ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINŢIFICE

Forma de învăţământ: zi
COMUNICARE SINERGICĂ, SEMESTRUL II

CINE ESTE EL, ISUS CRISTOS

Coordonator:

Student:
 CUPRINS

CUPRINS....................................................................................................................................2
INTRODUCERE........................................................................................................................3
1. CINE AFIRMĂ OAMENII CĂ ESTE ISUS..........................................................................4
1.1. Isus- un simplu Om.........................................................................................................4
1.2. Cristos- Adevăratul Dumnezeu.......................................................................................5
1.3. Isus- Mielul.....................................................................................................................5
1.4. Isus- Cristosul lui Dumnezeu..........................................................................................5
2. CINE AFIRMĂ EL ÎNSUŞI CĂ ESTE- CEI 7 ,,EU SUNT’’................................................7
2.1. Eu sunt Pâinea Vieţii.......................................................................................................7
2.2. Eu sunt Lumina Lumii....................................................................................................7
2.3. Eu sunt Uşa.....................................................................................................................8
2.4. Eu sunt Păstorul cel Bun.................................................................................................9
2.5. Eu sunt Învierea şi Viaţa.................................................................................................9
2.6. Eu sunt Calea , Adevărul şi Viaţa.................................................................................10
2.7. Eu sunt Adevărata Viţă.................................................................................................10
CONCLUZIE............................................................................................................................12
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................13

2
 INTRODUCERE

Majoritatea cercetătorilor vor admite că în secolul I, a trăit un om cunoscut drept Isus din
Nazaret şi că viaţa lui a fost sursa diferitelor scrieri care au circulat despre El. Întrebarea viu
dezbătută astăzi este totuşi: ,,A trăit Isus din Nazaret cu adevărat genul de viaţă despre care
relatările evanghelice spun că a trăit-o?’’ A fost El cu adevărat genul de persoană pe care o
descrie Biblia că a fost?
Un val de noi cărţi continuă să-L prezinte pe Isus ca fiind orice altceva, dar nu figura
descrisă de relatările evanghelice. El este portretizat drept magician, zelot, eseneu, guru şi
călător prin lume, drept unul care folosea hipnoza unei societăţi care să conducă lumea. El
este prezentat drept un gnostic, un nimic mai mult decât un nume codificat pentru o ciupercă
halucinogenă secretă folosită, chipurile, de primii creştini.1
Pe de altă parte, creştinii doresc să prezinte mărturii de încredere pentru a portretiza, cât se
poate de exact, cum a fost cu adevărat Isus cel istoric.
Primul capitol se va ocupa de părerile şi credinţele oamenilor legate de cine credeau că e
Isus ( un simplu om, Mielul, adevăratul Dumnezeu) iar capitolul al doilea va aborda cei 7 ,,Eu
sunt’’ prezentaţi în Evanghelia după Ioan, în care Domnul Isus afirmă cine este El (Lumina
lumii, Păstorul cel Bun, Adevărata Viţă).
Sursa primară despre viaţa lui Isus sunt cele patru Evanghelii. Matei şi Ioan au făcut parte
din numărul apostolilor. Marcu a fost ucenicul lui Petru, iar medicul Luca, singurul scriitor
neevreu din toată Biblia – era grec- a fost tovarăşul de călătorie al lui Pavel. Aceste patru
Evanghelii Îl înfăţişează pe Isus ca pe Fiul lui Dumnezeu în toată demnitatea şi autoritatea Sa
divină.

1
Cristescu Lucian, Galileeanul (Bucureşti: Viaţă şi sănătate, 2009), 76.
3
 1. CINE AFIRMĂ OAMENII CĂ ESTE ISUS

De-a lungul Noului Testament, găsim oameni care Îi pun lui Isus titluri, fiind afirmaţii şi
mărturisiri de credinţă a ceea ce credeau ei că este El. Numele Isus subliniază umanitatea Sa
reală. Pentru oamenii de azi, numele ,,Isus’’ este sfânt şi e considerată o blasfemie să îţi
numeşti copii cu acest nume. Dar în timpul Noul Testament, era unul dintre cele mai comune
nume. Cel puţin cinci mari preoţi au fost numiţi ,,Isus.’’
Pentru oamenii care Îl cunoşteau, care trăiau cu El, vorbeau, mâncau, Isus nu era inuman,
din altă lume, ci era un Om printre oameni.2

1.1. ISUS- UN SIMPLU OM

Relatările Noului Testament despre Isus au început să circule încă din timpul vieţii unora
dintre contemporanii Lui. Aceşti oameni puteau cu siguranţă să confirme sau să infirme
acurateţea acestor relatări. Apărând cauza Evangheliei, apostolii au apelat (chiar atunci când îi
confruntau pe cei mai severi oponenţi ai lor) la cunoştinţe generale despre Isus. Ei nu numai
că au spus: ,,Uite, noi am văzut asta,’’ sau ,,Am auzit asta,’’ ci au îndrăznit să ia poziţie chiar
în faţa celor mai înverşunaţi critici, spunând: ,,Voi înşivă ştiţi aceste lucruri...voi le-aţi văzut;
voi înşivă ştiţi despre ele.’’ Faptele Apostolilor 2: 22-23 ,,Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele
acestea. Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile,
semnele şi lucrările pline de putere, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El....pe Omul acesta...’’3
Ca adolescent şi tânăr, Isus munceşte în rând cu semenii- consătenii Lui din Nazaret îl ştiu
de ,,tâmplarul’’ (Marcu 6:3). La 30 de ani, când apare la Iordan, Ioan Botezătorul Îl proclamă
în faţa lumii drept Mesia cel aşteptat. Fără niciun iz de legendă, în totalitate om real, Isus
afirmă o personalitate şi o putere cu totul dincolo de omenesc. Însoţit de o mână de ucenici,
Isus străbate neobosit Galileea, Iudeea şi împrejurimile cu mesajul Său simplu şi
direct: ,,Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.’’
Oamenii care L-au cunoscut cel mai bine pe Isus, vecinii cu care a trăit şi a lucrat timp de
30 de ani, L-au văzut ca pe un om obişnuit- un om bun, fără îndoială, drept, amabil şi sincer,
dar categoric nu un profet al lui Dumnezeu care putea face minuni şi mai ales nu Dumnezeu
Însuşi întrupat.4

1.2. CRISTOS- ADEVĂRATUL DUMNEZEU

2
Lucado Max, Nu-I de Mirare Că E Numit Mântuitorul (Nashville, Tennessee: W Publishing Group, 2004),
32.
3
Barcly Wiliam, Jesus as They Saw Him (Grand Rapids, Michigan: Eerdmans Publishing Company, 1962),
88.
4
Wayne Grudem, Teologie Sistematică (Oradea: Făclia, 2004), 560.
4
 Adevărul copeşitor care stă la centrul religiei creştine, e că în timp ce Isus a fost cu
adevărat om, El a fost cu adevărat Dumnezeu. Cu toate că în Scriptură nu apare explicit acest
cuvânt, biserica a folosit termenul întrupare ca să arate că Isus a fost Dumnezeu în trup uman.
Toma, unul din ucenicii Lui, a afirmat: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!’’ Fratele lui Isus,
Ioan afirmă în 1 Ioan 5:20 ,,Isus Cristos...El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.’’
După înviere, când Isus îl întreabă pe Petru dacă îl iubeşte, Petru răspunde: ,,Doamne, Tu
toate le ştii; ştii că Te iubesc.’’ (Ioan 21:17) În acest loc, Petru afirmă mult mai mult decât că
Isus îi cunoaşte inima şi ştie că-L iubeşte. Petru e încrezător că Isus ştie ce este în inima
fiecărei persoane şi de aceea este convins că Isus îi cunoaşte inima. Numele lui Isus este pe
drept ,,Emanuel,’’adică Dumnezeu este cu noi.’’ (Matei 1:23)5

1.3. ISUS- MIELUL

,,A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: ,,Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică
păcatul lumii!’’
În tradiţia rabinică există o fabulă despre miel. Se spune că odată, mielul s-a dus la
Dumnezeu şi i-a spus: ,,Stăpâne, ai fost nedrept cu mine. Nu mi-ai dat nicio armă ca să mă
apăr de atâţia duşmani pe care îi am. Nu mi-ai dat coarne, ca cerbului; nici colţi, ca
mistreţului; nici gheare ca pisicii; nici forţă, ca elefantului; nici ţepi, ca ariciului şi nici măcar
fuga, precum iepuraşului... Ai putea să-mi dai şi mie o armă ca să mă apăr! Însă Creatorul i-a
spus: Eu ţi-am dat o armă cu care să poţi rezista tuturor agresiunilor. Şi aceasta e...răbdarea!
Morala fabulei este mare: În această luptă necruţătoare, Dumnezeu nu face uz de forţă, de
putere! Aceasta e lupta virtuţii, nu a titanilor. Înainte de orice mutare a inamicului, Dumnezeu
înfipse în plămădeala pământului un monument al dragostei Sale: Jertfa. Iar prima lovitură
ţinteşte drept în inimă: ,,Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii’’ (Ioan 1: 29)6

1.4. ISUS- CRISTOSUL LUI DUMNEZEU

Întrebarea Domnului Isus, ,,Cine zic oamenii că sunt Eu?’’ şi apoi ,,Dar, voi, i-a întrebat
El, cine ziceţi că sunt?’’ adresată ucenilcilor Săi a fost pentru a le clarifica acestora propria lor
credinţă. În interacţiunea cu oamenii din sate şi toate cetăţile prin care au mers împreună,
vestind Evanghelia şi vindecând pe cei bolnavi, ei au fost obligaţi să vadă, să audă şi să
răspundă la părerile oamenilor despre Domnul Isus. Dar răspunsul lui Petru merge direct la
ţintă ,,Cristosul lui Dumnezeu.’’ (Luca 9:20). Însă oare cât înţelegea Petru din afirmaţia

5
Bruce Milne, Cunoaşte Adevărul, II (Oradea, 2006), 178.
6
Arthur Kay, Doamne, Vreau Să Te Cunosc (Colorado: Waterbook Press, 2000), 100.
5
aceasta? Probabil că lucrurile nu erau tocmai bine sedimentate în inima şi înţelegerea lui şi a
celorlalţi ucenici.7 Chiar şi după patruzeci de zile petrecute cu Cel Înviat, inima lor era tot
blocată asupra concepţiei iudaice referitoare la rolul lui Mesia pe pământ: ,,În vremea aceasta
ai de gând să aşezi din nou împărăţia lui Israel?’’ (Fapte 1:6) Deşi cuvintele rostite de Petru
erau corecte, înţelegerea conţinutului lor nu era pe măsura profunzimii conceptului. Mulţi
duşmani ai Domnului Isus Îl condamnau pentru diverse motive: fie că mânca alături de
vameşi şi păcătoşi, fie că nu respecta ziua de Sabat. Ucenicii cu siguranţă că nu erau pregătiţi
să ţină piept intrigilor lor. De aceea, Isus le porunceşte să nu spună cele descoperite de ei, cu
privire la cine este El.8

7
McDowell Josh & Wilson Bill, El a Umblat Printre Noi (San Bernardino: Here’s life publishers, 1988), 60.
8
Bornkamm Gunther, Jesus of the Nazareth (New York: Harper & Row Publishers, n.d.), 81.
6
 2. CINE AFIRMĂ EL ÎNSUŞI CĂ ESTE- CEI 7 ,,EU SUNT’’

Cei 7 ,,Eu sunt’’ pun în lumină persoana Domnului Isus, şi El doreşte ca prin aceste
analogii să arate cine este El, Isus Cristos. Sunt câteva întrebări care apar în mod repetat în
Evanghelia lui Ioan: ,,Cine este Isus?’’ ,,Cine eşti?’’ ,,Cine este El ca să cred în El?’’ (Ioan
1:11, 4:10, 5:12, 6:64). Întreaga Scriptură e preocupată să dea răspuns la aceste întrebări. Se
poate spune că prin cei 7 ,,Eu sunt,’’ Isus nu doar îi învaţă adevăruri importante despre El, ci
Îşi revelează identitatea. 9

2.1. EU SUNT PÂINEA VIEŢII

Isus a hrănit cei 5000 de oameni pe malul Mării Galileea şi acest eveniment inevitabil se
leagă de mana din pustie (Ioan 6:32). Isus a insistat să afirme că Dumnezeu, nu Moise le-a dat
mana. Apoi afirmă ,,Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine
crede în Mine nu va înseta niciodată’’ (Ioan 6:35). Pentru evrei, mana era un lucru divin
misterios, iar afirmaţia lui Isus că El este Pâinea din cer era de neconceput.10
Prin împărţirea pâinii, Isus demonstrează puterea Lui de a susţine viaţa fizică. De
asemenea, Isus accentuează puterea Lui de a satisface foamea adevărată, cea spirituală. Evreii
erau interesaţi doar de aspectul fizic al minunii, de aceea Isus declară în versetul 26 că
motivul adevărat a prezenţei lor acolo e actul fizic al hrănirii. Isus nu doar vorbeşte despre
Pâinea vieţii, ci se şi identifică cu ea. Unicitatea lui Cristos este dovedită chiar şi prin felul
cum afirmă acest lucu: nu este o Pâine a vieţii printre altele, ci este Pâinea vieţii. Pentru a
avea această Pâine, trebuie să ai credinţă în Isus Cristos. După ce Isus spune: ,,Cine crede în
Mine are viaţa veşnică.’’ (Ioan 6:47), apoi repetă din nou ,,Eu sunt Pâinea vieţii’’ (Ioan 6:48).
Astfel, accentul e pus pe credinţa în Isus şi nu pe realitatea pâinii eucharistice.11

2.2. EU SUNT LUMINA LUMII

Pentru a-L descrie pe Isus în termenii luminii, trebuie folosit un limbaj religios universal.
Pentru majoritatea oamenilor, lumina e ceva plăcut, de dorit, iar întunericul de temut.
Concepţia lui Isus ca fiind Lumina lumii îşi are rădăcinile în Vechiul Testament. Psalmistul
spunea: ,,Domnul este Lumina şi Mântuirea mea’’ (Ps. 27:1). Isus pune lumina şi întunericul
într-un contrast clar. A crede în Isus înseamnă să umbli în lumină. A-L refuza înseamnă să fii
în pericol, să umbli în întuneric. Sunt anumite semnificaţii în afirmaţia lui Isus cu privire la
lumină: Lumina e cea care scoate totul la iveală. Tot astfel, Isus e Cel care destăinuie lucrurile
9
Vereş Otniel, “Perichoresis,” A Study of the ,,I Am’’ Phrases in John’s Gospel 6 (2008): 100.
10
Lucado Max, Nu-I de Mirare Că E Numit Mântuitorul, 82.
11
Barcly Wiliam, Jesus as They Saw Him, 234.
7
aşa cum sunt şi cunoaşte lăuntrul oamenilor. De aceea, persoanele ale căror fapte sunt rele se
feresc de lumină şi Îl urăsc pe Isus (Ioan 3:19-21). Apoi, lumina e cel mai bun ghid în întreaga
lume. Dacă un om are lumină, vede drumul şi nu se împiedică. Isus e lumina prin care
oamenii pot vedea calea spre Dumnezeu. 12
Lumina întotdeauna e limitată, la fel cum ziua are câteva ore de lumină, iar apoi vine
întunericul. De aceea, sunt lucruri care trebuie făcute până este lumină şi un om trebuie să Îl
accepte pe Isus şi să Îl urmeze înainte să vină întunericul veşnic. Între lumină şi viaţă există
cea mai mare legătură. Creşterea depinde de lumină. Nicio plantă nu va creşte, nicio floare nu
va înflori, niciun fruct nu se va coace dacă sunt private de lumina soarelui. Sănătatea depinde
de lumină, la fel şi bunătatea. Lumina e cea mai mare distrugătoare a crimei. O alee întunecată
poate fi locul unei crime sau a unei imoralităţi. Dar dacă e foarte luminată, lucrurile rele vor
dispărea fiindcă nu suportă lumina. Lumina şi viaţa sunt inseparabile. Isus e Cel în care avem
viaţa şi Viaţa e lumina oamenilor.13

2.3. EU SUNT UŞA

Prin această afirmaţie, Isus proclamă că El este singura cale posibilă de acces la
Dumnezeu. Un comentariu evreu spunea că atunci când cineva intra şi ieşea fără frică din
cetatea lui, însemna că era pace în ţară, că forţele de ordine şi lege sunt supreme şi că se
bucură de o securitate perfectă pentru viaţa lui. De aceea, prin Isus avem parte de o salvare
exclusivă în sensul că se poate ajunge la ea doar prin Isus Cristos. Există o singură Uşă pentru
întreaga rasă umană, o Uşă care ne îndreaptă cu gândul şi cu pasul direct spre Dumnezeu. În
Apocalipsa 4:1, se spune: ,,După aceste lucruri, m-am uitat şi iată că o uşă era deschisă în
cer...’’ A spune că Isus e Uşa, e a spune că în El avem intrare directă în cer şi la Dumnezeu.
Când a fost deschisă, prin ea a venit mântuirea şi ajutorul omenirii. Prin uşa raiului a fost
dată mana la oameni. Prin uşa deschisă a cerului Dumnezeu ori le-a trimis ajutor ori a venit
chiar El în ajutorul lor. 14
Isus e Uşa oilor, prin ea oile ies şi găsesc păşune. Foamea sufletului uman e satisfăcută
doar prin ceea ce dă Isus şi ceea ce poate fi pentru oameni. Isus e singurul care dă viaţă. Spre
deosebire de hoţ care vine să fure şi să distrugă, Isus vine să dea nu orice fel de viaţă, ci o
viaţă din belşug. Isus e Uşa spre cunoaştere, spre siguranţă şi pace; e Uşa prin care putem
intra să găsim împlinire pentru cele mai adânci dorinţe, e Uşa spre adevărata viaţă.15

12
Ibid., 256.
13
Lucado Max, Nu-I de Mirare Că E Numit Mântuitorul, 95.
14
Vereş Otniel, “Perichoresis,” 115.
15
Cristescu Lucian, Galileeanul, 76.
8
 2.4. EU SUNT PĂSTORUL CEL BUN

Această imagine a lui Isus fiind păstorul cel Bun e sugestivă pentru orice creştin. El e cel
care se îngrijeşte de oile Sale şi le păzeşte. Originea acestei imagini este din Vechiul
Testament, în special Psalmul 23. David Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind Cel care il duce la
păşuni verzi, fiind Păstorul lui Israel. Trăsătura principală care Îl caracterizează pe Păstorul
cel Bun este că îşi dă viaţa pentru oile Sale. Moartea Sa nu a fost accidentală, ci a fost de
bunăvoie, pentru ca oile Sale să trăiască. Singura metodă ca oile să aibă viaţă, era ca Păstorul
lor cel Bun să moară.16
De asemenea, Isus e Păstorul care îşi caută oile, străbătând munţi şi văi, dealuri şi stânci
pentru a recupera oaia rătăcită. (Matei 18:12, Luca 15:4). El îşi cunoaşte fiecare oaie pe nume,
e Cel care le protejează de orice pericol şi le oferă siguranţă. Păstorul întotdeauna are la el
toiag şi nuia. Întotdeauna păstorul umbla cu toiagul în mână, iar în caz de abatere a vreunei oi,
întindea toiagul şi o trăgea înapoi pe drumul cel bun. Nuiaua o ţinea la curea şi o folosea
pentru a alunga animalele sălbatice şi să-şi protejeze oile de hoţi. Tot astfel şi Isus foloseşte
toiagul şi nuiaua pentru a-şi ghida oile.17

2.5. EU SUNT ÎNVIEREA ŞI VIAŢA

Ioan 1:4 spune: ,,În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.’’ Isus se referă aici la viaţa
eternă, o asigurare pentru credincios că după moartea fizică, intră în viaţa eternă unde Îl va
adora pe Dumnezeu pentru totdeauna. Contextul în care Isus afirmă că El este învierea şi
viaţa este moartea lui Lazăr. Viaţa este opusul pieirii şi a morţii. Isus a venit în lume ca cei ce
cred în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3:15-16). Viaţa reală e opusul morţii
finale. Isus a venit să salveze omenirea nu doar de la moartea fizică ( pe Lazăr l-a înviat), ci şi
de la moartea spirituală. Viaţa este opusul judecăţii. Cel care crede în Isus nu va merge la
judecată şi trece din moarte la viaţă (Ioan 5:24). Viaţa eternă este viaţa în care un om intră
prin Isus Cristos fără teamă, încrezător şi ştiindu-se iubit în prezenţa lui Dumnezeu.
Viaţa eternă asigură securitate. Înseamnă o conexiune cu Isus Cristos pe care nimeni din
viaţă sau moarte nu o poate desface. Nu înseamnă confort şi tinhă. Nu înseamnă scutire de la
toate încercările prin care un creştin trece. Nu înseamnă eliberare din toate bolile şi necazurile
la care e supus trupul. Dar înseamnă o trăire victorioasă şi siguranţă în adevăratul sens al
cuvântului în orice situaţie pe care viaţa sau moartea o poate aduce.18

16
McDowell Josh & Wilson Bill, El a Umblat Printre Noi, 65.
17
Barcly Wiliam, Jesus as They Saw Him, 274.
18
Vereş Otniel, “Perichoresis,” 99.
9
 2.6. EU SUNT CALEA , ADEVĂRUL ŞI VIAŢA

Cuvintele Cale, Adevăr, Viaţă, accentuează faţetele aceluiaşi act de salvare. Isus e Calea,
singura cale de acces la Dumnezeu. Psalmistul se ruga cu multe secole înainte: ,,Învaţă-mă
Doamne calea Ta...’’ Isaia a auzit glasul Domnului care-i spunea: ,,Iată drumul, mergeţi pe
el.’’ (Isaia 30:21). Isus nu doar ne arată drumul, ci este chiar El Calea. Una este când o
persoană este direcţionată prin indicaţii, prin rute posibile pe hartă şi descrieri detaliate şi
chiar cu toate acestea e posibil să se rătăcească. Însă cu totul altceva e când o persoană
spune: ,,Ştiu calea, vino cu mine şi eu însumi te voi duce acolo. Atunci cu siguranţă nu este
nicio posibilitate de a greşi drumul. La fel, nici Isus nu a dat doar instrucţiuni de urmat, ci El
este calea în care niciun om nu va eşua să ajungă în prezenţa lui Dumnezeu dacă Îl urmează.
Adevărul eliberează, după cum scrie în Ioan 8:32 ,, ...veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va
face slobozi.’’19
Adevărul este un fundament pe care un om se poate baza. ,,Adevăr’’ înseamnă fidelitate,
siguranţă, încredere, credincioşie. Isus e Cel în care un om se poate încrede fără rezerve de a
fi înşelat sau dezamăgit. Prin Isus, se trece dincolo de ghiciri şi supoziţii, de probabilităţi şi
imitaţii. Deoarece Isus e adevărul, doar El poate să vorbească despre Dumnezeu în mod
autentic şi să prezinte lucrurile reale. Însă Isus e mai mult decât atât, El e viaţa în Sine, o viaţă
veşnică. Dar aceasta nu înseamnă o viaţă care va dura pentru totdeauna. Nu doar cantitatea
este prevăzută aici, ci şi calitatea unei vieţi veşnice. Viaţa aceasta oferită de Isus e însăşi viaţa
lui Dumnezeu. În prezenţa lui Isus, viaţa este ridicată de la nivelul pământesc şi împărtăşire cu
viaţa lui Dumnezeu. Aceste trei cuvinte reafirmă unicitatea lui Isus care se identifică cu
Dumnezeu.20

2.7. EU SUNT ADEVĂRATA VIŢĂ

Această ultimă analogie este singura însoţită de o completare: ,,...şi Tatăl Meu este Vierul’’
(Ioan 15:1). Relaţia lui Cristos cu cei care cred în El, se aseamănă cu cea a Tatălui cu Fiul
Său. Din această afirmaţie se pot desprinde două aspecte. Primul e legat de importanţa vieţii
credinciosului care trebuie să aducă roadă. Dacă viaţa lui este neroditoare, va fi pedepsit. Noul
Testament afirmă clar că roadele sunt un semn al creştinului adevărat. Al doilea aspect
important e necesitatea de a rămâne în Cristos.21 A aduce roadă nu este rezultatul efortului
uman, ci e datorită rămânerii în El. Firea, natura umană nu ar fi capabilă niciodată să producă
roada Duhului Sfânt. Credincioşii sunt chemaţi să rămână în Cristos la fel cum şi Cristos
19
Barcly Wiliam, Jesus as They Saw Him, 244.
20
McDowell Josh & Wilson Bill, El a Umblat Printre Noi, 70.
21
Bornkamm Gunther, Jesus of the Nazareth, 87.
10
rămâne în relaţia cu Tatăl Său. Lăsaţi de unii singuri, creştinii nu ar putea să facă nimic. De
aceea Isus spune:...,,fără Mine nu puteţi face nimic’’ (Ioan 15:5). Aceasta a făcut şi Isus cât a
fost pe pământ: a fost dependent de Dumnezeu în fiecare aspect. Creştinii pot găsi adevărata
viaţă doar în comuniunea cu Isus, la fel cum mlădiţele primesc hrană de viţă.22

22
Vereş Otniel, “Perichoresis,” 125.
11
 CONCLUZIE

Pentru a-L reprezenta pe Isus corect în vremea noastră, e nevoie de o reprezentare a Lui.
Tot ce ne înconjoară sunt imagini ale lui Cristos, pentru că El e esenţa adevăratei frumuseţi.
Atunci când vorbim de Creştinism, inevitabil vorbim de Cristos, însă în zilele noastre,
oamenii nu pun accent pe Persoana Domnului Isus, ci pe alte forme religioase, cum ar fi
tradiţii şi obiceiuri. Problema e că lumea de azi se concentrează asupra lucrurilor, fie ele bune
şi spirituale, iar Cristos este împins într-un ungher. Însă căutarea principală a vieţii creştine
trebuie să fie cunoaşterea profundă şi reală a lui Cristos, cel ce este Adevăratul Dumnezeu,
Lumina lumii, Domnul Domnilor, Mielul de jertfă. Acest Isus, care e Răscumpărătorul,
Capul, Autoritatea, Calea, Adevărul şi Viaţa, Păstorul cel Bun, Împăratul împăraţilor, a ales să
îşi pună toată plinătatea în noi, fiinţe păcătoase care nu L-am băgat în seamă.23
Scopul lui Dumnezeu este ca Isus să fie întipărit în caracterul nostru, astfel încât El să fie
totul în toţi. Creştinii nu vor putea să facă nimic singuri. Nici chiar Isus nu a făcut nimic pe
cont propriu ,,Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.’’ (Ioan 15:5) A-l urma pe Isus nu are
nimic de a face cu moralitatea. Cristos, nu religia ne mântuieşte. Poruncile lui Cristos devin
cătuşe de hârtie în comparaţie cu funiile dragostei lui Isus. A ne dezvolta spiritual înseamnă a-
L învăţa pe Isus.

23
Sweet Leonard & Viola Frank, Manifest Pentru Isus (Oradea: Casa Cărţii, 2014), 56.
12
 BIBLIOGRAFIE

Arthur Kay. Doamne, Vreau Să Te Cunosc. Colorado: Waterbook Press, 2000.

Barcly Wiliam. Jesus as They Saw Him. Grand Rapids, Michigan: Eerdmans Publishing
Company, 1962.
Bornkamm Gunther. Jesus of the Nazareth. New York: Harper & Row Publishers, n.d.
Bruce Milne. Cunoaşte Adevărul. II. Oradea, 2006.
Cristescu Lucian. Galileeanul. Bucureşti: Viaţă şi sănătate, 2009.
Lucado Max. Nu-I de Mirare că e numit Mântuitorul. Nashville, Tennessee: W Publishing
Group, 2004.
McDowell Josh & Wilson Bill. El a Umblat Printre Noi. San Bernardino: Here’s life
publishers, 1988.
Sweet Leonard & Viola Frank. Manifest Pentru Isus. Oradea: Casa Cărţii, 2014.
Vereş Otniel. “Perichoresis.” A Study of the ,,I Am’’ Phrases in John’s Gospel 6 (2008).
Wayne Grudem. Teologie Sistematică. Oradea: Făclia, 2004.

13