Sunteți pe pagina 1din 54

http://www.sfaturiortodoxe.ro/yoga/crestinismsiyoga.

htm

CRESTINISM SI YOGA?
O carte ce contine mărturii de necrezut ale unor fosti yoghini si confruntă
adevarul ortodox cu yoga.
Cuvant inainte

Capitolul I
• Despre Dumnezeu

• Despre îngeri

• Despre diavol si demoni

• Despre Zidirea văzută

• Despre înviere

• Despre Judecată

• Impotriva Reîncarnării

Capitolul II
• Comparatii

Capitolul III
• Mărturii - partea I

• Mărturii - partea II

• Mărturii - partea III

• Mărturii - partea IV

Capitolul IV
• Paralele - intre CRESTINISM si
BUDHISM

• Cuvinte de folos

• Postfată

Extrase din ''CRESTINISM SI YOGA?'' de Părintele Ioan Filaret

CUVANT INAINTE
Rândurile de mai jos sunt urmare a convorbirilor avute cu mai multi ''credinciosi'' care au
renuntat la calea ''Crucii'' lui Hristos si, din dorinta de a ajunge la o purificare, la o
îndumnezeire rapidã, au îmbrãtisat practica filosofiilor si a religiilor pãgâne, orientale.
O tânarã din Vaslui, N.A. ne scria cã ceea ce a simtit în timpul slujbelor de noapte si în
special când a primit binecuvântare de la un duhovnic din mânãstirea noastrã, nu a simtit
niciodatã prin practica yoga, cã nu poate exprima prin cuvinte acele stãri sufletesti, dar cã
nu renuntã la aceastã practicã.
Ei bine, ne mirãm si ne întrebãm cum, dupã ce recunoaste starea haricã care se gãseste în
Biserica lui Hristos, nu îl cautã pe Dumnezeu acolo unde se gãseste, ci în învãtãtura si
practica unui Budha sau Krishna, acolo unde El nu se aflâ, acolo unde nu se crede în
Sfânta Treime, în înviere si judecatã, în Sfânta Scripturã!?
Stãm si ne întrebãm: Oare putem fi si crestini si yoghini?
Ca un rãspuns la aceastã întrebare vom arãta ceea ce Biserica Ortodoxã a crezut
dintotdeauna: crestinii ortodocsi nu au acelasi Dumnezeu cu cei care neagã Sfânta
Treime; cã dumnezeii pãgânilor sunt de fapt demoni si experientele si puterile pe care
dumnezeii pãgâni le au si le dau, sunt de naturã satanicã.
Toate acestea sunt destul de evidente crestinilor ortodocsi si credinciosi adevãrului
revelatiei lui Dumnezeu în Biserica lui Iisus Hristos. Dar multi care se considerã
ortodocsi nu au nici mãcar o vagã idee asupra diferentelor radicale dintre ortodoxie si
toate celelalte religii si filosofii; si cei care stiu despre aceasta, au prea putin discenãmânt
în zona ''experientelor spirituale''—un discenãmânt care a fost practicat si transmis în
scrierile patristice ortodoxe si în ''Vietile Sfintilor'' de aproape douã mii de ani.
Astfel, am ajuns la concluzia cã acesti ortodocsi nu au cele mai elementare notiuni despre
Dumnezeu; de aceea în prima parte vom arãta cine este cu adevãrat Dumnezeu, de ce a
creat si cum a creat lumea nevãzutã si pe cea vãzutã, cum cã Dumnezeu Care este
dragoste, iubire, este în acelasi timp si drept judecãtor, hotarând o zi în care toti oamenii,
de la Adam si pânã la sfârsitul acestei lumi, vor învia pentru a fi judecati dupã credinta si
faptele pe care le-au avut pe acest pãmânt. Tot în prima parte vom prezenta si un studiu
împotriva reîncarnãrii. În partea a doua vom face o scurtã comparatie între unele
învãtãturi yoghine si cele ale crestinilor, stiind cã cine încalcã o poruncã a lui Dunmezeu
este încãlcãtor al legii dumnezeiesti, fãrã a fi nevoie sã le încalce pe toate. Vom continua
cu prezentarea mai multor mãrturii a celor care au urmat aceastã învâtãturã pãgânã, unele
chiar zguduitoare, cu urmãri dintre cele mai nefaste pentru practicanti, cu o paralelã intre
crestinism si budhism, între Iisus Hristos si Budha, si vom încheia cu câteva cuvinte de
folos.
Stim cã acesti ''guru'', acesti ''eliberati'' vor aduce tot felul de argumente spre a-si apãra
rãtãcirea lor de la Adevãr, aducând mãrturii chiar din Sfânta Scripturã, dupã cum fac si
acum în toate publicatiile lor. Dar Sfântul Apostol Pavel, cunoscând mai dinainte acestea,
zice: ''Luati aminte sã nu vã fure mintile cineva cu filosofia si Cu desarta inselãciune din
predania omeneasca, dupã întelesurile cele slabe ale lumii si nu dupã Hristos... cã în
vremurile cele de apoi, unii se vor depãrta de la credintã, luând aminte la duhurile cele
înselãtoare si la învãtãturile demonilor, prin fãtãrnicia unor mincinosi, care sunt infierati
în cugetul lor... cãci va veni o vreme când nu vor mai suferi învãtãtura sãnãtoasa, ci
dornici sã-si desfãteze auzul, îsi vor grãmãdi invâtâtori dupã poftele lor, având infãtisarea
dreptei credinte, dar tãgãduind puterea ei, mereu învãtând si neputând niciodatã sa ajungã
la cunoasterea adevãrului. Iar oamenii rai si amãgitori vor merge tot mai rãu, rãtãcind pe
altii si rãtãciti fiind ei însisi. Si multi se vor lua dupã invâtâturile lor rãtãcite si, din
pricina lor calea adevãrului va fi hulitã; având ochii plini de patima desfrânarii si fiind
nesãtiosi de pãcat, ei amãgesc sufletele cele nestatomice. Ei fãgãduiesc libertatea, fiind ei
însisi robii stricãciunii''.
Si pentru a se confirma mai mult cele spuse, vom aminti de douã articole apãrute în
ziarele centrale, in care se aduc mârturii din afara Bisericii cã acesti ''guru''
folosesc pentru manipularea oamenilor hipnoza, parapsihologia (vrãjitoria) sau alte
metode, tot satanice.
Astfel, in ziarul ''România Liberâ'' din 13 noi. 1993, pe ultima paginã, apare sub
semnãtura Cristinei Terenche articolul ''Rãstignirea n-a mai avut loc'', in care se arãta cã
lidera sectei ''Frãtia albã'' din Ucraina, Maria Tvigun, urma sã fie rãstignitã pe cruce în
fata catedralei ''Sfânta Sofia'' datoritã influentei unui guru yoghin: ''Potrivit acestuia
(purtãtorului de cuvânt al ministerului ucrainian de inteme n.n.), femeia prezintã semne
evidente de schizofrenie si se aflã sub influenta totalã a unui yoghin din Kiev specializat
în parapsihologie si hipnozã''.
In ziarul ''Adevârul'' din 17 noi. 1993, sub semãtura lui Val Vâlcu, în cuprinsul articolului
''Concentrându-se puternic, marele yoghin Bivolaru a nãscut din neant o comisie
ministerialã'', gãsim confirmari ale acestor practici pãgâne, anticrestine, chiar din partea
gurului Bivolaru: ''Am reusit sã-i hipnotizez, folosindu-mi capacitãtile de concentrare si
forta gândului si sã evadez astfel din arestul Securitãtii din Rahova''. Tot în cuprinsul
acestui articol ''marele guru'' explicã: ''Tantra Yoga înseanmã perfectionarea prin amor''.
La ce fel de perfectionare se poate ajunge prin desfrâu, nu stim; stim doar multimea
bolilor care se acumuleazâ in urma unor astfel de relatii. De altfel, în capitolul ''Mãrturii''
vom afla la ce ''perfectionare'' se ajunge prin învãtãtura d-lui Bivolaru chiar din mãrturia
unei ''ucenite'' apropiate ''marelui eliberat''.
Tot acesti guru s-ar putea sã spunã cã yoga nu este o religie, ci un sistem filosofic. Bine,
dar atunci îl contrazic pe ''sfântul'' Sai Baba, care la rândul lui se contrazice.
Astfel, la întrebarea 114, pag. 15 din cartea ''Ghid pentru cultura si spiritualitatea
indianã'', tradusã de Dana Ligia Ilin, ed. 1992, dupã ce numeste yoga sistem filosofic,
sfârseste astfel: ''în yoga Dumnezeu este acceptat deplin si este considerat o fiintã situatã
la cel mai înalt nivel al calitãtilor'', iar la întrebarea 238, pag. 40, enumerã budhismul si
hinduismul între religii si zice cã: ''Baza oricãrei religii este credinta'' (yoga face parte din
hinduism).
Pe bunã dreptate, o tânãrã care a practicat mai multi ani yoga, o defineste ca: ''... o sintezã
extraordinar de bine conceputã a tuturor religiilor (as putea sã o numesc diabolicã),
diabolic de bine conceputã si realizatã, o mare capcanã, o intensã seductie...''.
Nu vrem sã lovim în gândire pe nimeni, nici sã defãimãm pe cineva, stiind cã Bunul
Dumnezeu nu vrea moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã si sã fie viu, dar am crezut de
cuviintã sã prezentãm crestinilor ortodocsi aceste rãtãciri ca sã cunoascã si sã
deosebeascã adevãrul de minciunã, lumina de intuneric, viata vesnicã de moartea vesnica.
Autorul
Despre Dumnezeu
Cunoasterea lui Dumnezeu si a lucrurilor Lui se întemeiază pe bunăvointa Sa de a ni se
descoperi El însusi ca fiintă spirituală personală, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe
posibilitatea omului, ca fiintă ratională, de a intra în dialog, de a vorbi cu Dumnezeu (prin
rugăciune), el fiind făcut după chipul lui Dumnezeu (Facere 1,27).
Dumnezeu însă nu ne-a lăsat în completă nestiintă, deoarece cunostinta existentei lui
Dumnezeu este însământată de El in chip firesc în toti oamenii prin constiintă, care este
glasul lui Dumnezeu din om.
Dumnezeu S-a făcut apoi cunoscut, atât cât ne este cu putintă să-L întelegem, mai întâi
prin Lege si prin profeti, iar în urmă prin Fiul Său Cel Unul Născut, Domnul si
Dumnezeul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Noi cunoastem si mărturisim că Dumnezeu este fără de început, fărâ de sfârsit, vesnic,
pururea dăinuitor, nezidit, neschimbat, neprefăcut, simplu, necompus, necorporal,
nevăzut, impalpabil, necircumscris, incomprehensibil, indefint, insesizabil, bun, drept,
creatorul tuturor făpturilor, atotputemic, atotstâpânitor, atoatevăzâtor; atoatepurtător de
grijă, stăpânitor si judecâtor. Cunoastem si mărturisim că este un singur Dumnezeu, adică
o singură fiintă; că este cunoscut si în trei persoane, ipostase, adică Tatăl, Fiul si Duhul
Sfânt; că Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt sunt unul în toate, afară de nenastere nastere si
purcedere;'că Fiul, Unul Născut si Cuvântul lui Dumnezeu si Dumnezeu, din pricina
îndurării Sale pentru mântuirea noastră, a fost zamislit, fără de sământă, prin bunăvointa
Tatălui si prin conlucrarea Prea Sfântului Duh, si S-a născut prin Sfântul Duh, fără
stricăciune, din Sfânta Fecioară si Născătoarea de Dumnezeu Maria si S-a făcut Om
desăvârsit; că acelasi este, în acelasi timp si Dumnezeu desăvârsit si Om desăvârsit, din
două firi, din Dumnezeire si omenire, si în două firi care au facultatea de a întelege, de a
voi, de a lucra si de a actiona liber, si, ca să spunem într-un cuvânt, fiind desăvârsite,
potrivit definitiei si ratiunii fiecăreia din firi, adică a Dunmezeirii si a omenirii, dar într-o
singură ipostasă compusă; că a flămânzit, a însetat, a obosit, a fost răstignit, a primit
încercarea mortii si a îngropării de trei zile, a înviat, S-a înăltat la ceruri, de unde a venit
si la noi, si iarâsi va veni în vremea de apoi să judece viii si mortii. Că Duhul Sfânt este o
putere substantială care există într-o ipostasă proprie ei însăsi, care purcede din Tatăl si se
odihneste în Fiul si îl face cunoscut. Nu poate să se despartă de Dumnezeu, în care există,
si de Cuvântul, pe care îl însoteste si nici nu se pierde în neexistentă, ci există în chip
substantial după asemănarea Cuvantului. Duhul Sfânt este viu, liber, de sine miscător,
activ, voieste totdeauna binele, si în orice intentie a lui puterea coincide cu vointa, este
fără de început si fără de sfârsit. Niciodată Cuvântul nu a lipsit Tatălui, nici Duhul
Cuvântului.

Deci, toate câte le are Fiul si Duhul le are de la Tatăl, si însăsi existenta. Dacă nu este
Tatăl nu este nici Fiul si nici Duhul. Si dacă Tatăl nu are ceva, nu are nici Fiul, nici
Duhul. Si din cauza Tatălui si Fiul si Duhul au toate câte au, adică din pricină că Tatăl le
are pe acestea, afară de nenastere, de nastere si purcedere. Căci cele trei sfinte ipostase se
deosebesc unele de altele numai în aceste insusiri ipostatice. Ele nu se deosebesc prin
fiintă, ci se deosebesc fără despărtire prin caracteristica propriei ipostase. Fiul si Duhul
Sfânt sunt din Tatăl, după cum raza si lumina sunt din soare. Soarele este izvorul razei si
al luminii. Prin rază ni se dă lumina si ea este aceea care ne luminează si cu care ne
împărtăsim.

Pentru că Bunul si Prea Bunul Dumnezeu nu S-a multumit cu contemplarea Lui proprie,
ci prin multimea bunătătii Sale a binevoit să facă ceva care să primească binefacerile Sale
si să se împărtăsească din bunătatea Lui, aduce de la neexistentă la existentă si crează
universul, atât pe cele nevăzute, cât si pe cele văzute, si pe om, care este alcătuit din
elemente văzute si nevăzute. În timp ce gândeste crează; iar gândul se face lucru,
realizându-se prin Cuvânt si desăvârsindu-se prin Duh.
Despre îngeri
Dumnezeu este făcătorul si creatorul îngerilor; El i-a adus de la neexistentă la existentă si
i-a zidit după propriul Său chip, o natură necorporală, un fel de duh si de foc imaterial (se
spune că este necorporal si imaterial în raport cu noi oamenii). Deci, îngerul are o fire
ratională, spirituală, liberă si schimbătoare în felul său de a gândi s-au a voi, căci tot ceea
ce este creat este schimbător. Numai ceea ce este necreat este neschimbător. Tot ceea ce
este rational este si liber. Deci, pentru că îngerul are o fire ratională si spirituală este liber;
iar pentru că este creat si schimbător, are facultatea de a rămâne si a progresa în bine sau,
de a se îndrepta spre rău. Ei se înclină greu spre rău, dar nu sunt neînclinati. Acum însă,
au ajuns neclintiti nu din pricina firii lor, ci prin har si prin stăruinta în unicul bine.
Sfântul Dionisie Areopagitul îi împarte în trei cete de câte trei: Serafimi, Heruvimi,
Tronuri-Domnii, Puteri, Stăpânii-începătorii, Arhangheli si îngeri. Cei mai multi spun că
îngerii s-au făcut înaintea oricărei făpturi, căci trebuie să fie zidită mai întâi fiinta
spirituală si apoi cea sensibilă, si, în urmă, din cele două, însusi omul.
Despre diavol si demoni
Dintre aceste puteri îngeresti, înainte stătătorul cetei terestre, căruia Dumnezeu i-a
incredintat păzirea pământului, nu a fost rău prin natură, ci a fost bun, a fost făcut pentru
bine si nu avea în el de la Creator nici cea mai mică urmă de răutate; cu toate acestea n-a
suferit luminarea si cinstea, pe care Creatorul i-a dăruit-o, ci, prin vointa lui liberă, s-a
îndreptat de la starea sa naturală la o stare contra naturii sale si s-a ridicat împotriva lui
Dumnezeu Care l-a făcut, voind să se împotrivească Lui. El este cel dintâi care s-a
depărtat de bine si a căzut în rău. Rău nu este nimic altceva decât lipsa binelui, după cum
si intunericul este lipsa luminii.
Binele este lumina spirituală; în chip asemănător si răul este întuneric spiritual. Lumina
deci, fiind creată de Creator, a fost bună căci ''Dumnezeu a văzut toate câte a făcut si iată
erau bune foarte'', dar a ajuns întuneric prin vointa sa liberă. Multime nenumărată de
îngeri asezati sub el s-au dezlipit, i-au urmat lui si au căzut împreună cu el. Asadar, cu
toate că erau de aceiasi natură cu îngerii, totusi au devenit răi, înclinându-si de bună voie
vointa lor de la bine spre rău.
Demonii nu au stăpânire sau putere împotriva cuiva, decât numai dacă li se îngăduie de
Dumnezeu în sopul mântuirii, cum este cazul lui Iov si după cum este scris în Evanghelii
despre porci. Dar odată ce Dumnezeu le ingăduie, au putere, se schimbă si iau forma pe
care o vor după fantezia lor (2 Cor. 11,14).
Nici ingerii lui Dumnezeu. nici demonii nu cunosc cele viitoare si cu toate acestea
proorocesc. Ingerii proorocesc pentu că Dumnezeu le descoperă si le porunceste să
proorocească, împlinindu-se toate câte spun. Insă si demonii proorocesc: uneori pentru că
văd ce se întâmplă departe, alteori prin conjunctură. Pentru aceea de multe ori mint si nu
trebuiesc crezuti, chiar dacă uneori spun adevărul in chipul în care am arătat. Ei cunosc si
Scripturile.
Toată răutatea si patimile necurate au fost născocite de ei. Li s-a îngăduit să ispitească pe
om, dar nu au puterea să forteze pe cineva. Căci noi avem facultatea de a primi ispita sau
de a nu o primi. Pentru acest motiv Dumnezeu a pregătit diavolului si demonilor lui si
oamenilor care îl urmează, focul nestins si pedeapsa vesnică: ''Duceti-vă de la Mine
blestematilor, în focul cel vesnic, care este gătit diavolului si îngerilor lui'' (Matei 25,41).
Iată ce spune si Sfântul Grigorie Palama despre mestesugul diavolului: ''Nu numai
răutătile sunt în apropierea virtutilor, ci si cuvintele nelegiuite stau atât de mult în
vecinătatea celor evlavioase, încât prmtr-un mic adaos sau omisiune se pot schimba usor
întreolaltă si întelesul unui cuvânt poate deveni tocmai contrariul. De aici vine faptul că
aproape orice părere rătăcită se înfătisează cu masca adevărului pentru cei ce nu sunt în
stare să vadă mica omisiune sau micul adaos. E si acesta un mestesug grozav al
diavolului viclean, atât de dibaci de a duce în rătăcire. Căci nefimd departe minciuna de
adevăr, diavolul si-a întocmit din aceasta o dublă putintă de rătăcire: scăpându-le adică
celor multi deosebirea, din cauză că e asa de mică, omul va fi usor ispitit, sau să tină
minciuna de adevăr, sau adevărul de minciună, ca fiind atât de aproape de minciună. In
amândouâ cazurile va cădea sigur din adevăr'' (Răspunsul al treilea contra lui Varlaam).
Dar trebuie să se stie că ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este căderea pentru
îngeri. După cădere ei nu mai au posibilitatea pocăintei, după cum nu o au nici oamenii
după moarte.
Despre Zidirea văzută
Insusi Dumnezeul nostru, proslăvit în Treime si unime ''a făcut cerul si pământul si toate
cele câte sunt în ele'', aducând pe toate de la neexistentă la existentă. Pe unele, cum este
cerul, pământul, aerul, focul si apa, nu le-a făcut dintr-o materie preexistentă; pe altele,
cum sunt vietuitoarele, plantele, semintele, le-a făcut din cele care au fost create de El.
Acestea s-au făcut la porunca Creatomlui, din pământ, apă, aer si foc.
Dumnezeu a fâcut pe om inocent, drept, virtuos, lipsit de supărare, fără de grijâ, luminat
cu toată virtutea, încarcat cu toate bunătătile, ca o a doua lume, un microcosmos în
macrocosmos, un alt înger închinător, compus, observatorul lumii văzute, initiat în lumea
spirituală, împăratul celor de pe pământ, condus de sus, pământesc si ceresc, vremelnic si
nemuritor, văzut si spiritual, la mijloc între măretie si smerenie, acelasi si duh si trup;
duh, din pricina harului, iar trup din pricina mândriei; duh, ca să rămână si să laude pe
Binefăcător; trup, să sufere si prin suferintă să-si amintescă si să se instruiască când se
mândreste cu măretia, iar termenul final al tainei este îndumnezeirea sa prin înclinatia
câtre Dumnezeu. Se îndumnezeieste prin participarea ta iuminarea Dumnezeiască si nu
prin transformarea sa în fiintă Dumnezeiască.
Dumnezeu l-a făcut pe om prin fire fără de păcat iar prin vointă, liber. Spun, fără de
păcat, nu pentru că ar fi incapabil de a păcătui, ci pentru că nu are în firea sa fa cultatea
de a păcătui, ci mai mult în libertatea vointei. Avea adică puterea să rămână si să
progreseze în bine ajutat fiind de darul Dumnezeiesc, după cum avea si puterea să se
întoarcă de la bine si să ajungă la rău lu cru pe care Dumnezeu îl ingăduia, pentru motivul
că omul era înzestrat cu liberul arbitru. Nu este virtute ceea ce se face prin fortă (Sfântul
Ioan Damaschin - Dogmatica).
Libertatea face din om înger sau demon, stăpân sau rob, geniu sau dobitoc. Răul prin
urmare este din lume din abuzul de libertate, nu de la Dumnezeu, El respecta libertatea
fiilor Săi si prin aceasta înseamnă că le asează pe umeri răspunderea tuturor faptelor lor,
ca apoi să le poată răsplăti (judeca). Fără libertate nu există răspundere (judecată), fără
răspundere nu poate fi nici răsplată: recompensă sau pedeapsă (Ilarion V. Felea - Religia
iubirii).
Pentru ce a voit Dumnezeu să zidească pe om din pământ? Pentru două pricini: prima,
spre ocara si rusinarea diavolului, văzând el atât de proastă si neputincioasă zidire
urcându-se în cereasca slava din care el a căzut, să se rupă de zavistie; iar a doua, ca omul
stiindu-si prostimea sa, să nu se înalte intru mândrie (Sfantul Dimitrie al Rostovului—
Hronograf).
Despre înviere
Sunt în zilele noastre oameni care grăiesc cele ''răzvrătite'' spunând că nu este învierea
mortilor. Uneori mărturisesc un Dumnezeu făcător a toate, însă zic că nu pedepseste pe
cei răi, fiind iubitor de oameni, nici celor buni nu le face bine, nici nu poartă grijă de
zidirile făcute. De unde, acest dumnezeu care este închipuit de imaginatia lor, ori nu
poate să poarte de grijă si prin urmare este neputincios; ori nu voieste, si după urmare
este sau zavistuitor sau vrăjmăsuitor, ori mândru si neprimitor, ori trândav si lenes..
Si dacă îi vei întreba de ce atâta râvnă pentru pierderea credintei crestine, răspund că vor
să lumineze oamenii. Si ce luminare au ei din necredinta lor o dovedeste viata si
petrecerea lor. Ei ca niste mincinosi si vicleni fătarnici, făgăduiesc slobozenie înselând pe
multi.
Marturiseste ce fel este luminarea lor, starea cea nenorocită a tării lor (tara de unde au
venit aceste practici yoghine—India). Mărturisesc relele pe care le pătimesc multi din cei
care ascultă învătătura lor.
Si de vreme ce învătătura aceasta multumeste trupul si defaimă sufletul, stinge mustrarea
cugetului si dezleagă frâul patimilor, face dumnezeu dulceata cea trupească si duce pe om
unde ''gândul lui cu osârdie se pleacă din tineretile sale'', adică spre toată pofta cea de
ocară si a faptei celei fără de omenie (vezi Tantra Yoga). Pentru aceasta usor se
înmulteste, dar cu greu se vindecă si se sterge.
Insă de le vom aduce mărturii din Sfânta Scriptură despre învierea mortilor, nu vor crede,
de vreme ce nu cred nici în celelalte învătături ale lui Iisus Hristos; încâ nici mărturiile
istoriei nu îi pleacă spre adevăr.
Dar pentru ce, o necredinciosilor; oameni fiind voi, cinstiti cu putere cuvântătoare, ''vă
alăturati cu dobitoa cele cele fără de minte si vă asemănati lor?'' (Psalmul 48, 12).
Dobitoacele, fiindcă nu au minte, se miscă si se trag si, ca să zic asa, se târăsc de simtirile
lor; iar voi, având minte, cugetând, judecând si deslusind, pentru ce folositi doar simtirea
si ei îi dati toată judecata voastră si hotărârea? Simtirea arată mintii pe cele simtite, iar
min tea le judecă si le desluseste. Oare nu cunoasteti amăgirile simturilor? Credeti voi că
atâta este mărimea soarelui cât se vede, sau nu? Voi sunteti încredintati că de zece mii de
ori este mai mare. Dar de unde aceasta? Din socoteala, mintii. Vedeti că vă plecati
cuvântului mintii mai mult decât arătării simtirilor? Si pentru ce, la dovezile geometriei si
aritmeticii nimeni nu se îndoieste? Pentru că se îndepărtează de la ele arătarea vederii
celei amăgitoare si slujeste numai cuvântul cel ce pleacă mintea.
Dar dovada din Sfânta Scriptură a Sfântului Apostol Pavel (1 Corinteni cap. 15) că
Hristos a înviat, ziceti: ''nici cuvânt care să plece mintea nu are, nici Hristos a înviat din
morti!'' Vai! La aceasta prea arătat vă amăgiti. sau nedeslusind puterea cuvântului, pentru
împătimirea mintii voastre ori din neînvătătură necunoscând care sunt cuvintele cele
doveditoare ale învierii lui Hristos. Cea dintâi este din patimă născută sau din mândrie,
ori din alte multe patimi. Drept aceea, dacă nu veti scutura din mintea voastră necurătia
acestor patimi, niciodată nu veti putea să cunoasteti adevărul. Iar cea de a doua este
patimă usor de vindecat, căci după ce veti învâta cuvintele va fugi de la voi întunericul
neînvătăturii si va veni lumina adevărului.
De veti cerca cărtile Sfintilor Prooroci veti afla cuvintele care pleacă mintea nu numai că
Hristos a înviat din morti, ci si că adevărate sunt toate câte învată pentru El Evangheliile.
Dar poate ziceti că ei nu au scris după dumnezeiasca descoperire, ci s-a alcătuit după
aflarea omenească. Dar cum s-au împlinit toate câte au spus ei? (vezi Daniil 9, 24; Isaia
7, 14; 9, 6-7; 61, 1; Ieremia 31). Citeste'si Cartea Psalmilor lui David, mult mai veche
decât a proorocilor si vei găsi proorociile patimilor, ale îngropării, a învierii si a înăltării
la cer a lui Iisus Hristos (Ps. 68; 21; 87; 15;46).
Aceste proorocii s-au împlinit întocmai si sunt arătate de cei patru evanghelisti, Matei,
Marcu, Luca si Ioan.
Deci, spuneti, o, necredinciosilor, cu ce cuvant sau cu ce putere omenească au spus cu de-
amănuntul toate cele pentu Iisus Hristos? Ce răspundeti? Poate ziceti că acestea sunt
aflări ale crestinilor. Dar vă astupă gura evreii. Ei, neîmpăcatii vrăjmasi ai lui Hristos si ai
credintei crestinesti, păzesc după dumnezeiasca iconomie cărtile proorocilor si le cinstesc
ca pe niste cuvinte dumnezeiesti. Ori ziceti că evanghelistii au scris nu cele ce s-au
întâmplat cu lucrul, ci cele ce au zis proorocii. Dar ceea ce au spus evanghelistii o
dovedeste istoria. Si care dintre înteleptii acestei lumi a produs o astfel de schimbare a
lumii? De ce numai de la Iisus Hristos s-a început o nouă numerotare a anilor si nu de la
Budha sau Krishna?
Dar aduc mărturie despre învierea lui Iisus Hristos si cei ce au mărturisit după înviere.
Mai întâi întrebati-vâ dacă pentru o minciună ati răbda pătimire si muncă si la urmă
moartea? întreabă apoi si pe altii, câti voiesti, de suferă toate acestea pentru o minciună
cunoscută si desartă. Ce răspundeti? Vezi că abia suferă omul moartea pentru un lucru
drept, de folos si adevărat. Si câti crestini si-au dat viata pentru mărturia învierii lui
Hristos? Citeste ''Vietile Sfintilor'' si vei găsi milioane si milioane de crestini care au
mărturisit cu pretul vietii lor învierea lui Hristos. Si cum au putut întoarce lumea de la
închinarea păgână a zeilor către Hristos niste oameni simpli, cum au fost Sfintii Apostoli,
printr-o învătătură ca aceasta? Cu care putere? Cu care chip? Cu care stăpânire?
De ce nu dati crezare nici lui Sundar Singh a cărui proorocii le folositi, dar nu credeti în
Cel care a crezut Sundar Singh, în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si în învătătura Sa?
Dacă necredinciosii depărtează de la ei patimile care întunecă mintea si dau loc puterii
cuvântului, Dumnezeu nu-i va părăsi, ci îi va trage cu puterea dunmezeiescului Său dar
si-i va întări pe piatra adevăratei credinte. (După Sfântul Ioan Gură de Aur-Tâlcuire la
apostolii de peste an).
Despre Judecată
''Multi dintre oameni zic că după moarte nu este judecată, nici plată, nici muncă, nici
pedeapsă vesnică, ci zic: ''Dumnezeu este iubitor de oameni si nu va munci pe cei râi si
păcătosi''. Desi Dumnezeu este iubitor de oameni, însă este si judecător drept. Si de nu se
vor munci oamenii răi, nici oamenii cei buni, nici sfintii nu se vor încununa.
Dar atunci unde este iubirea de oameni si judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu? De
vreme ce judecătorii si legiuitorii lumesti pe oamenii cei buni îi iubesc si cinstesc, iar pe
cei răi îi muncesc si-i omoară, Dumnezeu cum poate să nu facă si El unele ca acestea,
pentu dreptate? Dar când vor lăsa oamenii cei răi păcatele? Pentu că desi îi asteaptă
muncă vesnică si tot nu se lasă de păcat si de strâmbătate. Si dacă vor alunga si această
frică de la ei, si nu numai să primească muncă, ci să dobândească si împărătia cerului,
oare când vor părasi răutătile care le fac?
Spuneti voi, cei ce nu credeti să fie muncă, cine a făcut potopul ce a fost în zilele lui Noe
si s-a înnecat toată lumea de mânia lui Dumnezeu? Cine a trimis fulgere si foc asupra
Sodomei si Gomorei de au ars sapte cetăti împreună cu toti ucigasii si sodomitii? Cine a
înnecat pe Faraon cu toată oastea lui în Marea Rosie? Cine a pierdut pe cei sase sute de
mii de jidovi în pustiu? Nu vedem noi pnmejdiile prin care trecem în fiecare zi? Ce
cuvânt ai tu să răspunzi pentu toate acestea? Dacă nu credeti cuvintele sfintei Scripturi,
cel putin să credeti din lucuri înfricosata muncă si urgia lui Dumnezeu pentru cei
păcătosi. Deci, să nu ne arătăm necredinciosi zicând că nu este muncă, pentru ca să nu
cădem într-însa, pentru că moartea si aducerea aminte de muncă este ca o iarbă amară
care curăteste tot felul de răutate si viclesug când se dă adeseori sufletului nostru.
Si în ziua dreptei judecăti unde vor fi cei ce zic că iu bitor de oameni este Dumnezeu si
nu pedepseste pe cei ce păcătuiesc? Cât se vor tângui atunci cei ce zic aces tea! Cât vor
suspina si nimeni nu-i va auzi! Atunci vor vorbi unii către altii, zicând: 0, cum am gresit
si ne-am pierdut noi! Ne învătau unii si altii si nu ascultam nici luam aminte. Ne învăta si
noi ne băteam joc. Ne mărturiseau nouă si nu credeam. Auzeam Scripturile si tot ne
rătăceam. Dreaptă este judecata lui Dumnezeu, cu adevărat prea drept; pentru cele ce am
făcut ne luăm plata. Vai, că pentru trecătoarea si necurata dulceată ne muncim în veci.
Pentru o slavă mică si de nimic, am căzut din slava cea adevărată. Pentru putină desfătare
ne-am lipsit de desfătarea Raiului. Acum, cei ce au crezut se află în desfătare.
Drept aceea, ca să nu zicem si noi aceste cuvinte, împreună cu cei fără de minte, veniti să
ne apucăm mai înainte de a veni furul sufletelor noastre, până avem vreme, să suspinăm,
sâ plângem, să facem milostenii, să ne mărturisim păcatele, să ridicăm mâinile către Cel
ce poate să ne mântuiască si să zicem: Mântuieste-ne pe noi Doamne că pierim''. (Sfântul
Ioan Gură de Aur-Mărgăritare).
Împotriva Reîncarnării
Cea mai mare nebunie, păgânătate sî rătăcire de la adevăr este de a crede cineva că după
moarte sufletul omului intră în alte trupuri de oameni, dobitoace, etc. In toată învătătura
Dumnezeiestilor Scripturi si a Evangheliei lui Iisus Hristos, în invătăturile Sfintilor
Apostoli, ale Sfintilor Părinti, nu găsim vreo mărturie despre această rătăcire si
păgânătate. Mântuitorul nostm Iisus Hristos ne arată unde merg sufletele oamenilor după
moarte, zicând: ''Si a murit săracul si a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit si
bogatul si s-a înmormantat''— apoi arătând unde s-a dus, zice: ''Si în iad ridicându-si ochii
săi, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam si pe Lazăr în sânul lui''(Luca).
Si în alt loc din Sfânta Scriptură se arată unde merg sufletele oamenilor după moarte:
atunci când tâlharul cel de-a dreapta Mântuitorului, fiind si el răstignit, îi zicea lui Iisus:
''Pomeneste-mă Doamne, când vei veni întru împărătia Ta'', aude glasul Mântuitorului:
''Adevărat grăiesc tie, astăzi vei fi cu mine în rai'' (Luca 23, 42-43).
Iată deci unde merg sufletele oamenilor drepti si păcătosi după moarte: în rai, în sânul lui
Avraam, acolo unde a mers Lazăr si tâlharul care s-a pocăit de păcatele sale, sau în iad,
unde a mers bogatul cel nemilostiv.
De unde a iesit această idee de a se crede că sufletele oamenilor după moarte se duc în
alte trupuri? De unde a iesit această rătăcire că omul moare de multe ori? Oare cei ce
gândesc această nebunie nu-l aud pe marele Apostol Pavel care zice că o dată este dat
oamenilor să moară, iar după aceea să fie judecata? (Evrei 9, 27). Oare nu aud acesti
rătăciti de la adevăr ce zice Sfânta Scriptură: ''...fiindcă omul merge la locasul său de
veci... si ca pul berea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcâ la
Dumnezeu, Care l-a dat?'' (Eclesiastul 12 5 si 7).
0 dată moare omul cu trupul său si o dată va fi învie rea mortilor. Auzi ce zice Domnul:
''Nu vă mirati de aceasta, că vine ceasul în care toti cei din mormânturi vor auzi glasul
Lui. Si vor iesi cei ce au făcut cele bune întru învierea vietii, iar cei ce au facut cele rele
întru învierea osândirii'' (Ioan 5, 28-29).
Din toate acestea se vede destul de clar că în ziua judecătii de apoi toate trupurile vor
învia, unindu-se cu sufletele lor, pentru a primi răsplata după credinta si faptele pe care
le-au avut în timpul existentei lor pământesti. Si dacă în această existentă pământească ar
trece prin mai multe trupuri, începând cu această zi a învierii, în care trup va rămâne
sufletul? Oare va putea sufletul să fie în acelasi timp în mai multe trupuri? Oare va putea
sufletul să fie în acelasi timp si în rai si în iad? Dar ce se va întâmpla cu trupurile rămase
fară suflet, pentru că după învătătura voastră se intelege a fi mai multe trupuri decât
suflete?! Oare Dumnezeu creând pe om după chipul si asemănarea Sa l-a creat ca să-l
nimiceascâ, să-l distrugă, să-l piarda pe undeva prin univers, ori să-i dăruiască viata
vesnică, să-l mantuiască? Noi credem că l-a creat ca să se bucure si el, omul, de bunătatea
si dragostea dumnezeiască, numai ca omul să dorească acest lucru si cât stă în puterea sa
să se si nevoiască, căci Dumnezeu nu duce cu forta pe om în rai.
''Dar va zice cineva: cum înviază mortii si cu ce trup au să vină? Nebun ce esti! Tu, ce
semeni, nu va da viată daca nu va muri. Si ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci
grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte; iar Dumnezeu îi dă un trup
precum a voit si fiecărei seminte un trup al său''. Nu pentru noi a venit Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, pe pământ si a pătimit si a înviat? ''Si dacă Hristos n-a înviat zadamică este
atunci propovăduirea noastră, zadamică si credinta voastră'' (1 Corinteni 15, 35-38; 15,
14).
Iată ce zice si proorocul Iezechiel despre învierea mortilor: ''Fost-a mâna Domnului peste
mine si m-a dus Domnul cu Duhul si m-a asezat în mijlocul unui câmp plin de oase
omenesti, si m-a purtat împrejurul lor; dar iată, oasele acestea erau foarte multe pe fata
pământului si uscate de tot. Si mi-a zis Domnul: Fiul omului, vor învia oasele acestea? Iar
eu am zis: Dumnezeule, numai Tu stii acestea... Asa grăieste Domnul Dumnezeu oaselor
acestora: Iată Eu voi face să intre în voi duh si voi veti învia. Voi pune pe voi vine si
carne va creste pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh si veti învia si
veti sti că Eu sunt Domnul... Deci am proorocit eu, cum mi se poruncise, si a intrat în ei
duhul si au înviat si multime multă foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor'' (Cap.
37). Dreptul Iov zice: ''Dar eu stiu că Răscumpărătorul meu este viu si că El, în ziua cea
de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea care se destramă'' (Cap. 19, 25);
si iarăsi proorocul Isaia: ''Mortii Tăi vor trăi si trupurile lor vor învia'' (26, 19).
Cu toate acestea, cei rătăciti de la adevăr, fortând întelesul unor texte biblice, sustin că si
Ilie s-a întrupat în persoana Sfântului Ioan Botezătorul: ''Si dacă voiti să întelegeti, el este
Ilie, cel ce va să vină'' (Matei 11, 14). Da, este adevărat că despre Sfântul Ioan
Botezătorul s-a scris că ''va merge inaintea Domnului cu duhul si cu puterea lui Ilie''
(Luca 1, 17) dar nu că se va incarna în el Ilie Proorocul, ci că Ioan Botezătorul a venit cu
râvna si credinta proorocului Ilie, fiindcă Ilie va veni înainte de venirea a doua a
Domnului: ''Ilie într-adevăr va veni si va aseza toate la loc'' (Matei 17.11). Va veni marele
prooroc Ilie mai înainte de sfârsitul lumii, în timpul lui Antihrist, dar nu cu alt trup, ci cu
trupul lui cu care a fost înăltat la cer în car si cu cai de foc asa cum l-a văzut Elisei (4
Imp. 2, 11-12). Asadar si Sfantul Ioan Botezătorul a venit cu credinta si cu'râvna lui Ilie,
dar nu cu alt suflet si trup, ci cu al sau, cu care s-a născut din Sfânta Elisabeta.
Incă mai aduc si acest citat din Evanghelia lui Ioan: ''Invătătorule, cine a păcătuit, acesta
sau părintii lui, de s-a născut orb?'', ceea ce ar fi însemnat. In primul caz, că a avut si o
altă viată sau vieti.
Dacă se citeste cu atentie si versetul următor, se poate observa foarte clar că Măntuitorul
nu este de acord cu această părere, căci zice: ''Nici el n-a păcătuit, nici părintii lui, ci ca să
se arate în el lucrările lui Dumnezeu (Ioan 9, 3).
Deci, admitând că acest om a avut si altă viată, apar două nedumeriri; prima: Dacă s-a
reîncarnat înseanmă că a avut păcate în altă viată, ceea ce Mântuitorul nu a admis. A
doua: Dacă nu a avut păcate în altă viată, nu mai era nevoie de reîncarnare, el trebuind să
fie pe undeva prin Nirvana!
Intr-adevar, ideile despre reîncarnare existau si în timpul Mantuitorului, dar nicăieri în
Sfânta Scriptură nu întâlnim o aprobare a lor, ci doar adeverirea învierii si a judecătii
(Apoc. 20, 11-15; 22, 12; Matei 25, 3-46; 1 Cor. 15, 12-22; 2 Petru 3, 7 s.a.).
Pe lângă toate acestea mai sustin că Biserica a scos din Sfănta Scriptură citatele care
vorbesc despre reîncarnare si chiar Evanghelia lui Toma. Dacă Biserica ar fi scos citatele
care adeveresc reîncarnarea, atunci le-ar fi scos pe toate si nu ar fi lăsat nici aceste texte
pe care le aduc acesti ''lupi îmbrăcati în piei de oaie''. Cât priveste asa zisa ''evanghelie'' a
lui Toma, faceti o comparatie între această evanghelie si celelalte Evanghelii si cărti ale
Noului Testament si singuri veti observa totala deosebire care există între ele, pentru că
nu sunt scrise în acelasi ''duh al adevărului''.
Desi budhismul si hinduismul afirmă că sufletul este nemuritor, ceea ce poate fi
considerat ca un produs bun, dar că sufletul poate trece din trup în trup si se poate
transforma din fire ratională în animal, aceasta este denaturare. Noi stim că mintea,
vointa, constiinta si ratiunea sunt însusiri ale sufletului si dacă acceptam că sufletul nostru
trece si prin alte trupuri de animale, unde sunt atunci însusirile sufletului? Să-i dăm unui
câine o bucată
de carne si să-i spunem ora la care să o mănânce si vom vedea dacă are minte să ne
înteleagă! Dar cu acesti oa meni se întâmplă ceea ce zice Duhul Sfânt: ''Iar omul în cinste
fiind n-a priceput, alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte si s-a asemănat lor''
(Psalmul 48, 12).
Care religie este mai veche si mai adevărată decât a Patriarhilor, a lui Adam, a lui Sit, a
lui Noe, a lui Avraam, care au fost sfinti văzători de Dumnezeu? Si care din acesti mari si
sfinti oameni ai lui Dumnezeu a lăsat vreo invătătură că sufletele oamenilor după moarte
vor intra în alte trupuri spre a se curăti de păcate? Câtă nebunie este pentru un crestin să
creadă în aceste învătâturi păgâne tocmai astăzi când Evanghelia lui Hristos a ajuns la
toate neamurile!
Noi stim din Sfânta Scriptură că toti vom sta înaintea divanului lui Iisus Hristos la
înfricosata judecată de apoi ca să dăm seama de ceea ce am lucrat prin trupul pe care îl
avem si nu prin alte trupuri cum hulesc cei înselati de diavol! (Romani 14, 10; 2
Cormteni 5, 10). Nu aflăm în toată Sfânta si dumnezeiasca Scriptură vreun loc în care să
se scrie că noi după moarte vom da seama de cele ce am făcut în mai multe vieti prin care
am trecut pe acest pământ, ci numai prin acest trup cu care ne-am născut si am trăit în
lume.
Câtă nebunie si rătăcire în capul vreunui om să creadă că Hristos, Mântuitorul nostru, ar
fi înviat si S-ar fi proslăvit după învierea Sa cu alt trup si nu cu acela cu care S-a născut
din Preacurata si Preasfânta Fecioară Maria! Noi avem atâtea dovezi despre patima si
învierea lui Hristos Care S-a proslăvit în al Său trup si nu în
altul. Noi stim că toate popoarele lumii se vor judeca de Hristos, dar nicăieri în Sfânta
Scriptură nu scrie că ne va judeca Budha sau Krishna sau alti idoli si slujitori demonici, si
că vom fi întrebati de acestia pentru cele ce am gresit în aceastâ viată. Acesti oameni au
ajuns la atâta nebunie si împreună cu satana, în ziua judecătii celei de apoi, vor merge în
muncile cele vesnice, după cum zice Sfântul Apostol Iuda: ''Iar pe îngerii care nu si-au
păzit vrednicia, ci au părăsit locasul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanturi
vesnice, spre judecata zilei celei mari... Acestia însa defaimă cele ce nu cunosc, iar cele
ce --ca dobitoacele necuvântâtoare-- stiu din fire, într-acestea îsi găsesc pieirea... Valuri
sălbatice ale mării, care îsi spumegă rusinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul
întunericului li se păstrează în vesnicie... Iată a venit Domnul cu zecile de sfinti ai Lui, ca
să facă judecată împotriva tuturor si să mustre pe toti nelegiuitii de toate faptele
nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege si de toate cuvintele de ocară pe care ei,
păcătosi, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui''. Acestia cu nimic nu se
deosebesc de păgâni, de atei si de diavol, care se silesc să strice scripturile cele sfinte si
adevârul din ele si să ducă la rătăcire pe cei pe care îi pot însela cu minciunile lor.
Deci, tu care prin dunmezeiescul Botez ai devenit fiul lui Dumnezeu după dar si dai
crezare acestor păgânătăti, te mai poti numi crestin ? Iată cum prin ceea ce faci si crezi,
tăgăduiesti tocmai pe Creatorul tău. Acestora li se potrivesc cuvintele Sfântului Apostol
Petru: ''Acestia însă, ca niste dobitoace fară de minte, din fire făcute să
fie prinse si nimicite, hulind cele ce nu cunosc, vor pieri în stricăciunea lor... Părăsind
calea cea dreaptă, au rătăcit... Acestia sunt izvoare fără de apă si nori purtati fără de
furtună, cărora li se păstrează, în veac, întunericul cel de nepătruns''.
CAPITOLUL II

Comparatii

In revista ''Infinit'' nr. 1, iulie 1992, la capitolul ''Yoga'', printre multele rătăciri se arată
că: ''Atingand perfectiunea în realizarea diferitelor procedee yoga,practicantul perseverent
devine stăpânul unei cunoasteridirecte a anumitor secrete ale naturii si astfel
dobândesteputeri paranormale asupra-destinului''.

Studiind mai cu atentie acest aliniat, vom observa cumyoghinii admit că, chiar si prin
''Tantra Yoga'' se potdobândi puteri paranormale asupra destinului, deoarece si''Tantra
Yoga'' este un procedeu yoghin. Cei care cunoscce se întâmplă în ''Tantra yoga'' si mai au
putină întelepciune, îsi vor da seama că prin acele nebunii sexuale care se petrec în timpul
sedintelor de ''purificare'' sepot dobândi numai si numai îmbolnăviri, atât trupesti cătsi
mintale'. Un om cu mintea sănătoasă nu ar accepta săintretină astfel de relatii amoroase în
grup, cum seîntâmplă la aceste sedinte yoghine, nici chiar dacă ar fisingur.

Pe lângă acestea, admitând existenta destinului, îl reducpe om la starea unui robot care
execută ceea ce i se comandă; elimină credinta, faptele bune, pentru că ce sens ar mai
avea credinta în Dumnezeu si faptele bune, dacă noi suntem destinati, hotărâti dinainte fie
la fericire, fie la muncă? De ce a mai fost nevoie să vină Hristos si să se jertfească pentru
noi dacă există destin?

Iar dacă se pot dobândi puteri paranormale asupra destinului, înseamnă că acea persoană
are puteri mai maridecât Cel care a hotârât destinul (decât Dumnezeu). Siatunci cum
poate să hotărască un destin dacă altcinevaeste mai putemic si îl poate modifica?

In paragraful următor se zice: ''Orice om care trăiesteîn prezent pe planeta Pământ si care
vrea să urmezeîndemnul plin de întelepciune: ''Caută, bate la usă, ceresi vei găsi''; dacă va
actiona constant si sincer un anumitinterval de timp cu aspiratie lăuntrică suficient de
putemică, cu o minte deschisă si cu o dorintă arzătoare dea întelege, poate: să intre gradat
în rezonantă cu focareinfinite, cu izvoare de fortă, întelepciune si iluminare,capabile să-i
aducă pacea interioară, fericirea, satisfactiadurabilă în viată, întelepciunea, desăvârsirea''.

Se poate observa cum se iau citate din Sfânta Scriptură si sunt amestecate cu învătături
păgâne, care desi îioferă omului unele stări deosebite, totusi nu-i asigurământuirea. Ce-i
va folosi omului chiar dacă ar căstigatoată lumea, dacă îsi pierde sufletul? cătă
deosebireîntre învătătura unui Budha sau Krishna, care îti oferă orătăcire prin univers,
prin mai multe vieti care pană laurmă tot la moarte duc si învătătura lui Iisus Hristos,Care
îti oferă mântuirea, fericirea vesnică. Iar cei careau urmat pe Mântuitorul Hristos au
gustat încă dinaceastă viată ce inseanmă adevărata fericire.

In ultimul paragraf ni se spune: ''Cunoaste-te pe tineînsuti si vei cunoaste astfel tot


universul împreună cufortele ascunse ale sale''.

Iată un îndemn la o mândrie diabolică. Iată cum îti promite o cunoastere a întregului
univers, cand noi nu putemcunoaste nici ceea ce putem cuprinde cu privirea. Iatăcum esti
îndemnat să-ti pui toată nădejdea numai înfortele tale, să ajungi ca Lucifer care si-a
închipuit căpoate fi la fel ca Dumnezeu, dar nu-ti arată si urmareaunor astfel de cugetări.

Să ne ferească Bunul Dumnezeu de aceste păreri înaltedespre noi însine si să ne dăruiască


o inimă înfrântă sismerită. Să fim cu luare aminte la cuvintele Mantuitorului: ''Priviti la
Mine că sunt blând si smerit cu inima siveti afla odihnă sufletelor voastre''.
Tot în revista ''Infinit'' apar cele zece porunci ale lui SaiBaba, care sunt un amestec de
citate din operele marilorfilosofi păgâni si Sfânta Scriptură. Porunca a doua începeastfel:
''Respectul egal fată de toate religiile. Toate religiile învată (predică) acelasi ADEVAR''.

Stăm si ne întrebăm, cum toate religiile predică acelasi''Adevăr'', cănd numai Domnul
nostru Iisus Hristos a afirmat: ''Eu sunt Calea, Adevărul si Viata''; iar în alt
locdumnezeiasca Scriptură zice: ''Un Domn, o credintă, unbotez''? Si iarăsi: ''Eu
mântuiesc pe cei care Mămărturisesc în adevăr, nu în minciună'', pentru că si ''dracii cred
si se cutremură'' dar nu le foloseste această credintă. Dumnezeu este Unul si a întemeiat o
singurăcredintă, nu mai multe.

Tot Sai Baba zice: ''Aceleasi învătături divine apar în toate religiile''. Chiar asa să fie?
Unde a găsit acest ''om sfânt'' în Sfânta Scriptură ''păstrati curătenia casei si a
împrejurimilor ceea ce va asigura conditii de viată sănătoase si igienice''? (ponmca a 4-a).
Cititi cele zece porunci din Sfânta Scriptură si observati singuri care sunt divine, care
sunt vrednice a fi de la Dumnezeu. în brosura ''Misterul subconstientului'' la pct. 83:
''Când vei ajunge să doresti întelepciunea tot atât de intens precum un om care, fiind pe
cale să se înnece, doreste aer sau ceva de care să se agate, atunci o vei primi. In Sinele tău
Suprem (ATMA) tu esti dejaADEVARUL'', se observă cum acest drăcusor al încrederii
în sine încearcă să pună stăpânire pe om prin astfel de cugetări: ''atunci o vei primi''
(adică întelepciunea).De la cine? De la Dumnezeu? Dacă vrei să stii cum potiajunge la
întelepciune, iată ce spune Cel ce poate să ti-odăruiască: ''începutul întelepciunii este frica
lui Dumnezeu'', această frică sfântă izvorâtă din iubirea fată de El.

Dar acest drăcusor al încrederii în sine nu vine singur,ci ajutat de stăpânul său, dracul
mândriei: In Sinele tâuSuprem (ATMA) tu esti deja ADEVARUL'', care îtisopteste că tu
esti deja Dumnezeu.

Câtă nebunie, căta rătăcire! Cum tu, care esti o creatură, poti să devii Creator? Unde este
acea smerenie caresă înalte pe om? Sfintii se considerau păcătosi si prinaceasta au ajuns
sfinti, nu prin laudă, nu prin încredereaîn puterile lor. Sfântul Apostol Pavel spunea că
dintrepăcătosi cel dintâi este el. Proorocul si împăratul Davidse făcea pe sine ''vierme si
nu om'', iar Stăpânulstăpânilor si Domnul domnilor, Iisus Hristos, S-a smeritpe Sine până
la moarte si încă moarte pe cruce ca să nemantuiască pe noi, creaturile Sale. Acelasi
diavol aînselat si pe Eva în rai: ''...veti fi ca Dumnezeu...''(Facere 3,5).

Tu care te numesti crestin, de ce te lasi înselat de filosofia păgânilor? De ce cauti pe


Hristos în învătătura acestor oameni fără de Dumnezeu si nu îl cauti în învătăturaBisericii
Sale, acolo unde se găseste? Care dintreînteleptii acestei lumi ti-a mai oferit viata vesnică
sau care dintre ei si-a mai dat viata pentru mântuirea noastră, a oamenilor?

La pct. 29 se vede foarte bine cum se încearcă înselarea crestinului aducând citate false
din Psalmii lui David (34,4): ''Am căutat cu fervoare ETERNUL si El mi-a răspuns
eliberându-mă de toată frica mea''. Dar iată textul adevărat: Să fie rusinati si înfruntati cei
ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi si să se rusineze cei ce gândesc rău de mine;
căte înselăciune, cată depărtare de la adevăr!

In ''Yoga Tibetană si doctrinele secrete'' se întâlneste mereu acelasi duh al mândriei, al


slavei desarte,al iubirii de sine. Nu vom analiza toate rătăcirile, toate abaterile de la
adevăr, ci numai căteva, stiind că cine înseală cu putin, înseală si cu mult.

Cap.16. Cele zece trăsături ale omului superior, alin. 1: ''A nu avea decât putin orgoliu si
a nu fi deloc invidios, este trăsătura distinctivă a omului superior''. Ce fel de om superior
este acesta dacă poate fi si orgolios?

Cap. 23. Cele zece lucruri de prisos, alin.l: ''Dacă natura ultimă a constiintei a fost
realizată, nu mai este necesar să ascultăm sau să medităm asupra invătăturilor religioase''
Cu alte cuvinte, înseamnă că vine un timp cand nu mai avem nevoie de învătătura lui
Dumnezeu îl putem elimina din viata noastră. Cred că acest sfat nutatăl minciunii adică
satana î1 poate insufla omului. Alin.2: ''Dacă natura pură a spiritului este realizată nu mai
este necesar să se caute iertarea păcatelor'' Oare poate cineva să ajungă la această
puritate? De ce să ne amagim singuri? Nu vedem căt gresim nu numai cu lucrul, ci si cu
cuvantul si gandul? Oare satana nu a căzutpentru ca si-a inchipuit că va fi asemenea cu
Dumnezeu?

Alin. 3: ''De asemenea, solicitarea iertării nu mai este necesară pentru acela care rămâne
în starea de pacementală ''Dar ce facem cu inima pentru că de acolo izvorăsc hulele,
certurile, curviile, preacurviile, uciderile...?

Din cele doua aliniate de mai sus se poate observadestul de bine cum se admite cererea
iertării păcatelor sichiar dacă nu se spune de la cine, se intelege de la sinecă numai
Dumnezeu prin slujitorii Săi, preotii duhovnici si episcopi, poate să facă aceasta după
cum a spusHristos: ''Luati Duh Sfânt, cărora veti ierta păcatele iertate vor fi si cărora veti
tine păcatele, tinute vor fi''; si înalt loc: ''Toate cate veti lega voi pe pământ, legate vor fisi
in ceruri si toate căte veti dezlega pe pământ, dezlegate vor fi si in ceruri''. iar dezlegarea
se poate priminumai prin spovedanie, si împlinirea canonului rânduit decătre duhovnic.

Cap. 28. Cele zece mari realizări fericite. Noi le-ampune în comparatie cu cele nouă
fericiri ale lui Iisus Hristos, dar pentru a le întelege este nevoie de unele explicatii, pentru
că vom intâlni cuvinte care trebuiesclămurite: ce este constiinta, smerenia,
păcatul,fărădelegea, pierderea Duhului Sfânt, etc.

Ce este constiinta? Ca să nu mai intrăm în amănuntepentru explicarea stiintifică, noi


spunem că, constiintaeste glasul lui Dumnezeu pus în mintea omului incă decând a fost
creat, pentru ca să înteleagă ce este bine si ceeste rău. Binele este ascultarea de
Dumnezeu, iar răuleste neascultarea de Dumnezeu. Si mintea omului înainte de păcat era
atât de luminată siîntelegătoare încât Dumnezeu l-a pus pe om să dea denumire la toate
vietuitoarele facute de El. Dar cum a stiut omul să le dea nume? Având mintea luminată a
stiut rostul pe care-l avea fiecare vietuitoare si însusirile necesare pentru a-si putea
împlini acest rost.

Ce este smerenia? în scurt, smerenia este constiinta nimicniciei. Dar pentru a întelege
acest lucru este nevoie de o explicatie mai pe larg: Omul, cu mintea sa luminată de
Dumnezeu, a înteles că el, omul, a fost făcut de Dumnezeu din pământ, iar pământul din
nimic. Deci si omul a fost făcut din nimic, iar el nu a contribuit cu nimic la crearea sa. A
mai înteles omul ce anume L-a determinat pe Dumnezeu să-l facă: ca să se bucure alături
de Dumnezeu de toată creatia Lui. De asemenea, a mai înteles că toată creatia lui
Dumnezeu este la dispozitia omului.

Chiar si îngerii sunt pusi de Dumnezeu să-l păzească sisă-i ajute a face voia lui
Dumnezeu. La fel tot universul,cu soarele, luna, stelele, atmosfera cu aerul pe care
îlrespirăm, precum si pamântul cu toată vegetatia si podoaba lui; bogătia minereurilor,
apele împreună cu toatevietuitoarele din ea, toate sunt la dispozitia omului.

Toate însusirile pe care le are omul, tot de la Dumnezeu sunt, ba chiar Dumnezeu prin
pronia Sa sauprin grija permanentă ce o are pentru om, este tot la dispozitia omului. Si
mai mult decât toate acestea, Dumnezeu a trimis pe însusi Fiul său pe pământ Să
Sejertfească pentru mântuirea omului, iar Duhul Sfânt să-llumineze si să-l călăuzească în
tot restul vietii sale...

Deci, întelegând si stiind toate acestea, omul simte nevoia ca în fata lui Dumnezeu să se
smerească, adică săse vadă atât de mic si de neînsemnat încât să se prosterneze inaintea
lui Dumnezeu, să-I multumească, să-Llaude, să-L binecuvânteze, să-L slăvească, să-I
cănte,să-L roage asa cum fac îngerii si sfintii în cer si, cumzicem si noi în rugăciunea
Tatăl nostru: ''facă-se voiaTa, precum în cer asa si pe pământ''. Aceasta ar fi înputine
cuvinte, explicatia despre smerenia pe care oavea omul înainte de a păcătui.

După ce a păcătuit, a apărut în mintea omului stareade umilintă, adică constiinta


păcătoseniei sale, si a simtitcă a murit duhovniceste; că l-a părăsit Duhul Sfânt sitoate
darurile duhovnicesti din cele trei facultăti ale lui:ratiunea, vointa si sentimentul, care
sunt după asemănarea cu Dumnezeu. A simtit cum i s-a întunecatmintea si nu mai poate
să-L vadă pe Dumnezeu caînainte. A pierdut si lumina cu care era îmbrăcat si s-avăzut
gol. A constatat că i-a slăbit vointa si nu mai poatesă împlinească cele bune. De
asemenea, si sentimentul is-a schimbat încât nu mai simtea legătura normală
cuDumnezeu si toate stările bune pe care mai înainte lesimtea în prezenta lui Dumnezeu,
acum dispăruseră.

Aceste stări bune în prezenta lui Dumnezeu sunt descrise de ucenicul Sfântului Serafun
de Sarov în urma uneidiscutii privind agonisirea Duhului Sfânt: ''Părintele Serafim mă
prinse atunci de umeri si-mi zise:

- Acum suntem amândoi în Harul Sfântului Duh! Dece nu mă privesti?

- Părintele meu, nu pot să vă privesc, ochii sfintieivoastre aruncă fulgere de luminâ! Fata
sfintiei voastre emai arzâtoare decât soarele si mă dor ochii.

- Nu-ti fie frică, dumneata luminezi acum tot atât cătmine. Te afli în plinâtatea Duhului
Sfant, altfel n-ai putea să mă vezi în starea aceasta.

Si apropiindu-se de ureche îmi zise:

- Multumeste lui Dumnezeu pentru milostivirea lui către noi. Vezi, n-am făcut nici măcar
semnul crucii; în adâncul inimii m-am îndreptat însă către Dumnezeu, zicand: Doamne,
fă pe omul acesta vrednic să vadă arătarea Preasfântului Duh, si iată Dumnezeu, Care a
auzit rugaciunea smeritului Serafim prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu...

De-abia îmi ridicasem ochii si o groază pioasă îmi cuprinse toată fiinta. Inchipuiti-vă fata
unui om care vorbeste în mijlocul soarelui. Ii vezi miscarea buzelor, expresia ochilor. îi
auzi glasul, simti că te tine de umeri,dar nu numai că nu-i vezi bratele, ci în locul trupului
propriu si al convorbitorului, vezi numai o lumină strălucitoare, o lumină orbitoare
luminând pajistea de zăpadă, pe mine si pe staret. Dar poate să-si închipuie cineva starea
fericită în care mă aflam eu atunci?

- Cum te simti acum, mă întrebă Părintele Serafim? - Minunat de bine, îi răspunsei eu. -
Cum adică bine? Lămureste! - Simt în sufletul meu o liniste si o pace pe care n-as putea
să o exprim în cuvinte!

- Dragostea ta, este pacea despre care Domnul zice ucenicilor Săi: ''Pacea Mea vă dau ; eu
v-o dau nu cum v-o dă lumea. De ati fi din lume, lumea ar iubi pe al său; dar fiindcă nu
sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, pentru aceasta vă urăste lumea. Dar
îndrăzniti, Eu am biruit lumea'' (loan 14, 27). Tocmai acestor oameni urâti de lume, dar
alesi de Dumnezeu, Domnul ledă pacea aceasta pe care o simti dumneata acum. Dar
cemai simti încă?

- 0 dulceata extraordinară!

- Este dulceata de care Sfintele Scripturi spun: ''Dinrâul dulcetii Tale, le vei da lor să
bea''. In dulceataaceasta parcă ni se topesc inimile si binele care ne umple nu-l poate
spune nici un cuvânt din vorbirea omenească. Si ce mai simti altceva?

- 0 negrăită bucurie în inimă!

- Cănd Duhul lui Dumnezeu pune deplin stăpânirepe fiinta noastră, sufletul ni se umple
de o bucurie farăasemănare. Indată ce Duhul lui Dumnezeu se apropie,toate se schimbă în
bucurie... Si dacă numai bucuriaaceasta ne aduce atâta mângâiere si atâta înviorare, ce
sămai zicem de însăsi bucuria care ne este pregătită în ceruri; gătită celor ce plâng aici pe
pământ! Si altceva ce maisimti?

- 0 căldură extraordinară!

- Cum asta, o căldură? Nu suntem oare în pădure?Acuma-i iarnă si iată-ne si pe noi


înveliti în zăpada aceasta care cade cu fulgi mari! De ce căldură poate fi vorba?

- 0 căldură ca într-o baie turcească, plină cu aburi!

- Si mirosul e tot ca într-o baie?

- Nu, nu! în lumea întreagă nu se află asemenea mireasmă! Si staretul Serafim surâse
blând:

- Da, dragul meu, stiu lucrul acesta tot atât de bine ca si dumneata, dar te întreb anume.
Ai dreptate. Nici o mireasmă de pe pământ nu se poate asemăna cu aceea care ne învăluie
acum, căci mireasma aceasta este mireasma Duhului Sfânt. Si ia aminte, mi-ai spus că
simteai o căldură ca într-o baie, dar priveste: zăpada nu se topeste de loc sub dumneata.
Ceea ce înseamnă că această căldură nu-i în aer, ci în noi însine. Aceasta-i cădură de care
Dumnezeu ne cere să o pomenim în rugăciunea încălzeste-mă Doamne, cu căldura
Duhului Tău Celui Sfânt. Despre starea aceasta a zis Iisus Hristos: ''Adevărul vă spun,
sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea pe Fiul
Omului venind întru împărătia Sa'' (Matei 16, 28).

Ce este păcatul? Păcatul este neascultarea de Dumnezeu.

Ce este fărădelegea? Este nesocotirea legii scrisă deDumnezeu si dată oamenilor pentru a
o împlini si pecare omul nici nu a ascultat-o, nici nu a împlinit-o.

Duhul Sfânt este a treia persoană sau ipostasă al Dumnezeirii si Căruia ne adresăm prin
rugăciunea ''Impărateceresc...'', unde zicem si aceasta: ''Vino si Tesălăsluieste întru noi...''
iar în Psalmul 50 cerem: ''DuhulTâu Cel Sfânt nu-L lua de la mine'', ceea ce înseanmă
căDuhul Sfânt se poate depărta de la noi sau îl putempierde, din cauza păcatelor noastre,
însă îl putem dinnou căstiga prin toate cele rânduite de către Biserică,după cum spune si
Sfântul Serafim de Sarov: ''că rostulomului pe pământ este să lupte pentru a căstiga din
nouDuhul Sfânt pe care L-a pierdut din cauza păcatelor''.

Pocăinta este Sfânta Taină prin care credinciosulprimeste de la Dumnezeu, prin


duhovnic, iertareapăcatelor mărturisite cu zdrobirea inimii. Conditiileiertării păcatelor
sunt: adânca părere de rău pentrugreselile săvârsite, mărturisirea acestor păcate la
duhovnic cu hotărârea de a nu mai gresi, credinta putemică inHristos si nădejdea în
îndurările Lui.

Iată acum si explicarea fericirilor:

a) Fericiti cei săraci cu duhul, că a acelora esteîmpărătia cerurilor. Din citirea acestei
fericiri din careunii ar putea întelege că sunt fericiti cei sărăciti cu duhul, sau lipsiti de
duhul, iar altii ar întelege că sunt fericiti cei care nu prea au mintea întreagă, cei prosti
sineîntelegători. Dar nu este asa. Dumnezeu îl face pe omsă înteleagă cu mintea si mai
ales îi trezeste constiinta,să stie că din cauza păcatului este sărac cu duhul, adicâeste lipsit
de Duhul lui Dumnezeu, iar prin pocăintăadevărată va putea căstiga din nou Duhul Sfant
si, totodată, împărătia cerurilor.

b) Fericiti cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.După ce, cu ajutorul lui Dumnezeu i s-a
trezit constiintasi omul si-a dat seama că a gresit înaintea lui Dumnezeu,în mod normal si
firesc este ca omului să-i pară rău pentru greseala sa, să se căiască si să plângă înaintea
Domnului. Din acest plâns se naste o schimbare a sufletului, aratiunii, a vointei, a
sentimentului, adică o mângâiere afiintei sale.

c) Fericiti cei blânzi, că aceia vor mosteni pământul.Se stie din experienta omenească că
cel care plânge seusurează oarecum sufleteste, se linisteste si devine maiblând. Iar cănd
plânge pentru păcatele sale, el va simti odeosebită schimbare spre bine, o usurare în
sufletul său simai ales în raport cu semenii săi, deci el devine maiblând. Celor ce au ajuns
la această stare, Dumnezeu lefagăduieste că vor mosteni pământul, căci zice: ''Va fi
cernou si pământ nou'', adică cerescul pământ sau pământulcel fericit.

d) Fericitî cei ce flămânzesc si se însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. cănd omul,
cu ajutorul Harului dumnezeiesc, a ajuns să-si rezolve problemasufletului său, prin
treptele de până acum, începe să-sidea seama că mai are încă si alte trepte de urcat, dar el
nule cunoaste si nici nu stie ce să facă. Asfel începe să i senască în suflet si în minte
dorinta să stie căt mai multedin învătăturile dumnezeiesti, adică să flămânzească si
săînseteze de a cunoaste căt mai mult si mai bine tot ce arânduit Dumnezeu pentru binele
nostru, pentru a le aplica în viată si astfel se va sătura; adică va simti în sufletul său o
mare bucurie si fericire pentru că a cunoscut, a înteles bine si le-a aplicat în viata sa.

c) Fericiti cei milostivi, că aceia se vor milui. Cănd înteles omul si a simtit că a rezolvat
problema sufletului său, însusi Duhul lui Dumnezeu care de acum locuieste în el, îl
îndeamnă să se ocupe si de semenii săi si să-i miluiască cu ce poate, atât material, căt si
sprirtual. Ajutând pe semenul său, omul ajută pe Hristos, Care îi va răsplăti însutit si
înmiit si viata vesnică va mosteni.

f) Fericiti cei curati cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. După ce omul a trecut
prin toate aceste trepte începe să-si dea seama că întelege si simte sensul duhovnicesc al
citirii si mai ales al rugăciunii, că stă cuadevărat de vorbă cu Cel Căruia se roagă. Deci în
felul acesta îl vedem pe Dumnezeu, îl întelegem si mai ales, îl simtim în inimile noastre.

g) Fericiti făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Trecând din treaptă
în treaptă,omul începe să înteleagă că mai are de rezolvat incă unlucru foarte important,
că trebuie să se împace cuconstimta sa, cu semenii săi si mai ales cu Dumnezeu,devenind
astfel fiul lui Dumnezeu după dar.

Aceste sapte fericiri privesc pe fiecare om, iarurmătoarele două privesc mai ales pe cei ce
fac misiunesi apostolat.
h) Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, că a acelora este împărătia. cerurilor. Observăm
că la aceastăfericire răsplata este aceeasi ca si la prima: ''că a aceloraeste împărătia
cerurilor''. în prima, omuil lupta cu patimilesi vrăjmasul din el, iar la a opta cu vrăjmasii
si patimiledin alti oameni pe care vrea să-i ajute să se mântuiască;de aceea si răsplata este
aceeasi, împărătia cerurilor.

i) Fericiti veti fi cand vă vor ocărî si vă vor prigoni sivor zice tot cuvântul rău împotriva
voastră, mintindpentru Mine. Asa după cum Hristos a fost ocărât si prigonit pentru
învătătura Sa, tot la fel vor pătimi si cei careîl mărturisesc pe El înaintea oamenilor.
Oamenii cei necredinciosi vor ajunge până acolo încât, din cauzamărturisirii lui Hristos,
vor minti spunând că nu existăDumnezeu sau că Hristos nu a fost Fiul lui Dumnezeusau
vor zice alte minciuni împotriva Lui.

Mântuitorul îi fericeste pe cei care îl mărturisesc pe Elpentru că: ''Oricine va mărturisi


pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi si Eu pentru el înaintea TatăluiMeu, Care
este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda deMine inaintea oamenilor si Eu Mă voi lepăda
de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri'' (Matei 10, 32-33).

Iată ce fel de fericiri făgăduieste Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, celor ce împlinesc
poruncile Lui, si de aceeavă lăsăm să trageti singuri concluziile despre învătăturacea
adevărată; care este vrednică a fi de la Dumnezeu si care de la oameni.
CAPITOLUL III
Marturii - partea intai

Am abordat practicile yoga venind dintr-un haos rela tiv, mi-am format si am căutat să-
mi impun un program zilnic, am căutat să mă disciplinez si am avut iluzia că fac ceva.
Imi puneam corpul la punct, spuneam eu. Am trecut de frica de ridicol, dat fiind pozitiile
corporale si anumite practici putin anormale în ochii celorlalti..

Apoi încet acumulam anumite experiente si anumite cunostinte la care, consideram eu, nu
tot profanul are acces. Mă consideram destept. Mă impregna mândria. Eram mai
individualist. Mă pândeau toate pericolele rezultate din cultivarea (aproape inconstientă)
a propriului ego, hrănindu-l zi de zi, ceas de ceas.

In timpul meditatiilor trebuia ca orice sugestie interioară ce ar veni să o consider ca fiind


de ''întelepti''

(Shambala) si să o urmez. Este ca telefonul fară fir la care, culmea aberatiei, mă chinui să
mă conectez singur. Aceasta este valabilă pentru acei din MISA condusă de Gregorian
Bivolaru, care se proclamă sus si tare singurul guru din România ajuns la iluminare?!?

Convingerea mea lăuntrică este că se face magie neagră fară nici un fel de scrupul sub
masca yoga. Prin yantră pot fi zăpăcite si manevrate mase de oameni. Această MISA
având o structură organizatorică bine pusă la punct e un fel de panaceu national.

Din constatările mele ulterioare cred că oricine porneste prin yoga, sau karate sau orice
altă cale pseudo-spirituală, este prins în niste energii (draci) de care se ancorează în subtil
si care, oricât ar crede el că este independent si deplin lucid, îl manevrează mai mult sau
mai putin. In momentul în care persoana realizează necesitatea desprinderii, si mai mult,
trecerea spre crestinism, apar dificultăti mari, suferinte fizice, neajunsuri de tot felul,
întâmplări cel putin stranii, nemultumiri lăuntrice, tensiuni nervoase, sechele fizice
(tremurături) etc. deci, in general se constată că atâta timp cât mergi pe o cale
pseudospirituală totul merge (sau crezi tu) bine. Dar când vrei să te eliberezi de cale, sau
mai mult să te îndrepti spre Dumnezeu, multe îti vor sta împotrivă. Din cauza aceasta
multi vor fi deconcentrati. Am constatat că multora din colegii care caută să meargă la
biserică, practicând in acelasi timp si yoga sau karate sau altceva, le este rău. Un rău, în
general, momentan. Efortul pentru simpla rămânere în biserică este cu mult mai mare în
acest caz.

Deci, dacă prin simpla practicare a uneia din căi apare în subconstient si vizibil, tendinta
depărtării de Biserică, atunci pentru cei din MISA problemele (cred eu), sunt cu mult mai
mari. Cred că prin ''simbolul'' lor, telefonul, sunt usor de sugestionat de către oricine are
interesul. Grupul de la centru, din jurul lui Bivolaru stie ce face.

Prin yoga apare supradezvoltarea ego-ului si exacer barea unor dorinte mai vechi
înrădăcinate, obsesii, indi vidualizare, un pic de izolare si pierderea simtului realitătii.
Prin această pierdere a realitătii se produc de zordini sociale si în viata fiecăruia. Cunosc
câteva cazu ri de familii ''respectabile'' pe cale de a se destrăma. In cazul pe care îl cunosc
mai bine, mama (practicantă yoga) îsi neglijează total copiii si sotul. Este prinsă nu mai
în yoga, în executarea asanelor si, pur si simplu, nu se poate discuta cu ea. Sotul, după ce
a îndurat destul timp starea de lucruri, este hotărât să rezolve într-un fel problema; s-a
ajuns până acolo încât vrea să dea divort. Aceasta e doar un exemplu din ceea ce
''produce'' yoga chiar la nivel de intelectuali titrati.

Tinând cont de faptul că ''fascinatia'' în yoga apare când e vorba de energii si corpuri
subtile, de alte forme de viată sub formă de energii, mi se pare interesant de dezvoltat
ideea că nu e corect să apelezi si să lucrezi tot timpul cu energii create (ca în yoga), când
se poate apela la ceva necreat, Duhul Sfânt. Pentru a mă desăvârsi nu pot apela la ceva
nedesăvârsit, deci creat. (Mihail S.).

***

Au trecut cam doi ani si jumătate de când am încetat cu desăvârsire frecventarea


cursurilor de yoga si practicarea acesteia. De atunci mă lupt, cu ajutorul lui Dumnezeu,
împotriva deprinderilor si a invătăturilor yoghine, lucru deloc usor, întrucât, fară să
realizez primejdia, am asimilat unele învătături adăugându-le modului meu de viată. In
cele ce urmează am să scriu despre experienta mea personală, ca fiind ceva trăit, câteva
din semnele care au produs în mine neliniste si tulburare si prin care Dumnezeu m-a scos
din această cursă a vietii.

Primul semn. După câteva sedinte de yoga am devenit nelinistit. Eram tulburat fizic si
psihic. Psihic, pentru că tot ce învătam era nou, învătătură pe care eu o întelegeam ca pe
un amestec de stiintă si religie, a cărei scop final era unirea cu Dumnezeu, sau după cum
am auzit pe instructor zicând odată, să devii un nimeni, cumva în afara răului si a binelui.

Lupta mea a început cand am văzut această tentă reli gioasă la care nu mă asteptam si
pentru care eu nu veni sem. Eu m-am înscris la yoga pentru că aveam ideea că-i o stiintă
medicală deosebită si o gimnastică teribilă, atras mai mult de această gimnastică prin care
vedeam o cale spre o sănătate deosebita, spre realizarea unei mobilităti articulare de care
credeam că am nevoie la cătărarea sportivă de dificultate pe stâncă pe care o practicam ca
alpinist.

Al doilea semn. Când am auzit că raportul sexual, cali tatea acestui raport care se poate
realiza prin yoga te poate duce la unirea cu infinitul (nu îndrăznesc să mai scriu cu
Dumnezeu), nelinistea mea a crescut întrucât nu mai intelegeam latura religioasă,
curătenia acesteia. Pen tru că, Dumnezeu stie cum, dar, atunci când am aflat acestea mi-a
venit în minte porunca: ''Să nu fii desfrânat''.

Al treilea semn. Când am auzit pe instructor zicând că putem merge si la biserică; dar el a
avut atunci o expre sie deloc linistitoare pentru mine, zicând: ''Biserica vrea să-L tină pe
Dumnezeu numai pentru ea''. La această afirmatie mi-am adus aminte că am auzit cândva
vorbindu-se despre stricarea bisericilor, de izgonirea preotilor si de defăimarea a tot ce
tine de Biserică. Tot atunci, în sala în care mă aflam, mintea mea a realizat că această
defăimare si lepădare de Biserică si slujitorii ei ar fi posibilă din moment ce Dumnezeu
poate fi scos din Biserică prin această învătătură yoghină. Această afir matie a
instructorului si acest argument al mintii mele au avut menirea să-mi coboare nelinistea
spre amărăciune si să-mi ridice în surdină ideile despre sco pul acestei ''Miscări de
integrare spirituală'', cum am aflat mai târziu că se numeste toată treaba aceasta.

Al patrulea semn. Intr-o zi instructorul ne aduce în sală un număr de fotografii tip


''poster'' cu cei mai renumiti maestri yoghini fiecare cu titlul său, dar printre ei Hristos!!!
Hristos yoghin!?! Eu stiam că Hristos e Dumnezeu! Aud pe acolo, pe la instructor, că ar
fi o reîncarnare a lui Rama-Krishna, unul dintre cei mai îndrăgiti maestri indieni care a
ajuns la desăvârsire pe calea Tantra Yoga, un stil de yoga prin care se ajunge la
desăvârsire prin contact sexual!!! Nedumerire totală.

Al cincilea semn. In altă zi aud pe instructor zicând că ei urmăresc unirea cu Dumnezeu


si nu doar mântuirea, iar eu stiam atunci că nimic nu poate fi mai mult decât mântuirea
sufletului si mă întrebam: Oare într-adevăr poate fi yoga o cale a unirii cu Dumnezeu,
unire despre care pentru prima dată am aflat că ar fi posibilă? Aceasta a sporit si mai mult
nelinistea si războiul gândurilor.

Din cele scrise până aici, puteti deduce că organizatia aceea spiritual-yoghină în paralel
cu latura fizică, adică cu practicarea exercitiilor fizice yoghine, avea si această latură
religioasă de învătătură mistică-religioasă asiatică.

Al saselea semn a fost credinta în reîncarnare. Ei zic că se reîncarnează continuu până


ating desăvârsirea si se unesc cu Dumnezeu, si că, dacă nu evoluează spiritual, se
reîncarnează în vietăti inferioare.

La această veste nu mai întelegeam ce rost au iadul si raiul nostru crestin. tin minte că
întrebat fiind despre asta, instructorul a zis că este si rai si iad, dar atunci altă explicatie
nu a dat.

Al saptelea semn, au fost anunturile de a merge la mare, la Costinesti, undeva pe o plajă


de nudism, numai noi yoghinii, sau undeva prin apropierea Clujului, unde ar fi nu stiu ce
punct de interes deosebit pentru această organizatie, si invitatiile la filme video greu de
calificat. Mărturisesc că am fost si eu la vreo două si nu m-am simtit bine deloc; la unul
mi-a venit rău si a trebuit să ies din sală (ne aflam într-o sală de cursuri la Universitatea
Al. I. Cuza-Iasi); filmul se chema Shoching-Asia.

De asemenea si experientele în grup. Erau foarte multi care în timpul exercitiilor scoteau
niste zgomote urâte si cadeau lesinati. Instructorul ne spunea că sunt neelevati adică sunt
necurati la anumite centre de fortă, care re prezintă anumite nivele de elevare spirituală,
după parerea lor, si că nu trebuie să ne tulburăm.

De aici înainte am să vă povestesc din cele ce s-au pe trecut cu mine în timpul asanelor:
După cum spun ei de-a lungul coloanei vertebrale, s-ar afla un număr de centri de fortă.
Fiecare centru are efectele lui proprii asupra organismului, atât pe plan fizic, cât si în cel
inte lectual. Pentru toate acestea sunt anumite pozitii corpo rale, miscări, asane cum le zic
ei, în care trebuie să stai. Aceste centre sunt activate cu energie telurică din pămant si
energie cosmică, ce s-ar afla pe anumite ni vele în spatiu.

Practic, ne arăta postura respectivă, ne spunea cum să ne concentrăm, asupra cărui centru,
si cum să constientizăm fluidul energetic care s-ar capta pe centrul dorit pentru scopul-
urmărit, si natura acestui fluid teluric sau cosmic. Eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, am uitat
multe din vrăjitoriile acestea,- asa că nu mai tin minte tot ce am învătat.

Aceste exercitii le învătam si practicam acolo în grup si fiecare singur acasă. Aveam
sedinte de meditatie la ore fixe, care trebuia să le facă fiecare acasă, fiind controlate
telepatic de la distantă de instructor sau chiar de la Bucuresti de Bivolaru, din câte am
înteles. Mai târziu mi s-a implantat, pentru că într-adevăr se implantează ceva, un sunet
despre care ziceau că este neînregistrabil pe aparate, o anumită rezonantă din cuvântul
Haum prelung. Concret: intram câte unul în sală unde instructorul, stând pe un scaun, ne
punea capul între ge nunchi, ne punea mâinile cumva pe cap, după câte mai tin minte, si
scotea acel sunet. Când 1-am auzit nu mi-a plăcut, mi s-a părut chiar urât, dar am tinut
asta pentru mine, după care spunea că avem această ''mantră'', iar noi în timpul sedintelor
de grup sau personale, trebuia să-l căutăm în minte concentrându-ne. După ce prin
concen trare eliminam toate simturile, trebuia să-mi pun în minte că eu sunt Rama-
Krishna, Hristos sau alt maestru si după ce făceam această unire sau identitate mintală,
începeam să caut în minte ''mantra'' sau acest sunet pe care îl re ceptionam ca pe un
zumzet al unui roi de albine sau mur murul unei ape, cântec de fluier sau alte sunete.
Această concentrare dura între 20-30 minute.

Eu am primit o singură mantră, despre care am vorbit si pe care am practicat-o, dar un


coleg cu care practicam această nebunie, ar fi auzit că în final se vor implanta ,nouă sau
zece mantre, în decursul a cinci sau sapte ani, cât urma să tină acest curs. Când se facea
în grup au fost cazuri de horcăieli si de lesin. Personal am avut o vedenie stranie, pe care
o povestesc cu frică: Când ajungeam în sală, pe la inceputul sedintei, se începea cu niste
miscări ale corpului mai usoare. In timpul acestor miscări eu mă gândeam la Dumnezeu,
pentru că ei ziceau să ne gândim în acest timp la ceva elevat, si deodată văd, nu stiu cum
că ochii îi aveam închisi, două pisici negre că sar din gura mea si fug spre fereastră; una
am văzut-o disparănd după pervaz, a doua era aproape să ajungă la perete si să sară pe
geam. M-am speriat si am tresărit, dar am apucat să văd a doua pisică, cea care nu
ajunsese până la geam, intorcandu-se in fuga si intrand inapoi in gura mea! (diavolul n.n.)

O alta experientă stranie: Ne aflam intr-o sală de sport si in timp ce toti ne concentram s-
au auzit geamuri sparte, lemne rupte , altii spuneau ca au auzit pasi spre acoperis. Eu am
crezut că intradevăr a deschis cineva geamul si s-a rupt ceva pe acolo, nedandu-i
importanta. Dupa catva timp instructorul a spus ca acele zgomote erau niste spirite,
deoarece sub sala s-ar afla o groapă comuna a unor nemti ingropati fara preot, de pe
timpul razboiului. Abia atunci mi-am dat seama ca acele zgomote pe care le-am auzit nu
au fost firesti. Si incă ceva. După terminarea acestor sedinte eu nu mă aflam ''in toate
apele'' , simtindu-mă obosit si oarecum indispus.

In timpul unei tehnici Laya-yoga, la o anumită fază, m-am simtit cumva gol pe dinăuntru,
parcă imi dispăruse portiunea de corp de la stern in jos iar partea de deasupra o mai
simteam intru-catva. Tot in acelasi timp am avut impresia puternică că cineva respira
langă mine. Aceasta m-a intărit in convingerea că in afară de trup mai poate si suflet.
Numai Dumnezeu stie de ce in mintea mea s-a făcut atunci o asa legătură.

Am mai avut o experientă pe Muntii Caraiman in urma căreia am hotărat să citesc Biblia
ca să văd dacă este spre Dumnezeu o cale care duce cu adevărat la El sau nu. Abia după
ce am terminat de citit toată Sfanta Scriptură m-am hotărat să urmez calea credintei si a
Bisericii si sa lepăd toată minciuna asta yoghină.

Instructorul, Dumnezeu stie cum, a recomandat să se citească ''Pelerinul român''! După ce


am citit si această carte, m-am hotărât definitiv pentru Biserică. Din ''Pelerin'' am înteles
că am nevoie de un duhovnic si de atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, Căruia îi multumesc
pentru toate, am ajuns să urmez cu adevărat Calea dreptei credinte care duce la Viată.
(Silviu A.).

***

Tânărul meu yoghin, vrei să fii fată în fată cu adevărul? Te interesează adevărul? Atunci
te cunosc si stiu ce greu îti este si stiu că nici evaziunea în ''plăcut'' nu te relaxează. Iti
cimosc disperarea si mă bucur pentru tine. Atentie însă, yoga vrea să-ti atingă exact
această disperare care este chiar sansa ta. Urmăreste si vezi cum exer citiile, meditatiile si
lecturile tale te duc într-o stare relaxată în care pe prim plan se află o stare de bine.
Această stare e lucrarea potrivnicului care se străduieste mereu să ne alunge de la
veghere, de la lupta pentru câstigarea trezviei. E aceeasi stare periculoasă pe care o
induce muzica ''psihedelică'' sau spatială, exercitiile de relaxare si toate tehnicile de
producere a undelor pe creier. S-a ajuns până la folosirea rugăciunii inimii în acest scop.

Deci, dacă vrei să ajungi la adevăr, fugi cât mai curând de această stare. Noi nu avem
nevoie de nici un exercitiu pregătitor pentru a ajunge la adevăr si nu ne interesează nimic
din ceea ce ne priveste. Ori yoga te aruncă înspre tine, în ciuda pretentiilor si
promisiunilor ei.

Dragul meu, greseala capitală este formularea gresită a întrebării. încă Pilat zicea: ''Ce
este adevărul?'' Ori adevărul nu este un ce, este un cine. E Cinele Absolut. E Cel ce ne
mântuieste de tatăl minciunii (diavolul). Nu e nevoie de yoga ca să intri în relatie cu El.
Dimpotrivă. Yoga e o învălmăseală de zdrente strălucitoare aruncate de vrâjmasul. Toate
energiile declansate de fiecare gest, gând si cuvânt sunt ale vrăjmasului. O mantra spusa
chiar în glumă, e vehicol al vrăjmasului si pătrunde adânc, rănindu-ne sufletul.

Eu am scăpat mai usor si n-am intrat până la ireversi bil în jocul lui de-a sinceritatea
căutării, pentru nestiinta mea si, mai ales, pentru oroarea cu care am respins ''pu terile''
ce-mi veneau. Nu mă interesa deloc ce gândesc semenii mei, eu voiam să stiu cum vom
scăpa de sufe rintă toti. Nu voiam să mi se îndeplinească dorintele, ci să stiu ce sens are
viata noastră. Mintea mea era sa tisfăcută de teoria reîncarnării, dar adâncul tresărea in
fata oribilitătii sclaviei fată de o lege, de ceva, karma sau altceva, dar ceva, când eu eram
cineva.

Lucrând la lepădarea eu-ului simteam urâciunea celui care ar fi vrut să nu mai fiu, să
vreau pieirea ontologică a firescului miracol ce se zbătea întrebându-mă: '' Cine sunt eu?''.

Da, pe mine m-a salvat sinceritatea căutării. Prin ea am ajuns la nevoia de a mă închina.
Si atunci L-am auzit pe El. Pentru că nu te poti închina la ceva sau cineva ca tine.

Multumesc lui Dumnezeu că nu m-a lăsat să merg mai departe. Si asa, înca nu stiu în ce
pericol am fost. Tot insistam să activez sarpele (Kundalini). Dar Donmul m-a păzit si sunt
încredintată că-i păzeste pe toti cei sinceri în căutarea lor.

Deci, dragul meu tânăr, dacă esti sincer în căutarea ta, acum, în clipa aceasta priveste-te
adânc si vezi ce vrei, ce cauti. Si vei găsi, dacă te numesti yoghin, acel sâmbure pervers
semănat de satana, dorinta de desăvârsire sau de strălucire sau de eliberare sau alt interes.
Atunci, leapădă-te de toate acestea si urmează-L pe Creatorul si Mântuitorul tău, pe
singura cale posibilă: Iisus Hristos. El ne poartă si acum în bratele Sale. El, în Biserica
Lui, ne-a pus la îndemână o minunată cultură, cultura ascezei ortodoxe care depăseste
orice cultură, orice filosofie, orice tehnică.

Cum spunea Părmtele Sofronie, ucenicul Sfântului Siluam, asceza noastră este o stiintă, o
cultură, o artă. Si în centrul ei stă cultura ascultării, fără de care omul ramâne, inevitabil,
un cerc închis, mereu mizerabil în fata Eternitătii. Fără ascultarea Evanghelică omul nu
are acces la lumea sa interioară si la iubirea lui Hristos. Ascultarea este nevointa în care
omul trece de la modalitatea individuală de a fi (comună cu animalele) la cea personală.
Omul se naste apt să fie persoană, dar este numai dacă vrea si numai în relatie ontologică
si liberă cu Dumnezeu.

Eu nu vreau să mă mai gândesc la vremea aceea. Atunci erau alte planuri. Acum lucrurile
sunt limpezi. Oricine are posibilitatea să fie informat asupra adevarului. Dar ''inflatia'' de
informatie este bulversantă. Numai sinceritatea căutării ne poate salva. Să nu ne rătăcim.
Principalul e taina persoanei si taina crucii legate si unite cu Sfintele Taine (Lenuta B.).

***

Din primele sedinte ni s-a spus că vom învăta multe lucruri care constituie secrete ale
practicii yoga, deci va trebui să nu le discutăm chiar cu oricine, că la sedinte va trebui să
nu lipsim prea mult deoarece trebuie să mentinem ritmul cu ceilalti, că sunt niste reguli
care tre buiesc respectate si anume: în timpul sedintelor toată lu mea ascultă si execută
ceea ce spune instructorul; că materialele primite nu pot fi arătate la nimeni si mai ales nu
pot fi multiplicate, transmise si altora; unele tehnici erau secrete, de exemplu mantrele.
Mereu apăreau noi si noi reguli. .

Toate acestea au apărut treptat, în asa fel încât de la totala libertate pe care o aveam la
început am început să nu mai pot vorbi despre ceea ce făceam decât cu colegii de la club.

Dintre cei care practicau yoga cei mai multi erau tineri, mai ales studenti, dar nu numai,
iar din ei mai mult de jumătate erau fete. Motivele care i-au condus la yoga sunt diverse:
unii, mai ales cei în vârstă, veniseră pentru probleme legate de sănătate, altii, ca si mine,
cu probleme care astăzi sunt întâlnite frecvent: tot felul de complexe de inferioritate,
goana după ceva care să-i ducă la o viată mai bună, chiar dacă nu stiau ce poate fi acel
ceva, oameni care nu se simteau realizati, iar mai târziu mi-am dat seama că multi
veniseră acolo, mai ales fete, pentru că stiau că se practică Tantra-Yoga.

In fiecare vacantă de vară, yoghinii se întâlneau la Costinesti într-un fel de tabără.


Punctul de întâlnire era pe plajă în dreptul epavei din Costinesti. Stiam că în zona aceea
se face nudism, dar eu întelesesem că noi vom sta mai departe de ei. Ajungând acolo, e
greu de spus ce am simtit. Dacă la sală unele asanasuri erau într-un fel comice, aici, unde
aproape toti yoghinii, în frunte cu instructorii si chiar Bivolaru, erau dezbrăcati,
asanasurile făcute asa deveneau de-a dreptul vulgare.

Primul exemplu de ''aspirant yoga'' pe care l-am avut eu, si toti cei ce încep cursurile, este
instructorul. La început îl priveam toti cu respect si chiar cu putină admi ratie văzându-1
câte ne spune că trebuie să facă un yo ghin, gândindu-ne că dacă el ne predă lucrurile
acestea, deja a reusit să le facă pe toate si chiar a ajuns la unele puteri paranormale. Spre
surprinderea mea si a unora din colegi, ei nu erau asa. Din cei pe care i-am cunoscut eu:
Bozaru Dan si Rosu Viorel, nici unul nu se apropia de ceea ce insemna pentru noi toti,
suficient de naivi la înce put, un yoghin adevărat.

Mereu orgoliosi, reusind mai mult sau mai putin să as cundă acest lucru, instructorii
spuneau mereu că ''egoul'' este o trăsătură de caracter primitivă, că pe măsură ce
progresezi spiritual, trebuie să dispară. Din moment ce ei spuneau altora să facă acest
lucru si că yoga este cea mai bună cale pentru a o face, noi credeam că ei au reusit să se
elibereze de mândrie. In realitate nu era asa. Orice întrebare care nu convenea, sau la care
nu stiau să răspundă, era răstălmăcită în asa fel încât, cel care întreba, primea cu totul un
alt răspuns, si asta pe un ton superior astfel încât trebuia să tragi concluzia că tu nu ai
suficientă minte ca să întelegi un asa răspuns elevat, sau îi deranja si făceau morală, asa
că întrebările incomode s-au rărit.

Această fată a instructorilor, mai trufasă, mai iritabilă, s-a arătat mai târziu, atunci
apărând noi si noi reguli ce trebuiau respectate. Sigur totul era la libera alegere, dar ar fi
fost cel mai bine dacă făceai cum spune instructorul.

Se făceau meditatii pentru tot felul de lucruri care ur mau să aibă loc: ba venea un
meteorit spre pământ si noi prin meditatie încercam să-i modificăm traiectoria pen tru a
nu se ciocni cu Terra, ba era asteptat un mare cu tremur (care în urma meditatiei noastre
s-a produs în India si nu la noi, explicatia fiind că noi nu suportam o asemenea încercare,
pe când indienii, fiind mult mai evoluati decât noi, puteau), ba erau meditatii cu tematică
crestină înainte de Pasti, Crăciun si altele care erau per manente, cu tema ''Iisus''.

In plus, de toate acestea; chiar în vacanta de la mare am fost pusi, toti cei ce eram acolo,
să facem o medi tatie în care să trimitem gânduri bune spre Moscova, gânduri care ar
putea ajuta ca situatia de acolo să se rezolve în bine (lovitura de stat prin care a fost
înlăturat Gorbaciov).

O altă meditatie a fost făcută folosind harta României, asezată pe jos, iar în centru trebuia
asezată o farfurie cu 7 lumânâri care să fie lăsate să ardă până la sfârsit, meditatia durând
o oră. Toate aceste subiecte de meditatii m-au surprins si m-au intrigat, făcându-mă să
privesc cu rezervă ceea ce ne spuseseră până atunci instructorii si ce au mai spus în
continuare. Deja apăruseră detalii care se foloseau în magie, toate fiind camuflate
(acoperite) de celelalte lucruri care ni se spuneau.

In afara cursurilor apăreau si reviste de yoga, primul numar fiind în 1991, vara. E
suficient să citesti acest număr si să stii ce fel de yoga se face la noi: Tantra-Yoga. Sigur,
se învată si asanasuri care fac parte din Hata-Yoga, se învată si Laya-Yoga, dar ceea ce se
face mai mult, asta e: Tantra-Yoga. Bogat ilustrată cu fotografii ale basoreliefurilor de pe
templele tantrice, cu tot felul de fotografii care ar putea apare cu succes într-o revistă
pornografică. Este si un interviu cu Bivolaru care are si o concluzie desenată : este schitat
un diavol asezat cu spatele care priveste satisfăcut si superior spre o femeie care este în
fata lui întinsă pe jos, sfârsită de puteri, având pe fată o urmă de extaz. Deosebit de
sugestiv, desenul este pus, asa cum spuneam, în loc de concluzie si ca un argument
hotărâtor.

Am vorbit cu mai multe persoane care au practicat yoga si nici acum nu pot să-mi explic
un lucru: atât eu, cât si celelalte persoane, am citit această revistă, dar amănuntele pe care
vi le-am spus acum le-am văzut numai după ce am renuntat la yoga. E un fel de vrajă, sau
poate altceva, care te face să nu vezi, la început, decât lucrurile care-ti plac, urmand ca
încetul cu încetul să le accepti si pe celelalte, pe care atunci nu le-ai văzut sau nu le-ai
înteles, sau ai spus că nu sunt importante.

Asa am acceptat că există o divinitate, reîncarnare, karmă, eliberati spiritual, energii


malefice, zei si zeite pe care le invocam cu ajutorul unor mantre si ei ne ajutau s.a.

Mereu erau citate fragmente din Evanghelii, tălmăcite si răstălmăcite; mereu se reafirma
ca există reincarnare, că si in Biblie se vorbea despre asta, dar că pasajul acesta a fost
scos mai demult de către Biserică. E un amalgam din care oamenii răman cu niste notiuni
care se contrazic, cu tot felul de intrebări si nelămuriri.

Tarziu mi-am dat seama, după aproape trei ani, cu ajutorul unor prieteni, că Dumnezeu
este unic si că cel mai frumos si adevărat poate fi găsit în ortodoxie (Maria C.)

***

Fiecare din noi caută ceva în sine sau în afara sa, nestiind însă unde să caute si mai ales
ce trebuie să caute. De aceea, de multe ori omul se risipeste în lucruri care nu-i sunt de
folos pentru mântuirea sufletului său, căci dacă există ceva mai important, mai esential si
mai necesar pentru, suflet aceasta este mântuirea.

Sufletul are nevoie de mântuire si tocmai de aceea simte că trebuie să facă ceva care să-i
aducâ in viata aceasta linistea, pacea, împăcarea cu sine si cu ceilalti, cominiunea cu
Dumnezeu, iar după moartea trupului, mantuirea, viata vesnică, adică nesfarsita si
negrăita frumusete a raiului.

Desi Iisus ne spune: ''Eu sunt Calea, Adevărul si Viata , desi cuvintele Sale sunt ca o
vesnică chemare prin care ne dă o sansă, ne dă o solulie, o dezlegare, o cale de acces spre
ceea ce ne este atât de greu de cunoscut, totusi multi caută calea, adevărul sau fericirea
ori împlinirea sufletească prin locuri întunecoase, în cuvinte mari si frumoase dar
înselătoare, în ei însisi sau în cei din jurul lor, uitându-L pe Dumnezeu.

Numai făcând voia lui Dumnezeu si împlinind poruncile Sale, (Cine Mă iubeste pe Mine,
împlineste poruncile Mele), numai slujindu-I cu adevărat, astfel iubindu-L, numai atunci
sufletul nostru simte că e mai aproape de Dumnezeu, găsindu-si linistea si fericirea în
credinta si nădejdea că Dumnezeu îi va da mantuirea.

In timp ce unii caută fericirea fiind lipiti de lucrurile si de oamenii din jur, altii o caută
într-o filosofie oarbă, într-o religie păgână, sau în ''eliberarea'' si ''iluminarea'' ori stările
de extaz obtinute în urma unor practici cum ar fi yoga, zen,.. care prind ca într-o vrajă
sufletul omului, ucigându-1.

Adevărata împlinire o găsesti doar în Hristos, iar dacă îti place să meditezi, e bine să
meditezi la ceea ce a vrut să spună Mântuitorul când a zis: ''Eu sunt Calea, Adevărul si
Viata'' si: ''Credeti Mie, că Eu sunt întru Tatăl si Tatăl întru Mine''.

Meditati si vedeti despre câte căi ne vorbeste Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, când zice:
''Intrati prin poartă cea strâmtă, că largă este poarta si lată este calea care duce la pieire si
multi sunt cei care o află si strâmtă este poarta si îngustă este calea care duce la viată si
putini sunt cei care o află'' (Matei 7,13). Oare aici ne vorbeste Mântuitorul de mai multe
căi? Oare aceste două căi de care ne spune duc amândouă la Dumnezeu?

Dar dacă vreti să vedeti cât de mult vă ajută yoga, pri viti cu sinceritate spre voi insivă si
în voi însivă la inima voastră amortită de tehnici si meditatii fară rugaciune, cruce,
smerenie, pocăintă pentru faptele rele spovedanie, împărtăsanie-analizându-vă evolutia si
incercati să recunoasteti, măcar fată de voi însivă, că în yoga totul tine de moment.

Faci o tehnică sau o meditatie si apoi 20-30 de mi nute, poate o oră, te simti bine si crezi
că ai realizat ceva. Dar fii foarte atent cum după nici o jumătate de ora de la terminare
incepe să te cuprindă nelinistea si să te navălească cu incetul, toate grijile si cum toată
fiinta ta incepe sa devină, aproape brusc, încordată iar stările de nervozitate, de agitatie,
de neliniste interioară si iras cibilitate, neintelegere cu cei din jur, încep să ia locul stării
de liniste momentană.

Dacă vrei sa te convingi ce mare diferentă este intre o tehnica yoghina si o taină crestină,
mergi la un preot du hovnic bun si spovedeste-te sincer si curat de toate fap tele si
gandurile tale si ai să vezi atunci starea duhovnicească pe care o obtii în urma Sfintei
Taine a spovedaniei si a împlinirii sfaturilor pe care le primesti de la duhovnic. Abia
atunci vei simti adevărata stare de liniste interioara duhovnicească; si tot atunci
Dumnezeu iti va da să cunosti pe măsura iubirii si credintei tale bucuria comuniunii cu
Dumnezeu, căci Mântuitorul spune: ''Eu sunt Pâinea Vietii'' (Ioan 6, 48) Si daca vei fi
vrednic de Sfânta Impărtâsanie si o vei lua, vei intelege cuvintele Mântuitorului:
''Adevărat adevărat zic vouă: de nu veti mânca Trupul Fiului

Omului si nu veti bea Sângele Lui, nu veti avea viată întru voi. Cel ce mănâncă Trupul
Meu si bea Sângele Meu, are viată vesnică si Eu îl voi învia în ziua cea de apoi'' (Ioan 6,
53-54).

Dar să nu uităm niciodată să ne mărturisim mai întâi păcatele prin Taina Sfintei
Spovedanii, pentru că Mântuitorul, mai întâi de a vindeca vreo boală, mai întâi de toate le
spunea: ''Iertate îti sunt păcatele tale'' si iertându-le păcatele se vindecau.

Iar dacă crezi că ai vreo putere paranormală obtinută prin yoga sau alte practici, ori din
senin, du-te si spune duhovnicului căci abia după aceea ai să vezi adevărul—că totul a
fost vrăjitorie, o minciună si o inselătorie a vrăjmasului omului, care e diavolul. Căci
dacă e de la Dumnezeu, de ce totusi prin spovedanie dispare orice putere paranormală?
Poate pentru simplu fapt că Bunul Dumnezeu ne-a făcut pe toti absolut normali, suntem
creaturi normale si Dumnezeu este Cel care, pentru a rămâne normali ne dă sanătate la
minte si la trup.

Căci orice minune pe care au făcut-o Sfintii vreodată au făcut-o numai în numele lui
Hristos, cu Sfânta Cruce, dar mai ales prin rugăciune—rugându-se mult si cu toată fiinta),
cu tot sufletul, cu lacrimi si smerenie, si nicidecum în meditatii yoghine.

Să citim din frumusetile vietuirii crestine, din ''Proloage'', ''Vietile Sfintilor'' care au trăit
pentru Hristos Cel viu si întru Hristos si care si-au dat viata pentru El, care L-au
mărturisit numai pe El refuzând să se închine la orice alt dumnezeu primind astfel cununa
muceniciei, răbdând pentru Hristos si urmând sfânta Sa învătătură pe care azi putini o
înteleg, iar vietile frumoase ale sfintilor astăzi putini le cunosc.

In timp ce crestinismul e plin de viată, de iubire de credintă, smerenie si adevăr, de sfinti


si martiri yoga îti oferă posibilitatea de a crede într-o lume moartă, într-o lume goală, care
nu-L are pe Dumnezeu, pentru că nu-L poate cunoaste fără Sfânta Biserică. Yoga îti oferă
posi bilitatea de a crede în nimic, ori în ''vidul creator beati fic'' care este cea mai mare
înselătorie si scorneală a satanei.

In yoga totul este o asceză fără sentimentul iubirii sau al umilintei fară lacrimi si
smerenie—un pământ sterp fără apă, fâră viată, adică fără iubire, fără adevăr fără
Dumnezeu Cel în Treime slăvit si închinat. Amin

(Loredana B.).
***

Incă din timpurile străvechi, urmasii lui Adam cei care au uitat de Dumnezeu, au început
să fie preocupati de următoarele întrebări: cât este de mare pământul ce este în adâncul
mării, ce vietuitoare trăiesc pe pământ si în apă, evolutia vremii, mersul stelelor si, ca să
fiu mai scurt, au fost preocupati de ''cunoastere''. încercând să răspundă acestor întrebări,
s-au dezvoltat diferitele ramuri ale stiintei, care s-a întins până în zilele noastre si va
continua până la sfârsitul lumii.

Astfel, omul îsi închipuie că va putea dobândi cunoasterea si întelepciunea, fără ajutorul
lui Dumnezeu si in final va ajunge el însusi dumnezeu, uitând că toată întelepciunea lumii
acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu''.

In aviditatea lui de a dobândi ''cunoasterea, mărirea si puterea'', omul se aruncă în bratele


pierzării cu capul înainte, fără să mai gândească. Cunoasterea si puterea este dorită de
omul nebun mai mult decât nemurirea si fericirea vesnică.

Această dorintă de cunoastere a biruit si pe primii oameni, când au fost amăgiti de diavol:
''Nu, nu veti muri, ci vi se vor deschide ochii si veti cunoaste...''. Acelasi vrăjmas al
sufletelor omenesti, ademeneste si astăzi pe multi oameni cu aceleasi promisiuni.

Filosofia hinduistă, spre exemplu, promite adevărata cunoastere, puterea, nemunrea si


indumnezeirea, iar omul modem de astazi, care se socoteste întelept în ochii lui, desi a
fost botezat crestin, nu este departe de ateism, socoteste că această filosofie este ultima
treaptă pe care mai trebuie să pună piciorul si va fi desăvârsit. Sărmanul ''crestin'', a uitat
că Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, este singurul care poate cu adevărat să
îndumnezeiască pe om, daruindu-i cunoasterea, viata si fericirea în propria Lui fericire
vesnică.

Filosofiile păgâne sustin că scopul vietii omului este de a-L cunoaste pe Dumnezeu, iar
cel care L-a cunoscut pe Dumnezeu, a devenit Dumnezeu . Desi este o parte de adevăr în
această afirmatie, nu este în totalităte adevărată.

Diferenta fundamentală dintre religia crestină si religiile (filosofiile) păgâne, este aceasta:
nu omul se ridică la cunoasterea lui Dumnezeu, prin asceză si extaz, ci Dumnezeu S-a
pogorât pe pământ, S-a întrupat si S-a făcut cunoscut oamenilor. Iar dacă citim Biblia,
singura Scriptură cu adevărat sfântă si adevărată ne dăm seama că dumnezeul cunoscut
de ''iluminatii'' păgâni nu este Adevăratul Făcător al Cerului si al pământului, al tutu ror
văzutelor si nevăzutelor!

Sfânta Evanghelie de la Ioan, spune: ''Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, Fiul
Cel Unul-Născut care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut''' Atunci, cum spune
Budha sau alti ''iluminati'' dinainte de Hristos că L-au cunoscut pe Dumnezeu? Iar cei ce
după Hristos cum pot spune că L-au cunoscut pe Dum nezeu, dar fără să-L cunoască pe
Fiul Cel una cu Tatăl căci însusi Domnul Iisus spune iudeilor: ''... dacă L-ati fi cunoscut
pe Tatăl, M-ati fi cunoscut si pe Mine ''? Iar dacă luăm aminte si la cuvântul Domnului
Iisus Hris tos, care atrage atentia că nimeni nu-L poate recu noaste ca Domn decât în
Duhul Sfânt, ne dăm seama că alt duh, al altui dumnezeu, au cunoscut acesti ilu minati,
adică acelasi vrăjmas care de la început a fost ucigas de oameni, căci nu este viată în
afară de Hris tos, iar căutarea unui alt dumnezeu si lepădarea de Hristos, este moartea.

Termenul ''yoga'' are o largă acceptiune în conceptia hindusă. In limba sanskrită înseamnă
''legătură'', adică legatura între bine si rău, intre pozitiv si negativ sau mai bine zis, un fel
de ''echilibru'' prin care se dobandesc ''puteri''.

Tot cel ce practică aceste exercitii fizice sau mentale, prin care se trezesc în fiintă
''puterile paranormale'' sau

''Forta Kundalini'', se numeste yoghin, adică, în conceptia hindusă, yoghin este si


vrăjitorul si sfântul.

Calea spre Nirvana (raiul Extremului Orient), poate fi efectuată numai prin intermediul
''Fortei Kundalini'', care se poate ''trezi'' în fiinta umană prin mai multe căi (discipline),
cum ar fi: exercitiile fizice rapide (cu consum de energie); exercitiile fizice lente (fără
consum de energie); concentrare si meditatie; vointă dinamică; adoratie.

Maxima de căpetenie a acestor ''discipline'' care duc la ''desăvârsire'', este: ''cu cât te
apropii mai mult de animalitate (cu cât devii mai instinctual, asemenea animalelor), cu
atât te apropii mai mult de desăvârsire'' si cu cât îti dezvolti mai mult văzul ''celui de-al
treilea ochi'' (să vezi primejdia, directia atacului, cine este cel ce te atacă, cu ce anume
etc.), cu atât esti mai aproape de desăvârsire''. Oare chiar asa să fîe?!?

Câtid vom vedea acele meditatii care încep cu ''Eu sunt'', să stim cu sigurantă că nu sunt
crestine. In toată Biblia nici un om nu face vreo afirmatie ''Eu sunt'' si să numească vreun
atribut divin, decât numai Domnul, mai ales în Sfanta Evanghelie de la Ioan afirmă: ''Eu
sunt Lumina lumii''; ''Eu sunt Păstorul cel bun''; ''Eu sunt Pâineavietii''; ''Eu sunt Calea,
Adevărul si Viata''; ,,Eu sunt intru Tatăl si Tatăl întru Mine''; ''Eu sunt vita cea adevărată'',
iar în a doua carte a lui Moise, tot Domnul Dumnezeu este Cel ce afirmă: ''Eu sunt Cel ce
sunt''.

Alt punct de vedere asupra meditatiilor este că si atunci când meditatorul foloseste
formula ''Dumnezeu este'', tot este departe de adevăr, căci în meditatii sunt intercalate
atribute panteiste, cum ar fi: Dumnezeu este Totul Dumnezeu este Infinitul, Dumnezeu
este întregul etc., care ne duce la ideea că materia este coeternă cu Dum nezeu, sau că a
emanat din Dumnezeu, ceea ce ar însem na că Dumnezeu nu ar mai fi Atotputernic, deci
contrar invătăturii crestine.

Crestinii care meditează folosind formula ''Dumnezeu este'' folosesc alte atribute, spre
exemplu: Dumnezeu este lumină pururea fiitoare, fără umbră de schimbare; Drept
Judecător; mult milostiv; îndelung răbdător Cel ce dă hrană la tot trupul; Cel ce va judeca
vii si mortii etc, iar o astfel de meditatie în conformitate cu Sfanta Evanghelie îl va
determina să se îndrepteze spre lucrarea virtutilor în această singură viată, nu amânând
lucrarea virtutilor în ''următoarea viată'' si astfel pierzându-si su fletul. Căci dacă omul s-
ar fi putut ''purifica'' si ''mântui'' prin mai multe ''reîncarnări'', atunci, nu mai era nevoie să
vină Mântuitorul Hristos ca să răscumpere păcatele noastre. Căci nici frate nu poate
mântui pe frate, nici -pe sine nu se poate răscumpăra, nici cu bogătii etc, după
mărturisirea Duhului Sfânt prin gura Proorocului David: ''Că răscumpărarea sufletului
este prea scumpă si niciodată nu se va putea face'', deci numai însusi Dumnezeu a putut
răscumpăra sufletele oamenilor. Iar despre faptul că nu există reîncarnare, mărturiseste
Domnul prin gura Apostolului: ''... ci este rânduită o singură viată, apoi să moară si apoi
judecata''.

In final, putem observa că toate cele ce tin de yoga sunt aduse la fiintă de vrăjmasul
mântuirii omului si, ca să fim mai pe scurt, afirm că nu numai yoga, ci toate invătăturile
care propovăduiesc îndumnezeirea sau mântuirea omului fără numele lui Iisus Hristos,
sunt de la ucigasul de oameni, pentru că singur Iisus Hristos este—Viata si ''nu este alt
nume sub cer, în care să ne putem mântui'', după cum afirmă Apostolul.

In concluzie, tot acela ce se îndepărtează de Hristos se îndepărtează de viată. Nici asa zisa
yogă-medicală nu este de la Dumnezeu, ci tot de la ucigasul de oameni, pentru că acele
''exercitii'' se fac antrenând si ''psihicul'' si ''autosugestia'', deci tot fără Hristos.

Dumnezeu îngăduie diavolului să se atingă de trupul oamenilor, dandu-le boală, uneori


pentru pedepsirea unui păcat, alteori pentru încercare, iar omul are libertatea de a cere
ajutor de la cine vrea: sau de la cel prin care vine pedeapsa (diavolul), ori de la Cel Care a
trimis pe cel ce îl pedepseste (Dumnezeu).

Omul modem nu mai acceptă sloganul medieval ''crede si nu cerceta''. Dacă un lucru e
rău trebuie să stie de ce e rău, sau dacă e bun, să stie de ce e bun. Aparentele de obicei
înseală. Spre exemplu, oamenii văd ceva bun în faptul că există ''clar-vedere'' si ''clar-
auditie'' si sunt capabili să execute operatii chirurgicale ''fară bisturiu'', etc., dar adevărul
este cu totul altul.

Dumnezeu nu se uită la faptă, ci la scopul cu care facem fapta, deci binele nu este bine
când scopul e rău. Diavolul, ca să-i atragă mai usor pe oameni, îi învată mai întâi la
''bine'', iar după ce au crezut în sfaturile ''bune'' ale lui, îi va aduce si în fărădelegi.

Cea mai înaltă treaptă a desâvârsirii omului care a fost creat de Dmmiezeu după chipul
Său, este de a dobândi puterea de a iubi desăvârsit pe Creator cu acea iubire desăvârsită
care este din veci între Persoanele Treimii si cu care Treimea 1-a iubit pe om, chiar dacă
1-a adus la existentă din nimic. Pentru aceasta, Ziditorul a zidit în om si puterea de a-L
iubi desăvârsit. Păcatul neascultării a prilejuit pierderea ''asemănării'', în care era inclusă
si iubirea, însă prin întruparea Sa, Donmul a dat posibilita tea de redobândi ''asemănarea
lui Dumnezeu'' si a rein tra în iubirea Lui. ''Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, asa v-am
iubit si Eu pe voi; rămâneti întru iubirea Mea''.

Iubirea este lumină. Crestinul va dobândi această lu mină a iubirii, prin împlinirea
poruncilor Evangheliei. Insă diavolul cel zavistnic, vrea să-si însusească lui această
putere de adoratie a omului.

Omul are libertatea să ajungă în comuniune, prin in termediul acestei lumini a iubirii, cu
cine vrea: sau cu Creatorul, prin împlinirea poruncilor Evangheliei, sau cu Lucifer, prin
meditatii transcedentale, yoga sau alte practici păgâne.

Mai sunt si cei care se iubesc numai pe ei însisi, prin meditatii de tipul: mă simt foarte
bine, mă simt din ce în ce mai bine, am o multumire deplină, simt o mare bucurie, simt o
mare fericire, sunt fericit... etc. sau cu ajutorul exercitiilor si ''asanelor''. După intrarea în
extaz nu mai respiră, nu mai gândesc, nu mai au, simturi, ceva foarte asemănător cu
somnul adânc. Această iubire de sine este o iubire ''oarbă'', este o iubire ''schioapă'', care
în realitate nu se mai poate numi iubire.

Iubirea desăvârsită este aceea când cineva îsi pune sufletul pentru cel pe care îl iubeste.
Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are, au fost cuvintele Mântuitorului, care a
respectat această iubire, El însusi, punându-si sufletul pentru oameni.

Astfel, omul, dacă va îndrepta acea putere a iubirii către Domnul, va putea face minuni
(Domnul împlineste cererile celor ce-L iubesc pe El), iar dacă o va îndrepta spre satana,
va putea face si el ''minuni'' cu ajutorul lui satana. Satana, desi are puterea încât ''numai
cu o unghie ar putea întoarce pământul pe dos'', este totusi ''îngrădit'' de puterea lui
Dumnezeu să nu facă tot ce vrea, dar cu ingăduinta lui Dumnezeu, poate da ''puteri'' celor
ce îi slujesc lui. Poate să imite adevărata mistagogie (simtirea si trăirea mistică) la omul
ascetic, care vrea să devină dumnezeu dar fără indumnezeitorul omului, care este Hristos,
si fără legea dreaptă a Evangheliei Lui.

Prin simplul fapt că vrea să devină dumnezeu, calcă în picioare una din cele mai mari
virtuti, care este smerenia, si omul mândru este ''necurat înaintea lui Dumnezeu''. Mândrie
este si când se foloseste ''autosugestia'' cu formulele ''eu sunt...'', ''eu am...'' deci încă o
dovadă că yoga este o inventie a diavolului, căci mândria este trăsătura de bază a lui si
cauza căderii din cer. Opusă mândriei este smerenia si este singura virtute pe care nu o
poate lucra diavolul.

Cel care s-a prins în horă cu diavolul în filosofiile lui si învătăturile lui, nu va mai putea
scăpa decât numai cu ajutorul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îl va ajuta numai dacă se va
smeri, dar în interiorul inimii, nu numai la extenor,ca yoghinii.

Tot mândria este războiul cel mai mare pe care-1 dă diavolul celui ce s-a întors de la
yoga. Crede că stie mai multe chiar decat un călugăr sau preot si are păreri bune despre
sine însusi, că ar fi dobândit o sporire mare si chiar experiente mistice. Un astfel de om
este de plâns. Orbit fiind de diavolul, el nu vede că în realitate este cu mult mai jos decât
un om care nu si-a îndreptat nici macar privirea spre calea spirituală.

Acum să vorbim de cei care, tot din mândrie, se cred intelepti, cred despre sine că au
mare putere de dis cernamant, că pot să selecteze ''ce e bun de la filosofi si yoghini si ce e
bun de la crestinism. După cum ''nimic necurat nu va intra în Impărătia Cerurilor'' , la fel
pot zice că ''nimic bun nu este de la diavol'', căci si dacă va face cuiva un mic bine, nu-1
face decât să-1 arunce pe om intr-un păcat si mai mare.

Domnul a zis că ''cel ce va călca o singură poruncă, se va face calcător a tuturor


poruncilor'', dar sunt '' cei întelepti în ochii lor'' care împlinesc numai o parte din ele, care
le convin, mai adăugând si alte învătături straine de Evanghelie, uitând cuvântul
Apostolului, care indeamnă :,,.. chiar înger din cer de s-ar pogorî si ar vesti o altă
Evanghelie decat cea pe care ati auzit-o, să fie anatema''.

In Sfânta Evanghelie de la Ioan, Domnul zice: '' Eu sunt usa. Cel ce nu intră în staul pe
usă, ci sare pe aiurea, este fur si tâlhar''. Deci chiar dacă va reusi '' sa sară pe aiurea , nu
va rămâne la nuntă, căci nu va avea ''haină de nuntă'' si va fi aruncat în ''întunericul cel
mai dinafară unde sunt câinii si vrăjitorii''.

O orbire gravă a celor ce învată yoga sau teosofia, este ideea că Iisus Hristos nu este si
Dumnezeu, ci doar un om care s-a apropiat mai mult de desăvârsire, un ''iluminat''. Ei
aduc argumentele Sfintei Scripturi, cuvintele pe care le-a rostit Iisus pe Cruce:
''Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit?'', sau motivează rugăciunea
rostită de Iisus în Ghetsimani, adică, dacă El era si Dumnezeu înseamnă că S-a rugat Lui
însusi.

Ce rătăcire!!! Dar, la începutul Evangheliei de la Ioan nu specifică oare: ''La început era
Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul... în lume era si lumea
prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut... Si Cuvântul S-a făcut trup...''? Iar afirmatia
Domnului: ''Eu sunt Păstorul cel bun... si sufletul îmi pun pentru oi... Nimeni nu-1 ia de la
Mine, ci Eu de la Mine însumi îl pun. Putere am Eu să-1 pun si putere am iarăsi să-1 iau'',
oare nu ne lămureste pe deplin? Despre care ''iluminat'' s-a mai vorbit asa ceva?
Cei ce cred că Biblia este adevărată, trebuie să înteleagă si să creadă că Hristos a avut
două firi: dumnezeiască si omenească, iar rugăciunea Lui în firea omenească si toate
celelalte fapte ale Lui cu firea cea omenească, au fost nu din neputintă sau nevoie, ci ca
să fie răscumpărat păcatul chiar în neputinta omenească si totodată să fie pildă vie tuturor
oamenilor care vor să-L urmeze. Cei care vor să stie mai multe, îi sfătuiesc să citească
dogmele ortodoxe.

Un alt punct de vedere este că dumnezeul filosofului este un Dumnezeu pasiv, iar
Dumnezeul crestinilor este un Dumnezeu Atotputenic si activ Care ''lucrează toate în toti''
si ''dă fiecăruia după inima lui''. Cuvintele Mântuitotului: ''Fără de Mine nu puteti face
nimic'', chiar îi îndreptăteste pe crestini să primească sfatul pro orocului David: ''Supune-
te Domnului si roagă-L pe El... descoperă Domnului calea ta si El va împlini''. Din toate
cele ce se văd în ziua de astăzi, este limpede că cineva netezeste căile lui Antihrist. Acest
luptător împotriva lui Hristos va fi un om care prin meditatii transcedentale si yoga, va
ajunge în comuniune cu Lu cifer, îl va adora, iar Lucifer va da acestui om toată pu terea
pe care o are. La ora actuală sunt deja cercuri sata nice care se ridică împotriva lui
Dumnezeu pe motiv că Dumnezeu a aruncat pe Lucifer din cer pe nedrept.

''Calul de foc apocaliptic'' amintit de Sfântul Ioan Evanghelistul nu mai are răbdare,
nechează si bate din picioare; si nici lucrurile nu mai au răbdare, si nici tim pul... Timpul
nu mai are răbdare!!! (Un fost yoghin).

***

In religiile asiatice lumea se confundă cu divinitatea sunt acelasi lucru (''Tat tvam
asi''=Acesta esti tu), apoi se afirmă identitatea dintre Brahman, suflul cosmic cu
Atman,suflul personal. Ori, este greu de priceput pentru mentalitatea asiatică că facerea
lumii e un act prin care ceea ce se creează nu provine din fiinta celui care crează, ci este
cu totul deosebit de El, pentru că ceea ce se aduce de la neexistentă la existentă nu poate
să fie coetern cu Cel fără de început si cu Cel Care există pururea. Dacă Dumnezeu ar fi
făcut din fiinta Lui lumea, atunci El nu ar fi creat- o, ci doar ar fi transformat ceva în
altceva, Deci, când afirmăm că Dumnezeu e Creatorul lumii spunem că lumea a fost
adusă de la nefiintă la fiintă si nu din fiinta lui Dumnezeu.

Deoarece se consideră Dumnezeu a fi ceva si nu cineva si nu se consideră că Dumnezeu


este Persoană, si în special datorită necredintei în Dumnezeu, e mai usor pentru omul
necredincios să se mintă pe sine si să se încânte cu alte învâtături comode, să ''câstige''
mântuirea sa prin tot felul de tehnici si exercitii trupesti decât să se roage lui Dumnezeu.
Vor să devină dumnezeu fără Dumnezeu, sau mai rău, îsi imaginează că prin
concentrarea si efortul lor îl pot sili pe Dumnezeu să facă ce vor ei în poftele lor.

Yoghinii încearcă o apropiere între ''iluminatii'' lor si sfintii lui Dumnezeu uitând că
''diavolul se arată si sub înfătisare de înger de lumină'' (II Cor. 11,14) si că unii sunt
''iluminati'' de altcineva decât de Dumnezeu.

Yoghinii si budhistii nu stiu de Duhul Sfânt, a treia Persoană dumnezeiască si-L


consideră ceva, uitând că se pot lăsa posedati de cel rău.

Apar confuzii între discernerea duhurilor. Sfântul Ioan Evanghelistul spune că ''duhul
care nu propovăduieste pe Hristos Iisus si pe acesta în trup este antihrist''. Se uită apoi că
diavolul e tatăl minciunii si că el imită ca aspect lucrarea Duhului Sfânt doar, doar va
însela pe cineva.

Puterile paranormale ale yoghinilor si budhistilor sunt energii si puteri drăcesti. Ei mută
lucruri din loc, fac si vindecări miraculoase, citesc gândurile, etc. Au niste puteri. Dar
roadele Duhului Sfânt sunt altele: dragos tea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare,
bunătatea facerea de bine, credinta, blândetea, înfrânarea poftelor.

Energiile cu care lucrează omul (care e creatură) sunt energii create si au alte roade. Am
să dau un exemplu yoghinul se concentrează, face anumite respiratii (pranayama) si
acumulează energie (prana) si poate să stea gol pe un bloc de gheată fără să sufere. La fel
si Sfântul Serafim de Sarov stătea în zăpadă fără să sufere de frig. Dar atentie la
diferente: yoghinul topeste gheata, dar Sfântul nu topea zăpada. Deci folosesc energii dife
rite: yoghinul energie creată, din natură, Sfântul e nergie necreată, harul care stăbate
creatia fără să o modifice.

Apoi neputrezirea si semnele cu care Dumnezeu cinsteste moastele Sfintilor ortodocsi


grăieste despre Cel pe Care îl slujeau pe când despre yoghini nu am văzut si nici nu am
auzit că au moaste.

Yoghinii folosesc tehnici de captare a energiei; sfântul se roagă lui Dumnezeu să-1
măntuiască.

Orice tehnică spirituală fară credintă în Dumnezeu e magie. Din acest punct de vedere
yoga, budhismul, taoismul etc. sunt magii—albe, negre dar magii. Nu sunt mistici
orientale, ci practici magice.

Diferenta între o tehnică spirituală si rugăciune se aseamănă cu diferenta dintre o mumie


egipteană (care s-a conservat după un anumit procedeu—scosul măruntaielor,
îmbălsămare) si moastele unui sfânt

Aceasta este diferenta intre magie (tehnici etc.) si rugăciune, intre sclavia păcatului si
libertatea de fiu al lui Dumnezeu, intre puterea omenească si cea dumnezeiască.

O altă ciudătenie a asiaticilor e că, desi dispretuiesc lumea si trupul omenesc, se folosesc
de tot felul de tehnici ca să se perfectioneze cu ajutorul trupului, spre deosebire de sfinti
care pretuiesc trupul cu care intră in Impărătia lui Dumnezeu, dar si-l gătesc prin sfintirea
sufletului. (Constantin N.)

***

De mă iubeste cineva, il va iubi si Tatăl si vom veni si vom face locas la el. Dar este
posibil ca cineva să iubească (adore) pe Dumnezeu si in el să nu vină Duhul lui Hristos,
deci să nu fie al lui Hristos: cine nu are Duhul lui Hristos nu este al Lui.

Este cumva contrazicere in cuvintele Domnului? Nicidecum! Căci tot El a subliniat: Cine
mă iubeste , implineste poruncile Mele.

Spre exemplu, prin metodele yoghine se poate ajunge la iubirea de Dumnezeu; mai mult,
chiar se poate folosi numele lui Iisus si va ajunge să facă minuni, să scoată demoni etc. in
numele lui Hristos. Dar in ziua Judecătii acestia vor auzi: '' Duceti-vă de la mine
blestematilor ...''; aceasta insemnand că nu au făcut minunile cu Duhul lui Hristos.

Poate cineva să pună intrebarea : '' Cum e cu putintă să vină duhul altui dumnezeu, cand
eu am chemat numele lui Iisus?". Răspunsul e simplu: Când ai chemat numele lui Iisus,
nu ai stat în poruncile Lui.

Crestinul în rugăciunea lui Iisus mărturiseste Sfanta Treime: Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul.

Yoghinul foloseste numele lui Iisus fără nici o mărturisire, ci doar ca „mantră". Nefiind
o asemenea învătătură (cu privire la atingerea iubirii lui Dumnezeu) înseanmă că această
iubire este de la vrăjmasul mântuirii omului.

Cel mai dureros lucru este că nici ei însisi nu-si dau seama de înselare, fiind convinsi că
acela este Duhul lui Hristos: Căci se vor scula hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si
vor da semne mari si chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putintă si pe cei alesi
(Matei 24,24

***
Marturii - partea a doua

Parinte, m-am gândit că este mai important să vă scriu despre ceea ce mi s-a întâmplat
mie în acesti doi ani decât examenul meu, pentru care si asa nu prea pot să învăt.
Consider că este foarte important pentru că ei sunt foarte periculosi, au deschis centre în
aproape toate orasele din tară si s-au infiltrat chiar si peste hotare, în Danemarca, unde au
trimis pe unul de încredere, Narcis I.

Sunt convinsă că mă urmăreau mai dinainte; alegeau anumite persoane, le urmăreau, le


făceau anumite vrăji si actionau prin oamenii din jurul acelor persoane. Acest grup dubios
s-a pregătit cu câtiva ani înainte de revolutie. Se intâlneau pe ascuns si primeau initierea
de la acel dubios profesor. Ceea ce au învătat acolo nu stiu, dar stiu că aveau loc orgii
sexuale, făceau amor mai multi între ei, fete si baieti împreună, cu anumite consacrări
înainte; de obicei consacrau profesorului, acestui Gregorian Bivolaru, care, am înteles, că
de la vârstă destul de mică a început să fie inspirat de duhuri rele si initiat în aceste
lucruri. Foloseau foarte mult tehnicile de Tantra-Yoga, o tehnică prin care ei spuneau că
ridică nivelul spiritual al omenirii dar nu făceau altceva decât să-1 scadă.

Evenimentele se petreceau cu câteva luni inainte de revolutie. După ce am divortat, m-am


mutat din seria în care eram la facultate într-o altă serie, unde era si un băiat, Călin, care
practica yoga. După ce 1-am cunoscut, stările mele au început să se schimbe, să se
înrăutătească. Ei făceau meditatii la anumite ore; la aceste ore simteam o exacerbare
sexuală si diminuare a capacitătilor intelectuale. De asemenea mai erau două fete dintre
cele mai periculoase, surorile gemene Mihaela si Gabriela, care actionau asupra noastră si
în special a mea; începând să-mi scadă interesul pentru învâtat si să-mi crească interesul
pentru băieti, fumat... Să revin la Călin. A început să-mi vorbească de profesorul lor
Gregorian Bivolaru, că este un mare eliberat, că detine forte supranaturale, că este o fiintă
deosebită, că poate să facă orice doreste, că poate să apară sau să dispară intr-un loc... îmi
spunea că va fi revolutie, că profesorul si ei lucrează pentru acest lucru, că va cădea
Ceausescu si că Grig era închis de comunisti într-un fel de spital de nebuni, dar că-1 vor
elibera. A început să-mi dea cărti, să-mi vorbească despre Tantra-Yoga, să-mi spună că ei
aveau anumite intâlniri amoroase în grup, fete si băieti la un loc si că asta îi ajută să
evolueze spiritual. Toate aceste lucruri mă speriau dar actionau atât de mult asupra mea
încât eram ca într-un fel de vrajă.

Imi cumpărasem masină si acest băiat se oferise să mă învete să o conduc. Fratele meu, a
sesizat un comportament ciudat la mine si mi-a spus că astia sunt sectanti, că sunt nebuni,
să o termin. Eu m-am certat cu el si am continuat să vorbesc cu Călin.

După un timp a fost vacantă, perioadă în care mi-am revenit putin si am început să mă
detasez de ce-mi spunea băiatul acela, să-i consider si eu nebuni. La putin timp a avut loc
revolutia si acest lucru m-a determinat să-mi recapat încrederea în Călin, pentru că el îmi
spusese că va fi revolutie, si, deci să cred că ei detin anumite puteri supranaturale.

Deschiderea cursurilor de yoga a avut loc la Casa de cultură ''Mihai Eminescu''. Eu nu


aveam de gând să mă duc dar acest coleg m-a luat pe sus. Acolo era o atmosferă foarte
ciudată; toti cei apropiati ai lui Grig erau ca niste roboti teleghidati. Eu m-am asezat în
spate, nici nu 1-am văzut bine pe Grig, dar a actionat asupra întregii săli încât incepusem
să simt o dragoste foarte mare si un sentiment de bucurie fată de o persoană pe care nu o
cunosteam. După aceea 1-am văzut si m-a surprins neplăcut înfătisarea lui hidoasă, dar
vraja era atât de mare încât nu am putut să rezist ei.

După aceea am mers la Casa de Cultură a studentilor si în continuare acasă la unul Florin,
tot coleg de facultate cu noi. Atmosfera era foarte ciudată, eram buimăcită de tot ce se
intâmpla acolo, parcă erau cu totii în transă.

A urmat înscrierea si au început cursurile si conferintele. Am început să simt în jurul


capului ca o sferă si încet, încet să mă golesc de toate gândurile personale, trăirile mele,
să uit de părinti, de copil, de sot si totul să fie înlocuit cu o dragoste fanatică fată de acest
''guru''. Ei sustineau că aceasta este o cale de eliberare Bahti-Yoga prin dragoste.
Sustineau si alte mari aberatii: că Tantra Yoga este de două feluri: Tantra Yoga de mâna
stângă, când practici actul sexual si te închini zeului Shiva si zeitei Kalisa si Tantra Yoga
de mâna dreaptă, când te gândesti la Domnul Iisus Hristos fără să practici actul sexual.
Vă dati seama ce aberatii!!!

Incet, încet începusem sa-mi pierd mintile si să mă îngras, să-mi apară tot felul de stări
sexuale ciudate si să trăiesc într-o letargie permanentă. Am început să iau contact cu
lucruri foarte ciudate, cu o lume nouă, cu o nebunie completă. La ei totul se împărtea în
yin (-) feminin si yang (+) masculin. Fetele, ne spunea, că simt mai mult yin si băietii mai
mult yang si prin cuplarea acestor două se ajunge la echilibru; că el, profesorul, era cu
totul yang si că pentru a rezista în planul acesta avea nevoie de atâtea fete.

La cele două surori gemene, Mihaela si Gabriela, era casa de desfrâu. Aici aveau loc
intâlnirile amoroase cu diferite fete pe care le agătau prin oras sau prin împrejurimi. Am
înteles că inainte de revolutie acest grup format cam din 29-30 de membri ducea o viată
de desfrâu complet. Avusese întâlniri amoroase în grup, fete cu băieti, băieti cu fete la
grămadă, cu consacrare inainte, de obicei unui zeu sau direct profesomlui. Eu am reusit
să văd anumite poze ale unor fete desfrânate, goale, si alte lucruri dubioase.

Eram o slugă credincioasă, nu participam la aceste lucruri dar stiam că se petrec. De


câteva ori am fost si eu păcălită de Călin si de o fată Luisa. Am dormit la această fată si ei
nu mi-au spus ce aveau de gând. Au făcut un cerc, m-au pus să stau cu o mână în mâna
unuia si cu o mână în mâna celuilalt, au bolborosit ceva, au spus că au făcut o consacrare
si după aceea a intretinut relatii sexuale cu amândouă. A fost oribil, nu am simtit nici o
plăcere decât dezgust si o stare de nervi, cum am putut ceda insistentelor lor. Ei sustineau
că circulă anumite energii din centru Shwadisthana spre cap pe care ei vor să le ducă cât
mai mult la cap, de aceea după ce făceau dragoste, stăteau în cap. Totul era o tehnică, nu
exista nici un sentiment unul fată de celălalt, ci numai dorinta de evolutie spirituală a
fiecăruia. Eram un grup care după terminarea cursurilor mai rămâneam si discutam cu
Grig, timp în care nu se discuta mare lucru, dar el ne inducea mai pregnant în stările de
iubire si devotiune fată de el. Tin minte că după primele cursuri eram într-o stare de
exaltare foarte mare, simtind si un minunat parfum de violete. Eram într-o stare de
fericire nemaiîntâlnită, asa o consideram eu, dar de fapt era cea mai ordinară stare de
hipnoză, de transă...
A urmat o perioadă în care Grig mă solicita zi de zi cu masina, sub diferite pretexte.
Stările mele erau din ce în ce mai accentuate încât începusem să trăiesc amorată numai de
''guru''. Mă îndepărtasem de părinti, de copil si de fratele meu, cu care stăteam după ce m-
am despărtit de sot. Au fost câteva luni din viată în care am avut un program limitat, fiind
ca într-o închisoare. Acasă ajungeam din ce în ce mai rar, deoarece erau persoane care mă
puteau convinge că ceea ce fac eu nu este yoga, ci doar o nebunie impusă de un mare
nebun.

Si în grup viata decurgea la fel; toti erau preocupati de sex, tantra, devotiunea fată de
Grig si cam atât, nimic în plus, cu câteva mici exceptii; persoane pe care Grig le
considera ajutoarele lui si care detineau anumite puteri paranormale, cum ar fi Narcis
Iancău, Claudiu Trandafir, Catrina Nicolae.

Nu pot să-mi explic ce fel de maestru era el atâta timp cât se întâlnea zi de zi cu mai
multe fete, si erau unele pe care nu le mai vedea niciodată. Cel fel de initiere le acorda
atâta timp cât nu-1 interesa soarta evolutiei lor. Isi făcea plăcerea, le folosea energia,
apoi, la revedere.

Care îi plăceau mai mult erau imediat introduse în aceste stări de transă si se îndrăgosteau
nebuneste de el, încercând să mai obtină o nouă intâlnire.

Asa zisa metodă a evolutiei spirituale se manifesta prin faptul că toti se sărutau între ei,
făceau dragoste indiferent cu cine si foloseau tot felul de tehnici ciudate. Agătau fete
tinere pe stradă sub pretextul că vor poza pentru revista yoga, erau duse într-un
apartament din Berceni unde se întâmplau multe orgii. Practicau diverse perversumi
sexuale sub pretextul evolutiei spirituale--calea lui de a evolua spiritual.

Am uitat să spun că pe mine m-a pus la un regim foarte sever, spunând că am o ''Karmă''
foarte grea, că am multe greseli din vietile anterioare si m-a pus să mănânc nouă luni
numai grâu si orez si să beau apă, regimul Oshawa, ca să mă vindec. Era să mor datorită
lor. In special profesorul Gregorian făcea farmece asupra mea.

Intr-o zi am simtit cum îmi iese sufletul din trup si la un moment dat a sunat telefonul.
Era o colegă, căreia i-am spus că-mi este foarte rău. Mi-a spus să mă rog; eu nu mă mai
gândeam la acest lucru. Am luat Biblia si am citit ''Tatăl nostru'', revenindu-mi ca prin
minune. A doua zi când am mers la cursuri Grig mi-a spus că sunt mare. Mi-a sugerat că
el mi-a ajutat si nu Domnul nostru Iisus Hristos, cum gândeam eu.

La mare faceau plajă la nudism, complet dezbrăcati, si fete si băieti; Grig făcând poze la
fete în diferite pozitii, chiar si la unii băieti. A făcut un film cu o fată dormind goală si am
asistat si eu la aceste filmări. Mai târziu mi-am dat seama că Grig este diavolul pe pământ
si încerca să pozeze în persoană pozitivă.

Mă gandesc cu groază câte lucruri făceau, cât actionau asupra altora. Atâta tineret, atâta
studentime distrusă de la facultătile de Drept, ASE, Arhitectură, Matematică si chiar de la
Teologie (Gabriela B.).

***

Rândurile de mai jos ti se adresează tie cititorule, pe care va fi vrut Bunul Dumnezeu să
le găsesti în cărticica aceasta. Nu stiu dacă avem aceeasi credintă; eu sunt ortodox,
mărturisesc pe Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a pogorât din ceruri si S-a făcut
om, asemenea cu noii oameni, ca să ne cheme, prin păzirea poruncilor Lui adunate în
Sfânta Scriptură, părtasi si împreună mostenitori ai împărătiei Cerurilor.

Poate dacă tu, cel ce citesti aceste rânduri, esti cât de cât crestin, si poate mai mergi si la
biserică si porti grijă de sufletul tău, de ceea ce o să se întâmple cu el după moarte, o să
fii cu luare aminte la cuvintele Proorocului împărat David: ''Auziti acestea toate
neamurile, ascultati toti cei ce locuiti în lume: pământenii si fiii oamenilor, împreună
bogatul si săracul. Gura Mea va grăi întelepciune si cugetul inimii mele pricepere. Pleca-
voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu. Pentru ce să mă
tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmasilor mei? Ei se încred în
puterea lor si cu multimea bogătiei lor se laudă. Nimeni însă nu poate să scape de la
moarte, nici să plătească lui Dumnezeu pret de răscumpărare, că rascumpărarea sufletului
este prea scumpă si niciodată nu se va putea face, ca să rămână cineva pe totdeauna viu si
să nu vadă niciodată moartea. Fiecare vede că inteleptii mor, cum mor si cei neîntelepti si
nebunii, si lasă altora bogătia lor. Mormântul lor va fi casa lor în veac, locasurile lor din
neam în neam, desi numit-au cu numele lor pământurile lor. Si omul, în cinste fiind, n-a
priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte si s-a asemănat lor. Această cale le
este sminteală lor si celor ce vor găsi de bune spusele lor. Ca niste oi în iad sunt pusi,
moartea îi va paste pe ei. Si-i vor stâpâni pe ei cei drepti si ajutoml ce-1 nădăjduiau din
slava lor, se va învechi în iad. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului,
când mă va apuca. Să nu te temi când se îmbogăteste omul si când se înmulteste slava
casei lui. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui, chiar dacă
sufletul lui se va binecuvânta în viata lui si te va lăuda când îi vei face bine, totusi el va
intra până la neamul părintilor lui si în veac nu va vedea lumină. Omul în cinste fiind n-a
priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte si s-a asemănat lor''. Si încă:
''Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredinciosilor si în calea păcătosilor nu a stat
si pe scaunul hulitorilor n-a sezut; ci în legea Domnului e voia lui si la legea Lui va
cugeta ziua si noaptea. Si va fi ca un pom sădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va
da la vremea sa si frunza lui nu va cădea si toate câte va face vor spori. Nu sunt asa
necredinciosii, nu sunt asa! Ci ca praful ce-1 spulbera vântul de pe fata pământului. De
aceea nu se vor ridica necredinciosii la judecată, nici păcătosii în sfatul dreptilor. Că stie
Domnul calea dreptilor, iar calea necredinciosilor va pieri'' (Psalmul 48, Psalmul 1).

Arâtat este că cel ce se abate de la.legea lui Dumnezeu, croindu-si credinte după placul
lui, nu va fi primit la fericirea cea vesnică, făgăduită celor ce cred.

Esti yoghin si cauti desăvârsirea? Ia calea crucii, cale împărătească spre cer. Desăvârsirea
este lucru anevoios si bărbat desăvârsit este cel care se biruie pe sine în tot lucrul. Ce
folos ai tu că te închini în fata unei hârtii, a unei ''yantre'' si meditezi asupra sensului
continut în ea? Sau stai în cele mai de batjocură pozitii? Oare astea îti tin de foame sau de
sete? Oare când esti bolnav, yantra te va vindeca? Trebuie să fii nebun să crezi asta.
Rupe-o sau arde-o si vezi dacă îti poate face vreun rău, sau să se apere de tine. Iar dacă ea
însăsi nu-si poate face un bine, cum ar putea să ti-l facă tie? Oare când te necăjeste lumea
si te dusmăneste, ai dintr-însa vreun folos? Ce lipsiti de minte trebuie să fim ca să ne
închinăm unui lucru neînsufletit, care nu are ochi si nu vede, nu aude, nu miscă si este
făcut de mâini omenesti, si să nu dăm adevărata cinste Celui Care ne-a zidit pe noi,
făcându-ne si ochi, si urechi si mâini si picioare, Celui prin a Cărui poruncă curge ploaia,
rodeste pământul, creste grâul si avem ce mânca si noi nemultumitorii!

Iată ce spunea Fericitul Augustin: ''Ingâmfat încă in adâncul nelegiuirii, obosit de mine
însumi, mă duceam pe cărări sterpe, presarate cu dureri multe, departe de Tine,
Dumnezeul meu!''.
Mincinoasă este stiinta pe care ti-o predă ''maestrul'' tău, yoghinule, si este de la diavol
primită, chiar dacă tu nu crezi. Mincinos este si el, care nu a făcut-o din dragoste pentru
tine, ci, în adâncul ticălosiei lui, a vrut să se mărească în ochii lumii prin înselarea atâtor
suflete nevinovate. Dar mortii nu i se va putea opune, căci tot trupul este muritor. L-ai
văzut pe el fericit? Cum poti să-i ceri ceva care nici el nu are si nu poate să dea? Din
rodurile lui îl vei cunoaste. Imi vei răspunde poate că ti-a descoperit adevărul. Au fost
atâtia oameni întelepti care pretindeau că învată pe altii adevărul, si acum nici nu se mai
aude de numele lor, s-au stins ca fumul, pentru că nu erau vietile lor la fel cu învătăturile
si ei căutau să fie vesnici aici pe pământ. Si atunci, tu cauti adevărul la oameni? Adevărul
este vesnic si nu locuieste împreună cu răutatea. Caută-L pe Domnul si El îti va descoperi
întelepciunea.

Citeste din Scriptură Faptele Apostolilor si apoi te întreb: pe cine slăveste acum toată
lumea crestină? Pe Petru, pe Pavel, de care nu este lumea vrednică si pe care acum îi
pomeneste cu laude, care în vremea lor erau huliti, bătuti, si izgoniti de prin cetăti. Ei nu
erau nebuni să se închine pietrelor, lemnelor sau să se creadă reîncarnati din dobitoacele
cele mai josnice! Ei se închinau lui Dumnezeu Cel Atotputernic, Căruia când vrea să
cutremure pământul, cine îi va putea sta împotrivă? Poate tu, cu meditatiile tale! De ce n-
ai făcut-o atunci, de câtiva ani încoace, de când mor oamenii pe sub dărâmăturile caselor?
Te uiti la o lumânare si-i contempli flacăra? Dar de ce nu te duci cu gândul la Cel ce a
făcut focul? Dacă în flacăra lumânării nu poti tine degetul, ce o să faci în focul cel
vesnic?

Tu îti purifici trupul, zici. Nu este o osteneală zadarnică? Când o să mori, ti-1 vor îngropa
ceilalti sub pământ, ca să putrezească asa cum putrezeste gunoiul. Dar sufletul tău, cel ce
este netrupesc, nu va lua cu el nici bogătie, nici cinste, nici frumuseti, nici desfătări,
mâncăruri si băuturi alese. Acestea din pământ sunt si în pământ se vor întoarce.

A practica, si chiar numai a gândi si crede în yoga sau altă filosofie necrestină, este o
faptă foarte rea, căci nesocoteste pe adevăratul Dumnezeu. Si când sufletul iese din trup
si rămâne cu faptele lui bune si rele si când se judecă sufletul, dacă cele rele trag mai
mult, se aruncă amărâtul nostru suflet într-un loc cumplit si întunecat, unde rămâne să se
chinuie în vesnicie.

Iar înselătorul care învată pe oameni yoga, în ticălosia lui, n-o să-ti vorbească niciodată
de acestea, ci poate de Budha, de Brahma, de Vishnu sau alte zeităti păgâne indiene pe
care le adoră el.

Ca să ne încredintăm mai bine de cele spuse, să mergem (duminica si în sărbători la


biserică, să ascultăm sfintele slujbe, si să aflăm de acolo, din învătăturile si vietile
sfintilor care se citesc, câte minuni înfricosate făcea Dumnezeu prin aceia, încât si muntii
îi mutau din loc cu rugăciunea. Să ne închinăm si la sfintele lor moaste, care sunt dovada
că ei sunt cinstiti de Dumnezeu, încât le-au fost răsplătite si trupurile cu darul
neputrezirii, al vindecărilor si altor faceri de minuni si care sunt dovada că noi vom învia
si că sufletele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, si nu trimise iar să se chinuie pe pământ, în
trupuri de câini, pisici, pesti, fiare sau alte dobitoace necuvântătoare.

Si să nu fim ca evreii cei necredinciosi care nu au crezut în Hristos, ci L-au batjocorit, ci


L-au bătut si răstignit pe cruce ca pe un tâlhar de rând, ca să nu avem cumva după moarte
plata lor, în chinurile cele vesnice, ci să ne întoarcem către Dumnezeu, ''Care nu oboseste
iertând'' si să-I păzim poruncile, ca să ne invrednicim si de fericirea de aici si de cea
vesnică, nepovestită (Climent P.).

***
In yoga totul este asa de bine ''calculat'', verificat, demonstrat, argumentat cu tot felul de
explicatii care de care mai stiintifice, încât are o mare priză îndeosebi la intelectuali si
studenti, care sunt efectiv acaparati, sedusi complet de toate misterele acestei yoga,
mistere care de fapt se transformă în adevărate demonstratii si argumentatii stiintifice,
ceea ce câstigă foarte multă încredere celor ce au ''ceva carte'', dar care duc lipsă de
credintă.

De fapt, pentru a întelege yoga, nu este nevoie de credintă atâta timp cât există n+1
rationamente si demonstratii care vin să facă apel doar la intelectul omului, la ratiune,
stimulând încrederea în fortele sale proprii, dar mai ales mândrie si orgoliu.

In ''Elemente fundamentale în practica yoga'', carte scrisă de Dan Bozaru, intâlnim multe
confuzii, idei, din crestinism si păgânism. Astfel, la pag. 10, ''Studiul individual'', găsim o
mare confuzie, o mare eroare. Eroarea este a crede că diferentele stau doar în denumirea
diferită dată lui Dumnezeu (Brahma, Shiva, Tao, Alah, Dumnezeu-Tatăl), fapt care
automat crează si confuzie. De ce? Pentru că acest Dumnezeu nu e înteles în acelasi fel
de către toti. De exemplu, intr-un fel îl înteleg pe Dumnezeu taoistii (Dumnezeu este asa
numitul principiu unic numit TAO, universal exprimat în complementaritatea yin-yang în
care yin este principiul universal feminin iar yang este principiul universal masculin) si in
alt fel crestinii (Dumnezeu Cel în trei ipostasuri--Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt). In hinduism
Dumnezeu se manifestă sub forma a zece mari puteri cosmice, Maha Vidya, care sunt
personificări eterne infinite sau Shaktis-uri ale lui Brahma, adică ale lui Dumnezeu.

Unul din ''marile secrete yoghine'' este tocmai intrarea în rezonantă (chiar telepatică) cu
aceste puteri cosmice, cu fiecare din ele, prin asa-zisele MANTRE (Mantra=vers vedic,
formulă rituală cu valoare magică, vezi ''Note la Bhagavd-gită''). De mentionat este faptul
că atunci când se predau la cursurile de yoga aceste mantre se vorbeste de o prealabilă
pregătire a fiecărui yoghin pentru ''implementarea''' mantrei, mantră care nu trebuie
divulgată nimănui, nici măcar yoghinilor...

Ideea interesantă care totusi derivă din afirmatia că nu există decat o diferentă de
denumiri date lui Dumnezeu, ne poate trimite la Vechiul Testament si Marele Prooroc
Ilie, care în mod demonstrativ a arătat că credinta în Baal este o credintă desartă, o
închinare la idoli, de unde vedem că diferenta nu stă numai în denumire.

O altă idee interesantă, cel putin pentru mine, este aceea că desi se zice si se scrie: ''yoga
este un sistem filosofic traditional...'' si multi dintre instructorii de yoga chiar fac afirmatii
intr-una, bătand moneda pe faptul că yoga nu este o religie, ci un sistem filosofic, un mod
de a trăi, etc... totusi, ciudat, abia acum după studii destul de intense, pline de pasiune
chiar, după practică si meditatii repetate cu privire la yoga, as putea afirma pe bună
dreptate, zic eu, că ambele afirmatii făcute mai sus sunt adevărate: yoga într-adevăr nu
este o religie, insă este o sinteză extraordinar de bine concepută a tuturor religiilor (as
putea să o numesc diabolică), diabolic de bine concepută si realizată, o mare capcană, o
intensă seductie...

Găsesti în ea tot ceea ce doresti, ceva din fiecare religie, ea putând fi practicată de toti
oamenii, indiferent de religia lor. Iată deci ce mare asemănare între asa zisa religie ''New
Age'' si yoga!

In aparentă atât yoga cât si isihasmul par doar să aibă ceva comun. In esentă, nu.
Aparenta este dată de ''meditatie'' care apare ca mijloc de comunicare cu Dumnezeu. De
ce nu si în esentă? Pentru că practica yoga are la baza sa principiul rezonantei care
presupune o exteriorizare prin expansiunea câmpului constiintei, a corpurilor subtile în
afara celui fizic, printr-o meditatie chiar asupra acestui lucru, adică pacea, linistea pe care
încerci să o creezi vine prin constientizarea faptului că fiinta ta creste, creste, se amplifică
din ce în ce mai mult în afară, mărirea aurei, a câmpului constiintei cu senzatia că esti
peste tot, în întreg universul, că fiinta ta, sufletul (care este microuniversul) intră în
rezonantă cu macrouniversul, cu întreg cosmosul, cu însăsi Divinitatea, de unde si ideea
arhivehiculată de yoghini: ''Cunoaste-te pe tine însuti si vei cunoaste astfel tot universul
împreună cu fortele ascunse ale sale''. Oricum, acesta a devenit deja un exercitiu yoghin
foarte utilizat si îmbinat cu tot felul de alte posturi sau forme de meditatie.

In isihasm lucrurile stau cu totul altfel. In Filocalia nr. 7 si 8, se vede că aceste tehnici de
meditatie isihastă presupun o interiorizare profundă cu o atentie îndreptată ferm spre
inimă si aducerea lui Hristos acolo cu rugăciunea inimii, prin smerenie.

Totul în tehnicile de rugăciime isihastă presupune interiorizare, atentie îndreptată în


interior, centrul vital inima, Hristos în inimă, chemarea Lui prin rugăciunea neîncetată a
inimii (în timp ce în yoga, mai ales starea de extaz Samadi Nirvana sunt caracterizate de
realizarea asa numitului ''vid creator benefic'' fară de care nu poate exista iluminarea,
extazul), si bineînteles o stare profundă de smerenie pe care nici o tehnică yoga nu o
presupune, ba chiar indirect o exclude tocmai printr-o creare aproape inconstientă
dinainte a unei stări de beatitudine, de abandonare totală în voia lui Dumnezeu, prin
unirea, contopirea cu El; adică prin mentalizarea aceasta nu se mai poate vorbi nici de
smerenie, nici de umilintă, nici de lacrimi, ci doar, bine zis, de ''vid''.

Multi practicanti, sau mai bine zis multi dintre cei care încep practica yoga, întâmpină
greutăti si în yoga fizică (Hata-Yoga) si mai ales în tehnicile de meditatie care la un
moment dat îti induc o stare de teamă interioară, chiar de frică, bine întemeiată tocmai
datorită acestei ''abandonări'' totale în bratele Universului, doar pe temeiul asa numitei
rezonante, fară nici o logică, fară nici o ratiune clară, precisă. O abandonare în
Necunoscut, fără cuvinte, adică fără rugăciune, fără nimic.

Multi zic că ei practică doar Hata-Yoga, fară să facă meditatie, pentru sănătate. Dar este o
mare eroare, pentru că yoga fizică este nulă fără mental, pentru că ea presupune, implică,
în mod automat mentalul prin concentrările care se fac pe anumiti centri de fortă (de
energie) din organism. Si iată ce zic chiar yoghinii: ''yoga ca o banală gimnastică este o
yoga periculoasă. O yoga fară spiritualitate este o yoga periculoasă. Yoga în ea însăsi este
o gigantică fortă neutră ce poate trezi o fortă impersonală (?) extraordinară,
asemănătoare, analogic, vorbind, cu soarele sau cu electricitatea...'' (Yoga si Viata, anul
1. nr. 2, cap. Yoga si spiritualitatea).

Aceasta este intr-un fel adevărat, pentru că au fost destui care neluând-o în serios au avut
probleme de tot felul, chiar si anumite forme de nebunie. Totodată acest fragment este ca
o invitatie seducătoare, indirectă, inconstientă în ceea ce se numeste yoga: ''Jocul în care
dacă intri, trebuie să joci până la capăt'' (zic instructorii de yoga). Destul de curioasă
afirmatia...

O altă problemă ar fi aceea că asupra Indiei poate să plutească un mare semn de întrebare,
la care yoghinii nu prea reusesc să răspundă fără echivoc. Intrebarea este: Cum se face
totusi că o tară ca India, în care trăiesc atâtia yoghini si chiar mari întelepti, (cei care au
fost plus cei care simt), în care sunt atâtia câlugări, mai ales în podisul Tibet (marii
yoghini tibetani detinători a tot felul de puteri paranormale), nu au putut si nu au reusit si
nici nu reusesc să facă ceva pentru propria lor tară; tară care nu numai că nu se remarcă a
fi vreo putere economică în lume, sau mai stiu eu ce calitate, dar cu atât mai mult e o tară
în care bântuie tot felul de boli dubioase, cu un nivel de trai destul de scăzut si, ce să mai
vorbim despre spiritualitate sau nivel de gândire, inteligentă, la care sunt destul de jos.

După cum se poate lesne observa în toate aceste teorii, filosofii, idei yoghine, budhiste,
taoiste... se pleacă de la căutarea binelui, a face bine, a fi echilibrat, a păstra echilibrul,
dar răul este atât de confuz definit că aproape nici nu se aminteste de el, ajungând în cele
din urmă să fie identificat cu Dumnezeu, căci, zic ei: ''Totul este Dumnezeu'', iar
''Dumnezeu este iubire''. Iată cum răul se sustrage, se transformă, venind apoi să-ti
soptească, ca la început strămosilor nostri în grădina Edenului: ''Veti fi ca Dumnezeu '' .
In yoga chiar se merge pe ideea acestei potentialităti.

Dar totusi, cum putem noi, creatia lui Dumnezeu să fim Dumnezeu? Cum s-ar putea oare
creatia lui Dumnezeu să se identifice cu El? Cred că noi, creatia sa, niciodată nu putem fi
El!

Si iată cum a luat nastere credinta nu în idolul Soare sau in Lună, ca în timpurile
străvechi, ci astăzi se naste o nouă credintă având drept idol OMUL, prin credinta lui
nemăsurată că ar putea deveni Dumnezeu. (Mirabela C.).

***

Din nevinovata respiratie, de care m-am ocupat, am constatat că se foloseste si se


urmăreste acumularea energiei ''prana'' din aer, prin dirijarea mintii si a atentiei la timpii
de pauză, inspiratie, pauză, expiratie, prin care dobândim o energie în stare să relaxeze.
Nu am avansat prea mult în practică, totusi am obtinut unele rezultate în stările de
oboseală accentuată.

Ce pot spune, este că în aparentă nimic grav, ci de mare folos. Ca efecte, de care este
aproape imposibil să-ti dai seama în timpul practicii, este mumifierea simtului sacru cu
care ne-a înzestrat Dumnezeu, o împietrire a inimii datorită stăpânirii de sine prin
dirijarea psihicului si luarea aminte continuu la el. Mai afectează simturile afective si
comportamentul cu cei din jur, devenind printr-o măndrie nebună si iubire de sine, prea
plin de sine, mărginindu-i pe toti ceilalti semeni, fiind dumnezeul lui si rob al ''eu-lui''
(Viorel G.).

***

Omul cât trăieste trebuie să-L aibă călăuză pe Iisus, cu toată întelepciunea Sa. El
reprezintă un ideal măret ce ne transformă trupul si sufletul. Rătăcirile sunt multe, iar
yoga poate fi asemănată cu o sectă care îsi îndreaptă atentia mai întâi asupra trupului, prin
Hata Yoga, iar mai apoi asupra mintii, prin Zen Yoga. .

Este o disciplină, un mod de viată ce-ti oferă o curătenie exterioară si interioară care te
face să-ti îndrepti atentia doar asupra ta, si în tehnica Zen Yoga, asupra supranumitului
guru luciferic, spre a-1 venera, spre a-i urma sfaturile, pentru a-1 diviniza. Aici este
rătăcirea!

Yoga are legătură cu Orientul si toate practicile orientale te ajută să te cunosti, să-ti
cunosti puterea, dar mai ales îti oferă posibilitatea să o dezvolti, zic ei, dar mai degrabă te
amăgesti.

Ce influentă a avut în viata mea? Cred că mai bine nu mă întâlneam niciodată cu cuvântul
yoga! (Sandu P.)
Marturia unui tanar care a practicat yoga si tehnici de bioenergie

La îndemnul duhovnicului meu am pornit la scrierea acestor rânduri cu gândul de a


împărtăsi si altora tulburătoarea experientă trăită de mine prin practicarea de: yoga,
tantra-yoga, dianetică, qi-qong, vindecare bioenergetică, vorbire cu supraeul, meditatie
pozitivă, regimuri alimentare-bionaturiste. Aceste rânduri le scriu atât pentru cei ce
practică acestea, cât si pentru cei care nu le practică, în dorinta de a le arăta unde si cum
se poate gresi, si mai ales, unde se poate ajunge.

Mai întâi voi prezenta cauzele care m-au condus spre aceste practici: în primul rând a fost
vorba de educatia primită în familie. Trăind în plin comunsm, părintii mi-au orientat
formarea mea intelectuală spre normele si perceptele materialismului stiintific.

In al doilea rând a fost vorba de caracteristicile mele sufletesti. Eu am fost un băiat timid,
tăcut, rusinos, relativ calm, cam fricos, destul de slăbut din punct de vedere fizic, cu o
fizionomie obisnuită si având o inteligentă medie. Eram iertător, inclinat spre a face
binele, eram putin idealist, însă eram orgolios, îmi plăcea să-i judec pe altii, să mă înalt,
să domin si îmi plăcea să visez, să las gandurile să-mi zboare.

Alti factori care au usurat foarte mult receptivitatea fată de practicile orientale au fost:
lecturarea din abundentă a - literaturii stiintifico-fantastice si a filmelor pe această temă, a
literaturii în care sunt descrise mistere ale civilizatiei omenesti, cărti despre OZN-uri,
muzica electronică contemporană, filmele cu arte martiale în care se putea vedea
superioritatea spirituală a orientalilor fată de europeni sau americani.

Toti factorii enumerati mai sus stimulează imaginatia tânărului, îl duc să viseze si să
creadă că în afară de realitatea pe care o stie, mai există si altele nestiute, pline de mister,
exotism si supranatural. în aceste conditii eu am primit de la un coleg de serviciu o
revistă de propagandă a practicilor, exercitiilor si universului yoghin. La scurt timp am
avut posibilitatea să citesc si cel de-al doilea număr al revistei. .

Când am citit aceste reviste am rămas uimit. Nici măcar în cea mai bună carte stiintifico-
fantastică nu găsisem un univers, o lume si o realitate mai uluitoare si mai fascinantă
decât cea pe care o propuneau aceste două reviste. Pentru mine a fost extraordinar să
descopăr că în afara lumii obisnuite în care trăim există o alta, că ce este stiut de mine si
de lume în general este doar o intimă si mutilată parte a realitătii si că această realitate
este una spirituală.

Dar evenimentul cel mai adânc, cel mai important care s-a petrecut pentru mine, pentru
sufletul si pentru mintea mea, atunci când am citit aceste reviste a fost acela al mtâlnirii
cu Dumnezeu. Atunci am aflat si simtit cu tot sufletul că există Dumnezeu, că el ne-a
creat si ne iubeste; că adevărata ratiune a vietii este aceea de progres spiritual, de
neîncetată slefuire spirituală pentru a ajunge sau a ne apropia de eliberare, adică a fi buni
si nu răi, de a fi asemănători cu Dumnezeu si nu doar niste creaturi de carne si oase care
se zbuciumă fără nici o ratiune si scop între momentul nasterii si cel al mortii.

O viată întreagă refuzasem să cred că există Dumnezeu pentru că nimeni nu stiuse să-mi
explice existenta Lui într-un mod logic si stiintific, într-un mod care să mă scoată din
realitatea inconjurătoare care îl nega pe Dumnezeu si să mă ducă într-una în care
existenta Divinitătii să se descopere de la sine, să fie demonstrată logic, faptic, să se
impună intuitiv si prin dovezi.
Nimeni nu-mi vorbise până atunci că există un univers sufletesc, că trupurile noastre nu
sunt decât un suport material pentru suflet, că adevăratul om sunt eu cel sufletesc, sunt eu
cel care animă acest trup cu viată si îl foloseste ca un suport în această lume materială.
Dumnezeu există, El a creat lumea cea văzută si cea nevăzută, El a creat tot ce vietuieste,
El a creat omul. Omul este alcătuit din trup si suflet. După moartea pământească sufletul
nu moare. Oamenii trebuie să se lupte cu ei însisi pentru a deveni mai buni, mai plini de
iubire, mai frumosi sufleteste. Dumnezeu ne iubeste si are grijă de fiecare dintre noi în
orice clipă.

Când după o viată trăită după fel de fel de modele false, artificiale, pline de rău care te
duc pană la disperata situatie de a te întreba ''dar oare ce rost are viata aceasta a mea,
pentru ce trăiesc?''' îti sunt prezentate aceste adevăruri, atunci sufletul, strigând de bucurie
că a găsit sau regăsit adevăratul sens al vietii si adevărul despre Dumnezeu si realitatea în
care trăieste, fuge si îmbrătisează pe cel ce i-a deschis ochii asupra acestora, adică, în
cazul meu, asupra sistemului de practici si credinte orientale yoghine.

Insă alături de aceste adevăruri de care sufletul meu fusese despărtit atâta amar de vreme
si de care era atât de însetat, adevăruri pe care orice crestin ortodox le învată la cel mai
elementar nivel, erau multe alte cunostinte si lucruri care erau adevărate doar pentru cei
care practicau sau învătau pe altii să practice yoga, adică: credinta în reîncarnare, în
existenta corpurilor omenesti invizibile pentru privirea oamenilor obisnuiti, credinta într-
un univers fizic, astral, cauzal, credinta că scopul vietii este acela de a te elibera de orice
dorintă lumească si în final să te unesti cu divinitatea, ca fiind o parte din ea.

Deci, pe langă adevărurile si sensurile de viată pe care sufletul meu le căuta de mult, eu
am îmbrătisat si acceptat de bune si restul de credinte si practici care alcătuiesc sistemul
filozofico-religios yoghin. Multe din credintele si practicile yoghine erau stranii,
contradictorii, greu de înteles si crezut. Multe erau dovedite ca fiind adevărate prin
dovezi ce nu puteau fi verificate, sau chiar păreau dubioase. Insă eu mi-am zis că n-am
încă nivelul spiritual ca să realizez si să înteleg adâncimea adevărurilor si întelepciunii
yoghine.

Pentru că citisem în revistele yoga că universurile invizibile si cel vizibil sunt brăzdate de
o multime de energii insesizabile pentru oamenii obisnuiti si care nu erau detectabile de
către aparatele construite până in prezent, mi-am zis că acestea trebuie să fie energiile cu
care lucrează pentru însănătosire bioenergetienii. Si într-adevăr, când am fost să audiez o
sedintă tinută de doamna Ana Pricop în cadrul cercului de ''Holoterapie'', am crezut că nu
gresisem.

La Casa Tineretului, unde am asistat prima dată la o sedintă de dezengramare hibridă,


după o oră si jumătate de privit la cei ce se dezengramau, am crezut că am nimerit într-un
salon de la spitalul de nebuni. Care mai de care se tăvălea cuprins de spasme, atunci când
retrăia engramele, unii urlau de durere, unii suceau mâinile la altii, în timp ce altii le
suceau picioarele pentru a-i face să retrăiască mai din plin engramele, altii răgeau ca niste
animale înjunghiate, altii, mai linistiti, vorbeau de ti se înfioarau urechile, altii râdeau ca
nebunii sau ca istericii, altii plângeau în cea mai mare disperare. La sfârsit, toti s-au
linistit, au făcut meditatie, păreau foarte destinsi si relaxati.

I-am povestit doamnei Ana despre toate experientele avute de mine de când începusem să
practic qi-qong si dezengramare dianetică si despre cei trei maestri ai mei, despre faptul
că luasem legătura cu supraeul. Mi-a răspuns că este foarte bine, că e posibil, că si ea si
altii au maestri în astral si cauzal, că toti marii maestri yoghini, tibetani si de qi-qong au
maestri în celelalte universuri, care îi ghidează si îi îndrumă, si deci, să merg înainte până
voi deveni propriul meu maestru. Numai să fiu cu băgare de seamă că există si entităti si
spirite negative care imită foarte bine supraeul sau pe maestri si pot să-ti trimită niste
mesaje care să te ducă să faci prostii. De aceea, înainte de a trece la o actiune, trebuie să
analizăm foarte bine orice mesaj sau comunicare si să vedem dacă vine de unde trebuie.
Cu privire la rezultatele la care am ajuns mi-a zis că e foarte bine si că pot să-i dau bătaie
inainte. (Deci se acceptă prezenta fortelor malefice, satanice, a dracilor, dar măsurile care
se iau sunt minime si oricând poti fi înselat n.n.).

Am ajuns până acolo încât puteam să misc obiecte, să ajut pe cei bolnavi. Astfel, o colegă
de serviciu mi-a povestit despre fratele ei care era grav bolnav si m-a rugat să o ajut dacă
pot.

Ajuns acasă, supraeul a intrat în legătură cu mine si mi-a zis că trebuie să mă duc să-1
vindec pe acel om, cu precizarea că de acum încolo tot ceea ce fac, fac în numele lui
Dumnezeu, aceasta fiind o misiune incredintată de Dumnezeu si că voi primi forta si
mijloacele necesare împlinirii ei. Am lucrat în ziua aceea aproape 6 ore de exercitii de tip
qi-qong si dezengramări, ajungând la un potential energetic deosebit de mare (stiam acum
să-1 si măsor).

A doua zi am mers la acel bolnav care era atât de topit de boală încât picioarele sale nu
erau mai groase decât mâinile mele. I-am dat foarte multă bioenergie si a putut să-si miste
mâna si piciorul care erau paralizate.

Incurajat de astfel de rezultate am repetat sedintele de trei ori în decurs de cinci zile cu
aceleasi efecte. Supraeul mă punea să lucrez cât mai mult qi-qong si dezengramări pentru
a-mi mări potentialul bioenergetic. De asemenea el mi-a indicat în această perioadă alti
oameni cu care trebuie să lucrez si să-i vindec. Aveam mare încredere în supraeul meu
pentru că datorită lui realizasem tot ce era bun de când mă apucasem de practicile
energetice.

Tot el îmi permise accesul la cunoasterea pură si la puteri paranormale. In acest fel mi s-
au relevat alte chakrasuri în configuratia corpurilor energetice care erau stiute în secret
numai de marii maestri bioenergeticieni (sapte centri principali despre care află orice
începător plus încă patru centri principali si mai multi centri secundari). Apoi am învătat
să anihilez entitătile negative.

In acele zile a urmat o avalansă de revelatii în domeniul cunoasterii universului


bioenergetic, o avalansă de dezengramări cu pătrunderi în vietile anterioare, chiar si în
prima viată trăită de mine pe pământ acum 136786 de ani pe continentul antedilurian Mti.

Intr-o zi de joi supraeul mă avertizase că Dumnezeu îngâduise ca să-mi fie deschisă


vederea spirituală a lumilor invizibile si pe măsură ce voi lucra pentru curătirea
impuritătilor fizice si spirituale voi vedea din ce în ce mai clar realitătile din lumea
astrală, univers energetic invizibil pentru oamenii obisnuiti.

Aceste metode mi le perfectionasem sub asistenta supraeului în sedintele de vindecare ale


bolnavului afectat de paralizie, iar rezultatele le văzusem cu ochii mei si eu si cei ce
asistau; bolnavul restabilindu-se oarecum, începând să-si miste mâna si piciorul paralizat,
desi cu greutate si dureri mari. Ii revenise pofta de mâncare, se mai întărise putin.

Tot atunci supraeul m-a învătat să operez pe corpurile energetice, asa-zisa chirurgie
energetică, făcând bolnavului câteva transplanturi energetice. Vă dati seama ce mândru
eram de mine că Dumnezeu mă învrednicise cu o asemenea misiune si că îmi dăduse
asemenea puteri si cunostinte în domeniul bioenergetic. Tot atunci mi s-a dat un alt nume
si era suficient să-l pronunt ca un noian de energie să se reverse asupra mea.

Din când în când mă fulgera un gând de frică cum că ceea ce fac eu nu e bine, că este o
nebunie, dar imediat înlăturam acel gând stiind că eu sunt trimisul lui Dumnezeu si că am
de îndeplinit misiunea pe care mi-o încredintase, fiind si multe intâmplări care confirmau
acest lucru. Ceea ce m-a convins pe deplin că ce fac eu e bine a fost faptul că am reusit să
vindec instantaneu o migrenă foarte putemică unei colege de birou. Alt lucru care m-a
fâcut să cred că tot ce fac e bine a fost diagnosticarea făcută tot atunci unui coleg care
fusese la medic cu o zi înainte si-i spusese acelasi lucru pe care i 1-am spus eu (avea un
rinichi căzut si o coastă fisurată). El a recunoscut înmărmurit că asa este.

Până la urmă colegii si-au dat seama că am luat-o razna si au anuntat salvarea pentru a
merge la spitalul de psihiatrie. Eu am acceptat aceasta ca pe o misiune de anihilare a
entitătilor negative care bântuiau spitalul. Pe drum, supraeul mi-a sugerat să-i pun mâna
la ochi soferului ca să le arât celor de fată că nu se întâmplă nimic, pentru că noi suntem
acum în lumea astrală unde nu se poate întâmpla nimic rău. Si am fâcut-o. Bine că soferul
a oprit repede si nu s-a întâmplat nimic grav. Toti cei din masină s-au uitat stupefiati la
mine, dar si-au dat seama că nu e nimic neobisnuit pentru un om care era dus la spitalul
de psihiatrie.

Am fost intemat, iar după două zile mama s-a dus la doamna Ana să o roage să mă scoată
din starea în care eram. Ea a venit, mi-a ars o palmă si m-a dezengramat o jumătate de oră
spunându-mi la sfârsit să nu mai vorbesc cu supraeul si să nu mai primesc nici o
revelatie, căci entitătile negative care puteau imita foarte bine vocea supraeului si în
genere a oricui, m-au păcălit si m-au adus în starea în care eram. M-a sfâtuit să stau
linistit si să mă mai odihnesc, să nu mă mai gândesc absolut de loc la nimic legat de
bioenergie si că totul va fi bine. Mi-a zâmbit încurajator si a plecat ( Lipsa aceasta de
responsabilitate se manifestă la toti îndrumătorii pseudo-spirituali: G. Bivolaru si D.
Bozaru la Yoga, precum si la cei de la Sahadja-Yoga si Elta Universitate n.n.).

Doctorii de la spital, si de altfel din toată lumea, spuneau că nu eram nici primul, nici
ultimul care angajându-se în acest fel de practici ajungea la ei la spital. Eu însă nu i-am
crezut pe ei, ci pe doamna Ana convins fiind că nu practicile în sine duc spre asa ceva, ci
aplicarea lor gresită. Dealtfel convenisem cu doamna Ana ca după o perioadă de relaxare
să mă apuc din nou de aceste practici, dar de acum încolo cu experienta si cu lectia
căpătată, voi sti să mă feresc de astfel de greseli. Si tot amândoi am tras concluzia că
Dumnezeu a vrut să mă încerce în acest fel, ca să-mi arate orgoliile negative care mă
stăpâneau.

Când am fost din nou la doamna Ana acasă, rugând-o să mă testeze din punct de vedere
bioenergetic, să vadă dacă m-am refăcut si dacă pot să mă apuc iarăsi de qi-qong, mi-a
răspuns că pot să încep să lucrez, dar foarte putin, ca să vedem mai întâi reactiile
organismului. Am mai întrebat cum voi putea să recunosc dacă este supraeul meu sau nu
si ea mi-a răspuns că atunci când supraeul mă va contacta în gând voi sti si voi simti pur
si simplu că el este si nu altul. Acestea fiind zise a lucrat asupra mea cu bioenergie cam
un sfert de oră după care a cazut într-o transă profundă. Ca să nu o deranjez am rămas
alâturi de ea lăsându-mi gândurile la voia întâmplării. Si mi-a venit în minte imaginea
mea când eram mic copil, iar la un moment dat, eu, cel de la vârsta de patru ani, s-a întors
spre mine, m-a privit si m-a întrebat spunându-mi pe nume: ''Ce mai faci? Sunt eu,
supraeul tău! Adevăratul tău supraeu! în sfârsit am reusit să fim fată în fată''. Uimit de
cele ce auzisem si vedeam, am exclamat: ''Bine, dar din cauza ta am ajuns la spital!''. ''Nu
din cauza mea, mi-a răspuns el, căci de mine nu ai mai ascultat încă de când au început
cursurile de vindecare bioenergetică de la clubul CFR''. ''Si de ce nu m-ai tras de urechi,
de ce nu m-ai avertizat că ascult de cei râi?''. ''Datorită orgoliilor în care erai blocat nu am
mai avut acces la tine si nu ai vrut să mă mai auzi. De acum însă ai să mă recunosti si nu
ai să mă mai respingi. Te voi contacta mai târziu. Să stii că mi-a fost dor de tine!''. Zicând
acestea, copilul din mintea mea a dispărut si s-a astemut peste mine o liniste cum nu mai
fusese în capul meu niciodată!

Nu după mult timp si doamna Ana a iesit din transă si i-am povestit ce s-a întâmplat, la
care ea m-a întrebat: ''Si tu ce ai simtit, el e sau nu?''. I-am răspuns că da, e el. ''Atunci el
e! a zis ea, întărindu-mi convingerea! Numai să ai grijă ca totdeauna tot ce-ti spune să
treci prin filtrul ratiunii, căci oricând spiritele rele pot să se substituie supraeului
încercând să ne transmită mesaje si comenzi cu care vor să ne facă rău, sau să ne pună să
facem rău. Deci fii foarte atent!''.

Am plecat de la ea bucuros că pot din nou să lucrez si că în sfârsit, de acum înainte, voi
sti să vorbesc cu adevăratul meu supraeu. De acum înainte eu urmam să primesc mesajele
supraeului sub forma propriilor mele gânduri sau prin imagini ce îmi apăreau în minte;
am învătat să recunosc gândurile si imaginile care îmi erau trimise de supraeul meu.

Doanrna Ana recomandă tuturor participantilor la curs să lucreze foarte mult qi-qong si
dezengramare pentru a ajunge cu nivelul de vibratie în spectrul indigo. Abia după aceea
vor avea siguranta că sunt în stare să lucreze asupra altora pentru vindecare sau să
vorbească cu supraeul fără a fi bruiati.

Am discutat personal cu ea despre identificarea mea cu supraeul si despre etapele pe care


le-am parcurs în comunicare cu el, iar ea m-a încurajat să merg înainte pentru că acum,
spunea ea, procedam corect.

Intr-o zi maestrul din astral Sri Yukeshwar mi-a cerut să fac împreună cu doamna Ana o
excursie pe Muntele Ceahlău. Era într-o zi de miercuri. Joi am fost la doamna Ana acasă
si i-am raportat ce îmi spusese maestrul si supraeul meu, rugându-o să se consulte cu
supraeul ei si să vadă dacă mergem sau nu. Răspunsul a fost afirmativ. I-am spus ce-mi
ceruse maestrul să facem: să plecăm în lunea următoare pe Ceahlau, să lucrăm impreună
exercitii de dezengramare si energizare, după care să ne reîntoarcem miercuri. Alte
amănunte ni le va comunica maestrul atunci când vom ajunge pe Ceahlău. A ramas
stabilit să plecăm luni.

Cu o săptămână inainte supraeul mi-a făcut cunoscut că de fapt engramele pe care le


scoteam noi prin dezengramare erau niste fiinte vii, având fel de fel de forme si că ele
parazitau corpurile noastre energetice hrănindu-se cu energia noastră si influentându-ne
negativ. Am fost învătat să le simt si să le anihilez. Metoda era foarte putenică si
rezultatele spectaculoase; chiar doamna Ana aprobând-o si mirându-se de eficacitatea ei.

Incepând din această perioadă a început să învete doamna Ana de la mine. Era de fapt
uimită si ea la ce nivel de cunoastere aveam eu acces si ce cunostinte îmi fuseseră
relevate de supraeu. Intr-una din dezengramări îl văzusem cu ochii mintii chiar pe Satana,
stăpânul dracilor, dându-mi târcoale, insă maestrii si supraeul îmi puseseră la îndemână
arme de lumină spirituală foarte puternice cu care puteam să-1 alung.

Sâmbâtă, cu două zile înainte de plecare, în cursul unei meditatii mi s-a arătat în chip de
om Dumnezeu Tatăl Ceresc si a vorbit cu mine numindu-mă fiul Lui si felicitându-mă
pentru marele progres spiritual pe care-1 făcusem, spunându-mi că voi fi cel mai mare
vânător de diavoli pe care 1-a cunoscut vreodată omenirea. Am căzut la pământ si nu-mi
venea să cred ce văzusem si auzisem.

Duminică dimineata, în cadrul altei meditatii, 1-am vâzut pe Iisus Hristos răstignit pe
cruce si atunci supraeul meu si întregul meu suflet mi-au spus că eu sunt cel ce am fost
atunci pironit pe cruce. De data aceasta am realizat că asa este, ba chiar am simtit în
palme durerea provocată de cuiele cu care mă pironiseră atunci.

In tot timpul excursiei de pe Ceahlău eu am fost conducătorul iar doamna Ana m-a urmat
pas cu pas.

Smgurul om care a mai stiut de adevărata mea personalitate în această perioadă a fost
viitoarea mea sotie căreia i-am povestit toată excursia si tot ce a decurs din ea. Cred că
atunci ar fi fost singurul om în stare să înteleagă si să accepte cât de cât că asa ceva ar fi
fost posibil. Ea îsi dădea seama de nefirescul si nebunia acestor lucruri, insă realiza si
faptul că dacă m-ar fi contrazis nu a-si fi acceptat nici un argument de-al ei si poate ar fi
trebuit să ne despărtim. Faptul că doanma Ana acceptase si aprobase tot ce eu îi
povestisem despre mine si despre practicile mele bioenergetice au făcut-o pe de altă parte
să accepte că, desi ea nu putea să creadă si să facă asa ceva, altii erau în măsură să facă si
să simtă acele lucruri.

Era o nebunie plăcută, plină de romantism, de escapade misionare în numele lui


Dumnezeu care de fapt toate erau menite să ne facă să ne cunoastem mai bine si să ne
iubim mai mult. Sotia mea a intuit că odată si odată mă voi trezi din această nebunie si că
atunci vom rămâne împreună doi oameni simpli si obisnuiti.

Avalansa de revelatii si de trăiri care ne asaltau de mai bine de o lună ne epuizaseră. Erau
deja câteva nopti în care dormisem foarte putin sau deloc. In aceste conditii, mergând în
vizită la mama mea mi s-a revelat că ea ar vrea să-mi facă mult rău. M-am supărat si am
plecat. Pe drum, sotia mi-a atras atentia că nu m-am purtat frumos cu mama. Atunci a
apărut primul semn de întrebare. Pentru prima dată mi-am dat seama de nebunia
comportamentului meu, fiindcă dacă exista vreun lucru pe lumea asta de care să fiu
absolut sigur,era acela că mama mea mă iubeste si îmi doreste doar binele. Dându-mi
seama de nebunia acestei revelatii am reusit în decursul unei ore să realizez toată nebunia
trăită până atunci. Si dintr-o dată tot esafodajul pe care eu îl construisem de atâta amar de
timp s-a prăbusit iar eu efectiv nu mai stiam cine sunt; dacă nu eram de fapt Dumnezeu si
nici Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, atunci cine eram? Umblam asa prin casă vorbind de
unul singur.

Atunci sotia si-a zis că trebuie să am un diavol în mine si a vrut să-1 descopere si să-1
alunge din mine, si într-adevăr, prin gura mea, din mine, a început să vorbească un
diavol. A început să înjure, să tipe că el nu pleacă, că el stă de mult timp în mine si că eu
1-am chemat; a început să ne ameninte, ne-a spus că el este supraeul care m-a condus pe
mine atâta timp. O ameninta pe sotie că o să o omoare si voia să sară la ea, dar n-avea
putere să-mi folosească cum voia trupul, iar eu mă opuneam. Tot timpul căuta să o scuipe
si o înjura groaznic, spunând că o urăste si sa-l lase în pace, să nu-1 mai chinuie.

La un moment dat mi-am recăpătat stăpânirea de sine si din clipa aceea am înteles că tot
ce făcusem până atunci era foarte rău.

Cu câteva ore înainte de asta, în timp ce eram acasă la mama, si făceam o repriză de
exercitii qi-qong, corpul fiindu-mi miscat de supraeu, deodată am început să execut un
dans cu adevărat satanic. Sotia s-a uitat îngrozită la mine, la figurile pe care le făceam, la
sunetele pe care le scoteam, la respiratia pe care o aveam atunci, la privirile absolut
demonice pe care le aruncam în toate părtile. Mi-a spus că îi e frică de mine si că ar fi
bine să mă uit în oglindă să mă văd cum arăt, iar când m-am uitat, m-am speriat si eu de
privirea mea.
Ne-am gândit amândoi ce să facem si cum să iesim din această stare. Amândoi eram
epuizati de tot ce făcusem timp de o lună si nu stiam unde gresisem. Credeam că este
vorba de o greseală a noastră. Diavolul încerca iarăsi să vorbească prin mine si să-mi
folosească trupul dar reuseam totusi să nu-1 las să facă nimic. Revelatiile îmi asaltau
mintea si nu puteam să mă mai concentrez la nimic. Până la urmă, am decis să nu mai
facem absolut nimic din domeniul bioenergetic, să încetăm orice relatie intimă pentru o
perioadă de timp, să dormim cât mai mult si să mâncăm multă carne si mâncăruri greu
digerabile ca să ne îngreuiem mintea si s-o oprim din avalansa nebună în care se pornise.

Abia a doua zi am reusit să adorm putin, să-mi adun si eu oarecum mintea, căci o
simteam ca pe o masină dereglată care nu mai putea fi oprită din mers. După ce m-am
trezit, m-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute să scap din situatia în care intrasem. L-am
rugat să mă ierte pentru ce făcusem, pentru că eu crezusem că slujesc binelui. L-am rugat
să mă aducă pe calea cea bună si să-mi arate cum trebuie cu adevărat să slujesc binelui.
Cand mă rugam mă simteam ca. un copil neascultător, care fugind de acasă se rătăcise
într-un pustiu foarte mare, de unde nu mai stia cum să iasă.

De atunci am putut dormi din ce în ce mai bine si mai mult iar mintea mea încetul cu
încetul, a început să se oprească din necontenita gândire si reflectie si si-a domolit ritmul.
Sotia mea, care nu se implicase atât de mult si-a revenit mult mai repede, singura
problemă pentru ea fiind marea oboseală pe care o acumulase. Abia după două săptămâni
de zile am revenit la un comportament cât de cât normal.

La o lună de zile după aceste evenimente, niste prieteni care si ei practicaseră yoga mai
demult, ne-au dat să citim niste cărti ortodoxe: ''Sfântul Serafim de Sarov'' si ''Pelerinul
roman'', apoi, împreună cu ei am fost la un preot si am abordat câteva subiecte pe această
temă. După discutia cu preotul si citirea celor două cărti am realizat că religia ortodoxă
este mult mai complexă si mai frumoasă decât orice altă cale de eliberare spirituală.
Incetul cu încetul am înteles că este singura cale adevărată.

Ne-am dus la o mânăstire si ne-am spovedit din copilărie, duhovnicul de acolo


interzicandu-ne să mai practicam exercitii bioenergetice sub orice formă ar fi fost ele. Ne-
a spus că nu suntem singurii care au pătit asa ceva si că multi din cei ce apucă pe aceste
căi ajung la spitalul de psihiatrie. Am găsit apoi în Iasi un duhovnic, acesta fiind chiar
preotul cu care vorbisem prima dată, dusi de prietenii nostri. I-am povestit si lui ce
pătisem, iar el ne-a recomandat să împărtăsim si altora din experientele noastre.

Acum, la aproape un an de la încetarea oricărei activităti pe tărâmul bioenergetic cred că


putem formula câteva interpretări, concluzii si recomandari în legătură cu ele:

In primul rând am dori să atragem atentia tuturor celor ce vor să urmeze calea acestor
practici, fie pentru dobândirea unor puteri paranormale, fie pentru dobândirea sănătătii
trupesti sau sufletesti, fie câstigarea întelepciunii si a eliberării spirituale, că absolut toate
provin din sânul unor credinte filosofico-religioase păgâne. Este binecunoscut că
popoarele păgâne se închină la idoli si că dumnezeul sau zeii care îi venerează nu sunt
altceva decât niste închipuiri cu care satana i-a înselat.

Incă de la crearea lumii de către Dumnezeu, diavolul i-a înselat pe primii oameni, iar
acestia, crezând în cele spuse de el si nu în cele spuse de Dumnezeu, au fost izgoniti din
Rai. De atunci si până la venirea pe pamânt a Fiului lui Dumnezeu, a Domnului nostru
Iisus Hristos, care prin jertfa Sa a spălat tot păcatul omenirii si a întemeiat singura
credintă adevărată, credinta crestină ortodoxă, oamenii au fost înselati de către diavol să
se închine la fel de fel de dumnezei care de fapt nu existau. Fie că acestia se chemau
marele spirit universal, sau principiul cosmic universal, sau divinul, sau Baal sau Ra sau
fel de fel de zei, de spirite si de forte supranaturale, toti nu au fost altceva decât înselări
aduse în mintea omenească de către demoni care au fost apoi adeverite si fundamentate
prin intermediul minunilor si faptelor supranaturale făcute cu puterea Satanei.

De la înăltarea la ceruri a Domnului nostru Iisus Hristos si până în ziua de astăzi


nenumărate fapte si minuni făcute în numele Său si cu puterea Sa, au dovedit fără putintă
de tăgadă că singurul dumnezeu adevărat este

Dumnezeul crestinilor care tin dreapta credintă apostolică ortodoxă.

De aceasta s-au convins multi păgâni, asupra cărora puterea adevăratului Dumnezeu a
făcut minuni si a căror idoli au fost sfărâmati de această putere. Niciodată puterea idolilor
nu a putut întrece puterea adevăratului Dumnezeu, după cum niciodată puterea Satanei n-
a putut depăsi puterea lui Dumnezeu Care 1-a creat. Cu toate acestea diavolii nu au
încetat o clipă să încerce înselarea oamenilor prin credinte idolatre sau prin devierea ori
ruperea de la dreapta credintă.

Dar se pune întrebarea: De ce se străduie diavolul atât de mult să însele oamenii în


această privintă? Răspunsul e simplu: Răsplata celor care cred în idoli si a ereticilor sunt
muncile iadului, iar Satana tocmai acest lucru 1-a dorit tuturor oamenilor. Toti oamenii
care au trăit înainte de Hristos, după moarte, au fost trimisi în iad. prin jertfa Sa, Fiul lui
Dumnezeu, a venit ca să-i scoată de acolo. Unul dintre păcatele care a trimis cei mai
multi oameni în iad a fost tocmai această închinare la idoli, iar diavolul se străduie din
răsputeri, si în zilele noastre, să cufunde toată omenirea în credintele idolatre.

Toti cei care încearcă să popularizeze la noi în tară si în întreaga lume practicile
bioenergetice de provenientă orientală sau cele de magie africană, asiatice, arabe, sud-
americane, încearcă să le prezinte desprinse din contextul filosofico-religios din care
provin. Ei încearcă să le înfătiseze la început ca pe niste tehnici bioenergetice de
vindecare si autovindecare, după care, celor ce se angrenează în practicarea lor, le sunt
prezentate ca niste practici al căror scop final este însănătosirea sufletească, căpătarea de
puteri paranormale si apoi eliberarea spirituală, subliniindu-se caracterul secret al acestor
stiinte oculte. Abia după câtiva ani de practicare adeptului îi este înfătisată adevărata fată
a acestor prăctici: puternicul substrat religios si ocult pe care se sprijina, si, că rezultatele
apar doar la cei ce încep să se închine la zei.

Ei sunt initiati apoi prin niste ritualuri oculte de către maestrii lor pentru a putea ajunge la
realizări deosebite. In această fază totul devine ultrasecret, orice divulgare fiind
considerată ca un sacrilegiu si pedepsită ca atare. Ei formează vârful de lance al
sistemului filosofico-religios din care provin.

Cei ce vor să se elibereze spiritual, să se mântuiască, pe aceste căi, urmează în realitate


niste căi idolatre, iar unirea finală este unirea cu diavolul. Pe tot parcursul acestor practici
are loc o îndrăcire treptată a individului până când, ajungând la etapa finală, omul este
complet posedat de diavol, ajungând la niste puteri paranormale-supranaturale care
impresionează si coplesesc pe oamenii simpli. Pentru ca înselarea să fie completă
diavolul îti insuflă o întelepciune si o falsă curătenie sufletească care pot induce în eroare
pe orice om neavizat.

Adevărata fată a acestor oameni o cunosc foarte putini, iar câteodată nici ei însisi nu
realizează ce se întâmplă în mod real cu ei, însă, după cum spunea Mântuitorul, după
roadele lor îi veti cunoaste. Uitati-vă bine la ei, la roadele pe care le aduc, dar nu numai la
cele cu care ei se afisează, ci si la cele pe care le ascund.
Cu două săptămâni înainte de a scrie aceste rânduri am fost acasă la doamna Ana si i-am
povestit tot ceea ce pătisem, întrebând-o unde crede ea că este greseala. Mai intai i-am
cerut să-mi explice unde gresisem când am ajuns prima dată la spital. Ea mi-a spus că
atunci m-am grăbit putin si a apărut un dezechilibru între corpurile mele energetice si cel
fizic iar personalitătile mele negative din alte vieti au imitat vocea supraeului meu si eu în
loc să ascult de vocea lui, am ascultat de o astfel de personalitate, care vrea cu orice pret
să stopeze progresul spiritual al individului. Una din metodele pe care le utilizează aceste
personalităti este aceea de a te pune să faci niste lucruri care să te dezechilibreze psihic si
să ajungi la spital, sau te îndeamnă să faci cine stie ce lucruri rele.

''Dar cu maestrii din astral si cauzal, cum a fost?'', am intrebat-o. ''Pai, toti maestrii în
practicile acestea au un maestru în universurile superioare, care îi conduc si îi indrumă,
asa că nu e nimic anormal în toate acestea''!

''Dar a doua oară când era să o luăm razna amândoi ce s-a întâmplat?''. ''Păi ce să se
întâmple? Iarăsi v-a inselat o asemenea personalitate care s-a substituit supraeului si era
să vă ducă să o luati razna. Bine ati făcut ca ati incetat orice activitate pe acest plan. Asa
trebuie facut când esti păcălit astfel, iar după ce revii la normal tragi concluziile unde ai
gresit si o iei din nou de la capăt''.

''Bine dar de data aceasta am respectat tot ce m-ati invătat dumneavoastră! Eram cu
nivelul de vibratii în indigo, m-am identificat cu supraeul, am analizat tot ce-mi spunea si
admiteam doar ce mi se părea bun! De altfel, totdeauna am venit la dumneavoastră să mă
verificati, iar în excursia făcută pe Ceahlău ati aprobat tot ce vă spusesem si toate erau
venite de la supraeul meu. Ori stiti bine că si atunci mă credeam Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, că vorbeam cu Dumnezeu Tatăl!'' .

''Da, dar eu atunci tocmai de asta am mers cu tine, pentru că am vrut să-ti arăt că nu erai
cine te credeai! Atunci s-a întâmplat cu tine acelasi lucru care se întâmplă cu toti atunci
când se aprinde în noi lumina cristică, moment in care simtim că în noi este un sâmbure
de dumnezeire. Mai tii minte când te-a piscat un tântar si eu ti-am spus că pe sfinti
tântarii nu-i piscă? Dar când ai spus că ai ancorat vortexul de forte care va declansa
apocalipsa, nu ti-am spus eu că un maestru nu are nevoie să se teamă că ceva creat de el
va fugi sau se va pierde? ti-am dat să întelegi, deci, de două ori că nu erai cine te credeai,
dar tu nu ai prins mesajul, si după aceea nu ai mai trecut pe la mine si am crezut că ti-ai
dat seama de greseala ta!''.

Eu si sotia mea mea ne-am uitat uimiti unul la altul când am auzit această explicatie, căci
amândoi stiam că abia cu o zi înainte de plecarea pe Ceahlău căpătasem certitudinea că
sunt Iisus Hristos, abia în acea zi am avut revelatia răstignirii pe cruce si tot atunci
arătându-mi-se Dumnezeu Tatăl vorbind cu mine. Doamnei Ana, toate aceste lucruri i le
spusesem doar în timpul excursiei, deci ea plecase în excursie cu mine fără să stie aceste
lucruri!

''Doamnă Ana, dar spuneti-mi cum putem fi siguri că vorbim cu supraeul nostru cel
adevărat, căci iată, eu mi-am luat toate măsurile de protectie si totusi m-a înselat!''

''Când vorbesti cu supraeul, niciodată nu poti fi sigur că vorbesti cu el sau cu altcineva.


Totdeauna trebuie să treci prin filtrul ratiunii tot ceea ce îti comunică si să iei numai ce
consideri că este bun. Vorbirea cu supraeul e ca mersul pe sârmă, în orice clipă poti să
cazi. De altfel si eu, cu câtiva ani în urmă, căpătasem o mare încredere în supraeul meu si
mă lăsam condusă de el, iar într-o zi acesta mi-a spus că trebuie să mă sinucid pentru ca
monada mea din astral să poată progresa spiritual, căci eu prin ceea ce făceam atunci o
tineam în loc. L-am ascultat si am fost la un pas de sinucidere, pregătind si punând în
ordine tot ce era necesar pentru a pleca din lumea aceasta. Dar în ultima clipă, mi-a trecut
prin cap să trec si pe la o biserică. Numai trecerea acestui gând prin mintea mea a fost
suficient pentru a amâna punerea în practică a hotărârii de a mă sinucide. M-am dus acolo
si am vorbit cu un popă, un mosulică dulce, care mi-a zis că nu stie ce să-mi spună în
legătură cu ceea ce practicam eu, dar că Sfânta Treime este iubire, este credintă si este
sperantă si nu cumva să-mi pun capăt zilelor. Mi-a mai zis el ceva, nu mai tin minte ce,
mi-a făcut si o rugăciune si am plecat. Si cum mergeam spre casă, brusc mi-a venit în cap
ce-mi spusese mosulică: că Dumnezeu este sperantă si atunci deodată am realizat că
Dumnezeu nu a creat nimic pentru a distruge, deci nici pe mine. Din clipa aceea am
renuntat la gândul sinuciderii.

A doua zi a venit mama la mine si mi-a spus că în noaptea ce trecuse i se arătase un înger
care-i spusese să nu mai fac nimic din ce făcusem până atunci, arătându-i tot ce făcusem
rău si spunându-i să înlătur din casă si din activitătile mele tot ce rezultase din acele
practici''.

''I s-a arătat mamei dumneavoastră un inger în vis? am întrebat-o noi uimiti!''

''Nu în vis, ci chiar fizic, real! A trezit-o spunându-i ce avea de spus si a dispărut, după
care mama a stat trează până dimineata, ca să nu uite nimic din ce-i spusese si a venit
imediat la mine. Atunci eu am înteles că nu făcusem cum trebuie lucrurile, iar de acum
încolo trebuia să le fac altfel. Ei, si de atunci am început să vorbesc cu supraeul trecând
prin filtrul ratiunii tot ce-mi spunea!''.

Si eu si sotia am rămas uimiti de felul în care interpretase ea cele spuse de înger. ''Dar
teoria aceasta a supraeului, de unde ati luat-o, am insistat noi''?

''Toată lumea vorbeste cu supraeul, unii vorbesc telepatic, altii prin scriere automată
(procedeu spiritist de comunicare cu spiritele--în cazul de fată cu supraeul), si eu la
început luam legătura cu el prin scriere automată, dar după mesajul pe care 1-am primit
de la înger am înteles că trebuie să vorbesc cu el în alt mod, si anume, pe cale telepatică''.

Am insistat să aflăm sursa sau teoria care fundamentează practicarea acestei convorbiri
cu supraeul dar ea nu a vrut să ne-o dezvăluie.

Si totusi, am insistat eu, dacă în orice clipă poti fi înselat în această convorbire cu
supraeul si el te pune să te sinucizi, te duce la nebunie, poti să ajungi la comiterea de
crime si multe alte acte iresponsabile, n-ar fi mai bine să renuntăm la orice comunicare cu
el? A, nu! mi-a răspuns ea, fiecare trebuie să-si trăiască experienta lui de viată din care
trebuie să învete ceva. Dacă unul se sinucide, este treaba lui, este experienta lui din
această viată, chiar dacă ea e negativă; dacă unul dă în cap la altul, e la fel; dacă voi era
să o luati razna, a fost o experientă pe care trebuia să o trăiti. Acum v-ati dat seama de tot
răul si orgoliul care era în voi! Vedeti ce lectie v-a oferit Bunul Dumnezeu? Si-apoi
fiecare mai are înainte alte vieti de trăit, asa că nu trebuie să ne facem probleme!

''Deci, dumneavoastră admiteti că se poate întâmpla orice când vorbim cu supraeul!''. ''De
ce nu? Experientele de viată sunt nenumărate''!

Sotia a mai încercat să o convingă pe doamna Ana că totusi este periculos să lasi o
multime de oameni nesupravegheati, să vorbească cu supraeul, dar ea a argumentat că nu
este asa.

Am plecat în acea seară acasă înmărmuriti de cinismul si nebunia de care dădea dovadă
cea pe care o crezusem un om care vrea binele semenilor săi: o vindecătoare prin
bioenergie.

Peste câteva zile am revenit la doamna Ana, încercând imposibilul, să-i prezint si ei calea
credintei crestine ortodoxe ca pe o altenativă, astfel încât, îmi ziceam eu dacă va adera la
ea, îsi va da seama mai târziu de nocivitatea practicilor în care se angajase. Erau de fată si
doi ucenici de-ai ei. Abia atunci am văzut adevărata ei fată Reactia la ceea ce-i spuneam
eu a fost violentă. Nu a acceptat sub nici o formă că ortodoxia ar fi bună de ceva, din
contră i-a făcut în toate felurile pe slujitorii Bisericii; pe mine nici nu mai spun, a încercat
să mă lovească în piept, să-mi dea palme, a tipat si s-a enervat cumplit, si asta mai ales
când le-am povestit ucenicilor ei întâmplarea cu ''mosulică'' (preotul care a ajutat-o să nu
se sinucidă) si ingerul. Cumplită tulburare i-am produs prin acea încercare de a-i prezenta
calea credintei ortodoxe.

Dându-si seama că nu se comportă prea civilizat, a simulat apoi, că în principiu ar fi si


aceasta o cale pe care oamenii pot merge.

Am plecat si de această dată înmărmurit de adevărul care se ascunde în spatele cuvintelor


ei frumoase, care spunea că toate căile spre mântuire sunt bune. Intr-adevăr, pentru
doamna Ana erau bune toate în afară de una singură: credinta crestină ortodoxă si chiar
dacă ea sustine cu tarie că este crestină, adevărul este cu totul altul. Ea îsi închipuie că e
crestină de un nivel spiritual foarte înalt care depăseste manifestările crestine obisnuite.
Din aceste motive ea nu are nevoie de duhovnic si interpretează cum vrea Sfintele
Scripturi, scrierile si învătăturile Sfintilor Părinti, ajungând la o totală rupere de Sfânta
Biserică, la niste erezii ce depăsesc orice închipuire sfidând orice bun simt. Toate acestea
sunt argumentate si sustinute de către ea logic, cu lux de amănunte, cu deplină încredere
în justetea celor gândite si afirmate.

Aceasta este de fapt adevărata doamnă Ana si dacă ati sti adevărul si despre alti
instructori si vindecători prin practici yoghine, qi-qong etc. cred că v-ati cutremura.

Din experienta trăită de mine în universul acesta al practicilor bioenergetice, am văzut că


ele duc la o indrăcire treptată a celui ce le practică si că oricând pot apare tulburări
mintale si comportamentale, care se finalizează în cele mai sinistre forme de nebunie. Dar
cel mai periculos fapt este că această nebunie este logic argumentată si acceptată, ea
venind cu acordul si prin vointa noastră, si desi stii că ceilalti te consideră nebun, pentru
ceea ce crezi si faci, tu îti argumentezi si demonstrezi că de fapt tu esti cel sănătos, iar ei
sunt nebuni, căci nu cunosc si nu înteleg adevărata realitate.

După părerea noastră puterea de a vindeca prin bioenergie sau sănătatea obtinută prin
practici de provenientă orientală sunt de natură satanică si de aceea nu vom apela
niciodată la ele, oricât de bolnavi am fi si chiar dacă nu am găsi vindecare prin tehnicile
medicale clasice. ''Pentru păcatele mele mi se imbolnăveste trupul si slăbeste sufletul
meu''. Vindecare prin puterile diavolului noi nu mai vrem! (Gheorghe V.).

CAPITOLUL IV

Para1e1e - intre CRESTINISM si BUDHISM

Pornim de la ideea centrală, comună budhismului si crestinismului: mântuirea. Amândouă religiile întind
omului o mână de ajutor, ca să se mântuiască de sub stăpânirea întunericului si a răului. în scopul acesta
crestinismul oferă omului luminile revelatiei divine, comunicările pe care spiritul suveran le-a făcut
spiritului uman în curs de mai multe veacuri, prin oameni alesi, a căror serie s-a încheiat cu Iisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu. Budhismul nu poate oferi neamului omenesc o revelatie, o Biblie în felul celei crestine.
învătătura lui Budha si a ucenicilor lui, cuprinsă în Trodipika, este plină de elemente fantastice, de povestiri
mitologice, cu neputintă de a satisface exigentele unei critici istorice si criteriile unei revelatii adevărate.

Crestinismul e religie descoperită de Dumnezeu, budhismul e opera unui întelept. Crestinul crede într-un
Dumnezeu personal. Budhismul nu are în crezul său pe Dumnezeu; nu-L neagă si nu-L afirmă în locul
hazardului orb, crestinismul admite providenta divină; budhismul, cauzalitatea oarbă. Crestinismul are un
cler si un cult religios, prin care sufletele se purifică si se înaltă spre Dumnezeu; budhismul a înlocuit
rugâciunea cu meditatia si cerul cu nirvana. Crestinismul e teocentric; budhismul e antropocentric. După
crestinism lumea e creată cu scopul de a ne pregăti pentru viata si fericirea vesnică; pentru budhism lumea
e vesnică, un lant nesfârsit de mizerii si dureri de care trebuie să scăpam cât mai degrabă. După crestinism
lumea e bună (Fac. 1,31; Ps. 103,25; 1 Tim. 4, 4), pentru că e opera lui Dumnezeu, în care se oglindeste
iubirea si puterea Creatorului; iar răul din lume a izvorât din vointa liberă a creaturilor rationale; de asa
ceva budhismul nu are cunostintă.

Crestinismul este o antropologie, o învătătură despre facerea omului din trup muritor si suflet nemuritor.
Budhismul nu stie nimic nici despre creatia omului, nici despre nemurirea sufletului. Crestinismul are o
învătătură despre libertatea si căderea omului, despre originea si transmiterea păcatului, a răului metafizic,
moral si fizic. In budhism lipseste ideea de libertate, cădere si păcat. Budha vrea să mântuiască lumea de
boală, suferintă, bătrânete si moarte, adică de răul fizic, nu de răul etic, din care se naste cel fizic; el vrea sa
scape lumea de existentă, nu de impuritatea păcatului. El urmăreste nimicirea existentei, nu vindecarea
naturii căzute, pe când ''Fiul Omului a venit să caute si să mântuiască pe cel pierdut'' (Luca 19,10), să-si dea
sufletul Său răscumpărare pentru păcătosi (Matei 20,28), să mantuiască poporul de păcate (Matei 1, 21).

In crestinism mântuirea e realizată prin Iisus Hristos si se înfaptuieste prin harul Sfântului Duh, prin
rugăcnme, credintă dreaptă si fapte bune. In budhism omul e cu totul singur în lume si singur la mântuire.
In crestinism omul e cu Dumnezeu oricând si oriunde ar fi. In budhism tinta vietii e nimicirea existentei; în
crestinism tocmai invers: mântuirea sufletului si asigurarea vietii vesnice.

Crestinismul are un asezământ al mântuirii, o organizatie social-comunitară; Biserica. Pentru budhism viata
ideală este celibatară, trăită în singuratate, în linistea pădurilor, ca ascet si cersetor. Monahismul crestin e o
exceptie care întăreste regula. Cel budhist este o regulă care vrea să generalizeze exceptia. Monahismul
crestin aduce folos culturii morale si vietii de obste; cel budhist e steril si constituie o povară pe umerii
vietii sociale.

Crestinismul are o învătătură despre nemurirea sufletului (eshatologie) si despre viata vesnică; budhismul
nu are. Admite si budhismul lumi si vieti viitoare, dar toate pline de suferinte. Crestinismul e optimist;
budhismul e pesimist, subiectiv, arbitrar, vede viata numai prin ochelari negri, ca si când nasterea,
copilăria, tineretea, bătrânetea n-ar avea parte de nici o lumină si nici o bucurie, ci numai de întuneric,
durere si întristare. Crestinismul ne îndreaptă privirile si actiunile spre viata etemă, spre un cer nou (2 Petru
3,13). Budhismul ne îndreaptă spre nirvana, spre repaosul absolut, spre linistea eternă a noptii nesfârsite.
Pentru crestini răul e trecător; pentru budhism, răul e suveran. In crestinism binele e triumfător; în budhism
răul nu se stinge decât prin atingerea existentei în odihna eternă din noaptea nirvanei. In crestinism
suferinta are un rol educativ si mântuitor, pentru că aurul în foc se lămureste si omul în suferintă se
înnobilează. In budhism crucea nu are nici un sens viata e răstignire si răstignire lipsită de bucuria învierii
si de fericirea nemuririi. Budhismul e iremediabil pesimist pentru că nu stie nimic despre cauza primară,
nici de ro lul lumii si al vietii, nici despre tinta lor finală Crestinismul ne învată să iubim viata, budhismul
să o uram. Idealul crestin este desăvârsirea vietii; al budhis mului mortificarea, înfrânarea si suprimarea ei.

Are budhismul o morală demnă de urmat: opreste fur tul, omorul... si propagă iubirea nu numai între
oameni dar si fată de animale?... Biblia le are mai demult în decalog, si mai complete. Morala evanghelică,
desi nu cuprinde norme pentru iubirea animalelor, e neasemănat mai umană, mai ratională si superioară fată
de cea budhistă. Morala budhistă, desi se referă si la animale e o morala naturală, rămasă mult în urma
moralei crestine. Morala crestină e o morală pozitivă, te obligă să faci binele, nu numai să nu faci răul: Să
iubesti dezinteresat pe Dumnezeu si pe aproapele; cea budhistă e negativă, interesată, vagă, poate chiar
egoistă, după axioma- Trebuiesc iubite toate fiintele, cum o mamă îsi iubeste copiii''. Budhismul nu urăste;
crestinismul iubeste. In budhism iubirea e simpatie si compătimire; în crestinism e virtute activă si lucrare
caritativă. Budhismul e cvietist si static; crestinismul e factor dinamic, etic progresist cultural. Budhismul e
steril pentru viata practică, talant ingropat în pământ; crestinismul e activ, încurajează, mangâie, zideste,
înmulteste talantii darurilor naturale. Crestinismul nu are spitale pentru animale, dar are ii schimb spitale si
azile pentru oameni (si pentru animale, veterinari). După etica si filosofia budhistă munca e o povară
nedemnă de un ascet pentru care se recomandă cersetoria. In crestinism munca e o virtute morală si o
datorie profesională, sfântă si obligatorie pentru toti oamenii: ''Cine nu lucrează nici să nu mănânce'' (11
Tes.3,10).

Budhismul nu are nici o întelegere pentru viata familială. Conceptia budhistă despre familie e nenaturală,
iar despre femeie este mai aproape de conceptia primitivilor, decat cea a civilizatilor. Budha a tolerat
poligamia si in acsi timp a recomandat ferirea de femeie, ''ca de un sarpe veninos''. Textele budhiste spun că
femeile sunt ''crude si rele'', ''nesătioase ca ciorile'' si ''nestatornice ca nisipul''. ''Desfrânarea se tine de
femeie ca murdăria...'' dacă budhismul propagă o astfel de conceptie despre muncă si femeie, nu e de
mirare că a fost definit ''religia lenei'' (Hellsald), ''religia cimitirelor'' (Sf. Diamandi), asemenea unui sistem
planetar din care lipseste soarele Dumnezeirii, o ''sinucidere vie''. Crestinismul si în privinta aceasta e
antipodul budhismului. Munca si familia crestină sunt modele în omenirea întreagă0.

Mai izbitoare sunt deosebirile dintre Iisus si Budha. Iisus e Unul: întruparea Fiului; Budha e reîncarnarea
unui alt Budha, al 24-lea, după 550 de renasteri (spunea el). In unele temple budhiste se adoră si Budha cel
viitor. Budha are antecesori si succesori; Iisus nu are. Iisus S-a născut dintr-o fecioară modestă si curată, în
sărăcia unui staul de vite. Budha s-a născut dintr-o familie regală, în luxul unui palat împărătesc. In
copilărie si tinerete Iisus munceste si vizitează templul; Budha se distrează si petrece. Iisus e întru totul
desăvârsit; Budha numai după saturatie si după dezgustul de plăceri cugetă la suferinte si remediile de
mantuire. Iisus stie ce vrea de la începutul activitătii Sale publice; Budha numai după câtva ani de ucenicie
si de alergări pe la asceti. Iisus lucrează la mântuirea omenirii din cea mai curată milă si din cea mai
dezinteresată iubire de oameni; Budha din cel mai mare dezgust de plăceri si din pur egoism. Iisus e
demofil; Budha e aristocrat. Iisus luptă cu păcatul; Budha nu-1 cunoaste. Iisus parăseste cerul, mama si
toate rudeniile ca să propage Evanghelia si să întemeieze Biserica. Budha părăseste, după cum însusi
declară ''domeniul cel larg al plăcerilor si miile de femei frumoase, ca să aflu cunoasterea cea mai înaltă,
cea mai perfectă'', si ca să întemeieze o comunitate de călugări. Evanghelia lui Iisus e istorisire naturală,
simplă si cuceritoare. Scrierile budhiste sunt fantastice, extraordinare, de necrezut. Iisus anuntă că religia
Lui va dura până la sfârsitul veacurilor; Budha pune religiei sale un termen de 500 de ani. Iisus a murit
răstignit la 33 de ani; Budha moare intoxicat, pentru că la 80 de ani a mâncat lacom o farfurie de carne de
porc afumată si cu orez. Iisus înviază si triumfă; Budha moare înfrânt de dorinta lăcomiei, ironie a sortii
fată de un întelept care a predicat mântuirea numai pentru sine însusi!... Toate aceste premize ne duc logic
la concluzia că Iisus e Dumnezeu, iar Budha întru toate e numai om. Crestinismul e divin; budhismul e
uman. Aderentii si ucenicii lui Iisus muncesc, se roagă, trăiesc în comuniune de iubire si viată cu
Dumnezeu; aderentii si ucenicii lui Budha meditează si nu au simt pentru muncă, nici pentru rugăciune.
Din astfel de pricini vedem câtă deosebire este între crestinism si budhism numai în privinta mântuirii. Tot
asa sunt si deosebiri esentiale între nasterea supranaturală a lui Iisus din Fecioara Maria si povestirile
fantastice despre antecedentele zămisliri si nasteri a lui Budha; între nasterea si copilăria lui Iisus, si a lui
Budha; între ispitirea lui Iisus, prin pâine, prin slava lumii si preaîncrederea în Dumnezeu, si cea a lui
Budha, prin aur si cohorte de femei; între ucenicii lui Iisus si ai lui Budha; între învătăturile, minunile si
profetiile lui Iisus, si invătăturile, minunile si prezicerile lui Budha; între transfigurarea lui Iisus si
iluminarea lui Budha, între moartea lui Iisus si a lui Budha... Sunt ici-colo comune, dar cu obiecte diferite,
ireductibile.

Dacă la toate aceste deosebiri fundamentale, adăugăm si schimbările si adaosurile care s-au făcut
budhismului originar: cultul unei mari multimi de zei, ingeri si demoni, idolatria si hagiolatria, tolerarea
haremurilor, a poligamiei si poliandriei, credintele politeiste si superstitiile populare, ne încredintăm că
religia budhistă fată de cea crestină nu poate avea trecere decât într-o lume primitivă sau decadentă, care se
complace în scepticism, indeferentism si pesimism; nicidecum în lumea optimismului crestin: robust,
luptător si progresist.

Budhismul are o latură filosofică, serioasă si sinceră, care se rezumă la: ateism, metempsihoză, pesimism,
celibat, sărăcie si renuntare (la pofte, plăceri, căsătorie si avere; cu alte cuvinte la moartea civilizatiei si a
progresului). Există si al doilea budhism, popular, politeist, superstitios, idolatru. Sub ambele forme,
budhismul ''e un spiritualism fără suflet, o virtute fără datorie, o morală fără Dumnezeu'' (Barthelemy Saint
Hilaire).

Tot ce e bun în budhism avem multiplicat în crestinism; tot ce lipseste în budhism, avem din belsug în
crestinism; toate contradictiile budhismului: pretentiile de a propaga o religie fără Dumnezeu, o morală fără
libertate, o evolutie fără creatie, o liniste si fericire absolută fără viată vesnică, toate constituie un omagiu
pretios, pe care erorile îl aduc adevărului si religiile inferioare unicei si adevăratei religii.

Crestinismul este divin, pentru că întemeietorul lui este divin: lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din
Dumnezeu adevărat. Ceilalti întemeietori de religii sunt oameni si numai oameni. Iisus este om desăvârsit si
mai mult decât omul: e Fiul lui Dumnezeu, care dispune de aceleasi atribute si puteri ca si Tatăl. Ceea ce
nici unul dintre întemeietorii de religii n-a pretins si n-a putut pretinde, Iisus Hristos pretinde ca si Tatăl:
cult religios si credintă în autoritatea Sa infailibilă: ''Toti să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl...''
(Ioan 5, 23). Crestinismul se întemeiază pe viata, învătătura, faptele, moartea si invierea lui Iisus--singurul
întemeietor de religie Care-si dă viata ca mărturie a divinitătii Sale si a operei Sale mântuitoare.

De personalitatea exceptională a lui Iisus Hristos e legată prin urmare superioritatea crestinismului fată de
celelalte religii si filosofii: bunătatea crestinismului de bunătatea lui Iisus, perfectiunea crestinismului de
perfectiunea lui Iisus, dumnezeirea crestinismului de dumnezeirea Mântuitorului. Noi pe acestea le
mărturisim, cu credintă si cu dragoste, până la moarte.

''Incolo fratilor, bucurati-vă, desăvârsiti-vă, mângâiati-vă, uniti-vă în cuget, trăiti în pace si Dumnezeul
dragostei si al păcii va fi cu voi'' (2 Corinteni 13, 11)

(Extras din ''Religia Iubirii'' de Ilarion V. Felea, Arad 1946, Ed. Diecezana).