu Diavolul. Modelele de rugăciune din
carte mi-au fost de un mare ajutor. Apoi, L-am rugat pe Isus să „sigileze”
instinctul meu sexual și acum observ că mă pot stăpâni și nu mai am
probleme în acest domeniu. I-am recunoscut lui Isus că mintea și gândurile
mele au fost cu totul infestate de pornografie. L-am rugat să mă elibereze
de imaginea mea otrăvită de pornografie.

Am ars întreaga literatură pornografică și astrologică, precum și toate

horoscoapele, pentru a nu cădea în mâinile altora și să nu le dăuneze și
altora. Sunt atât de fericit și de recunoscător că, în sfârșit, am găsit
eliberarea prin ajutorul lui Isus”.

Devierile patologice ale instinctelor se manifestă, în mod deosebit, în

domeniul sexual. Azi se discută mult despre sexualitate. Însă cel care are
probleme cu propriul instinct sexual nu îndrăznește, de rușine, decât foarte
rar să se destăinuie altuia. De ce să nu venim cu necazul nostru la
Dumnezeu?

Iubite cititor, dacă ești împovărat datorită practicilor oculte și ai necazuri

în legătură cu instinctul sexual, poți porni pe calea eliberării. Dumnezeu
nu-ți va lua instinctul sexual, căci este doar darul Lui, însă Dumnezeu
poate normaliza un instinct sexual exagerat sau denaturat. Nu trebuie să
rămâi în continuare cu această problemă. Iar când Dumnezeu te va ajuta,
vei putea duce viața pe care a plănuit-o El pentru tine.

Alterarea instinctelor se poate manifesta și prin acte de violență și plăcerea

de a ucide. Mereu suntem confruntați cu relatări despre violență și
izbucniri necontrolate de omucidere. 
Cei în cauză mărturisesc adesea că au auzit o voce lăuntrică ce le poruncea
să ucidă. Mulți își motivează comportamentul afirmând că, dintr-odată, au
căzut într-o „beție de sânge”, într-o dorință patologică de omor. În această
categorie intră și așa-numitele „crime rituale”. Cu siguranță, în viața
acestor oameni de compătimit există împovărări ca urmare a practicilor
oculte, care, în cazuri extreme, pot duce la manifestările amintite.

O altă denaturare de instinct este cleptomania, tendința patologică și de

nestăpânit de a fura. Un tânăr, pe care l-am cunoscut, simțea mereu dorința
lăuntrică de a fura. Nu-și putea explica atitudinea pe care o avea. Stând de
vorbă cu el, a reieșit că în trecut s-a ocupat cu practici oculte.

Tendința la stări de dependență

O altă consecință a practicilor oculte este și tendința de a deveni dependent

față de diferite substanțe.

Într-o casă se păstra o carte de vrăjitorie diabolică, intitulată A șasea și a

șaptea carte a lui Moise. În acest cămin domneau cearta și nemulțumirea,
iar tatăl și cei trei fii au devenit alcoolici. Soția a trebuit să îndure suferințe
de nespus datorită efectelor alcoolismului. Moartea tatălui a survenit
datorită acestei patimi.

Odată, un domn a oprit o sângerare din cauza unei răniri grave, prin
rostirea unor formule magice. Avea patima fumatului. Toate încercările de
a scăpa de tutun au eșuat. În cele din urmă, a pășit pe calea eliberării. Peste
noapte, Isus Hristos l-a eliberat de viciul fumatului. 

Când este vorba de tendința spre stări de dependență, trebuie să amintim

alcoolul ca fiind principalul drog. Se consideră că în Germania există circa
1,5-2 milioane de alcoolici. Dacă luăm în considerație membrii familiei,
care întotdeauna sunt incluși în suferință, înseamnă că încă 6-8 milioane de
oameni sunt confruntați, mereu, cu problema alcoolului.

Din nefericire, consumul de droguri este într-o continuă creștere. Cele mai
cunoscute droguri naturale sunt hașișul, marijuana, heroina și cocaina.
Printre drogurile sintetice, se numără LSD, mescalina și DOM, ca să
amintim doar câteva.

Ceea ce se poate spune despre alcool este și mai adevărat în legătură cu

celelalte droguri. „Sticla” sau „substanța” sunt mai puternice decât tine.
Dependența se instalează mai repede decât se crede și decât se recunoaște.
O rudă de-a mea a luat numai o singură dată LSD, doar pentru a încerca. În
locul efectului așteptat, a avut o experiență rea și suferă și azi consecințele,
deși a luat drogul cu ani în urmă.

Dumnezeu este slăvit prin faptul că poate elibera de dependența de alcool,

de droguri și de orice altă patimă. Mulți dependenți de droguri și aici
trebuie amintit, în primul rând, alcoolul s-au bucurat de eliberare prin
intervenția puternică a lui Dumnezeu.

Iubite cititor, dacă ai dificultăți în acest domeniu, ia legătura cu un centru

de tratament pentru cei drogați din apropiere sau cu organizațiile care se
oferă să-i ajute pe cei care au căzut în diferite patimi. Ia legătura cu un
pastor sau un preot, care îți va arăta pe ce cale te poate elibera Isus de
viciul tău.

Din categoria instinctelor denaturate fac parte și bulimia, anorexia

nervoasă, patima jocurilor de noroc și a jocurilor mecanice, ca să amintim
doar câteva. Când acestea sunt urmarea practicilor oculte, tot Isus Hristos
poate ajuta și poate dărui eliberarea.

Leziuni organice

Catalogul consecințelor practicilor oculte include, uneori, și leziuni

organice. Unele boli cronice de piele, dureri de cap, tulburări nervoase și
cardiace își pot avea adevărata cauză în domeniul ocultismului. Dacă
acesta este cazul, atunci Isus Hristos poate ajuta mai bine decât orice
tratament medical.

O doamnă tânără se plângea de o migrenă chinuitoare. N-a ajutat-o niciun

tratament. În cursul unei convorbiri a reieșit că, odată, cu ani în urmă, a
apelat la serviciile unei ghicitoare în cărți. De atunci a început să sufere de
migrenă. Când doamna și-a dat seama care ar putea fi cauza, și-a exprimat
dorința de a fi eliberată prin Isus Hristos. Iar ajutorul lui Dumnezeu a venit
imediat.

Apariții de stafii

Acolo unde s-au ținut ședințe spiritiste ori s-a intrat în legătură cu spirite,
se observă o serie de manifestări ciudate, ca ciocănituri puternice și
zgomote bizare. Obiectele din încăpere se mișcă prin intermediul unor
mâini nevăzute sau sunt aruncate în aer. Mobila se deplasează, ușile se
deschid etc.

Este de la sine înțeles că locatarii se tem și se îngrozesc, căci cei mai mulți
nu știu că cel care a locuit înaintea lor a practicat spiritismul în întreaga
locuință sau numai într-o anumită cameră. Chiar și în aceste forme de
împovărare, Isus este în stare să dăruiască liniște și să pună capăt acestor
manifestări.

O tânără, care s-a alăturat unui cerc de persoane de aceeași vârstă cu ea,
îmi povestea că studia zilnic indicațiile din A șasea și a șaptea carte a lui
Moise, pe care le și practica. Tinerii din acest cerc se ocupau cu vrăjitoria
magică și, prin intermediul mișcărilor unei mese, întrebau așa-numitele
duhuri ale celor decedați. Survenind însă, în cadrul grupei, cazuri de
nenorociri misterioase, s-au despărțit de cartea de vrăjitorie. Tânăra îmi
relata cum, ulterior, în camera ei se auzeau o serie de ciocănituri, zgomote
de pași și zgomote de zgârieturi. Obiectele zburau în aer, dulapurile se
deschideau și, adesea, simțea un curent de aer rece, deși ferestrele și ușile
erau închise. Aceste fenomene misterioase au dispărut abia după ce tânăra
și-a predat viața lui Isus Hristos, încetând orice preocupare ocultă. Acum,
după ce-a fost eliberată de această povară, este o credincioasă voioasă,
care le povestește și altora cum a găsit ajutor la Isus Hristos.

Obsesie și stări de posedare

Există situații în care Diavolul acționează din afara omului, în timp ce în

stările de posedare, demonul stăpânește viața interioară.

Biblia relatează cum, pe vremuri, Isus a izgonit duhurile rele și cum i-a
eliberat pe cei stăpâniți de Diavolul. Și azi există stări de posedare, când
unul sau mai mulți demoni pun stăpânire pe o persoană. Însă putem fi
bucuroși, căci Isus Hristos și în zilele noastre este Biruitorul asupra
demonilor și a stărilor de obsesie. Când Isus îi poruncește vrăjmașului Său
să se retragă, atunci Satana trebuie s-o ia la fugă și persoana este eliberată.
Atacurile din afară și dinăuntru cedează. Iar când Duhul lui Dumnezeu
pune stăpânire pe noi, atunci începem o viață nouă, o viață eliberată.

Dificultatea de a crede

Unul dintre capitolele cele mai triste îl constituie dificultatea de a crede.

Caracterul perfid al Diavolului se evidențiază în modul cel mai clar atunci
când îți cere plata în acest domeniu. Dacă se distruge credința în Isus
Hristos, persoana respectivă este despărțită de singurul ajutor care o poate
elibera. Dificultatea de a crede este, adesea, nenorocirea cea mai mare pe
care Diavolul o aduce oamenilor. De multe ori, cei împovărați în acest fel
nu-și dau seama de situația grea în care se găsesc. Dimpotrivă, sunt mândri
de modul lor de viață.

Tot aici aparține și spiritul de îndoială. Cel chinuit de îndoială are greutăți
mari cu credința. Totul este pus sub semnul întrebării, în special în
domeniul credinței. Se fac obiecții la fiecare afirmație a Sfintelor Scripturi.
Credința copilărească este considerată ca ceva înapoiat.

Cei care se îndoiesc se pot împărți în două categorii. Unii care-și găsesc
bucuria în îndoială. Lozinca lor este: „Îndoială cu orice preț”. Dacă aparții
acestei grupe, Dumnezeu nu-ți va lua bucuria îndoielii. Te poți bucura de
îndoială cât timp îți produce plăcere.

Dacă însă faci parte dintre cei cărora îndoiala le produce neliniște, atunci
poți să știi că Isus Hristos este în stare să te elibereze. Vei vedea că, într-o
zi, vei putea crede cu adevărat, fără să așezi un semn de întrebare după
orice.

Poate că suferi de mania de a ironiza sau de a fi încrezut, fără să-ți dai

seama. Aroganța spirituală, fanatismul, spiritul de ceartă constituie prețul
plătit Diavolului în domeniul lipsei de credință.

Iubite cititor, cu siguranță că ai trăit următoarea situație: În cursul unei

conversații, ai intrat în domeniul religiei, povestind despre iubirea și
ajutorul lui Dumnezeu, dăruite prin Isus Hristos. Imediat însă ai avut
senzația că interlocutorul era cu totul absent. Simțeai că se gândește la alte
lucruri și nu se mai concentrează asupra celor relatate de tine; între tine și
persoana din fața ta a căzut, dintr-odată, o „cortină de fier”. Poate că în
astfel de situații te-ai întrebat cum se poate explica o asemenea schimbare
a dispoziției și a gândurilor.

Îmi amintesc de o experiență personală: În cursul unei vizite la rudele mele

din Chicago, am cunoscut o familie foarte simpatică. Erau germani din
Iugoslavia, emigrați cu mulți ani înainte în Canada. Și-au vândut ferma și
trăiau ca pensionari. Ascultam cu plăcere când își depănau amintirile. Erau
amabili, gata de a ajuta, și-i apreciam foarte mult. În cursul unei
conversații se făcuse deja târziu și sosise timpul să mergem la culcare.
Atunci, am spus: „Înainte de a ne retrage, aș dori să citesc un text din
Sfânta Scriptură și să înălțăm o rugăciune”. Deodată, am avut impresia că
s-a lăsat o „cortină de fier”. Convorbirea a amuțit. Domnul privea într-un
colț al încăperii, soția într-altul. Domnea o tăcere mormântală. Am avut
impresia că, dintr-odată, familia respectivă nu s-a mai simțit bine. M-am
rugat și m-am dus la culcare. Incidentul m-a preocupat și mă interesa
cauza acestui comportament ciudat.

Dimineața următoare, la micul dejun, i-am întrebat dacă superstițiile sunt

răspândite în Canada. Primind un răspuns negativ, am întrebat: „Dar
bagheta magică este folosită?” Fostul fermier a răspuns afirmativ: „Am
folosit-o mereu, când căutam apă pe terenurile noastre. Fără apă din belșug
nu poți menține o fermă în preerie. Bagheta magică ne-a ajutat mult la
căutarea apei.”

În cursul conversației, doamna ne spune: „Închipuiți-vă, mai înainte am

avut mulți negi. Cineva mi-a povestit cum a scăpat de ei. Metoda era
ciudată, însă eficace. Vedeți, nu mai am niciun neg.” Și mi-a arătat mâinile
care, într-adevăr, erau fără negi. „Pentru dureri de dinți trebuia să
călătorești o sută de kilo-metri până la primul dentist. În perioada recoltei
nu ne puteam permite așa ceva. Însă un vecin cunoștea formule magice și,
cu adevărat, ne-a ajutat mult.”

Acum a devenit evident în ce fel și cât de des au căutat acești oameni de

treabă ajutorul lui Satana, fără să-și dea seama. Am înțeles de ce, în
probleme de credință, această familie era inabordabilă. Plăteau un preț. Un
preț mare. Aceasta s-a întâmplat cu mulți ani înainte. Adesea, în
rugăciunile mele, am amintit și această familie, ca și ea să pășească pe
calea eliberării, pentru ca Isus să le poată deschide inima față de lucrurile
divine.

Somnul irezistibil la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu poate fi tot o

urmare a ocultismului. Un domn, care în tinerețe a apelat adesea la ajutorul
ghicitorilor și s-a ocupat cu vrăjitoria, a devenit un creștin convins. Ceea
ce era foarte curios era faptul că la orice predică sau temă biblică devenea
atât de obosit, încât adormea imediat. Chiar și după un somn odihnitor era
cuprins de o mare oboseală la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu.

O altă dificultate frecventă în domeniul credinței este împotrivirea

lăuntrică față de Dumnezeu, Sfânta Scriptură și credința creștină. De
obicei, cei implicați nu-și dau seama nici de cauze și nici de rodul
practicilor oculte în apariția acestor stări.

Un infirmier se ocupa de mai multă vreme cu învățăturile Sfintelor

Scripturi. După ce ne-am cunoscut, ne-am întreținut în cadrul unor studii
biblice cu minunatele făgăduințe ale lui Dumnezeu. Când a sosit momentul
să se hotărască să-L primească pe Isus Hristos ca Mântuitor personal și să-
și predea viața conducerii Lui, infirmierul a dezvăluit o problemă:

Spunea: „Sunt convins că Sfânta Scriptură este cartea adevărului divin.

Cred că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat și a înviat
din morți. Știu că Isus trăiește! Sunt convins că Isus îmi face oferta cea
mai bună. Sunt convins că Isus mă iubește. Ar trebui să-mi predau viața
Lui. Ar trebui doar să spun: «Iată-mă, vreau să fiu al Tău. Vino în viața
mea!» Dar nu pot. De la un timp sunt de acord, din punct de vedere
rațional, cu oferta lui Dumnezeu, însă ceva mă împiedică să fac pasul
necesar. Simt o mare împotrivire lăuntrică. Nu mă pot hotărî, deși îmi dau
seama că aceasta ar fi hotărârea cea mai bună a vieții mele. Sunt foarte
nefericit din cauza acestei rețineri interioare.

Bănuiala mea, că aici ar putea fi o împovărare prin ocultism, s-a adeverit

în cursul unei convorbiri. Infirmierul mi-a povestit că tatăl său, un
agricultor, voia să facă o fântână. Pentru a evita săpături inutile, l-a adus
pe un mânuitor al baghetei magice, pentru a găsi o vână puternică de apă.
Cu această ocazie, infirmierul a învățat mânuirea baghetei magice.
Ulterior, a mai apelat și la ajutorul unui vrăjitor.

A fost foarte surprins când i-am spus că împotrivirea lui lăuntrică se

datorează practicilor oculte. I-am oferit cartea Vraja superstiției ca s-o
studieze. Întâlnindu-l din nou, comentariul său privind conținutul cărții a
fost: „Am citit expunerea dumneavoastră, dar nu pot fi de acord cu părerea
pe care o susțineți, că preocupările în domeniul ocultismului au consecințe
și că pentru ajutorul primit se cere un preț. Eu văd lucrurile altfel și
consider folosirea baghetei magice și apelarea la ghicitori ca ceva
inofensiv. Nu-mi fac griji în privința aceasta.”

Iubite cititor, chiar dacă nu bănuim, Diavolul își face planuri atunci când
recurgem la ajutorul lui și îi aduce pe oameni în dependență față de el.
Vrăjmașul lui Dumnezeu știe că Isus poate elibera din orice legătură și
poate pune capăt puterii lui. Voind să împiedice aceasta, Satana face fie ca
omul să se împotrivească lucrurilor divine, fie să nu aibă vreun interes față
de ele. În astfel de situații, apare o piedică în calea credinței, care însă nu
este recunoscută ca atare de cel în cauză.

Infirmierul mi-a spus că nu mai este interesat în alte convorbiri privind

credința, deoarece simte continuu această opoziție lăuntrică. Ori de câte ori
mă gândesc la el, îl includ în rugăciunile mele. Cât timp persoana
respectivă trăiește, Dumnezeu, în iubirea Sa, poate să-i miște inima și să
anihileze puterea lui Satana, încât să fie în stare să se hotărască pentru
Isus. Sunt recunoscător că există această rugăciune de mijlocire.
Providența lui Dumnezeu va hotărî timpul când rugăciunea să fie ascultată.

Oamenii care, prin intermediul spiritismului, caută să ia contact cu cei

morți ajung sub stăpânirea nemijlocită a lui Satana. Unora ca aceștia le
vine foarte greu să se hotărască pentru Isus.

Avertizările lui Dumnezeu sunt categorice și, în orice caz, trebuie să le

luăm în serios:

„Să nu vă duceți la cei ce cheamă duhurile morților, nici la vrăjitori; să nu-

i întrebați, ca să nu vă spurcați cu ei” (Leviticul 19:31). „Dacă cineva se
duce la cei ce-i cheamă pe morți și la ghicitori, ca să curvească după ei,
Îmi voi întoarce Fața împotriva omului aceluia și-l voi nimici din mijlocul
poporului lui” (Leviticul 20:6).

„Dar, dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se

îndeletnicește cu ghicirea, să fie pedepsiți cu moartea; să-i ucideți cu
pietre; sângele lor să cadă asupra lor” (Leviticul 20:27).

„Să nu fie la tine nimeni care să-și treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc,
nimeni care să aibă meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al
viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să-i întrebe pe cei ce
cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să-i întrebe pe morți.
Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; și din
pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste
neamuri dinaintea ta” (Deuteronomul 18:10-12).

„Dacă vi se va zice însă: «Întrebați pe cei ce cheamă morții și pe cei ce

spun viitorul, care șoptesc și bolborosesc», răspundeți: «Nu va întreba un
popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morți pentru cei vii? La lege
și la mărturie!» Căci, dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile peste
poporul acesta” (Isaia 8:19,20).
Pot fi copiii împovărați datorită predecesorilor lor?

Importanța problemei poate fi recunoscută și prin faptul că Diavolul poate

pretinde prețul ajutorului său și de la copii, nepoți și strănepoți.

„Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai

zis: «Domnul este încet la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și
răzvrătirea; dar nu ține pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește
fărădelegea părinților în copii până la al treilea și al patrulea neam»”
(Numeri 14:17,18).

Avertizarea lui Dumnezeu arată că vrăjmașul Său poate avea pretenții și de

la mine, dacă părinții, bunicii sau străbunicii mei au apelat vreodată la
ajutorul Diavolului.

Această realitate este amintită deja în cele Zece Porunci. Porunca a doua,
care în catechismele catolice și lutherane este lăsată la o parte, sună astfel
în textul biblic din Exodul 20:4-6: 

„Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în
ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te
închini înaintea lor și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău,
sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii
până la al treilea și al patrulea neam al celor ce Mă urăsc și Mă îndur până
la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele” (Exodul
20:4-6).

Consecințele superstițiilor, practicilor oculte și ale spiritismului sunt

înspăimântătoare. S-ar putea ca Satana să ceară un preț de la mine, chiar și
atunci când n-am apelat niciodată la ajutorul său. Este suficient faptul că
strămoșii mei au primit ajutor de la Diavolul.

Avem o mare răspundere, nu numai pentru noi înșine, ci și pentru urmașii

noștri. Nimeni nu trebuie să subaprecieze primejdia superstițiilor,
ocultismului și a spiritismului. Aceste păcate o „urâciune” în fața lui
Dumnezeu au urmări nefaste și consecințe vaste. În iubirea Sa, Dumnezeu
ne avertizează în mod insistent. Vrea să ne ferească atât pe noi, cât și pe
urmașii noștri.

Un domn credincios, care niciodată în viața sa n-a pășit pe teritoriul

Diavolului, suferea de stări permanente de anxietate și gânduri de
sinucidere. De asemenea, era chinuit de teama de oameni, când voia să-L
mărturisească pe Isus. Cu toate că ducea o viață de creștin adevărat și era
un urmaș conștient al lui Isus, zilnic avea de luptat cu această povară și
adesea era descurajat Nu găsea nicio explicație plauzibilă pentru starea sa.

Într-o zi, a luat cunoștință despre un fapt care până atunci îi era necunoscut
și care constituia explicația stării lui de anxietate, a gândurilor de
sinucidere și a fricii de oameni. O bunică practica spiritismul prin
mișcările mesei și se ocupa cu ghicitul și datul în cărți. O altă bunică îi
trata, cu ajutorul practicilor oculte, pe copiii rahitici. Bunicul era un
mânuitor al baghetei magice și știa să trateze arsurile tot prin practici
oculte. Aceste fapte erau evidente. Predecesorii lui au apelat la ajutorul
Diavolului, care și-a cerut drepturile, pretinzând un preț în viața acestui om
credincios.

Cunoscând calea eliberării, domnul respectiv și-a mărturisit păcatele în

mod amănunțit și cu voce tare, s-a predat lui Isus, a reziliat contractul
încheiat cu Diavolul de către înaintașii săi, i-a declarat război Diavolului și
s-a putut bucura de o eliberare totală. Isus a înlăturat întreaga povară care-
L apăsa datorită înaintașilor săi. Pentru el a început cu adevărat o „viață
nouă”.

Iubite cititor, poate că Diavolul pretinde un preț de la tine, deoarece

înaintașii tăi au apelat la ajutorul lui. Înaintașii până la străbunici includ 15
persoane. Cine are posibilitatea să afle ce păcate au săvârșit ele și care sunt
o „urâciune” înaintea lui Dumnezeu? Dar această precizare nici nu este
necesară. Important este faptul că prin Isus poți fi eliberat.

Până aici ne-am ocupat amănunțit cu mirajul superstiției și cu împovărările

rezultate din ea. Desigur, mai există și alte forme de împovărare care n-au
fost amintite. Nu este intenția acestei lucrări de a înșira toate amănuntele.
Mult mai importantă este calea eliberării, care se va prezenta în
următoarele două capitole.

Iubite cititor, la începutul acestei prezentări te-ai rugat și prin aceasta I-ai
permis Duhului Sfânt să cerceteze situația vieții tale. Dacă te găsești într-o
situație dificilă, poți să vii la Isus și să pășești pe calea eliberării.

Isus te iubește! Isus te poate ajuta! Isus vrea să te ajute! Isus vrea să te
ajute chiar azi!
„Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui,
ne ascultă. Și dacă știm că ne ascultă, orice I-am cere, știm că suntem
stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1 Ioan 5:14,15).

Eliberarea prin Isus

Iubite cititor, există o veste bună pentru tine! Declarația Sfintelor Scripturi
sună astfel: 

„Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a
murit pentru cei nelegiuiți. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri
cineva; dar, pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.
Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram
noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:6-8).

„Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36).

Isus te iubește! Isus Hristos vrea să te elibereze de poverile tale, indiferent

din ce cauză au provenit.

Eliberarea prin Isus Hristos n-are sens decât acolo unde există captivi,
împovărare și păcat. 

„Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în

noi. Dacă ne mărturisim păcatele, el este credincios și drept ca să ne ierte
păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:8,9).

Rolul mărturisirii păcatelor

Prima condiție pentru ajutorul lui Dumnezeu și eliberare constă în

mărturisirea propriilor păcate. Un prizonier tânjește după libertate și
eliberare. Pentru cel care nu se simte înrobit și preferă să trăiască în
captivitate, pentru acela acțiunea de eliberare este fără sens.

Fără mărturisirea păcatelor nu putem primi oferta de ajutor a lui

Dumnezeu. Pentru ce să ne ajute Dumnezeu? Dacă nu ne-am recunoscut
păcatul, atunci nu simțim nicio vinovăție. Dacă n-am săvârșit nicio
nelegiuire, atunci n-avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Să presupunem
că am săvârșit o infracțiune și am fost amendat. Dacă, într-o zi, printr-o
decizie de amnistie sunt scutit de achitarea amenzii, cu siguranță aceasta
constituie pentru mine o veste bună. Mă bucur și sunt recunoscător pentru
această bunăvoință. Dacă n-aș fi fost amendat niciodată, n-aș fi știut să
apreciez acest gest binevoitor. Pentru mine n-ar avea niciun sens.

Isus Hristos a murit pentru mine, păcătosul. Acest fapt n-ar avea nicio
importanță pentru mine, dacă n-aș recunoaște că sunt un păcătos. Când îmi
dau seama de situația mea, caut și sunt gata să primesc ajutorul oferit.
Duhul Sfânt mă face să înțeleg situația în care mă găsesc și mă ajută să văd
păcatul din viața mea cu ochii lui Dumnezeu.

„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în

tot adevărul” (Ioan 16:13).

Păcatul este o crimă de lezmaiestate. Păcatul este o ofensă la adresa lui

Dumnezeu. Este răzvrătire împotriva Lui, rebeliune împotriva stăpânirii
Sale. Acesta este, de fapt, păcatul! Păcatul nu este o baghetă. Păcatul meu
a costat viața lui Isus.

Practicile oculte și norma divină Este rugăciunea-descântec o ofensă

pentru Dumnezeu?

Iubite cititor, să presupunem că apelezi la ajutorul unui descântător. Acesta

recită cu voce tare „Tatăl nostru” și apoi, cu voce scăzută, mai cheamă în
ajutor alte forțe și puteri. Cum poți tu să știi a cui putere o solicită? Cine se
roagă încet și face anumite ritualuri vrea să ascundă ceva. Nu constituie o
ofensă la adresa lui Dumnezeu când este invocat și un „altul”?

„Așa vorbește Domnul, care face aceste lucruri, Domnul, care le urzește și
le înfăptuiește, El, al cărui Nume este Domnul: «Cheamă-Mă și-ți voi
răspunde; și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le
cunoști... Iată, îi voi da vindecare și sănătate, și le voi deschide un izvor
bogat în pace și credincioșie»” (Ieremia 33:2,3,6). 

Dumnezeu vrea și poate vindeca. A căuta vindecarea la altcineva este

păcat!

Amuleta și talismanul în judecata lui Dumnezeu

Cine poartă sau păstrează o amuletă sau un talisman așteaptă ajutor și

ocrotire de la aceste obiecte neînsuflețite. În realitate, numai Dumnezeul
Cel viu merită încrederea noastră. Nu constituie acestea o insultă la adresa
lui Dumnezeu? Prima poruncă spune: 
„Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” (Exodul 20:3).

Porunca a doua interzice închinarea sau adorarea oricărei imagini. Ne

putem permite oare să dăm cu atâta ușurință la o parte poruncile și
declarațiile lui Dumnezeu?

Ghicirea, datul în cărți, vrăjitoria, interpretarea semnelor doar un

amuzament inofensiv?

Sentința lui Dumnezeu este: 

„Au trecut prin foc pe fiii și fiicele lor, s-au dedat la ghicire și vrăjitorii și
s-au vândut, ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L” (2
Regi 17:17). 

„Și-a trecut pe fiul său prin foc; se îndeletnicea cu ghicirea și vrăjitoria și a

ținut la el oameni care chemau duhurile și ghiceau viitorul. A făcut din ce
în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L” (2 Regi 21:6).

Avem tendința să căutăm, mai întâi, ajutor la oameni și la practicile lor

oculte. De ce nu ne adresăm însă lui Dumnezeu?

„Așa vorbește Domnul: «Blestemat să fie omul care se încrede în om, care
se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul»” (Ieremia 17:5).

Cum se apreciază utilizarea pendulei și a baghetei magice?

Declarația lui Dumnezeu este foarte clară: 

„Poporul Meu își întreabă lemnul lui, și toiagul lui îi prorocește; căci duhul
curviei îi duce în rătăcire și sunt necredincioși Dumnezeului lor” (Osea
4:12).

Spiritismul în aprecierea lui Dumnezeu

Spiritismul se bucură de o apreciere crescândă. În unele cercuri,

participarea la ședințele spiritiste aparține bunelor maniere. Ce pretenție
are spiritismul? Termenul de spiritism provine de la cuvântul latin
„spiritus”, adică suflet, spirit sau duh. Spiritismul este doctrina și practica
comunicării cu spiritele. Spiritismul încearcă să dovedească faptul că omul
are un suflet nemuritor, care trăiește și după moartea celui decedat.
Afirmațiile Bibliei susțin tocmai contrariul: 

„Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, și
nu mai au nicio răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită. Și dragostea
lor, și ura lor, și pizma lor de mult au și pierit, și niciodată nu vor mai avea
parte de tot ce se face sub soare. Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată
puterea ta! Căci în Locuința morților, în care mergi, nu mai este nici
lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!” (Eclesiastul
9:5,6,10)

Cum judecă Dumnezeu întrebarea morților?

„Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morți și la ghicitori, ca să

curvească după ei, Îmi voi întoarce Fața împotriva omului aceluia și-l voi
nimici din mijlocul poporului lui.”

„Dar, dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se

îndeletnicește cu ghicirea, să fie pedepsiți cu moarte; să-i ucideți cu pietre;
sângele lor să cadă asupra lor” (Leviticul 20:6,27).

Îndrăznim noi să considerăm ca inofensiv și lipsit de importanță ceea ce

Dumnezeu socotește păcat și hulă?

Caracteristicile adevăratei pocăințe

Duhul Sfânt îmi dăruiește nu numai recunoașterea păcatului, ci produce și

un adevărat regret pentru răul săvârșit. Când văd păcatul cu ochii lui
Dumnezeu, devin conștient că, prin atitudinea mea, am devenit vinovat de
moartea lui Isus Hristos.

Adevărata părere de rău, pe care mi-o poate dărui, nu este, în primul rând,
regretul din cauza consecințelor unei fapte rele, ci capacitatea de a vedea
păcatul cu ochii lui Dumnezeu. Astfel, păcatul nu-mi mai apare ca un
fleac. Când îmi dau seama că prin păcatul meu L-am ofensat și mâhnit pe
Dumnezeu, atunci voi primi o mare repulsie față de orice rău. În niciun caz
nu voi mai avea plăcere în ceva care a pricinuit moartea Fiului lui
Dumnezeu.

Sub influența Duhului Sfânt, voi evita să mai fac vreun rău și, cu ajutorul
lui Dumnezeu, voi căuta să fac numai ce este plăcut Lui.
„În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință
care duce la mântuire, și de care cineva nu se căiește niciodată; pe când
întristarea lumii aduce moartea” (2 Corinteni 7:10).

De ce este atât de importantă mărturisirea nominală a păcatului?

Iubite cititor, adevărata pocăință duce la mărturisire. Isus Hristos așteaptă

să-ți mărturisești păcatul. Pentru păcatele acestei lumi, Isus a plătit mult;
păcatul tău a costat chiar viața Lui. Iertarea oferită de Dumnezeu este o
realitate. Îi poți mărturisi păcatele fără nicio teamă.

„Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost

răscumpărați din felul deșert de viețuire, pe care-l moșteniserăți de la
părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos. El a fost cunoscut mai
înainte de întemeierea lumii și a fost arătat la sfârșitul vremurilor pentru
voi” (1 Petru 1:18-20).

Există două posibilități: fie să trăiești mai departe cu povara păcatelor tale,
fie să-ți mărturisești păcatele lui Isus și să primești iertare totală. Iertarea
păcatelor prin Isus Hristos nu este primită în mod automat; mai întâi este
nevoie de recunoașterea, de mărturisirea lor. Te îndemn: mărturisește-I lui
Isus păcatele tale, chiar și cele prin practici oculte. Ce te reține să nu te
„spovedești” lui Isus? Când vrei să faci mărturisirea? Să nu mai aștepți
nici o zi, o poți face chiar azi. Isus așteaptă aceasta! Numește, cu voce tare,
fiecare păcat.

Probabil că noțiunea de „spovedanie” nu-ți este necunoscută. La

spovedanie, fiecare păcat este amintit astfel încât să fie auzit. Isus Hristos
este duhovnicul cel mai bun! Fă-I o mărturisire atotcuprinzătoare.

Un sfat util: ia o foaie de hârtie și scrie pe ea păcatele vieții tale; toate

păcatele vieții tale pe care încă nu le-ai mărturisit cu glas tare. Desigur,
păcatele se pot înșira doar prin câte un singur cuvânt. Nu trebuie să fii
îngrijorat din cauza păcatelor fără știință și a celor din trecut, pe care nu ți
le mai amintești. Dacă, de exemplu, după două zile de la mărturisirea
„generală” Duhul Sfânt îți mai aduce în memorie vreun păcat,
mărturisește-l și pe acesta pe nume fără întârziere. Nu purta povara
păcatului nici o zi mai departe. Iar după ce I-ai mărturisit lui Isus toate
păcatele, nimicește hârtia cu însemnările tale, căci nu privește pe nimeni
altul.
Fiecare păcat fiecare nedreptate au și tendința să rămână ascunse. În viața
noastră, fiecare păcat constituie un „secret al păcatului”. Cine vorbește cu
plăcere de greșelile lui? Care contabil necinstit care și-a însușit 10 000 de
mărci este interesat ca delapidarea să ajungă la lumina zilei? Care
funcționar sau ministru, care a primit o mită, mărturisește aceasta cu
plăcere în public? Cine vorbește în mod deschis despre viața lui de
desfrâu? Cel care s-a refugiat în minciună va face totul astfel încât ceea ce
a construit cu ajutorul minciunii să nu se dărâme.

Numai printr-o mărturisire cu voce tare se poate pune capăt acestui secret
al păcatului. Când Îi mărturisim lui Isus fiecare păcat pe nume și cu voce
tare, atunci păcatul vine la lumina zilei și este adus acolo unde trebuie: la
Isus Hristos, care a murit din cauza păcatului și pentru păcătos. Atunci,
păcatul nu mai are ce căuta în inima noastră, ci aparține puterii iertătoare a
lui Isus.

Dar păcatul nemărturisit mă va acuza în ziua judecății divine. Isus Hristos

va trebui să spună: „Voiam atât de mult să-ți iert toate păcatele! Am
așteptat să Mi le mărturisești, dar în zadar”. Isus Hristos nu-mi va putea
oferi viața veșnică, deoarece n-am acceptat oferta Lui de iertare. Este mai
bine să ne despărțim de păcat decât păcatul să ne despartă de Isus,
Răscumpărătorul nostru.

Nu este permis ca vreun păcat cunoscut să fie trecut sub tăcere.

Mărturisirea păcatelor noastre trebuie să fie atotcuprinzătoare. Dacă vreun
păcat cunoscut rămâne nemărturisit, atunci este considerat ca un păcat
ascuns. Și cât timp va persista vreun păcat ascuns, atâta timp Diavolul are
putere asupra omului, poate avea pretenții asupra lui, căci este, încă,
datornicul lui.

Care este deosebirea între păcat și vinovăția păcatului?

Păcatul ține de domeniul trecutului. Când am făcut un rău, când am

procedat cum nu trebuia, L-am ofensat pe Dumnezeu și ne-am făcut
vinovați înaintea Lui. Care este durata unui păcat? Un furt, un desfrâu,
datul în cărți, o ședință spiritistă, un descântec etc. durează doar câteva
minute, eventual o oră. În orice caz, timpul necesar comiterii unui păcat
este relativ scurt.

Cât durează vinovăția? Vinovăția ține de domeniul prezentului adesea,

suferim o viață întreagă în urma consecințelor păcatului nostru. Fiecare
vină, fiecare datorie are un creditor. Noi îi datorăm creditorului nostru o
sumă, o prestație sau o restituire. Ceea ce ne apasă nu este atât de mult
păcatul, fapta rea, care s-a consumat într-un timp foarte scurt, ci consecința
păcatului, de pe urma căruia suferim atât de mult.

Vestea cea bună este că Isus Hristos nu numai că iartă păcatul păcatul meu
L-a zdrobit și a pricinuit moartea Lui, ci este singurul care poate înlătura
vinovăția din viața mea.

Aceasta a fost și experiența regelui David:

„Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de

omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu
este viclenie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele
necurmate. Căci, zi și noapte, mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga
cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci, Ți-am mărturisit păcatul
meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi Domnului
fărădelegile!» Și Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmii 32:1-5).

Pentru ajutorul pe care-l oferă, vrăjmașul lui Dumnezeu cere un preț. Cel
care a apelat la presupusul ajutor sau dacă au apelat predecesorii acela
devine datornicul Diavolului, el își cere plata și noi suferim în urma
acestor pretenții, căci consecințele păcatului sunt mereu negative.

Vinovăția este însoțită întotdeauna de fenomene secundare neplăcute.

Căutăm o soluție și ne „scuzăm” pe noi înșine. Căutăm o cale de ieșire și
minimalizăm vinovăția, căci suntem maeștri în îndreptățirea de sine. Însă
eliberarea nu cunoaște decât o singură cale: păcatul și vinovăția trebuie să
vină la lumina zilei, printr-o mărturisire nominală înaintea lui Isus. Numai
Isus Hristos iartă păcatele și eliberează de povara vinovăției și atunci nu
mai suntem obligați să-i plătim niciun preț Diavolului.

O doamnă foarte credincioasă suferea de o depresie psihică accentuată, cu

gânduri de sinucidere. Odată, a permis să i se dea în cărți și să i se citească
în palmă. A fost foarte bucuroasă când a auzit că Isus Hristos poate
înlătura complet povara, care era urmarea practicilor oculte. I-a făcut o
mărturisire atot-cuprinzătoare lui Isus. Și-a predat viața Lui, întorcându-i
spatele Diavolului. Totuși nu simțea eliberarea dorită. Care era cauza? În
cursul unei con-vorbiri pastorale, a reieșit că în mărturisirea făcută lui Isus
a trecut sub tăcere, în mod intenționat, un păcat. Nu era dispusă să ierte și
să se împace cu unele persoane care o nedreptățiseră. Rezolvarea acestei
probleme îi era foarte neplăcută.

În cursul convorbirii, doamna și-a dat seama că ar trebui să plătească un

preț prea mare pentru refuzul ei de a se împăca cu persoanele în cauză. Pe
de o parte, neînduplecarea ei o despărțea de Isus, iar pe de alta, Satana
putea, în continuare, să-și ceară plata, căci exista încă un păcat
nemărturisit. După ce însă a cerut de la Dumnezeu putere de a ierta, a fost
în stare s-o facă din inimă și să se împace. Mărturisindu-i și acest păcat lui
Isus, a simțit eliberarea divină.

Eliberarea vine în urma mărturisirii și iertării păcatului. Dacă am săvârșit

apoi din nou un rău, făcându-ne vinovați de un alt păcat, există pericolul ca
Satana să pretindă, din nou, un preț. Satana stă mereu la pândă, pentru a
găsi un punct de atac și a ne face viața grea. Dacă însă folosim mereu
ocazia de a ne mărturisi păcatele pe nume, cu voce tare, atunci Diavolul nu
va mai avea nicio putere în viața noastră.

Cum se obține asigurarea iertării?

Iubite cititor, dacă ți-ai mărturisit păcatele, poți fi sigur că păcatul este
iertat în totalitate, indiferent despre ce este vorba. Iertarea lui Dumnezeu
acoperă orice fărădelege.

Făgăduințele lui Dumnezeu sunt valabile și pentru tine:

„Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în

noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte
păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:8,9).

Iertarea păcatului este lucrarea unui moment. Îți mărturisești păcatul lui
Isus imediat primești iertare, ca un dar al lui Dumnezeu.

„Veniți totuși să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre

cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se
vor face ca lâna” (Isaia 1:18).

„Eu îți șterg fărădelegile ca un nor, și păcatele ca o ceață: întoarce-te la

Mine, căci Eu te-am răscumpărat” (Isaia 44:22).
Isus Hristos Și-a vărsat sângele, și datorită acestui fapt este acoperită orice
vină a păcatului. Nu există niciun păcat, indiferent cât de oribil, care să nu
poată fi iertat de Isus.

Iubite cititor, dacă ți-ai mărturisit păcatele lui Isus, atunci ele sunt iertate.
Acum ai nevoie de asigurarea, de conștiența iertării. Mulți sunt nesiguri
dacă Isus le-a iertat păcatele în mod real. De obicei, se spune: „Nu simt
nimic. Nu am sentimentul iertării.” Iertarea prin Isus Hristos este o
realitate, și această realitate este independent de ceea ce simțim.

Primește cu încredere asigurarea iertării din partea lui Isus. Dacă-L rogi
pentru aceasta, El ți-o dă bucuros. Poți să te rogi lui Dumnezeu, bazându-
te pe declarația Cuvântului Său.

Rugăciune pentru asigurarea iertării

O propunere de rugăciune: „Doamne Isuse, Ți-am mărturisit păcatele pe

nume. Știu că Ți-ai vărsat sângele pentru păcatele mele. Iertarea Ta este o
realitate. Prin Cuvântul Tău ne făgăduiești: «Sângele lui Isus, Fiul Său, ne
curățește de orice păcat». Cred că făgăduința Ta este adevărată. Te rog,
acum, dă-mi asigurarea iertării. Poți să-mi dai atât iertarea, cât și siguranța
iertării, căci ai promis aceasta. Îți mulțumesc, în credință, pentru că mi le-
ai dăruit. Amin.”

Numai Duhul Sfânt ne dăruiește conștiența păcătoșeniei noastre și-apoi ne

conduce la iertarea prin Isus Hristos. Satana știe cu siguranță că, la
sfârșitul timpului, va trebui să sufere pedeapsa pentru orice păcat
mărturisit lui Isus. De aceea, este de la sine înțeles că Diavolul n-are
interesul să ne amintească păcatele noastre. El știe că, mărturisindu-ne
păcatele, acestea sunt trecute în contul lui și, în consecință, pedeapsa lui va
fi mărită.

După ce Duhul Sfânt ne-a făcut conștienți de păcat și după ce le-am

mărturisit lui Isus, Diavolul încearcă un șiretlic foarte ingenios. Nu după
mult timp, el ne amintește păcatele noastre anterioare, pentru a ne
descuraja. Cu măiestrie, ne trece prin față păcatele din trecut, pentru a ne
determina să credem că nu există nicio speranță. Cu această tactică a
reamintirii are întotdeauna succes.

Iubite cititor, dacă Diavolul îți reamintește păcatele pe care Isus le-a iertat,
atunci gonește-l pe vrăjmașul lui Dumnezeu. Îi poți spune următoarele:
„Toate păcatele pe care Duhul Sfânt mi le-a adus aminte I le-am mărturisit
lui Isus Hristos. Am primit și asigurarea iertării. Satano, tu vii prea târziu.
N-ai niciun drept să-mi reamintești păcatele iertate. În Numele lui Isus îți
poruncesc: pleacă și lasă-mă în pace!”

De ce vrea Diavolul să împiedice mărturisirea păcatelor?

Vrăjmașul lui Dumnezeu își pierde puterea asupra noastră, imediat ce ne

mărturisim păcatele cu voce tare lui Isus și prin aceasta „secretul
păcatului” în viața noastră este sfărâmat. Și deoarece el nu mai poate avea
pretenții de la noi, încearcă prin toate mijloacele să împiedice mărturisirea
nominală și cu voce tare a păcatelor. El nu vrea să se ajungă până acolo
încât să-și piardă puterea asupra noastră. Și pentru ajungerea acestui scop,
el folosește toate mijloacele posibile.

În primul rând, Diavolul vrea să ne împiedice ca să ne mărturisim păcatele

imediat. Există atâtea motive ca această lucrare neplăcută să fie amânată!
Căci cine-și recunoaște cu plăcere greșelile? „Azi nu! Mâine poate.
Poimâine am mai mult timp. La sfârșitul săptămânii mi-ar conveni mai
mult.” Șovăim, suntem nehotărâți, n-avem poftă și amânăm de pe o zi pe
alta. Iar după o amânare îndelungată, mărturisirea nu ni se mai pare atât de
importantă; în cele din urmă, atenția ne este abătută în altă direcție,
intervin alte probleme și uităm ce-am intenționat. În acest caz, Diavolul a
câștigat o mare biruință.

Iubite cititor, grăbește-te să-ți mărturisești păcatele, cel mai bine chiar azi.
De ce să mai zăbovești, când Isus vrea să te elibereze? Poți să te rogi lui
Dumnezeu chiar acum. O sugestie pentru rugăciune: 

„Dumnezeule atotputernic, am nevoie de tărie și de timp pentru a-mi

mărturisi toate păcatele. În Cuvântul Tău se află făgăduința: «Toată
puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ». Cred că-mi poți da timpul și
tăria necesare pentru o mărturisire totală. Te rog să împlinești această
rugăciune. Îți mulțumesc că mă asculți. Amin.”

Diavolul va căuta să ne convingă că nici nu este necesară o mărturisire

totală. Argumentele sale sunt grozave, logica lui este irezistibilă însă este
în opoziție cu afirmațiile Sfintelor Scripturi. Ce argumente folosește el?

Să presupunem că cineva, voind să cunoască viitorul, a dat în cărți. Într-o

zi, persoana respectivă își dă seama că acest procedeu constituie un păcat.
L-a ofensat pe Dumnezeu, căci a căutat ajutor la vrăjmașul Lui. Persoana
respectivă se hotărăște să-I mărturisească acest păcat lui Isus, amintindu-l
pe nume. În acest moment, intervine Diavolul cu argumentul său: „Oare
trebuie să-I mărturisești lui Isus păcatul de a da în cărți? E inutil, căci
Dumnezeu este atotștiutor! El știe deja de mult că ai ghicit în cărți. Nu mai
e nevoie să amintești așa ceva pe nume.”

Logica aceasta pare justă, din punctul de vedere al înțelegerii omenești.

Dumnezeu însă a rânduit lucrurile altfel. Cuvântul Lui declară:

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte

păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1,9).

Citim clar și pe înțeles: „Dacă ne mărturisim păcatele...”, înseamnă că

păcatul trebuie numit pe nume. Aici nu se spune că nu trebuie să ne
mărturisim păcatele, deoarece Dumnezeu este atotștiutor. Atotștiința lui
Dumnezeu nu anulează obligativitatea mărturisirii păcatelor.

Iubite cititor, poți să te bucuri! Dumnezeul atotputernic te cunoaște pe tine

și situația ta foarte amănunțit și de aceea, prin mărturisirea păcatelor tale,
nu-I împărtășești nicio noutate.

„Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și

când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul...Căci nu-mi ajunge
cuvântul pe limbă și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul... O știință atât de
minunată este mai sus de puterile mele; este prea înaltă ca s-o pot prinde”
(Psalmii 139:1,2,4,6).

Te îndemn să primești invitația lui Isus:

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați

jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și
smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul
Meu este bun și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11:28-30).

Diavolul încearcă cu încă un argument:

„Ai dat în cărți. L-ai ofensat pe Dumnezeu! Dacă deja L-ai ofensat prin
ghicitul în cărți, iar acum îți mărturisești fapta, Îl ofensezi încă o dată. Așa
ceva n-ai voie să faci!” Desigur, Diavolul intenționează să împiedice
mărturisirea nominală a păcatelor. Dumnezeu însă a rânduit lucrurile altfel.
Un sfat al lui Dumnezeu, extrem de important, sună astfel:
„Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se
lasă de ele, capătă îndurare” (Proverbele 28:13).

Predarea vieții lui Isus este hotărârea cea mai bună

Prin mărturisirea pe nume a păcatelor noastre lui Isus Hristos s-a sfărâmat
„secretul păcatului”. Fiecare păcat mărturisit eliberează ființa noastră.
Mărturisind toate păcatele cunoscute suntem goliți cu totul. Acum putem fi
deschiși față de Dumnezeu. Îl putem invita pe Isus să intre în viața noastră.

Iubite cititor, ai posibilitatea să iei hotărârea cea mai bună din viața ta.
Deschide-ți inima lui Isus. Predă-I conducerea vieții tale. El este stăpânul
cel mai bun! El este Biruitorul și, la a doua Lui venire, îți va dărui și viața
veșnică. Poți trăi o veșnicie în prezența lui Dumnezeu. Fără să mai fi supus
legii morții, vei trăi fără suferințe, griji sau boli, și această viață nu se va
sfârși niciodată.

Cuvântul lui Dumnezeu spune:

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui

Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci
ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat; dar
cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului
Fiu al lui Dumnezeu. Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită
Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina,
pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăște lumina și nu
vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după
adevăr, vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în
Dumnezeu” (Ioan 3:16-21).

„Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa,
voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).

„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a
dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 11:12).

„Și mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică, și această
viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viața; cine n-are pe Fiul lui
Dumnezeu, n-are viața” (1 Ioan 5:11,12).
Iubite cititor, o sugestie pentru o rugăciune de predare găsești în capitolul
următor: „Calea eliberării”.

Isus Hristos este întotdeauna alegerea cea mai bună în viață, chiar dacă
niciodată n-ai apelat la ajutorul Diavolului și, deci, nu trebuie să-i plătești
vreun preț. Predarea vieții tale lui Isus are consecințe binecuvântate în
viața ta, care se întind până în veșnicie, căci îți asigură viața veșnică.

Iubite cititor, te îndemn să faci o alegere conștientă de a trece de partea lui

Isus și stăruie până la capăt în predarea vieții tale. Isus nu te va dezamăgi,
căci El te iubește!

Desfacerea contractului

Dacă ai apelat numai o singură dată la „colecția de mostre” a Diavolului,

folosind ajutorul lui, atunci între vrăjmașul lui Dumnezeu și noi s-a
realizat un contract invizibil și totuși real. Iar Satana n-are decât un singur
scop: falimentul omului.

Însă Isus Hristos este partenerul cel mai bun:

„Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a
trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Și dragostea stă
nu în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de
ispășire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 4:9,10).

Iubite cititor, reziliază chiar azi contractul cu Diavolul. O sugestie pentru o

rugăciune de „reziliere” poți găsi în ultimul capitol: „Calea eliberării”.

De ce trebuie nimicite toate obiectele practicilor oculte?

Obiectele practicilor oculte sunt întotdeauna puncte de atac pentru cel rău.
Nu-i lăsa nicio posibilitate Diavolului de a avea o poartă de atac, un loc de
unde să-și pornească atacurile. Este absolut necesară nimicirea tuturor
obiectelor care au servit practicilor oculte.

Atitudinea creștinilor din Efes ne poate servi drept exemplu. Raportul

biblic spune: 

„Mulți din cei ce crezuseră veneau să mărturisească și să spună ce

făcuseră. Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars,
înaintea tuturor; prețul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginți”
(Faptele 19:18,19).

Următoarea listă a unor obiecte aparținând practicilor oculte are un

caracter orientativ:

Literatura ocultă și spiritistă, cărți de vrăjitorie demonică, precum A șasea

și a șaptea carte a lui Moise, cărți de vise, prezentări și tablouri oculte,
scrisori de „apărare”, scrisori din cer, scrisori împotriva incendiilor,
horoscoape, cărți de joc, globuri de cristal, pendule, baghete magice,
amulete, talismane, semne de apărare etc. obiecte care se folosesc în cursul
diferitelor practici oculte. Controlează-ți dulapurile și sertarele și nimicește
tot ce face parte din această categorie. Îndepărtează-te de toate persoanele
cu preocupări oculte. Evită orice contacte oculte și spiritiste.

Cum se practică legătura zilnică cu Dumnezeu?

Când Isus Hristos va deveni partenerul nostru, viața noastră se va schimba

în mod fundamental, într-un sens pozitiv. Cum se comportă partenerii unul
cu altul? Discută împreună, fac planuri comune, se informează reciproc și
mențin legătura în mod continuu. Am fi niște parteneri superficiali dacă,
după ce I-am spus „Da” lui Isus, nu mai vrem să avem de-a face cu El.

Iubite cititor, menține zilnic legătura cu Isus. Următoarele reguli îți vor fi
de folos:

A. Citește zilnic Cuvântul lui Dumnezeu.

B. Roagă-te. Ia-ți timp pentru convorbirea zilnică cu Dumnezeu. 

C. Caută și întreține legătura cu cei credincioși.

Studiul Bibliei, rugăciunea și societatea credincioșilor au o importanță

vitală.

Te îndemn să-ți iei timp, zilnic, pentru a citi Sfânta Scriptură. Prin
mărturia Bibliei, Îl poți cunoaște mai bine pe Dumnezeu și oferta Lui de a
te ajuta. Dumnezeu îți arată ce nu este pe placul Său și ce este păcat. Din
Sfintele Scripturi Îl vei cunoaște pe Isus care a murit pentru păcatele tale.
Isus este modelul tău cel mai bun. Vei primi îndrumări practice pentru
viață, vei putea să-ți însușești gândurile lui Dumnezeu, căci Scripturile
transmit îndemnuri divine. Viața ți se va schimba în bine. Cititul zilnic al
Bibliei nu poate fi înlocuit cu nimic altceva. Studiind zilnic câte patru
capitole, întreaga Biblie poate fi parcursă în mai puțin de un an.

Iubite cititor, te îndemn să te rogi zilnic! Vorbește cu Isus ca și cu

prietenul tău cel mai bun. Spune-I tot ce-ți apasă inima. Isus are oricând
timp pentru tine; în fiecare zi, ia-ți timp pentru El; și vorbește cu El. 

O sugestie pentru o rugăciune scurtă:

„Doamne Isuse, arată-mi cine sunt și arată-mi care este ajutorul pe care
mi-l dai. Dăruiește-mi, chiar azi, biruința Ta. Întărește încrederea mea în
Tine. Îți mulțumesc pentru sprijinul Tău vizibil și pentru iubirea Ta.
Amin.”

Iubite cititor, menținerea legăturii cu credincioșii născuți din nou este

deosebit de importantă. Când, urmându-L pe Dumnezeu, ai nevoie de
ajutor, îl vei găsi printre cei credincioși. Dacă Diavolul reușește să te
izoleze, atunci ești pierdut. Participă într-un cerc de studiu al Bibliei în
familie sau într-o grupă religioasă care se orientează după Cuvântul lui
Dumnezeu. Aici vei primi asistența spirituală și sprijinul de care ai nevoie.
În cercul de studiu în familie îți poți descărca sufletul cu încredere, sfat,
sprijin prin rugăciune și prin ajutorul practic din partea unor credincioși cu
experiență.

Dacă nu poți pronunța Numele lui Isus datorită unei împovărări oculte,
caută ajutor într-un cerc de rugăciune de credincioși.

Ajunge dacă se părăsesc practicile oculte și nu se mai apelează la

ajutorul Diavolului?

Dacă-i întoarcem spatele Diavolului, nu înseamnă că el va ceda ușor. Când

vrăjmașul lui Dumnezeu consideră că are vreun drept, oricât de mic, el va
continua și mai departe să ridice pretențiile sale. Numai eliberarea prin
Isus Hristos înlătură puterea și pretenția Diavolului de a cere un preț de la
noi. Dacă vrem cu adevărat să fim liberi, trebuie să pășim pe „calea
eliberării”.

Cu ocazia nașterii din nou nu vor fi iertate de Isus Hristos și păcatele

săvârșite prin practicile oculte?

Prin moartea Sa, Isus Hristos a iertat cu desăvârșire păcatele tuturor

oamenilor, o dată pentru totdeauna. Fiul lui Dumnezeu nu trebuie să moară
mereu pentru a realiza iertarea păcatelor. Totuși păcatele nu sunt iertate în
mod automat. Numai după ce ne mărturisim pe nume păcatele înaintea lui
Isus Hristos, numai atunci ne împărtășim de iertarea divină.

Pentru noi este șocant și, în același timp, util să privim păcatul cu ochii lui
Isus, căci păcatele noastre au costat viața Lui. Isus așteaptă de la noi ca
răul recunoscut, în măsura în care au fost implicate și alte persoane, să fie
îndreptat. Repetăm: păcatul nu se iartă în mod automat.

Trebuie să-I mărturisim păcatele noastre lui Isus Hristos și să îndreptăm

răul săvârșit. Este o cale grea, însă Dumnezeu ne dă puterea Sa. Și în
această situație puterea divină stă la dispoziția noastră.

Dacă sufăr încă din cauza pretențiilor Diavolului, deși sunt un

credincios născut din nou, înseamnă aceasta pierderea vieții veșnice?

Declarația Bibliei este clară și fără echivoc:

„Cine are pe Fiul, are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viața”
(1 Ioan 5,12). Dacă ne predăm viața lui Isus, devenim copiii lui
Dumnezeu.

„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a
dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1,12).

În calitate de copii ai lui Dumnezeu, dacă Îi rămânem credincioși lui Isus

până la sfârșit, primim viața veșnică. Diavolul nu poate împiedica aceasta.

Desigur, Diavolul le poate face viața grea și credincioșilor născuți din nou.
El poate face ca să intrăm în mormânt istoviți, însă viața veșnică este darul
lui Dumnezeu, pe care Diavolul nu-l poate contesta. Cel care pășește pe
„calea eliberării” va simți că eliberarea este o realitate și va putea continua
viața cu bucurie, fără împovărarea produsă de Diavolul. Putem păși pe
calea eliberării înainte sau după nașterea din nou și vom deveni liberi, cu
siguranță. Deosebirea este aceasta: cu cât mă las mai devreme eliberat de
Isus, cu atât mai puțin poate să pretindă Diavolul de la mine.

Ce investigații sunt necesare atunci când nu există informații privind

practicile oculte ale înaintașilor?
Înaintașii care pot avea vreun rol în această problemă merg până la
străbunici. Numai foarte puțini au posibilitatea să cunoască, în mod sigur,
ce forme de ocultism au practicat ei.

Dacă se află că au existat practici oculte la înaintașii noștri, atunci trebuie

neapărat reziliat contractul pe care aceștia l-au încheiat cu Diavolul. Cine
pășește pe „calea eliberării” va fi eliberat și de această împovărare. 

Un domn credincios îmi spunea: „Nu pot stabili ce-au practicat înaintașii
mei, dar mă simt împovărat și vreau să fiu eliberat. Vreau să mă asigur.
Voi porni pe «calea eliberării» și voi rosti, cu voce tare, toate rugăciunile
propuse. Vreau ca Isus Hristos să fie biruitorul în viața mea, vreau să fac
totul pentru ca puterea Diavolului să fie înfrântă în ființa mea. Calea
eliberării nu costă bani. Iertarea și ajutorul lui Dumnezeu sunt fără plată,
de aceea mă bucur și Îi sunt foarte recunoscător lui Dumnezeu pentru
ajutorul Său.” Dumnezeu i-a dat acestui domn, ca și multor altora,
eliberarea totală dorită.

Ce este de făcut în caz de recidivă?

Dacă devenim conștienți de păcate noi sau dacă ne amintim de păcate încă
nemărturisite cu voce tare lui Isus, acestea trebuie, de asemenea,
mărturisite nominal. Diavolul ridică imediat pretențiile sale și încearcă să
obțină un preț. De aceea este necesară rostirea, din nou, a rugăciunii de
reziliere.

Diavolul este puternic, dar Isus Hristos este și mai puternic. Isus este
Biruitorul. Iubite cititor, dacă treci de partea lui Isus, atunci ești de partea
Celui ce a biruit.

O doamnă credincioasă din Bavaria, pe când era încă un copil, a fost

trecută sub rădăcina unui copac, în cadrul unor practici oculte, pentru ca să
fie păzită de influențe rele. Ulterior, ea însăși a apelat de repetate ori la
ajutorul Diavolului, fără să gândească sau să bănuiască ceva rău. Urmarea
a fost că a început să fie chinuită de Satana, care își cerea plata și-i făcea
viața grea.

A ascultat prelegerea mea despre această temă și, la sfârșit, a venit la mine
spunând: „Vreau să merg pe această cale a eliberării, vreau să-I fac o
mărturisire deplină lui Isus. Vreau, în sfârșit, să fiu liberă. Destul m-a
chinuit Diavolul.” Încă în aceeași zi, doamna și-a mărturisit lui Isus toate
păcatele. S-a dus în pădure, a îngenuncheat sub un copac, mărturisind pe
nume fiecare păcat. Apoi a rostit rugăciunea de reziliere și și-a predat viața
lui Isus.

Ulterior am primit o scrisoare de la ea. Îmi relata că în viața ei a survenit o

mare schimbare în bine. Când a experimentat eliberarea prin Isus era deja
trecută de vârsta de 70 de ani. Regreta că a trebuit să aștepte atât de mult
până să găsească drumul eliberării de necazuri și împovărare. Era atât de
recunoscătoare că, în sfârșit, prin Isus Hristos a găsit eliberarea. Era
nespus de fericită. Pentru ea a început o nouă viață.

Iubite cititor, dacă ești la o vârstă tânără, te poți elibera chiar azi, dar chiar
dacă ai ajuns la mijlocul vieții sau dacă ești vârstnic, nu este prea târziu.
Mă rog să accepți chiar azi oferta lui Dumnezeu. Isus te așteaptă! Isus te
iubește! Isus te ajută! El te poate ajuta imediat! De ce vrei să mai aștepți?

Calea eliberării
Cum pot fi eliberat de orice povară?

O veste bună - fapte de importanță vitală:

Eliberarea prin Isus Hristos: Isus este biruitorul!

ISUS mă iubește! ISUS urăște păcatul meu. ISUS a plătit prețul păcatului
meu cu viața Sa. ISUS, prin moartea Lui, a realizat iertarea pentru toate
păcatele (Efeseni 11:7,8). ISUS îi oferă iertare desăvârșită, ca dar, fiecărui
om (Romani 3:23,24). ISUS nu iartă în mod automat. Iertarea trebuie s-o
accept personal.

I. De ce este atât de importantă mărturisirea nominală a păcatelor?

Mărturisindu-I lui Isus păcatul meu pe nume, vreau să exprim următoarele:

1. Îmi dau seama că Dumnezeu este sfânt. Niciun păcat nu poate exista în
prezența Lui. Păcatul mă desparte de Dumnezeu și de oameni. Păcatul este
o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Păcatul este o răzvrătire împotriva lui
Dumnezeu.

2. În ce mă privește recunosc că am procedat greșit. Sunt un păcătos.

Păcatul meu mă desparte de Dumnezeu. Păcatul meu nu este un fleac. Sunt
vinovat de moartea lui Isus. Acum văd păcatul meu cu ochii lui Isus.
Păcatul meu nu poate fi nici bagatelizat și nici justificat. Nu mă pot elibera
de păcatul meu. Fiind păcătos, merit moartea (Romani 6:23). Sunt un
candidat la moarte. Numai Isus mă poate scăpa de pedeapsa păcatului.

3. Sunt gata să vin la Isus ca păcătos. Îi fac cunoscut păcatul meu lui Isus.
Mărturisind pe nume păcatele mele lui Isus, le depun la picioarele Lui,
acolo stau mai bine decât în inima mea.

4. Mărturisesc că fiecare păcat vrea să rămână ascuns. Fiecare păcat

constituie în viața mea un secret. Mărturisirea pe nume a păcatelor mele va
duce la sfărâmarea secretului păcatului (Proverbele 28:13). Mărturisirea
nominală constituie recunoașterea relelor săvârșite de mine cu enumerarea
lor. Dacă am avut curajul să păcătuiesc, trebuie să am și curajul de a-mi
mărturisi păcatul.

5. Declar că prin recunoașterea pe nume a păcatelor îmi smulg masca de

pe față. Nu le mai pot spune lui Isus și semenilor: „Sunt un om onorabil!”

6. Hotărârea mea: Prin viața și moartea Sa pe cruce, Isus a adus un

sacrificiu desăvârșit. Prin meritele mele nu pot câștiga nici iertarea și nici
mântuirea. Sunt dispus să renunț la realizările mele care sunt cu lipsuri și
nedesăvârșite. Iertarea lui Isus este un dar. Accept darul iertării lui Isus.
Prin mărturisirea nominală a păcatelor mele doresc, în mod conștient, să
beneficiez de iertarea realizată.

7. Sunt recunoscător pentru faptul că prin moartea lui Isus pe cruce și prin
sângele Lui vărsat acolo, îmi sunt iertate toate păcatele din trecut, prezent
și viitor (1 Ioan 2:1,2,12). Iertarea de păcate, realizată prin sângele lui Isus,
este o realitate, indiferent de ceea ce simt eu.

II. Cum se face mărturisirea păcatelor pe nume:

Ia Biblia și citește cele Zece Porunci din Exodul 20:1-17. Ia o hârtie și un

creion. Roagă-te lui Dumnezeu să-ți arate ce păcat ai făcut în dreptul
fiecărei porunci. Notează păcatele pe care ți le reamintește Duhul Sfânt.
Nu încerca să descoperi păcate cu orice preț. Un păcat odată mărturisit cu
voce tare lui Isus nu mai trebuie mărturisit din nou. Relele și daunele
provocate oamenilor trebuie îndreptate și rezolvate direct cu persoanele
respective; nu trebuie ca și alții să cunoască păcatele tale. Cere putere de la
Dumnezeu, ca acolo unde este nevoie, să poți îndrepta lucrurile (Ezechiel
33:14-16).

Împacă-te și îndreaptă totul, imediat ce ai ocazia. În orice caz, înainte de

toate, mărturisirea pe nume a păcatelor. Roagă-te ca Dumnezeu să-ți dea
putere pentru aceasta. Recunoaște-ți păcatele unul câte unul și cu voce
tare. După ce I-ai prezentat lui Isus toate păcatele cunoscute pe nume, scrie
pe foaia de hârtie: „Isus mi-a iertat toate păcatele”. Apoi distruge această
hârtie. Niciun alt om nu trebuie să cunoască păcatele tale. Dacă tu sau
înaintașii tăi au săvârșit un păcat care este o „urâciune” în fața lui
Dumnezeu (Deuteronomul 5:18,9-14), cu sau fără știință, rostește o
rugăciune de reziliere. Pentru diferite situații, în paginile următoare găsești
câteva propuneri de rugăciune. Când, ulterior, îți amintești de un păcat pe
care nu l-ai mărturisit pe nume sau ai săvârșit un nou păcat, mărturisește
imediat păcatul pe nume. 

III. Vestea cea bună

Isus Hristos vrea și poate să sfărâme puterea lui Satana în viața ta, dacă
ești dispus să faci trei pași importanți:

1. Mărturisește-I lui Isus toate păcatele tale cunoscute. Recunoaște-ți

păcatele pe nume, unul câte unul, și mărturisește-le cu voce tare.

2. Încredințează-ți viața lui Isus, predă-te Lui cu totul și atunci devii un

copil al lui Dumnezeu (Ioan 1:12). Isus Hristos vrea să fie singurul Domn
al vieții tale. Isus Hristos este stăpânul cel mai bun.

3. Fiind un copil al lui Dumnezeu, desfă, în Numele lui Isus, contractul cu

Diavolul.

Bucură-te!

ISUS te iubește! Prin moartea pe cruce și învierea Sa, Isus a obținut

biruința asupra păcatului și a lui Satana.

ISUS te iubește! Isus este BIRUITORUL. Ca Mare Biruitor, vrea să-ți

dăruiască, în fiecare zi, biruința făgăduită, de care ai nevoie în toate
împrejurările vieții tale.
ISUS te iubește! Isus vrea să-ți dăruiască o viață nouă. Isus vrea să-ți
dăruiască această viață nouă prin puterea lui Dumnezeu, prin care poți trăi
o viață de ascultare și de biruință.

Ajutoarele pe calea vieții

A. Sfânta Scriptură Ia-ți timp zilnic pentru citirea Cuvântului lui

Dumnezeu. În scrisoarea Lui de dragoste, Biblia, Isus are multe de spus.

B. Rugăciunea Ia-ți timp pentru convorbirea zilnică cu Dumnezeu.

Vorbește cu Isus ca și cu prietenul tău cel mai bun. Spune-I tot ce-ți apasă
inima.

C. Societatea credincioșilor Caută și cultivă societatea oamenilor

credincioși. Pentru tine sunt deosebit de importante sprijinul spiritual și
purtarea de grijă din partea altora. Intră într-un cerc care studiază Biblia în
familie sau într-o comunitate care se conduce după Cuvântul lui
Dumnezeu.

IV. Propuneri de rugăciune pentru diferite situații

1. Rugăciune de mărturisire a păcatelor

Deschide Biblia și citește următoarele texte: 1 Ioan 11:7,9; Psalmii 32;

Psalmii 90:8; Psalmii 51; Proverbele 28:13.

Mărturisește-I lui Isus fiecare păcat cunoscut din viața ta, pe nume i cu
voce tare. După ce ți-ai mărturisit toate păcatele, poți să te rogi cu voce
tare. O sugestie de rugăciune: 

„Doamne Isuse, Ți-am mărturisit pe nume păcatele mele. Ți-am mărturisit

pe nume și păcatele practicilor mele oculte, care, în fața Ta, sunt o
urâciune. Tu ai murit pentru toate păcatele acestea. Îți mulțumesc pentru
iertarea și curățirea prin sângele Tău. Dăruiește-mi asigurarea că, prin
sângele Tău, mi-ai iertat toate păcatele. Tu făgăduiești în Cuvântul Tău:
«Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat. Dacă ne
mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să
ne curățească de orice nelegiuire» (1 Ioan 1:7,9). Cred că făgăduința Ta
este adevărată. Cred că Tu, Doamne Isuse, poți dărui conștiența iertării
păcatelor și-Ți mulțumesc că mi-ai dat această asigurare.
Dă-mi zilnic plăcerea de a recunoaște și a împlini voia Ta, ca să Te pot
lăuda prin viața mea. În Cuvântul Tău ai făgăduit: «Căci Dumnezeu este
Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și
înfăptuirea» (Filipeni 2:13). Cred că-mi poți dărui voința și înfăptuirea și
bucuria de a trăi o viață conform voinței Tale. Fă ca făgăduința Ta să se
realizeze în viața mea. Îți mulțumesc, prin credință, că m-ai ascultat.
Arată-mi păcatele necunoscute din viața mea. Dăruiește-mi un regret
profund pentru ele și dă-mi o conștiință curată în fața Ta și a oamenilor. În
Cuvântul Tău ai făgăduit: «Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului,
are să vă călăuzească în tot adevărul» (Ioan 16:13). Cred că Duhul Sfânt
poate să-mi deschidă ochii ca să mă pot cunoaște mai bine, să pot
recunoaște mai bine păcatele și să am o conștiință curată. Te rog ca acestea
să devină o realitate în viața mea. Îți mulțumesc și cred că mi-ai ascultat
rugăciunea. În Numele lui Isus Hristos, vreau să mă despart de toate
forțele necurate și de orice patimă; vreau să mă despart de orice omor
(inclusiv avort), violență, minciună (inclusiv jurământ fals) și de toate
forțele care stau în spatele jocului de cărți și patimii jocului. Doamne
Isuse, în Cuvântul Tău ai făgăduit: «Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să
nimicească lucrările Diavolului» (1 Ioan 3:8). Te rog să închizi orice
poartă de intrare a forțelor demonice în viața mea, care a apărut datorită
atitudinii mele. Închide, pentru totdeauna, porțile de atac ale lui Satana în
viața mea. Zdrobește-l pe Diavolul și nimicește porțile de acces și să
nimicești lucrările Diavolului în viața mea. Îți mulțumesc că Tu ești
Biruitorul și că Diavolul nu mai are nicio putere în viața mea. Amin.”

2. Rugăciunea de predare

O propunere de rugăciune: „Doamne Isuse, mărturisesc că sunt un păcătos.

Ca păcătos, merit pedeapsa morții veșnice. În marea Ta iubire, ai plătit cu
sângele Tău pedeapsa pentru păcatele mele. Ai mers la moarte în locul
meu și pentru mine. Prin moartea Ta înlocuitoare m-ai împăcat cu
Dumnezeu. Îți mulțumesc pentru marea Ta iubire. Îți mulțumesc pentru
acest dar minunat.

Doamne Isuse, până azi eu am fost stăpânul vieții mele, însă de acum, Tu
trebuie să fii Domnul meu. Vreau să-Ți servesc și să-Ți urmez. Îți predau
mintea mea, voința mea, sentimentele mele, corpul meu, capacitățile mele,
timpul meu, banii mei, viitorul meu și viața mea. Așez totul în mâinile
Tale. Te rog, folosește totul pentru slava Ta și pentru binecuvântarea
semenilor mei. Lucrează după dumnezeiasca Ta plăcere și înțelepciune.
Sfatul Tău este: «Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea
Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra» (Matei 6:33). Cred
aceste cuvinte. Știu că le vei realiza. Prin credință, Îți mulțumesc că în
viața mea ai îndeplinit făgăduința Ta. Vreau să fiu copilul Tău și să Îți
aparțin. În Cuvântul Tău ai făgăduit: «Dar tuturor celor ce L-au primit,
adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui
Dumnezeu» (Ioan 1:12). Cred că, prin predarea mea, voi deveni copilul
Tău și-Ți mulțumesc în credință că am și devenit copilul Tău. Amin.”

3. Rugăciune de lepădare generală

Deschide Biblia și citește următoarele declarații: Luca 1:68.74.75; Efeseni

1:7; Coloseni 1:13,14; Faptele 26;17,18; 1 Petru 1:18,19; 1 Tesaloniceni
1:9; 1 Ioan 3:8.

O sugestie de rugăciune: „Doamne Isuse, vreau să mă așez sub ocrotirea

Ta divină și sub sângele Tău prețios. Doamne Isuse, în Numele Tău mă
despart de Diavolul și de toate lucrările lui oculte, de ființa sa rea și forțele
sale demonice. Nu vreau să mai am nimic de-a face cu forțele oculte și
demonice. Dacă mai zace asupra mea o vrajă, deoarece vreodată am fost
blestemat, Te rog, Doamne Isuse, să înlături acest blestem din viața mea.
Înlătură orice drept al Diavolului asupra vieții mele. Te rog să cureți și să
ocrotești cu sângele Tău întreaga casă, întreaga locuință și fiecare cameră.
Poruncește tuturor forțelor întunericului să părăsească aceste locuri (curte,
casă cameră etc.) și să se îndrepte acolo unde vrei Tu. Doamne Isuse,
împiedică forțele întunericului să se mai întoarcă. Doamne Isuse, umple
Tu casa (camera etc.) cu prezența Ta și fii Tu singurul Domn și Stăpân.
Ocrotește-mă cu mâna Ta puternică tot timpul, ziua și noaptea.

În Cuvântul Tău este făgăduința: «Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe
pământ» (Matei 28:18). Cred că ești atotputernic. Cred că ai
împuternicirea de a-i porunci Diavolului. Numai Tu singur poți să-i
împiedici accesul și să-l izgonești din viața mea. Îți mulțumesc că acum
aceasta a devenit o realitate. Tu ai mai făgăduit ceva: «Fiul lui Dumnezeu
S-a arătat ca să nimicească lucrările Diavolului» (1 Ioan 3:8). Doamne
Isuse, sunt încredințat că Tu poți să realizezi aceasta și în viața mea.
Dăruiește-mi această biruință făgăduită și fii Tu Biruitorul în viața mea.
Prin credință, Îți mulțumesc că ai nimicit lucrările Diavolului în viața mea
chiar acum. Doamne Isuse, îmi predau viața Ție, cu tot ce sunt și am.
Vreau să fiu copilul Tău, acum și pentru veșnicie. Tu să fii singurul Domn
în viața mea. Îți mulțumesc că stăpânirea Ta biruitoare mă însoțește mereu
în viață. Amin.”
4. Rugăciune de lepădare în cazul împovărării prin înaintași 

Un fapt important: Când unul dintre înaintașii tăi, până la străbunici, a

săvârșit un păcat care este o urâciune în fața lui Dumnezeu (Deuteronomul
18:9-14) și a practicat ceva care aparține ocultismului, atunci a folosit
ajutorul diavolului. În felul acesta s-a încheiat un contract cu Diavolul și,
pentru ajutorul primit, oricine trebuie să-i plătească lui Satana un preț. În
plus, Diavolul are pretenția ca și urmașii lor până la a patra generație să le
ceară un preț și să le producă prejudicii. Este foarte probabil ca și în viața
ta Diavolul să poată emite pretenții, dacă înaintașii tăi, până la a patra
generație, au apelat, vreodată, la ajutorul lui. Înaintașii până la a patra
generație reprezintă 15 persoane. Poți spune tu, cu siguranță, că niciunul
dintre înaintașii tăi n-a comis un păcat în domeniul practicilor oculte?
Dacă numai unul dintre cei 15 înaintași a săvârșit păcatul care este o
urâciune în fața lui Dumnezeu, este suficient ca Diavolul să-ți facă viața
grea și să suferi din cauza unei „împovărări”.

O veste bună: Dumnezeu a îngrădit posibilitatea pretențiilor Diavolului

până la strănepoți (Numeri 14:17,18). Isus te poate elibera, chiar dacă nu
cunoști, în amănunt, păcatele prin practici oculte ale înaintașilor tăi. Poți să
ceri în rugăciune ajutorul Lui, bizuindu-te pe următoarea făgăduință a Sa:
„Dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36). Isus
Hristos vrea să-ți dăruiască eliberarea completă și să înlăture pretenția
Diavolului din viața ta. O propunere de rugăciune: „Doamne Isuse, în
Numele Tău vreau să scap de forța întunericului, care a venit asupra mea
din cauza părinților sau înaintașilor mei. Dacă părinții sau înaintașii mei au
apelat la ajutorul Diavolului, prin practici oculte (Deuteronomul 18:9-14)
și, conștient sau inconștient, au încheiat un legământ cu el, vreau acum ca
acest legământ să fie desfăcut. Dacă demoni sau duhuri necurate au
stăpânire asupra mea și se țin de mine, Doamne Isuse, Te rog să iei de la
cel rău această putere. Doamne Isuse, poruncește-le duhurilor necurate să
mă părăsească, să plece acolo unde vrei Tu și să nu aibă voie să se mai
întoarcă vreodată. Tu ai făgăduit: «Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe
pământ» (Matei 28:18). «Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească
lucrările diavolului» (1 Ioan 3:8). «Dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu
adevărat slobozi» (Ioan 8:36). Doamne Isuse, cred cuvintele Tale. Numai
Tu ești atotputernic. Numai Tu poți realiza eliberarea de demoni și duhuri
necurate. Scapă-mă, Doamne Isuse, și păzește-mă de aceste duhuri rele. Îți
mulțumesc că ai dezarmat și biruit toate forțele întunericului și puterea
Diavolului. Îți mulțumesc că acum Tu ești Biruitorul în viața mea. Doamne
Isuse, vreau să-mi predau viața Ție. Fii Tu stăpânul meu. Vreau să fiu
copilul Tău acum și pentru veșnicie. Tu ai făgăduit: «Dar tuturor celor ce
L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă
copii ai lui Dumnezeu» (Ioan 11:12). Cred făgăduința Ta: pot fi copilul
Tău dacă eu cred în Tine, dacă mă încredințez Ție și Te primesc în viața
mea. Vreau să fiu copilul Tău. În credință, Îți mulțumesc că sunt deja
copilul Tău. Îți mulțumesc că viața mea este în deplină siguranță în mâinile
tale iubitoare. Amin.”

5. Rugăciune de lepădare în cazul păcatelor în domeniul ocult

„Doamne Isuse, Îți mărturisesc păcatele mele (fiecare păcat să fie

enumerat cu voce tare!). În Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
mă despart de toate forțele întunericului și de păcatele săvârșite în
domeniul superstiției, vrăjitoriei, magiei, ghicitului, spiritismului și al
închinării la Diavol, cu care eu conștient sau inconștient am avut de-a face.
Îmi pare rău că Te-am ofensat prin aceasta. Te rog să mă ierți de aceste
păcate. Doamne Isuse, prin sângele Tău vărsat, eliberează-mă de orice
legătură și constrângere a superstiției, ocultismului, spiritismului,
satanismului și de urmările lor. Dacă spiritiștii sau alte instrumente ale
întunericului mai au influență asupra mea sau vor să mă influențeze direct
sau indirect Te rog, Doamne Isuse, poruncește-le forțelor întunericului să
mă părăsească și să nu mă mai chinuie. Doamne Isuse, vreau să mă așez
sub ocrotirea sângelui Tău prețios. Apără-mă, cu mâna Ta puternică, tot
timpul, ziua și noaptea. Mă bucur de făgăduința Ta: «Numele Domnului
este un turn tare; cel neprihănit fuge în el și stă la adăpost» (Proverbele
18:10). Cred că Tu ești cetatea și locul meu de scăpare; cred că mă poți
adăposti (citește Psalmii 18:1-6; Psalmii 91). Îți mulțumesc că Tu ești
pavăza și ajutorul meu. Îți mulțumesc pentru făgăduința: «Fiul lui
Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările Diavolului» (1 Ioan 3:8).
Cred că poți realiza aceasta și în viața mea. Îți mulțumesc că nimicirea
lucrărilor Diavolului, prin atotputernicia și iubirea Ta, sunt o realitate și în
viața mea. Îți mulțumesc pentru biruința pe cruce (Ioan 19:30). Doamne
Isuse, vreau să-Ți predau viața mea, tot ce sunt și tot ce am, și vreau să fiu
copilul Tău acum și pentru veșnicie. Amin.”

V. Isus Hristos este marele biruitor

1. „Cine are pe Fiul, acela are viața veșnică.”

O întrebare importantă: De ce se manifestă împovărările datorită
ocultismului chiar și după nașterea din nou și botezul credinței? Mulți,
care suferă sub povara ocultismului, nu pot înțelege că predarea vieții lor
lui Isus și botezul credinței n-au înlăturat împovărarea. „De ce nu suntem
liberi? De ce suntem chinuiți în continuare?” se întreabă mereu. De fapt,
sunt întrebări justificate și importante. Mulți dintre acești creștini chinuiți
se jenează să vorbească despre problema lor. Încep să se îndoiască de
iubirea lui Dumnezeu și ajung la următoarea concluzie: Dumnezeu nu m-a
primit cu adevărat. La El sunt doar un copil de categoria a doua. Există un
răspuns la aceste întrebări justificate. Un fapt important, care va reieși la
următorul exemplu: O salariată tânără vrea să-și cumpere un automobil.
Solicită de la o instituție bancară 10 000 de mărci. Pentru restituirea sumei,
banca stabilește rata lunară, în care se include și dobânda respectivă.
Tânăra cumpără autoturismul și achită ratele cu regularitate. După un timp,
tânăra face cunoștință cu un bărbat cu care se căsătorește. Aceasta ia
numele de familie al soțului și-și schimbă domiciliul. Până la căsătorie, ea
îi restituise băncii 5 000 de mărci. Căsătorindu-se, și-a schimbat numele și
domiciliul. A apărut, deci, o situație nouă. Din motivul acesta însă, banca
nu va renunța la restul sumei, care mai este de achitat. Deoarece s-a
încheiat un contract de împrumut, banca creditoare își menține în
continuare pretențiile. Tânăra datorează mai departe restul sumei, deci
instituția bancară pretinde, în continuare, ratele lunare, până când întreaga
sumă, inclusiv dobânda, este achitată. Contractul se anulează abia atunci
când ultima rată este achitată. Dacă soțul plătește restul sumei, datorate
băncii de soția lui, atunci banca nu mai emite pretenții. Contractul a fost
respectat.

Iubite cititor, dacă tu sau înaintașii tăi au apelat vreodată la ajutorul

Diavolului, atunci s-a încheiat un contract și Diavolul are dreptul să
pretindă un preț.

Dacă devii creștin, dacă Îi spui DA lui Isus, dacă te botezi, atunci devii un
copil al lui Dumnezeu, dar prin aceasta contractul cu Diavolul nu este
anulat. Se rămâne, în continuare, dator Diavolului. Dacă Îi rămâi
credincios lui Isus până la sfârșitul vieții, Isus îți va dărui viața veșnică.
Diavolul nu poate împiedica aceasta însă îți va face viața grea, chiar fiind
un copil al lui Dumnezeu. Ca și mai înainte, el poate să emită pretențiile
sale de la tine. Și s-ar putea să cobori în mormânt istovit. Diavolul pierde
puterea asupra vieții tale numai când, în mod conștient, ai făcut cei trei
pași importanți. Trebuie să pășești cu hotărâre, până la capăt, pe calea
eliberării prin Isus. Poți să te bucuri de biruința eliberării totale prin
Isus! Isus Hristos este marele Biruitor!

2. Biruința eliberării totale

Există mulți oameni, tineri și bătrâni, în toate straturile sociale, care

trebuie să-i plătească un preț Diavolului. Ei tânjesc după eliberare, însă nu
știu cum ar putea fi ajutați și nici cine îi poate ajuta.

Mulți au citit „Vestea Bună” a eliberării prin Isus Hristos, însă nu toți
dintre cei care au citit au și efectuat cei trei pași pe calea eliberării. Dar toți
cei care au parcurs această cale s-au putut bucura de biruința eliberării
totale prin Isus Hristos. 

Iubite cititor, Isus vrea și poate să fie biruitorul în viața ta chiar azi. Isus
spune:

„Hoțul nu vine decât să fure, să junghie și să prăpădească. Eu am venit ca

oile să aibă viață și s-o aibă din belșug” (Ioan 10:10).

Isus îți oferă adevărata împlinire a vieții, o viață care merită să fie trăită.
Prețul acestui dar l-a achitat Isus cu viața Lui, dovedind, prin aceasta,
marea iubire pe care o are față de tine.

În lucrarea de față ai citit „Vestea Bună” atât de importantă. Nu rămâne

decât să te hotărăști și să alegi sugestia de rugăciune care se potrivește cel
mai bine situației tale. Dacă ești convins că este spre binele tău și vrei să
mergi pe drumul cel mai sigur, atunci poți să rostești toate rugăciunile
propuse.

3. Cei trei pași importanți

1) Mărturisește-I lui Isus în mod amănunțit și atotcuprinzător toate

păcatele tale cunoscute. Mărturisește păcatele unul câte unul și cu voce
tare.

2) Efectuează o predare a vieții. Predă-ți viața lui Isus, și atunci devii un

adevărat copil al lui Dumnezeu. Isus Hristos vrea să fie singurul Domn în
viața ta. Isus este stăpânul și prietenul tău cel mai bun. Nu există un domn
și un prieten mai bun. Isus merită încrederea totală. El nu te dezamăgește.
3) În calitate de copil al lui Dumnezeu reziliază contractul cu Diavolul. În
Numele lui Isus declară-i un refuz categoric. Spune rugăciunea de
lepădare, dacă azi și acum vrei să mergi pe calea eliberării cu Isus. El îți va
dărui biruința chiar azi și acum.

Rugăciunile mele însoțesc această „Veste Bună”.

Iubite cititor, Îi mulțumesc lui Dumnezeu că El ți-a dat și ție eliberare și

biruință prin puterea atotbiruitoare a lui Isus.

ISUS HRISTOS ESTE MARELE BIRUITOR!