CARTEA LUI DANIEL

CUPRINS

CUPRINS ................................................................................................................................... 2
INTRODUCERE ........................................................................................................................ 3
1. CONTEXT ISTORIC ............................................................................................................. 4
1.1. Context local ................................................................................................................... 4
1.2. Context internaţional....................................................................................................... 5
2. CONTEXT RELIGIOS .......................................................................................................... 7
2.1. Zeii .................................................................................................................................. 7
2.2. Practici religioase ............................................................................................................ 8
3. CONTEXT TEOLOGIC ...................................................................................................... 10
3.1. Providenţa lui Dumnezeu.............................................................................................. 10
3.2. Sfinţenia şi dedicarea omului lui Dumnezeu ................................................................ 10
3.3. Împărăţiile lumii versus Împărăţia lui Dumnezeu ........................................................ 11
4. CONTEXT SOCIAL- CULTURAL-GEOGRAFIC ............................................................ 13
4.1. Muzica şi jocurile.......................................................................................................... 13
4.2. Pedepsele societăţii ....................................................................................................... 13
4.3. Îmbrăcăminte ................................................................................................................ 14
4.4. Unităţi de măsură .......................................................................................................... 14
4.5. Edicte ireversibile ......................................................................................................... 15
4.6. Răsplăţile vremii ........................................................................................................... 15
4.7. Hrană şi băutură ............................................................................................................ 15
CONCLUZII ŞI APLICAŢII PRACTICE ............................................................................... 17
5. DIAGRAMARE DANIEL 9:1-8 .......................................................................................... 18
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 19

2
 INTRODUCERE

Cartea lui Daniel poate fi numită pe drept cheia descifrării mesajelor profetice.
Domnul Isus îl prezintă pe Daniel drept “un crainic al lucrurilor viitoare”, confirmând ceea ce
scrisese însuşi Daniel despre cartea sa: “Tu însă Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi
pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte”
(Daniel 12:4). La venirea Sa Domnul Isus a proclamat începutul acestei “vremi a sfârşitului”,
a ridicat pecetea de pe cartea lui Daniel şi a declarat emfatic: “Cine citeşte să înţeleagă”
(Matei 24:15).1
Lucrarea de faţă este un studiu asupra cărţii Daniel privită din perspectiva diferitelor
contexte: local, internaţional, religios, teologic, social, economic, politic. Scopul acestei
lucrări este de a aprofunda cunoştinţele care se leagă de închinarea religioasă din acea
perioadă, obiceiuri şi tradiţii locale, istoricul cărţii Daniel, viaţa de zi cu zi precum şi
providenţa lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor şi asupra oamenilor.
Studiul e alcătuit din cinci capitole, primele patru încercând să sintetizeze un anumit
context din viaţa poporului babilonian, popor care a luat captivi dintre copiii lui Israel pe
tinerii fără vreun cusur trupesc şi de viţă boierească, iar al cincilea capitol este o diagramare a
unui pasaj din cartea Daniel. Primul capitol se ocupă de contextul istoric, având două
subcapitole: contextul local şi cel internaţional, urmărind evenimentele cronologice petrecute
la cele două niveluri.
Al doilea capitol cuprinde contextul religios, preocupându-se de închinarea politeistă, viaţa
de la Templu precum şi actele rituale. Al treilea capitol prezintă contextul teologic, fiind scos
în evidenţă conflictul pe plan spiritual între adevăratul Dumnezeu şi idolii păgâni. Dumnezeu
întotdeauna va nimicii împărăţiile lumii acesteia deoarece planul Său e suveran şi Împărăţia
Sa e veşnică. Ultimul capitol exemplifică în mod concis cultura vremii, obiceiurile, tipul de
hrană şi îmbrăcăminte, contextul social şi geografic al vremii respective.
Dumnezeu se foloseşte de oameni pentru a le arăta că ,,El schimbă vremurile şi
împrejurile; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor
pricepuţi!’’Daniel 2:21.

1
Edward Young, The Prophecy of Daniel (Grand Rapids, Michigan: Eerdmans Publishing Company, 1949),
67.
3
 1. CONTEXT ISTORIC

Unul dintre motivele pentru care cartea lui Daniel a fost contestată este conţinutul
supranatural al celor scrise de el. Vise, vedenii, tălmăciri, izbăviri miraculoase din foc sau din
gura leilor, apariţii angelice sunt întrepătrunse într-o ţesătură densă şi imposibil de separat.
De fapt, există un motiv foarte întemeiat pentru care factorul supranatural este atât de
proeminent în această carte. În vremea aceea Israelul se afla în captivitate. Ierusalimul se
găsea în ruină. Chiar şi Templul – ultima speranţă a evreilor – fusese ras de pe faţa
pământului. Într-un fel, Iehova, Dumnezeul evreilor se dovedise mai slab decât dumnezeii
Babilonului! Bel-Merodah îl învinsese pe Iehova, sau cel puţin aşa le plăcea să creadă celor
din păgânul imperiu. Şi tot aşa erau înclinaţi să creadă şi evreii. Reîntoarcerea şi refacerea
păreau imposibile. Nimeni nu credea în spusele lui Ieremia care estimase durata robiei la
numai 70 de ani. Lucrările supranaturale relatate de Daniel au fost tocmai nişte răspunsuri
date unor astfel de gânduri. Ele au avut caracterul unor semne venite din partea lui Iehova şi
adresate lui Israel şi Neamurilor deopotrivă.2

1.1. CONTEXT LOCAL

Cheia cronologiei evenimentelor acestei perioade cruciale din istoria Regatului de Sud al
lui Iuda este bătălia de la Carchemiş din mai-iunie 605 î.Cr. Acolo, Nebucadneţar s-a întâlnit
cu faraonul Neco şi a distrus armata egipeteană. Când Nebucadneţar şi-a dus armata să
încercuiască Ierusalimul şi a preluat controlul asupra lui, a primit un mesaj special din ţara sa
prin care era anunţat că tatăl său, Nabopolasar, murise. Cum trebuia să se întoarcă acasă
pentru funeralii, l-a lăsat pe Ioiachim în continuare pe tron deoarece ştia că era lipsit de
valoare şi incapabil să-i facă probleme. Pentru a se asigura de loialitatea poporului iudeu, a
luat câţiva ostatici cu el în Babilon. A ales vreo 70 de tineri de viţă nobilă, printre care se afla
şi Daniel. Lui Daniel i s-a dat numele de Belşaţar, iar celor 3 prieteni ai lui li s-a dat numele
de Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Ei au fost instruiţi în arte, literatură şi în înţelepciunea
babiloniană.3

În primul verset al cărţii Daniel, se relatează: ’’În al treilea an al domniei lui Ioiachim,
împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului şi l-a
împresurat.’’ Dumnezeu a profeţit lucrul acesta cu mulţi ani în urmă, ceea ce atestă faptul că

2
Samuel Rolles Driver, The Book of Daniel, vol. 25 (Oxford: University Press, 1900), 34–37.
3
Edward Young, The Prophecy of Daniel, 11–15.
4
Dumnezeu îşi împlineşte întotdeauna Cuvântul, fie că e vorba de o promisiune de
binecuvântare sau de blestem. Cu mulţi ani înainte, Ezechia, împăratul lui Iuda, a expus
vasele sfinte ale Templului, unui rege păgân, din mândrie şi dorinţă ca să încheie o alianţă
lumească. De aceea, drept rezultat, Dumnezeu l-a trimis pe prorocul Isaia la el, aşa cum e
scris în 2 Împăraţi 20:17-18 ’’Iată că vor veni vremuri când vor duce în Babilon tot ce este în
casa ta şi ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi, nu va rămâne nimic–zice Domnul-. Şi
vor lua din fii tăi, care vor ieşi din tine, pe care-i vei naşte şi-i vor face fameni slujitori în casa
împăratului Babilonului.’’ Evenimentele din Daniel s-au petrecut peste 100 de ani de când au
fost rostite aceste cuvinte de Isaia, dar deşi a trecut mai mult de un secol de la rostirea lor,
Dumnezeu niciodată nu eşuează în a-şi ţine promisiunile. Această profeţie a fost împlinită cu
acurateţe şi până la cel mai mic detaliu. Deşi Dumnezeu l-a iertat pe Ezechia, preţul păcatului
a trebuit plătit. Dumnezeu şi-a amânat judecata, dar s-a împlinit într-un final. În mod
semnificativ, Daniel a fost printre cei care a suferit pentru păcatele strămoşului său Ezechia.
De asemenea semnificativ e numele ’’Daniel’’ care înseamnă ’’Domnul este Judecătorul
meu.’’4

1.2. CONTEXT INTERNAŢIONAL

Cartea lui Daniel începe cu Nebucadneţar pe tronul Babilonului. Dinastia babiloniană a

înlocuit-o pe cea asiriană, care era puterea dominantă în regiunea estică a Marii Mediterane,
iar această cucerire a fost finalizată când Nebucadneţar a învins armata egipteană la
Carchemiş în 605 î.Cr.
După moartea lui Nebucadneţar în 562, fii şi nepoţii lui s-au dovedit nevrednici, iar în 556,
o revoluţie a cauzat venirea pe tron a unui împărat străin cu numele de Nabonidus. Fiul lui a
fost Belşaţar care se pare că a domnit în Babilon ca şi locţiitor al tatălui său când imperiul a
căzut în mâna perşilor sub conducerea lui Cirus în 539.5 După toate acestea, Orientul Apropiat
a fost condus timp de 2 secole de o succesiune de împăraţi persani. Dintre toţi aceştia, Dariu a
fost cel mai cunoscut. Simpatizat de toţi împăraţii Babilonului care s-au succedat la tron,
Daniel a rămas mereu la curtea împărătească, hărăzit de Dumnezeu să fie un fel de “crainic
dumnezeiesc” pe lângă curţile imperiale ale pământului. La ceas de cumpănă, el a fost,
asemenea poporului ales din care a făcut parte, un fel de conştiinţă cosmică şi de “lumină a
Neamurilor”. Daniel a fost un înalt demnitar în timpul domniei lui Cirus (539-529 î.Cr) şi
Cambyses (529-522 î.Cr). De asemenea a mai servit ţara în timpul domniei lui Dariu, fiul lui

4
James A. Montgomery, A Critical and Exegetical Commentary on the Book of Daniel (New York: C.
Scribner, 1927), 78.
5
Terry Milton, The Prophecies of Daniel, Hunt & Eaton (New York, 1893), 45.
5
Hystaspes (522-486 î.Cr) la o vârstă înaintată. Profetul Daniel a murit la Susa, probabil de
bătrâneţe, la vârsta de 90-94 de ani.6
Apoi mai târziu, în secolul al IV-lea, a venit alungarea masivă a Imperiului Persan de
Alexandru cel Mare care a fondat supremaţia greacă pe întreaga zonă în 331 î.Cr. La câţiva
ani după moartea lui Alexandru, Imperiul lui a fost împărţit în două: dinastia ptolemeică,
numită după primul ei conducătorul Ptolemeu I, care a stăpânit zona de lângă Egipt şi dinastia
seleucidă, numită după primul ei conducător, Seleukos I, care a dominat Siria şi Palestina.
Aranjarea cărţii este foarte clară: primele 6 capitole sunt istorice, iar ultimele 6 capitole
sunt profetice.
Mesajul cărţii: Scopul cărţii exprimat în mesajul ei central este expus în cuvintele repetate
emfatic de trei ori în cuprinsul capitolului 4 (4:17,25,32): “Ca să ştie cei vii că Cel Prea Înalt
stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place”.7

6
Samuel Rolles Driver, The Book of Daniel, 25:55–65.
7
James A. Montgomery, A Critical and Exegetical Commentary on the Book of Daniel, 23.
6
 2. CONTEXT RELIGIOS

Religia babiloniană e cea mai cunoscută variantă a unui sistem de credinţă complex şi cu
un grad înalt de politeism pe toată întinderea Mesopotamiei. Istoria arată că încă din anul
4500 î.Cr a fost o tendinţă spre ceea ce mai târziu s-a numit naţionalizare, prin efortul unor
oraşe de a stăpâni întreg ţinutul. Această trăsătură este reprodusă şi în ce priveşte religia.8

2.1. ZEII

Fiecare oraş avea un zeu care pretindea închinarea locuitorilor, însă de cele mai multe ori era vorba
de două divinităţi: un zeu şi o zeiţă, care nu aveau legături unul cu celălalt, ci erau independenţi.

Principiul centralizării, al naţionalizării era cu siguranţă la lucru în sfera religioasă, însă acesta era
limitat de un alt principiu şi anume, proeminenţa dintre zei nu implica înlocuirea cu alţi zei pe propriile
lor scaune de domnie. Enlil a fost localizat numai în Nippur, Marduk îşi avea tronul doar în Babilon,
iar Asshur, chiar şi în perioada asiriană nu şi-a aşezat niciodată scaunul şi templul în Babilon.

Conflictul politic dintre sumerieni şi semiţi s-a reflectat şi în religie. Cu siguranţă se poate vorbi de
două realităţi: prima realitate, sumerienii aveau un favoritism pentru zeiţe, iar a doua realitate, că
zeităţile poporului semit, cu o singură excepţie (zeiţa Ishtar), erau zei. În timp ce la începutul
perioadei, zeiţele erau numeroase şi proeminente, mai târziu, fie au dispărut, fie au devenit soţiile
zeilor şi astfel au fost eclipsate, fie au fost identificate cu Ishtar.9

De asemenea, au fost formate două triade importante: Anu, zeul cerului, Bel sau Enlil, zeul
pământului, Ea, zeul apei şi Sin, zeul lunii, Shamash, zeul soarelui şi Ramman (Adad), zeul furtunii
sau norilor. În timp ce închinarea la aceşti zei era punctul central la unele temple, în invocaţii, oamenii
li se adresau mai general. În perioada din 2250 î.Cr şi după, în afară de cei 8 mari zei deja amintiţi,
doar Marduk, Ninib, Nergal şi Nusku au avut o oarecare proeminenţă. Textele cu incantaţii din
perioada timpurie, dădeau numele a peste 150 de zei. Însă un recensământ oficial din secolul al IX-lea
î.Cr a înregistrat un număr de 65.000 de zei. Etimologia îi permite cercetătorului să meargă până la
origini şi să descopere o închinare animistă pe teritoriul Babilonului, când spiritele erau numeroase,

8
Drâmba Ovidiu, Istoria Culturii Şi Civilizaţiei (Bucureşti: Saeculam, 1998), 33.
9
Philips John, Exploring the Book of Daniel (Michigan: Kregel, 2004), 60.
7
unele dintre ele urcând în poziţii înalte şi devenind zei mari. Acesta e cazul în cel priveşte pe zeul Enlil
(,,Domnul Spiritelor’’), Ea şi soţia lui, Damkina.10

Boala, suferinţa şi ghinionul erau considerate acte pline de ură din partea zeilor, iar singura şansă de
scăpare erau incantaţiile şi formulele care includeau foc, apă, ierburi sau metale.

Din miile de zei recunoscuţi, doar vreo 20 erau importanţi în practica reală. Despre zei se credea că
trăiesc în locuri cosmice, însă fiind prezenţi şi sub forma chipului sau idolului şi trăind în templu la fel
ca un împărat în palatul său. Chipurile din lemn erau sub formă umană, îmbrăcaţi într-o varietate de
haine rituale şi li se dădeau 3 mese pe zi. La ocazii speciale, idolii erau purtaţi în ceremonii fastuoase
sau pentru a se vizita unii pe alţii în diferite sanctuare. Este dificil de preconizat care era semnificaţia
chipurilor şi a templelor diferiţilor zei pentru omul de rând şi mult mai dificil să se constate care era
alinarea şi ajutorul pe care îl aştepta, închinându-se la ei. Totuşi este clar faptul că pe lângă aşteptările
ce privesc sănătatea şi succesul în viaţa de pe pământ, omul era fără speranţă în ce priveşte
eternitatea.11

2.2. PRACTICI RELIGIOASE

Pe altarele babiloniene se aduceau sacrificii de animale, cel mai adesea de miei,

consideraţi a fi înlocuitorii omului. Ritualurile erau deosebit de importante pentru babilonieni,
zeii lor fiind mai atenţi la îndeplinirea acestora, decât la viaţa de zi cu zi a oamenilor.

Printre datoriile unui babilonian evlavios se număra şi participarea la lungile procesiuni

solemne în care preoţii purtau statuia lui Marduk dintr-un sanctuar în altul. Idolii erau
îmbrăcaţi cu veşminte şi bijuterii bogate şi unşi cu ulei parfumat. De asemenea, se ardea
tămâie înaintea lor şi se aduceau ofrande. Pe parcursul sărbătorilor în cinstea zeiţei Ishtar, se
oferea virginitatea fiicelor, iar darurile faţă de preoţi erau bogate.
Babilonienii intonau imnuri de laudă zeilor lor asemenea psalmilor lui David, fiind
pătrunşi de smerenie şi evlavie. Întreaga literatură religioasă a Babilonului era scrisă în limba
sumeriană, nu cea babiloniană, la fel cum astăzi Biserica Catolica foloseşte limba latină in
slujbele ei.12
Noţiunea de păcat nu pare să fi însemnat mare lucru în viaţa de zi cu zi, însă apare în multe
imnuri babiloniene. Pentru ei, păcatul nu era o simplă stare sufletească, ci o posedare

10
Criswell Wallie, Expository Sermons on the Book of Daniel (Grand Rapids, Michigan: Zondervan, 1985),
76.
11
Ciauşu Bebe, Chemare La Caracter În Vremuri de Compromis (Oradea: Metanoia, n.d.), 100.
12
Philips John, Exploring the Book of Daniel, 58.
8
demonică ce putea oricând să-l nimicească pe om. Rugăciunea era un fel de incantaţie
îndreptată împotriva demonului.
Babilonienii erau obsedaţi de demonii pe care îi vedeau pretutindeni stând la pândă. Se
apărau împotriva acestora cu ajutorul amuletelor, talismanelor, vrăjitoriilor sau statuetelor
zeilor pe care le plimbau de-a lungul trupului . Pentru alungarea demonilor ce luaseră în
stăpânire un om, se făceau exorcizări prin incantaţii înfocate şi ritualuri magice, constând,
între altele, în stropirea corpului cu apă din fluviile sacre Tigru şi Eufrat.13
Poate cel mai şocant lucru care se petrecea în Babilonul de altă dată şi care a scandalizat
întreaga Antichitate a fost practicarea prostituţiei sacre. Însuşi Alexandru Macedon a fost
surprins de imoralitatea pe care a întâlnit-o în Babilonul de altă dată.
Orice femeie era obligată, potrivit celor relatate de Herodot, ca o dată în viaţă să meargă
la templul zeiţei Ishtar şi să se prostitueze cu un necunoscut. În acele temple era o aglomeraţie
necontenită, bărbaţii trecând printre femei şi alegându-şi femeia preferată. Femeile primeau o
monedă mică de argint şi, după ce îşi îndeplineau obligaţia faţă de zeiţă, culcându-se cu un
necunoscut, erau libere. Cele frumoase se achitau rapid de această obligaţie, însă cele mai
puţin frumoase trebuiau să aştepte uneori ani de zile până când un bărbat le-ar fi aruncat în
poală mica monedă de argint.14
Aceste femei nu erau prostituate, căci după ce îşi îndeplineau obligaţia, se întorceau la
familiile lor. În temple existau însă şi prostituate ( hierodule ) care îşi exercitau profesia acolo,
adunând uneori averi mari. Acestea locuiau într-un fel de mănăstire din apropierea templului.
Ele se puteau căsători, însă nu puteau avea copii. De fapt, prostituţia sacră era întâlnită şi în
Fenicia, Siria, Cipru şi Lidia.
Actele rituale constau în sacrificii de animale ( de obicei berbeci, oi, miei, iezi, ţapi,
păsări şi peşti ), aducerea de ofrande ( fructe, oua de struţ şi de raţă, etc.), intonarea unor
imnuri şi psalmi, precum şi înălţarea unor rugăciuni.15

13
Drâmba Ovidiu, Istoria Culturii Şi Civilizaţiei, 97.
14
Samuel Rolles Driver, The Book of Daniel, 25:100.
15
Ciauşu Bebe, Chemare La Caracter În Vremuri de Compromis, 87.
9
 3. CONTEXT TEOLOGIC

În cartea Daniel sunt menţionate casele a doi dumnezei: pe de o parte, Casa Domnului din
Ierusalim, iar pe de altă parte, casa dumnezeului lui Nebucadneţar din Babilon. Astfel putem
anticipa un conflict pe cu totul alt plan decât cel politic, o confruntare pe plan spiritual. Într-
adevăr, de-a lungul cărţii, în spatele lui Nebucadneţar stau zeii acestuia. Dar deşi omologul lui
Nebucadneţar era împăratul lui Iuda, Ioiachim, Ioiachin sau Zedechia, cel în spatele căruia Se
ridică Dumnezeu pentru a-l sprijini este Daniel. De-a lungul cărţii, Daniel este ,,împăratul,’’ cel
care şade cu adevărat ,,pe scaunul de domnie al Domnului,’’ având de partea lui autoritatea lui
Dumnezeu.

Mesajul cărţii subliniază un adevăr universal valabil: ,,Împărăţia veşnică şi nevăzută a lui
Dumnezeu descinde în realitatea concretă de zi cu zi doar dacă printre noi se găseşte cineva gata
să accepte ca voia lui Dumnezeu să se facă în viaţa lui cu orice preţ, aşa cum a făcut-o Daniel
împreună cu prietenii lui.16

3.1. PROVIDENŢA LUI DUMNEZEU

În cartea Daniel, Dumnezeu este văzut ca o Fiinţă transcendentă, care prin natura Sa, este
superioară zeilor păgâni. Deoarece Dumnezeu este atotputernic, evenimentele decurg conform
unui scop divin predeterminat. În ce priveşte împărăţia Mesianică, Daniel a considerat-o
sfârşitul vremurilor, şi i-a dat un caracter divin, nu uman.
În întregime, cartea prezintă un Dumnezeu care ,,face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu
locuitorii pământului şi nimeni nu poate sta împotriva mâniei Lui.’’ (4:35) şi a cărui Împărăţie
este veşnică (4:3). Acest Dumnezeu este ascuns şi misterios şi se face de cunoscut celor
înţelepţi prin revelaţii speciale. Controlul Lui asupra întâmplărilor omeneşti poate nu e atât de
evident, însă e un plan important pe termen lung. Acest plan niciodată nu neagă libertatea
omului de a lua propriile decizii.17

3.2. SFINŢENIA ŞI DEDICAREA OMULUI LUI DUMNEZEU

Profetul Daniel a fost un om ilustru. El constituie un exemplu strălucit de ceea ce poate

deveni omul atunci când conlucreazã cu înţelepciunea lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu
îl prezintă pe Daniel ca având un caracter fără prihană. Daniel nu a îndrăznit să se încreadă în

16
Philips John, Exploring the Book of Daniel, 98.
17
Freedman N. David, The Anchor Bible Dictionary, vol. 4 (New York: Yale University Press, 1956), 20–21.
10
propria lui putere morală. Rugăciunea era pentru el o necesitate. El a făcut din Dumnezeu
tăria lui, iar temerea de Domnul era continuu înaintea lui în toate lucrurile vieţii. Daniel avea
darul blândeţii autentice. El era credincios, hotărât şi nobil. Căuta să trăiască în pace cu toţi,
fiind în acelaşi timp neclintit, atunci când era vorba de principiu. În tot ceea ce nu venea în
contradicţie cu închinarea fată de Dumnezeu, el era respectuos şi ascultător faţă de cei care
aveau autoritate asupra lui; însă el avea un simţ atât de înalt al datoriei faţă de Dumnezeu,
încât cerinţele conducătorilor pământeşti erau subordonate. Nici un motiv egoist nu-l putea
determina să se abată de la datoria sa.18
Viaţa lui Daniel constituie o ilustraţie inspirată a ceea ce înseamnă un caracter sfinţit. O
ascultare strictă de cerinţele lui Dumnezeu este benefică atât pentru sănătatea corpului, cât şi a
minţii. Dumnezeu spusese: "Pe acela care Mă va onora, Eu îl voi onora." În timpul cât Daniel
s-a agăţat de Dumnezeu cu încredere neclintită, spiritul puterii profetice a venit asupra lui. În
timp ce oamenii îl instruiau în privinţa datoriilor de la curte, el a fost învăţat de Dumnezeu să
citească tainele veacurilor viitoare şi să prezinte generaţiilor viitoare, prin cifre şi simboluri,
lucrurile minunate care aveau să se întâmple la sfârşitul timpului.19

3.3. ÎMPĂRĂŢIILE LUMII VERSUS ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU

Conceptul Împărăţiei lui Dumnezeu este introdus în capitolul 2 ca o Împărăţie care nu va fi

niciodată distrusă (2:44), deşi Dumnezeu deja conduce o Împărăţie veşnică (4:34-35). Se face
de asemenea referire şi la Cel care deţine Împărăţia, ,,Fiul omului’’ (7:13).
În contrast cu aceasta, sunt împărăţiile naţiunilor, văzute ca fiind temporare şi exercitând
dominaţie limitată. Acestea sunt: împărăţia Babilonului, Medo-Persiei, Greciei şi Romei.
Identificarea celor 4 împărăţii nu este făcută în carte, deşi Nebucadneţar se identifică cu
primul regat.20
Viziunile din Daniel au fost adeseori descrise ca fiind apocaliptice şi mulţi au fost de
părere că au fost influenţate de Zoroastrism. Aceasta din urmă e o religie caracteristic duală în
care două puteri cosmice opuse, Dumnezeu şi Satan, se luptă pentru supremaţie, finalizându-
se cu ultima înfrângere dată de Dumnezeu celui rău şi domnia veşnică în eternitate.

18
Ciauşu Bebe, Chemare La Caracter În Vremuri de Compromis, 55.
19
White G. Ellen, Principiile Fundamentale Ale Educaţiei Creştine (Ellen G. White Estate, 2012), 64.
20
Dillard B. Raymond, An Introduction to the Old Testament (Grand Rapids, Michigan: Zondervan
Publishing House, 1995), 351.
11
 Cartea lui Daniel evidenţiază că acest război între împărăţia omului şi împărăţia lui
Dumnezeu (care include bărbaţi şi femei evlavioşi) are loc atât în cer cât şi pe pământ (10:12-
14).21

21
Terry Milton, The Prophecies of Daniel, 76.
12
 4. CONTEXT SOCIAL- CULTURAL-GEOGRAFIC

Babilonul a fost un oraş cu o poziţie geografică favorabilă, la intersecţia unor drumuri

comerciale importante. Nabucodonosor al II-lea , unul din regii Babilonului, a făcut din acest
oraş unul dintre cele mai bogate ţinuturi din lume. Principala intrare în oraş era poarta zeiţei
Iştar, era acoperită cu ceramică smălţuită de culoare albastră. Urmează apoi Grădinile
Suspendate, pline cu arbori si plante din Persia. De asemenea a mai construit şi Turnul lui
Marduk , înalt de 91 m (probabil Turnul Babel). Astfel, din punct de vedere economic, social
şi politic, ţara era prosperă.22

4.1. MUZICA ŞI JOCURILE

Muzica era relativ simplă deoarece instrumentele accesibile oamenilor erau simple şi
limitate. Însă din referinţele biblice şi descoperirile arheologice (în special cele din Egipt şi
Asiria) se ştie că a existat o varietate de instrumente cu coarde, de suflat şi de percuţie. Cele
amintite în cartea Daniel sunt: trâmbiţa, cavalul, chitara, lăuta, psaltirea, cimpoiul. În Daniel
3:5 se relatează închinarea înaintea împăratului folosind aceste instrumente. Acestea dădeau
tonul pentru adorarea şi proşternarea domnitorului fiind necesare în actul laudei. Trâmbiţa era
folosită în special pentru a da semnale, nu pentru a cânta muzică, de aceea atunci când tot
poporul a auzit sunetul trâmbiţei, ştiau că trebuie să fie pregătiţi pentru a se arunca la pământ.
(Daniel 3:7)
Ospeţele, cântarea şi dansul erau unele dintre cele mai populare forme de recreaţie în acea
perioadă. În Daniel 5:1, Belşaţar a organizat un mare ospăţ, pentru 1000 de persoane în care
ţiitoarele, vinul şi idolii erau nelipsiţi. Se spune că în cheful vinului, fiind ameţit şi tulburat de
la vin, Belşaţar cere vasele de aur din Templul Domnului pentru a arăta celorlalţi că el are
putere şi poate să facă ce doreşte chiar cu lucrurile considerate sfinte. Era un semn de
calamitate naţională când aceste activităţi încetau. De asemenea, ghicitorile şi relatarea
poveştilor erau un mod plăcut de petrecere a timpului liber.23

4.2. PEDEPSELE SOCIETĂŢII

Tăierea în bucăţi era o pedeapsă obişnuită la multe naţiuni antice. În Daniel 2:5 este
menţionată această pedeapsă. În cazul neascultării şi nesupunerii poruncii împăratului de a-i
tâlcui visul, haldeii urmau să fie chinuiţi înainte să moară pentru a înţelege gravitatea pedepsei
şi pentru a le face de cunoscut şi altora că acelaşi lucru îi aşteaptă în caz de răzvrătire.

22
Freeman James, Manners and Customs of the Bible (New Jersey: Logos International, n.d.), 65.
23
Thompson John, Handbook of Life in Bible Times (Illinois: Inter-Varsity Press, 1986), 256.
13
Conform obiceiurilor babiloniene, casa criminalului era distrusă şi chiar pământul deţinut era
blestemat pentru totdeauna. De asemenea şi arderea în cuptor de viu este o altă pedeapsă,
regăsită la babilonieni, foarte antică. În Daniel 3:20 cei trei prieteni ai lui Daniel au fost
aruncaţi în cuptorul încins, fiind pedepsiţi pentru neascultare de porunca împăratului. De
obicei, cuptorul era încălzit la temperatură normală, însă în Daniel 3:19, Nebucadneţar
porunceşte să se încălzească cuptorul de şapte ori mai mult, semn că pedeapsa era categorică
şi pe măsura faptelor comise, chiar dacă au fost sacrificaţi şi cei care i-au aruncat în cuptor pe
tineri, aceia fără să fi fost neascultători faţă de porunca împăratului. 24

4.3. ÎMBRĂCĂMINTE

Sarbalin, mantaua babiloniană era trăsătura caracteristică a poporului persan, comparativ

cu haina evreilor. Patish, era o tunică interioară. Carbala, o pălărie, era tunica exterioară.
Lebush, era o mantie purtată peste tot. Bineînţeles, bărbaţii şi femeile erau îmbrăcaţi similar,
iar hainele speciale se diferenţiau de cele obişnuite mai degrabă prin culoare şi broderie decât
prin stil. Hainele erau considerate valoroase deoarece se investea timp şi efort în fabricarea
lor. Însă cu toate acestea, cei trei prieteni ai lui Daniel au fost legaţi cu cămăşile, izmenele,
mantalele şi celelalte haine ale lor, fără să îi pese cuiva de ele, fiind mai important ca ei să nu
poată scăpa (Daniel 3:21). Au făcut în aşa fel, încât absolut toate hainele cu care erau
îmbrăcaţi să piară împreună cu ei, nesalvând nimic. În timpurile moderne, hainele nu erau
folosite doar pentru protejarea împotriva vântului, ploii sau frigului, ci şi pentru a evidenţia
trăsăturile unei persoane. În ce priveşte încălţămintea, nu sunt prezentate multe detalii,
deoarece sunt oferite descrieri generale. Însă se presupune că era vorba de nişte sandale din
piele, purtate atât de bărbaţi cât şi de femei având o curea cu care se legau.25

4.4. UNITĂŢI DE MĂSURĂ

Înainte ca monedele să existe, oamenii cumpărau fie prin schimbul de bunuri, fie prin plata
în aur sau argint cântărit. Greutăţile folosite în aceste comerţuri erau din piatră şi deseori
sculptate în forme atrăgătoare cu o bază netedă. Unele erau sub formă rotundă, altele ovală.
Valoarea greutăţii era deseori inscripţionată pe ele. Greutăţile erau purtate în săculeţ sau
desagă şi erau verificate când se încheia un târg. Scrierea pe perete ,,Numărat, numărat,
cântărit şi împărţit,’’ a primit din partea lui Daniel tâlcuirea că împăratul înstărit a fost cântărit
în balanţă şi găsit uşor (Daniel 5:25).26

24
Mackie George, Bible Manners and Customs (New Jersey: Fleming Revell Company, 1956), 311.
25
Ibid., 314.
26
Thompson John, Handbook of Life in Bible Times, 186.
14
 4.5. EDICTE IREVERSIBILE

În regimul monarhic absolutist de tipul despotismului persan, regele era unica sursă a
dreptului. Hotărârile lui deveneau legi imuabile; legi care, pretinzându-se ca îi erau "inspirate"
de zeul suprem Ahura Mazda, însemna că exprimau însăşi voinţa divinităţii. În consecinţă, a
încălca hotărârea regelui (deci legea) însemna o gravă crimă de-a dreptul contra religiei, o
jignire intolerabilă adusă chiar divinităţii. În cazul cărţii lui Daniel, împăratul a dat o poruncă
şi o aspră oprire care nu putea fi schimbată cu niciun chip odată semnată (Daniel 6:15). De
aceea, în ciuda faptului că împăratul s-a mâhnit foarte mult şi a dorit să-l scape de la groapa
cu lei pe Daniel, trebuia să asculte de legea irevocabilă.
Când Darius s-a gândit - cel dintâi - să dea statului său o armătură legislativă adevărată, el
a pus să i se consemneze hotărârile pe tăbliţe de aramă, de piatră sau pe papirus, - documente
care erau trimise apoi spre cunoştinţă în diferite puncte ale imperiului. (Dar popoarele supuse
îşi păstrau propria lor legislaţie). Hotărârile-legi ale lui Darius par să fi fost inspirate adeseori
de Codul lui Hammurabi, pe care consilierii regelui persan îl cunoşteau de mult.27

4.6. RĂSPLĂŢILE VREMII

În Daniel 2:46, în urma tâlcuirii visului de către Daniel împăratului, acesta îi oferă lui
Daniel în semn de gratitudine jertfe de mâncare, miresme, daruri multe şi bogate, stăpânire
peste tot ţinutul Babilonului şi l-a pus căpetenia tuturor înţelepţilor Babilonului.
De asemenea, în Daniel 5:16, Nebucadneţar îi promite lui Daniel că îl va îmbrăca în
purpură, îi va da un lănţişor la gât şi locul al treilea în împărăţie în schimbul tâlcuirii visului,
încercând să-l mituiască oferindu-i tot felul de bunuri materiale şi poziţii, însă Daniel refuză
toate serviciile împăratului, fiindcă nu umbla după mărirea şi slava lui, ci să Îl facă de
cunoscut pe Dumnezeu şi planul Lui împăratului. În acea vreme, se obişnuia ca în urma unui
serviciu, cel în cauză să fie răsplătit pentru munca depusă sau favorul făcut, iar când răsplata
venea de la împărat, era cu atât mai consistentă şi de calitate.28

4.7. HRANĂ ŞI BĂUTURĂ

Apa era considerată un simbol puternic al binecuvântării Domnului în primele veacuri,

deoarece putea transforma un pustiu în lac, favorizând creşterea plantelor necesare
supravieţuirii omului. Însă la curtea regală, împăratul şi mai marii lui se desfătau cu vin, care

27
Wright Ernest & Grosvenor Bell, Everyday Life in Bible Times (Houston: National Geographic Society,
1977), 89.
28
Drâmba Ovidiu, Istoria Culturii Şi Civilizaţiei, 78.
15
pentru ei era băutura obişnuită fiind amatori de băut în exces:29 ,,Împăratul le-a rânduit pe
fiecare zi o parte…din vinul de care bea el.’’ Daniel 1:5 ,,...împăratul a băut vin înaintea lor.
Şi în cheful vinului..’’ Daniel 4:1-2, ,,Au băut vin şi au lăudat pe dumnezeii de aur…’’ Daniel
4:4. Documentele cuneiforme găsite pe situl arheologic al Babilonului antic au cuprins
meniuri culinare preparate pentru împărat şi curtea sa. Acestea au inclus liste elaborate de
pâine, carne şi deserturi.30 Bucatele de la masa împăratului erau un mod somptuos de a trăi
pentru nişte tineri evrei, fiind în contrast cu ce erau ei obişnuiţi şi cu masa extrem de simplă
pe care o cere Daniel. Împăraţii babilonieni erau cunoscuţi pentru modul de viaţă înalt şi plin
de lux pe care îl duceau. Mesele le erau îmbelşugate cu cu pâine din grâu, carne în diferite
varietăţi, fructe suculente, peşte şi vânat. Însă atât vinul cât şi bucatele erau închinate idolilor,
de aceea, Daniel îi cere îngrijitorului apă şi zarzavaturi ca şi hrană, ca să nu se spurce cu
bucatele împăratului (Daniel 1:8).31

29
Freeman James, Manners and Customs of the Bible, 310.
30
Matthews Victor, Manners and Customs in the Bible (Massachusetts: Hendrickson, n.d.), 19.
31
Wright Ernest & Grosvenor Bell, Everyday Life in Bible Times, 234.
16
 CONCLUZII ŞI APLICAŢII PRACTICE

În acele vremuri întunecate ale robiei israeliţilor, nu era deloc la modă să asculţi de
principiile lui Dumnezeu pe care le-a stabilit ca fiind condiţia unei vieţi paşnice şi în voia Lui,
mai ales în Babilon unde zeii şi idolii închipuiţi erau la mare cinste şi căutare. De-a lungul
cărţii, atât Daniel, cât şi împăraţii care se succedă la tronul Babilonului sunt puşi în faţa unei
alegeri între a asculta de Cuvântul Domnului, revelat în vremea aceea direct sau a asculta de
propria voinţă. Daniel şi prietenii lui decid să se încreadă deplin în Dumnezeul lor chiar până
la moarte şi El îi înalţă atât fizic, intelectual, cât şi spiritual.
În cartea Daniel este descoperit planul lui Dumnezeu în ce-i priveşte pe evrei atât în timpul
dominaţiei neamurilor asupra lumii cât şi după aceea. Una din temele centrale ale cărţii este
controlul suveran al lui Dumnezeu asupra tuturor neamurilor şi conducătorilor lor, cât şi
înlocuirea acestora în final cu adevăratul Rege al Regilor şi Domn al Domnilor.32
De-a lungul acestei lucrări, s-a făcut o prezentare de ansamblu a cărţii Daniel din punct de
vedere local, religios, teologic şi social. În toate acestea se observă amprenta lui Dumnezeu
cum potriveşte fiecare aspect şi fiecare circumstanţă pentru a-i aduce pe oameni la cunoştinţa
adevărului şi pentru a-i îndemna la pocăinţă. Dumnezeu nu a fost înfrânt prin a îngădui
căderea Ierusalimului, ci de fapt prin acesta îşi duce la îndeplinire planurile suverane de a face
o demonstraţie incontestabilă de putere şi de domnie neprihănită asupra lumii la venirea lui
Mesia.
Promisiunea pentru Daniel este valabilă pentru fiecare dintre noi astăzi dacă rămânem
credincioşi lui Dumnezeu şi nu cedăm compromisurilor lumii: ,,Cei înţelepţi vor străluci ca
strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele,
în veac şi în veci de veci.’’ Daniel 12:3

32
“Cartea Profetului Daniel,” n.d., http://www.rcrwebsite.com/daniel.htm.
17
 5. DIAGRAMARE DANIEL 9:1-8
DIAGRAMARE SCHEMĂ INIŢIALĂ SCHEMĂ FINALĂ
1.În anul dintâi al lui Dariu, fiul lui Ahaşveroş, din neamul mezilor, care ajunsese împărat… 1.Dariu, noul împărat I.VEDENIA LUI DANIEL
2.în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi 2.Viziunea lui Daniel 1.1.Cei 70 de ani împliniţi
că trebuia să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului 2.1 Împlinirea celor 70 de ani
1.1.1Profeţia Lui Ieremia
după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. 2.1.1 Prorocia lui Ieremia
II. POCĂINŢĂ
3.Şi mi-am întors faţa spre Domnul, 3.Întoarcerea către Domnul
1.Întoarcerea spre Domnul
ca să-L caut cu rugăciune şi cereri 3.1 cu rugăciuni de cerere
postind în sac şi cenuşă. 3.2 cu post în sac şi cenuşă 1.1 prin rugăciune
4.M-am rugat Domnului, Dumnezeului meu, 4.Rugăciune către Domnul 1.2 prin post
şi i-am făcut următoarea mărturisire: 5.Mărturisire 2. Mărturisirea păcatelor
Doamne Dumnezeule mare şi înfricoşate, 6.Dumnezeul Măreţ 3. Laudă la adresa Domnului
Tu care ţii Legământul 7.Legământul împlinit
4. Credincioşia Lui
Şi dai îndurare 8.Îndurare oferită
4.1 celor ce-L iubesc
celor ce Te iubesc 8.1 iubiţilor Tăi
4.2 celor ce păzesc poruncile Lui
şi păzesc poruncile Tale! 8.2 păzitorilor poruncilor Tale
5.Noi am păcătuit, 9.Păcătuire III. RECUNOAŞTEREA PĂCATULUI
am săvârşit nelegiuire 10.Nelegiuire 1.Nelegiuire
am fost răi şi îndărătnici, 11.Îndărătnicie 2.Împotrivire
ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale. 12.Abatere de la porunci 3.Îndepărtare de la porunci
6.N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, 13.Neascultare de proroci
4.Neascultare de proroci
care au vorbit în Numele Tău împăraţiilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării. 13.1 vorbitori în Numele Tău
IV. DREPTATEA DOMNULUI VERSUS
7.Tu Doamne, eşti drept, 14.Dreptatea Ta
FĂRĂDELEGEA OAMENILOR
Iar nouă ni se cuvine astăzi 14.1 Datoria noastră astăzi
să ni se umple faţa de ruşine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda… 14.1.1 Umplerea de ruşine a feţei oamenilor 1.Dreptatea Domnului
fie ei aproape 14.1.1.1 apropiaţi 2.Datoria oamenilor
fie departe, 14.1.1.2 depărtaţi 1.1 Ruşinea
în toate ţările în care i-ai izgonit, 14.1.2 împrăştiaţi în diferite ţări 1.1.1 celor apropiaţi
din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine! 14.1.3 vinovaţi de fărădelegi 1.1.2 celor depărtaţi
8.Doamne, nouă ni se cuvine, 15.Datoria noastră 1.2 din toate ţările
să ni se umple faţa de ruşine , da nouă, împăraţiilor noştri…
15.1 efect: Umplerea de ruşine a feţei 15.1.1 cauza: Păcătuire 1.2.1 vinovaţi de fărădelege
pentru că am păcătuit împotriva Ta!
2.Datoria noastră
2.1 efect: Ruşinea
2.1.1 cauza: Păcătuirea

18
 BIBLIOGRAFIE

“Cartea Profetului Daniel,” n.d. http://www.rcrwebsite.com/daniel.htm.

Ciauşu Bebe. Chemare La Caracter În Vremuri de Compromis. Oradea: Metanoia, n.d.
Criswell Wallie. Expository Sermons on the Book of Daniel. Grand Rapids, Michigan:
Zondervan, 1985.
Dillard B. Raymond. An Introduction to the Old Testament. Grand Rapids, Michigan:
Zondervan Publishing House, 1995.
Drâmba Ovidiu. Istoria Culturii Şi Civilizaţiei. Bucureşti: Saeculam, 1998.
Edward Young. The Prophecy of Daniel. Grand Rapids, Michigan: Eerdmans Publishing
Company, 1949.
Freedman N. David. The Anchor Bible Dictionary. Vol. 4. New York: Yale University Press,
1956.
Freeman James. Manners and Customs of the Bible. New Jersey: Logos International, n.d.
James A. Montgomery. A Critical and Exegetical Commentary on the Book of Daniel. New
York: C. Scribner, 1927.
Mackie George. Bible Manners and Customs. New Jersey: Fleming Revell Company, 1956.
Matthews Victor. Manners and Customs in the Bible. Massachusetts: Hendrickson, n.d.
Philips John. Exploring the Book of Daniel. Michigan: Kregel, 2004.
Samuel Rolles Driver. The Book of Daniel. Vol. 25. Oxford: University Press, 1900.
Terry Milton. The Prophecies of Daniel. Hunt & Eaton. New York, 1893.
Thompson John. Handbook of Life in Bible Times. Illinois: Inter-Varsity Press, 1986.
White G. Ellen. Principiile Fundamentale Ale Educaţiei Creştine. Ellen G. White Estate,
2012.
Wright Ernest & Grosvenor Bell. Everyday Life in Bible Times. Houston: National
Geographic Society, 1977.

19