ÎNVIEREA LUI ISUS

HRISTOS
Clarificări între ipotezele cercetătorilor și adevărul divin din Biblie

Sursa: https://www.legamedelcielo.it/schumi/schumi_de/die_auferstehung_christi.htm

Lucrare teosofică creștină nr. 21/a

Primită de la Domnul și publicată de Franz Schumi în anul 1907

În limba italiană: https://www.legamedelcielo.it/schumi/la_risurrezione_di_cristo.htm

Titlul original: ”Die Auferstehung Jesu Christi”

† Cuvântul lui Dumnezeu

 CUPRINS

Capitolul 1 - Anul 33
Capitolul 2 - Profețiile despre învierea din treia zi
Capitolul 3 - Contradicțiile cercetătorilor împotriva învierii lui Isus
- Savantul păgân Celsus
a) - Moartea aparentă a lui Hristos
b) - Pe autosugestie sau pe presupusa minciună conștientă a discipolilor
c) - Cu privire la presupusa autoînșelare a ucenicilor
d) - Pe presupusa fantezie sau imaginație
Capitolul 4 - Despre falsele autoamăgiri acuzatoare
a) - Femeile nu au avut nicio halucinație
b) - Nici femeile, nici ucenicii nu s-au înșelat pe ei înșiși.
c) - Cei doi ucenici pe drumul spre Immaus
d) - Martorul Toma
Capitolul 5 - Convertirea lui Saul înainte de Damasc
- Ce este extazul sau răpirea
- Capitolul 9 din Faptele Apostolilor
Capitolul 6 - Concluzie

۞
Prefață

Dragii mei copii!

Se apropie momentul deciziei între Mine, Hristos, Domnul lumii, și adversarii

Mei, așa că este timpul ca Eu să ridic cuvântul Meu și să-i luminez pe dușmanii Adevărului
ca atare, pentru ca lumea să știe ce trebuie să creadă și ce nu trebuie să creadă. Învierea mea
este punctul culminant al acestei istorii religioase a lumii, un eveniment pe care dușmanii
Luminii caută să-l întunece, ba chiar să-l elimine complet pentru a anestezia și ucide conștiința,
astfel încât în viață să nu mai fie nevoit să facă reproșuri împotriva poruncilor lui Dumnezeu.
Dacă aceste conduite întunecate ale spiritului le-au reușit, vom examina mai târziu, căci în
chestiunea Învierii Mele trebuie să prevaleze Lumina: dacă Învierea a avut loc într-adevăr, atunci
religia lui Hristos este divină; dacă nu, atunci credința voastră este o lucrare filozofico-religioasă
omenească, și nu ceea ce este cu adevărat. - Acum vă prezentăm faptele.

2 † Cuvântul lui Dumnezeu

 ۞
Capitolul 1
Anul 33

1. Era ora trei dimineața, în ziua de 27 martie a anului 33, și era o zi lucrătoare, pentru că
în ziua de 25 martie, vineri, am fost răstignit și pus în mormânt. 26 martie a fost sărbătoarea
Paștelui evreilor, în amintirea eliberării din captivitatea babiloniană și egipteană care a avut loc
în anul 1491 înainte de nașterea Mea, iar 27 martie a fost din nou o zi normală de lucru. Apoi am
coborât în liniștea mormântului, am cuprins trupul mort și zdrobit cu focul sfintei Mele Iubiri, l-
am vindecat, cu excepția semnelor rănilor, și l-am transformat într-o figură spirituală invizibilă.
2. Acest lucru a avut loc cu o Lumină electrică asemănătoare focului, iar cei cinci soldați
romani, în calitate de gardieni ai mormântului, au văzut această Lumină intensă și strălucitoare.
De aceea s-au înspăimântat foarte tare și au fugit cu frică și au fugit în cetate la Pilat și apoi la
preoți ca să le aducă vestea învierii Mele.
3. După transfigurare, în Spiritul trupului Meu carnal prin Focul Iubirii divine, trupul nu
mai era vizibil pentru ochii trupești ai oamenilor, decât atunci când le deschideam vederea
spirituală. Învierea Mea a determinat încununarea Doctrinei Mele, căci dacă nu aș fi înviat,
această Doctrină nu s-ar fi ridicat niciodată la măreția la care a ajuns, din moment ce Învățătorul
ei de popularizare a fost Dumnezeu Însuși, în fața Căruia puterea iadului și a morții trebuie să
dispară. Eu am renăscut ca Învingător al iadului și al morții, ca Învingător al amândurora. Asupra
Mea, înțepătura ei și-a pierdut orice forță și orice putere și, ca atare, am apărut din nou printre
prietenii Mei dragi și prețioși. Prin aceasta a fost pecetluită divinitatea Doctrinei Mele, căci, ca
Învingător asupra morții, am adus confirmarea Divinității Mele și a mandatului Meu divin.

۞
Capitolul 2
Profețiile despre învierea din a treia zi

1. Profeții au prezis cu siguranță Divinitatea Mea, într-adevăr, Profetul David a spus prin
Psalmul 16:10 ("Da, Tu nu vei da sufletul meu în Locuința morților și nu vei îngădui ca
credincioșii Tăi să se coboare în mormânt") că Eu, Iubitul lui Dumnezeu (Sufletul ca Înțelepciune
a lui Dumnezeu împreună cu trupul Meu pământesc) nu voi vedea putrefacția (în mormânt). Cu
toate acestea, Marele Profet despre învierea Mea în a treia zi după moarte am fost Eu însumi în
mai multe rânduri, și anume după cum urmează:
2. În Matei am spus: "După cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele Leviatanului,
așa și Fiul Omului va sta trei zile și trei nopți pe pământ"
[Matei 12:40]. După Marcu [Marcu 8:21] și Luca [Luca 9:22; 13:31-33; (24, 26)] am spus:
"Fiul Omului va trebui să sufere mult mai mult și va fi respins de bătrâni, de marii arhierei și de
cărturari. El va fi ucis, dar va învia a treia zi." După Ioan, [Ioan 2:13-22] Iudeilor care cereau un
semn al mandatului Meu divin, le-am spus: "Desființați templul acesta și în trei zile îl voi ridica!"
Când am înviat din mormânt, a treia zi, ucenicii au înțeles că Eu am numit trupul Meu "Templu"
și că astfel am vorbit despre învierea Mea.
3. Cu toate acestea, ucenicii Mei de atunci nu au înțeles cuvintele Mele și nu și-ar fi putut
închipui niciodată că Eu, în fața Căruia totul trebuia să se plece pentru că domneam cu
Omnipotență divină asupra vieții, a morții și a elementelor naturii, Mă voi lăsa să fiu bătut în cuie
pe Cruce de către preoții Templului. De aceea, suferințele Mele, moartea Mea pe Cruce și
Învierea Mea au fost complet străine și de neconceput pentru ei, deși Eu le anunțasem în
prealabil.
4. Întrucât Sabatul trecuse, cele șapte femei care fuseseră prezente și la răstignire s-au
ridicat, și anume: Maria din Magdala, apoi Maria, mama trupului Meu, Salomeea, sora mamei

3 † Cuvântul lui Dumnezeu

moașei Mariei din Betleem, Ioana, soția lui Cuza, procuratorul lui Irod, și Maria (numită) ucenica,
rudă a lui Iosif, care venise împreună cu Maria și Salomeea din Nazaret la sărbătoarea Paștelui
din Ierusalim, și toate s-au dus la mormânt la ora patru dimineața cu mirodenii pe care le
cumpăraseră deja vineri; era ora la care, la scurt timp după aceea, se anunța începutul zilei,
odată cu răsăritul Soarelui.
5. Pe drum, femeile ziceau între ele: "Cine va scoate piatra de la intrarea în mormânt?"
Când au ajuns, au văzut că piatra fusese deja îndepărtată, deși era foarte mare. Atunci când au
intrat în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într-o haină albă, care stătea la dreapta lor, și s-au
temut foarte tare. Tânărul le-a spus: "Nu vă temeți. Îl căutați pe Isus din Nazaret, Cel Răstignit; El
a renăscut și nu este aici. Uitați-vă la locul în care a zăcut. Duceți-vă însă, și spune-le ucenicilor Lui
că a renăscut." - Atunci au ieșit din mormânt și au fugit, căci erau cuprinse de frisoane și
palpitații și niciuna dintre ele nu îndrăznea să rostească vreun cuvânt de frica imensă [Marcu
16:3-8].

۞
Capitolul 3
Contradicțiile cercetătorilor împotriva învierii lui Isus

Savantul păgân Celsus1

1. Primul oponent al Învierii Mele a fost păgânul Celsus, în secolul al doilea. El a fost
primul contestatar științific al creștinismului, cel mai spiritual adversar al acestuia, dar și cel mai
otrăvitor, iar ceea ce el a reproșat creștinismului, au făcut și succesorii săi, astfel încât ipotezele
lor despre Învierea Mea sunt explicate aici în trei încercări explicative:

***

a) "Moartea aparentă" a lui Hristos

2. Prima încercare de a explica învierea Mea din morți ca fiind o înșelăciune a fost cea
care a stabilit ipoteza că Isus ar fi murit doar aparent!
3. Adevărul este că această ipoteză a fost folosită într-un mod total greșit, pentru că, cu
biciuirea sângeroasă, coroana de spini și martiriul preventiv îndelungat, Ma epuizat fizic încât nu
mai puteam purta crucea, dar Simon din Cirene a făcut-o pentru Mine, și totuși am căzut de trei
ori înainte de a ajunge pe dealul Golgotei. Hainele sfâșiate de pe răni (cu sângele coagulat) și
Crucificarea ulterioară, ultima picătură de sânge a curs din trupul Meu; apoi a venit soldatul
roman Petronius, Mi-a străpuns Inima cu sulița și astfel a pus capăt oricărei vieți și mișcări în
trupul Meu uman.
4. Fără sânge în trup și cu inima străpunsă, nimeni nu a trăit vreodată, nimeni nu a murit
aparent și nimeni nu a înviat din morți prin propria sa putere și tărie. Prin aceasta, adversarii
persoanei Mele au luat o hotărâre foarte proastă cu intelectul lor atunci când au stabilit o moarte
aparentă, în opoziție cu adevărata Mea moarte fizică, deoarece această presupunere este
dezvăluită ca o slăbiciune mentală și o absurditate grosolană a adversarilor Mei.
5. Chiar și adversarul meu, necredinciosul Dr. Strauß,2 a forțat baza cu ipoteza fără sens a
morții aparente a lui Hristos. El a spus: "Unul care se târăște afară din mormânt, pe jumătate
mort, rătăcind, având nevoie de îngrijiri medicale, de bandaje, de asistență și de putere, iar în
cele din urmă încă cedează suferinței, era imposibil ca El să poată face o impresie asupra
ucenicilor pentru a-L face învingător asupra morții și a mormântului, ca prinț al vieții care mai

1 Celsus Aulus Cornelius: (sec. II), filozof grec, de orientare platoniciană. Lucrarea sa de polemică anticreștină (Discursul Adevărului) a fost
respinsă de Origen.
2 Strauß David Friedrich 1808-1874, filozof german, exponent al stângii hegeliene, a dus filosofia religioasă a lui Hegel până la consecințele sale
extreme, considerând conținutul oricărei credințe religioase, și în special al narațiunii evanghelice, drept mit. Un întreg capitol este dedicat
acestui personaj în cartea "Daruri cerești" a lui Jakob Lorber.

4 † Cuvântul lui Dumnezeu

târziu a luat ca bază începutul lor (viguros)".

***

b) Cu privire la autosugestie sau la presupusa minciună conștientă a discipolilor

6. A doua încercare de explicație a venit de la Reimarus,3 care în Reînvierea Mea a văzut o
înșelăciune. El a gândit: "Mesajul Învierii se bazează fie pe autosugestie, fie pe minciuna
conștientă a ucenicilor". - Reimarus a ales această din urmă ipoteză și a fost autorul așa-
numitelor Fragmente de la Wolfenbüttel4 publicate de Lessing, dar în această explicație în care
dorea să arate cum ucenicii Mi-au furat cadavrul pentru a întări în mod convingător Învierea
Mea prin minciuni inventate, nu a găsit niciun sprijin credibil și a considerat curând că
religia/doctrina pe care o propovăduiam - din moment ce găsise o răspândire rapidă - își putea
avea originea într-un miracol, dar nu într-o minciună.
7. Chiar și necredinciosul Dr. Strauß, care în secolul al XIX-lea a scris despre contradicțiile
lui față de adevărurile creștine, a spus: "Această suspiciune a lui Reimarus a fost deja demolată
de observația autorului ecleziastic Origen; o astfel de minciună inventată de el însuși nu ar fi
putut niciodată să îi stimuleze pe ucenici la o proclamare atât de puternică a învierii lui Isus sub
cel mai mare pericol (al vieții). Schimbarea bruscă, de la cea mai adâncă deznădejde, de la starea
disperată (și de teamă și spaimă a ucenicilor în fața fariseilor) care a urmat morții lui Isus, la
tăria credinței și entuziasmul cu care, la următoarea sărbătoare a Rusaliilor, l-au anunțat ca fiind
Mesia, nu s-ar putea explica dacă între timp nu s-ar fi întâmplat ceva cu totul extraordinar, și
tocmai ceva care i-a convins (pe deplin) de învierea lui Isus cel răstignit". - Și acest lucru s-a
întâmplat, într-adevăr, la Cincizecime, dar într-o măsură atât de mare, încât ucenicii și-au
pierdut orice teamă în fața fariseilor.

***

c) Despre presupusa autoînșelare a ucenicilor

8. A treia încercare de explicație a fost următoarea: "Ucenicii se înșelaseră din cauza
marilor evenimente care avuseseră loc înainte, când mergeau cu Mine. Ei prevăzuseră și
recunoscuseră în Mine pe Mesia cel așteptat, iar această autoamăgire i-a dus în rătăcire, atât de
mult încât au raportat toate descrierile profeților la Mine, făcându-Mă Erou al zilei. Prin această
"autoînșelăciune, chiar și Învierea Mea ar fi devenit pentru ei o imagine vizionară, prin care își
ridicaseră fața de la Adevăr."

***

9. Această încercare a devenit acum explicația decisivă și dominantă a învierii Mele

printre criticii părăsiți de Dumnezeu. Apoi, dorim să supunem această opinie unei clarificări,
pentru a-i îndepărta astfel fundamentul din această ipoteză savantă. Prin urmare, vreau să
examinați cum a apărut istoria acestei imaginații vizionare și dacă este corect ca astfel de
oponenți să aibă un cuvânt de spus în problema noastră. Faptele sunt următoarele:

(d) Cu privire la presupusa fantezie sau imaginație.

10. Omul poate obține viziunea propriei sale imaginații doar atunci când crede cu tărie
într-un lucru, când este pe deplin convins că, așa cum își imaginează acel lucru, el este cu
adevărat așa. Astfel de viziuni pot apărea în cele mai rare cazuri în starea de veghe și sunt
numite viziuni ale propriei imaginații sau ale propriei opinii, în care se crede apoi cu tărie; cu

3 Reimarus Hermann Samuel 1694-1768, filozof și teolog german; iluminist, susținător radical al deismului.
Apologia adoratorilor raționali ai lui Dumnezeu.
4 Wolfenbüttel: oraș din Germania, în Saxonia Inferioară.

5 † Cuvântul lui Dumnezeu

siguranță, viziunile propriei imaginații pot apărea în visele din timpul somnului, dar în orice caz,
astfel de reflecții ale propriei imaginații sunt rare, iar în starea de veghe și mai rare.
11. Numai că nicăieri în Biblie nu putem distinge o astfel de autoînșelăciune printre
apostoli; dimpotrivă, ei se temeau, fugeau și se ascundeau de farisei. Se pune întrebarea: "Ce
autoînșelare vizionară a existat la Petru, un credincios foarte ferm? Poate cel care s-a lepădat de
Mine de trei ori în curtea lui Caiafa?". - Aceasta este cu siguranță cea mai mare contradicție a
unei autoamăgiri vizionare! Iar ceilalți erau și mai temători decât Petru, așa că toată această a
treia încercare de explicație cade complet în apă și se risipește în neant.
12. Ioan a ajuns cu siguranță sub cruce în ziua de vineri, dar numai după ce a primit
asigurări de la Nicodim că nu se va întâmpla nimic nimănui, și astfel sub cruce au stat șapte
femei, ucenicul Ioan, Lazăr din Betania și Iosif din Arimateea. Prin urmare, nu există nicăieri vreo
urmă de autoînșelare din partea ucenicilor. Când au venit la Cincizecime, tot Ierusalimul a știut,
și nu din cauza predicii lor, ci ca urmare a marii revărsări a Duhului(Spiritului) Sfânt care a
coborât de sus, și au avut trei mii de oameni botezați imediat în prima zi.
13. Acest episod, că apostolii și ucenicii au tăcut timp de 50 de zile întregi fără să
acționeze după evenimentul sângeros până la sărbătoarea Cincizecimii, când au primit din ceruri
botezul Duhului Sfânt, despre care tot Ierusalimul a auzit și a venit să întrebe ce s-a întâmplat,
este decisiv. Abia atunci s-au prezentat fără teamă ca luptători pentru Adevăr și au declarat în
fața iudeilor ce crimă au comis în privința lui Mesia; și de atunci a început cariera lor apostolică,
așa cum și Pavel a început să-i persecute la Damasc în anul 34.
14. Printre apostoli, caracterul secret a fost adesea și necredința; la Pavel, acel fanatism
furibund al său împotriva creștinismului arată clar și limpede că ipoteza autoînșelării vizionare a
apostolilor este doar o autoînșelare a adversarilor persoanei și doctrinei Mele. Sunt ei cei care
cred în propria lor minciună și, prin aceasta, se amăgesc pe ei înșiși, căci istoria apostolilor
spune exact contrariul a ceea ce criticii le prezintă credulilor despre Mine.

۞
Capitolul 4
Cu privire la autoînchipuirile false de acuzație

1. Pentru a obține o imagine clară între ipotezele savanților și adevăr, dorim să

examinăm faptele conform singurei surse raportate, deci și singura cu autoritate, și anume Biblia
Noului Testament, care ne învață următoarele:

***

a) Femeile nu au avut halucinații.

2. Femeile nu se gândiseră la vreo Înviere, de vreme ce în relatarea după Matei se spune:
"Știu că îl căutați pe Isus cel Răstignit, dar nu este aici, căci a înviat. Du-te acasă și spune-le
ucenicilor Lui!" [Matei 28:5; Ioan 20:12]. Așa a vorbit unul dintre îngeri în numele ambilor îngeri
care erau în mormânt.
3. Aici cu siguranță nu există nici o dovadă de autoînșelare din partea femeilor, căci altfel
nu M-ar fi căutat în mormânt pentru a Mă impregna cu un parfum și mai bun. Dar despre o
halucinație a îngerilor nimeni nu a auzit vreodată nimic, pentru că așa ceva nu se poate întâmpla.

***
b) Nici femeile, nici ucenicii nu s-au înșelat.
4. Potrivit lui Ioan [Ioan 20:1-10], pe care el însuși l-a scris, ucenicii nu știau încă exact că
Eu, Isus, voi învia din mormânt. De aceea, nici măcar nu au făcut vreo obiecție la anunțul Mariei
din Magdala, când a spus: "L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus."
5. Faptul că nici femeile, nici ucenicii nu trăiau în închipuirea că Eu voi învia, nici că am

6 † Cuvântul lui Dumnezeu

înviat, este dovedit de faptul că Ioan și Petru au alergat la mormânt pentru a se convinge că
trupul Meu fusese scos din mormânt, iar acest lucru indică, de asemenea, în mod clar, că nu a
existat nici o autoînșelare, nici a femeilor, nici a ucenicilor, căci Ioan, mai ales [Ioan 2:22], a
remarcat că ei au înțeles cuvintele Mele despre distrugerea Templului și reconstruirea lui a treia
zi, numai după ce am înviat din morți.

***

c) Cei doi ucenici pe drumul spre Emaus

6. Când am mers nerecunoscut cu ucenicii Cleopa și Barsaba Iustus pe drumul spre
Emaus, ei Mi-au raportat că îngerii din mormânt le-ar fi spus femeilor că Eu voi învia din morți.
7. Această afirmație a lui Cleopa vă arată că ucenicii nu erau deloc pregătiți pentru
învierea Mea, căci altfel ar fi spus cu siguranță: "Știam că va învia; de aceea, învierea Sa din morți
a fost pentru noi o confirmare bucuroasă a așteptării noastre, pentru care eram deja pregătiți".
Cu toate acestea, nu găsiți nimic de genul acesta consemnat în Biblie. Cum poți vorbi atunci de o
autoînșelare a apostolilor, din moment ce chiar în Biblie există o contraprobă a oricărei
imaginații sau halucinații a ucenicilor Mei?

***

d) Martorul Toma
8. Cea mai mare și mai convingătoare dovadă împotriva afirmațiilor criticilor Bibliei, care
spun că apostolii s-au amăgit cu privire la faptul că Eu aș fi înviat din morți, iar pentru ei Eu nu
sunt, ne este oferită de apostolul Toma. Această natură fermă de a crede doar ceea ce este
demonstrabil și care stă acolo în mod convingător, nevrând nici măcar să-i creadă pe tovarășii
săi ucenici, deși toți i-au confirmat că Eu, fiind în mijlocul lor, am vorbit și am mâncat, că M-au
văzut și Miau atins mâinile, abia atunci, când i-am arătat mâinile și coasta străpunsă, a crezut și a
rostit cu entuziasm, în deplină credință: "Domnul meu și Dumnezeul meu!" Pentru că în acea clipă
a știut că un astfel de lucru este posibil doar pentru Dumnezeu, dar niciodată pentru un om
muritor.
9. Despre acest fapt vorbește cu siguranță clar acest adevăr, că criticii, cu referire la
Învierea Mea, nu s-au gândit niciodată că însăși relatările din Biblie îi acuză de ignoranță,
calomnie și minciună, iar ei înșiși, în fața întregii lumi, vor fi catalogați drept obscurantiști; de
fapt, tocmai ceea ce ar vrea să facă din ucenicii Mei, adică vizionari și nebuni ai propriilor lor
opinii, însăși Biblia îi infirmă, ceea ce arată propriul lor caracter, întrucât vorbesc și acționează
în contradicție cu adevărul evident.

۞
Capitolul 5
Convertirea lui Saul înainte de Damasc

1. Povestea convertirii lui Saul înainte de Damasc îi face pe adversari să creadă că aceasta
a fost o autoamăgire a unui vizionar. Dar chiar această afirmație este o contradicție evidentă cu
gândirea și judecata logică.
2. Saul a fost un fariseu erudit care a obținut pregătirea științifică la picioarele lui
Gamaliel, un renumit scrib al Templului. Era un tânăr fariseu înflăcărat și fervent care, într-un
fanatism furibund, s-a luat de creștini. Călătoria sa spre Damasc nu a fost un fanatism și o
hoinăreala pentru creștinism, ci dimpotrivă: "Saul a pufnit cu amenințări și ucideri împotriva
ucenicilor Domnului. A vrut să extirpe creștinismul și a făcut mult rău, după cum el relatează,
creștinilor.
3. Deci, din moment ce criticii explică convertirea lui Saul ca fiind o autoînșelare sau o

7 † Cuvântul lui Dumnezeu

răpire, atunci vrem să întrebăm: "Ce este o răpire (extaz) și cum se formează?" Răspunsul sună
cam așa:

***

Ce este extazul sau o răpire

4. Extazul sau răpirea apare atunci, când omul se cufundă în Celest atât de mult și atât de
adânc cu Iubirea sa pentru cauză, încât uită de orice altceva și moare de ea. Iar ceea ce se
cufundă în el, el este capabil să vadă, alții nu.
5. Din falsele autoînșelări din dovezile precedente se vede că Saul nu a putut ajunge la
un asemenea rezultat determinat toată viața sa, nici prin propria imaginație, cu atât mai puțin
printr-o răpire, ci pur și simplu prin Harul lui Dumnezeu.
6. Tocmai ceea ce îi atribuie criticii este cea mai mare contradicție și imposibilitate
totală în ceea ce privește misiunea lui Saul; căci Saul, numit mai târziu Pavel, a plecat să-i
distrugă pe creștini, și nu pentru a deveni el însuși creștin! Astfel de știri din Faptele Apostolilor
din cap. 9, precum și falsele autoamăgiri, distrug toate presupunerile adversarilor Adevărului.
Opozanții uită faptul că nimeni nu a orbit vreodată prin lumina unei viziuni; mai mult, ei uită
faptul că Eu, adică Isus Însuși, prin a cărui Lumină Saul a orbit, l-am trimis la el pe discipolul
Anania pentru a-l vindeca de orbire prin puterea Mea divină de vindecare.

***

Capitolul 9 din Faptele Apostolilor

(convertirea lui Saul și primele experiențe din Damasc) [versetele 9:1-21, cap. 22:316;
9:22-25].

7. Mai mult, ei uită cuvintele schimbate între Mine, Hristos, și Saul înaintea Damascului.
În Biblie sunt consemnate următoarele lucruri despre acest lucru:
8. Dar Saul, încă umflat de amenințări și de crime împotriva ucenicilor Domnului, s-a dus
la marele preot. Și a cerut marelui preot o scrisoare pentru frații din Damasc, la care trebuia să
se ducă, ca să aducă la Ierusalim pe cei care erau acolo în lanțuri, ca să fie pedepsiți.
9. Dar când era pe drum și se apropia de Damasc, o Lumină din cer l-a înconjurat
deodată [1 Cor. 15:8]. A căzut la pământ și a auzit un glas care-i zicea: "Saul, Saul, de ce Mă
prigonești? - El a răspuns: "Doamne, cine ești Tu?" - Domnul a spus: "Eu sunt acel Isus pe care îl
prigoniți. Îți va fi greu să rupi înțepătura." - Și a zis cu cutremur și cu teamă: "Doamne, ce vrei să
fac?" - Și Domnul i-a zis: "Scoalăte și du-te în cetate; acolo ți se va spune ce ai de făcut."
10. Totuși, oamenii care îi erau tovarăși stăteau acolo și erau pietrificați, pentru că
auziseră acea voce și totuși nu văzuseră pe nimeni. Dar Saul s-a ridicat de la pământ și, când a
deschis ochii, n-a văzut pe nimeni. Atunci tovarășii săi l-au luat de mână și l-au dus la Damasc, și
timp de trei zile nu a văzut nimic, nu a mâncat nimic și nu a băut nimic.
11. În Damasc era un ucenic pe nume Anania și Domnul i-a vorbit în viziune: "Anania, i-a
zis. - Și a spus: "Doamne, sunt aici. - Și Domnul i-a zis: "Scoală-te și dute pe ulița care se numește
"Drept" și întreabă în casa lui Iuda despre un om numit Saul din Tars, căci vezi că se roagă". În
același timp, Saul a văzut într-o vedenie un om cu numele Anania, care a venit la el, punându-și
mâinile peste el, ca să redevină văzător.
12. Dar Anania a răspuns: "Doamne, am auzit multe despre omul acesta și despre cât rău a
făcut închinătorilor Tăi din Ierusalim, iar de la marele preot a primit puteri depline pentru a lega,
aici, în Damasc, pe toți cei care invocă Numele Tău."
13. Dar Domnul i-a spus: "Du-te, căci acesta va fi pentru Mine un instrument ales de Mine
ca să aducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea copiilor lui Israel.
Vreau să-i arăt câtă durere va trebui să sufere din cauza numelui Meu."
14. Anania s-a dus și, intrând în casă, și-a pus mâinile peste el și i-a zis: "Dragă frate Saul,

8 † Cuvântul lui Dumnezeu

Domnul Isus, care ți s-a arătat pe drumul de unde ai venit, m-a trimis ca să fii din nou văzător și să
te umpli de Duhul Sfânt.”
15. Și îndată au căzut din ochii lui ca niște solzi și a redevenit văzător. Și sculându-se, s-a
botezat și, după ce a mâncat, s-a simțit din nou întărit. Dar Saul a rămas câteva zile cu ucenicii
care se aflau în Damasc și imediat a început să propovăduiască creștinismul în școli, spunând că
Isus este Fiul lui Dumnezeu.
16. Dar toți cei care îl auzeau se scandalizau, zicând: "Nu cumva acesta este cel care în
Ierusalim era exterminatorul tuturor celor care invocau acest Nume și nu venise aici ca să-i lege
și să-i târască înaintea marelui preot?"
17. Între timp, Saul căpăta tot mai mult curaj și îi zăpăcea pe evreii care locuiau în
Damasc, arătându-le că acest Isus este Hristosul. Deci, după multe zile, iudeii se adună în consiliu
și hotărăsc să-l omoare.
18. Dar Saul a fost avertizat că iudeii din Damasc îl prigoneau, căci îl pândeau zi și noapte
chiar la porți, ca să-l ucidă.
19. Atunci ucenicii L-au luat și L-au pus într-un coș, iar noaptea L-au coborât de pe zid.
[Faptele Apocalipsa, cap. 9].

۞
Capitolul 6
Concluzie

1. Vedeți, această poveste a lui Saul din Damasc vorbește clar. Nu există aici nici o
autoînșelare, cu atât mai puțin un extaz pentru creștinism, ci există cea mai pură Lumină din
Cerurile Mele, care a făcut din acel dușman de moarte învățat împotriva creștinismului un
luptător eroic pentru adevărul cuvântului Meu. Acesta este adevărul dovedit și istoric, și nu mai
aveți nevoie de nimic altceva pentru a distinge adevărul de minciună.
2. Prin aceasta avem cele mai semnificative contradicții ale cercetătorilor critici readuse
la punctul lor de vedere corect. Ele sunt imagini eronate și întunecate ale adevărului demonstrat
în mod evident, și nimic mai mult.
3. Departe, în vremurile îndepărtate ale vieții omenești, am făgăduit că voi trimite pe
Mântuitorul în Mesia, pentru a stinge păcatul primordial al strămoșilor, iar pe cruce am săvârșit
marele act prin care Tatăl s-a împăcat din nou cu copiii și a devenit Iubitul lor în Mântuitorul
Isus.
4. A fost un act al celei mai mari umilințe a lui Dumnezeu în trupul omului Isus. Era ceva
ce rațiunea umană nu poate înțelege niciodată, pentru că Dumnezeu, măreția, omnipotența,
sfințenia și maiestatea Sa sunt atât de mari și sfinte, mai presus de toate conceptele umane, încât
nici măcar cel mai ascuțit și inteligent Serafim nu le poate înțelege pe deplin. El a săvârșit pe
Golgota un Act care este numit cel mai mare pe care îl poate înțelege un om. Da, pe Golgota, Isus,
Înțelepciunea divină, a dus o luptă pe viață și pe moarte în trupul Său, pentru că era vorba
despre purificarea omenirii ca fii ai lui Dumnezeu de păcatul primordial, fie să distrugă
omenirea, pentru că omenirea nu a fost pusă în lume doar pentru a trăi aici, ci pentru a deveni fii
ai lui Dumnezeu. Numai că le-a fost imposibil să ajungă la această treaptă, pentru că păcatul
primordial le barase calea, iar Eu Însumi a trebuit să elimin acest mare păcat, sau fiecare om
pentru el însuși, iar această sarcină ar fi dus întreaga omenire la disperare și la dispariție, pentru
a nu aduce pe lume copii ai suferinței.
5. Numai atunci, când veți ține cont de faptul că orice om ar fi trebuit să parcurgă același
drum al suferinței și al morții pe Cruce, pentru a da satisfacție Justiției divine, același drum pe
care am parcurs și eu, veți putea înțelege în linii mari măreția Crucii de pe Golgota. Întreaga
lume ar fi devenit locul martiriului, o imagine înfricoșătoare de plâns și durere, o imagine a
disperării înfiorătoare în tot ceea ce este drag și prețios pentru oameni.
6. Acest fapt vă dezvăluie măreția actului Meu de pe Golgota; vă dezvăluie misterul
9 † Cuvântul lui Dumnezeu
împăcării lui Dumnezeu cu copiii Săi. Aceasta va vă dezvăluie, în final, marea Iubire pe care Tatăl
o unește cu copiii Săi, și în această Iubire Chipul divin strălucește ca în splendoarea Soarelui, căci
în această Iubire Pământul se unește cu Cerul și, din aceasta, îi face pe copii moștenitori ai
Tatălui etern și dumnezei ai Iubirii lui Dumnezeu.
7. Glorioasă a fost Ziua Învierii Mele, o Zi a victoriei asupra păcatului și a morții, o Zi a
Iubirii lui Dumnezeu care, prin acest act, a pecetluit pentru veșnicie adevărul Evangheliei ca fiind
divin. În același timp, acest Act arată cât de mult depinde de a crede în adevărata religie a lui
Hristos, de a trăi și de a lucra în conformitate cu ea, pentru că Eu nu pot fi Păstorul a sute de
secte religioase contradictorii, care au elaborat cu multa truda și pregătit oamenii haotic. În
schimb, vreau ca oile Mele să fie toate de o singură credință, deci de o singură cunoaștere a
adevărului, și nu de o sută de ori diferite în înțelegerea Adevărului etern.
8. Eu am murit pentru păcat și am înviat doar prin credința pe care am învățato și am
stabilit-o Eu însumi, și nu prin vreun sistem de credință uman, nici prin mulțimea de religii care
se abat de la doctrina Mea! De aceea, dragii mei copii, luați la inimă cuvintele care sunt rostite
aici pentru voi din gura Adevărului Etern, credeți-mă și faceți ceea ce vă spun Eu.
9. De aceea, aveți grijă să faceți din învățătura Mea în voi un izvor viu în liniște curată!
Lăsați iubirea să devină în voi mai presus de tot ce este înalt și uniți-vă cu Mine prin iubire, cu
Mine, Tatăl vostru. Atunci florile iubirii veșnice vor crește în inimile voastre și vă vor face
purtători ai aceleiași iubiri. - Amin!

*** * ***

Descarcă cartea de aici:

Sursa: https://www.legamedelcielo.it/schumi/schumi_de/de_schumi_pdf/n_21a.pdf
Sursa: https://www.legamedelcielo.it/schumi/schumi_de_pdf/n_21a_vom_htm.pdf
Sursa: https://www.legamedelcielo.it/schumi/schumi_ita_pdf/n_21a_ita.pdf

Sursa IT: https://www.legamedelcielo.it/schumi/

10 † Cuvântul lui Dumnezeu