SERIA TEOLOGICĂ

A N T O N HUONDER

L A PICIOARELE
MÂNTUITORULUI
VOL. II

PRELUCRARE ÎN ROMÂNEŞTE
DE
Prof. IOAN MOŞOIU

SIBIU, IQ37
Nr. 8 SERIA TEOLOGICĂ Nr. 8

ANTON HUONDER

L A P I C I O A R E L E

— SCURTE MEDITAŢII PENTRU PREOŢI —

VOLUMUL II:

NOAPTEA PATIMILOR

t^muA^^ ' ^ h ^ i ' L ^ t ^ d^t şyi

PRELUCRARE ÎN R O M Â N E Ş T E / ^ ^ ^ ^ i ^ t .
DE

Prof. IOAN MOŞOIU

SIBIU, 1937
T I P A R U L T I P O G R A F I E I A R H I D 1 E C E Z A N E , SIBIU
 PREFAŢA.
Buna primire, cu care a fost întimpinat volumul
întâiu tipărit în anul 1927, al lucrării de faţă de către
preoţii şi iubitorii de Hristos credincioşi ai bisericii
noastre, m'a îndemnat să prelucru şi volumul al H-lea,
adaptându-1 la împrejurările de viaţă ale preoţimii
noastre.
Acest volum ne înfăţişează cele mai emoţionante
scene din tragedia vieţii Mântuitorului. El moare pe
cruce pentru răscumpărarea noastră din păcat şi pentru
a vesti unei lumi sfâşiată de ură porunca iubirii con­
sfinţită prin jertfa Sa. Din acel moment izbăvitor,
iubirea scrisă cu slove înmuiate în sângele Său pe
frontispicul crucii a rămas ca deviză neperitoare pentru
oamenii din toate vremile. Pilda iubirii de oameni a
Mântuitorului trebue să fie veşnic prezentă în su­
fletele creştinilor, îndeosebi a preoţilor. Căci toată
întărirea sufletească va primi-o preotul in clipele de
descurajare, privind la Mântuitorul pe cruce. Toată
mângâierea va afla-o în mijlocul desamăgirilor şi sar-
cinelor misiunii sale, gândindu-se la cuvintele învă­
ţătorului: „Celce voeşte să vină după mine, să se la-
pede de sine, să-şi iee crucea sa şi să-mi urmeze mie"
(Marcu 8, 34).
Scopul pe care l-am urmărit prin lucrarea de fată
a fost, să pun la îndemâna preoţimii noastre o carte
de meditaţie religioasă, de concentrare cu gândul la
opera sfântă a mântuirii şi de trezire a iubirii aprinse
faţă de Domnul şi Mântuitorul nostru. Căci fără
de această iubire către Domnul, slujba preoţiei rămâne
despoiată de principalul ei izvor de inspiraţie şi râvnă
sfântă.
In opera de redresare morală, la care este che­
mată preoţimea noastră astăzi, numai legându-se cu
toate fibrele inimei sale de Mântuitorul va fi în stare
să înfrunte adversităţile vremii şi să coboare în su­
fletul neamului lumina şi puterile divine ale credinţa
celei mântuitoare.
Calea mântuirii este calea crucii şi a sacrificării
pe crace a tuturor păcatelor şi rătăcirilor cari apasă
oiaţa oamenilor.
Domnul să însoţească cu binecuvântările Sale
scrierea de faţă, pentru a servi tuturor celorce vor
ceti-o spre întărirea conştiinţa creştine şi spre a păşi
pe urmele lui Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru*

Profesor I. MOŞOIU (Braşoo).

I. Voinţe de a patimi şi teama de pătimire.

1. Voinţa Mântuitorului de a pătimi.

1. Mântuitorul vrea să pătimească, ba chiar se

doreşte după suferinţa «Şi cu botez am a mă bo­
teza şi cum mă strâmtorez, până ce se va sfârşi»
[Luca 12, 50].
Suferinţa nu este pentru El o constrângere ex­
ternă, ci este o parte a chemării şi a trimiterii sale, ba
chiar este problema principală a vieţii sale. D e aceea
dela început ea este ţinta fixă, spre care îşi îndreaptă
privirea. Iar când se apropie ceasul, El nu şovăieşte,
ci merge în faţa suferinţei: «Şi-au îndreptat faţa ca
să meargă spre Ierusalim» [Luca 9, 51). Tot astfel
sună şi cuvintele pline de tărie şi curaj, rostite la
finea sărbătorii intime de despărţire, cari vestesc
începutul patimilor grele: «Ci ca să cunoască lumea,
că iubesc pe Tatăl şi precum mi-a poruncit mie Tatăl,
aşa fac; sculaţi-vă să mergem de aici» [Ioan 14, 31].
2. Această voinţă de a pătimi este proprie tu­
turor prietenilor adevăraţi ai lui Hristos, adecă apo­
stolilor, îndată ce ei au înţeles taina crucii. O cu­
noaşte Sf. Pavel, care se laudă cu crucea, o cu­
noaşte Ignaţie din Antiohia şi toţi marii eroi din
timpul martirilor.
Ea ni se arată întrun mod impresionant în tot
trecutul plin de suferinţe ai bisericii ortodoxe.
Această voinţă de a pătimi este trăsătura esen­
ţială şi cea mai caracteristică a sfinţilor; pentrucă
sfinţenia înseamnă eroismul virtuţii, iar eroismul e
nedespărţit de suferinţă.
3. Voinţa de a pătimi şi preoţia.
i
 — 2 —

Noţiunea preoţiei creştine exprimă suferinţă şi

jertfă; deci voinţă de a suferi.
De aceea, creşterea spre preoţie trebuie să fie
împreunată cu educaţia voinţei de a suferi.
V a i de acel tânăr, care se face preot fără voinţa
de a suferi, pe care-1 atrage numai perspectiva unei
vieţi comode şi liniştite!
El se va lepăda de preoţie, cum sau lepădat
ucenicii temători de suferinţă, în noaptea întunecată
a patimilor.
De aceea se cere ca preotul lui Dumnezeu, —
atât la tinereţe cât şi la bătrâneţe — să mediteze
adeseori şi cu stăruinţă asupra patimilor lui Hristos,
să pătrundă adânc, reflectând şi iubind, taina mi­
nunată a jertfirii de bunăvoie, pentruca astfel în
faţa rănilor împăratului său, să înveţe a-şi birui la­
şitatea temătoare de suferinţă.

2. Teama ucenicilor de suferinţă.

1. Mântuitorul descopere învăţăceilor săi taina

dumnezeivii sale şi după măsura înţelegerii lor, ei
mărturisesc cu bucurie, împreună cu Petru: „Tu eşti
Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu".
Mântuitorul pentru întâia oară le descopere mi­
nunata taină a sfintei cuminecături. Faptul acesta
stârneşte în ei îndoială şi nedumeriri. Totuşi în numele
lor declară Petru: „Tu ai cuvintele vieţii de veci".
Mântuitorul ridică vălul de pe misterul adânc al
Sfintei Treimi. Ei îl primesc cu profundă veneraţiune.
2. Insă taina patimilor şi a morţii sale, nu vrea
să le intre in cap cu nici un preţ. Mântuitorul face
des aluzie la aceasta, la început mai într ascuns, apoi
pe faţă şi deschis căutând să-şi familiarizeze învă­
ţăceii temători de suferinţă cu acest gând. El le de­
clară, că jertfirea pe cruce este apogeul şi încoro­
narea operei sale şi că iubirea crucii este condiţia
neapărată a adevăratului apostolat. Zadarnic; ei nu vor
şi nu pot să se împace cu ideia unui Mesia răstignit
 — 3 -

Nu-i pot convinge nici spusele Mântuitorului,

că a treia zi iarăşi va învia. Ei nu vor să audă toate
acestea; numai cuvintele despre patimi mai răsună
m urechile şi inimile lor: «Iar ei nu înţelegeau cu­
vântul acesta şi era acoperit de cătră dânşii, ca să
mt4 priceapă; şi se temeau, să-l întrebe pe El de
CMPântul acesta» [Luca 9, 45].
3. Ba mai mult Petru, care de regulă, ca primul
3

M r e cei egali, dă expresie simţămintelor şi impre­

siilor celorlalţi apostoli, chiamă pe Mântuitorul la
o parte, zicând: «Milostiv fii ţie, Doamne: să nu fie
fie aceasta» [Matei 16, 22, Marcu 8, 32],
Mântuitorul 1-a întimpinat cu dojana aspră, astfel
ca să audă şi ceilalţi: «mergi după mine, Satano!»
Acestea sunt cuvintele aspre, cu cari a respins pe
diavolul, care încerca să-l abată dela chemarea
mesianică.
Aşadar, cine vrea să zădărnicească planul păti­
mirii, care se ţine de lucrarea mesianică, face pe
placul Satanei.
«Că nu cugeti cele ce sunt ale lui Dumnezeu,
ci cele ce sunt ale oamenilor» [Matei 16, 23].
Deci, patima este un gând divin şi Petru nu 1-a
înţeles. Mântuitorul chiamă îndată poporul şi învă­
ţăceii la sine şi le repetă cu gravitate şi solemnitate
învăţătura despre cruce. Dar zadarnic, ei nu o în­
ţeleg. Ea rămâne pentru ei un mister neînţeles.
4. Sărmanii învăţăcei! Nepriceperea lor nu trebuie
s o judecăm prea aspru. Deşi prorocii desemnaseră
:

in culorile cele mai vii chipul unui Mesia, care va

pătimi, totuşi acesta fusese eclipsat de descrierea
strălucită a imperiului viitor mesianic. Astfel se
explică faptul că într atâta i-a impresionat acest tablou
luminos, încât viaţa şi însemnătatea lui Mesia,
care venia, o concepuseră numai în sens lumesc.
împotriva acestor speranţe deşarte a luat po­
ziţie, ce e drept, Mântuitorul, prin vorbe şi fapte. Dar
învăţăceii totuşi nu sau putut dumeri. Pentrucă ei au
fost martorii puterii sale miraculoase; ei au văzut cu
i*
 — 4 —

câtă însufleţire îl aclama poporul, ca pe regele lui

Israil, Fiul lui David; l-au văzut şi în strălucirea de
pe muntele Taborului, — toate acestea le închideau
calea pentru înţelegerea tainei de pe Goigota.
P e lângă aceasta întregul plan al mântuirii, cu
jertfa de pe cruce în centru, era atât de mare, de
supranatural şi divin, încât trecea dincolo de limitele
înţelegerii omeneşti. Nu trebuie deci să ne mirăm,
că apostolii nau fost în stare să înţeleagă marele
mister ai jertfei izbăvitoare.
5. Ei bine, noi preoţii Noului Testament, cari ne
aflăm în mijlocul luminii înfăptuite, avem motivul
de a reproşa învăţăceilor pentru slăbiciunile lor, noi,
cari înţelegem încă atât de puţin misterul crucii?

3. Pregătirea pentru pătimire.

Oricare ar fi fost atitudinea învăţăceilor faţă d e

marea taină a patimilor, ei trebuiau în tot cazul să
fie pregătiţi şi înarmaţi pentru ceasurile de sufe­
rinţă. Şi fiindcă toate prezicerile şi indicaţiile refe­
ritoare la pătimirile sale nau folosit şi au rămas
neînţelese, Mântuitorul apucă pe o cale nouă, ca să
ajungă la ţinta sa, o cale care ne arată totodată
înţelepciunea şi iubirea sa cea mare. înaintea tra­
gediei îngrozitoare a patimilor, a pus cina cea ce
taină, atât de intimă, ale cărei impresii nu mai puteau
fi şterse, prin orice sar fi întâmplat ulterior. Seara
din urmă este dedicată cu totul acestei ţinte, ca să
pregătească pe învăţăcei pentru noaptea patimilor
care se apropia.

Cuvintele de despărţire ca pregătire pentru patimă.

1- Tonul cuvintelor din urmă este plin de blân­

deţe, de indulgenţă, de delicateţă şi consideraţie faţă
de slăbiciunile Apostolilor.
Astfel nu le mai vorbi niciodată. Sunt cuvinte
ieşite din inimă, prin cari căuta să-i apropie şi mai
mult de El, să-i lege şi mai strâns şi indisolubil: cu
 — 5 —

legătura dragostei. Aceasta este cea mai bună pre­

gătire pentru patimi, „fiindcă că tare este ca moartea
dragostea" [Cântarea Cântărilor 8, 6J.
2. El nu le mai vorbeşte deschis despre patima
şi moartea sa, ci-şi învăluie durerea în imaginea mai
puţin dureroasă a „plecării".
Şi anume „o plecare la Tatăl".
Această plecare nu este o dezertare, ci e
atingerea unei ţinte. Nici nu înseamnă despărţire
eternă, ci dimpotrivă: îi va urma o revedere grab­
nică şi plină de veselie. Astfel învălue Mântuitorul
tot calvarul în vălul gingaş al promisiunilor pline
de mângâiere şi la dureroasele cuvinte: «Eu merg»,
adaogă cuvintele de mângâiere: «Şi iarăşi voi veni».
3. Nici nu mai vorbeşte despre duşmănia Jido­
vilor. In locul acesteia aminteşte puterea cea mare,
a „Prinţului Intunerecului", care stă la spatele ei,
ridicând astfel marele conflict tragic întro sferă mai
înaltă spirituală. E vorba de lupta dintre Dumnezeu
şi Satana, dintre lumină şi îniunerec.
4. El accentuiază spontaneitatea şi avantagiile
plecării sale. Plecarea lui nu înseamnă înfrângere
în lupta cu răutatea omenească, care este numai
instrument în mâna Celui Preaînalt. Totul este nu­
mai plinirea unui plan dumnezeiesc — şi această
putere înaltă este Tatăl.
5. Ideia ademenitoare despre un Mesia — stă-
pânitor cu puteri lumeşti, dispare din faţa gândului
legăturii dintre El şi Tatăl.
Merge la Tatăl; şi pentru El această mergere
este o mare fericire, de care şi ei, învăţăceii lui,
trebuie să se bucure împreună cu El. Ei îl iubesc
şi de aceea trebuie să-i dorească mărirea şi înăl­
ţarea. Aceasta nu însemnează împlinirea nădejdilor
deşarte mesianice, ci însemnează că El merge la
Tatăl în împărăţia măririi Lui. Această mergere la
Tatăl este şi spre folosul lor, fiindcă El merge, să
gătească acolo loc şi pentru ei. Ei se va reîntoarce
să-i ia la sine, «ca, unde este El, să fie şi ei». De fapt,
 — 6 —

nu este o despărţire eternă, ci numai o scurtă înde­

părtare, căreia îi va urma în curând o vecinică pe­
trecere împreună.
6. Nici nu-i lasă, ca pe nişte orfani părăsiţi. Nu;
în locul său vine un alt Mângăitor, care va rămânea
la ei şi va desăvârşi opera începută de Mântuitorul.
7. Pentru prima oară îi introduce în tainele
adânci ale dumnezeivii, în misterul Sf. Treimi, în
raportul în care El, şi prin El, şi ei stau faţă de
Tatăl şi Sf. Duh. Toată această iniţiere se face prin
cuvinte şi imagini, ne mai auzite şi ne mai văzute.
Fiecare cuvânt este încălzit de flacăra iubirii intime
şi le arată cât de aproape stau faţă de El: «De
acum nu vă mai zic vouă slugi... că toate câte am
auzit dela Tatăl meu, am arătat vouă» [loan 15,15].
El îi face părtaşi la cele mai intime taine ale
sale; le arată poziţia sa în familia dumnezeirii şi
prin aceasta încheie legătura nouă şi sfântă a iubirii
şi a solidarităţii sufleteşti.
8. întreaga scenă este încununată de instituirea
sf. cuminecături. Ea le arată, cum se rezolvă con­
trastul aparent între plecare şi rămânere şi le oferă
o nouă dovadă despre iubirea lui nemăsurată.
Astfel îi pregăteşte pentru patimile, cari se apro­
pie. In mijlocul furtunii ei se vor putea dovedi slabi
de inimă. Credinţa şi speranţa lor se va clătina, dar
iubirea îi va apăra de orice rău. Cu excepţia unuia,
nici pe unul nu-1 va pierde [loan 17, 12].
Ferice de preotul care în momentele sfinte ale
sf. cuminecături, în ziua hirotonirii sau în alte mo­
mente alese din viaţa sa, s'a apropiat cu atâta inti­
mitate de Domnul şi Mântuitorului său. Poate că şi
preotul în momente grele de suferinţă îşi va perde
curajul şi se va arăta slab de inimă, ca şi învăţăceii;
dar iubirea faţă de Mântuitorul, ancorată în adâncul
inimii sale, îl va mântui şi-l va scăpa de pieire.
Ea poate să le înlocuiască pe toate, însă în locuL
ei nu se poate găsi nimic. «Iubirea e mai tare ca:
moartea*.
 II. P e Muntele Măslinilor.
4. Isus întristat până Ia moarte.

«Şi Isus a început a se întrista» [Matei 26, 37).

Ce a mâhnit oare aşa de tare sufletul Fiului lui
Dumnezeu în ceasul acesta?
1. Este mâhnirea lui Mesia din cauza orbirii şi
îndărătniciei poporului său!
Şi au omorît pe profeţi „robii lui Dumnezeu",
dela A v e i până la Zaharia şi acum i-au plănuit aceeaş
soarte şi lui, „Fiului şi moştenitorului" [Parabola
lucrătorilor în vie, Matei 21, 33 şi 23, 35].
Toată durerea, care şi-a aflat expresia atât de
mişcătoare în ultima exclamaţie: „Ierusalime, Ieru-
salime!" îl copleşeşte cu puterea unui torent zăgă­
zuit multă vreme.
2. Este mâhnirea unui suflet de preot.
Ce-1 mâhneşte înainte de toate?
Neizbânda celor mai devotate străduinţi, ingrati­
tudinea jignitoare faţă de toată iubirea, de toate bi­
nefacerile şi toate jertfele; lipsa de înţelegere şi
compătimire chiar la aceia, cari îi erau mai apro­
piaţi ; nedreptatea şi desconsiderarea adevărată sau
aparentă ş. a.
Toate acestea însă în măsură neasemănat mai
mare, apăsau cu greutate sufletul Arhiereului celui
vecinie, „păzitorul sufletelor noastre" [1 Petru 2, 25).
Privind înainte sau înapoi, vedea o mare de jale.
Trecutul. Ce a făcut El pentru poporul şi ţara
aceasta ? Ce a dobândit ? Răspunsul îl aflăm, arun­
când o privire spre Ierusalim, a cărui peire a pro­
rocit-o cu jale, sau o privire spre Galileia, spre ora­
şele acesteia, cărora la părăsire le-a prevestit o ne­
norocire grozavă.
 - 8 -

Prezentul. „Mi-am căutat mângăitor". Cine s'a

apropiat de El să-l mângâie? Sfânta sa mamă?
Ea zăboveşte departe şi-1 va revedea numai pe
drumul spre Golgota. învăţăceii săi cei aleşi? Ei
dorm, în timp ce Ei pătimeşte!
Dincolo, în palatul arhiereului se făurea planul
omorîrii, colo în curte se aduna ceata sbirilor, în
mijlocul lor se afla Iuda vânzătorul.
Surd foşneau cedrii de pe muntele Măslinilor;
din valea adâncă se înălţa murmurul părăului Kedron
spre El, care singur şi părăsit, se întristează. Nu este
nici un bărbat cu mine.
Viitorul. Privirea lui se îndreaptă înainte spre
drumul patimilor, pe care va umbla în viitor veacuri
dearândul cu Biserica sa, cu sfinţii şi cu martirii
săi. O adevărată cale lungă a patimilor şi perse­
cuţiilor. Cât de des se prezenta înaintea ochilor su­
fletului său această imagine a viitorului! «De m'au
gonit pe Mine şi pre voi vă vor goni» [loan 15, 20].
El vedea această nepăsare la milioane şi mi­
lioane de oameni, se vedea uitat, dispreţuit, lepădat
şi trădat de atâţia. îşi vedea mai ales drumul crucii
sale în altarele profanate de oameni fărădelege. —
Intr'adevăr era o privelişte, care trebuia să-i umple
sufletul cu întristare adâncă. Şi în această vedenie
tristă a trecutului, prezentului şi viitorului zăreşte feţe
preoţeşti, cari aruncă cea mai întunecată făşie de
umbră. Dela preoţi emană sentinţa de moarte; un
apostol îl trădează; un preot, de curând sfinţit, se
lapădă de El. Intr'adevăr «mare ca marea e rana Ta,
cine o poate vindeca?» [Plângeri 2, 13].

5. Teamă şi groază.
«Şi a început a se spăimânta şi a se mâhni»
[Marcu 14, 33].
După Aristotel, [Retorica 2] teama este cea mai
umilitoare suferinţă sufletească.
 - 9 -

D e suferinţă şi primejdie nu ne temem, când ne

aflăm în mijlocul lor şi când orice perspectivă de
scăpare a dispărut.
Atunci ne apărăm cu toată puterea noastră. Frica
este teama de răul necunoscut din viitor, împreu­
nată cu conştiinţa apăsătoare a propriilor slăbiciuni.
D e aceea omul cuprins de frică îşi aţinteşte privi­
rile întotdeauna asupra fugii şi se prinde de orice
rază de speranţă, care i-ar arăta vre-o posibilitate
sau vre-o cale lăturalnică de scăpare.
In aceeaş stare se află şi Mântuitorul nostru.
El priveşte împrejur şi v e d e numai o singură posi­
bilitate ca să scape de suferinţă, anume luarea pa­
harului suferinţelor de cătră Tatăl. In consecinţă se
r o a g ă : «Ava, Părinte, toate sunt cu putinţă Ţie, treci
deia mine paharul acesta» [Marcu 14, 36]. In acest
strigăt de ajutor se cuprinde teamă adevărată, care
produce fiori şi chinuri. Dar oare de ce se teme
Mântuitorul ?

I. De moarte.

1. Moartea este cea mai amară dintre toate su­

ferinţele omeneşti şi cu cât felul morţii este mai chi­
nuitor, cu atât mai mare este şi frica de ea.
2. Mântuitorul ştie cu siguranţă că-1 aşteaptă o
moarte din cele mai dureroase însoţită de un şir
de chinuri g r o z a v e [biciuire, încununare cu spini ş. a.]
Era o moarte care trebuia să fie cu atât mai
dureroasă, cu cât mai măreaţă a fost viaţa, pe care
a v e a s'o curme aşa de timpuriu. Mântuitorul era
numai de 33 ani şi se afla la începutul activităţii
sale. Cât ar mai fi putut lucra! Şi trebuia să nu
mai fie. Trebuia să-şi sacrifice toate dorinţele acestea
sfinte şi să piară în floarea vieţii s a l e !
3. Cât de grea şi dureroasă poate fi pentru preot
o moarte prematură.
Este încă tinăr, o activitate măreaţă, un viitor
luminos îi stă înainte, un prezent plăcut îl înconjoară.
 - 10 -

Când, iată, vine o suferinţă perfidă şi îi atacă,

viaţa [tuberculoză, cancer la stomac etc] El li se
împotriveşte cu toată puterea, se roagă şi aşteaptă
cu nădejde. Zadarnic. Puterea şi viaţa i se sting,
văzând cu ochii. Sfârşitul se apropie în mod irezi­
stibil. Cât de grozavă pare o astfel de moarte, care
răpeşte pe preot din mijlocul celor mai frumoase
nădejdi şi planuri de păstorire sufletească!
Să ne gândim numai la apostolii creştinismului,
cum îşi iubiau ei chemarea lor, cât de mângâietoare
şi pline de nădejdi erau începuturile misiunii lor?
Când deodată se abăteau asupra lor suferinţele de
tot felul, cari îi culcau pe patul morţii, fără a-şi vedea
visurile împlinite. Zadarnică era orice sforţare, ei nu
mai puteau exista şi trebue să-şi exprime toate pla­
nurile mari şi vaste, în cuvintele pline de durere:
„Ia-mă Doamne, fie voia Ta!"

II. De ruşine şi ocară.

1. Un preot sus pus şi vrednic, care era fără
prihană şi se bucura de o înaltă consideraţie din
partea tuturor, este dintr odată pus sub acuză falsă
şi arestat. Va fi dus în faţa unei judecătorii, despre
care El ştie, că va întrebuinţa toate mijloacele, ca
să-i nimicească situaţia morală, ba chiar pe El însuşL
Ziua următoare va fi considerat de un criminal des-
onorat, aşezat în mod public la stâlpul infamiei şi
va trebui să moară pe cruce ca un criminal.
Ce noapte îngrozitoare trebue să învăluie su­
fletul unui astfel de preot! O îngrijorare nespusă îi
apasă sufletul şi un strigăt pornit din adâncul su­
fletului se aude: „Părinte, dacă este cu putinţă,
treacă dela mine paharul acesta!"
2. Şi totuşi, ce sunt toate acestea în comparaţie
cu hula şi ruşinea, pe care a trebuit să o îndure Mân­
tuitorul, în dimineaţa următoare.
 - 11 -

A b i a cumpănind acest lucru vom putea înţelege

strigătul: „Părinte, dacă e cu putinţă să treacă dela
mine acest pahar".

6. Desgiîstul ca durere sufletească.

«Şi a început a se spăimânta» [Marcu 14, 33].

Desgustul este cea mai penibilă durere sufletească.
El este corespondentul de natură spirituală al greţei
corporale, care cuprinde pe un om simţitor, când pri­
veşte lucruri respingătoare sau simte mirosuri ne­
plăcute ş. a. Acest desgust pătrunde până în cele
mai mari adâncuri şi răscoleşte totodată şi noroiul
care zace în adâncime, aducându-1 la suprafaţă.
Cine nu cunoaşte acest sentiment de greaţă, care
străbate întreg trupul ca un fior rece şi îl transpune
într'o stare de cea mai jalnică nenorocire?
Exact acelaş efect îl are asupra unui suflet nobil,
priveliştea unei murdării sufleteşti, a unei stricăciuni
morale şi înjosiri sufleteşti. Ele lucră ca aerul înă­
buşitor al unei cloace. Şi cu cât sufletul este mai
nobil şi mai curat, cu atât fiorii de groază sunt mai
penibili şi mai chinuitori.
A u fost sfinţi cari numai la privirea imfamiei
desvăluite sau la auzul vorbelor obscene au căzut
în nesimţire. Sunt preoţi cari la spovedanie se în-
fioară, ca apucaţi de greaţă, cărora li se face negru
înaintea ochilor, când trebuie să privească mai adânc
în laturea cea mai murdară a vieţii. Trebue să facem
aceste examinări, pentruca să putem înţelege şi
simţi într'o măsură oarecare chinurile sufleteşti ale
Fiului Omului, cari II cuprind când priveşte în adân­
curile înfiorătoare ale răutăţii omeneşti. In faţa Fiului
Omului, care este atoatevăzător, se află întreaga
cronică scandaloasă a omenirii. Precum marile râuri
duc spre mare nămolul şi murdăria tuturor ţărilor
şi oraşelor uriaşe, aşa era sufletul lui sfânt asaltat
 — 12 —

de valurile tulburi ale păcatelor din toate timpurile

şi din toate părţile lumii.
Ce murdărie grozavă se rostogolea spre EI din
vechiul Babilon, din Egipt, Assiria, din Roma şi Elada
şi a. Insă cel mai respingător dintre toate aceste
tablouri îngrozitoare va fi fost pentru Mântuitorul
acela al viitorului bisericii sale, adecă: profanarea
şi înjosirea preoţiei sale. Ce trebuia să fie ea după
planul său, după idealul măreţ al sufletului său?
Şi cât de schimonosită, profanată şi necinstită i-se
înfăţişează icoana bisericii de unele feţe preoţeşti
din vremile mai vechi şi nouă, cari duc murdăria până
în interiorul altarului. Şi pentru astfel de oameni
trebue să sufere, să sângereze şi să moară!
0, preot al lui Dumnezeu, gândeşte-te la acestea,
când priveliştea atâtor barbarii, vulgarităţi şi înjosiri
ţi-ar produce o descurajare adâncă, sau un desgust
care ar vrea să-ţi paralizeze spiritul de jertfă. Isus
a început a se mâhni.

1. Durerea insuccesului.

1. Izbânda este visul de aur al preotului tinăr,

este voinţa care-1 întăreşte în slujbă, izbândă pe
amvon, izbândă la spovedanie, izbândă în propovă-
duirea învăţăturilor lui Hristos, în catehizare şi în
administraţie; cu un cuvânt izbânda de sus până jos.
Izbânda strălucită este considerată de mulţi ca
cea mai înaltă şi singură preţuită ţintă, pe când in­
succesul ca cel mai mare rău, şi ca cea mai grea
ursită. Fără îndoială, că suferinţa produsă de neiz-
bândă este una din cele mai amari experienţe din
viaţa unui preot şi vor fi puţini păstori sufleteşti,
cari să fie cruţaţi cu totul de ea. Fiecăruia i-se
aşează în cale cu putere, pe mulţi îi ameninţă chiar
cu înfrângere. Atunci trebue să-ţi îndrepţi privirile
către Bărbatul durerilor şi să scoţi din viaţa lui mân­
gâiere şi balsam pentru inima ta rănită.
 — 13

I. Insuccesul Mântuitorului.

Martorii acestui insucces sunt: Ţinuturile în cari

şi-a desfăşurat El activitatea.
ludea. Aici este teatrul cel mai indicat al che­
mării lui Mesia, aici în provincia sa, în patria sa
îşi începe activitatea, însă atât de puţin pătrunde
învăţătura sa, încât după scurt timp se vede silit să
schimbe ludea cu Galileia, motivând: «Că nu voia
în ludea să umble, că-l căutau pe el Iudeii să-l
omoare» [loan 7, 1 Comp., Ioan 4, 43, Matei 13, 57,
Marcu 6, 4] «Intr'ale sale a venit şi ai săi pe dânsul
nu l-au primit» [Ioan 1, 11].
Ierusalimul. Intrarea lui aici a produs o mare
mişcare. Unele suflete nobile, iubitoare de adevăr,
ca Nicodim, află drumul spre El. Şi unele glasuri din
sinul poporului se declară pentru Ei. In general însă,
activitatea lui în capitală rămâne fără roade, după
cum El însuş se exprimă adânc mâhnit: «lerusalime,
Ierusaiime!» [Matei 23, 27, Luca 13, 34, 19, 41, Ioan
12, 37].
Nazaretul, locul intim al vieţii Iui liniştite, îi
pregăteşte o primire tristă şi-1 alungă cu gânduri
ucigaşe.
Samaria îl primeşte în treacăt prieteneşte, pen-
truca mai târziu să-i închidă porţile.
Galileia. Aici activitatea marelui învăţător şi
făcător de minuni a aflat din când în când teren
priincios, care se înfăţişa ca un mare triumf. Dar şi
„primăvara galileiană" este şi rămâne o sămănătură
pentru viitor. Succesul momentan este îngrozitor de
mic. Cu blestemul aruncat asupra oraşelor de lângă
mare, părăseşte Mântuitorul acest teatru de muncă,
unde şi-a petrecut cele mai frumoase clipe din viaţă.
«Vai ţie, Horazine! Vai ţie Vitsaido! Insă Tirului
şi Sidonului mai uşor va fi la judecată, decât vouă.
Şi tu Capernaume, care te-ai înălţat până la cer,
până la iad te vei pogorî /» [Luca 10, 13, ss.].
 — 14 —

A c e s t a este aşa dară bilanţul unei activităţi unice

în felul ei, desfăşurată în cursul mai multor ani! Stră­
bate cu gândul diferitele locuri ale activităţii sale,
preot al lui Dumnezeu, şi te vei convinge, că nu ţi-a
fost destinată o soarte atât de rea!
Şi acum să ne îndreptăm privirile spre dife­
ritele clase de oameni, pentru cari a lucrat El.
Poporul. In cete mari venia la El şi-şi exprima
zgomotos însufleţirea. Dar şi aici câte desamăgiri!
Cari vin mai întâi la E l ? Nu sunt cei întâi che­
maţi, adecă fruntaşii sau conducătorii poporului; ace­
ştia stau departe, căutând diferite pretexte în ura
lor; — cei dintâi sunt aceia, „cari steteau pe drumuri
şi uliţe, la răspântii"; săracii şi suferinzii, cari în
sensul parabolei au umplut casa ospăţului.
Ce îi îndeamnă, ca să meargă la El atâţia? Ei
v o r să fie vindecaţi şi săturaţi. „Mă căutaţi pe mine,
nu pentrucă aţi văzut semne, ci pentrucă aţi mâncat
din pâini şi v'aţi săturat" [loan 6, 26].
Poporul ascultă cu mare plăcere cuvintele şi
parabolele sale minunate. „ A s t f e l nu a vorbit nici
odată un om".
Insă, care este rodul acestor învăţături măreţe ?
Unele află pământ bun, cele mai multe însă cad pe
cale şi se calcă, altele între spini sau pe pământ
pietros, de se înăbuşe şi usucă.
Chiar această parabolă ne dă prilej să privim
mai adânc şi suferinţele Fiului omului. Parabolele
l e ascultă poporul cu plăcere, dar numai puţini pă­
trund până la sâmbure şi ce este mai important ca
recunoaşterea trimiterii sale divine, a caracterului
său mesianic nu prinde rădăcini în popor.
Toate ostenelile sale se lovesc de inimile îm­
pietrite ale acestui popor, de care s a plâns de atâtea
ori Iehova al Vechiului Testament. „Urechi au şi
JIU aud, ochi au şi nu văd". P a r c ă au solzi pe ochi.
„Lumina întru întunerec luminează şi întunerecul pe
dânsa nu o a cuprins" [loan 1, 5].
 — 15 —

Sutaşul păgân şi Samaritean ca păgână au mai

bnltă credinţă şi înţelegere, decât copiii împărăţiei
hri Dumnezeu. Rezultatul imediat aşa dară este
desolant de mic. El seamănă mai cu seamă pentru
viitor. Alţii vor secera, ceeace El a semănat [loan
4, 37].
Conducătorii poporului. Tocmai acolo unde Mân-
faitorul putea să aştepte cea mai deplină înţelegere,
află cea mai mică bunăvoinţă. «Au doară cineva
din boieri a crezut intr'ansul, sau din Farisei?»
P o a n 7, 48].
. Puţini se apropie de El: ceialalţi se ridică îm­
potriva lui ca un singur om.
\ Nu numai că ei nu apucă drumul mântuirei, dar
letin şi pe alţii şi lucră împotriva lui cu toate mij­
loacele puterii şi vicleniei, căutând să-i submineze
cu orice preţ trecerea înaintea poporului şi să sa-
A e n e neghină în sămânătura lui. Cu ce rezultat ?
N e arată strigătul mulţimii aţâţate de Cărturari şi
Farisei: „Răstigniţi-1!" Cum a simţit Mântuitorul
aceste strigăte îndărătnice şi ţâgnite, se vede din
Westernul grozav pe care-1 arunca asupra lor.
Oare astăzi uneltirile duşmanilor lui Hrisios
împotriva activităţii binefăcătoare a Bisericii nu pro­
duc cele mai amare suferinţe preoţilor?
Ai săi. Poate a aflat Mântuitorul o primire mai
prietenoasă în cercul mai restrâns al celor apro­
piaţi de Ei? Dar şi aici încearcă desamăgiri dure­
roase. Acolo sunt ucenicii lui loan. Ei nu sunt î n
stare să se ridice la punctul înalt de vedere al în­
văţătorului lor şi se menţin cu îndoiala î n suflet,
fcitr'o izolare provocată de gelozie. Şi „fraţii săi",
cercul rudelor sale joacă aproape acelaş rol dureros.
«Nici fraţii lui nu credeau într ansul" [loan 7, 5].
Apostolii săi. Intre ei şi Isus se încheie o l e g a ­
tară frumoasă de intimitate. Ei lasă toate ale lor
şi se apropie de El cu sufletul. Şi totuş concepţia
lor despre trimiterea şi natura Mântuitorului este
defectuoasă şi cât de josnice sunt frecările dintre
 - 16 —

ei pentru întâietate în împărăţia lui Isus, cât de slabă

e credinţa lor şi cât de şovăitoare le este nădejdea!
L e lipseşte orice înţelegere pentru problema
principală a vieţii şi chemării lui, pentru suferinţa
şi jertfa pe cruce. In Getsimani şi pe Golgota s e
leapădă cu toţii: Unul îl trădează, cu toţii fug şi se
leapădă de El şi sub cruce, dintre cei mulţi, îi ră­
mâne credincioasă doar o neînsemnată ceată.
Sfârşitul apare ca o complectă prăbuşire. D a r
cu moartea sa începe izbânda. „Dacă voi fi înălţat
pe cruce"....
El vedea roadele viitorului, însă bucuria sece­
rişului bogat n a putut-o gusta. Toată durerea acestui
insucces apăsa greu asupra sufletului său, în ceasul
suferinţelor din Getsimani: «întristat e sufletul meu
până la moarte».

XI. Rezultatul secerişului în viitor.

1. El, Mântuitorul, a promis apostolilor şi Bise­

ricii sale bucuria izbânzii.
Ei vor secera întru bucurie, ceeace El a sămănat
întru durere [loan 4 37].
3

2. El însuş s'a rugat pentru această izbândă.

„Şi nu numai pentru aceştia mă rog, ci şi pentru
ceice vor crede prin cuvântul lor întru mine" [loan
17, 20].
3. Izbânda e mare. „Iar ei ieşind, au propo­
văduit pretutindenea, Domnul împreună lucrând cu
ei şi cuvântul adeverindu-1 prin semnele ce făcea"
[Marcu 16, 20].
Toată istoria bisericii din timpul apostolilor până
în zilele noastre ne arată împlinirea promisiunilor.
Şi dacă din când în când ne-ar descuraja privirea
asupra insucceselor din prezent, ne rămâne nă­
dejdea pe care ne-o dă privirea în trecut, care ne
arată, că Biserica, cu toate peripeţiile şi neizbânzile
temporale, totdeauna a progresat triumfătoare şi s'a
 — 17 —

desvoltat tot mai mult spre o stăpânire mondială.

Aceasta ne înalţă şi ne dă curaj.
4. Avem totuşi experienţele dureroase ale neiz-
bânzii în atâtea cazuri singuratice. In asemenea ca­
zuri, trebue să ne îndreptăm privirea spre Mântuitorul
şi să ne îmbărbătăm. El a predicat, a trăit şi lucrat
cum nici un preot na lucrat vreodată, a făcut din
partea sa totul, a împlinit toată legea. Se poate
spune aceasta şi despre tine? Şi totuşi succesul
extern nu se putea vedea imediat. Dacă ţi se va
întâmpla asemenea — fireşte în măsură mai mică,
— şi te-ar apăsa o desnădejde, du-te la Mântuitorul
iŞi. spune-i durerea ta. EI cunoaşte din experienţă
proprie această durere de păstor sufletesc şi ştie
cât e de grea. De câteori sa întristat văzând în-
vârtoşarea inimii celorce nu-i primeau solia! De
câteori bunătatea şi iubirea lui, au întâmpinat numai
nepricepere şi împotriviri duşmănoase din partea
oamenilor! Ce sunt toate suferinţele tale, produse de
o neizbândă aparentă sau reală, faţă de suferinţele
lui? Şi totuşi El a rămas neclintit şi neînfricat în
mijlocul tuturor neizbânzilor şi decepţiilor. „Nu caut
slava mea, ci slava aceluia care m'a trimis".
Preamărirea lui Dumnezeu este ţinta finală a
tuturor lucrurilor. Această preamărire se vădeşte
prea puţin în izbânzi externe, ci în jertfele, pe cari
le reclamă fiecare pas făcut JjLmarea lucrare, pentru
cucerirea sufletelor.

8. Lupta între slăbiciune şi tărie.

I. Slăbiciunea în suferinţă.

1. Cine este acela care, aici în faţa îngrijorării

şi tristeţii, se pleacă cutremurându-se ? Este Domnul
şi Mântuitorul, care altădată încuraja pe cei slabi
şi-i dojenea pentru inima lor îndoielnică şi pe cari
 — 18 —

i-a îmbărbătat prin cuvintele prietineşti: „nu vă te­

meţi ! El, care a mers cu paşi hotărâţi pe drumul spre
=

oraşul suferinţei; El din a cărui covârşitoare tărie

şi linişte sufletească a izvorât atâta mângâiere, curaj
şi încredere. Pe Muntele Măslinilor El apare acum
descurajat, ba chiar ca şi înfrânt. Şi el vădeşte
această slăbiciune în vorbă şi expresia feţei fără
s'o tăinuească. Faţa îi este palidă, ochii adânciţi,
gura îi suspină, buzele îi palpită, pieptul îi tresaltă,
genunchii îi tremură, mâinile le întinde, ca şi când
s'ar apăra; sufletul i se sbate să înlăture greul şi
se luptă cu voinţa de a pătimi; sudorile însânge­
rate, cari se rostogolesc pe faţa lui în picuri grei,
vădesc cât a fost de grea această luptă în sufletul
lui de Mântuitor. Se pare o mare răscolită până
în adâncuri.
2. Această luptă de pe Muntele Măslinilor rec­
tifică odată pentru totdeauna anumite păreri greşite
despre curajul şi tăria în suferinţă. Nu este nici o
contrazicere în faptul, că te doreşti sincer după su­
ferinţă, cum a făcut Hristos, dar când se apropia
ciasul suferinţei, se da înapoi de spaimă, devenind
conştient pe deplin de slăbiciunea sa. „Duhul este
osârduitor, iar trupul neputincios" [Mat. 26, 41).
3. Aceasta este o mângâiere pentru preot. Nu
i se întâmplă şi lui asemenea? Peste el, care de
altfel părea a sta mai presus de toate slăbiciunile
poporului său, peste el, care îmbărbăta şi mângâia pe
cei slabi şi descurajaţi în scaunul spovedaniei, de pe
amvon şi la patul bolnavilor — şi peste el vin ciasuri
grele şi indispoziţii sufleteşti, cari îl doboară. Orice
putere şi siguranţă pare că l-au părăsit şi aproape
se prăbuşeşte într'o tristeţă şi slăbiciune nespusă.
Dar, toate acestea nu trebue să-1 zăpăcească. Sfinţii
cei mari şi-au trăit şi ei ciasurile lor de slăbiciune
[compară 2. Cor. 1, 8] şi chiar şi împăratul şi învăţă­
torul lor şovăieşte şi se cutremură în ciasurile de
suferinţă de pe Muntele Măslinilor.
 — 19 -

II. Tăria în suferinţă.

A avea curaj şi tărie în suferinţă nu înseamnă
j^şadară nici de cum, ca omul să jubileze în suferinţă
jşi să strige extaziat, că se joacă cu povara suferin­
delor, ca un atlet cu greutăţile. Lucrul de căpetenie
este ca, omul duhovnicesc, strâmtorat de năvala
'sentimentelor, să nu se răsvrătească împotriva lui
Dumnezeu, să nu-şi părăsească datoria şi chemarea
sa, ci chiar de-i va fi cu greu, suspinând să exclame:
„Fie voia T a ! " Aceasta este biruinţa tăriei asupra
slăbiciunei. Chiar în aceasta zace mângâierea şi
înălţarea, că şi Mântuitorul numai prin luptă a răsbit
deasupra slăbiciunii, care 1-a făcut să se roage
pentru înlăturarea suferinţei: „Părinte, treci dela
mine paharul acesta" [Marcu 14, 36]. Dar, £1 nu se
roagă astfel ca cererea să-i fie împlinită numai decât.
Dacă sar fi rugat aşa, rugăciunea lui ar fi fost
ascultată şi buzele lui n'ar fi atins paharul. Aceasta o
spune Ei însuşi: „ A u ţi se pare că nu aş putea ruga
acum pe Tatăl meu şi să-mi puie mie înainte mai mult
decât douăsprezece legheoane de îngeri ?" [Matei 26,
53]. Oare este aici aluzie la ispita de care vorbeşte
Luca [4,13]? De sigur na fost o ispită la păcat, dar
dacă ar fi fost o rugăciune care se cerea a fi numai
decât împlinită, atunci sar fi schimbat raportul lui faţă
de noi. El nu ar mai fi devenit Mântuitorul nostru.
La aceasta nu 1-a împins nici o datorie, ci numai
iubirea. El ar fi putut să se hotărască şi altfel. Insă,
nu a făcut-o. El respinge ispita în schimbul unei lupte
sufleteşti, care culminează în frica grozavă de moarte
şi rosteşte cuvintele hotărâtoare: «Insă nu ceeace
voiesc eu, ci ceeace uoieşti tu» [Marcu 14, 36].
Acestea sunt cuvintele rostite în clipa decisivă
.a luptei.
III. învăţăminte.
Trei mari învăţăminte ne oferă această scenă
din Muntele Măslinilor.
 — 20 —

1. Noi trebue să stăpânim emoţiile puternice;

ale inimii [frica, întristarea şi tot ceeace desgustă]^
Chiar de ar copleşi sufletul întreg, din mijlocul revăr­
sării lor să se ridice totuşi o culme, la care valurile
furioase să nu ajungă.
2. In astfel de ceasuri nu trebue să schimbăm,
nimic din hotărârile noastre, ci trebue să le ducem
la liman, luptând prin valurile vuitoare.
3. Trebue să ducem la Dumnezeu suferinţele?
noastre în rugăciune şi să le punem înaintea lui ca
jertfă.

9. Momente critice in viaţa preotului.

1. Ispitele măririi. Calea virtuţii, pe care însuşi;

Mântuitorul o numeşte „calea îngustă" [Matei 7, 14]
nu este numai îngustă, ci este o cale prăpăstioasă. Şi
uneori poate să fie atât de prăpăstioasă, încât la un.
moment dat, înceată de a mai fi practicabilă. Urcarea
pe ea se va putea face numai prin căţărare pe păreţii
de stâncă, aproape verticali. Aceasta nu mai este mers,
ci este numai o urcare obositoare cu ajutorul manilor şi
picioarelor, sau o urcare periculoasă, cu ajutorul funiei
întinse peste prăpastia ce se deschide. Asemenea
unui vârf de munte, trebue să se înalţe idealul
virtuţii preoţeşti, minunat de frumos şi măreţ în
strălucirea de aur a luminii înălţimilor, dar îngro­
zitor de sus, aproape intangibil. Totuşi, cu câtă pu­
tere se simte atrasă inima preotului în sus spre
acest vârf strălucitor. Şi cu ajutorul harului, cu rugă­
ciune şi cu concentrarea tuturor puterilor se poate
atinge, ceeace se părea imposibil. Dar, se poate,
ca în astfel de momente ale urcării anevoioase
să vină ispita, care să-1 desfacă şi să-1 lase să se
prăbuşiască în adâncime. Acestea sunt ispitele
măririi. Sau vine cealaltă ispită, care să-1 îndemne
să se odihnească şi să rostească cu desperarea
„Nu se poate, este peste puterile mele". Aceasta
nu este o apostazie, ci o renunţare la înălţime.
 — 21 —

2. Atari îndemnuri de a renunţa la năzuinţe spre

înălţime, la creştetul luminos, poate să atingă şi su­
fletele nobile şi sfinte. Privirea abisului de jos ori
a înălţimei ameţitoare, este în stare să descurajeze
chiar şi inimi tari şi cu năzuinţe nobile.
Nu ai trăit şi tu astfel de momente şi ceasuri,
D zilele vieţii tale de preot tânăr sau bătrân?
3. Aici pe Muntele Măslinilor ne dă Mântuitorul
exemplul, cum trebuesc biruite astfel de momente
şi ceasuri critice.
„De ce, moartea îngrozitoare, care totuşi na dat
roade pentru milioane ? De ce, această iubire eroică
care na fost înţeleasă de atâţia? Ia dela mine pa­
harul acesta!" Totuşi nu, nu! înainte, sus la înălţime!
Trebue să fie aşa! O sforţare a puterilor şi ţinta,
înălţimea luminoasă şi sclipitoare, va fi atinsă. Cine
•stărue până în sfârşit, va primi cununa.

10. Rugăciunea în suferinţă.

Indispoziţiile sufleteşti, provocate de desnădejde

şi tristeţe, pot fi primejdioase pentru preot, dacă se
lasă copleşit de desgust şi — nu se roagă-
1. Mântuitorul merge la rugăciune. Intre astfel
de indispoziţii omul este ispitit să-şi întrerupă rugă­
ciunea obicinuită şi în locul ei să cerşească mân­
gâiere deia oameni şi dela lucrurile pământeşti.
Aceasta îi poate fi fatală. Ce face Mântuitorul ?
Deşi este amărât până la moarte, deşi umbra întu­
necată a suferinţei se coboară tot mai adânc în su­
fletul său, El merge totuşi la rugăciune. El păstrează
cu credinţă ceasul rugăciunii hotărât de obiceiul său
sfânt. Cum faci tu, preot al lui Dumnezeu?
2. El într'adevăr se roagă. Poate că şi preotul
se roagă. El însă îşi închide în suflet indispoziţia
şi în loc să se roage, se lasă pradă durerii tăcute
 - 22 -

şi visărilor melancolice. Nu face astfel Mântuitorul.

El se roagă într'adevăr, El îngenunche, îşi împreună
manile şi îşi ridică spre cer ochii şi sufletul.
3. El îşi lungeşte rugăciunea sa. O rugăciune
care nu-ţi dă mângâiere în supărare, nu te ademe­
neşte să o mai prelungeşti, ci te ispiteşte să o
scurtezi.
Ce face Mântuitorul? Deşi rugăciunea lui de­
parte de a-i aduce mângâierea necesară în lupta
chinuitoare cu indispoziţia deprimantă, totuşi stăruie
în ea, sferturi peste sferturi şi ceasuri peste ceasurL
4. El sporeşte veneraţia externă. In această
stare de oboseală sufletească preotul este uşor
aplicat să plece, părându-i-se că se uşurează re­
nunţând la stăruinţa în rugăciune concentrată.
Mântuitorul face contrarul. El nu îngenunche;
numai ca altădată, ci El se aruncă cu faţa la pământ.
îngenunchind se ruga [Luca 22, 41] „a căzut la
pământ" [Marcu 14, 35]. „Au căzut pe faţa sa"
[Matei 26, 39].
5. El se roagă profund şi sincer ca un copil.
Când sufletul omului e apăsat de chinuri, nu se poate
ruga ca altădată. Sufletul şi inima îi sunt ca şi pa­
ralizate. Le lipseşte avântul şi sborul liber al gân­
dului. Un suflet apăsat poate numai să strige, să se
vaiete şi să suspine. Astfel face Mântuitorul. El se
întoarce spre Tatăl ca un copil, rugându-se şi re-
peţind aceeaş rugăciune simplă: „Ava Părinte!"
6. El se roagă pentru îndepărtarea suferinţei
„Părinte, treci paharul acesta". Acesta este strigătul
produs de nevoie şi de slăbiciune. Tot astfel trebuie
să doresc şi eu sfârşitul unei încercări şi să mă
rog pentru scurtarea, ba chiar înlăturarea suferinţei,
fără a fi însă infidel iubirii către cruce şi adevă­
ratei năzuinţi după virtute, întrucât voinţa şi dorinţele
mele le subordonez voinţei Dumnezeeşti.
„Insă nu ceeace voesc eu, ci ceeace voieşti tu! ct
 — 23 -

11. O rugăciune fără mângâiere şi ascultare.

I. O rugăciune fără mângâiere.

Nu este ceva mai dulce decât mângâierea ce

isvorăşte din rugăciune. Cine odată a gustat „că
este bun Domnul" [I Petru 2, 3], acela ajunge uşor
la credinţa, că numai atunci este bună rugăciunea,
când în ea se află mângâiere. Această greşală
trebueşte corectată. Lucrul principal este, ca nu noi
să avem ceva din rugăciunea noastră, ci Dumnezeu.
Dumnezeu adeseori are cu atât mai mult, cu cât
ni-se pare că avem noi mai puţin. Nu este lucru
mare să te rogi cu râvnă cât timp pluteşti în fericire,
însă, a te ruga, a continua să te rogi, fără să afli
mângâiere, fără bucurie, în noaptea grea a suferinţei,
aceasta e faptă mare, care cinsteşte pe Dumnezeu,
care adevereşte credinţă tare, speranţă neclintită şi
adevărată statornicie în iubire. Care rugăciune este
mai demnă de admirat, rugăciunea schimbării la faţă
din Tabor sau rugăciunea suferinţei pe Muntele Măs­
linilor ? Un om credincios, care a avut să îndure
multe desamăgiri, zice: „Nimic nu trezeşte în su­
flet atât de mult dorinţa arzătoare după mângâ­
iere, pe care numai Domnul singur o poate da,
şi nimic nu trezeşte atât de mult conştiinţa, că El
singur este isvorul luminei, ca tocmai această stare
sufletească de întunerec şi desnădejde. Insă, tocmai
această dorinţă după El, această convingere că El
este totul şi singur, care poate mângâia sufletul, cin­
steşte cu mult mai mult pe Dumnezeu, decât îm­
buibarea în fericire. Stărueşte deci, până ce Dum­
nezeu trimite pe îngerul mângâierii".
Un martir aruncat în prinsoare grea, din cauza
foamei, a frigului şi a chinurilor de tot felul a ajuns
într'o astfel de stare de apatie, încât îi era cu
neputinţă să rostească rugăciunea sa obicinuită.
Atunci a sgăriat cu cremene pe o coaje de lemn o
 — 24 —_

cruce şi a stăruit ciasuri întregi în faţa ei, privindu-o,

fără a putea rosti ceva. Nu a fost aceasta o rugă­
ciune înduioşătoare?

II. O rugăciune fără ascultare.

Rugăciunea din Muntele Măslinilor, rostită de

Mântuitorul, îndeplineşte toate condiţiile unei rugă­
ciuni perfecte. Totuşi, îi lipseşte ceeace noi suntem
obicinuiţi să aşteptăm şi să cerem ca rod principal
al rugăciunei: împlinirea imediată a cererei. Cu toată
rugăciunea mişcătoare, Tatăl nu trece paharul amă-
răciunei.
împlinirea rugăciunei este legată totdeauna de
o singură condiţie: preamărirea lui Dumnezeu. Nu
binele sau durerea făpturilor este măsura şi ţinta
tuturor lucrurilor, ci preamărirea lui Dumnezeu,
către care trebue să fie îndreptate şi să se subor­
doneze toate dorinţele noastre. — «Insă nu precum
voesc eu. ci precum tu» [Mat. 26, 39]. De câteori
nu rămâne neascultată rugăciunea fierbinte a unei
mame, pentru viata singururri ei copil, sau cererea
soţiei pentru convertirea soţului ei, ori rugăciunea
preotului rostită în noaptea suferinţelor! Dar
trebue să fie aşa, căci Dumnezeu vrea jertfă,
vrea plecarea inimilor şovăitoare în fata unei soarte
grele. El vrea mireasma jertfei, însoţită de resem­
nare deplină: „Nu voia mea, ci voia Ta să se facă!"
Cine nu a înţeles acest mare principiu al ocârmuirei
divine, că toate lucrurile sunt spre mărirea lui Dum­
nezeu, pe acela îl va scoate din ogaş orice lovitură
mai grea în viată.

12. O rugăciune model.

In totdeauna asceza creştină s'a orientat după

rugăciunea de pe Muntele Măslinilor şi în ea a aflat
îndreptarul pentru o viată de rugăciune desăvârşită.
 — 25 —

L Rugăciunea Domnului din Muntele Măslinilor arată

toate însuşirile externe ale unei rugăciuni desăvârşite.

1. El se separă chiar de cei mai intimi prietini,

„El s'a depărtat dela dânşii ca de o aruncătură de
piatră" [Luca 22, 41], adecă destul de departe ca să
fie neconturbat, dar totuşi destul de aproape ca să-1
vadă învăţăceii şi ca nişte martori să poată auzi,
ce se petrece în apropierea lor. Cine vrea să intre
în legătură cu Dumnezeu, trebue să se smulgă de
oameni. Nu poţi sluji la doi domni.
2. El se roagă în liniştea singurătăţii, departe
de sgomotul vieţii agitate. Grădina aşezată în loc
retras, care, după tradiţie, avea o peşteră liniştită,
era locul de predilecţie al Mântuitorului, unde pe­
trecea în rugăciune atâtea seri şi nopţi, pe când ucenicii
dormeau în apropiere. In toate timpurile spiritul rugă-
ciunei adevărate a avut această trăsătură a singură­
tăţii. Peşterile şi pădurile ascunse, înălţimile mun­
ţilor şi grotele stâncilor au fost tot atâtea mărturii
ale raportului intim, pe care-1 stabileau sufletele iubi­
toare de Dumnezeu cu Creatorul lor şi teatrele fap­
telor mistice şi a minunatelor ceasuri ale harului
divin.
3. El se roagă cu cea mai mare cucernicie, do­
vedită prin atitudine şi gesturi. Mântuitorul îşi în­
crucişează manile, îngenunche şi se aruncă la pă­
mânt. A încrucişa manile însemnează oarecum a
te lega înaintea lui Dumnezeu, Domnul tău; a înge­
nunchea, înseamnă a te smeri înaintea lui Dumnezeu;
a te arunca şi prosterne la pământ însemnează a
lua poziţia unui animal de jertfă, care este gata a
primi lovitura de moarte: „Doamne sunt aici, fă cu
~mine ce voieşti". Cum stai tu cu cucernicia ta externă
3n rugăciune? O preotule! Priveşte, cum această
cucernicie prin atitudine şi gesturi, este deja o rugă­
ciune, este expresia sentimentelor religioase. Ea cre-
i a z ă dispoziţia sfântă a rugăciunei, întrucât trezeşte
 - 26 -

şi ţine vie conştiinţa apropierei de Dumnezeu; ea

face rugăciunea edificatoare şi înviorătoare pentru
alţii; ea sprijină rugăciunea în ţinta ei de implorare
a harului divin. Pentrucă a te ruga înseamnă a cerşi.
Pentru aceasta trebue o ţinută smerită, plină de
cucernicie, cum i se cade unui cerşitor.

II. Rugăciunea Domnului de pe Muntele Măslinilor întru»

neşte toate cerinţele interne ale unei adevărate rugăciuni.

1. încredere fiiască. In mijlocul celor mai amare

suferinţe, Mântuitorul simte nevoia de a rosti numele
dulce de „Părinte". Aşadară Dumnezeu nu înce­
tează a fi tată, chiar când mâna lui apasă asupra
ta, chiar dacă El te lasă, la aparenţă, în mare strim-
toare şi întunerec pentru suflet. Cine are încredere
adevărată şi atunci îl numeşte „Tată".
2. Resemnare şi subordonare desăvârşită sub
voinţa cea prea sfântă a lui Dumnezeu.
Facă-se voia Ta — deşi nu o văd;
Facă-se voia Ta — deşi nu o înţeleg;
Facă-se voia Ta — oricâte dureri mi-ar da.

13. împlinirea datorinţei şi blândeţe în suferinţă..

L împlinirea datorinţei.

1. împlinirea chemării este destul de uşoară, când:

totul se desvoltă neted şi fără piedeci, pe drumul
obicinuit, când împrejurări plăcute netezesc cărările,
când cinste şi recunoştinţă însoţesc împlinirea dato­
rinţei. Cât de grea însă poate să fie ea, când lip­
surile trupeşti sau sufleteşti tulbură plăcerea de a
lucra, când umbre negre se aştern pe drumul datoriei î!
Cât de uşor este ispitit omul să uite pe lângă du­
rerea sa şi grija faţă de alţii şi să se subtragă dela
datoriile chemării sale care-i sunt spre povară!
 — 27 —

2. Nu astfel face Mântuitorul. El dă preotului

exemplul măreţ al îndeplinirii datorinţei în linişte
şi fără şovăire, chiar sub povara celei mai grele
dureri sufleteşti. De trei ori face drumul suferinţei
încolo şi încoace, cu toată slăbiciunea, cu toate că
pulsul îi bătea de febră şi genunchii îi tremurau,
pentrucă ai săi să-î vadă, să-i avertizeze şi să le
arete, care este datoria unui păstor de suflete de­
votat chemării sale.

11. Blândeţea.

1. Este grea îndeplinirea datorinţei cu credinţă

şi statornicie când te afli în suferinţă, dar poate şi
e mai grea blândeţea, răbdarea şi mila. Durerile
chinuitoare trupeşti şi tulburările interne desechili-
brează sufletele, făcându-le mai simţitoare, mai sus­
ceptibile şi iritabile. Când sufletul este rănit, la cea
mai uşoară atingere tresare. Cât de uşor poate fi un
preot ispitit în astfel de momente, ca să facă şi pe
alţii să simtă amărăciunea sa, tratându-i cu nerăb­
dare şi violenţă şi îndrumările şi avertismentele sale
provoacă desnădejdea în sufletele altora.
2. Nu face astfel Mântuitorul. El nu lasă pe
ai săi să-i simtă durerea şi îngrijorarea. El îi îndrumă
şi avertizează cu seriozitate şi pătrundere, dupăcum
îi cere datoria sa de conducător, însă fără de
iritare, fără asprime şi împunsături jignitoare.
Cu toate acestea purtarea ucenicilor, după toate
cele petrecute, a fost ne la locul ei, supărătoare şi
abia scuzabilă. Totuşi, inima bună şi blândă a Mân­
tuitorului are compătimire faţă de slăbiciunea lor şi
află, cu toată întreita lor recidivă, încă cuvinte de
iertare: «Că duhul este osârduitor, iar trupul nepu­
tincios» — şi-i tratează ca pe nişte copii slabi, lăsând
pe cei obosiţi să se odihnească.
3. Auzi tu, iubite păstorule ? De câteori ai
ocazia să experimentezi asemenea fapte la copiii
 - 28 —

parohiei tale şi încă la cei mai buni. Cu toate

avertismentele tale, aceleaşi întoarceri la păcate,
aceleaşi greşeli, slăbiciuni şi mizerii. Atunci, să fii
răbdător şi blând, nu e lucru uşor. O privire la
Mântuitorul te va înălţa şi uşura.
4. Blândeţea Mântuitorului se vădeşte cu deo­
sebire în suferinţa sa, ba chiar creşte deodată cu
ea. In decursul vieţii publice Mântuitorul, amă-
surat chemării sale, păşeşte energic, din când în
când, împotriva duşmanilor. De pe buzele lui s'au
desprins uneori vorbe aspre şi fruntea i s'a întunecat
de manie sfântă. Chiar şi pe apostolii şi învăţăceii
săi îi dojeneşte uneori şi încă cu o astfel de serio­
zitate, încât ei se înspăimântă. Altă atitudine are
când este în suferinţă. Chiar faţă de duşmanii săi
nare nici o vorbă aspră, iar faţă de învăţăcei, numai
blândeţe şi cruţare. El merge pe drumul suferinţei
de pe Golgota blând ca un miel, care e dus ia jun-
ghiere.

14. îngerul pe Muntele Măslinilor.

«Si i s'a arătat lui înger din cer, întărindu-l pe

eh [Luca 22, 43].
1. „Şi i s'a arătat lui înger". In unele manuscrise
latine şi greceşti din timpurile vechi, acest loc este
omis, de teamă să nu producă sminteală. Insă nu
a luat Hristos natura omenească cu toate slăbiciu­
nile ei, nu a fost îngrijit ca copil slab şi neputincios,
ocrotit şi dus dinaintea lui Irod? De ce să fie ne­
demn de El, faptul că este mângâiat de înger, dupăce
El a fost ispitit de diavol şi după 40 de zile de
post în pustie au venit îngeri să-i slujească? [Matei
4, 11].
2. «Intărindu-l pe ei. Cu tot dreptul se pre­
supune, că îngerul prin convorbirea sfântă, ce a
avut-o cu Mântuitorul, a făcut aluzie la lucrarea
viitoare a harului mântuitor în milioanele de su-
 - 29 -
flete, în sute de mii de biserici şi altare, precum şi
la mulţimea fără număr a acelora, cari şi-au spălat
vestmintele lor şi şi-au albit vestmintele lor în sân­
gele Mielului [Apocalips 7, 14].
3. De câteori are preotul rolul de înger mân-
găitor! El nu poate lua paharul, nu poate alunga
durerea şi îngrijorarea din suflete, dar cuvântul său
liniştit şi serios întăreşte sufletele zbuciumate, adu-
cându-le aminte de binecuvântările cari izvorăsc
din suferinţele purtate cu resemnare în voinţa lui
Dumnezeu.
4. Scena aceasta de pe Muntele Măslinilor ne
aminteşte involuntar o altă arătare de înger. In
zorile zilei aducătoare de mântuire când i-a fost
anunţată întruparea, a venit îngerul la Măria, în li­
niştea singurătăţii, ca să-i vestească hotărârea cea
prea înaltă, iar ea a răspuns: „Iată roaba Domnului,
fie mie după cuvântul tău". In seara zilei aducă­
toare de mântuire a venit acelaş înger la Fiul Măriei
în liniştea tăcerii, pentrucă în numele Părintelui său
celui veşnic să-i întinză paharul suferinţei, iar El a
răspuns: „Insă nu dupăcum voiesc eu, ci precum
Tu" [Matei 26, 39].
Astfel sunetele produse de glasul clopotelor,
care vesteau aurora întrupării împreună cu sunetele
produse de glasul clopotelor, cari anunţau amurgul
zilei de mântuire s'au contopit înir'un solemn şi
minunat acord: «Fie voia Ta!»

15. Sudori de sânge — pentru noi.

1. Când un om robust izbucneşte în lacrămi şi

din pieptul lui gâfăitor ies gemete adânci de durere,
atunci se vede, că acest om sufere nespus. Cuvintele
de mângâiere, ce i le-am adresa nu prea îi sunt de
folos. Atunci mai bine nu rosteşti nici un cuvânt
şi respecţi prin tăcerea ta suferinţa fratelui tău.
Dar cum te vei comporta atunci, când, în loc de la-
 - 30 -

crimi, ies sudori de sânge pe frunte şi se rostogo­

lesc în picuri groşi şi grei pe faţa palidă? De
sigur vei rămânea înmărmurit, căci astfel de lucruri
nu ni s'au dat să le vedem la oameni.
2. Sudoarea de sânge a Mântuitorului arată
gradul mare al încordării sufleteşti, ea este expresia
luptei interne dusă la extrem. Spaima de moarte
mână tot sângele la inimă. Valul îngrămădit aici
împiedecă funcţionarea ei. Se produce un năduf
grozav, care ameninţă cu sufocare. Cu ultimele pu­
teri inima se sbate să se libereze din această încă­
tuşare de fier. O svâcnitură puternică împrăştie
valul de sânge. Răceala se alternează cu ferbin-
ţeala, tot corpul are febră, se sgudue şi tremură,
ochii ard, inima bate cu lovituri grozave şi sfâr­
şitul luptei înspăimântătoare este sudoarea de sânge
eşită cu putere prin pori. Este o vorbă care zice:
„Am plâns cu lacrimi de sânge". In cazul de faţă
această vorbă figurată a devenit realitate, ba chiar
mai mult. „Şi se făcuse sudoarea lui ca picăturile
de sânge, ce pică pe pământ", [Luca 22, 44]. Aceste
grele picături de sânge, cari cădeau încet de pe faţa
lui albă ca marmora, ne dau icoana suferinţelor
„amare", cum caracterizează poporul atât de nimerit
Patimile Domnului.
3. Nu ştiu, dacă altă scenă din marea tragedie
impresionează atât de adânc inima poporului, ca
aceasta. „Care a vărsat sudori de sânge pentru noi".
Obicinuit cu munca cea grea; poporul înţelege şi
simte profund această arătare a grozavei suferinţe
mute: „Şi se făcuse sudoarea lui ca picăturile de
sânge ce pică pe pământ".
4. Ce spune această scenă preotului? Ea îi
arată cât 1-a costat pe Mântuitorul împlinirea che­
mării sale arhiereşti şi dela care nici cea mai straş­
nică împotrivire a naturii nu a fost în stare să-l abată.
„A-şi da sufletul său", pentru a-şi arăta iubirea sa
mare, care nu s'a sfiit nici de cea mai grea jertfă.
Ea mai arată preotului, că şi pe Mântuitorul 1-a costat
 - 31 -

o luptă aprigă până a biruit împotrivirea naturii sale

omeneşti. O altă dovadă mai lămurită pentru aceasta,
•decât sudoarea de sânge, nu am putea găsi, în
aceasta zace puterea mângâietoare a acestui exemplu:
«Că încă nu a-ţi stătut până la sânge, împotriva
păcatului, luptându-vă» [Ep. Evrei 12, 4].

16. „Sculaţi-vă să mergem" [Matei 26, 46].

Roadă rugăciunei.
1. Mântuitorul se scoală. P e faţa sa se văd
încă urmele luptei sufleteşti, care s'a petrecut în El,
dar ochiul său e clar, privirea hotărîtă, ţinuta dreaptă,
mişcarea şi gesturile sigure şi conştient de ţinta sa.
El şi-a dobândit liniştea şi reculegerea deplină, care
nu-1 mai părăseşte până la finea marei lupte. Vocea
sa răsună iarăşi, încurajând: „Sculaţi-vă să mergem".
Acesta e rodul rugăciunei. Ea nu înlătură jertfa
voită de Dumnezeu, însă dă curaj şi tărie pentru
îndeplinirea ei.
2. învăţăceii. De câteori nu simte acelaş efect
şi preotul, după un sfert de ceas sau o jumătate de
oră petrecută în rugăciune stăruitoare înaintea al­
tarului. Inima sa era atât de apăsată şi descurajată,
încât credea, că nu mai poate suporta starea aceasta,
atunci s'a aruncat în faţa crucii sau a altarului într'o
rugăciune caldă, care i-a dat linişte, resemnare şi
voinţă de a purta suferinţa. „Sculaţi-vă să mergem".
Sau ai primit o însărcinare grea, care îţi este im­
posibilă, o cerere care ţi-se părea nedreaptă sau fără
măsură, atunci te-ai rugat şi ai cerut din adâncul
sufletului tău agitat şi astfel ai ajuns la hotărîrea
curajoasă: „trebue să se facă, la lucru!" „Sculaţi-vă
să mergem".
Acesta trebue să fie rodul fiecărei meditaţii şi
fiecărei rugăciuni: o râvnă nouă, care să te ducă
curajos pe drumul datoriei şi să te facă să iai asupra
ia jertfa şi oboseala, pe care o cere dela preot
fiecare zi a vieţii sale. „Sculaţi-vă să mergem".
 17. Izolare în suferinţă.

„Şi din neamuri nu este bărbat ca mine şi i-am

călcat pe ei întru mania mea" [Isaia 63, 3].
1. In momente de tristeţă adâncă, când sufletul
este apăsat, omul se simte îndemnat să spună şi
altora ce-1 apasă şi să-şi caute tovarăş. îşi caută un
prietin, în inima căruia poate să strecoare suferinţa
sa, la care aşteaptă să afle simpatie, înţelegere ŞL
alinare. Cât îţi cade de bine, când în astfel de cea­
suri se apropie de tine unul, ai cărui ochi strălu­
cesc de simpatie şi grăeşte cătră tine cu glas dulce:
„Fii mângâiat, eu rămân cu tine, sufăr cu tine".
Cu mai multă uşurinţă porţi suferinţa, decât atunci»
când trebue să lupţi singur şi părăsit, sau căutând
mângâiere vezi feţe reci, indiferente şi lipsite de în­
ţelegere.
2. Printr'o experienţă de felul acesta trece şi
Mântuitorul în Muntele Măslinilor. Ca toate sufletele
mari şi nobile El vrea să-şi poarte suferinţa, singur
şi pe neobservate. Cu toate acestea conştiinţa, că în.
apropierea lui se află inimi credincioase şi cu simpatie
faţă de El, i-ar fi dat o oarecare mângâiere. A c e s t e
presupuneri reies din cuvintele: „Rămâneţi aici şi
priveghiaţi împreună cu mine". El nu le cere ceva
greu, nu le cere să sufere împreună cu El, ci numai
ca să privegheze în apropierea lui.
Oare cuvântul „cu mine" nu trebuia să fie pentru
ei o dorinţă a inimilor lor, dupăce ei se apropiară
sufleteşte atât de mult de El, la cina cea din urmă ?
Oare tonul grav al avertismentului nu le amintea
datoria l o r ?
De trei-ori îi cercetează ca să se bucure de
mângâierea, care izvora din prezenţa lor şi oarecum
să înfăţişeze înaintea lor durerea şi strâmtorarea
lui Şi ce află ? Ei îl privesc muţi, uimiţi, timizi, fără
a găsi un singur cuvânt de împărtăşire a suferinţei
sale. Astfel singur şi izolat luptă şi îndură
 - 33 -

suferinţa, fără prieteni şi ajutor. „Am aşteptat pe

celce s'ar mâhni cu mine şi nu era şi pe celce m'ar
mângâia şi n'am aflat". [Psalm 68, 24].
3. Oare nu face şi azi Mântuitorul experienţe
de felul acesta? O, cât zel arată preotul tânăr în
zilele aurii ale primăverei preoţeşti; câtă grije, câtă
rugăciune, câtă iubire la jertfa de toate zilele, când
se alipeşte de Isus, ca loan de pieptul Mântuitorului!
A p o i ? Vine vara fierbinte a vieţii, care aduce zile
de nepăsare. Acuma apostolii: loan, Petru şi Iacob
stau reci şi indiferenţi în faţa altarului, preocupaţi
numai de gândurile lor şi abia gândindu-se la Mân­
tuitorul, care în apropiere nemijlocită de ei reîno-
ieşte, sub forma mistică, patimile Sale.

18. învăţăceii, cari dorm.

I. învăţăceii dorm.

1. Este un tablou trist, care ni se oferă spre

vedere. Acolo şade Mântuitorul în grave dureri
sufleteşti, ca şi frânt sub povara lor, iar aici — uce­
nicii, cari dorm.
Ei dorm, deşi El i-a îndrumat stăruitor la pri­
veghere şi rugăciune; ei dorm, deşi citesc seriozi­
tatea grozavă a clipei pe faţa palidă a Mântuitorului.
2. Şi să ne însemnăm bine, de faţă era oarecum
elita învăţăceilor, erau cei trei martori prezenţi la
schimbarea la faţă de pe muntele Taborului, cei doi
fii ai tunetului, era loan, care a stat la pieptul Dom­
nului, era Petru, care îi dăduse asigurarea că, chiar
dacă ar trebui să moară împreună cu Domnul, nu
nu se va lăpăda de El.
3. Desigur, ei erau obosiţi de umbletul zilei,
obosiţi şi de serbarea Cinei cei de taină, obosiţi de
jalea, care i-au cuprins. Noaptea era înaintată şi ple­
oapele li se închideau. Trebue să recunoaştem că
sunt şi motive pentru a-i scuza. Cu toate acestea
 34 —

simţim, că este îndreptăţită imputarea ce le-o face::

„Waţi putut un ceas a priveghea împreună cu mine".
[Matei 26, 40].
Oare gravitatea situaţiei nu cerea, dela cei trei
apostoli, mai multă stăpânire de sine şi mai multă
abnegaţie? Cum ai putea tu dormi, când ai şti că
în camera vecină tatăl tău ori un prieten al tău se
luptă cu moartea?
4. Această atitudine a învăţăceilor, care era
nepotrivită, se prezintă şi mai supărătoare, dacă
vom lua în considerare şi alte împrejurări între care
se producea.
Căci, pe când prietenii dorm —- duşmanii ve­
ghează.
Veghează Ana, Caiafa şi bătrânii poporului jido­
vesc; veghează fariseii, cărturarii şi toţi membrii
sinedriului. Toţi sunt neadormiţi, cugetând şi pîă-
nuind, cum să prindă pe Domnul, cum să-L umi­
lească şi să-L suprime — iar ei, ucenicii săi, dorm!
5. Nu se întâmplă şi azi astfel? Răul veghează,
binele doarme; ştiinţa înstrăinată de Dumnezeu e
trează, face cercetări fără odihnă, pe când ştiinţa
creştină, pe alocurea, doarme. Lojele francmaso­
nice veghează, politica duşmănoasă bisericii stă
trează, presa protivnică şi sectele duşmănoase stau
la pândă şi ţes intrigi şi planuri, cum să prindă pe
Hristos şi biserica lui, iar învăţăceii dorm. Dona
atâţia dintre „paznicii altarului", dorm episcopi, preoţi,
călugări, ca şi când totul ar fi în ordine şi siguranţă,
ca şi când nici un suflet n'ar fi în primejdie, ca şi
când nimic, din comoara celor sfinte,n'ar fi periclitat!

II. învăţăceii adorm în rugăciune.

1. Ei au ascultat, fără îndoială, de îndemnul

Domnului şi au început să se roage. Dar, tristeţa
din sufletele lor le-a covârşit rezistenţa, puţin câte
puţin au cedat, până ce s'au întins pe pământ şi au
 - 35 -

adormit. „Şi a venit către ucenici şi i-a aflat pe

dânşii dormind", [Mat. 26, 40].
2. Dacă astăzi ar face Mântuitorul un ocol
prin lume, unde este răspândită biserica Sa, oare
ce i sar da să vadă? Oare pe câţi dintre ucenicii săi
i-ar găsi dormind? Dormind în rugăciune şi medi­
taţie, dormind lângă Ceaslov, dormind la mărturisire,
dormind pe amvon, dormind chiar lângă altar! Cu
trupul îi va găsi în toate aceste locuri, dar cu duhul
S va afla dormind. Trezindu-se şi văzând pe Domnul
vor începe a se scuza, că au fost obosiţi, de aceea au
adormit. Poate sar găsi şi astfel de cazuri, ca Mân­
tuitorul să primească scuza. Dar mi se pare că ade­
seori, foarte adeseori, Mântuitorul, cu toată seriozi­
tatea va trebui să repete imputarea: „N'aţi putut
m ceas a veghea împreună cu mine?"
3. „Simone, dormi ?" [Marcu 14, 37]. Mântuitorul
îi dojeneşte pe toţi trei ucenicii, însă îl dojeneşte pe
Petru îndeosebi, fiindcă nici unul dintre ei nu se
legase cu vorba atât de mult înaintea Domnului ca
Petru, că nare să-1 părăsească chiar dacă ar trebui
să moară împreună cu El. După această asigurare,
cât de grea este imputarea Domnului: „Simone, dormi ?
Nu putuşi un ceas să priveghiezi ?" mm
Vai de biserică, dacă păzitorii ei dorm! O Petre,
Petre, de ai fi priveghiat! Te-ai fi cruţat de multe
căinţe amare şi ceasuri triste! O preotuie! Dacă ai
fi rămas credincios la locul tău de răspundere în
atâtea şi atâtea ceasuri grele, când demonul, în
multele lui forme în cari se înfăţişează astăzi
unelteşte împotriva Domnului şi a bisericii Sale, cât
rău şi câte pagube pentru suflete s'ar fi oprit prin
privegherea ta! Deci: „priveghiaţi şi vă rugaţi!"

19. Taborul şi GethsimanL

1. Contraste. Acolo lumină — aici noapte
întunecoasă; acolo fericire cerească — aici fiori de
 _ 36 -

moarte; acolo vocea plină de iubire a Tatălui:

„Acesta este Fiul meu cel iubit"... — aici tăcerea
mută a Părintelui; acolo apostolii în extaz de feri­
cire — aici ucenicii desnădăjduiţi şi întristaţi; acolo
strălucitoarea auroră a schimbării la faţă — aici
amurgul cu umbrele suferinţei. Ambele: schimbarea
la faţă de pe Tabor şi suferinţele din Gethsimani se
petrec înaintea ochilor noştri sufleteşti şi Mântui­
torul străbate acelaş drum prin aceste două eveni­
mente ale vieţii Sale, ca să ne arate şi nouă pilda
şi învăţătura, să nu rătăcim, dacă şi peste noi vor
veni, după fericitoare clipe trăite în lumina Tabo-
rului, ceasuri grele şi întunecoase, ca suferinţele din
grădina Gethsimani.
2. Alegere. Sus pe Tabor, ca şi în grădina
Gethsimani, Mântuitorul a luat cu sine numai pe cei
mai aleşi ai Săi. Cu o discreţie plină de gingaşă
iubire, El face martori ai umilinţei şi suferinţelor
Sale numai pe aceia dintre ucenici, cari s'au învred­
nicit a fi martori şi ai schimbării la faţă. Numai
cei trei, cari i-au văzut faţa strălucind ca soarele,
aveau să-i vadă faţa desfigurată de sudori de sânge.
Aici a fost pus în lucrare unul din principiile
conducerii prin graţia divină. Căci, când Dumnezeu
ridică sufletele acelora, pe cari i-a ales, pe înălţimile
mistice ale rugăciunii, ale viziunei şi extazei, o face
aceasta mai ales cu acel scop, ca să le pregătească
pentru clipa când vor avea să se coboare în adân­
curile întunecoase ale suferinţei.
Prin urmare, cine s'a urcat pe Tabor, trebue
să se aştepte şi la încercările din Gethsimani. A
împărţi cu Isus ceasurile de pe Tabor şi cele de
pe muntele Măslinilor este o graţie specială, de care
se învrednicesc numai cei aleşi. Astfel, găsim în
adevăr, în viaţa marilor sfinţi deopotrivă: Taborul
şi Gethsimani, lumina schimbării la faţă şi urmele
sângelui, împletituri din trandafiri şi ghimpi.
3. S'ar părea, că ceasurile trăite în lumina Ta-
 - 37 -
borului nu şi-ar fi ajuns scopul de a pregăti pe cei
trei apostoli pentru suferinţa din Gethsimani.
Mai bine sar zice, că nu şi-a atins scopul în
întregime, dar totuşi şi 1-a ajuns, măcar în parte;
întrucât amintirea marei revelaţii de pe muntele Ta-
borului, trăind în subconştientul învăţăceilor, le-a stat
într ajutor în mijlocul slăbiciunii, ca să nu cadă într o
prăbuşire completă. Tot astfel şi amintirea lumi­
noaselor clipe, pline de graţie, din viaţa preotului
poate să fie eclipsată în parte, dar, dacă lumina
Taborului 1-a copleşit vre-odată în toată fiinţa sa,
ea va continua să licărească în adâncul conştiinţei,
chiar în mijlocul întunerecului şi a suferinţelor, fe-
rindu-1 de prăbuşire.
Vai de acel preot, care nu a trăit niciodată un
ceas pe Tabor şi nu a simţit „cât de bun este
Domnul!" Aceluia îi va lipsi steaua polară salva­
toare în întunerecul furtunilor vieţii.
 III. Istoria unui apostat.
Trădarea lui iuda şi lepădarea lui Petru, sunt
cele mai tragice fapte din istoria patimilor Mântui­
torului. Cât de mult L-au impresionat se vede lă­
murit din faptul, că le-a prezis şi adeseori le amintea
cu adâncă mâhnire. Suferinţa cauzată de ura duş­
manilor nu era atât de simţită, ca aceste dureri
venite din partea prietenilor. Soartea acestor doi
apostoli, ne desvăluie un capitol de viaţă lăuntrică
şi externă, plin de învăţăminte şi îndrumări prac­
tice pentru preoţi.

Istoria unidJapostat.j
Trădarea lui Iuda este sfârşitul nespus"de trist
al unei vieţi de apostol, trăită fără nici o nădejde.
Cum s'au putut întâmpla toate acestea şi cum
s'a produs căderea lui internă, rămâne un mister.
Asemenea unor forţe, cari, activând în taină în mă­
runtaiele pământului, produc prăbuşiri interne în­
soţite la suprafaţă de cutremure, aşa s'a pregătit
în taină şi căderea lui Iuda.
Desfăşurarea acestui proces sufletesc se poate
urmări în toate fazele lui principale.

20. I. începutul bun.

A . Viaţa anterioară.

Bărbatul din Cariot nu poate fi socotit în nici

un caz om rău din fire, care să fi moştenit însu­
şiri urîte. O astfel de părere ar fi cu totul gre-
sită. Dacă ar fi fost dintru început rău şi nedemn,
Mântuitorul nu l-ar fi introdus niciodată în rândul
celor aleşi ai Săi; cu toate că Isus ştia ce are să
se întâmple, totuşi 1-a ales, aşa cum se prezenta
atunci.
— „ C a d numărat era împreună cu noi şi luase
soartea slujbei acesteia" [Fapt. A p . 1 17], aşa cu­
geta Petru.

B< Chemarea.

1. Iuda simţia intr'adevăr vocaţie. Personali­

tatea atrăgătoare a Mântuitorului şi minunile S a l e
extraordinare îl cuceriseră. L a început, Iuda s'a apro­
piat de Mântuitorul cu gândurile cele mai bune, cu
toate că nu era, ca loan, însufleţit de iubire. Ca toţi
ceialalţi apostoli şi învăţăcei, nutrea şi unele spe­
ranţe de ordin pământesc. Ei era unui din cei doi­
sprezece p e care I*a ales Mântuitorul după o noapte
petrecută în rugăciune (loan 6, 71] şi numele lui a
fost trecut în lista apostolilor [Luca 6, 13]. „Şi au
chemat pe care a vrut ei însuşi", scrie Marcu [3,13].
Iuda era dintre aceia pe cari Tatăl i a dat Domnului
[loan 17, 6]. Prin urmare originea chemării de sus
a lui Iuda nu trebue trasă la îndoială, iar părerea,
lăţită mai ales în evul mediu, că Iscarioteanul ar
îi ajuns în mijlocul apostolilor prin simonie sau
prin mijlocirea Măriei, este lipsită de orice temeiu.
Faptul alegerii sale ca apostol nu schimbă întru
nimic desnodământul atât de trist, precum nici
apostasia târzie a unui preot nu poate dovedi, că
mt a primit darul preoţesc.
2. Iuda se împărtăşeşte de toate darurile şi
prerogativele chemărei apostolice. Mântuitorul 1-a
considerat prietenul Său, ca şi pe ceialalţi: „De
acum nu v ă mai numesc slugi, ci prieteni"; învă­
ţăcelul S ă u : „ V o u ă v ă este dat a şti tainele împă­
răţiei cereşti", şi colaboratorul Său. El a fost trimis
de Mântuitorul să predice şi să facă minuni şi d e
 - 40 -

izbânda lui se bucură ca şi de a celorlalţi apostoli

[Marcu 6, 7, 19, Luca 9, 1, sq, Matei 10, 1, sq]. El
a fost martorul tuturor faptelor şi minunilor lui Isus.
Ba, mai mult, a primit dela Mântuitorul şi o slujbă
de încredere, fiind numit administratorul averei co­
mune şi încredinţat cu procurarea celor necesare tra­
iului [loan 13, 29], misiuni pentru cari avea deosebite
aptitudini. Ceialalţi apostoli îl tratau ca pe un egal
întru toate cu ei, ca pe un tovarăş iubit, în care
aveau încredere deplină şi de părerea căruia ţineau
seamă [Matei 26, 8, loan 12, 4]. Nici unul dintre ei
în afară poate de loan cu simţul său delicat, nu se
îndoia în sinceritatea lui, aşa că sfârşitul i-a surprins
pe toţi
3. Iuda încă avea toate însuşirile necesare
chemărei sale. Dacă ar fi fost un incapabil, nu l-ar
fi desemnat apostol, mai cu seamă că erau aleşi.
Eu v'am ales pe voi. Amintirile răslete din Evan­
ghelie ni-1 prezintă pe Iuda ca bărbat plin de ta­
lent, de putere de muncă şi de hotărîre, care ar fi
putut presta lucruri mari, dacă ar fi urmat calea
cea dreaptă. Nu-i lipsea nici ajutorul supranatural
al harului divin. Iuda ar fi putut deveni un sfânt,
ca şi Petru, Filip, Toma ş. a. m. d. şi noi ne-am fi
rugat astăzi lui: „Sfinte Iuda, roagă-te pentru noi",
precum şi Petru cu firea Iui semeaţă ar fi putut
deveni un Iuda. Şi ceilalţi apostoli au avut greşeli
şi slăbiciuni şi ei au trecut prin greutăţi şi ceasuri
critice. Că Iuda iubea cu adevărat, din când în câni
pe Mântuitorul, că înfăţişarea, că sfinţenia şi bunătatea
Acestuia 1-a impresionat adânc, se vede şi din durerea
cumplită care i-a încins pe urmă sufletul desnădăj-
duit. Deci nu mai încape nici o îndoială, că Iuda a
avut chemare apostolică şi tocmai această împre­
jurare face ca soartea lui să fie atât de tragică şi de
pilduitoare pentru toate vremile.
4. Nu s'a întâmplat tot astfel, cu aţâţi preoţi
apostaţi şi decăzuţi?
 - 41 -

Şi ei au avut chemare de sus şi poate ani

dearândul au gustat din fericirea şi din binecuvân­
tarea chemării lor, trăind clipe de însufleţire sfântă
şi de adevărate bucurii sufleteşti. Misiunea ce li-s'a
încredinţat nu poartă nici o vină pentru căderea
lor ulterioară şi este o falsificare când apostaţii în­
cearcă a se înfăţişa într'o astfel de lumină ca să
se desvinovăţească pe sine şi să arunce vina p e
misiunea lor.

21. Apostazia.

A. Cauzele ei.

Două păcate: necredinţa şi lăcomia, duc la

Fapta iui îuda, aşa cum s'a întâmplat adeseori în
timpurile următoare.
1. Necredinţa.
a) învăţătura despre „pâinea vieţii", care din
:er s'a pogorât [loan 6, 58), despre sângele şi trupul
Mântuitorului cu care vrea să-i hrănească a fost
spre sminteală lui Iuda. „Greu este cuvântul acesta"
— murmurau unii din ucenici — „cine poate să-l
nţeleagă pe e l ? "
Că printre aceştia era şi Iuda, ne arată, fără
îici o îndoială, evanghelia învăţăcelului pe care-1
ubea Domnul: „Că sunt unii din voi cari nu cred,
'A ştia dintru început Isus cari sunt ceice nu cred
>i care este celce vrea să-L vândă pe e l " [loan 6, 64].
După aceasta mulţi dintre ucenicii Lui s'au
ndepărtat şi nu mai umblau cu El. „ A u doară şi voi
roiţi să vă duceţi ?" — zice Isus. Atunci Petru în nu­
nele celorlalţi, face frumoasa declaraţie, care cu-
irinde mărturisirea credinţei în Dumnezeirea lui Isus:
Noi am crezut şi am cunoscut, că Tu eşti Hristosul,
nil lui Dumnezeu celui viu". Iuda însă nu se mai
atemeia pe această credinţă. „ A u nu eu pe voi cei
2 v'am ales şi unul din voi diavol e s t e ? " [loan 6,
 — 42 —

70). „Şi zicea de Iuda Iscarioteanul, că acela vrea

să-l vândă pe El". [loan 6, 71].
b) In faţa altarului începe uneori apostazia
preotului. In el se stinge credinţa şi prin ea iubirea
faţă de chemarea sa, care fără credinţă nu are
nici un rost. Dacă gândul spre cele veşnice nu
mai activează, atunci îi lipseşte orice razim lăuntric
şi orice îndemn spre apostolat, spre jertfă şi renun­
ţare, rupându-se frânele puse pasiunilor josnice.
Sufletul unui astfel de preot nenorocii vegetează
amărît şi scârbit. Numai forţa împrejurărilor şi
teama de a rupe orice legătură cu lumea încunju-
rătoare, precum şi ruşinea faţă de oameni îl mai
reţin, ca să nu se prăbuşească cu totul. Se întâmplă,
că trec ani dearândul până ce isbucneşte catastrofa,
afară de cazul, dacă nu îl stăpâneşte o pasiune
puternică, ca pe Iuda, care să-l constrângă la o
hotărîre mai grabnică.
2. Lăcomia.
a) De multeori această patimă reţinută şi înăbu­
şită de puterea harului divin, precum şi de însufleţirea
pentru Hristos şi faptele Sale, isbucneşte cu puteri
îndoite. Iuda a început prin a fura din casa comună,
pentru a-şi pune la o parte ceva pentru orice even­
tualităţi. Insă, mult nu putea lua de acolo şi mai
puţine speranţe avea în viitor. Căci moartea Mân­
tuitorului, prezisă cu atâta siguranţă, însemna sfâr­
şitul tuturor speranţelor mesianice, la cari visase.
De ce să nu se aranjeze din vreme şi să nu se
înţeleagă cu partida biruitoare a Sinedriului ? Spre
soluţia aceasta îl atrăgea pofta de câştig şi goana
după avantagii. Scena petrecută în Bethania, precum
şi îngrijorarea produsă de cei 300 dinari cheltuiţi,
l-au făcut să ia hotărîrea, deja de mult încolţită în
sufletul său. Patima a izbucnit şi 1-a răpit cu furie
puternică. Abia atunci şi-a aruncat apostolul masca.
A trecut în tabăra duşmanilor şi a vândut pe Mântui­
torul. „Atunci unul din cei doisprezece, care se
 - 43 -

lumea Iuda Iscarioteanul, mergând la arhierei, a

ds lor: ce-mi veţi da mie şi eu îl voi da pe el
rouă ? Iar ei i-au pus lui treizeci de arginţi". [Matei
B , 14].
„Ce-mi veţi da mie?"
Cât de urît sună această întrebare, ieşită din
|ura unui învăţăcel ales al lui Isus ?
„începutul păcatului este trufia". [Sirah 10, 13].
Cât de adevărat este aceasta! Celui lacom, pentru
:ani sunători, totul îi este de vânzare. Tata, fratele,
prietenul cel mai bun, cinstea, conştiinţa şi sufletul,
cate le-ar vinde. Un învăţat zice: „Trădarea este
: ruşine pentru omenire, dar până când vor fi
larneni cari cumpără trădarea, până atunci vor fi şi
rădători" [Mislin].
„Ce-mi veţi da mie ?"
Astfel grăeşte apostatul care intenţionează să-şi
•ădeze chemarea sa sfântă, să-şi vândă demnitatea
[K-eoţească, biserica sa şi pe Mântuitorul său. A fost
» vreme când pe Mântuitorul său îl preţuia mai
•uit decât toate comorile şi plăcerile lumii. Şi astăzi?
D, Dumnezeule, decâteori e vândut Mântuitorul de
preoţi şi încă pentru bani netrebnici.

B. Urmarea.

Este foarte interesant şi important să privim

•ai deaproape pe Iuda şi să urmărim cum se des­
făşoară în interiorul său lepădarea de Hristos. Cel
fotâi semn:
l 1. O rezervă rece. O, dacă sar fi reîntors
Hun ci, când Mântuitorul i-a dat să înţeleagă —
.Au doară şi voi voiţi să vă duceţi?" Numai teama
Cb va rupe legăturile cu prietenii săi de până acum,
I mai reţinea, deşi în interiorul său se îndepărtase
i e eL Şi închidea în sine taina gândului său negru,
• i se manifesta sincer şi-şi învăluia starea sufle­
tească într'o ţinută corectă în faţa lumii.
 — 44 —

Aceasta îl făcea un făţarnic mizerabil. El si­

mula prietenie fată de apostoli, pe cari într'atâta i-a,
sedus, încât până la sfârşit nu au putut să-şi dea
seama de situaţia adevărată. Manifesta compătimire
faţă de cei săraci [Ioan 12, 5 ] ; arăta iubire Mântui­
torului, avea îndrăzneală să facă pe nevinovatul cu
ocazia prezicerii trădării, jucând cu dibăcie rolul
făţarnicului până la sărutarea trădării din grădină.
Vai, ce infamie şi înjosire! Nicăiri nu se des voltă
mai exuberant buruiana făţărniciei, ca în solul r e ­
ligiei şi în ogorul rodnic al slujbei preoţeşti. Preotul
îndepărtat de Hristos nu poate alege altă cale decât,
sau a pocăinţii serioase, sau a făţărniciei; cu alte
cuvinte, ca să salveze aparenţele, să se suie pe
amvon, să se aşeze pe scaunul spovedaniei şi să
se înfăţişeze înaintea altarului ca un învăţăcel cre­
dincios, însă cu trădarea ascunsă în suflet.
„ V a i vouă morminte spoite!" De aici este numai
un pas până la:
3. Sacrilegiu. Cu conştiinţa clară a faptei sale,
cu preţul trădării în buzunar, cu păcatul de moarte
în inimă, Iuda lua parte împreună cu ceilalţi apo­
stoli la Cina cea de taină. Ii amăgea şi acum cu
nevinovăţia sa şi se atingea de trupul şi sângele
Domnului. „Deci dupăce a luat el pânea, îndată a
ieşit, şi era noapte când a ieşit". [Ioan 13, 30].
4. In sfârşit cade cu totul şi definitiv în stăpâni­
rea păcatului. „Şi după pâne atunci a intrat întransul
Satana". [Ioan 13, 27]. Numai un singur cuvânt, dar
foarte grăitor, înfăţişează plastic grozăvia lepădării-
de Hristos, cu toate urmările ei funeste. într adevăr
ca şi când ar intra Satana în apostat şi-1 face chiar,
Satană. Sufletul lui negru e cuprins de ură, mândrie,
împotrivire, neruşinare faţă de Dumnezeu şi de tot
ce este sfânt, simţind plăcere numai faţă de ce este
rău şi trivial. Orice sentiment de adevăr, de cinste
şi de respect îl părăseşte. El nu se poate reţine
dela nici o infamie. Cu un cuvânt el a devenit um
adevărat Satana. „ A inirat întransul Satana".
 - 45 -

22. Importanţa acestui mister.

1. Cu privire la Dumnezeu.
Petru şi Iuda se lapădă. Doi ucenici ai aceluiaş
Mântuitor, fraţi ai aceluiaş ucenic, pe care-1 iubea
Domnul, înzestraţi cu aceleaşi puteri şi misiuni înalte.
Peste amândoi a strălucit acelaş har, dar razele lui
pe unul 1-a inobilat, pe celălalt 1-a împetrit la suflet.
Unul a ieşit afară şi a plâns, celalalt încă a ieşit
afară, dar a căzut în desnădejde. Aici ne apare miste­
rul harului şi al chemării divine, care adeseori ni se
desvălue în viaţa preoţilor. Amândoi au căzut; unul
a aflat calea reîntoarcerii, celalalt nu. De ce nu?
Xât sunt de necercate judecăţile lui şi neurmate
:ăile lui!" [Romani 11, 33J.

2. Cu privire la Mântuitorul.

Această scenă emoţionantă nu putea lipsi din

storia vieţii şi a suferinţii Sale.
a) El voia să îndure toate suferinţele posibile şi
se toate să le sfinţească şi să le inobileze. Aceasta
;ra însă cea mai amară dintre toate durerile. Despre
rici una nu a vorbit atât de des; nici una nu i-a
ănit atât de mult inima, b) Ea este revelaţia im­
presionantă a bunătăţii şi blândeţii inimii Sale, care
ndelung rabdă pe cel nevrednic, îi arată iubire şi
1 tratează cu atâta delicateţă, încât şi cei mai intimi
ii lui nu bănuiau grozăvenia faptei săvârşite.

3. Cu privire la biserica viitorului.

a) Exemplul lui Iuda ne învaţă, că nimeni să

tu se îndepărteze de biserică, dacă vreunul din
ireoţii ei se lapădă. b) Slujitorilor bisericii le va
ervi ca mângâiere, dacă vreunui va avea de în-
lurat din partea credincioşilor asemenea desamăgiri
umplite.
 4. Cu privire ia preoţie şi preoţi.
Aşadară şi cea mai înaltă şi stanţă chemare*
care te aşază în imediata apropiere a lui Isus, nu
te fereşte de ispite. Din înaltul cerului poate coborî
un Lucifer, din Paradisul încântător poate duce
drumul la iad. In cercul prietenilor intimi ai lui Isus
se iveşte un Iuda trădător. Tot astfel se ivesc preoţi
şi apostoli, cari, deşi mai înainte şedeau în faţa
altarului cu inima curată, deşi vesteau cu limba
de foc adevărul, deşi se simţeau încântaţi în cli*
pele dulci ale apropierei de Isus, totuşi, la sfârşii»
au căzut, iremediabil, jertfă patimilor şi din îngeri
s au făcut demoni. „Pentru aceea celuice i se pare că
stă, să ia aminte, ca să nu cază". [1 Corinteni 10,12].
 IV*. P r i n d e r e a Iui Isus.

23. Conducătorul s b i r i l o r .

Jată venea mulţime şi celce se chema luda,

wml din cei doisprezece, meroea înaintea lor" [Luca
22 47].
I. Unul din cei doisprezece. In Sf. Scriptură
se accentuiază în mod semnificativ, această întâm­
plare. Nu din pătura laicilor a eşit Iuda, această
ruşine a societăţii omeneşti, ci din cler, adecă dintre
aleşii Domnului, din şirul acelora „cari sau închinat
hn Dumnezeu", cari stăteau atât de aproape de EL
Aceasta este atât de dureros „că de m a r fi ocărit
vrăşmaşul, aşi fi răbdat iar tu omule, cei întocmai
b suflet, dregătorul meu şi cunoscutul meu". [Psalm
54, 13]. Şi acest renegat abuzează de legăturile
prieteneşti de odinioară şi se foloseşte de cunoa­
şterea cu deamănuntul a tuturor referinţelor locului
p timpului, el dă duşmanului toate informaţiile, ie
Face destăinuiri, le dă îndrumări şi sfaturi, cum pot
să-L afle şi să-L prindă mai sigur pe Mântuitorul.
Ruşinoasă faptă!
II. „Mergea înaintea tor". Destul de urît ar fi
"ost dacă îuda ar fi urmărit ceata sbiriior numai
lela distanţă, de condamnat ar fi fost dacă ar fi
ners în rând cu ei, dar şi mai de condamnat este
iindcă el, apostolul de odinioară, se aşează în fruntea
jir şi pune la cale atacul prin surprindere, dând
nformaţii sigure.
* - 1 . 0 , Doamne, ce se v a întâmpla cu învăţăcelul
ui Hristos, cu preotul, care apucă pe căi greşite?
t a deveni un fur, care v a jefui averea bisericii, un
r

rădător, care pactează cu duşmanii ei, un instrument

 - 48 -
plătit al sinagogei, un trădător al episcopului său^
al tovarăşilor săi, un făţarnic mizerabil, un criminajj
acuzat de sacrilegiu.
III. De ce a îndurat Mântuitorul şi această sufe­
rinţă, atât de amară? Pentru mângâierea bisericii,
a episcopilor şi a căpeteniilor ei, cari încă vor în­
cerca astfel de experienţe amare, când unii dintre
aceia pe care i-a ocrotit şi îngrijit, asupra cărora
şi-a aşezat manile, se vor lăpăda de ei şi vor trece
în tabăra duşmanilor. Pilda Mântuitorului le va arăta,
cum trebue să suporte astfel de întâmplări şi să se
resemneze în faţa lor.

24. Sărutarea iui Iuda.

„Şi îndatăş apropiindu-se de Isus a zis: Bucu-
vă-teînvăţătorule! Şi l-a sărutat pe el". [Matei 26,49].

I. Sărutarea iui Iuda pe muntele Măslinilor.

Această faptă este o infamie ne mai pomenită.
Iscarioteanul întrebuinţează acest simbol al păcii şi
al încrederei, al iubirii şi al frăţiei, ca mijloc de
trădare. Prin sărutare caută să-L amăgească. Această
atitudine faţă de Mântuitorul este o neruşinare ne
mai pomenită, iar faţă de tovarăşii lui de odinioară,
este o făţărnicie josnică. Atitudinea aceasta scanda­
loasă a aruncat asupra lui blestemul şi dispreţul
oamenilor din toate vremile. Nu poate fi ceva mai
ruşinos, ca fapta aceasta a lui Iuda?

II. Sărutarea lui Iuda în faţa altarului.

1. Fapta lui Iuda se repetă adeseori cu prilejul

prezenţei euharistice a lui Hristos şi înlăuntru cer­
cului restrâns al învăţăceilor Lui, între preoţi şi Ia
altar. Jertfa de toate zilele, administrarea tainei la
 — 49 —

Lftzr este un har deosebit, însă pentru mulţi ea

ascunde multe primejdii. In urma indiferenţii, care
creşte pe zi ce trece prin slăbirea credinţii şi prin cu-
Jbadarea în păcate, se poate uşor întâmpla, ca legă-
ftara sfântă a iubirii să se rupă, ca preotul să de­
cadă în interiorul său împetrindu-i-se inima. Şi atunci ?
:

Atunci preotul păşeşte în faţa altarului ca Iuda,

ptafcrăcat cu odăjdii sfinte, cari sunt privilegiul şi
semnul distinctiv al învăţăceilor lui Hristos, pe buze
«•arând cuvinte pline de evlavie, de iubire şi de cre-
Ufaifă; sărutând pe Mântuitorul cu tot fastul ceremo-
aâal şi cu gesturi, cari arată veneraţie şi prietenie.
Ca alte cuvinte în manifestările lui externe se arată
iarăţăcel devotat al lui Hristos, considerat ca atare
«de colegii săi, cari nu bănuesc nimic, respectat de
aaoporul care-1 înconjoară, dar în sufletul său este
* n Iuda, un trădător şi un blasfemiator.
2. înaintea altarului i se vor rosti cuvintele pline
«\e reproş: „Prietene pentru ce ai venit?" Iuda din
prădina de pe Muntele Măslinilor, la auzul acestor
cavinte, sa retras, Iuda dinaintea altarului însă merge
iesainte şi îşi joacă rolul cu încăpăţânare până la
sfârşit şi simulând cucernicie se atinge cu nevrednicie
4 e corpul Mântuitorului. Iuda a împlinit numai odată
rolul de trădător, preotul decăzut însă îl joacă de
safe de ori, zi de zi. El îşi tăinuieşte crima şi gră­
mădeşte păcate de moarte peste păcate. O câte
iaimi împietrite se află între preoţi, cum pot să-i
robească atât de mult lăcomia şi desfrânarea încât
cuvintele pline de sfinţenie şi iubire, să nu aibă
aici un efect asupra lor! Preoţii, de felul lui Iuda,
pant şi rămân cea mai mare pacoste pentru bise-
âca lui Dumnezeu.
r
w C6nd slSoiţii ucenici la spălarea cinei sau luminat,
ci [uda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnă-
se s'a întunecat şi judecătorilor celor fărădelege, pe
judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi iubitorule de aou
celace pentru acestea spânzurare şi-a agonisit. Fugi d
 - 50 -

safhfal nesăţios, cehe a tndrăsnii unele ca acestea asup

învăţătorului. Celace eşti spre toţi bun, Doamne mărire ţie
(Troparul din ziua patimilor). |

„Astăzi Iuda se leapădă de cinstirea Iui Dumnezeu ş

se tnstreineazâ de dar: fiind ucenic se face vânzător; î
primire prieteneasca ascunde vicleşug şi nebuneşte socote
că este mai bine a sluji iubirii de argint, decât dragoste
Stăpânului, făcându-se povafâ adunării cei fărădelege. I
noi având mântuire, pe Hristos să-l slăvim".
. - (Din slujba sfintelor patimi Joi seara). 1

„Astăzi, îşi ascunde Iuda faţa cea iubitoare de săract

şi-şi descopere chipul lăcomiei; nu se mai grijeşte de sărac
nu mai vinde încă mirul celei păcătoase, ci mirul cel ceresc
şi dintr'tnsul dobândeşte bani, aleargă Ia jidovi, zicând cel
fărădelege: ce-mi veji da mie şi eu ooiu da pe el vouă ?
O, iubire de bani a vânzătorului/ Face vânzare lesne de
cumpărat. Pe voia cumpărătorilor face neguţătoria celuic
se vinde; nu se scumpeşte la pref, ci-l vinde ca pe un ro
fugar. Că obiceiul furilor este să lapede cele de cinste.
Acum ucenicul a aruncat câinilor cele sfinte; că turbarea
iubirii de argint l-a făcut pe el a se întărâta asupra Stăpâ
nului său: de a căruia ispită să fugim, strigând: îndelung
rabdăiorule, Doamne, slavă ţie".
(In sfânta ţi marea zi joi).

25. Prietene pentru ce ai venit ? [Matei 26, 50, sq].

I. Atitudinea faţă de trădător.

1. Iuda rămâne prototipul acelor suflete făţar­

nice, şirete şi nesincere, cari sub masca prie­
teniei, fac pe spionul şi pe trădătorul.
Nu sunt tovarăşi mai desgustători şi mai
demni de dispreţ, ca aceştia. A r trebui respinşi cu
indignare. Şi totuşi, de câteori preoţii nu ajung în
contact cu astfel de suflete ca al lui Iuda şi în
astfel de împrejurări, încât abia se pot apăra de
sărutarea acestor trădători zâmbitori. Cât de greu
pste, ca să-ţi înfrânezi revolta faţă de astfel de
•femeniî Mântuitorul o face şi dă prin aceasta
•peoţimei un exemplu minunat de stăpânire per­
fectă de sine şi de blândeţe fără păreche.
I 2. Mântuitorul. Ce face, ce nu face E i ?
I a) El nu-şi întoarce obrazul. El se lasă fără im-
•ptrivire să fie îmbrăţişat şi sărutat pe obrazul Său
•Bnt şi aiins de buzele trădătorului, fără nici o
pesărire de revoltă şi fără nici un cuvânt jignitor.
I b) El nu numai că nu dă celui decăzut nici
pn prilej de supărare, ci îi întinde mâna spre îm-
Ipcare. Ba îi face să observe că ştie toiul, îi pă-
fc-nde cu privirea, îi agrăieşte, dar nu într'un ton
k p r e ţ u i t o r , care să-1 irite, ci cu blândeţe: „Prie-
n e , de ce ai venit?" „Cu sărutare vinzi pe Hui
mmuiui ?" II numeşte: „Prieten", ca să-i aducă aminte
mt legăturile vechi de prietenie.
I Ochii, cuvintele şi gesturile Mântuitorului ex­
primă graiul durerii pline ele iubire.
^ IL Milostivirea cea din ur^ă.
1. O Iudă, mai este încă vreme. Incă-ţi stau
jfeschise braţele şi inima lui Isus. Numai un singur
B-mânt de căinţă, numai o privire rugătoare şi e de
mms ca totul să se poată schimba în bine Dar acest
ptvânt iuda nu 1-a rostit şi milostivirea cea mai de
p e urmă a lui Dumnezeu — căci astfel trebue consi­
derat sfatul blând al Mântuitorului — a scăpat-o şi
testfel s'a împlinit despărţirea cea de totdeauna. Ei
•ine, ludo, priveşte cu atenţie încă odată pe Mân-
pătorul, tu nu-L v e i mai vedea niciodată, niciodată!
t 2. O, cum se repetă astfel de scene în sufletele
fee Iudă aîe preoţilor, cari odată rătăcite, nu mai
Bilă reîntoarcere. Mila lui Dumnezeu are şi ea o
anumită măsură şi limită, chiar şi faţă de slujitorii SăL
„Cămara ia Mântuitorul meu o văd împodobită şi îmbră­
căminte nu am, ca să întru într'ânsa. Luminează-mi haina
şmfletului meu, dătătorule de lumină şi mă mântueşte".
I (Svetilna).
r 4*
 — 52 -

26. „Eu sunt" [loan 18, 5].

1. încă odată străbate triumfătoare lumina soa­
relui prin norii, cari voiau s'o întunece pentru câ­
teva clipe. înainte de a-şi preda natura Sa ome­
nească, Mântuitorul îşi arată încă odată dumnezeirea
Sa. „Eu sunt". Acest cuvânt este unica Lui armă,
dar este un cuvânt dumnezeiesc, coborît din înăl­
ţime ca un trăsnet. Un singur cuvânt şi e suficient
ca ceata sbirilor să cadă la pământ, ca frunzele
doborîte de furtună; numai un cuvânt şi cohorta si-
gură de biruinţă se prăbuşeşte, ca un brad lovit
de trăsnet. „Glasul Domnului întru tărie, glasul
Domnului celce sfarmă cedrii" [Psalm 28, 4J. El
le arată puterea Sa, ca să simtă că nu au de lucru
cu un om obicinuit, că El are putere să-şi dea viaţa
şi să şi-o ia după voia Sa liberă. Ei caută un om
şi află un Dumnezeu; ei credeau să-L copleşească
cu numărul lor şi numai El singur îi respinge; ei
se încredeau în armele lor, dar numai la o adiere
de vânt ei au şi încremenit.
2. „Eu sunt". Dacă Mântuitorul s'ar desprinde
dintr odată din negura misterului şi ar apărea, cu
toată strălucirea Sa, la Sfânta Cuminecătură rostind
tare şi solemn cuvintele: „Eu sunt", ce puternic
ecou ar avea aceste cuvinte! Indiferenţii ar pleca
speriaţi, cei răi s'ar prăbuşi, ca şi loviţi de trăsnet,
cei buni L-ar aclama cu bucurie: „Domnul şi Dum­
nezeul nostru". Deocamdată nu rosteşte aceste cu­
vinte. Insă, va veni ceasul marei revelaţii, la Ju­
decata de apoi, când cuvintele acestea — „Eu sunt",
vor avea un efect îngrozitor asupra miliardelor de
suflete. Dar, încă aici pe pământ sunt momente,
când această strălucire a adevărului cuprinsă în
vorbele: „Eu sunt", au un efect zdrobitor. Şi dacă
nu mai degrabă, apoi cu siguranţă în ceasul morţii.
„Tu te-ai îndoit şi te-ai lepădat de mine: Eu sunt
Vai ţie! Tu te-ai jucat cu făgăduinţele şi îndrumă­
rile mele: Eu sunt. Vai ţie!"
 — 53 —

3. De ce cuvintele acestea nu au un efect du-

rabil? Cum se explică, că ceata sbirilor îşi revine,
se ridică şi totul pare că s a uitat? Răspunsul îl
dă profetul: „Doamne... bătutu-i-ai pe ei şi nu i-au
durut, istovitu-i-ai pe ei şi nau vrut să primească
Mvăţătura, întăritu-şi-au feţele lor mai mult decât
piatra şi n'au vrut să se întoarcă" [Ieremia 5, 3].
Răspuns, care oglindeşte toată istoria acestui popor
curios. El a văzut, ca nimeni altul, atotputinţa şi
puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu. A
văzut strălucirea lui lehova pe Sinai şi tremurând
a căzut la pământ, apoi s'a sculat şi a jucat în faţa
Muntelui sfânt, împrejurul viţelului de aur. De câte
« t i aceşti Jidovi au privit minunile lui Isus, semnele
vădite ale atotputerniciei dumnezeeşti! Ei nu neagă
laptele. „Acest om face minuni mari", cu toate
acestea din ele trag numai o singură concluzie:
„El trebue să moară".
Nu S P rpnpfS TNA+p arpcfea adeseori în viaţa
Ipreoţilor' i i-a atins. Ei se sperie
şi tremur age Dumnezeu mâna,
cu care i îşi întorc faţa spre
păcat, în lor. A v â n d inima îm-
petrită, n ircă.
„Nimi Iriăşit cinii Stăpânului, \
Credincioşii acum la masă cu vicleşug
ca Iuda. C s'a lipsit de pâinea vieţii,
ţKnd*numa, :u fapta ucigător de fa\ă.
Cn jidovii stclii împreună petrecând
urât a săi dut pe celce ne-a răsevm
pârât pe î Jumnezeul şi Mânivitcrul
ssfletelor n (In sfânta şi marea zi joi).

27. Sabia lui Peiru.

I. Petru prinde sabia.
Atacul neaşteptat al lui Petru umplu de spaimă
şi consternaţie pe ucenicii Domnului. Numai liniştea
Mântuitorului şi puterea cuvintelor Sale le dă iarăşi]
curaj. Sângele aprins de Galileian clocoteşte în ei
şi-i îndeamnă Ia acţiune repede. „Mântuitorule să-i
lovim?" Petru cel sanguinic nu mai aşteaptă răs­
punsul, ci loveşte cu sabia sa scurtă pe Malchus,
care era în apropierea lui, care ricoşând probabil
de coiful de bronz, îi nimereşte urechea dreaptă.
Năpădit de sânge şi ameţit de lovitura grea, Malchus
cade la pământ. Toată întâmplarea aceasta ilustrează
felul neduhovnicesc de a vedea al apostolului Petru,
care credea, că ia violenţă trebue să se răspundă
tot cu violenţă.

II. Mântuitorul îi porunceşte să se oprească.

1. înainte de a ridica Petru mâna pentru a lovi

a doua oară, se aude glasul Mântuitorului: „întoarce
sabia ta în locul ei". Mântuitorul critică, energic şi
lămurit, fapta nesocotită a lui Petru în cuvinte cari
au rămas până în ziua de azi o poruncă pentru slu­
jitorii Bisericii.
2. D e ce nici o violenţă? Două motive se
invocă, a) „Că toţi ceice scot sabia, de sabie vor
muri" [Matei 26, 52). [Compară: „Celce va vărsa
sângele omului pentru sângele aceluia, sângele lui
se va vărsa, că după chipul lui Dumnezeu au făcut
pe om" Facere 9, 6]. A vărsa sânge, chiar în
legitimă apărare, nu e permis slujitorilor Bisericii.
P e aceste cuvinte ale Mântuitorului se bazează
canoanele Bisericii, cari interzic preoţilor purtarea
armelor şi orice act împreunat cu vărsare de sânge.
Chiar acesta este semnul distinctiv al Bisericii lui
Hristos, că ea s'a afirmat şi izbutit prin veacuri, nu
prin forţa armelor, ci prin curajul credinţei şi prin
îndurarea martiriului. Tagma preoţească nu trebue
să poarte sabie, ci toiagul păstoriei. Petru este tipul
preotului răsboinic, care s'a întâlnit adeseori în evul
mediu şi ale cărai concepţii nelămurite se explică
 — 53 —

dar nu se pot justifica — prin spiritul răsboinic

mediului şi prin situaţia politică a conducătorilor
lisericli din Apus. b) „Au ţi se pare că nu pot ruga
porni pe Tatăl meu şi să-mi pue înainte mai mult
ţecât douăsprezece legheoane de îngeri ? Dar cum
pe vor împlini scripturile, care zic, că aşa se cade
fi fie? Paharul care mi-au dat mie Tatăl au nu-l
hm bea pe el?" [Mat. 28, 53; loan 18,11J. Aşadară
r Cerinţa şi răbdarea se ţin de chemarea Mântuito-
- -L Ocârmuirea dumnezeească pune la cale taina
răilor şi-L îndrumă cu iubire. Nu duşmanii i-au
: paharul amărăciunii, ci Tatăl Oamenii sunt
: .mai instrumentul planurilor dumnezeeşti.
3. Precum Mântuitorul, tot astfel trebue să se
:ună şi Biserica la abuzuri şi violenţe, dar să
. pună mâna pe sabie. «Să sufere cu demni-
' e şi să nu se lupte fără demnitate», acesta este
zULUI ce i se cuvine. Aceasta nu înseamnă însă, ca
feerica să nu ceară ajutorul Iui Dumnezeu pentru
a respinge pe duşmani. Dacă este însă voia lui
- rmnezeu să se ivească în viaţa Bisericii şi neca­
zuri grele, atunci nu trebue cerută intervenţia extra-
dinară a Providenţei şi să aştepţi ca imediat să se
. : :ducă acea intervenţie, ci trebue să ai răbdare.
Căci va veni odată ceasul mare ai judecăţii când,
r: amurgul zilei din urmă, va vedea biserica nimi-
„ r e a duşmanilor e l Până atunci soartea ei este
răbdarea.

2S« Grija păstorului.

„Deci de mă căutaţi pe mine, lăsaţi pe aceştia

p se ducă" [loan 18, 8].
1. In mijlocul primejdiei şi al zgomotului asur-
rîîor, Mântuitorul se gândeşte la aceia „pe cari i-au
lui Tatăl" şi se îngrijeşte de siguranţa lor.
Pâră îndoială că sinedriul plănuia şi prinderea
scenicilor. Prima întrebare pe care o pune Anna
?e referă ia ucenicii Lui [loan 18, 19j. Dintr o sin-
 — 56 —

gură lovitură trebuia nimicită şi răpusă biseric

care acum se înfiripa. Dar nu era în intenţia Mâi
tuitorului ca învăţăceii Săi să sufere şi să moar
cu EL Ei nu erau pregătiţi pentru această încei
care. A p o i Mântuitorul le rezervase o altă m
siune, de aceea îi ocroteşte. Sub impresia cuvir
telor Sale puternice, cari impresionează adânc ceai;
sbirilor, cuvintele Sale: „Lăsaţi pe aceştia să S i
ducă" (Ioan 18, 8], se impun ca o poruncă. Astfe
se împlineşte ce a zis, cu câteva ceasuri înainte
„Când eram, cu ei în lume, eu îi păzeam pe e
întru numele tău" [Ioan 17, 12].
2. Cât de frumoasă este această purtare de
grijă faţă de ai Săi, cât de impresionantă e consi­
deraţia plină de iubire faţă de slăbiciunea lor! Din
această pildă pot învăţa conducătorii bisericii, ca
să nu pună la probe grele, fără deosebire, pe cre­
dincioşii lor, mai ales pe aceia, cari nu sunt prea
tari cu sufletul.
3. într adevăr şi această atitudine a avut multe
urmări bune. Câţi preoţi nu sau jertfit pentru alţiil
A p o i sfinţii n'au învăţat dela El sacrificiul?

29. L e g a r e a Iui îsus.

„Şi slugile Jidovilor au prins pe Isus şi l-au

legat pe Ei" [Ioan 18, 12].
I. Legăturile ruşinei. 1. Punerea legăturilor
este privilegiul biruitorului. Isus se lasă legat, se
predă de bună voie în manile duşmanilor Săi
şi fiindcă ideia unei predări de bunăvoie trecea
peste puterea lor de pricepere, ei vedeau în le­
garea lui Isus dovada sigură a căderii Lui şi a bi­
ruinţei lor. Zadarnic încercaseră să-L aresteze, dar
acum le-a reuşit. Cu mare alai II deportau. Cât d e
uşor i-ar fi fost lui Samson cel puternic să rupă
acele cătuşe! Mântuitorul nu o face, El rabdă ş i
f
— 57 —

renunţă de bunăvoie la orice manifestare de forţă

şi se predă fără nici o împotrivire călăilor.
Legarea animalului adus spre jertfă este primul
»ct al jertfei sângeroase.
El renunţă la bunul cel mai preţios, la libertate:
.Carele m'au iubit şi s'au dat pe sine pentru mine"
[Galateni 2, 20]. „Şi s'au dat pe sine pentru noi
aducere şi jertfă" [Efeseni 5, 2).
2. Şi tu, tânăr preot, te răsvrăteşti împotriva
oricărei încătuşeri a libertăţii şi suveranităţii tale;
ţi trâmbiţi drepturile, libertăţile şi privilegiile; te
scuturi de legăturile sfinte, pe care ţi-le pune che-
narea ta şi făgăduinţa făcută înaintea lui Dumnezeu,
p cauţi să-ţi asiguri o poziţie cât se poate de inde­
pendentă faţă de mai marii tăi legitimi, puşi de
Dumnezeu? Ruşinează-te înaintea Mântuitorului celui
încătuşat!

II. Legăturile durerii.

1. Legăturile, funia, poate chiar lanţurile [Fapt

\post. 21, 33], le-au strâns de două ori, de trei ori
le frică ca nu cumva să le deslege prin farmece.
,Prindeţi-l pe el şi-l duceţi cu pază", [Marcu 14, 44],
•a sfătuit trădătorul. O, ce-mi văd ochii! Aceste
nani sfinte, cari împărţeau har şi binecuvântare
relorce se atingeau de ele, sunt înroşite de urmele
3danci ale cătuşelor!
e
2. Gândul la acele semne, la acele dureri, a în-
Iemnat multe suflete iubitoare de Isus şi pe mulţi
nartiri să se lege în lanţuri cu muchi ascuţite, cu
unii noduroase, cu cătuşe la picioare şi să-şi pună
:ununi de spini, ca să simtă în trupurile lor pati-
niîe Mântuitorului iubit. Oare te gândeşti vrodată,
>reotule, că stiharul pe care-1 îmbraci este vest-
nântul de batjocură, cu care a fost îmbrăcat Mân­
uitorul în ziua judecăţii şi-ţi aminteşti toate su-
erinţele Lui?
 — 58 -

III. Legăturile iubitei.

Această încătuşare a Fiului Omului se repetă,
atât de emoţionant, în taina Sf. Cuminecături. Mân­
tuitorul asemenea unui miel blând se lasă să fie legat
încontinuu şi renunţând la orice manifestare a pu­
terii Sale, merge fără împotrivire la locul junghierii
—- şi se lasă înjunghiat de multeori chiar de o mână
păcătoasă şi nedemnă! Precum odinioară în Gethsi-
mani, legarea a fost tâlcuită ca slăbiciune care i a
adus batjocură şi dispreţ, tot astfel se întâmplă şi
azi, că e batjocorit uneori în taina iubirii. Această
renunţare deplină la orice manifestare a puterii
Sale, a măririi Sale, a voinţei Sale libere, a fost
pentru unii prilej şi îndemn ia batjocură şi hulă.

IV. Legăturile cinstei.

Lanţurile lui Hristos zăngănesc dealungul vea­

curilor. Un şir nesfârşit de ucenici ai lui Hristos,
încătuşaţi cu lanţuri, apare în istoria bisericii cre­
ştine, între cari se numără şi Petru, căruia nu-i
venea să creadă ochilor, că Mântuitorul e prins şi
legat. Mai târziu a înţeles această neputinţă apa­
rentă, această taină a slăbiciunii. De atunci şi până
azi e o mare cinste a împărţi aceeaş soarte cu
Hristos. Cu mândrie se numeşte apostolul neamu­
rilor, P a v e l : „Legatul lui Isus" (Efeseni 3, l j . Miile
de martiri şi mărturisitori ai lui Isus au sărutat cu
ardoare lanţurile şi legăturile Lui.

30. Prinderea lui Isus In istoria bisericei.

1. Cei cari continuă opera lui Hristos trebue

să se aştepte la prigonirea şi ura lumii. „De m'au
gonit pe Mine şi pe voi vă vor goni" [Ioan 15, 20].
„ Vor pune pe voi mâinile sale şi vă vor goni, dân-
du-vă la adunări şi în temniţă, ducându-vă la împă­
raţi şi la domni pentru numele Meu" [Luca 21,12.
 — 59 —

„-.ei 10, 7], Furtuna e îndreptată, ce e drept, îm-

r:™iva Iui Hristos şi a bisericii sale, dar cele dintâi
. :e sunt totdeauna slujitorii ei: „Bate-voi păstorul
- s e vor risipi oile turmei" [Matei 26, 31], Conform
- i : tstei îndrumări se va proceda întotdeauna.
2. Cum s a repetat scena aceasta! Ignatie, Po-
Icarp, Eusebiu ş. a. au purtat cu bucurie legăturile
Domnului şi Mântuitorului lor. Toate acestea ni le
ţinteşte timpul trist din vremea lui Valerian Ari-
r^ a lui Iulian Apostatul, din vremea iconocia-
şdlor din Byzanţ şi a. m. d. Atanasie, Chrisostom,
Tamaschin şi alţii, au sucombat în fata fortii. Vin
secolele XVI-lea XVII-lea şi ai X V I l t l e a de
3

: zeiitism calvin şi catolic cu toate prigonirile şi

z: ^scrierile. Dar episcopii din timpul acesta de
.oră s a u arătat demni de marii lor înaintaşi. „De
—.'au gonit pe mine şi pe voi vă vor goni". Totul
~e repetă şi revine pe scena istoriei bisericeşti,
ura şi înverşunarea duşmanilor, agitaţiile lor în
popor; furia neputinţei lor, consfătuirile lor ascunse,
:ferta trădătorului, mobilizarea armatei şi poliţiei,
r.âvala nocturnă, arestarea şi deportarea. Tocmai
i e aceea Mântuitorul a luat aceste întâmplări în
programul patimilor Sale, pentru a da un exemplu
clasic, pentru toate vremile, despre ţinuta ce trebue
s ă o aibă urmaşii şi preoţii Săi în astfel de si­
tuaţii Şi exemplul Mântuitorului a făcut minuni şi
a creiat tipuri de mărturisitori curagioşi ai Lui.
„Doamne, venind spre patima, întărind pe ucenicii Tăi,
mi zis, deosebi luându-i pe dânşii: cum nu oă aduceţi aminte
de cuvintele mele, care mai nainte o'am spus vouă, că este
scris, că tot proorocii! nu va fi ucis tnfraita parte, fără numai
im Ierusalim? Acum dar a Denii vremea care am zis vouă:
Câ iatâ, mă dau în manile păcătoşilor să mă batjocorească ;
cari şi pe cruce pironit:du-mă şi dândwmă îngropării, mă vor
şocoii ca pe un mort urât Insă tndrăsniţi! că a treia zi mă
.moi scula, spre bucuria credincioşilor şi spre viata vecinică*\
(in sfânia şi marea zi Luni seara).
 - 60 —

31. Fuga învăţăceilor.

1. învăţăceii fugeau.

A c u m se întâmplă ceeace a prezis Mântuitorul:

„Acum credeţi? Iată vine ceasul şi acum a sosit,
ca să vă risipiţi fiecare inir'ale sale şi pe mine
singur mă veţi lăsa" [loan 16, 31—32]. Ei nu credeau
atunci, fiindcă nu puteau să priceapă. A c u m însă s'au
împlinit cuvintele: „Atunci ucenicii toţi lăsându-lpe
el au fugit" [Matei 26, 56]. Greşala nu constă în
faptul, că au fugit ca să se pună la adăpost. Aceasta
era doară şi dorinţa şi porunca expresă a Mântui­
torului. Insă deodată cu fuga lor s'a întâmplat un
fapt nou destul de trist şi dureros.

il. Ei s'au smintit întru Ei.

„ Toţi vă veţi sminti întru Mine în noaptea aceea,,

că scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile
turmei" [Matei 26, 31].
1. Ei se sminteau, adecă ei au ajuns în încurcă­
tură şi în desnădejde, surprinşi fiind de mersul
neaşteptat al lucrurilor, s'au smintit în credinţă şi
II considerau atât pe Isus, cât şi opera Sa sfântă
ca şi pierdută. Prinderea Mântuitorului era consi­
derată de ei ca un semn al neputinţei Lui. Frică,
îngrijorare şi îndoială se aşezau ca o negură deasa
pe sufletele lor. Este sminteala crucii, de care au
suferit mulţi învăţăcei ai lui Isus în timpurile ulte­
rioare.
2. O preotule! Nu au fost zile şi ceasuri în
viaţa ta de preot, când tu, asemenea învăţăceilor,,
te-ai descurajat şi smintit în credinţă ? Şi ai voit să-ţi
părăseşti chemarea sau cel puţin cu gândul şi sim­
ţămintele ai părăsit pe Domnul şi Mântuitorul tăw
şi te-ai îndepărtat de Ei.
3. Şi dacă şi tu vei încerca asemenea e x p e ­
rienţe, dacă prietenii tăi, din când în când, îţi v o r
 - 61 -

leveni necredincioşi, gândeşte-te la Mântuitorul şi

• i uita, că El i-a primit pe ai Săi cu iubire şi li-a
iertat toată necredinţa lor.

III. Fuga şi lepădarea în istoria bisericii.

A u venit, în cursul vremii, asupra bisericii lui Dum-

•ezeu grele persecuţii şi încercări. Cârmuiri duşmă­
noase i-au hoiărît ruina. Cete de sbiri au pătruns în
dbirele ei sfinte, au târît dela ele episcopi şi preoţi,
-au închis şcolile şi instituţiunile. S a repetat taina slă­
biciunii şi neputinţei din muntele Măslinilor. Hristos
araşi este prins şi deportat. Mii şi mii sau dovedit
îroi în aceste persecuţii şi-au păstrat credinţa în El,
dar alăturea de ei s'a înşiruit totdeauna şi numărul
nare al celor slabi, cari sub diferite pretexte au fugit ori
s au lepădat de Hristos pe faţă, sau într'ascuns. Cât
ie dureros sau manifestat aceste slăbiciuni în timpul
persecuţiilor religioase. In istoria lor cetim pe lângă
îtâtea fapte mari şi înălţătoare şi cuvintele: „Şi
nulţi din ucenicii Lui L-au părăsit şi au fugit!" Şi
intre ei se numără de multeori şi preoţi şi episcopi,
:ari merg pe drumul lui Iuda sau al lui Petru. O, Mân-
mtorule ! D e câteori v e i mai fi părăsit şi sacrificat!
„fată mirele vine în miezul nopţii şi fericita este sluga
•>e carele va afla priveghind; iară nevrednic este iarăşi pe
"•are oa afla leneoindu-se. Vezi dar suflete al meu, cu somn
iă nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii şi afară de trnpă-
•âţie să te încui; ci te deşteaptă strigând: Sfânt, sfânt, sfân
*şti Dumnezeule pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu
nilueşte-ne pe noi". (Troparul în sfânta şi marea zi Luni).

32. „In noaptea aceasta".

1. Mântuitorul na accentuat înzadar cuvintele:
, Toţi vă veţi sminti intru Mine în noaptea aceasta"
Matei 26, 31], adecă numai la câteva ceasuri, după
acele evenimente neuitate dela cina cea de taină,
 - 62 -

după prima cuminecătură, după sfinţirea întru preot*

după stări sufleteşti, unice în felul lor, după impresii,
cari păreau neşterse. De fapt apostolii în seara
aceea ia cină, se apropiaseră sufleteşte de Mân­
tuitorul ca niciodată până acum; se părea că legătura
iubirii şi a credinţei încheiată între ei niciodată nu
se va mai desface şi nimic nu ar mai fi în stare să
o slăbească. Aceasta era şi propria lor convingere,
pe care au exprimat-o cu atâta tărie. „De mi-s'ar în­
tâmpla şi-a muri împreună cu tine nu mă voi lepăda
de tine". Şi acum-această lepădare tristă la cea
dintâi încercare mai grea. Dar acelea nu erau încă
suflete încercate, cum a fost Pa vel, când a rostit cu­
vintele: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui
Hristos?" [Romani 8, 35], ci erau suflete oscilatoare
de neofiţi.
2. Nu se întâmplă astfel şi în viaţa preotului ?
Câte ceasuri intime, ca cele deîa cina cea de taină,
nu au petrecut unii în tovărăşia plăcută a Mântui­
torului, făcând promisiuni solemne de credinţă. Şi
apoi — cu câteva ceasuri mai târziu — au dat cele
mai triste dovezi de slăbiciune, cari au degenerat
până la fugă, la lepădare, ba chiar la trădare!
Ce ne spune unul dintre scriitorii bisericeşti:
„Mulţi iubesc pe Isus până nu ii se întâmplă ceva
potrivnic. Mulţi îl laudă şi adoră, cât timp pri­
mesc dela El binefaceri. In cazul când Mântuitorul
nu se mai arată sau îi părăseşte pentru puţin timp,
atunci se tânguiesc şi disperează" [Toma de Kempis:
Imitatio Christi 2, 11, 1].
3. Cu toate că Mântuitorul a prevăzut slăbiciunea
şi necredinţa lor, nu a manifestat nici o rezervă, ci
a dăruit învăţăceilor totul deplin, fără nici o zgâr­
cenie : iubirea sa prin spălarea picioarelor, cuminecă­
tura şi harul preoţiei. El dela început ştie, că are d e
lucru cu slăbiciunea omenească. Şi-i consideră ca
atare, dar nu-i lipseşte de iubirea Sa. Ea rămâne
şi nu se schimbă, ca lumina veşnică, care arde în
faţa altarului, chiar dacă toţi ar pleca.
 — 63 —

.Doamne, viind spre patima cea de voie, zis-ai ucenicilor

: De n'aţi putut priveghea un ceas împreună cu mine,
v'afi făgăduit că veţi muri pentru mine? Vedeţi măcar
tmda cum nu doarme, ci se nevoeşte să mă dea celor
lege. Sculaţi de vă rugaţi! Să nu se lepede cineva de
oăzându-mă pe cruce. îndelung răbdătorule, slavă ţie".
(Din slujba sfintelor ţi mântuitoarelor patimi
Antifon al 6-lea).

Zis-ai, vedeţi prietenilor, nu vă tulburaţi; acum s'a

iat ceasul ca să fiu prins şi să fiu dat morţii de meli­
celor fărădelege; şi toţi vă veţi risipi, lăsându-mă pe
Insă vă voiu aduna iarăşi, ca să mă vestiţi pe mine
ambilor de oameni".
(Din slujba sfintelor şi mântuitoarelor patimi).

33. învăţăcelul, pe care-i iubea Domnul, fuge.

1. Nu mai încape nici o îndoială, că şi învăţă­
celul pe care-1 iubea Isus şi care la cina cea de taină,
sa răzimat de pieptul Lui, era printre cei cari
fageau. „Atunci ucenicii toţi lăsându-l au fugit"
[Matei 26, 56]. Şi el a auzit reproşul ce li s'a făcut;
. V 'aţi putut un ceas priveghea împreună cu mine ?"
Şi ei, cel mai iubit de Domnul, din când în când a
slăbit în credinţă şi în ceasul slăbiciunii s'a lepădat
t e Ei, în mod trecător. „ Toţi voi vă veţi sminti întru
mne în noaptea aceasta" [Matei 26, 31]. Aşadară,
•ci unul din ceata celor aleşi a apostolilor nu a
iat proba statorniciei. Acesta este faptul dureros

E
i ruşinos.
2. P e când Petru cel îndrăsneţ se clatină în
1

aţa pericolului şi ceialaiţi apostoli dispar cu totul

(riela faţa locului, singur loan se întoarce, în curând,
la locul suferinţei şi stărueşte acolo până la sfârşit.
El, cel mai tânăr, salvează astfel cinstea apostolilor
şi se dovedeşte ca cel mai curagios dintre cei doi­
sprezece.
t * Celălalt învăţăcel, care merge cu Petra în palatul Arhiereului, nu
•n loan, ci un învăţăcel, mai distins, din Ierusalim, probabil Nicodim sau
 — 64 -
3. Cum se poate?
a) Numai o singură explicare poate avea acest
îapt, care însă ne lămureşte pe deplin. Este ra­
portul intim în care se află Ioan faţă de mama lui
Isus. Pe ea, care a stat probabil în Befhania, a
cercetat-o imediat după întâmplările sguduitoare din
muntele Măslinilor, ca să i le raporteze. Şi ea este
aceea, care, prin curajul credinţei şi prin iubirea ei
curată, îl înalţă şi îl întăreşte sufleteşte. Numai ]
astfel se explică, că Ioan, de atunci înainte, apare ca j
însoţitorul nedespărţit al mamei Iui Isus, oarecum !
ţinându-se de mâna ei, urcă pe drumul crucii până
la înălţimile calvarului.
b) La mama suferinţelor trebue să se îndrepte
după sprijin şi preotul, la necaz şi nevoie.

34. Cele trei zile şi cei unsprezece ucenici.

1. Nimeni n'a trăit zile mai triste decât cele

trei zile ale apostolilor Domnului. In decursul lor
se împlineşte profeţia Mântuitorului, în toată amără­
ciunea ei: „Amin, amin grăiesc vouă, că voi veţi
plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura"
(Ioan 16, 20]. Pentru cei unsprezece soarele apusese
definitiv şi întunerecul nopţii îi învăluise, fără a
se zări pe cer o stea cât de mică.
2. Lumini stinse! Poate fi un simbol mai trist
al sufletelor amărîte, fără lumină şi fără căldură?
In starea aceasta ajung bieţii învăţăcei prin fuga
lor plină de zăpăceală. O, cum se gândesc la timpu­
rile trecute, când se simţeau atât de fericiţi lângă
Mântuitorul! Dar trecutul le dispare, ca un liman
răpit vederii, învăluindu-1 negurile. Viitorul stă
înaintea lor întunecat şi fără speranţă. O, câtă du­
rere, câtă desnădejde! Unde să meargă ? Ce să
Iacă? Ce se va întâmpla? „Bate-voi pe păstor şi
se vor risipi oile turmei" [Matei 26, 31]. Sărmană
 — 65 —

Hr__ă mică şi înspăimântată! Jale, frică, nelinişte

1S i:r, toate aceste simţeminte dădeau năvală în
•rfe-ele lor, răscolindu-le şi întunecându-le. [Com-
" :-i-_e Marcu 16, 10]. Cine meditează mai adânc
n^z:e şi înţelege mai bine şi cuvintele din rela­
tarea învierii: „Şi s'au bucurat învăţăceii, văzând
Domnul" [loan 20, 20].
3. Şi acum, preotule, gândeşte-te înapoi la anumite
•tocsente şi ceasuri trecute; la zilele când Mântui-
t - a fost departe de tine şi tu de E l ; la zilele
ci.i_ te-ai lepădat de Dumnezeul, de Mântuitorul
tfic de biserica ta şi de preoţia ta. A i rămas cu
sai.eiul trist, rece şi disperat, ca o lumină stinsă.
Q, ce mai reprezinţi tu, dacă L-ai pierdut pe El,
Mântuitorul tău şi rătăceşti de colo-colo, fără El ?
, Ce-ţi poate da viaţa fără /sus ? A fi fără Isus în-

E
nează a fi în Iadul durerilor, a fi cu Isus în-
nează a fi în Paradisul plăcerilor" [Imitatio
isti 2, 8, 2).
Jaiă, că-şi încredinţează Stăpânul talantul tău ţie, su-
Şkrnt al meu. Primeşte darul au frică, împrumută pe celce ţ
Wm dat, lmparte-l la săraci şi câştigă prieten pe Domnul. Ca
jpf stai deadreapta lui când va veni cu slavă şi vei auzi glasu
« * f fericit: intră slugă întru bucuria Domnului tău căreia mă
âmwedniceşti pe mine cel rătăcit, Mântuitorule, pentru ma
• f c fa". (In sfânta şi marea zi Mărfi seara).

^ .Mergând Domnul spre patima cea de bună voie, a zis

mpostolilor pe cale: iată, ne suim în Ierusalim şi se va da
F i Omului, precum scrie pentru dânsul. Să venim dar şi n
mm gânduri curate să mergem împreună cu dânsul şi împre
kf m răstignim şi să ne omoram pentru dânsul despre des
•Hr//e lumeşti; ca să şi vieţuim împreună cu dânsul şi să-
pmuim pe el zicând: de acum nu mă voiu mai sui în leru-
Ms'im-jl cel pământesc, ca să pătimesc; ci mă voiu sui la
îztăl meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul meu şi Dumnezeul
aos'ru; şi împreună vă voiu înălţa pe voi la Ierusalimul cel
de sus, întru împărăţia cerurilor".
(In sfânta şi marea Luni seara).
 V. In faţa judecăţii SinedriuluL

35. înaintea Iui Anna

„Şi l-au dus pe el la Anna întâiu" [Ioan 18,13J.J

1. înfăţişarea. Dupăcum se pare, Anna era su­
fletul adevărat al mişcării împotriva lui Isus; înaintea-,
lui trebuia să fie adus mai întâi Isus, ca să-î vadă-
Probabil că Anna însuşi şi-a exprimat această dorinţă
sau voiau să-i facă o deosebită bucurie prin
aceasta. Vai! Cum îi scânteiau ochii intrigantului!:
înaintea lui sta Galileianul urgisit, ca un miel legat cu
frânghie, înconjurat de ceata sbirilor, care, mândră
de prada făcută, o împingea şi o aşeza înaintea LOR
ca şi când ar fi vrut să zică: „Acesta este".
2. Interogarea. „Arhiereul a întrebat pe Isus de-
ucenicii Lui şi de învăţătura Lui" [Ioan 18, 19].
a) întrebarea despre învăţăcei. Fără îndoială,
că se intenţiona prinderea apostolilor. Dar nu Ie-a.
reuşit şi după cât se ştie, însuşi Mântuitorul a lu­
crat pentru scăparea lor. Ce înseamnă aceasta ? Ce ^
voia prin aceasta? Isus, în răspunsnl său, trece cu
totul peste întrebarea despre ucenici. De ce? El le
tăinueşte slăbiciunea şi le apără reputaţia, căci ce
lucru bun putea să spună despre ei? Câtă iubire
faţă de ei dovedeşte această tăcere! Cu toată slă­
biciunea lor, cu toată lepădarea de El, ei îi erau
totuşi dragi şi scumpi. Iată o învăţătură pentru sluji­
torii bisericii! Şi ei să apere slăbiciunea şi repu­
taţia credincioşilor, chiar când o autoritate mai
însiHă îî î n 4 r e a l i o f*ât rlo itr"î+<s ciTnf în ţjot-Fol rlo /-"a
 — 67 —

zuri, învinuirile şi jertfirea fără nici o iubire a pro­

priilor tai ucenici!
b) întrebarea despre învăţătura Sa. Anna îl în­
treabă despre aceasta, numai ca să prindă vre-un
fapt sau vre-o expresie, cari să poată fi apoi în­
trebuinţate împotriva Domnului. Fiindcă nu a pus
aici o întrebare precisă, Mântuitorul îi răspunde
numai în mod vag, accentuând cu deosebire carac­
terul public al învăţăturii Sale; despre învăţături
ascunse nu poate fi deci nici o vorbă. In general
răspunsul este la obiect, dar conţine reproşul firesc:
„Oare nu trebue să ştii despre ceeace Izrail de trei
ani vorbeşte ?"
3. Tocmai aşa sună şi întrebarea pusă creşti­
nilor de mai târziu în timpul persecuţiilor. Şi pe
aceştia îi întreabă despre învăţătură, apoi despre
învăţăceii şi aderenţii lor. Mărturisitorii adevăraţi
dau răspuns sigur şi clar Ia întrebarea primă, tac
însă la a doua, cum a făcut Mântuitorul, ca să nu
trădeze pe nici unul din ei.
4. Anna se aştepta să vadă înaintea sa un om
înfrânt şi deprimat. Dacă până atunci nu ştia ce
este înălţimea morală, atunci pentru întâia oară în
viaţa sa a trebuit să simtă aceasta, văzându-se în faţa
Mântuitorului, ale cărui priviri adânci îl pătrundeau,
t i credea, că în faţa celui învins va putea apărea
ca un biruitor, dar această încredere trufaşe îl pă­
răseşte înaintea acestui mare Preot, care şi în că­
tuşe este plin de măreţe: „Eu de faţă am grăit
iumei; eu totdeauna am învăţat în sinagogă şi în
^biserică, unde toţi Iudeii se adună j i întru ascuns
n'am grăit nimic. Ce mă întrebi ? întreabă pe ceice
au auzit, ce am grăit lor" [Ioan 18, 20]. Mântuitorul
putea să vorbească cu cea mai deplină încredere
Ife sine. El totdeauna astfel a vorbit, încât nu era
silit să retragă nimic din vorbele sale. Poţi şi tu»
preotule, să vorbeşti aşa la judecată şi să te provoci
cu încredere la toţi aceia, cari ţi-au auzit predicile,
conversaţiile şi discuţiile ?
 - 68 -
36. Pălmuirea.

, 1. Motivul.
Răspunsul Mântuitorului nu conţinea nimic ofen­
sator, ca să poată fi îndreptăţit acest act de bruta­
litate. Explicarea psihologică este însă uşor de aflat
Calmul neînfrânt şi atitudinea demnă a Mântuito­
rului, precum şi provocarea Sa foarte semnificativă
la caracterul de publicitate al învăţăturii Sale, îl
aduc pe Anna într'o încurcătură evidentă.
El nu se poate bucura de biruinţa sa şi se vede,
în faţa acestei măreţii morale, condamnat la tăcere
jenantă. Dorinţa de a scoate pe Anna din această
situaţie penibilă, 1-a îndemnat pe servitorul venal sau
pe curteanul linguşitor la acest act josnic.
11. Faptul în sine este de o trivialitate revoltătoare.
Şi numai când cetim această întâmplare, involuntar
ni se înfierbântă sângele. Am dori, ca un trăsnet din
cer să-1 fi atins pe acel mizerabil sau să-1 fi în­
ghiţit pământul. Deşi Mântuitorul a suferit rele cu
mult mai mari, totuşi această ofensă era deosebit
de revoltătoare. Ar putea fi ceva mai jenant pentru
un preot sau un episcop, decât ca într'o adunare
publică să primească o lovitură în faţă?
111. Atitudinea Mântuitorului.
1. Fiecare preot, mai ales dacă are o fire mai
impulsivă, ştie din experienţă cum îi răscoleşte şi îi
agită sufletul chiar o faptă neînsemnată sau un
gest nesocotit. De iritare i se aprind dintr'odată
ochii şi obrazul, nările i-se umflă, buzele îi tremură,
inima îi clocoteşte şi fiecare nerv tresaltă. Cât de
greu este în astfel de momente să-ţi păstrezi calmul,
să lucrezi şi să vorbeşti astfel, cum cere demni­
tatea de preot! De aceea pilda Mântuitorului este,
în cazul de faţă, de o însemnătate hotărîtoare. «Faceţi
precum eu am făcut».
 — 69 —
Ce a făcut El? Ce n'a făcut El?
a) Mai întâi trebue să se accentueze faţă de exe-
feza ascetă şi unilaterală, că smerenia Domnului nu
merge până la tăcere şi suportare fără murmur a
•fenselor aduse. O astfel de atitudine poate provoca
ranai desconsiderare, care ar atinge tagma întreagă
Ifi preotul trebue să fie conştient că el reprezintă
togma sa şi biserica. Aşadară smerenia provocată
âe slăbiciune şi neputinţă nu este smerenia Mântui-

L b) El nu primeşte ofensa tăcând, ci o respinge

pe un atac ilegal. Chemarea judecătorului ar fi fost

r
ca să desaprobe actul acesta volnic şi ticălos; chiar
" dm în cuvintele Mântuitorului o aluzie cu privire
această datorie.
c) El răspunde însă fără iritare, fără mania
Pprinsă a unui Iiie, ci liniştit, cumpătat şi blând. Nu
se plânge de insulta adusă lui personal, ci respinge
•tunai reproşul cu care îşi justifică fapta servitorul

E
ia\:„Aşa răspunzi tu arhiereului?" Aceasta e învî-
rea adusă lui Isus, că ar fi desconsiderat autorităţile
ate de Dumnezeu. Aceasta nu o poate face
Mântuitorul, care considera drept datorie recunoa­
şterea autorităţii, chiar dacă ea este reprezentată
ere nevrednici: „Pe scaunul lui Moisi au stătut
fariseii şi Cărturarii" [Matei 23, 2]. Liniştit se des­
prinde răspunsul de pe buzele Lui, probabil însân­
gerate: „De am grăit rău, mărturiseşte de rău; iar
de am grăit bine, ce mă baţi?" [loan 18, 23).
\ d) Mântuitorul nu întoarce şi celălalt obraz.
Aceasta nu e deloc în contrazicere cu învăţătura
Sa: „De te va lovi cineva peste faţa obrazului cea
dreaptă, întoarce lui şi pe cealaltă» [Matei 5, 39].
învăţăturile lui Hristos nu trebuesc înţelese strict
lextual, ci, precum zice fericitul Augustin, după felul
ctm a procedat El. Prin acele cuvinte [un fel de a
vorbi în proverbe] se arată că trebue să fi gata să
înduri în tăcere şi cea mai amară nedreptate, când
 - 70 —
o cere preamărirea lui Dumnezeu. îndată după acea
întâmplare, Mântuitorul, lipsit de apărare în casa
arhiereului, şi lăsat la discreţia vagabonzilor josnici»
primeşte totul tăcând şi fără împotrivire, oferind şi
celalalt obraz şi chiar mai mult decât atât. Aici însă,
stând în faţa lui Anna, procedează altfel. El arată şi
vrea să arate, că sufere de bunăvoie. Replica blândă
şi totuşi atât de hotărîtă şi măreaţă are un efect mai
mare şi mai potrivit scopului, decât întoarcerea
celuilalt obraz, care s'ar fi interpretat ca slăbiciune.
e) Aşa dară se poate întâmpla cazul, ca o
replică contra violenţei să fie mai folositoare şi mai
eficace, decât îndurându-o fără împotrivire. Şi apo­
stolul neamurilor se manifestă astfel şi după el mulţi
dintre mărturisitorii mari şi sfinţi. O rază din măreţia
şi demnitatea Mântuitorului nostru străluceşte pe
feţele lor şi un ecou al vorbelor Sale răsună pe
buzele lor: „De am gcăit rău, mărturiseşte de rău".
Apoi merg liniştiţi, împreună cu Mântuitorul, la moarte.

IV. Cât de utilă poate fifaceastă pildă pentru preot

Mai ales în timpurile de goană aprinsă contra
bisericii şi contra preoţimei, preotul trebue să-şi
păstreze calmul şi demnitatea. Orice revoltă pa­
sionată, orice revanşă răsbunătoare trebue să fie
înăbuşită, chiar dacă interiorul său e răsvrătit. Numai
cât, trebue să zică cu Mântuitorul: „De am grăit rău,
mărturiseşte de rău... Dar de ce mă bati?"

V. „Ce mă baţi".
Când preotul procedează la altar cu trupul lui
Hristos, fără respect, şi-L cuprinde cu mâna plină
de păcate, nu comite o faptă jignitoare, ca şi lovirea
feţei Sale sfinte? „Ce mă bateţi?" se aude încet
„Ce am făcut ca să fiu vrednic de acestea?"
„Acestea zice Domnul către jidovi: poporul meu, ce
om făcut vouă? Sau cu ce o'am supărat pe voi? Pe orbii oo-
 — 71 —

jpa ham luminai, pe cei leproşi i-am curăţit, pe bărbatul

pnr-* era in păcat l-am îndreptat. Poporul meu, ce am făcu
mtmi? Şi cu ce mhaţi răsplătit? In loc de mană, cu fiere;
jte' kse de apă cu oţet; în loc ca să mă iubiţi, pe cruce m'ap
jptwml. De acum nu o oi mai răbda, chema-voiu neamurile
mme şi acelea mă oor slăvi împreună cu Tatăl şi cu Duhul
ea ooiu dărui lor viaţă vecinică".
(Din slnjba sfintelor patimi, ceasul al şaselea).

37. Palatul arhiereului.

1. Locul unde s'au desfăşurat evenimentele

B-rsătoare, atât de dureroase, ba chiar revoltătoare,
B nu se treacă cu vederea, a fost locuinţa unui
KJJITOR al altarului: palatul arhiereului.

Demnitatea arhierească dată de Dumnezeu casei

bi Aron, începând cu vremea glorioasă a Macca-
mai mult şi sub stăpânirea

C ană a devenit un post foarte rentabil pentru

dându-se la mezat celor cari ofereau mai mult,
se da favoriţilor, fără consideraţie dacă aveau
Ifcemare şi demnitate. Spiritul dispăruse de mult şi
cî.răsese numai înfăţişarea exterioară strălucitoare,
î cmai pentru aceasta înalta demnitate ajunsese să
&e un măr de ceartă între partidele şi familiile va-
Iptoase. Simonie, despotism, dor de răsbunare, v o -
•plate, aroganţă, toate aceste păcate domneau în
W a t e l e arhiereilor jidovi şi otrăviau de aici în-
•"eaga viaţă bisericească a Jidovilor. Aici, în palatul
•riiieresc, s'au ţinut acele consfătuiri, cari puneau
p cale arestarea prin violenţă a Nazarineanului
fc-gisit; aici a avut loc întâlnirea spionilor trimişi
topotriva Lui; aici s'a încheiat târgul murdar cu
datorul. Tot în sala somptuoasă a palatului se v a
Itâptui, peste puţină vreme, cel mai îngrozitor asa-
•sat judiciar, pe care 1 cunoaşte istoria lumii.
Toate acestea s'au petrecut în casa unui slujitor
a! altarului.
 - 72 —

2. Această descriere, involuntar, rie aminteşte

timpurile jalnice din istoria bisericei creştine, îndeo­
sebi din Apus, când demnitatea arhierească devenise
ca şi în Noul Testament, un măr de ceartă între-
familiile nobile. {
Câte ne-ar mai putea povesti ruinele de palatej
rămase din vremile de demult, despre necredinţa;
unor demnitari înalţi; despre scenele respingătoare
de imoralitate şi despre abuzurile revoltătoare ale
căpeteniilor spirituale! Să mulţumim lui Dumnezeu
că vremurile de asuprire prin cari a trecut biserica
noastră n'au permis să se înstăpânească şi la noi
asemenea triste stări de lucruri.
In alte părţi însă, patimile lui Hristos sau repeţit
cu toate amănuntele lor, de atâteaori, în istoria
bisericii şi a omenirii.

38. Sisedrinl jidovesc.

„L'au dus la Caiafa, Arhiereul, unde erau adu­

naţi cărturarii şi bătrânii" (Matei 26, 57]. Era cei
mai înalt for judecătoresc spiritual al Jidovilor. în
fruntea lui sta:
1. Caiafa, care şedea pe un scaun înalt, îmbrăcat
în strălucitoare haină de ceremonie.
Alături de Anna, care lucra mai mult în as­
cuns, Caiafa este sufletul întregii conspiraţii. Era o
fire violentă, vanitoasă şi pătimaşe, care, odată ce a
început ceva ducea la sfârşit cu energie şi fără nici
o consideraţie. EI este tipul prelatului cu totul lai­
cizat care se furişează în slujba sfântă fără a
avea vocaţie, graţie numai referinţelor sale fami­
liare, cu gândul că pe urma acestei slujbe dobân­
deşte trecere în faţa lumei, putere şi venite grase.
Din înalta demnitate arhierească nu i-au mai rămas
decât titlul şi haina exterioară. Ierarhii de felul
acestuia sunt foarte urgisiţi de credincioşi. Ei se
împotrivesc la orice reformă spre progres în bise-
 73 -

rică, de frică să nu li se primejduiască privilegiile r

hogăţia şi traiul liniştit. Scopul vieţii lor este

odihna şi comoditatea, iar nu munca şi agitaţia
pentru scopuri mari. Un asemenea purtător nedemn
*1 slujbei arhiereşti stă pe scaun, ca să judece pe
Isus, dându-se, ca un făţarnic, drept apărător şi
păzitor al legii divine.
2. Juriul- împrejurul lui Caiafa şedeau ceilalţi
membri ai juriului, între cari se aflau şi cei cinci
fi ai lui Anna. In primul rând şedeau preoţii,
apoi Cărturarii. Sunt printre ei nume celebre ca
Gămăliei, nepotul vestitului Hillel, Onkelos, Rabbi
Zadok ş. a. Dar strălucirea noului învăţător a
eclipsat cu totul faima acestor cărturari, pe cari
ura şi gelozia cari îi stăpâneau i-au făcut să fie cei
mai înfocaţi duşmani ai lui Isus.
A treia grupă o formau Bătrânii, adecă laici
distinşi şi cu trecere prin bogăţia, naşterea şi in-
fiuinţa lor. Unul dintre ei era Ben-Caiba Şebua,
bogătanul de atunci al Ierusalimului. Doi ne sunt
cunoscuţi mai de aproape: sfetnicul Nicodim şi
Iosif din Arimateia, „bărbat bun şi drept, (acesta
nu se însoţise la sfatul şi fapta lor) [Luca 23, 50).
Erau doi oameni cu sufletul nobil, singurii cari me­
ritau, între atâţia, acest nume.
3. Acesta era juriul şi prezidiul în faţa căruia
trebuia să apară Mântuitorul. Dar El ce face ? El,
le recunoaşte autoritatea legală şi competenţa, cum
au procedat şi aderenţii Lui, din timpurile mai târzii,
cari au fost duşi în faţa scaunelor judecătoreşti ale
imperiului roman.
El ştie şi ei ştiau dela El, că aceste foruri
judecătoreşti erau numai instrumente în mâna Pro­
videnţei.
4. Nu există un fanatism mai aprig, ca cei
născut din duşmănie şi gelozie religioasă. Aceasta
ne-o arată istoria persecuţiilor religioase. Toate mij­
loacele s'au întrebuinţat pentru distrugerea bisericii
 — 74 -

lui Hristos. Au cumpărat trădători, au înarmat şi

format bande de sbiri, conduse de apostaţi; au
tăbărît asupra bieţilor creştini în întunerecul nopţii,
în case sfinte de rugăciuni; au cerut sprijinul puterii
politice, prin amăgirea că statul e în pericol; au
aţâţat plebea şi au ameninţat cu răscoală, în căzui
când regele sau procuratorul nu se arăta gata să
le aprobe cererea de condamnare.
, „Vă vor prigoni, cum m'au prigonit pe mine".
Toate aceste mijloace condamnabile au fost
aplicate cu furie împotriva sfintei noastre biserici,
din partea altor confesiuni conlocuitoare, ca să surpe
sfânta noastră biserică şi credinţa ortodoxă. Duş­
mănia, calomnia, prozelitismul şi gelozia lor nau
cunoscut margini şi nu sau oprit dela nici un mijloc,
ca să-şi atingă scopurile lor scelerate.
5. Solii au adus veşti la palat, despre prin­
derea Domnului nostru. Atunci cu toţii au răsuflat
uşuraţi. Aşadară lovitura le-a reuşit. Bucuria dom­
neşte pe sălile şi coridoarele luminate unde toţi
aşteaptă cu încordare sosirea celui urgisit. Toate
privirile erau îndreptate spre intrare. Uşile se des­
chideau larg şi Isus condus de străjeri păşeşte în
sală. Ochii duşmanilor săi sclipeau de furie, ca
ai animalelor răpitoare. «Iată îl avem»l Aceste
cuvinte ieşeau din gura lor şi din sufletele lor negre,
ca o uşurare.

39. Mărturiile falşe.

Jar arhiereii şi bătrânii şi tot sfatul căutau măr­
turie mincinoasă asupra lui Isus, ca să-l omoare pe
el. Şi n'au aflat şi multe mărturii mincinoase asupra
Iui Isus viind de faţă, n'au aflat" [Matei 26, 59jl
L Alegerea martorilor.
1. Fără martori nu se putea, fiindcă legea
cerea: «cu două mărturii sau cu trei mărturii va
 75 —

If mas cel dat morţii, cu o mărturie nu va fi ucis"

1 Moise 17, 6].
Prima datorie a unui judecător drept este să
s : - 'neze mai deaproape martorii şi să primească
• n a i pe aceia cari merită încredere. Aici se spune
2 .Arhiereii căutau mărturie mincinoasă". Ascul-
tarea martorilor nu avea alt scop decât ca să ascundă
sasinatul judiciar ne-mai pomenit şi să salveze apă­
sata împlinirii formelor legale.
2. însuşi faptul, că duşmanii lui Isus căutau
wărturii mincinoase, arată, că ei dela început au
wmţat să-i găsească Mântuitorului o vină reală.—
Gne dintru voi mă vădeşte pe mine pentru păcat ?"
ban 8, 46]. Ei nu puteau să-L vădească de nici o
mă şi deaceea au recurs la sperjur şi la mărturii
lincinoase cumpărate.
3. Duşmanii bisericii şi ai lui Isus au avut la
idemână totdeauna astfel de creaturi cari, pentru
ani ori pentru a câştiga favoarea oamenilor ori
ssându-se intimidaţi, au acceptat să facă orice de-
iaraţie. ba nu sau sfiit să vină în ajutorul judecăţii
edrepte cu declaraţii mincinoase, cu documente
alsificate şi cu călcare de jurământ. Despre aceasta
vem exemple clasice în istoria sfinţilor şi marti-
ilor.
4. Orice judecată cinstită admite pe lângă mar-
)ri de acuzare şi martori de apărare. Oare aceştia
pseau? «Ce mă întrebi, întreabă pe ceice au auzit,
e am grăit lor» {Ioan 18, 20], aşa a răspuns Mân-
litorul lui Anna. De ce nu sunt chemaţi şi martorii
.ui la faţa locului, orbii şi şchiopii, pe care i-a
indecat, morţii înviaţi, miile de oameni cari
au ascultat cuvintele şi I-au privit minunile şi cari
u strigat cu bucurie: „El a făcut numai bine"?! Dar
omnii din acesi mare sfat nu voiau să audă ade-
ărul, ci doreau moartea Lui cu orice preţ. De
ceea le trebuiau martori mincinoşi.
 - T E ­

II. Insuficienţa martorilor.

1. îndată s'a văzut cât este de greu să se ridice
cu astfel de mijloace împotriva sfinţeniei neprihănite
a Mântuitorului.
„Pentrucă arhereu ca acesta se cuvenea să fie
nouă, cuvios, fără răutate, fără de spurcăciune, oseb
de cei păcătoşi şi mai înalt decât cerurile fiind"
[Evrei 7, 16J. O, dacă ar fi aşa la orice proces
preoţesc! „Şi multe mărturii mincinoase viind de
faţă" [Matei 26, 60). Se spera că măcar prin îngră­
mădirea de multe mărturii mincinoase se vor putea
procura motive de acuzare. Insă, chiar numărul mare
al martorilor le este fatal, fiindcă se contrazic şi
se încurcă în declaraţii.
2. In fine s'au găsit doi martori [numărul cel
mai mic, care după lege era suficient], ale căror
declaraţii le oferea ceva, de ce aveau să se lege.
Erau cuvintele despre „stricarea şi ridicarea bise­
ricii" în trei zile [loan 2, 19]. Aceste cuvinte le-au
interpretat cel puţin ca lipsă de veneraţie faţă de
biserică şi ca defăimarea Iui Dumnezeu. Dar fata­
litate, şi aceşti doi martori s'au contrazis şi astfel
şi-au anulat spusele lor [4 Moise 35,30; 5 Moise 17,6j.
[Că membrii sfatului cel înalt, ştiau foarte bine
ce înţeles aveau aceste cuvinte ale Mântuitorului
despre stricarea bisericii, ne arată cererea lor de
mai târziu de a pune straje la mormânt, cerere înte­
meiată pe aceste cuvinte ale Domnului]. Ultima lor
speranţă pusă într'o probă palpabilă se spulbera.
Atunci Caiafa iritat strigă: „Nimica nu răspunzi?"".
Isus tace şi această tăcere măreaţă şi gravă spunea
mai mult, ca orice răspuns.

III. Lovitura teatrală.

Caiafa se nelinişteşte. Unde vor duce toate-
acestea ? Palid de îngrijorare şi manie sare în sus-
şi păşeşte la mijloc. O lovitură de teatru avea să
salveze situaţia. Fiindcă martorii refuză să declare^
 77 —

Edbue ca cel acuzat El însuşi să-şi spună sentinţa,

hainte de aceasta I-au zis: „Tu însuţi mărturiseşti
KTiîru tine; mărturia ta nu este adevărată" [loan
1
13 compară 15, 31). Acum se folosesc grabnic
oe această mărturisire alui Isus. El nu se reţine dela
:~astă mărturisire şi zice: „Deşi eu însumi măr-
sisc pentru mine, mărturia mea este adevărată;
a ştiu de unde am venit şi unde merg; iar voi nu
ftiţi de unde vin şi unde merg" [loan 8, 14).

40. Marea întrebare şi marele răspuns.

I. Marea întrebare.
„Au iu eşti Hristosul, Fiul celui Binecuvântat?"
[Marcu 14, 61).
1. Caiafa ştia, că massa poporului, deşi vedea
b Isus pe marele profet şi făcător de minuni, totuşi
mu înţelegea şi nici nu recunoştea natura sa divină
p de o fiinţă cu Dumnezeul cel mare.
In acest fapt întrezărea posibilitatea să câştige
Wo. motiv şi pretext plausibil cu care să se justifice
Eaţă de public pentru condamnarea lui Isus.
2. Caiafa pune întrebarea ca arhiereu, deci ca
Beprezentant al lui lehova, ca şeful suprem al bi­
sericii şi al poporului lui Izrail. El întreabă cu mare
solemnitate, întrucât conjură pe Isus în numele lui
Dumnezeu, ca să spună adevărul deplin şi-şi alege
astfel vorbele, încât orice ezitare de a da o lămurire
asupra filiaţiei Lui cu Tatăl era exclusă, „Juru-te pe
Dumnezeul cel viu, ca să spui nouă de eşti tu
hristosul, Fiul lui Dumnezeu" [Matei 26,63) „celui
Binecuvântat" [Marcu 14, 61 comp. 1 Moise 24, 3).
n sală e linişte. Ochii sclipitori ai tuturora sunt
îndreptaţi ca la pândă spre Mântuitorul şi cu în-
:ordare aşteaptă răspunsul.
Era un moment măreţ şi solemn.
 - 78 —
Ii. Marele răspuns.
„Eu sunt" [Marcu 14, 62].
1. Fără a şovăi un moment, Isus răspunde lîl
niştit, clar şi lămurit: „Eu sunt".
Toate cătuşele şi brutalităţile nu sunt în stare
să reducă ceva din măreţia neatinsă a Mântuitorului
Diadema Dumnezeirei străluceşte, şi în ceasurile
slăbiciunei, pe fruntea Lui şi nobleţă divină îi lu­
minează faţa. „Eu sunt". ţ
2. Şi ca să nu rămână nici o umbră de îndo­
ială asupra înţelesului acestor cuvinte, citează pe
arhireu şi întreg sfatul în faţa supremei şi eternei
Sale judecăţi: „Şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând
deadveapta puterei şi venind cu norii cerului" [Marcu
14, 62).
Fiindcă acum şade în faţa lor în chipul robului,,
se simt îmbătaţi de bucuria unei biruinţe aparente-
Acesta este „ceasul lor". Dar va veni ziua lui «ceasul
său». Atunci va apare în faţa lor ca judecător în
strălucirea orbitoare a Dumnezeirei şi abia atunci
marea întrebare: «Tu eşti firistosul, Fiul lui Dum­
nezeu cel viu?'» îşi va primi deslegarea definitivă-
III. «Eşti tu un creştin?»
Aşa sună întrebarea pusă mai târziu creştinilor,
din timpul stăpânirei romane. Şi în caz de afirmare,,
judecata era de mai înainte hotărîtă, căci a fi cre­
ştin însemna a fi închinat morţii. Mulţime de
oameni rostesc clar şi tare, cu divinul Mântuitor: „Eu
sunt" şi merg cu El şi pentru El la moarte. După
pilda Mântuitorului tot astfel şi mărturisitorii Lui
le-au atras atenţia celor ce i-au judecat asupra
judecăţii viitoare: „Priviţi bine feţele noastre, ca să
le recunoaşteţi în ziua judecăţii!"

41. Condamnarea.
1. Caiafa simulează pe cel îngrozit şi-şi exprimă
in mod teatral indignarea făţarnică prin ruperea hai-
 — 79 —

IE* - sale. «Atunci arhiereul şi-a rupt hainele sale

ind: a hulit, ce ne mai trebue alte mărturii? Iată
tc-m aţi auzit hula lui. Ce vi se pare vouă? Iar
et răspunzând au zis: vinovat este morţii" [Matei
65].
I a) Ce judecată curioasă/ „El a hulit'', dar numai
m cazul când El n'ar fi ceeace a declarat, atât de
s-.ernn, că este. Dacă însă este, atunci Caiafa trebue
să se coboare de pe tronul său şi să se proştearnă
a picioarele Fiului lui Dumnezeu; atunci toţi preoţii,
cărturarii şi bătrânii şi cu ei întreg poporul tre-
xxuesc să cadă în genunchi, ca să i se închine Lui
ca lui Dumnezeu. Sau îi lipsesc cumva îndreptă­
ţirile la acest titlu? Ii lipseşte sfinţenia? „Cine
dintru voi mă vădeşte pe mine pentru păcat ?"
I H nu-L pot vădi şi trebue să-şi ia refugiu la măr­
itorii mincinoase. Sau îi lipseşte pecetea dumneze-
pască a minunilor Sale? Ei înşişi mărturisesc:
-Acest om face minuni" adecă lucrări şi semne
divine. Sau împlinirea profeţiilor? El se poate re­
feri la ele cu liniştea pe care o dă siguranţa. Totul
e adevărat şi chiar cel din urmă profet, Sfântul
Ioan Botezătorul, se adaugă la şirul lung al marto­
rilor Lui, ca o cheie strălucitoare a bolţii cereşti.
Toate aceste titluri şi drepturi ale lui Messia, trimis
de Dumnezeu, sunt pur şi simplu şterse printr'un
simplu gest dispreţuitor făcut de manile arhiereului,
însoţii de declaraţia: „El a hulit". Această proce­
dură înseamnă a nu căuta adevărul, ci a-1 sugruma.
**- b) Caiafa se bucura însă de succesul dobândit
prin întrebarea sa hotărîtoare. De câteori Isus
a ocolit răspunsul la întrebările cele mai încurcate,
adresând o contra-întrebare neaşteptată! Dacă ar
proceda astfel şi acum ? Insă nu o face. Clară şi
fără rezervă este mărturisirea lui Isus, tocmai aşa
cum îi trebuia Arhereului, care, respirând uşurat,
zice: „Aţi auzit? Ce ne mai trebue alte mărturii?"
Caiafa şi-a ajuns scopul pe deplin şi succesul nu
 - 80 -
1-a costat decât numai o bucată de mătasă ruptă
din haină.
2. O, biserică a lui Dumnezeu, mângăie-te, dacă
şi tu vei fi condamnată, dacă titlurile şi drepturile
la originea ta divină şi dacă misiunea ta înaltă, în
faţa sfatului necredinţii moderne, vor fi nesocotite
şi considerate ca pretenţii nebune! Toate acestea
nu întrec, ba nici nu se apropie de acel procedeu
strigător la cer al lui Caiafa şi al sfatului său.

42. Lupta In jurul Dumnezeirei lui Hristos.

„Tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu ?"

1. Această întrebare a rămas din vremea Ebio-
niţttor şi Arianilor până în zilele noastre, o între­
bare mare şi hotărîtoare. In jurul acestui adevăr
se dă şi astăzi marea luptă. Obiectivul luptei nu-1
formează cutare dogmă, ci ea atacă însăşi temelia cre­
dinţei creştine : Dumnezeirea lui Hristos. Pentrucă
cu aceasta stă sau cade creştinismul.
2. E adevărat că nimeni nu se poate sustrage
de sub impresia covârşitoare ce o lasă personali­
tatea măreaţă a lui Hristos. Atât necredinciosul cât
şi raţionalistul stau uimiţi în faţa acestei mari apariţii
în istoria lumii. Cu toţii se văd siliţi să-L aşeze
pe Hristos într'o situaţie cu totul excepţională între
ceilalţi muritori, de aceea II numesc cel mai mare
dintre înţelepţii cari au trăit vr'odată şi căruia ome­
nirea îi datorează cea mai înaltă admiraţie şi recu­
noştinţă eternă.
Insă, toate acestea sunt numai cuvinte făţarnice
în gura Fariseilor şi Saducheilor moderni, cari vor
să învălue intenţiile lor răutăcioase, căci pe când
vorbesc astfel, îşi întind manile făţarnice ca să ră­
pească lui Hristos diadema Dumnezeirei.
3. Dar ce valoare au miile de zero ? Nimic, zero
rămâne tot zero, ori câţi zero ai adăoga. Pune unul
 — 81 —

« • i n i e a îor şi eîe reprezintă o mărime nemăsurată.

$Acest unul înaintea nulelor este Dumnezeirea lui
lirisros. Totul în Hristos şi în legătură c u Hristos
muneşte prin divinitatea Lui valoare şi mărime.
Mai întâi învăţătura lui Hristos. O pot a f l a curată,
inimoasă, nobilă şi neasemănată. Insă este adevă-
i ? Trebue să o primesc ? Este Hristos numai un om,
' j s o f religios, un Socrate sau un Confuciu, atunci
e_ : vreau primesc învăţătura lui, pot să mărturisesc
credinţa şcolii lui, dacă ea îmi convine, să-i interpretez
•wăţătura şi să scot din ea ce mi-se pare bun. Este
tfasă Dumnezeu, atunci El este adevărul etern şi e u
[ t r e b u e să cred toate cuvintele Lui; chiar dacă cuprind
l & K r u r i cari îmi sunt neînţelese şi atunci pot să le
primesc cu încredere şi f ă r ă nici o rezervă,
i Este El Dumnezeu, atunci legea Sa este cea mai
finaltă şi hotărîtoare normă, căreia trebue să mă
supun, chiar dacă m i - a r pune stavilă dorinţelor, plă-
kerilor şi mândriei mele arbitrare. Orice îndoială şi
şovăire trebue să dispară. „Cine nu crede, este
mdecat".
Este Hristos numai un om, atunci şi amenin­
ţările Lui sunt ameninţări slabe omeneşti, cari nu
se întind mai departe ca un lat de mână. Este El
însă Dumnezeu, atunci trebue să mă cutremur în faţa
acestei ameninţări, care se v a împlini cu siguranţă
şi rară greş, dacă nu mă voi ruga cerând îndurare.
„Cerul şi pământul vor trece, cuvintele mele însă
mu vor trecea
Tot astfel se poate zice şi despre făgăduinţele
iui Hristos.
Este El numai un om, atunci nu trebue să aştept
prea multe dela El şi trebue să m ă aştept Ia desa-
măgiri, Este însă Dumnezeu, adevărat, credincios,
etern, atotputernic, atunci în f a ţ a promisiunilor Sale
nici o sforţare, nici o jertfă nu este prea mare.
Această promisiune îmi luminează ca o stea în
noaptea întunecoasă, în care pot s ă mă încred şi
s ă nădăjduesc. „Ştiu cui am crezut".
 - 82 -
Înfăţişarea Sa externă. Este Hristos numai
atunci Isus este pentru oameni numai un tip ideal dc
bărbat. Este însă Dumnezeu, Cuvântul cel etern în­
trupat, atunci am înaintea mea cea mai minunai
revelaţie a lui Dumnezeu în lume, atunci „s'a arăta:
bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului
nostru Dumnezeu ' [Tit 3, 4).
1
j
Pilda sa, cu totul altfel mă va impresiona şi
însufleţi, dacă acest copil născut într'o iesle, e Fhil
lui Dumnezeu, dacă Acela, care-mi zice; „Pildă
v'am dat vouă, ca şi voi să faceţi precum eu am
făcut" este chiar prototipul absolut al desăvârşirii
însăşi.
Patimile Sale. Este omul de pe cruce numai
un simplu om, atunci răstignirea lui ni se prezintă
ca asasinare judiciară a unui om, pe care trebue să-1
compătimesc, cum compătimim bunăoară pe Ludovic
al XVI-lea. In acel caz vom părăsi deprimaţi locul
execuţiei şi vom pune pe mormântul eroului o co­
roană.
Este însă Fiul Omului cu adevărat Fiul lui Dum­
nezeu, atunci stau în faţa unei taine, care zguduie
cerul şi pământul, învăluindu-1 în flăcări, printre cari
strălucesc ca nişte perle toate învăţăturile despre
căderea în păcat a omenirei, despre dreptatea veci­
nică şi îndurarea nespusă a lui Dumnezeu. Nu este
Hristos Dumnezeu, atunci creştinismul este o mon­
struoasă amăgire, cu toată istoria lui unică în felul
ei de 20 secole, cu toate succesele şi binecuvân­
tările lui. Este nebunie şi să te gândeşti la aşa
ceva. Este Hristos Dumnezeu, atunci totul e clar
şi limpede. Atunci învăţătura Sa e adevărată, este
adevărul unic, deplin şi întreg; atunci drumul ei este
cel drept; atunci a-L căuta, a-L afla şi a-L iubi, în­
seamnă a iubi, a căuta şi a afla pe Dumnezeu; atunci
a fi cu El înseamnă a fi cu Dumnezeu, a te odihni
la pieptul Lui, înseamnă a te odihni la Dumnezeu.
Astfel întrebarea „Cine eşti tu?" este cea mai im­
portantă şi mai hotărâtoare întrebare, iar mărturi-
 — 83 -

•rea solemnă a lui Isus, că El este: „Hristos Fiul

K Z rnnezeu", este piatra din capul unghiului a
•e__-;ei, speranţei şi iubirei noastre.

43. Noaptea jalnică.

=Şz au început unii a-t scuipa pe el şi a-i acoperi

t£2 lui şi a-l bate cu pumnul şi a zice lui: proro-
rşie! Şi slugile îl băteau pe el cu palmele peste
ftraz" [Marcu 14, 65J.
„Ei au zis: Vinovat este morţii. Atunci au scuipat
i obrazul lui şi cu pumnii l-au bătut" [Matei 26, 66],

„Că m'au dat Domnul în manile celor nedrepţi şi la

cei nelegiuiţi m'au aruncat". [Iov 16, 12).

1. După textul paralel dela Matei şi Marcu nu

• c i încape îndoială, că la început chiar unii membri ai
estului jidovesc s'au lăsat răpiţi de patima nebună
i urei neîmpăcate şi brutale. Mântuitorul de atâ-
«eaori i-a ruşinat şi le-a desvăluit goliciunea lor
:
-fetească încât acum, în pofta lor de răsbunare, se
^să pradă maniei.
2. A p o i se împrăştie adunarea şi lasă pe Mân-
Worul în mâinile grosolane ale soldaţilor şi slugilor,
•decă î-L proscrie, lăsându-L în afară de lege.
încurajaţi prin pilda stăpânilor, îşi varsă acum
•ecazul asupra Lui. Cu cât este mai superioară şi
•ai nobilă jertfa, care cade în mâinile plebei josnice,,
oi atât mai mare plăcere se desfătează de neno­
rocirea aceleia.
3. Este cea mai jalnică noapte, care s'a lăsat
rr odată pe pământ şi numai cu cea mai adâncă
inrere se poate gândi orice suflet credincios îa
cate monstruozităţile, care le-au tăinuit şi acoperit
m întunerecul ei.
 - 84

11. »Cu hulă m'au săturat".

1. „Şi au început unii a-l scuipa pe el". Sciri-
parea, ca şi la alte popoare aşa şi la Iudei, era
cea mai mare insultă [Compară 4 Moise 12, 14:
5 Moise 25, 9,; Iov 39, 10]. Este expresia celui mai
adânc dispreţ, este arma patimei crude, a furiei
neputincioase şi a poftei josnice de răsbunare.
Numai la gândul să vezi această faţă sfântă
atât de revoltător pângărită — şi ţi-se suie sângele
la cap.
2. „Şi acopevindu-l pe el, îl loveau peste obraz
şi-l întrebau pe el zicând: proroceşte, cine este celce
ie-a lovit?" [Luca 22, 64]. Este batjocura adresată
chemărei sale profetice şi atotştiinţei Sale. Alţii,
cu firea mai grosolană, şi-au vărsat necazul într'un
mod cu mult mai brutal, lovindu-1 cu pumnul în cap
şi cu palma peste gură, încât probabil i-a năpădit
sângele. El ajunge astfel obiect de jucărie în mâi­
nile plebei grosolane şi al volniciei arbitrare. El,
Fiul lui Dumnezeu, Arhiereul etern, învăţătorul
lumii, Mântuitorul cel sfânt, cel mai demn de iubire
şi cel întru totul nevinovat, Domnul şi Stăpânul meu,
a avut să îndure un astfel de tratament!
„Fiecare parte a sfântului tău trup, a răbdat ocară
pentru noi: Capul spini, faţa scuipiri, obrazul loviri cu palm
gura gustarea oţetului celui amestecat cu fiere; urechile h
lele cele păgâneşti, spatele biciuiri şi mâna trestie; intinsor
a tot trupul pe cruce, încheeturile cue şi coasta suliţă. Cela
ai pătimit pentru noi, şi ne-ai scăpat pe noi din patimi;
carele te-ai smerit pentru noi prin iubirea ta de oameni, şi
ne-ai înălţat a Totputernice Mântuitorule, milueşte-ne pe n
(Privegherea de Joi in săptămâna patimilor].

111. Ecoul acestei scene.

1. In sfânta cuminecătură. Neputinţa aparentă a
Domnului a contribuit ca ceata să fie atât de îndrăs-
neaţă şi temerară. Tot astfel şi neputinţa aparentă
 - 85 -

b Mântuitorului, ascuns în pâine şi vin, î-L expun în

rf. cuminecătură unor asemenea calomnii.
2. Şi, oare obrazul sfânt al Mântuitorului nu
este tot asemenea scuipat de anumiţi exegeţi şi scrii­
tori de romane moderne, cu subiecte din viaţa lui
Isus, cari î-L coboară până în murdăria stradelor ?

IV. Pocăinţa.

Prăznuirea cu sfinţenie a Patimilor Mântuito­

rului în fiecare an, e un obiceiu frumos şi impre­
sionant al bisericei noastre, fiindcă cu acest prilej
dăm Mântuitorului oarecum o satisfacţie, prin po­
căinţa noastră.
Slujbele din Săptămâna Patimilor şi mai ales
din Vinerea Patimilor sunt atât de pătrunzătoare
incât ne fac să trăim împreună cu Hristos patimile
Lui izbăvitoare şi sunt în stare să înmoae şi să
întoarcă spre pocăinţă şi cea mai împietrită inimă.
Şiroaele de lacrimi ce le varsă creştinii la picioa­
rele Crucii Domnului sunt mărgăritare preţioase,
cari mărturisesc despre iubirea cu care ne legăm
de Mântuitorul nostru.

44. Sfatul de dimineaţa.

0

(Maiei 27, 1; Luca 22, 66).

1. Sinedriui nu era mulţumit cu „Sfatul tâlhă­

resc", ţinut noaptea, pentrucă nu îndeplinea formele
legale. îi lipsea puterea juridică, fiindcă pentru o
crimă capitală nu se putea ţine judecată noaptea
şi între ascultare şi judecată, după legea iudaică,
trebuia să treacă un interval de o zi. Deoarece cu
zorile zilei începea o nouă zi şi Iudeii numărau
ziua trecută ca o zi deplină, întrunindu-se din nou
putea, la nevoie, să satisfacă şi acestei prescripţii.
Membrii sinedriului se adunară de data aceasta în
număr complet [„toţi" Mateiu 27, 51, şi după Luca
 - 86 -
se poate conchide], în Lişkath-hagasith, în sala
destinată anume pentru judecată, în colţul de sud-
vest ai templului.
Se lucra cu mare febrilitate, pentru ca dimineaţa
să poată pune poporul de furia căruia se temeau,
în faţa unui fapt împlinit. Vestea neaşteptată că
Nazarineanul a fost condamnat de senatul lui Izrail
întro şedinţă solemnă, trebuia să aibă efectul unei
lovituri de trăsnet şi se părea calea cea mai bună,
ca să înăbuşe o răscoală în germene, mai cu seamă
în cazul, că Romanii s'ar arăta binevoitori, cum
se spera.
2. De data aceasta renunţă de a mai asculta
martori, deoarece învăţaseră minte din experienţa
recentă. O mărturisire a lui Isus, reînoită în faţa
întregului sfat, le făcea servicii mai bune. In măr­
turisirea Nazarineanului trebuiau să se încreadă,
aceasta o ştiau cu toţii. Astfel îi pun din nou în­
trebarea: „De eşti tu HvistosuU spune nouă ?" [Luca
22, 67].
Curioasă întrebare! Astfel au întrebat urmaşii
acelor cărturari, cari, odinioară, înainte de uciderea
pruncilor, întrebându-i Irod de locul naşterii Iui
Mesia, fără şovăire s'au provocat la profeţia lui
Miheia (Matei 2, 5; Miheia 5, 2]. Erau bărbaţi cari
ar fi putut şti, cine este acel copil din Vifleem; cari
ştiau sigur, că plinirea vremii a sosit; că toate sem­
nele profetice se refereau la Acela, care sta înaintea
lor; că acest bărbat de trei ani încoace strălucea ca
un soare nou pe cerul lui Izrail şi a întrecut cu mult
minunile harului dumnezeesc cuprinse în istoria mi­
nunată a lui Izrail. Acestea toate le ştiau ei. „Pe
mine mă ştiţi", le-a răspuns cu puţin înainte Isus
în templu, „şi ştiţi de unde sunt şi dela mine n'am
venit, ci este adevărat celace m'au trimis, pe care voi
nu-l ştiţi. Iar eu îl ştiu pe el, că dela dânsul sunt şi
acela m'au trimes" [loan 7, 28—29]. Cum sună răs­
punsul lor? „Deci îl căutau pe el să-l prindă şi
nimeni nu şi-a pus manile pe dânsul, că încă nu ve-
 - 87 -

; ceasul lui" (loan 7,30]. Acum a sosit — şi Domnul

• -. :uge de eL Liniştit şi hotărît rămâne pe lângă
«eclaraţia Sa, care desleagă totul. „Şi le-au zis lor: de
jue spune vouă, nu veţi crede; şi de vă voi întreba,
•m-mi veţi răspunde, nici mă veţi slobozi. De acum
jk fi Fiul Omului şezând dea dreapta puterii lui
Dumnezeu. Şi au zis toţi, dar tu eşti Fiul lui Dum-
t-:zeu ? Iar el a zis către ei: voi ziceţi, că eu sunt. Iar
r: au zis : ce ne mai trebue încă mărturie ? Că noi
: - juri am auzit din gura lui" [Luca 22, 67—71].
3. Mântuitorul, deşi petrecuse noaptea aceea
alnică cu toate tainele ei întunecate de ură ne mai
-omenită şi de ocări şi ofense, totuşi nu era înfrânt,
:: se arătă biruitor ca şi soarele care străpunge
norii. El păşeşte cu hotărîre în faţa duşmanilor. Era
ziua cea mare a Lui, care trebuia să-L afle pre­
gătit şi înarmat.

45. Holul preoţime! In patimile Iui Hristos.

Ceeace este mai dureros în patimile lui Hristos
este, fără îndoială, faptul, că rolul principal îl joacă
slujitorii bisericii.
1. Slujitorii Sinagogei pregătesc omorîrea Lui,
% înscenează şi o duc la execuţie.
„Şi căutau Arhiereii şi Cărturarii cum pe El
cu vicleşug prinzându-L să-L omoare" [Marcu 14,1].
„luda mergând a grăit cu Arhiereii şi cu Voivozii,
cum l-ar vinde pe el lor. Şi s'au bucurat şi s'au
tocmit cu dânsul să-i dea bani" [Luca 22, 2—5; Matei
26, 14]. „Iată Iuda, unul din cei doisprezece, a venit
şi împreună cu el norod mult cu săbii şi cu puşti,
trimişi de Arhierei şi de bătrânii norodului" [Matei
26, 47].
Astfel se petrec lucrurile, scenă de scenă, până
la moartea Domnului.
Peste tot stau preoţii în frunte ca instigatori,
amăgitori şi acuzatori. Nu mai încape nici o îndoială,
c ă omorîrea lui Isus, cu toate urmările ei, între cari
 - 88 -

condamnarea poporului ales, este opera vinovată a

unei preoţimi nedemne şi decăzută din chemarea
ei înaltă.
2. Desigur, aşa a fost preoţimea Vechiului
Testament. Insă, cu durere nu se poate nega faptul,
că şi în Noul Testament au fost preoţi, cari au re-
înoit în faţa multora suferinţa lui Hristos şi au ză­
dărnicit roadă învăţăturii Sale şi a morţii Sale mân­
tuitoare astfel, că popoare întregi au devenit exemple
de stricăciune. Cine este de vină la multe rătăciri,
desbinări şi erezii din zilele apostolilor până în
zilele de a z i ? Cine a cauzat marea schismă pe urma
căreia creştinătatea apuseană s'a rupt de biserica
lui Hristos şi apoi s'a desbinat şi ea prin reforma-
ţiune? N'au fost în prima linie ierarhi şi preoţi
mândri, pătimaşi şi doritori de mărire lumească şi
plăceri ? Cine poartă vina capitală la căderea reli­
gioasă morală a unor epoci întregi, dacă nu un cler
decăzut ?
O, preoţime! Dela tine a radiat nesfârşite bine­
cuvântări, dar şi multă stricăciune. „Dela preot şi
pană la mincinos, toţi au lucrat cele mincinoase!"
[leremia 6, 131.
„Legea a slăbit, nu lucrează Evanghelia şi, toată Scrip­
tura întru tine nu este băgată în seamă; profeţii au slăbii
şi tot cuvântul celui drept. Şi ranele tale, o suflete l s'au în­
mulţit, nefiind doctor să te vindece".
(Canonul cel mare Joi săpf. a cincia din pos!l.
 VI. L e p ă d a r e a lui P e t r u .
Lepădarea Iui Petru.

Lepădarea lui Petru este un exemplu plin de

brăţătură cu privire la slăbiciunea şi rătăcirea
preoţească.

46. I. Cauzele lepădării.

Ce 1-a dus pe Petru tocmai atât de departe?

K fost:
1. încrederea prea mare în sine, pe care o au
Semenii cu temperament sanguinic, cari foarte uşor
«şi preţuesc peste măsură puterile lor şi cad în
t u f ie.
| k a) Mântuitorul adeseori atrage atenţia Aposto­
lilor, cu deosebire a lui Petru, asupra acestei pri­
mejdii şi-i avertizează în faţa slăbiciunilor lor.
Petru însă protestează cu toată hotărîrea : „Deşi
toţi se vor sminti, iar eu nu" [Marcu 14, 29]. „De
mi-s'ar întâmpla a muri cu tine, nu mă voiu le­
păda de tine" [Marcu 14, 31]. „Pentruce nu pot
meni după tine acum ? Sufletul meu pentru tine voiu
wvne" [îoan 13, 37]. Această trufaşe purtare poate
fi interpretată ca un act de nereverinţă şi necuviinţă
faţă de Isus şi ca o sfidătoare lipsă de iubire faţă
de ceilalţi apostoli.
b) Mântuitorul stărue în avertismentul Său şi-i
prezice lui Petru chiar şi timpul şi împrejurările
lepădării.
„Mai înainte de a cânta cocoşul de două ori,
te vei lepăda de mine de trei ori" [Marcu 14, 30],
 - 90 -
Zadarnic. Petru dă din cap în semn de desaprobare
şi îşi menţine declaraţia: „Alţii da, eu însă niciodată".
Firea sa trufaşă nu-1 lăsa să cugete mai adânc.
Oameni de felul acesta se lasă convinşi numai
de realitate.
c) Fără îndoială, atari asigurări de credinţă ca
alui Petru sunt bune şi frumoase. Şi Pavel zice:
„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hri­
stos?" [Romani 8, 35J. Dar, Saul de odinioară are
convingerea, că numai harul lui Dumnezeu îl în­
tăreşte: „Toate le pot întru Hristos celce mă întă­
reşte" [Filipeni 4,13]. Petru însă se încrede numai
în propria sa putere: „Eu, Eu...".
d) întocmai ca Petru procedează şi astăzi atâţia
apostoli şi învăţăcei ai lui Isus.
Cutare preot, care a trăit ceasuri ca cele deîa
cina cea de taină, pline de mângăere şi înălţare,
se crede întărit prin sine însuşi şi îşi suprapreţueşte
forţele. Dominat de acest sentiment de mândrie, n«
aude, mai ales preotul tinăr, avertismentele pline de
iubire şi îndrumările duhovnicului şi cârmuitorului
său spiritual şi exclamă: „Asta se potriveşte lui
Filip şi Taddeu, însă mie, omul de granit, nu-mi
sună. Cum poate să gândească cineva aşa ceva
despre mine ? " Şi astfel nu ţine seamă de poveţele
oamenilor cu experienţă până când nu-1 trezeşte
la realitate trista experienţă — dar atunci este prea
iârziu.
2. Negligenţa în rugăciune şi în exerciţiul stă­
pânirii de sine.'
a) Cât de apăsat vorbeşte Mântuitorul: „Prive­
gheaţi şi vă rugaţi" [Matei 26, 41] şi lui Petru îi zice
îndeosebi: „Simone dormi ? Nu putuşi un ceas să
priveghezi ?" [Marcu 14, 37]. Şi Petru ? Cu puţi»
înainte se obliga că va suferi închisoare şi moarte
pentru Isus şi acum i se părea prea mult un ceas
să vegheze cu El. In loc să privegheze, închina*-
 - 91 -

lo-se, el se lasă pradă desnădejdei şi adoarme,

.Simone dormi?"
b) O, câte rămân, uneori, din marile promisiuni
pi hotărâri luate în fata altarului?
' „Privegheaţi", cât de puţin ai veghiat la porţile
simţurilor taie, cari sunt ochii, urechile şi gura! Cât
ce puţin ai vegheat ca să nu te smintească impre­
siile trecătoare! Cât de puţin ai vegheat asupra
trupului cu poftele lui voluptoase! Şi când ţi s'a
prezentat ispita, cât de slab te-a aflat! Numai o
singură privire, numai o simplă întâlnire, numai un
singur prilej şi trădarea s'a şi întâmplat.
* „Rugaţi-vă". Cât de mult ai promis şi cât de
puţin te-ai ţinut de cuvânt! Un început bun poate
ai făcut, însă nu l-ai continuat, ba consideri ceasu­
rile de rugăciune şi de slujbă prea lungi şi obo­
sitoare. Şi astfel le-ai scurtat, până în sfârşit, le-ai
"părăsit cu totul şi te-ai lăsat pradă somnului, adesea
sub ochii Mântuitorului, la mică depărtare de altar.
Şi atunci s'a împlinit ceeace a zis Sf. loan Gură
c e A u r : „In faţa ispitei se vădeşte sufletul".
[ 3. Prilejul rău.
a) Unde s'a lepădat Petru? Nu pe sfântul
munte, nu în templu, nu în sală, ci în curtea lui
Caiafa, înaintea unor oameni de condiţie inferioară,
maintea soldaţilor, a servitorilor şi servitoarelor.
Era o societate în care un învăţăcel al lui Hristos
MU se potrivea. In faţa lor se leapădă Petru. Oare
această coborîre, într'o societate nedemnă de un
preot şi în intimităţile căreia el n'are ce căuta, n'a
fost fatală multor preoţi?

„Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce

dormi? Sfârşitul se apropie şi vei să te tulburi. Deşteaptâ-te
Sar. Ca să se milostioească spre tine Hristos Dumnezeu,
celce este pretutindenea şi toate le plineşte".
(Condacul din Joia a cincia din post).
 — 92 -

„Hristos s'a ispitit, ăiaoolul îl ispitea, arâfându-i petrile

ca să le facă pâini. In munte I-a suit să vadă toate împă­
răţiile lumii dintr'o clipeală. Teme-ie, o suflete, de înşelăciune
trezeşte-te, roagă-te în tot ceasul lui Dumnezeu".
(Canonul cel mare. Joi in săpf. a cincia din post).

„Zis-ai Hristoase, ucenicilor: scutura fi acum somnul dela

lumina ochilor şi la rugăciune privegheaţi, ca să nu periţi
Intru ispită; şi mai vârtos tu, Simone, că celui mai tare este
ispita mai mare; înţelege-mă, Petre, pe mine pe carele toata
făptura mă binecuvântează, slâvindu-mâ în veci".
(Din slujba sfintelor patimi).

47. II. Gravitatea lepădării.

I. Petru se leapădă de Mântuitorul

Din vremile vechi s'au făcut muite încercări

de a scuza fapta lui Petru sau cel puţin de a mai
atenua gravitatea ei. Intre apărătorii lui se află
bărbaţi ca Ambroziu [1, 10 la Luca], Origen [c. 3
5 ia Mat.], Ilarie [c. 32 la M a t ] , dar toate aceste
încercări s'au lovit de cuvintele clare ale Mân­
tuitorului: „Te vei lepăda de mine de trei ori"
[Marcu. 14, 30]. Petru face ceeace au făcut şi alţii
în timpul persecuţiilor într'un moment de slăbiciune,
când s'au lepădat pe faţă de Hristos, ca prin aceasta
să-şi salveze viaţa. Această lepădare era consi­
derată de cei dintâi creştini, ca cea mai mare crimă
faţă de biserică, de care se putea face vinovat un
creştin! Petru se leapădă de Hristos prin minciună,,
el repetă de trei ori această lepădare şi o întăreşte
prin jurământ. Asupra acestor fel de fapte cade
sentinţă lui Hristos: „Celce se va lepăda de mine
înaintea oamenilor, mă voi lepăda şi eu de dânsul
înaintea Tatălui meu carele este în ceruri" [Matei
10, 33].
„Crimă oribilă" o numeşte Sf. loan Gură de A u r
[Omilia 83 la Matei] şi fericitul Ieronim [c. 29 Matei s
 — 93 —

149] zice cu drept cuvânt, că orice încercare

JBsO'lcare a lui Petru înseamnă să învinovăţeşti
Mântuitorul de a fi săvârşit o eroare.
Prin urmare asupra vinovăţiei lui Petru nu
exista nici o îndoială şi Petru însuşi se recu-
te vinovat, întrucât se roagă de iertare şi după
ne spune tradiţia, toată viaţa s'a căit vărsând
toi I * 'ii amare.
2. Acesta este, deci, începutul şi sfârşitul celor
Wtâââ persecuţii ale creştinilor: lepădare, fugă, că-
p e şi sminteală. Aceştia au căzut, pentruca cre-
W'-~'- de mai târziu să nu se smintească, chiar de
s — abate asupra lor nevoi mari.
Un părinte bisericesc zice, că Dumnezeu a lăsat
pe Petru să cadă „ca acela care avea să fie păstor
âmkovnicesc în biserică, din vina şi din slăbiciunea
Ser rrropvie să înveţe, cum să rabde slăbiciunile

.Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăoirii, al

\3njei de multe, al iubirei de stăpânire şi al grâirei în deşert
I mm mi-l da mie. Iară duhul curăţeniei şi al gândului smerit,
imi răbdării şi al dragostei, dâruieşfe-l mie slugii tale; aşa
Doamne împărate, dăruieşte mie, ca să văd greşalele mele
j i să nu osândesc pe fratele meu — că bine eşti cuvântat
M vecii vecilor, Amin".
| (Rugăciunea sfântului Efrem din Polunoşnifa de toate zilele).

47. 111. împrejurările lepădării.

[ Lepădarea apostolului este şi mai condamna-
Pbilă prin circumstanţele ei agravante.
1. Cine comite această faptă ne mai auzită?
însuşi apostolul căruia Domnul la câteva ocaziuni
i-a dat o întâietate de onoare între ceilalţi apostoli
egali cu el. Este învăţăcelul din gura căruia iese
marea mărturisire despre Dumnezeirea iui Hristos
şi pentru care Mântuitorul îl felicita: „Fericit eşti
Simone" [Matei 16, 17]. Petru în general e o per-
 - 94 -
soană simpatică, cu o fire deschisă şi cinstită, dar
impulsivă, a cărui iubire aprinsă faţă de Mântui­
torul se manifestă adeseori în mod mişcător. Ei
este acela, care la întrebarea „Vreţi şi voi să mer­
geţi?" răspunde cu cuvintele frumoase: „Doamne
unde să mergem'? Tu ai cuvintele vieţii de veci"-
El este acela, care, chiar peste valurile agitate,
vine la Mântuitorul: „Doamne, fă ca să viu la tine".
Iubirea sa se vede şi din promisiunea înfocată^
că va fi statornic în credinţă: „Viaţa mi-o dau îm­
preună cu tine". Iubirea îl face să prindă sabia şi
să-L urmeze chiar dela distanţă. Iubirea îl duce,
fără să-şi dea seama, în curtea lui Caiafa. Iubirea
îl face să aştepte în curte, ca să afle sfârşitul.
Deşi iubirea lui este nelămurită, totuşi este o
iubire intimă şi adevărată.
Şi iată, tocmai acest Petru, legat cu trup şi
suflet de Isus, se lepădă de El şi încă într'un mod
atât de jalnic. Toate acestea ne arată la ce te poate
duce încrederea oarbă în tine însuţi. Faptul că un
preot a trăit câţiva ani fericiţi, ca învăţăcel devotat a
lui Hristos; că a fost ales ca om de încredere şi
pus în cele dintâi rânduri, că s'a învrednicit chiar
de deosebite daruri, ba chiar de momentele fericite
ale Taborului — încă nu prezintă destulă garanţie de
statornicie în credinţă, dupăcum ne arată exemplul
lui Petru.
Priveşte numai împrejurul tău, în cercul tău de
cunoştinţe şi de prieteni şi numără cazurile triste
de lepădări petrecute în deceniile ultime! Aşa dară:
„celuice i se pare că stă, să ia aminte ca să nu
cadă" [I Cor. 10, 12]. „Milueşte-mă, Doamne!"
2. Când se lepădă Petru de Domnul? Mag-
dalena a fost păcătoasă înainte de convertirea ei-
Insă odată convertită şi primită în graţia Mântui­
torului, ea nu se mai clătină în credinţă. Lepădarea
lui Petru se petrece, dimpotrivă, după un noviciat
de aproape trei ani în şcoala celui mai bun dintre
 — 95 —
%£ învăţătorii; se petrece, dupăce a văzut, din
«eciata apropiere, toate faptele de iubire şi mi-
mr-.e Domnului. Petru se lepădă de Domnul său,
«arând după cina cea de taină, cu toate impresiile
et minunate, ba se poate crede, neşterse; curând
« t ^ ă prima cuminecare când inima-i ardea încă de
jac ir e şi însufleţire; îndată ce a făcut făgăduinţe
aeiemne, că nimic pe lume nu-1 va putea despărţi
«ie Mântuitorul său.
Aşa sa întâmplat şi cu cutare preot. Când a
zzzut în abizul ruşinei ? Oare, nu curând după sfânta
jnirghie, după sfânta cuminecare, după sfinţirea întru
preot şi după jurământul solemn, însoţit de atâtea
Sgăduinţe ?

49. IV. Desfăşurarea lepădării.

Petru se cufundă în păcat, din ce în ce mai

adânc.
ţ| 1. Căderea lui a început cu păcatul slăbiciunii,
cu o minciună care să-1 scoată din încurcătură, ca
pe un om laş şi fricos. Portăreasa [la cei vechi
paza porţii era încredinţată femeilor ] a primit ordin
l

in seara aceea, să fie foarte atentă, ca să nu intre

aici un nechemat. Ea cunoştea pe învăţăcelul,
r-xare era cunoscut Arhiereului" [adecă Nicodim sau
losif din Arimateia], însă nu cunoştea pe bărbatuL
care voia să se strecoare atât de timid. Ea îl ur­
măreşte cu privirea şi observă că el nu intră în
palat, ci rămâne afară în curte. Ce vrea el? IIbă­
nuieşte şi într'un moment liber vine în curte, ca să
privească pe acest bărbat mai deaproape. El stătea
la o parte, jumătate ascuns în întunerec, încălzindu-se
lângă foc. Ea îl vede, cât este de palid, de neli­
niştit şi de emoţionat. Atunci îi vine o ideie. Ară­
tând cu degetul spre Petru, zice: „Şi acesta a
i 2 Imp. 4, 6, Fapt. ap. 12, 13.
 — 96 —
fost cu el" [aceasta înseamnă, că a fost unul dat
învăţăceii Lui]. Servitorii cari stăteau de vorbă,
mai ales aceia cari au luat parte la prinderea
lui Isus, se apropie ca să privească mai de aproape
pe străinul acesta. Dintr odată Petru observă, că
toate privirile sunt îndreptate spre el. „Ce vreai tu ?
Cine eşti ?" Aceste cuvinte ameninţătoare i se părea
că le aude. Petru tresare, cuprins de fiori. Dintr'odatâ
devine conştiu de pericolul în care se află. Dacă
l-ar recunoaşte? L-ar aştepta moartea! Da, din de­
părtare martiriul apare frumos şi demn de dorit
Insă, în faţa realităţii crude îţi tremură inima. Petru
înspăimântat îşi pierde curajul. Pământul începe a
i se clătina sub picioare şi un văl întunecat se
lasă peste ochii lui, despărţind trecutul de prezent
Şi în acest moment decisiv îl părăseşte curajul în
care se încredea. Ce să facă? Fuga este impo­
sibilă. Să stea locului ? Ce i se va întâmpla ? Astfel
recurge la o minciună, ca să scape: „Omule, nu
sunt" [Luca 22, 58].
Cine odată s'a abătut dela calea dreaptă şi a
luat drumul prăpastiei, acela lunecă uşor în ea.
Şi atunci se aud cuvintele nespus de triste:
„Muiere nu-l ştiu pe el" [Luca 22, 57]. Cum Petre
nu-l cunoşti pe El, care odinioară era totul pentru
tine, pe care L-ai iubit, în apropierea căruia te
simţeai atât de bine, ale cărui vorbe le ascultai cu
atâta plăcere ? Tu, nu-l cunoşti pe El, Mântuitorul
tău, Domnul şi Dumnezeul tău? O, Petre, cum ai
putut să zici aşa ceva!
Când vezi atâta slăbiciune, îţi vine să desperezi
de natura omenească! O, aceste cuvinte: „Eu nu-l
ştiu pe el", rostite des în societatea modernă! O,
aceste cuvinte: „Eu nu-l ştiu pe ei", rostite în timpuri
de persecuţie bisericească, când orice mărturisire
de credinţă neclintită în Hristos, prilejueşte suferinţă
şi prigoană !
O, aceste cuvinte: „Eu nu-l ştiu pe el", cari se
rostesc adesea în cercurile ştiinţifice, cari privesc
 — 97 —

ca dispreţ pe cei credincioşi, în mijlocul cărora nu

joţi intra, decât numai renegându-ţi mai mult sau
n a i puţin credinţa în Hristos!
2. In sfârşit Petru începe a se jura. El chiamă
P2 Dumnezeu ca martor, că n a avut nimic comun
cu acest om şi cu jurământ se lapădă de Hristos.
Cum va fi îndurat Isus acestea? Desigur mai
greu ca pălmuirea, ca toate insultele şi violenţele
celor cari-L prigoneau. Aceştia nu-L cunoşteau. Mai
greu ca asasinatul judiciar pus la cale de Sinedriu,
Aceştia erau duşmanii Săi. II deprima aproape mai,
mult ca trădarea lui Iuda. Era Iuda. Insă Petru! Cât
de dureros este pentru un învăţător, când chiar
cel mai bun elev al său, cu care se mândreşte,
devine un element rău, care îi face ruşine sau îl
insultă.
„Eu nu-l ştiu pe El".
Odată era să se înece Petru, dar mâna Mân­
tuitorului 1-a scăpat.
Acum el iarăşi e aproape de pieire, dar, de
data aceasta, din vina lui proprie.
Doamne, dacă nu vii în ajutorul celui care se
cufundă, este pierdut. O, întoarce-Ţi faţa spre el,
aruncă-i o privire din ochii aceia, cari odinioară
î-au privit atât de prietenos, când Andrei 1-a adus
înaintea Ta şi Tu l-ai primit în ceata aleşilor Tăi!

„Caută, auzi-mă, Doamne Dumnezeul meu; lu­

minează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru
moarte" [Psalm 12, 4].

„ Te lapezi Simone Petre, de ceeace vei să faci curând,

precum s'a zis: Ci fără zăbavă viind la tine o slujnică, te
ma spăimânta — a zis Domnul. Dară plângând cu amar, m
•si afla milostiv pe mine, pe carele toată făptura mă bine-
cuointează, slăvindu-mă în veci".
(Din slujba sfintelor patimi).
7
 — 98 —

50. V. Convertirea.
Petru a căzut prin vina sa proprie dar nume:
prin puterile sale nu poate să se ridice. Primul
ajutor trebue să-i vină dela:

I. Mântuitorul.
1. Mântuitorul se gândea la sărmanul Petru, cu
toată suferinţa Sa, chiar şi în decursul interogării
înaintea lui Ana şi Caiafa. Astfel se gândeşte şi
la tine, preotule, când mergi pe căi rătăcite şi te
priveşte dela altar.
2. Mântuitorul rândueşte astfel lucrurile, că se
întâlneşte cu Petru. Cu câtă iubire se foloseşte Pro-
vedinţa de unele împrejurări, cari par întâmplătoare,
ca să readucă un suflet de preot rătăcit!
3. Mântuitorul îl priveşte. „Şi tntorcându-se
Domnul a căutat spre Petru" {Luca 22, 61].
a) A c e a pătrunzătoare privire a Domnului era
plină de durere şi de jale, totuşi se oglindea în ea şi
iubirea. El arată apostolului toată greutatea vinei
lui: „O, Petre, ce ai făcut?" — d a r şi mărimea îndu­
rării Sale dumnezeieşti. A c e a privire a fost ca raza
soarelui, care, cu strălucirea ei, alungă negurile,
topeşte ghiaţa şi rechiamă primăvara.
b) Cât bine e în stare să aducă, numai o sin­
gură privire blândă aruncată de ochii unui preot!
Mântuitorul te-a privit de atâtea ori cu milo­
stivire — nu vei vrea oare şi tu să încurajezi numai
prin o singură privire scăldată în iubire, pe un biet
Petru căzut?
„Să nu întorci faţa Ta dela sluga Ta; când mă necă­
jesc degrab mă auzi, la aminte spre sufletul meu, şi-l mâ
Jueşte pe el". (Prohimen).

„Uşile pocăintii deschide-mi Dătătorule de viată, câ

mânecă duhul meu la lăcaşul Tău cel sfânt, purtând lăca
ai trupului spurcat, ci ca un îndurat, curăţeşte-l, cu mila
lostivirii Tale". (La Utrenia din post).
 — 99 -

II. învăţăcelul.
. „Şz şi-a adus aminte Petru de cuvântul Dorn-
r
Luca 22, 61). „Şi-a adus aminte!" In ame-
dusă de ispită uitase totul Atunci îl sur-
jm-.--~ privirea ochilor Mântuitorului şi ca dintr'o
an^crare i s'a înfăţişat înaintea lui grozava realitate:,
; JC Dumnezeule, eu m'am lepădat de Mântuitorul!"
| S ascultă! In acea clipă — a cântat cocoşul şi
j ş - » ^ şj. dus aminte de cuvintele Mântuitorului. In
a a

jceîaş timp dau năvală asupra lui, ca o mare de

.acă zăgăzuită, amintirile din vremea când Mântui-
B r - ] însemna totul pentru eî. Şi acum de acest
j Mântuitor s'a lepădat. „0 Doamne, ce-am făcut!" Ca
-d cerul sar fi prăbuşit peste el, astfel îl apăsa
c a nespusă, produsă de căinţă care-i chinuia su-
I menii.
| „Şi-a adus aminte". Uitarea de Dumnezeu
este cauza nepăsării, a slăbiciunii şi a păcatelor
preotului. Câtă vreme icoana Mântuitorului e vie
"smintea ochilor săi, totul e bine. îndată ce ea dis-
rare, el îşi pierde puterea, care le biruie pe toate.
zl lunecă şi cade. Deaceea primul pas spre conver-
~re şi reculegere este mediiarea şi recunoaşterea
^arii în care te afli. „El şi-a adus aminte".
2. „Şi ieşind afară". Fără să-şi dea seama,
t Petru simte că trebue să plece din acest loc, trebue
s ă iasă din acea societate, care-î înjoseşte şi 1-a
racut atât de laş, atât de slab şi vrednic de com-
ră ti mire. Deci — departe de acolo!
Auzi tu, preotule! Şi ţie îţi sună aceste cuvinte.
Indepăriează-te de acele persoane, fugi de acel
mediu, fereşte-te de acea lectură, de acele influinţe,
cari îţi otrăvesc viaţa şi sufletul şi-ţi slăbesc inima
de preot. Indepărtează-te de grabă, pentrucă orice
întârziere e periculoasă!
„Şi a plâns cu amar" [Luca 22, 62). El avea
motiv să plângă şi putea să verse lacrimi, fiindcă
7*
 - 100 -

mai avea încă iubire. „Amar", adecă din adâncii

inimei.
Durerea sa e mare şi fără mângâiere, pentrucî
orice amintire despre ceeace a fost pentru el Mâe-
tuitorul, îi stoarce lacrimi. El plânge cu amar, fiindcă
inima sa, în adâncul ei, e bună şi nobilă şi nu era
încă împetrită. Este o căinţă adevărată, izvorîtă din
iubire.
A i plâns şi tu vr odată, preotule? A i plâns de
păcatele tale, de necredinţa ta, de slăbiciunea ta?
Fericit e acel preot, care mai are încă lacrămi! Ori,
după jalnica ta lepădare, ai aşteptat să fi iertat fără a
te căi cu adevărat şi te-ai refugiat în biserică numai
pentru a afla scăpare de remuşcările ce te strâm-
torează sau a-ţi linişti conştiinţa, care te mustră?
El [Petru] nu înceată a plânge. La fiecare nouă
amintire a trecutului, valuri noi de lacrămi se rosto­
golesc pe obrazii lui. „Că păcatul meu înaintea mea
e pururea" [Psalm 50, 5]. Era deci o convertire preo­
ţească curată, adevărată şi statornică.
Şi tu, preotule, poate ai plâns vr odată, însă la-
crămile tale s'au uscat iute, prea iute. Câtă deosebire
între astfel de convertiri preoţeşti! Una este sta­
tornică, este o convertire adevărată, ca a lui Petru,
căreia nu-i urmează o nouă cădere. Cealaltă se asea­
mănă unei furtuni trecătoare, urmată numai de o
bură de ploaie. Acestea sunt convertiri determinate
de sentiment şi nu de voinţă. Şi sfârşitul? Cum a
fost începutul aşa este şi sfârşitul, acum şi în vecii
vecilor.

„Pentru frica jidovilor s'a lepădat de tine Doamne,

prietenul şi cel de aproape al Tău Petru şi plângând aşa
strigat: Să nu treci lacrimile mele. Că am zis că voi păzi
credinţa, Indurate, şi nu o am păzit. Şi pocăinţa noastră a
o primeşte şi ne mântueşte pe noi".
(Din slujba sf. patimi).
 ^JKHII pildă de întoarcere celor păcătoşi, pe amândoi
maii Tăi, pe unul adecă celce s'a lâpâdat în vremea pa-
i * fa pocăit; iorâ pe altul celce s'a împotrivit propo-
mmmrri ~cle, şi apoi a crezut, şi pe amândoi ca pe cei ma
mm ::.-.lrii prietenilor Tăi, Isuse atotputernic», Mântuito-
mmm *- szuetelor noastre". (Vecernia 29 Iunie)

^krt-ai întărire Bisericii Tale Doamne, întărirea lui Petru

0 lai Pavel şi înţelepciunea lui cea luminată, şi grăi
lefifr-u
Hfc t r Dumnezeu ale amânduror, ca să smerească vorbele
mm ale nedumnezeirii. Pentru aceasta cele de taină
mwmî :~zz-ne dela amândoi, Te lăudăm pe Tine, Isuse at
jm*-r--ce. Mântuitorule al sufletelor noastre".
(Vecernia, 29 Iunie).
 VIL în faţa judecătoriei civile,
51. Ducerea in faţa judecătoriei civile.
I. înfăţişarea.
„Şi legându-l pe dansul, l-au dus şi l-au dat
domnului Pilat din Pont" [Matei 27, 2; Marcu 15,
1; Luca 23, 6; Ioan 8, 28].
1. Ce privelişte înfiorătoare! Izrail târăşte pe
Mesia în faţa unui for de judecată păgân. „Şi-l vor
da peiel neamurilor" [Matei 20, 19].
El, precum şi biserica Sa, nu se pot birui cu
arme spirituale, de aceea se chiamă şi se mobili­
zează împotriva lor puterea politică.
2. Acest procedeu desvălue toată perfidia preo-
ţimei judaice.
a) Ei urau pe Romani şi le suportă stăpâ­
nirea scrâşnind de manie, iar prezenţa guverna­
torului păgân era considerată ca o ruşine şi o pro­
fanare a oraşului sfânt, totuşi ura lor împotriva Iui
Hristos era şi mai mare şi covârşea orice alte sen­
timente şi judecăţi. Nazarineanul trebuia să moară de
o moarte ruşinoasă; să moară pe cruce. Insă, ius
gladii, adecă dreptul la viaţă şi moarte, era rezervat
cuceritorului străin. „Nouă nu este cu putinţă să
omorim pe nimeni" [Ioan 18, 31].
Şi astfel drumul la locul spânzurătorii, unde voiau
cu orice preţ să-1 ducă pe cel urgisit, ducea prin
pretoriul roman.
b) Apoi: „Se temeau de popor" — ei nu erau
siguri de massele populare cari înainte cu câteva
zile primiseră pe profetul lor cu chiote de bucurie.
 — 103 —

•jKâ Romanii ar lua toată chestiunea în manile lor,

•anDCz naveau să se teamă de răscoală. In faţa fricei
ms spada romană, orice împotrivire amuţea. Totodată
•maxi condamnării la moarte cădea asupra lui Pilat
p pe sentinţa de moarte se punea semnătura şi pe-
nraea înaltei curţi de apel romane. Acest fapt avea
m producă impresie puternică asupra poporului.
Cainvoial înainta în zorii zilei, a Vinerii celei mari,
sşre Praetorium. „Deci au dus pe fsus dela Caiafa
m. divan şi era dimineaţa" [Ioan 18, 29].

T Veniţi purtătoare de Hristos, popoare, să vedem ce

jf : s'âtuit Iuda vânzătorul cu preoţii cei fărădelege asupra
•w'L—uitorului nostru. Astăzi au făcut vinovat morţii pe Cu-
mtvstul cel fără de moarte şi dându-1 lui Pilaf l-au răsti
?- ocul câpăţinii. Acestea pătimind a strigat Mântuitorul
4KMSITU, zicând: iartă-le lor, Părinte, păcatul acesta, ca să
tmtmscă neamurile învierea mea cea din morţi".
(Sfihiră, din slujba sfinielor patimi).

XI. Fariseismul.
„Şi ei n'au intrat în divan, ca să nu se spurce,
: ca să mănânce pastele" [Ioan 18, 28].
1. Intrarea în pretoriul roman [de sigur, castelul
vechiu al lui Antoniu, situat în faţa templului], nu
era oprită prin nici o lege. Numai prin o interpretare
c j totul arbitrară a textului din 4 Moise 29, 22 [com­
pară 5, Moise 16, 4; Marcu 7, 3; Faptele Apostolilor
10, 28; 11, 2] îl considerau ca loc spurcat Astfel
membrii marelui sfat jidovesc au chemat pe Pilat
afară, ca să nu se spurce [Ioan 18, 20].
2. Ce făţărnicie! In afară se arată legali şi
curaţi, înlăuntrul inimii însă plini de ură şi de gân­
duri negre, ca să-1 omoare. Intr'adevăr „morminte
spoite".
3. Nu se aseamănă oare cu aceştia, acei preoţi,
cari se feresc cu grije de tot ceeace i-ar face să
apară incorecţi şi nerespectuoşi, faţă de paragraful
 — 104 —

legii, dar păşesc fără sfială, cu inima plină de pă­

cate şi de gânduri rele, în faţa altarului şi slujesc ca
sacrilegiu? i

„Gâteşte-ţi, Iudee, preoţii tăi; rândueşte-ţi mâinile s

uciderea lui Dumnezeu, că iaiă, a venit blând şi lin spre
timă, celace este mielul şi pastorul nostru, Hristos, fmpăra
lui Izrail". (Dumineca Stâlpărilor).

„Sfat fărădelege asupra Ta, Mântuitorule, adunând

răutate cu pizmă preoţii şi cărturarii, au îndemnat pe Iud
spre vânzare. Pentru aceasta ieşind fără de ruşine, a gr
asupra Ta popoarelor celor fărădelege, zicând: Ce-mi oeţ
da mie şi eu ooiu da pe El în mâinile Voastre? Mântueşk
sufletele noastre, Doamne, de osânda acestuia''.
, .„ (Sedeaina — în sfânta zi Marţi).

52. încercarea de lovitură prin surprindere.

I. încercarea.

1. Oare Romanii se vor pune la dispoziţia lor?

Aceasta îngrijora Sinedriul. întrebarea cum l-ar
putea câştiga pe guvernator, i-a preocupat mult în
consfătuirea avută în şedinţa de dimineaţă. Ei siml
slăbiciunea cauzei lor. Şedinţa de noapte le-a arătat
cât de rău stau în privinţa mărturiilor şi a dovezi­
lor. Justiţia romană cere probe şi erau convinşi cs
Pilat nu le este prea favorabil.
2. înainte de toate se gândesc să impună gu­
vernatorului, prin felul prezentării. D e aceea ei VÎE
în număr mare şi cu mult fast „toată mulţimea lor"
[Luca 23, 1]. A c e s t fapt trebuia să-l impresioneze
atât de mult, încât plângerea lor să fie ascultată.
3. Mai departe se silesc ca să împiedece exa­
minarea din nou a preliminărilor procesului. De
aceea vin des de dimineaţă şi accentuiază cu tărie
urgenţa afacerii, care nu poate suferi amânare, dia
cauză că sărbătoarea e aproape:
 — 105 —
Ei introduc pe Mântuitorul legat, ca şi când ar
fi aproape condamnat, ca să arete Romanilor, că
«Bcla ei aşteaptă numai întărirea grabnică a sentinţei
şe a executării ei. Sperau că, la prima lovitură, vor
izbândi şi vor obţine o procedură sumară a proce-
soiui. Ei ştiau din experienţă ce puteau să obţină
iela pretorul îngâmfat, prin o atitudine energică şi
săgură, — deoarece Pilat a trebuit să plece steagul,
ae două sau de trei ori, înaintea lor [los. Flaviu Ant.
i a , 3, 12; Bell. iud. 2, 9, 34; Philo ad. Cai. 38].
4. Aci se arată adevărata îngâmfare evreiască,
pe care a păstrat-o neamul acesta până azi. Cu
cată îndrăsneală şi aroganţă păşeşte el, când se
ştie tare şi puternic sau presimte slăbiciunile duş­
manului !
ÎL încercarea nu izbuteşte.

1. Cererea Arhiereului, îndreptată către Pilat mai

înainte cu o zi, pentru a-i da ajutor militar, se înte­
meia pe faptul, că e vorba de arestarea unui bărbat
primejdios statului, a cărui siguranţă interesa şi pe
Romani.
Pilat se aştepta să vadă înaintea sa un tip de
criminal, dar în loc de criminal, vede un Rabbi ne­
vinovat, o figură serioasă şi tăcută. Romanul recu­
noaşte îndată, că este aici ceva necurat la mijloc.
El porunceşte să-1 aducă pe Isus în sala de judecată
şi pune Jidovilor întrebarea : „Ce pâră aduceţi împo
triva omului acesta ?" [loan 18, 29]. El vrea dovez
şi respinge hotărît cererea acestora ca să-1 judece
numai în urma declaraţiilor lor. Aceasta îi aduce
în încurcătură. Ei se simt jigniţi şi răspund: „De
n'ar fi fost acesta făcător de rele, nu l-am fi dat
pe el ţie" [loan 18, 30].
2. Din aceste cuvinte reiese trufia şi aroganţa
cu adevărat judaică. Insă, Romanul sever nu se
lasă dus în rătăcire. Dela prima vedere a constatat,.
 - 106 —

că despre o crimă politică, în sens roman, nu poate

fi vorba, că prinderea s'a făcut din motive per­
sonale şi că pizma şi gelozia sunt în joc împotriva
unui rival care a devenit vestit. Ce-1 priveau pe el
însă aceste certuri? Socotea, că e mai bine să tină
în frâu această clică stăpânită de ură. El le răspunde
prompt: „Luaţi-l pe el voi şi după legea voastră
judecaţi-l pe el" [Ioan 18, 31].
3. Prin menţinerea acestei hotărîri, tot planul
lor de ucidere s'ar fi nimicit. în baza jurisdicţiei
preoţeşti, recunoscută lor de guvernator, puteau să-i
dea o pedeapsă corporală de 40 vergi sau în baza
acuzărilor de blasfemie să arunce cu pietri asupra
lui, după legea lui Moise: „Care va huli numele
Domnului cu moarte să se omoare; cu pietri să-l
ucidă toată adunarea lui Izrair [3 Moise 24, 16:
compară los. 8, 29, 2 Imp. 21, 6] ceeace au şi în­
cercat de mai multe ori [Luca 20, 19, Ioan 8, 59:
10; 31].
4. Insă, cum ar fi primit poporul această pro­
cedură împotriva marelui învăţător? Apoi atâta
numai nu le-ar fi satisfăcut ura lor nemăsurată. Nu,
el trebuie să moară, şi încă de moarte ruşinoasă pe
cruce. Dar atât de departe nu se întindea dreptul
lor şi în acest sens sunt a se înţelege cuvintele:
„Nouă nu este cu putinţă să omorim pe nimeni"
poan 18, 31]. Sabia romană s'o facă. Dar această
sentinţă, dupăcum observă ei acum, nu se poate
obţine aşa uşor. Trebue aşadară să vină cu acuze
mai precise.

mSe adună acum soborul Jidovilor, ca să dea lui Pil

pe Ziditorul şi Făcătorul tuturor. O nelegiuiţii, o necredincio
Că rânduesc spre judecată, pe cehe orea să oie să judec
mi şi morţii; pe celce vindecă patimile, llgătesc spre patim
Doamne îndelung răbdătorule, mare este mila Ta, slavă
(Stihiră, in sfânia şi marea zi, Joi).
 — 107 —

, 53. Pizma şi gelozia preoţească.

3 Că stia (Pilat) că pentru pizmă l-au dat pe

- (Matei 27, 18).
1. Motivul întregului proces este, precum a obser-
sr si Romanul, pizma şi gelozia Arhiereilor şi Căr-
~:-ilor, împotriva marelui învăţător şi făcător de
-ni, a cărui mărime unică în felul ei şi sfinţenie
desăvârşită i-a eclipsat pe toţi.
2 Abia se va găsi o patimă mai grozavă ca
_na şi gelozia. Ele otrăvesc şi omoară toate sen-
urentele nobile din om. Cel stăpânit de ură nu
rcaie recunoaşte nici o calitate, nici o virtute, riva-
său şi orice succes ai lui îl irită, aşa de tare,
încât dacă ar fi în stare, l-ar nimici şi sfăşia cu dinţii.
Pizma şi gelozia naşte antipatia, aprinde flacăra
_/ei neîmpăcate, împetreşte şi înăspreşte sufletul
ărâbuşind orice sentiment de nobleţă şi de dreptate. Ea
te împinge la cele mai josnice mijloace, de cari te
serveşti ca să loveşti pe contrarul tău şi să-1 înlături
i.n cale.
3. Această patimă diabolică nicicând nu s'a în­
trupat, atât de grozav, ca în reprezentanţii clerului
din Vechiul Testament, din timpul patimilor Mântui­
torului. O, de ar fi făcut Dumnezeu, ca acest viţiu
urît al pizmei şi geloziei să nu-l cunoască clerul
Noului Testament! Insă, durere, invidia clericală e
acea neghină, pe care „duşmanul binelui" a împră­
ştiat-o în ogorul bisericii lui Dumnezeu şi care
răsare şi creşte pe alocurea cu atâta exuberanţă.
Cum a învrăjbit acest viţiu urît tagma preo­
ţească ; cum gelozia şi ura născută din ea trece, ca
o moştenire tristă, din neam în neam! Şi de câteori
această gelozie nu se înalţă până la răsbunare şi
duşmănie neîmpăcată!
Şi cu toate că sunt dominaţi de acest sentiment,
care repugnă sufletului creştin, totuşi se consideră
aleşii Iui Dumnezeu şi se fălesc cu numele de
creştin, întocmai cum făceau odinioară Fariseii şi
Cărturarii. Câtă sminteală şi câte rele nu a adus
această invidie în biserică şi câte lucruri bune nu
a împiedecat!
„Preopi şi cărturarii Împreună fiind răniţi de răutatea
cea pizmătăreafă, dat-au păgânilor ca un dar Diata să o ucidă;
adecă, pe Celce este din fire dătător de viată, pe carele-L
slăvim". (Din slujba sf. Patimi).

54. Acuzele politice.

„Şi au început a-l pârî pe el zicând: pe acesta

l-am aflat răsvrătind neamul şi oprind a da dajdi
Chezarului, zicând că este el Hristos împărat" (Luc
23, 2J.
I. Punctele de acuză.
Cu o acuză de natură religioasă nu se puteau
prezenta înaintea lui Pilat. El ar fi respins-o cu
dispreţ, cum a făcut mai târziu proconsulul Gallio
din Corint: „De ar fi vre-o nedreptate sau vre-o
faptă rea, a Iudeilor, după cuviinţă v'aş fi suferit
pe voi, iar de vreme ce este întrebare pentru cuvâ
şi pentru nume şi pentru legea voastră, veţi căuta
voi; pentrucă judecător acestora nu voi să fiu"
[Faptele Apostolilor 18, 14, sq.]. Aceasta o ştiau
Jidovii. De aceea ei îl prezintă pe Isus ca pe un
criminal politic şi-I aduc acuze, cari li-se păreau că
Tar impresiona pe reprezentantul împăratului roman
1. „El răsvrăteşte neamul", ca să scuture jugu
roman.
încercări revoluţionare de felul acesta nu erau
rari în ludeea, pentrucă revolta clocotea cu putere în
popor. Această acuză ar fi fost suficientă, în cazul că
putea fi dovedită; pentrucă răsculaţilor Romanii Ie
făceau proces scurt. Şi dovada? „Am aflat", —
adecă am stabilit prin o cercetare judecătorească
 — 109 —

— zic Jidovii. Cum sa făcut aceasta, am văzut

mai sus.
2. „El opreşte poporul a da dajdie". Impozitele
erau cauza principală a nemulţumirii iudaice. Roma
avea însă lipsă de bani, iar pretorii şi proconsulii din
provincie se pricepeau să stoarcă populaţia. Vai
de acela care nu-şi făcea datoria faţă de stat, în ce
priveşte impozitele. Era crima lui Iuda Galileanul,
care dăduse Romanilor atâta de lucru [Faptele
Apostolilor 5, 37, Jos. Fiaviu, Ant. 18,1]. Şi această
învinuire odată adeverită, se pedepsea cu siguranţă.
Insă dovada le lipseşte. „L'am aflat" — în ochii lor
atâta era deajuns.
3. „Zicând că este el Hristos împărat". Aceasta
însemna, conform părerii din vremea aceea despre
Mesia, o încercare de a elibera pe Izrail de sub
stăpânirea străină şi deci o duşmănie politică contra
Romei. Această răsvrătire se pedepsea cu moartea.

II. Perfidia acuzelor.

Ele oglindesc:
1. Făţărnicia Sinedriului. Ei, cei mai înfocaţi
duşmani ai Romei, se dau supuşi credincioşi ai îm­
păratului şi procedează astfel, ca şi când menţinerea
stăpânirii romane le-ar fi fost foarte scumpă.
2. Minciuna sfruntată a Sinedriului. — „întreabă
pe îndrăcitii, pe cari î-a eliberat; pe paraliticii, pe
cari i-a vindecat; pe orbii, cari iarăşi văd; pe muţii,
cărora Ie-a deslegat limba; pe orbii, pe cari i-a făcut
să vadă, ei vor răspunde, dacă el este rău făcător"
— zice fericitul Augustin [Io. ir. 114, 3]. „Un răsvră-
titov" trebue să fie El. Dar când şi unde a agitat ?
Fără cruţare a învinovăţit El autorităţile preoţeşti, dar,
niciodată nu a spus cel puţin un cuvânt, care să aibă
colorit politic. „El vrea să fie împărat". Faptele Sale
mari au trezit speranţele poporului puse în Messia.
Poporul îl primeşte cu chiote de bucurie şi voieşte
 - 110 -

să-l vadă în fruntea sa. Mântuitorul însă, nu: „Deci Isus

cunoscând că vor să vie şi să-l apuce pe el, ca să-t
facă împărat, sau dus iarăşi în munte singur" [loan
6, 151.
Pilat nu puse nici un temei pe acuzele lor. El
înlătură, cu un gest dispreţuitor, pe cele dintâi două.
Dacă ar fi ceva adevărat în ele, ar fi trebuit să ştie
deja de mult. Numai asupra punctului ultim avea
să-şi procure informaţii sigure. Astfel, intră în sala
de judecată şi porunceşte să-L înfăţişeze pe Isus.
3. O, sfântă biserică, câte învinovăţiri ţi-a fost dat
să cadă asupra ta şi a preoţilor tăi? „Dacă pe mine
m'au numit Belzebub, şi pe voi vă vor numi".

55. Hristos înaintea Iui Pilat.

„Şi a intrat iarăşi în divan Pilat şi a chemat

pe Isus" [loan 18, 33].
1. Pentru întâia oară se întâlneşte Pilat cu Isus.
Stau faţă în faţă două puteri cuceritoare de popoare:
puterea romană-păgână şi puterea creştină.
Puterea romană este reprezentată de guverna­
torul imperial Pontiu Pilat, care stă mândru încon­
jurat de ofiţerii săi, de o parte şi de alta lictorii cu
fasces, simbolul jurisdicţiei romane, şi apărat de co­
horta înarmată gata de luptă. Toate acestea sunt
semnele şi mărturiile tăriei imperiului pământean
al „Romei eterne". Şi în faţa Iui Pilat stă împărăţia
creştină reprezentată de un Rabbi din Galileia, legat în
lanţuri, adus în faţa judecăţii, pus sub acuză grea.
Este icoana neputinţei şi a slăbiciunii aparente.
2. Romanul îşi aruncă privirea sa rece, exa­
minatoare şi la început poate dispreţuitoare asupra
lui Isus. Ce contraste, ce depărtare, ca între cer şi
pământ, între aceşti doi reprezentanţi, unul al im­
periului lumesc şi altul al celui spiritual!
 I - 1 1 1
-
Priveşte în viitor, Romanule! Priveşte spre
•mâtcri sclipitori ai legiunilor nebiruite. Ele se vor
M S S odată înaintea acestui bărbat, ele vor deschide
tmzrz învăţăturii sale cuceritoare până în inima
I 3K -. cână pe pământul Germaniei; pe stepele
fk - mai departe se vor întinde hotarele îm-
I a*r^"- -. iui Hristos. Căci hotarele împărăţiei lui
:s se vor întinde mai departe decât ale
~ ui roman. Auzi, tu Romane: nu dela inte­
rne. .. r;-a Romei va începe istoria omenirei. Nu
. V s s a este Acela care pregăteşte faptele mari ale
mea*:-urilor şi le va împrumuta strălucirea numelui Său.
I. Este prima, însă nu ultima ciocnire a cre-
« T imului, cu stăpânirea romană atotputernică.
Scena aceasta se va repeta, în cele trei secole vii-
-f în mii şi mii de feluri. Fiecare pagină a isto-
martirilor înfăţişează, în chipuri diferite, pe
arte înfumurarea mândră a împăraţilor, a lega-
a pretorilor, şi a prefecţilor; pe de altă parte
temniiatea gravă a unei puteri mai înalte spiri-
TEGE_e. După cum Domnul a prezis predarea Sa în
ms-niie păgânilor, tot astfel a profeţit şi pe a
«•sericii Sale: „Ei vă vor prinde şi vă vor duce la
mdtcată... Insă nu vă temeţi... nu vă îngrijiţi de ce
k ţ i răspunde... eu voi fi cu voi- Nu vă temeţi eu am
ikruit lumea".

56. împărăţia lui Hristos.

1. întrebarea: „Şi Pilat a zis lui: Tu eşti îm-

târâtul Iudeilor ?" [loan 18, 33). Romanul observă
ca sub neputinţa şi smerenia aparentă a celui acuzat
se ascunde ceva neobişnuit de mare şi nobil. Apariţia
Lux îl uimeşte şi este aplicat a crede că în el este
o putere mai înaltă. Astfel îi pune întrebarea aceasta,.
•u în batjocură, ci cu vădit interes: „Tu eşti îm-
rărat ?"
2. Răspunsul: „Dela tine, tu zici aceasta". Isus
ar fi putut răspunde negativ, fiindcă nu era un împărat»
 - 112 -

în sensul înţeles de Pilat. Dar la Iudei ideia politici

şi cea religioasă despre Messia fiind atât de strâns
legată una de alta, încât negarea uneia ar fi atras
uşor după sine şi negarea celeilalte, Mântuitorii.
ţine cu tărie la titlul de împărat, pe care-1 explică
însă într'un fel, care exclude orice tâlcuire în sens
politic. Aşadară:
a) Nu un împărat prin voinţa poporului, nu un
împărat lumesc, pretendent la tronul acestei ţări, cum
presupui tu, ci un împărat într alt sens mai înalt
Tu legi de titlul răsunător de împărat ideia unei
puteri lumeşti, cu tron şi sceptru, cal şi soldaţi, lux
şi bogăţie, lupte şi sărbători de biruinţă. Toate
acestea însă nu se potrivesc cu împărăţia mea.
Tocmai de aceea imperiul roman în privinţa aceasta
nu are să se teamă de mine: „De ar fi fost din
lumea aceasta împărăţia mea, slugile mele sar fi
nevoit ca să nu fiu dat Iudeilor, iar acum împărăţia
mea nu este de aici" [Ioan 18, 36].
b) Hristos dă expresie ideii despre împărăţia
spirituală a bisericii. Cuvintele acestea sunt „magna
cuarta" a acestei împărăţii. O împărăţie reală în
lumea aceasta este biserica lui Dumnezeu, cu aspecte
vizibile, cu organizaţie vizibilă, totuşi fiinţa ei este
de altă natură decât a puterii lumeşti.
Faţă de biserica romano-catolică au fost între­
buinţate adeseori cuvintele Domnului: „împărăţia
mea nu este din lumea aceasta", şi nu se poate
nega faptul, că au fost vremuri când tendinţele după
stăpânire lumească a papismuîui şi a slujitorilor lui
au eclipsat împărăţia spirituală a bisericii. Biserica
ortodoxă însă, a rămas străină de asemenea tendinţe
şi ca biserică a lui Hristos a întemeiat o împă­
răţie unică în felul ei, a cărei putere şi autoritate
a crescut prin simplitatea înfăţişerii ei şi prin carac­
terul ei sacru. Ea este şi rămâne, conform stipula­
ţiilor actului de fondaţie, o împărăţie în lumea aceasta,
însă nu din lumea aceasta.
 — 113 —

3. Iarăşi îl întreabă Pilat: „Au împărat eşti tu ? i:

szuns-a Isus: „Tu zici, că împărat sunt eu"

18, 27].
, Curios răspuns; astfel niciodată nu vorbise El.
- ontră, Mântuitorul respinse totdeauna cu energie
:e aluzie la stăpânirea Sa lumească. D e c e ?
:ă Iudeii cuvântul de împărat îl luau în înţeles
oărăţie lumească şi legau de el speranţe de
; Le naţională.
Acum însă, când El s'a predat şi neputinţa Lui
aparentă exclude definitiv orice speranţe de stă­
pânire lumească, acum spune lămurit şi pe faţă:
Jlnpărat sunt eu". Acum nu mai este pericolul, ca
sâ-I interpreteze cuvintele în acel sens lumesc.
b) In timp de prigonire se proclamă împărăţia
f Hristos, în flacăra suferinţei se făureşte coroana
de împărat.
Fiinţa şi calitatea acestei împărăţii, El însuşi o
lămureşte: „Eu spre aceasta m'am născut şi spre
j?ea am venit în lume, ca să mărturisesc adevărul.
. :r ce este din adevăr, ascultă glasul meu" [Ioan
l a 37]. Aşadară e vorba de împărăţia spirituală,
ie stăpânirea sufletelor prin puterea biruitoare a
i ne vărului. „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa". O
împărăţie mai înaltă şi mai nobilă decât aceasta nu
3 Date să existe.
„Nu este împărăţia lui Dumnezeu mâncarea şi băutu
dreptatea şi nevoinţa cu sfinţenie. Pentru aceasta, nici
13fii nu oor intra tntr'ânsa, ci numai câţi pun averile lor în
Tiâinile săracilor; acestea învaţă şi David proorocul zicând:
bărbat drept este cehe milueşte în toate zilele, cehe se desff
tează întru Domnul, umblă în lumina Lui, şi, carele nu se v
poticni. Acestea toate s'au scris spre învăţătura noastră, c
postind să facem bunătate şi aşa va da nouă Domnul, in
ktcal celor pământeşti, cele cereşti".
(Dumineca a 5-a din sf. post).

Mire, celace eşti mai frumos cu podoaba decât toţi

•amenii, carele ne-ai chemat pe noi la ospăţul cel duhov-
8
 - 114 —
nicesc al nunţii tale, desbracă-mă de chipul greşalelor mek
eel ticălos, prin împărtăşirea patimilor Tale şi tmpodobindu-mi
cu haina slavei Tale cei tmfrumseţate, fă-mă împreună şe­
zător luminat la masa împărăţiei Tale, ca un milostiv".
iSlihira din sfânta zi Marţi, la Vecernie).

„Coasta Ta cea purtătoare de viaţă, revărsându-se c*

un izvor din Edem, adapă, Hristoase, Biserica Ta, ca pe un
raiu cuvântător, de unde tmpărţindu-se cu nişte case de ape,
tn patru Evanghelii, adapă lumea, veselind făptura şi învă­
ţând neamurile să se închine cu credinţă împărăţiei fale".
(Din slujba sfintelor Patimi).

57. împărăţia adevărului.

„Zis-a Pilat lui: Ce este adevărul?" [Ioan 18, 38].

I. Pilat aruncă această întrebare cu dispreţ şi
cu cinism.
1. Ce era pentru el adevărul? Era puterea
Romei, adevăr era biruinţa, strălucirea şi bogăţia
ei, precum şi sabia romană, care stăpânea lumea.
Acestea erau, pentru Pilat, adevăruri şi fapte pal­
pabile. Celece treceau dincolo de Roma şi înainte
de toate adevărurile de ordin supranatural, toate
acestea nu preocupau pe acest pretor libercugetător.
2. Pilat vorbeşte aici ca reprezentantul acelei
iumi, care recunoaşte numai o realitate şi un adevăr,
realitatea lucrurilor ce se pot pipăi şi cântări, triumful
puterii brutale, valoarea faptei şi a izbânzii externe,
orbitoare şi sgomotoasă.
Faţă de acestea, Hristos îi îndrumă spre rea-
htatea mare şi nesfârşită a lumei spirituale, spre
puterea adevărului, care-şi face drum şi câştigă bi­
ruinţe tainice fără sgomot, dar cu putere şi cu stră­
lucire.
3. Adevărul este şi rămâne o putere cuceri-
ioare, un soare, care, deşi uneori este învăluit totuşi
străbate glorios şi luminos prin negura vremilor.
 — 115 —

•diferent de înţelegerea oamenilor de felul iui Pilat.

mm vremiie trecute sau din cele de azi. A c e s t
adevăr îşi creiază o împărăţie, câştigă aderenţi, su­
puşi şi credincioşi, cari sunt legaţi într'olaltă prin le­
gătură tare a aceleiaşi convingeri. El, adevărul, îm­
preună şi leagă popoare de diferite rase şi din diferite
ţinuturi într'un mare imperiu real, în împărăţia Iui
Hristos.
Sufletul omenesc flămânzeşte şi însetează după
adevăr şi în cele din urmă recunoaşte că precum
izvorul luminii nu-şi are originea în adâncurile pă­
mântului ci din înălţimile cerului, tot astfel şi răs­
punsul la toate marile întrebări ale omenirei coboară
de sus, din sferele supranaturale. „Spre aceasta am
venit in lume, ca să mărturisesc adevărul".
II. „Ce este adevărul?" A s t f e l se întreabă şi
scepticismul modern, cu un surâs ironic când bise­
rica, conform misiunii sale, mărturiseşte adevărul.
: iindcă o seamă de oameni nu cunosc şi nu vreau
să cunoască adevărul, păţesc asemenea lui Pilat,
care ajunge ca o luntre, fără cârmă, rătăcitoare pe
aluri, pentrucă lipsită fiind de busolă nu mai poate
•.fia nici un liman de scăpare.
III. Cele mai mari supărări le are păstorul d e
ufiete al zilelor noastre din partea aşa zisei elite
sociale, care refuză primirea adevărului. Sufletele
ustiite de tot felul de patimi, deposedate de bu-
. .urile spirituale, goale de orice împulsiuni superioare,
au simt trebuinţa unor gânduri mai înalte. A ş a a fost
întotdeauna şi aşa va rămânea. Celce refuză ade­
vărul, acela cade pradă în braţele mândriei, aro­
ganţei, plăcerilor lumeşti şi ale scepticismului în­
gâmfat. „Lumina întru întunerec luminează şi în-
tunerecul pe dânsa nu o a cuprins" [loan 1, 5].

„Amin, a zis mlădiţelor, adecă apostolilor, vita, Hristos-

mdevărul; de acum nu voiu mai bea beutură din viţă, până
când o voiu bea nouă, intru slava Tatălui meu cu voi, moşte­
nitorii mei". (In siânla zi, Miercuri seara^.
8*.
 — 116 —

„Hristos, carele este pâinea cereasca şi dumnezeiască,

a ospătat lumea. Veniţi dar, iubitorilor de Hristos, să primim
prin credinţă cu buze de lut şi cu inimi curate, Pastile ce se
jertfesc şi care lucrează tntru noi sfinţenie".
(In sfânta zi. Miercuri seara).

58. Puterea înălţimei morale.

1. Deşi Mântuitorul de bunăvoie se supune şi
celor mai josnice brutalităţi, totuşi El ştie să-şi apere
demnitatea şi prestigiul atât în Muntele Măslinilor,
cât şi în faţa lui Anna, atât în faţa divanului cât
şi în faţa pretorului roman, în faţa lui Irod ca şi în
faţa mulţimei gălăgioase. Cu toţii trebuiau să ştie şi
să simtă cu cine au de lucru — şi ei o şi simt
-aceasta. Covârşitoarea Lui mărime morală îi umple de
furie neputincioasă. Scrâşnind de manie se aruncă
asupra Lui, încercând totul spre a-L înjosi. Dar, za­
darnic. El rămâne neclintit, ca stânca în mijlocul va­
lurilor furioase, cari lovind şi spumegând de furie,
se sfarmă, fără nici un rezultat.
2. înălţimea morală adevărată nu poate fi prin
nimic înjosită. Ea se îndoae, însă nu se frânge, ea
poate fi defăimată, însă nu desonorată; poate fi apă­
sată, însă nu înăbuşită. Ea cade, însă se ridică; ea
va fi despoiată, însă nu degradată; ea va fi călcată
în picioare, dar nu sfărâmată; ea va fi crucificată dar
preface lemnul ruşinei în tron împărătesc şi moare fără
să se lase biruită şi rămâne nebiruită chiar în moarte.
Astfel şi scena petrecută înaintea lui Pilat, dove­
deşte cu prisosinţă superioritatea măreţiei morale în
faţa oricărei violenţe brutale, dovedeşte măreţia im­
punătoare a demnităţii cu adevărat preoţeşti.
Textele evanghelice ne arată lămurit impresia
adâncă ce a produs-o asupra pretorului roman apa­
riţia şi persoana Mântuitorului, în tot decursul ju­
decăţii. Cu atitudinea de protector binevoitor îi
pune această primă întrebare: „Tu eşti împăratul
Jidovilor ?" Pilat aştepta ca Isus să se întoarcă spre
el, cerându-i ajutor. In loc să răspundă imediat, Isus
 — 117 —
w'W întreabă — semn de autoritate — şi întrebarea Lui
1 impresionează adânc: „Dela tine tu zici acestea
sz'd alţii au grăit ţie pentru mine ?" Adecă te con­
c e d de părerea ta sau eşti o trestie clătită de vânt?
EI pune astfel degetul pe punctul vulnerabil al Ro-
lEiaaului şi-1 face atent ia datoria sa de judecător,
ca să hotărască neinfluinţat şi conform stărei ade­
vărate a faptelor.
Şi când guvernatorul a răspuns pe un ton iritat:
^Au doară eu Iudeu sunt?... Ce ai făcut tu?" [Ioan
18, 35]. El nu-i mai răspunde direct şi i dă expli­
caţia liniştitoare: „împărăţia mea nu e din lumea
aceasta". Plină de măreţie este vorbirea Domnului
plină de demnitate tăcerea Sa. Felul cum priveşte
Isus, în tăcere şi linişte, toate acuzele răutăcioase,
îl impresionează adânc pe Pilat. i
3. Taina măreţiei morale. Cum se explică această
iinişte şi măreţie a Mântuitorului şi în clipa celei
mai mari batjocuri? El are conştiinţa şi în acest
moment, că e Fiul lui Dumnezeu cel veşnic, de care
rămâne nedespărţit. Şi priveşte peste momentul de
faţă în zarea îndepărtată a viitorului, sus în îm­
părăţia veşnică a luminei. Omul puterii lumeşti vede
numai prezentul şi judecă biruinţa sau înfrângerea
după aparenţa înşelătoare a succesului momentan.
Omul spiritului vede peste spaţiul îngust al prezen­
tului până în veşnicie şi simte pe deasupra faptelor
omului pământean, cârmuirea mai înaltă dumne­
zeiască.
„N'ai fi avut nici o putere, dacă nu ţi-ar fi fost
dată ţie de sus". Aceleaşi priviri îndreptate în sus
le-au avut şi mărturisitorii din toate vremîle, în cea­
suri de prigonire, cari i-au trecut peste greutăţile
momentului.

59. Jocul politic.

„Şi înţelegând (Pilat) că din ţinutul lui Irod
este, l-a trimis la Irod fiind şi el în Ierusalim în
 — 118 —

acele zile... Şi (Irod) l-a trimis iarăşi la Pilat. Şi s'ai

făcut prieteni Pilat şi Irod într'aceiaş zi unul ci
altul, că mai înainte erau învrăjbiţi între dânşît
(Luca 23, 7, 11].

I. Pilat.

1. Duşmănia dintre Pilat şi Irod îşi are ori­

ginea într'un act de violenţă al mândrului roman,
care a îngăduit lefegiilor lui să măcelărească o ceată
de Galileeni turbulenţi.
2. Prudenţa politică cerea guvernatorului să
pună capăt acestei duşmănii. Se temea, că acest
prinţ galileian, cu o fire foarte sensibilă, ar putea ra­
porta despre toate la Roma, unde plângeri de felul
acesta găseau ascultare. Acum i s'a oferit ocazie
favorabilă. îndrumarea procesului la scaunul de jude­
cată al lui Irod însemna recunoaşterea publică a
puterii suverane a acestuia, fapt care era în stare să-1
împace. Totodată Pilat voia să-şi ia de pe capul său
această afacere neplăcută care îi ameninţa să-J pună
în conflict cu puternicul sinedriu jidovesc.
3. Strămutarea procesului însemna o călcare
de lege, deşi irod ca tetrarh de Galileia era su­
veranul Nazarineanului. Numai cât arestarea lui fă-
cându-se la Ierusalim şi chiar cu concursul unei co­
horte romane, cauza aparţinea aşadară judecăţii ro­
mane, care era competentă, fiindcă Irod asupra Ieru­
salimului nu avea nici o jurisdicţie. Pe lângă aceasta
Pilat era obligat ca pe cel recunoscut ca nevinovat
să-1 pună în libertate. In loc de aceasta el îl predă
unui tiran capricios, ale cărui mâni erau pătate cu
sângele Sfântului loan Botezătorul.
Un ofiţer superior a supraveghiat deportarea.
El ducea lui Irod salutul Domnului său, dimpreună
cu o scrisoare compusă în termeni măgulitori. El
[Romanul] spune în ea, că predă lui Irod pe unul
din supuşii săi şi lasă totodată hotărîrea la înţelep-
eiunea luminată a regelui. Prin această măsură Pilat
 — 119 -

i: . i pe drumul concesiunilor şi al subterfugiilor,

pK.:cate de slăbiciune, cari însă i-au fost fatale.

II. Irod.
Apucătura aceasta diplomatică a lui Pilat, î »
i -e ii şi reuşeşte. Prinţul vanitos se simte măgulit
. 2 enţia acordată lui. Era o plecare în faţa co-
••ize: sale regale şi silea totodată şi colegiul preo-
pMX să se prezinte în număr mare în faţa scaunului
•ia judecătoresc.
Irod rămâne mulţumit de atenţia ce i-a arătat-o
guvernatorul roman, totuşi nu se pronunţă definitiv,
c "asă judecata decisivă în sarcina guvernatorului.
Această retrimitere ne arată că „vulpea" galileană
ers un diplomat şiret.
El face pe placul sinedriului batjocorind şi bă-
Badu-şi joc de Isus, dar toată hotărîrea o lasă ia
T-:ia Romanilor. Astfel scapă de orice responsabili-
fete, căci dacă s'ar fi declarat în contra lui Isus ar
£ iuat atitudine împotriva declaraţiei de nevino­
văţie a lui Pilat, iar dacă s'ar fi declarat pentru
Isus îşi atrăgea ura sinedriului.
Prin ţinuta aceasta se refac legăturile dintre
[adeia şi Galileia. „Şi s'au făcut Irod şi Pilat prieteni".
isus însă este trimis dela Ponţiu la Pilat, ajungând
o jucărie în mâna politicienilor capricioşi.

~ III. Alianţele duşmănoase bisericei.

Când e vorba de un curent ostil bisericii şi
creştinismului, atunci duşmanii se unesc ca fraţii,
sau se formează, peste noapte, cartel între partide,
cari din punct de vedere politic şi religios se indus-
măuesc mai rău decât guvernatorul roman cu Irod.
Ce curioase coaliţii se încheie uneori împotriva
bisericii între partidele cele mai extreme!
„Iată, s'a adunat orăj/năşeşte sfatul cel oiclean cu ade-
ţStat, să judece spre moarte ca pe un vinoaat, pe cela ce
 - 120 —
şade sus ca un judecător şi Domn. Acum se adună Irod =a
Pilat, împreună şi Ana şi Caiafa, să întrebe pe celce esm-
Unul, îndelung răbdător".
(Sedealna în sfânta zi Mărfi sears -

60. Isus înaintea Iui Irod.

„Şi Pilat l-a trimis pe el la Irod" [Luca 23, 1\

Ce contraste stau acum faţă în faţă!

I. Irod.
1. Caracterul lui.
a) Irod este tipul acelor principi orientali, cari
intrând în graţia Cezarului roman, se bucură de oa­
recare autoritate, dar de scurtă durată. Iubitor de
lux şi-a construit un oraş de reşedinţă pe ţărmul
Genizaretului şi a întemeiat astfel în ţara Jidovilor
un focar de cultură eiino-romană şi de imoralitate
păgână.
Sfârşitul tragic al lui Ioan Botezătorul ne dă
prilejul să aruncăm o privire asupra relaţiilor adul­
tere ale regelui, asupra vieţii destrăbălate dela curte
şi asupra slăbiciunii lui de caracter, care jertfeşte
un bărbat ca Sf. Ioan Botezătorul, numai ca să sa­
tisfacă capriciilor unei dansatoare. Din calcul politic
profesează în afară religia iudaică, şi-şi face apa­
riţia la sărbătoarea pastelor în Ierusalim. Rapor­
turile strânse însă, ale Irodianilor cu secta sadu-
cheică a libercugetătorilor, ne arată, ce fel de ca­
racter aveau oamenii aceştia.
Şi acest bărbat vanitos, sterp la suflet, fără
credinţă şi morală era pus să decidă dacă Hristos
este vinovat ori nevinovat!
b) O, în faţa câtor judecăţi de felul acesteia nu
au ajuns biserica lui Dumnezeu şi slujitorii ei! Ce
fel de slujitori şi „pricepuţi" sunt aceia cari trebue
să judece asupra drepturilor şi pretenţiilor ei, cari
nu au nici cea mai mică înţelegere pentru supra-
 — 121 -
TBErralul şi divinul din biserică, cari ca şi Irod
wssl _3 Hristos numai un necromant [care cheamă
jprstele] iscusit, un exaltat sau un om curios ?
|^ Z înfăţişarea.
: > Pentru întâia oară Mântuitorul ajunge în con
..- .zz cu regele Galileii. Intenţionat l-a ocolit până acu
-zsâ, vestea despre marele învăţător şi făcător de
T i z i i a pătruns şi în palatul regesc dela Tiberiada
rrezit acolo bănuială, dar şi curiozitate. „Că
dorea de multă vreme să-l vază pe el" [Luca
jfci o. Compară Luca 9, 7; Matei 14, 1, sg.]. Acum,
f T H n e spiritului prevenitor al guvernatorului roman,
5 a împlinit această dorinţă, deşi nu se aştepta.
j : ; : i : t o r de lux peste măsură şi-a zidit în vechea
i^:a:e Asmoneia, în partea de sus a oraşului, un
• acu palat ş i l-a împodobit într'un mod ne mai pomenit
Aci probabil în sala frumoasă, ca în poveşti, a pala-
nl-ji [Ios. Ant. 15, 9, 3; Bell. iud. 5, 44], înconjurat
i e curtenii săi ş i de garda sa, primeşte pe vestitul
[ K a b b i , în audienţă publică. Jar Irod văzând pe Isus
1
s 2. bucurat foarte".
b) El se aştepta la o conversaţie foarte intere­
santă şi se aştepta ca Rabbi, dat pe manile lui, să
oea o dovadă despre puterea Sa minunată. „Şi nă­
dăjduia să vază vre-un semn făcându-se de el" [Lu
23 8].
=

Dupăcum cred unii, Salomeia ar fi fost para-

_iicâ, pe ea avea s'o vindece Isus şi pentru scopul
acesta a fost adusă în sală.
c) „Şi l-a întrebat pe El cu cuvinte multe" [Luca
23, 9). Cine este EI? Oare Ioan trăeşte încă de
| fapt ? De ce nu l-a cercetat niciodată Isus în Tibe­
riada ? El a auzit multe despre minunile şi despre
frumoasele lui parabole. El regretă foarte mult
:ă a devenit jertfa unei intrigi. El, regele, îl va lua
sub scutul său şi va interveni în favoarea Lui, în
cazul că ar vrea să facă o minune în prezenţa lui.
Astfel Irod îşi ia aere de protector faţă de Isus şi
se arată gata să-I ia sub scutul milostivirii sale.
 — 122 -

3. în lumea distinsă de azi se găsesc asfel d*

domni milostivi, de felul lui Irod, cari la diferite?
ocazii se dau de prieteni şi protectori ai bisericii ş.
clerului. Ce atitudini să aibă preotul lui Dumneze»
faţă de astfel de glasuri de sirenă ademenitoare 5

II. Mântuitorul.
1. Pentru Mântuitorul ar fi fost foarte uşor să-ş:
câştige protecţia regelui galileian. El trebuia numai
să se arete, faţă de principele vanitos, cu puţini
prevenire, pentrucă Irod să-şi fi pus toată influenţa
în favoarea Lui, şi împreună cu Pilaf să decidă îm­
potriva sinedriului. Declaraţia lui Pilat: „Nici o vini
nu aflu în omul acesta" [Luca 23, 4] putea să-i indice
şi lui Irod calea pe care să meargă.
2. Mântuitorul nu face în nici un chip pe placul
lui Irod. Nu numai, că nu face nici o minune, ci
nu-l învredniceşte cel puţin de un singur cuvânt.
„Şi l-au întrebat pe El cu cuvinte multe, iar El nimic
nu i-au răspuns lui" [Luca 23, 9]. înaintea lui Anna,
Caiafa şi Pilat, Mântuitorul răspunse, dar şi atunci
numai ce era de lipsă, acum însă tace cu totul, deşi
prevede urmările. El dă aici preoţilor exemplu de
mărime şi tărie de caracter, care nu face nici o măr­
turisire înaintea unui libercugetător frivol sau îna­
intea unui bărbat păcătos excomunicat din biserică.
3. Aşa au procedat, după exemplul Său, marii măr­
turisitori ai credinţei. Tari de caracter au rămas
credincioşi principiilor lor şi nu s'au lăsat seduşi
nici prin linguşiri, nici prin ameninţări, ca să se
abată dela ele câtuşi de puţin. Cât de mizerabile
apar la lumina acestor suflete mari acele figuri lin­
guşitoare de preoţi, cari pentru a câştiga graţia auto­
rităţilor lumeşti jertfesc şi cele mai sfinte drepturi
şi principii, numai ca să se facă plăcuţi „sus" şi să
primească avantagii grase! Cât de mult au stricat
Bisericii aceste atitudini lipsite de caracter!
 — 123 —
- „Isus nimic nu i-au răspuns". Tăcerea
womiâ e o îimbă mută, însă totuşi elocventă.
acest om al plăcerilor, care jertfeşte pe
Birr-- loan Botezătorul după capriciile unei femei
:

jp fereşte în raporturi adultere, Sfântul Sfinţilor nu

pat «ici un răspuns.
Vai, când tace Dumnezeu şi când rupe dintr o
PMâ toate legăturile cu un suflet! Vai, de preotul
lire trăeşte în relaţii necurate şi dela care Domnul,
•cfcd, şi-a întors faţa!
i

,Pe carele Isaia mai nainte miel l-a numit, vestindu

wmc a venit spre junghiere de bună ooie şi şi-a dat spa-
tm sare bătăi şi obrazul spre lovire cu palme şi faţa nu şi-
Mers despre ruşinea scuipărilor şi s'a osândit cu moarte
KK'J. Toate de bună voie le-a primit, Cel fără de păcat, ca
c zz-uiască tuturor învierea cea din morţi".
(La Vecernia in sfânta şi marea zi joi).

.Luminează ochii mei Hristoase Dumnezeule, ca nu

mxdoa să adorm întru mdarte, ca nu cândva să zică vrâş
mşal meu, întăritu-m'am spre dânsul".
^ (Pavecernifa cea mare).

61. Răsbunarea lui Irod.

Jar Irod împreună cu ostaşii săi batjocorindu-l

i râzându-şi de el" [Luca 23, 11].

I. Supărarea lui Irod.

Cu cât curiozitatea regelui şi speranţa lui de

a vedea ceva sensaţional fuseseră mai mari, cu cât
arătase o atitudine de protecţie binevoitoare, cu atât
era mai mare acum desamăgirea şi supărarea lui.
Jiu putea fi pentru principele vanitos o ofensă mai
simţitoare, decât această tăcere semnificativă a
Mântuitorului.
 — 124 -
Irod după aceasta se arată în toată firea sa ade­
vărată: îşi încruntă sprâncenele, face o faţă supă­
rată şi jignită în mândria ei şi murmură ceva ca
despre un „nebun şi exaltat". Fiind de faţă toată
ceata curtenilor lipsiţi de caracter şi venali, caută
să-şi arate, prin semne externe, dispreţul şi bat-
jocora.

IE. Haina de batjocori a Mântuitorului.

„Şi l-a îmbrăcat într'un veşmânt luminat"
[Luca 23, 11].
1. Probabil, că din această societate desgustă-
toare s'a găsit cineva care a făcut propunerea, pri­
mită cu mare haz, ca pe Mântuitorul să-1 expuie
ridicolului, îmbrăcându-L în haine de batjocoră. Apoi
Irod îşi exprimă părerea asupra lui Isus: „El este un
nebun, un exaltat eşit din minte". Deci nu trebue
luat în serios.
Intre acuzele aduse de membrii prezenţi ai si­
nedriului a fost fără îndoială şi pretenţia lui Isus
la împărăţie. „Şi stau Arhiereii şi Cărturarii cu dea-
dinsul pârându-l pe el" [Luca 23, 10].
Haina albă de batjocoră [candidaţii la tron purtau
haine albe] îl va face ridicol în ce priveşte pretenţia
Sa la împărăţie.
2. Astfel va fi şi răsbunarea „lumii distinse", faţă
de preotul care nu face o politică de compromisuri
şi care cu seriozitate tăcută şi demnă li se împotri­
veşte. Ei se întorc cu batjocoră semeaţă şi-i numesc
preoţi inculţi, mărginiţi şi retrograzi! Cine nu le face
pe plac şi nu-i linguşeşte a ieşit din graţiile lor,
odată pentru totdeauna. Preotuîe, nu te lăsa cu
toate acestea dus în rătăcire!
3. Nu este lucru greu, să pari mare în haina
pompoasă a puterii şi a demnităţii regale, este însă
mare lucru, ba chiar covârşitor de mare, să rămâi
mare în mijlocul înjosirii şi hulei. Acest fapt se
întâmplă aici. Toate ofensele acestor batjocori nu au
 — Î25 —

ligf i i stare să reducă ceva din mărimea şi din

ţmamm£2.iea lui îsus. Liniştit, tăcut şi plin de măreţ
« A E. şi în haina de batjocură. — „Eşti tu îm-
hmmWt^ — „Tu zici că împărat sunt eu".

m. Haina de batjocură a bisericii iui Hristos.

Rolul lui Irod şi al curtenilor săi l-a luat în
{topurile mai noui ştiinţa, arta, literatura şi presa
Itafepârtată de creştinism. Ele caută să facă ridicolă
•perica înaintea poporului şi s o îmbrace în haină
Wt batjocoră. Totul e batjocorit: învăţătura ei şi
•Esînnea ei înaltă. Se batjocoreşte, se condamnă şi
mt calomniază socotind credinţa drept amăgire a
preoţilor. — „Irod însă împreună cu ostaşii lui bat-
ţfcorindu-l şi râzându-şi de el" [Luca 23, 11].

IV. Haina de batjocoră a preotului.

Haina preoţească nu este ea oare pentru mulţi o
îtaină de batjocoră, de care îşi petrece râzând cutare
rânâr necopt şi apariţia preotului pe stradă nu este pri­
vită de anumiţi oameni, cu râsete sgomotoase ? Astfel
şi preotului i-se dă ocazie, ca să îndure [uneori
ocară pentru numele lui Hristos.

V. Haina,cSe batjocorăja sKntel cuminecături.

Irod şi curtenii săi batjocoresc tot ceeace ei nu
înţeleg. Ei văd numai chipul denaturat al lui Hristos,
care se reflecta în sufletele lor lipsite de orice în­
ţelegere pentru cele supranaturale. Astfel i se în­
tâmpla şi lui Hristos cel euharistie. Milioane de
oameni îl dispreţuesc. Cum aruncă trufaşa înţelep­
ciune a necredinţii moderne şi defăimarea libercu-
getătorilor toate murdăriile batjocorei lor peste taina
aceasta măreaţă!
Ei dispreţuesc, ceeace nu înţeleg.
 — 126 —

VI. Haina de batjocoră a Iui Hristos şi sfinţii.

Hristos, adevărul vecinie, înţelepciunea lui Dum­
nezeu întrupată, este considerat ca un nebun şi exaltat
şi El nu face nimic, ca să-1 abată pe Irod dela rătă­
cirea lui fatală, din contră suferă în tăcere tot dis­
preţul şi toată batjocoră. Privirea acestor şi altor
asemenea scene din istoria patimilor trezeşte în
sufletele sfinte şi iubitoare de Hristos, acea sete
curioasă după hulă şi batjocoră pentru a suferi
împreună cu Hristos — care omului pus cu totul în
slujba trupului, i se pare inexplicabilă. Unui astfel
de om i se pare ceva ruşinos să fie privit ca nebun,
exaltat şi desconsiderat. El este gata să facă orice
mărturisiri, chiar şi în faţa unui om ca Irod, numai
să-şi salveze, înaintea lumei, reputaţia sa ştiinţifică' şi
pretenţia la;o „cultură aleasă". Nu tot aşa au crezut
şi făcut sfinţii. Ei dintre onoruri şi hule pentru Hri­
stos, mai bine au ales pe cele din urmă. M a i bine s'au
dorit să fie consideraţi ca proşti şi neştiutori, decât
să se lapede de El, pentru a trece în lumea aceasta
ca înţelepţi.
„De este vre-o bunătate, de este vre-o laudă, se cuvine
Sfinţilor. Că săbiilor şi-au plecat grumazii pentru Tine, celace
ai plecat ceriurile şi te-ai pogortt; aârsatu-şi-au sângele
pentru Tine, celce Te-ai micşorat însuţi şi ai luat chip de
rob; smeritu-s'au până la moarte, sărăciei Tale asemânân-
du-se. Pentru ale căror rugăciuni, după mulţimea îndurărilor
Tale, Dumnezeule, milueşte-ne pe noi".
(Miercuri seara, a cincea săptămână din posl).

„Pe voi, prealăudaţilor mucenici, nici necazul, nici îm­

bulzeala, nici foamea, nici goana, nici bătăile, nici mânia
fiarelor, nici sabia, nici focul cel îngrozitor n'au putut să vă
despartă de Dumnezeu. Ci mai ales nevoindu-vă pentru dra
gostea ce aţi avut cătră dânsul, ca şi cum aţi fi fost cu tru­
puri streine, aţi uitat de fire, nebâgând seamă de moarte.
Pentru aceasta şi după vrednicia durerilor voastre aţi luat
plată; împărăţiei ceriurilor moştenitori v'aţi făcut. Rugaţi-»S
pentru sufletele noastre".
(Stîhonvnn. în Mior^nro* <sf*ln£.;l .t
 62. Hristos sau Varava.
I. r lanul lui Pilat
!. încercarea lui Pilat de a transpune procesul
•m - :d n'a reuşit, isbindu-se de viclenia politică a
„vrlpei" galileiane, aşa că ori îi convenea ori nu.
P5La: trebuia să se ocupe de acest caz. Intre timp
tasâ. situaţia s'a înrăutăţit din cauza adunării mulţi­
mi :T de popor. Sinedriul, care s'a asigurat în mare
jparre de mulţimea adunată, este hotărît să ducă
•pca înverşunată până la sfârşit.
2. „Iar la praznic avea obiceiul dregătorul să
sk'oozească norodului un vinovat pe care vreau ei"
Pliatei 27, 15]. Acum i-se părea Romanului, că i-s'a
•eschis o cale fericită de-a ieşi din încurcătură. El
îşi iuase informaţiuni şi a aflat, de câtă trecere se
socură cel acuzat înaintea poporului. Ce-ar fi — s'a
pândit Pilat — dacă sar adresa poporului şi ar
recomanda pe Isus ca pe arestatul care avea să
-e eliberat? Planul trebue să reuşească — aşa a
rrezut Pilat — dacă alăturea de Isus va pune pe
jn criminal abominabil. Dintre cei doi — credea
Pilat — poporul va cere eliberarea lui Isus.
I 3. „Şi avea atunci un vinovat vestit ce se numea
Varava" [Matei 27, 16]. Ca să fie mai sigur, Pilat
nu lasă poporul, ca altădată, să aleagă dintr'un
«umăr mai mare de vinovaţi, ci trebuia să hotărască
«urnai între Hristos şi Varava. Dacă îi reuşia planul,
şi nădăjduia să-i reuşească, atunci ar fi câştigat
totodată şi o biruinţă asupra sinedriului.
t
II. Alegerea.
1. Evangheliile ne arată scurt şi precis notele
personale ale lui Varava. „Care în zarvă făcuse uci­
dere" [Marcu 15, 7]. Deci un ucigaş. Varava era,
tâlhar [Ioan 18, 40]. „Tâlhar vestit" [Matei 17, 161
Deci un tâlhar ordinar, un om periculos, temut
 — 128 -

de toţi, urgisit de toţi, o bestie omenească. P e

-acesta îl scoate Romanul din şirul vinovaţilor ş54
pune alături de Isus „regele Iudeilor", de Fiul cei
prea curat şi sfânt al lui Dumnezeu. De fapt nici um
se putea concepe, ca poporul să se hotărască
pentru Var ava.
2. Hristos. In faţa lui şade Hristos, marele
profet şi făcător de minuni, pe care poporul L-a
aclamat de atâteaori, care a făcut minuni şi a în­
văţat, ca nimeni altul înaintea Lui, pe care cetele
miilor de oameni l-au întovărăşit până în pustie, cari
nu mai oboseau ascultându-1 şi căruia, cu câteva
zile înainte, i-au pregătit o primire împărătească.
Pe acesta îl lasă să piară şi-1 consideră mai puţin
ca pe Varava. „Iar ei au zis: pe Varava".
Cât de dureroasă este tânguirea lui Dumnezeu:
„Cu cine m'aţi asemănat?" [Isaia 46, 5].
3. Ceeace este mai trist e faptul că bietul popor,
nu cu voinţa sa, ci aţâţat de Arhierei a luat această
hotărîre nebună. „Iar Arhiereii şi bătrânii au plecat
pe noroade, ca să ceară pe Varava, iar pe Isus să-l
piarză" [Matei 27, 20].

III. Hristos sau Belial.

Este de necrezut, la ce hotărîri ajung massele
instigate şi eşite din minţi. „La o parte cu Hristos,
trăiască Marat! trăiască Robespierre!" a strigat
plebea revoluţiei franceze. Tot astfel s'a petrecut şi
în alte ţări. O, Doamne al îndurărilor! Câţi mize­
rabili, ba chiar clienţi ai puşcăriilor nu au fost
sărbătoriţi şi aclamaţi ca eroi de omenirea îndepăr­
tată de Hristos? „Spăimântatu-s'au cerul de aceasta
şi s'a înfricoşat mult foarte, zice Domnul. Că două
rele a făcut poporul meu; m'a părăsit pe mine iz­
vorul apei vieţii şi şi-a săpat lui fântâni surpate,
£are nu vor putea ţinea apă" [Eremia 2, 12].
 - 129 -

IV. Scena cu Varava în viaţa preotului.

~i:e nu pot veni şi peste preot, când sufletul
bit de patimi. Era o vreme când Isus era
i i totul. Atunci apropierea sufletească a
Drului îl făcea foarte fericit şi numele Său
mai dulce între toate numele. Apoi a venit
lui ispita şi patima şi împreună cu ele schim-
:eînţeleasă a mentalităţii. Ceeace mai înainte
_ . e a cu indignare sfântă, acum aceea doreşte
râvneşte. Hristos dispare în umbră; Varava apare
m /rmină. Oare, în astfel de cazuri, de ce nu le place
•m'-ora de Hristos? O, mister neînţeles al slăbiciunii
•meneşti!
V. Umiliri nedrepte.
Sunt cele mai triste experienţe pe cari le poate
•cerca şi preotul în calea vieţii sale. In astfel de
•coente, o biet preot al lui Dumnezeu, nu uita că
lfciz.rjitorul a îndurat cu mult mai grele umilinţe!
:enă de felul celei cu Varava nu te-a întâmpinat
... odată.
.Adunarea ucigătorilor de Dumnezeu, neamul Jidovilor
« 'ară de lege, nebuneşte striga către Pilaf: răstigneşte pe
cel nevinovat! Şi mai vârtos cereau ei pe Varava.
mri noi strigăm cu glasul tâlharului celui cu minte bună:
mmeneşte-ne şi pe noi, Mântuitorule, întru împărăţia Ta".
(Slujba Sfintelor Patimi).

63. Schimbarea subită a opiniei poporului.

1. Scena cu Varava prezintă un fapt nou şi
însemnat în desvoltarea tragediei patimilor: schim­
barea subită a opiniei poporului. Că Arhiereii, căr-
tararii şi fariseii îl urăsc pe Hristos, este uşor
de înţeles. Insă, cum se explică că poporul, care
* are să mulţumească Mântuitorului pentru atâtea fapte
de binefacere, care L-a aclamat, cu bucurie mare, mai
 - 130 -

înainte cu cinci zile, acum se întoarce dela El p

devine duşmanul Lui?
2. Această mulţime, care acum păşeşte îi
număr tot mai mare pe scena patimilor, se compare
din diferite elemente. Sâmburele ei îl formează popu­
laţia autohtonă a oraşului sfânt. In general ea as
era devotată Mântuitorului. O fracţiune mare rîa
ea trăia pe urma serviciului prestat direct sau in­
direct la templu, era astfel sub influenţa puteri
arhiereşti. Aceşti Ierusalimiteni sunt promotori
mişcării duşmănoase faţă de Hristos.
Apoi se adaugă numărul mare al pelerinilor
străini de zilele Paştilor. Intru cât sunt din provincie,
mai ales din Galileia, mulţi dintre ei sunt prietenii Mân­
tuitorului, ba chiar devotaţii Lui. Ei au fost mai ales
aceia cari au pregătit primirea sărbătorească la
intrarea Lui în Ierusalim.
Participanţii jidovi la serbătoare cari au venit
din Diaspora, îi cunosc pe Mântuitorul numai din
auzite şi nu iau nici o atitudine faţă de El.
In genere lucrul sta astfel, că divanul se temea
de popor şi era îngrijorat de posibilitatea unei răs­
coale a masselor în favoarea Nazarineanului urgisit.
Temându-se de aceasta, şedinţa au ţinut-o des de
dimineaţă, când pe străzi era puţin popor, iar ser­
viciul divin de dimineaţa atrăgea o mare parte a
pelerinilor. Mulţimea se strânge pe încetul. In primul
rând vine plebea locală, comandată de Arhierei, care
ocupă anumite locuri şi împrăştiindu-se peste toi
prin vociferările şi gesturile sale ameninţătoare
trebuia să creieze atmosfera ostilă Mântuitorului.
îndată ce vestea despre arestarea marelui
profet a străbătut oraşul ca o pară de foc, năvă­
lesc sute şi mii de curioşi la locul acela.
Afară de acestea era ziua hotărîtă, în care după
obiceiul vechi, se libera un vinovat de cătră gu­
vernator. Nimeni nu vrea să absenteze dela acest
act important.
 — 131 -

Astfel în pauza lungă, pricinuită de trimiterea

Mântui torului înaintea lui Irod, dintre prima şi a doua
« c o l t a r e , s'a produs o schimbare de culise şi de
•mamă. In uliţe, în piaţa vastă din faţa palatului lu
F*fei mişună o mare de capete, prin oraş vueşte
ajpcmotul surd al unui amestec de glasuri.
3. Câtva timp, mulţimea nehotărîtă nu se pro-
T - ţ ă nici pentru, nici contra Mântuitorului. Pelerinii
fs_iieeni nu pot pricepe, că învăţătorul lor mare,
serunat şi făcător de minuni s'a făcut vinovat de o
crimă vrednică de moarte.
Masseie însă se lasă mai uşor influenţate de
saipresii şi mai ales de puterea brutală a faptelor,
•ecât de adevărul argumentelor. Faptele însă la
aparenţă vorbesc împotriva lui Isus.
însuşi faptul, că Sinedriul L-a aflat vinovat, îi
ieprimă pe oamenii din mulţime. Sforţarea ne mai
pomenită de a face opinie defavorabilă, întrebuinţând
toate mijloacele minciunii şi calomniei, încă contribue
Î2 convertirea lor. Lovitura decisivă o dă, fără în­
doială, atitudinea Mântuitorului, neînţeleasă de popor.
S e părea că dintr'odată L-a părăsit toată puterea şi
darul de a face minuni. Fără nici o rezistenţă se
.asă prins şi târât dela judecător la judecător, cari
S lovesc şi batjocoresc. Cei credincioşi Lui aşteptau
Intervenţia lui Dumnezeu, însoţită de o izbucnire a
maniei Sale sfinte. In locul acesteia urmează gro­
zăvenia bălaii cu biciul, încoronarea cu spini şi expu­
nerea în faţa poporului. Nu mai încape nici o în­
doială, că L-a părăsit Dumnezeu. El e vinovat — aşa
au început să zică oamenii din mulţime. Toată iubirea,
veneraţia şi însufleţirea de altă dată pentru El, de
aici înainte se prefac în ură şi dispreţ, astfel că
se ajunge Ia încheierea grozavă: „Răstigneşte-l".
Cu această ocazie s'a manifestat în mod ele­
mentar puterea sugestiei asupra masselor. O parte
a multimei mai îndoelnică şi mai şovăitoare s'a men­
ţinut încă în expectativă. A c u m însă, când strigătul
mulţimii vuia ca un uragan, prin străzi şi pieţe i-a
 — 132 —

răpit, ca un ciclon, şi pe cei nehotărîţi. Sentimentele

de lealitate ale unora dispar în vâltoarea manifestării
mulţimei, care distruge totul ca o avalanşă.
4. Cum s'au repetat, mai târziu, aceste scene,
în marile mişcări de înstrăinare a poporului de bi­
serica lui Dumnezeu! Se pare că se schimbă de azi
pe mâne opinia ţărilor şi a popoarelor. Ceeace ieri
le era încă sfânt, scump şi demn de admirat, azi e
nesocotit, batjocorit, blestemat, călcat în picioare
şi distrus cu furie. După strigătul de bucurie şi
aclamaţie „Osana", se aude îngrozitorul: „Răstig-
niţi-l". Să ne gândim numai la multele desbinări şi
erezii, la revoluţia franceză etc. pentru a nu mai
pomeni de celealalte mişcări de lepădare de Hristos.
Câte desamăgiri amare şi experienţe triste nu a
încercat biserica la astfel de ocazii! Şi astăzi încă
biserica şi clerul oare nu îndură astfel de expe­
rienţe triste ? Cât era de frumos, de bine şi de
patriarhal în ţară — sau numai ni se părea —
înainte de răsboiuî mondial. A venit apoi răs-
boiul mondial cu pustiirile lui de tot felul şi iată,
prin oraşele şi satele noastre afli multe ruine mo­
rale, ca tot atâtea urme ale răsboiului. Cu groază
se observă că feciorii şi bărbaţii s'au reîntors din
răsboi cu sufletul schimbat, cu un spirit de răsvră-
tire, cu un dor neînfrânat după libertate rău înţe­
leasă, nebăgând în seamă nici cuvântul blând, nici
dojana aspră. Unde este poporul nostru cel bun?
Mai există credinţa veche şi tare, supunerea, cumin­
ţenia şi onestitatea de altădată? Şi câte prăbuşiri
religioase şi mai înspăimântătoare, s'au produs în
cele mai multe oraşe şi centre industriale!

„Când an pironit pe cruce cei fărădelege pe Domnul

slavei, a strigat către dânşii: cu ce v'am mâhnit pe voi? Sa
cu ce v'am maniat? Mai înainte de mine [cine v'a izbăvit
pe voi din necaz? Şi acum pentru ce-mi răsplătiţi mie cu
cele rele în loc de bune? In locul stâlpului celui de foc, pe
cruce m'afi pironit; în locul norului, mormânt mi-aţi săpat;
 - 133 -

Whc de mană mi-aft adus fiere; în loc de apă, cu oţet

m'mti adăpat. De acum voiu chema alte neamuri şi acele mă
j a r zreaslăvi, împreună cu Tatăl şi sfântul Duh".
(Siihiră din slujba Sfintelor Patimi).

64. Biciuirea Iui Isus.

Atitudinea poporului faţă de Isus 1-a surprins
ai înspăimântat pe Pilat şi 1-a îndemnat să ia o
Misură de necrezut: „Nici o vină de moarte n'am
WtLat întru el; deci certându-l pe el, îl voi slobozi"
fjKa 23, 22].

1. Bătaia Mântuitorului.
„Deci atunci a luat Pilat pe Isus şi l-a bătut"
fban 19, 1].
Acest fapt, atât de grozav, ni-1 aminteşte Evan-
fbelistul numai printr'un singur cuvânt într'o formă
atât de laconică. Dar acest singur cuvânt „l-a bătut"
apmge ca să ne desvăluie întreg adevărul atât de
- zitor.' 1

H. Grozăvenia bătăii cu vergile.

a) Bătaia cu vergile era una dintre cele mai
înspăimântătoare pedepse aplicată de justiţia penală
rcmană. „Grozavă pedeapsă" o numeşte poetul [Ho-
raţiu, Sat. 1, 3]. Numai felul poruncii: „Hai, lictore,
ir cleştează-ţi manile, acopere-i capul, loveşte-l cu
argile" sau „Ridică-l lictore, despoaie-l, biciueşte-l
fSeneca] şi iarăşi „Leagă-1 strâns la stâlp" [Plaut
Bacch. 4, 7, 24] te înfricoşează. Bătaia cu vergile
era „preludiul înfricoşat ai morţii".
b) Pedeapsa romană, faţă de cea judaică, care
nu putea trece peste 39 lovituri [5 Moise 25, 3] nu
cunoştea nici o graniţă. Deşi după Ulpian, [De poen.
8] pedeapsa corporală nu trebuia să cauzeze moartea,
totuşi mulţi sucombau în chinurile ei groaznice. Bi-
 134 —

cele cu noduri şi cu bucăţi de plumb producci*

răni adânci până la oase [Ios. Bell. iud. 6,5,3]. Cad
nu cădea mort pe loc era schilodit [Philo in Flaer.
40. Suet, Catil. 26).
Cu greu putem crede, că faţă de Mântuitorul z.
procedat mai cu blândeţe. Bătaia trebuia să £-:
astfel executată, încât să-i satisfacă pe iudei în uri
lor neîmpăcată. „Dela. picioare până la cap nu .
într'ânsul întregime" [Isaia 1, 6; 53,2], Fiul lui Dom
nezeu şi al Măriei, cel mai frumos dintre fiii oame­
nilor, se înfăţişează gol şi despoiat, legat de stâlp
îngrozitor mutilat, ca un câmp de flori culcat ş
strivit la pământ de furtună! O Doamne cum pot
îngădui aşa ceva?
1. Batjocura bătăii cu biciul. Cel bătut cu biciul
era „desbrăcat de vestminte în mijloculpieţii" [Cicero
Vers. 5, 62]. A poruncit să-i bată desbrăcaţi [Philo in
Flacc. 40; Eus. Hist eccl. 8, 10].
De regulă se băteau astfel numai sclavii sau
acei criminali, cari s'au făcut vinovaţi de o crimă
cu totul abominabilă. Biciuirea însemna aşadară
omorîrea morală şi civilă; cel biciuit rămânea în­
fierat pentru toată viaţa. Acesta este motivul pentru
care Pavel, provocându-se la titlul său de cetăţean
roman, s'a sustras dela bătaia cu bice, pentrucă
aceasta l-ar fi compromis pentru toată viaţa.
2. Nedreptatea bătăii cu bice. Până aci Pilat
mai păstrase ceva din înţelepciunea romană. Acum
însă îşi pierduse minţile.
C e procedeu! „Eu nu-i aflu nici o vină, cu toate
acestea îl voiu pedepsi;" adică vreau să-1 înfierez
pentru vecie pe cel nevinovat, să-1 nimicesc mora­
liceşte nu fiindcă a meritat-o, ci numai ca să liniştesc
această mulţime de câini, care-şi arată colţii.

UI. Bătaia cu biciul şi păcatele.

Nici o scenă din viaţa Mântuitorului nu se
pierde fără a lăsa urme în biserică. Priveliştea în-
 — 135 —
îp-ozitoare a stâlpului de bătaie a impresionat adânc
nilioane de suflete şi le-a umplut de durere. „El
sufere nevinovat; el sufere pentru mine" aşa zic
«le. „Trupul său sfânt e fără păcat, eu sunt cel vi­
novat", înaintea ochilor sufleteşti ai creştinilor se
înfăţişează câte un păcat, pentru care Mântuitorul
a avut să sufere bătăi, „tar El s'a rănit pentru pă­
catele noastre şi a pătimit pentru fărădelegile noa­
stre" [Isaia 53, 5].
Păcatul joacă un rol trist şi în viaţa unor preoţi.
De ce mulţi sfinţi părinţi îşi torturează corpul?
Oare nu pentru a-şi înfrâna trupul cu toate slăbiciu­
nile şi voluptăţile lui? O preotule! Vino şi te aşează
in faţa Mântuitorului, care s'a lăsat biciuit pentru
tine şi din cauza ta, roagă-te cu pocăinţă şi cu sus­
pine mai întâi pentru iertare în cazul că şi plăcerea
ta neînfrânată e de vină pentru suferinţa groaznică
a Mântuitorului, apoi pentru ajutor în cumpătare
statornică şi în credinţă nebiruită. „Incinge-mă
Doamne cu brâul curăţeniei".

65. Cununa de spini.

Şi ostaşii împletind cunună de spini au pus-o
în capul lui şi cu haină mohorâtă L-au îmbrăcat pe
el şi ziceau: „Bucură-te, împăratul Jidovilor. Şi-i
dau lui palme" [Ioan 19, 2).

1. Jocul barbar.
1. „Eu sunt împărat" a declarat Isus în faţa
lui Pilat. Această declaraţie a stârnit pofta de bat­
jocoră în mulţimea de mercenari, devenind astfel
curtea cazărmii teatrul unui joc desfrânat al soldaţilor,
al unei încoronări de batjocoră şi de glumă proastă.
Se îndeplinesc toate formele ca: oferirea insigniilor
imperiale, coroană şi sceptru; îmbrăcarea cu pur­
pură, jurământul de supunere [adoraţia şi aclamaţia]
cu o gravitate caraghioasă şi cu batjocoră. Cum se
 — 136 -

întâmplă de obiceiu, astfel de oameni păşesc şi la

acte brutale. „// loveau".
2. Vulgul are totdeauna plăcerea să-şi verse
năcazul asupra celor superiori, când le cad în mâni,
ca şi când ar vrea să se despăgubească pentru
marea distanţă care îi desparte de elita intelectuală
şi morală. Vai de bărbatul consfinţit lui Dumnezeu,
care-i cade în mâini! Cum s'a desfătat vulgul rusesc
şi cel spaniol, bătându-şi joc în modul cel mai bar­
bar de preoţii şi ierarhii, pe cari i-au ucis!
3. Această scenă de batjocoră petrecută în
curtea cazărmii romane se repetă în istoria bisericii-
Oare, presa otrăvitoare a duşmanilor bisericii nu
îndeplineşte rolul soldaţilor brutali?
4. Unul dintre obiceiurile cele mai frumoase şi
cu adâncă semnificaţie păstrat în biserică este în­
genuncherea înaintea lui Hristos, purtat de preoţi în
potir.
Cât de mult exprimă această îngenunchere, când
împreună cu trupul se pleacă şi inima, care crede
şi iubeşte pe Hristos! Ce sens mai are acest semn
omagial, dacă îi lipseşte credinţa vie şi prin aceasta
duhul rugăciunii? Este un omagiu de batjocoră,
chiar dacă n'a fost voit.
Cu totul altă înfăţişare ar avea această înge­
nunchere, dacă cel puţin preoţii, şi-ar impune ca
sfântă datorie de a nu intra niciodată în casa lui
Dumnezeu, fără ca mai întâi să se fi recules sufle­
teşte şi să se fi întrebat: „Unde mergem? Ce vrem
să facem?" Iar răspunsul să fie: „Intra-voi în casa
Ta, închina-mă-voi în sfântă biserica Ta; Doamne
povăţueşte-mă întru dreptatea Ta ..."

II. Cununa de spini.

Pe milioane de cruci se vede cununa de spini*
care înfăţişează o scenă atât de impresionantă. Deşi
este o cunună de durere, totuşi cât de frumos îm­
podobeşte acest cap sfânt. Cununa de spini, cum
 — 137 —
2 observat odată un mare pictor, dă feţei Mântuito­
rului, care sufere, expresia de majestate unică în
£=iul ei. EI nu poartă ca un stăpânitor lumesc coroana
de aur cu un luciu spălăcit. Diadema Sa e de altă
satură. Cu această cunună pe cap ni se înfăţişează
ca pildă măreaţă de resemnare şi răbdare. Ea sim­
bolizează foarte nimerit biruinţa sufletului asupra
durerii trupeşti. El ne apare ca un adevărat îm­
părat al durerilor.

Iii. Coroana de spini şi sfinţii.

Din meditaţia asupra patimilor Mântuitorului au

răsărit florile minunate ale misticismului creştin. Su­
fletele sfinţite nu se mulţumesc numai cu amintirea
patimilor Mântuitorului. S'au găsit sfinţi, cari s'au
simţit îndemnaţi să împartă cu Mântuitorul patimile,
pentru a îndura durerile încununării Lui. Astfel şi-au
împletit cununi din spini, pe cari punându-le pe cap,
le-au apăsat fără milă în tâmple şi se bucurau că
pot simţi ceva din durerile Mântuitorului. Care
pentru noi a fost încununat cu spini.
„Cu spini se încununează Dumnezeu, carele îmţrumse-
*?<7za tot pământul cu flori; primeşte rane şi cu îndelungă-
•zbdare rabdă ocări; poartă profiră de ocară şi toate le rabdă
şj pătimeşte cu trupul Dumnezeu fiind".
(In sfânta zi Joi la Pavecernija mică).

66. „Iată omul".

„Deci a ieşit iarăşi afară Pilat şi a zis lor: „fată
omul!" [loan 19, 4j.
1. Schimbarea Ia faţă.
Bătaia cu biciul, încununarea cu cunună de spini
şi toate patimile suferite L-au schimbat îngrozitor
pe Mântuitorul. Jumătate gol, acoperit numai cu zdren­
ţele unei hlamide romane, cu coroana de batjocoră
 — 138 —

pe cap, cu faţa palidă şi pătată de sânge şi scuipat,

astfel se înfăţişa Mântuitorul. El „care sa mărturisii
pe sine ca Fiul Dumnezeului celui viu". Ce schim­
bare grozavă s'a împlinit! Ca şi când prorocul ar £
avut această privelişte înaintea ochilor săi, aşa a
exclamat plin de spaimă şi emoţie: „N'are chip et­
nici mărire şi l-am văzut pe el şi navea chip nici
frumuseţe. Ci chipul lui necinstit şi mai sfârşit ca
al fiilor' omeneşti, om ce era întru bătae şi ştiind
răbda durere, că s'a schimbat faţa lui, defăimat a
.fost şi nesocotit" [Isaia 53, 2).

II. înfăţişarea.
Isus este scos din mijlocul mulţimei şi adus îna­
intea treptelor sau balconului palatului, cu vorbele:
„Iată omul!" Sau „Ce mai om, ce chip jalnic!" Aşa-
dară înfăţişarea Sa, hula şi înjosirea Sa trebue să
stârnească compătimirea mulţimii. „Iată omul!" Câte
nu exprimă cuvintele „Iată omul!" Priviţi, cum vă în­
tâmpină, vedeţi ce a devenit El. L-aţi pismuit, acum
nu mai este vrednic de nici o invidie. L-aţi urît —
acum vă este satisfăcută această ură.
A greşit, a ispăşit cu prisosinţă. Iată omul! S'a
făcut Fiul lui Dumnezeu, vedeţi, ce-a mai rămas din
această pretenţie. In felul acesta cerea'; Romanul
milă şi cruţare pentru Regele Iudeilor.
„înaintea judecăţii lui Pilat, poporul cel fărădelege, răc­
nind striga: Răstigneşte-1 pe acesta şi ne slobozeşte pe Va­
ra o a cel legat şi ucigaş; şi pe Hristos mai întâi bătânda-l,
i-al, i-al şi cu tâlharii îl răstigneşte".
(In sfânta zi Joi s e a r a ) .

III. Rezultatul.
1. Pilat şi cu ocazia aceasta se dovedeşte că nu
cunoaşte sufletul omenesc. El apelează la judecata
dreaptă şi la compătimirea mulţimii. Insă acest popor
nestatornic şi pătimaş, în urma aţâţării Sinedriului,
era cu totul schimbat. Astfel, că înfăţişarea lui
 — 139 —

Isus are tocmai efect contrar asupra lor. Priveliştea

celui maltratat, atât de grozav, le răpeşte şi ultima
rămăşiţă de consideraţie şi iubire faţă de El, trezind
in ei mai multă oroare, groază, ură şi înverşunare.
2. Aceste cuvinte: „Iată omul", însoţite de pre­
zentarea lui Isus înaintea poporului nu sunt în
stare a înlătura marele adevăr că acest om, cu
toate slăbiciunile şi înjosirea Sa aparentă, se ri­
dică şi acum ca şi mai înainte deasupra tuturora,
că este mai mare ca toţi ceilalţi. „Eu sunt de sus,
voi sunteţi de jos". Duşmanii cari scrâşneau din dinţi
de manie, mulţimea care vocifera şi necredincioşii
hulitori, cu toţii ştiau şi simţeau acest adevăr. De
aceea la această încercare de potolire, ei răspund
cu strigătul sălbatec: „Luaţi-1 şi-l răstigniţi!"

IV. „lată omisi".

Aceste cuvinte se adresează ca învinuire şi

bisericei şi preoţimei. Cu degetul arată duşmanii
lui Hristos slăbiciunile omeneşti ale preotului şi ro­
stesc cu batjocură: „Iată omul", apoi defăima bise­
rica însăşi din cauza păcatelor slujitorilor ei.
De sigur, biserica trăeşte între oameni şi multe
din viaţa ei se ţin de oameni. Şi totuşi ea este şi
rămâne biserica lui Hristos. Toată hula şi tot răul,
toate învinuirile drepte şi nedrepte nu trebue să ne
smintească în credinţa noastră despre fiinţa şi mi­
siunea divină a Bisericii lui Hristos. Nici o violenţă,
nici o viclenie a duşmanilor ei şi nici o răutate şi
slăbiciune a propriilor ei slujitori nu sunt în stare
să-i răpească nobleţă şi titlul divin al ei. Ura lumii
acesteia împotriva bisericii rămâne nepotolită şi
precum Mântuitorului tot astfel şi ei i se strigă cu
răutate: Luaţi-o! omorîţi-o, stârpiţi-o, nimiciţi-o!

V. „Iată ©mul*.

Ca şi atunci, astfel şi azi necredinţa modernă

şi exegeza raţionalistă a desfigurat chipul măreţ al
 - 140 -

Fiului lui Dumnezeu, L-a desbrăcat de tot ce esie

divin şi L-a îmbrăcat numai în zdrenţe, pe cari dk.
graţie i le-a mai lăsat şi cu trestie în mână în loc
de sceptru î-L duce în faţa judecăţii mulţimii: „ Vedeţi
acesta este El, un om simplu", „lată omul!" Şi sâ
ne mai mirăm, că atâţia din această mulţime de
oameni superficiali se despart de El definitiv şi
strigă împreună cu Jidovii: „Luaţi-l, răstigniţi-l!"

67. „Răstigniţi-l".
Jar dacă l-au văzut pe El Arhiereii şi slugile
au strigat zicând: Răstigneşte-!, răstigneşte-l" [loa
19, 6].
I. Setea sinedriului după sânge.
Ca un vuet de vijelie se ridică acest strigăt
peste înălţimea templului şi străbate prin întreg
Ierusalimul. Acest răspuns nu l-a aşteptat Pilat. El
este desamăgit, înfiorat şi desarmat. Tocmai con­
trarul s'a întâmplat dela ceeace spera el prin poli­
tica sa de oportunitate şi scurtă de vedere. Tigrul
care a lins sânge însetează tot mai mult după el.
Sinedriul nu se mulţumeşte cu atâta. Deoarece acest
om slab, cum a fost Pilat, se arăta atât de conci­
liant faţă de ei, voiau să-1 împingă până la sfârşitul
tragic. El va trebui să-1 dea morţii pe Isus. „Răstig­
neşte-l!"
li. Condamnarea Iui Mesia.
„Răsiigneşte-l!" Cine scoate strigătul acesta-
grozav ? Este „poporul ales al lui Dumnezeu", care
a aşteptat de milenii pe Mesia, l-a aşteptat cu ardoare
şi în El şi-a pus toată speranţa. Este poporul patri­
arhilor şi al profeţilor, moştenitorul făgăduinţelor
acestora, purtătorul unei minunate istorii a harului
şi al unor privilegii unice în felul lor. Este poporul*
care trei ani dearândul a fost martor al vieţii CIL
 — 141 —

adevărat dumnezeeşti şi al activităţii lui Isus şi

care numai cu câteva zile mai înainte L-a întâm­
pinat cu bucurie şi L-a aclamat: „Osana, Fiul lui
Davidl Binecuvântat este celce vine întru numele
Domnului, împăratul lui Izraill" Şi acum, acest popo
se lapădă de El, în orbirea lui nebună şi pretinde
moartea Lui pe lemnul ruşinei. Este lepădarea lui
Izrail de Mesia, este disonanţa stridentă cu care se
sfârşeşte o simfonie minunată. Strigătul arzător de
nerăbdare: „Vino, vino Emânuil", s'a transformat în:
„Răstigneşte-l". Sfârşitul acesta funest, al unei istori
^le 4000 ani, e înfiorător de tragic.
2. O preot al lui Dumnezeu, dacă ţi se va în­
tâmpla să auzi ecoul slab al cuvântului „Răstig-
neşte-l", venit din partea acelora, cărora le-ai făcut
bine, pentru cari ai muncit şi te-ai jertfit, gândeşte-te
la durerea nemărginită, pe care a simţit-o Dumnezeu
în inima Sa, în ceasul acela grozav. „Poporul meu,
ce ţi-am făcut?"

111. Ura modernă împotriva lui Hristos.

Ecoul grozav al strigătului „Răstigneşte-l" din
partea Jidovilor se resfrânge în ura faţă de Hristos
manifestată în vremea de azi. Mişcările de lepădare
de biserică în veacurile trecute s'au produs cel puţin
în numele credinţei în Hristos. Insă mişcările din zilele
noastre, duşmănoase credinţei şi bisericii, înseamnă o
lepădare formală de creştinism. Câtă vreme credinţa în
Hristos a trăit încă în popor, câtă vreme poporul ţinea
ia El, ca la Mântuitorul şi binefăcătorul său, puterea
întunecată a necredinţei nu s'a putut manifesta. „în­
treg poporul îl urmează". Pentru aceea şi sinedriul mo
dern al ştiinţei necredincioase şi al unor cărturari
raţionalişti ţine sfat în taină. „Ce facem noi, ca să înd
părtăm poporul dela el? El trebue să moară". „C
dinţa în el trebue să moară". Credinţa în El trebue
subminată, întreaga concepţie supranaturală despre
Mesia trebue interpretată în alt sens şi tot ce este
 — 142 —
divin şi miraculos trebue suprimat din chipul LuL
Apoi necredinţa trece la lucru. Hulă, batjocoră, min­
ciună, mistificare, artă exegetică raţionalistă, popula­
rizarea „ştiinţei", totul se întrebuinţează ca să smin­
tească poporul dela Hristos. La început mii, apoi
sute de mii şi milioane de suflete, în fine popoare
întregi se asociază strigătului lor: „La o parte cu
Hristos şi creştinismul!" „Răstigniţi-l!"

„Când te trăgeau spre cruce aşa ai strigat, Doamne r

pentru care lucru orefi să mă răstigniţi, Jidovi ? Pentrucă am
întărit pe slăbănogii voştri, pentrucă am înviat pe morţii voştri
ca din somn? Pe ceeace-i curgea sânge o am tămăduit;
pe Hananeanca o am miluit. Dar pentru care lucru vreţi
sâ mă omorâţi Jidovi? Ci veţi vedea pe Hristos, pe carele
împungeţi acum, călcătorilor de lege".
(Slujba sfintelor pafimi).

68. Tăcerea triumfală a Mântuitorului.

„Şi nu i-a răspuns lui la nici un cuvânt" [Matei
27, 14; Marcu 15, 5; Luca 23, 9,- loan 19, 9).
Una dintre cele mai emoţionante note caracteri­
stice din marea tragedie a patimilor, este fără în­
doială tăcerea Mântuitorului. Această tăcere tră­
dează o smerenie aproape neînţeleasă, însă totodată
şi o putere şi maiestate pe care Sf. Ambrosiu din
Milan a caracterizat-o prin cuvintele: „Silentium
triumphale".
I. Isus vorbeşte.
1. El vorbeşte numai atunci când stăruinţa în tă­
cere ar putea fi interpretată în sensul că Mântui­
torul n'ar recunoaşte competinţa autorităţilor lumeşti
şi dreptul lor de a întreba. înaintea lui Ana, Caiafa
şi Pilat Isus răspunde — la întrebările puse — scurt,
clar şi hotărît.
2. Ei vorbeşte când datoria mărturisirii cere şi
când trebuia să spună deschis adevărul. Atunci
 — 143 —

rorbeşte fără rezervă şi fără consideraţie la urmă­

rile, pe cari le-ar fi putut aduce această mărturisire
pe faţă.
„Eşti tu Hristos ?" — „Eu sunt".
„Eşti tu împărat ?" — „Eu sunt".
3. El vorbeşte când iubirea şi râvna Sa pentru
mântuirea sufletelor îl îndeamnă la vorbă. El vor­
beşte ca să apere pe ucenicii Săi. El vorbeşte ca
să întărească voinţa bună dar slabă a lui Pilat. El
vorbeşte pe drumul suferinţei către femeile care
plâng. El rosteşte de pe cruce vorbe pline de iubire
nemărginită.

li. Isus tace.

1. El tace, deşi toată autoritatea Sa, chemarea
Sa, consideraţia Sa în faţa poporului şi prin aceasta
întreaga izbândă a Lui [pentru momentul nemijlocit
prezent] erau în joc. Să ne imaginăm numai starea
lucrurilor. Vestea despre prinderea marelui profet
< sa lăţit în dimineaţa acelei zile cu iuţeala fulgerului,
întreg oraşul, cu nenumăratele lui cete de pelerini,
se agită. O mare parte, ba la început partea cea
! mai mare a poporului stă cu hotărîre pe partea Lui.
:Da, Ei se va desvinovăţi în mod strălucit", aşa
ziceau ei. El îi va face de ruşine pe duşmanii săi
cu superioritatea Sa puternică, ca în atâtea şi atâtea
cazuri, astfel sperau cu toţii plini de încredere. Dar
iată, El se lasă prins şi târît dela un judecător la
altul. Zadarnic aşteptau cei cu gând bun, ca El să
vorbească. „Ce este cu Nazarineanul? De ce tace?
Este El într adevăr vinovat ?" Astfel se întrebau şi
o umbră de îndoială se lasă chiar şi peste sufletele
prietenilor. Taina resemnării de bunăvoie în faţa hulei
şi ocărei întrecea puterea lor de înţelegere. încetul
cu încetul se produce o schimbare în opinie. Duşmanii
folosesc situaţia aceasta. Neputinţa Lui aparentă le
este favorabilă. Poporul se lapădă în fine în massă
de el. „Isus nu i-a răspuns lui la nici un cuvânt"-
 — 144 — 1

2. El tace, deşi învinuirile ce I se aduc sunt

cele mai nedrepte, cari se pot închipui.
„El este un nelegiuit" — Minciună.
„El îi opreşte să plătească dajdie împăratului'
— Minciună.
„El a aţâţat poporul" —Minciună.
„El s'a făcut împărat" — Minciună.
Cât de uşor i-ar fi fost Mântuitorului să de­
strame această ţesătură de intrigă, de înşelăciune,
de minciună şi de calomnie. Chiar Pilat recunoaşte,
că învinuirile aduse nu sunt adevărate, că în dosul
lor se ascunde numai gelozia, invidia şi ura neîm­
păcată. „Isus însă nu i-a răspuns lui la nici un
cuvânt".

„Să se răstignească 1 strigau ceice se îndestulau p

rurea cu darurile Tale şi cereau pe făcătorul de rele în lo
făcătorului de bine, ucigaşii drepţilor. Iară Tu făceai. Hris
suferind obrăznicia lor, aoând să pătimeşti şi să ne mâ
tueşti pe noi, ca un iubitor de oameni".
(Anfifon al 8-lea din slujba sfintelor Patimi).

3. El tace, deşi toată procedura lor este o sfi­

dare a oricărui drept şi o interpretare siluită a tu­
turor formelor legale. Isus lasă ca totul să-şi ur­
meze calea — şi tace.
4. Isus tace, deşi toţi aşteptau ca EI să vor­
bească. Cei credincioşi doresc să audă un cuvânt
mântuitor rostit de buzele Sale; însă nu se aude.
Duşmanii se tem că El va vorbi. Ei nu tăinuesc de
loc slăbiciunea poziţiei lor şi se tem de puterea
sdrobitoare a cuvintelor Sale. De aceea aleargă la
Pilat şi-1 roagă să procedeze sumar, pentru a pre­
veni o confruntare cu cel urgisit Ei răsuflă liniştiţi,
văzându-1 că tace. Pilat se miră de tăcerea Lui.
El ştie prea bine că nu este vorba nici de tăcerea
unui vinovat, nici de neputinţa unui om pe care
vorba îl încurcă. El îi oferă de aceea ocazia de a
se apăra, nu numai între patru ochi, ci îl provoacă
 — 145 -

'•an se apere în public. „Nu auzi câte mărturisesc

asupra ta?" — „Şi nu i-a răspuns la nici un cuvânt"
p l a t e i 27, 13].
5. Isus tace, deşi s'ar fi putut des vinovaţi în
c i i p strălucit. Ce ocazie, unică în felul ei, ce amvon
a~inunat îi sta la dispoziţie! In fund se v e d e a frontul
jcX ai palatului guveniial, cu terasa înaltă şi cu prid­
vorul mărginit de coloane de marmoră, în care s'a
aşezat garda pretoriană cu înfăţişarea ei de bronz,
înarmată cu sabia scurtă romană, gata de atac şi
cu privirea rece aruncată cu dispreţ asupra mulţimei,
care se agita jos. Sus pe terasă, pe covorul de
mozaic numit Lifhostratos, se înălţa tribuna. Scări
de marmoră duceau la scaunul de judecată, pe care
şedea Pilat, în togă romană, cu faţa proaspăt băr­
bierită, împrejurul lui se aflau ofiţerii, de-a-dreapta
şi de a-stânga lictorii, cu fasces. înaintea lui, pe te­
rasă stă Hristos, liniştit şi măreţ. „De ce nu răs­
punzi ?" se aude de sus întrebarea, care-1 somează.
Dacă Mântuitorul s'ar fi ridicat şi ar fi cerut mul­
ţimei, care se agita jos, să tacă, într'o clipă s'ar
fi potolit furtuna şi toţi ar fi ascultat în linişte.
{Compară scena din Fapt. A p . 21, 40: „Şi dându-i
voie el, Pavel, stând pe scară a făcut cu mâna no­
rodului şi multă tăcere făcându-se, a grăit"). Şi dacă
ar fi vorbii, cum numai Ei putea să vorbească;
dacă ar fi desvăiuit în fraze cuprinzătoare toată
intriga josnică de răsbunare a duşmanilor Săi şi i-ar
fi demascat fără cruţare, apărându-şi dreptul Său
divin, atunci vorbele Sale ar fi scăpărat ca o scânteie
electrica, trecând dela ochi la ochi, dela inimă la
inimă. într'un moment s'ar fi produs schimbarea
mare şi în loc de „Răstigneşte-l" ar fi răsunat Ierusa­
limul de strigătul: „Osana/" El îşi avea soartea în
mâna Sa. O, Doamne, grăeşte! — „Isus nimic nu
răspundea".
6. El tace, deşi tăcerea Sa avea pentru El ur­
mări grave — condamnare Ia moarte, bătaie cu
io
 — 146 —

vergi pe via longa şi sfârşitul grozav de tragic

de pe Goîgota. — „Isus nimic nu răspundea".
7. Isus tace, fiindcă el vrea să se jertfească.
De aceea trebue să tacă şi tăcând să meargă ca
un miel, care fără împotrivire se lasă dus la locul
de junghiere.
„Isus nimic nu răspundea".
8. Isus tace, ca să ne dea şi nouă un exemplu
de cea mai rară virtute. Cât de greu îi este
adeseori omului să tacă! Susceptibilitatea noastră
nu poate suporta nici cel mai mic cuvânt, care ne
supără. Şi, cât de mult ne agită un reproş nemeritat!
Cu câtă pornire căutăm să ne desvinovăţim! Cât de
greu este să taci în astfel de ocazii sau chiar
numai să te stăpâneşti şi să-ţi păstrezi calmul!
Aceasta este o mare virtute. Ea poate deveni eroism,
când este vorba de intrigi urîte şi de calomnii invi­
dioase, cari ne periclitează renumele, ba chiar po­
ziţia socială şi întreg viitorul nostru.
9. Această tăcere, chiar în faţa primejdiei de
moarte, a fost aplicată, în mii de cazuri, de sfinţi
şi de preoţi eroici, cari mai bucuros au suferit hula
şi moarte decât să-şi trădeze chemarea. Sunt acele
suflete nobile, cari au suferit de dragul lui Hristos,,
suportând cele mai negre calomnii şi cele mai amare
umilinţe. „Isus însă nimic nu răspundea".
Şi tu, preotule ori creştine, cum faci?...

69. Politica Iui Pilat.

Să ne oprim puţin asupra acestui fapt, penfruca*
să medităm şi să examinăm mai deaproape pe băr­
batul, care joacă un rol atât de important în tragedia
patimilor Iui Isus. Pilat e tipul omului foarte curios,,
care se întâlneşte adesea în istoria plină de sufe­
rinţe a bisericii.
 - 147 —

1. Politica slăbiciunii.
1. Începuturile bune. Pilat are evident şi unele
=iri bune. EI a păstrat încă ceva din simţul de
ie al vechilor Romani. El ezită să condamne
învinuit fără cercetare amănunţită. „Nu este
ii£::ei la Romani", aşa va zice mai târziu locţiitorul
restus, „să dea pe vreun om la pierzare, mai îna-
:r,:-2 pană ce n'are de faţă celpârîtpe pârîşii lui şi loc
ie răspuns să-şi ia pentru vina. sa" [Faptele Apost
if. 16]. EI examinează repede motivele neîntemeiate
i_e acuzatorilor, cercetează temeinic, cumpăneşte,
•zâ. cuvântul celui învinuit, îi dă ocazie să se apere
5i are curajul să declare că e nevinovat: „Nu aflu
„s el nici o vină". Şi-1 onorează faptul, că cu toate
: poziţiile ce i le fac, ţine cu toată tăria până în
siărşit Ia primele sale declaraţii de nevinovăţie.
~ Dacă mai luăm în consideraţie tonul convorbi­
rilor sale cu Hristos, care în general este binevoitor,
ere cum şi delicateţea şi bunăvoinţa cu care tratează
~>e Mântuitorul, nu putem nega că Romanul, cu toate
rreşelile sale grave, a avut o anumită simpatie faţă
ze Isus. Ceeace îi lipsea guvernatorului era curajul
s: tăria consecvenţii în faptă, precum şi caracterul
rotărît, care bazat pe principii clare nu se lasă abătut
dela datorie prin nici o consideraţie, fie de natură
politică sau personală, prin nici o altă influinţă
venită nici de sus, nici de jos, nici de dragul ca să
câştige favoarea oamenilor şi nici de frica lor.
2. Pe drumul greşit. Pentru guvernator era
evident faptul, că Roma nu poate avea nici o teamă
de acest om. „Eu nu aflu nici o vină la el!" Când
insă observă, cât de mult marele sfat jidovesc, acea
putere din ludeia, de care trebuia să ţină seamă,
se interesează de soartea acestui bărbat, el nu cu­
tează să libereze pe cel acuzat, conform declaraţiei
sale de nevinovăţie.
EI cunoaşte şi se teme de fanatismul preo-
ţimeijudaice şi se îngrijorează, că dacă într'o oarecare
io*
 — 148 —
măsură nu-i satisface, îl vor pârî la Roma, cura au mas.
făcut de douăori mai înainte. Această teamă nu preş
era întemeiată în cazul de faţă. Pilat era pe depfis
îndreptăţit să respingă acuza şi dacă ar fi proceda:
cu energie dela început, înainte de a se fi aduna:
mulţimea, ar fi înfrânt definitiv uneltirile sinedriului
In ioc de aceasta, Pilat apucă pe drumul compro­
misurilor şi al laşităţii, care îl duce la inconsecvenţâ.
Să ne reamintim numai scena:
„Eu nici o vină nu aflu întru el"... deci să-I
judece Irod;
„Eu nici o vină nu aflu întru el"... deci alegeţi
pe care voiţi să-l slobod vouă, pe Isus ori pe făcă­
torul de rele;
„Eu nici o vină nu aflu întru el"... deci atunci
a luat Pilat pe Isus şi l-a bătut;
„Eu nici o vină nu aflu întru el"... deci luaţi-1
şi-1 răstigniţi pe el!
Câte fapte — atâtea contraziceri.
Auzi tu, Pilate, este aceasta o sentinţă romană ?
Ceeace ai făcut este o mare greşală, e o călcare
de lege, e o nesocotire a dreptului, cari nu te reco­
mandă la Roma şi ţi-a făcut numele proverbial pentru
toate timpurile.

II. Politica lui Pilat în viaţă.

Această slăbiciune, această nehotărîre, această

duplicitate şi oscilare între Dumnezeu şi lume, între
dreptate şi nedreptate, între voinţă şi nehotărîre a
rămas până azi unul dintre cei mai aprigi duşmani
ai lui Hristos, atât în viaţa bisericii, cât şi în viaţa
singuraticilor oameni.
1. Politica lui Pilat din partea statului. Cât de
greu a suferit uneori biserica din cauza politicei
şovăitoare a unor autorităţi şi slujbaşi. Ei ştiau
prea bine, că biserica şi preoţii ei nu sunt vinovaţi
de greşelile ce lise imputa, că numai ura, invidia,
 — 149 —

şeîozia au provocat învinuirile. Ei ar fi lăsat chiar

Ic pace pe cei acuzaţi pe nedreptul. Totuşi, până în
csie din urmă n'au mers pe acest drum al dreptăţii,
ci sau abătut dela ei, ţinând seamă de pasiunea
amor partide puternice, de presă, de opinia publică
şi de alte consideraţii lăturalnice.
Astfel s'a ajuns de multe ori la concesiuni pline
de laşitate, la compromisuri nedemne, cari duc întâi
ia călcări de lege mai mici, apoi mai mari şi în
fine la condamnare la moarte. Sunt puţine la număr
statele din Europa, cari să nu fi dat dovadă de po­
litica aceasta a lui Pilat faţă de biserică.
2. Politica lui Pilat în biserica. „Ce pot să fac ?"
zice acel păstor al bisericii, care, fiind slab de caracter,
face concesiuni în sus şi face concesiuni în jos, ia
măsuri nedrepte sau lasă drum liber abuzurilor
celor mai grave şi călcărilor de lege. El nu are
curajul să păşiască pe faţă contra lor, ci îi este mai
comod să-şi spele mâinile înaintea publicului şi să
ofteze: „Ce pot eu face? Eu sunt copleşit de majo­
ritate, sunt o jertfă a împrejurărilor".
3. Politica lui Pilat în viaţa singuraticilor.
In viaţa particulară a creştinilor numai în rare ca­
zuri vei găsi pornirea de a crucifica pe Hristos prin
vre-un păcat greu, dar cu atât mai deseori vei în­
tâlni în viaţa creştinilor tot felul de concesiuni şi slă­
biciuni, cari se aseamănă cu ceeace au fost lovi­
turile de bici şi spinii din cununa Mântuitorului. De
câteori nu se încheie compromisuri mizerabile, pe
contul legei lui Dumnezeu, de dragul plăcerii oame­
nilor şi se oscilează între datoria sfântă de preot şi
plăcerile ademenitoare!

„înaintea divanului lui Pilat, ca un judecat de judeca

cea fărădelege, voind, a stătut Judecătorul şi de mâna
dreptăţii peste obraz s'a lovit Dumnezeu, de carele se cut
mură pământul şi cele cereşti".
(Ocloihul mare — Canonul crucii).
 — 150 —

70. Claudia Procula.

„Şi pe când stătea Pilat în scaunul de judecată,
femeia lui trimise lui acest cuvânt: Nimic să nu ai
cu dreptul acela, căci mult am suferit azi în vis
pentru el" [Matei 27, 19]. 1

1. Claudia Procula — aşa numeşte tradiţia pe

soţia guvernatorului [Nicef. 1, 30] — era o romană,
probabil descendentă din gens Claudia. Evanghelia
iui Nicodim o numeşte „prozelită a porţii". Că ea mai
târziu s'a încreştinat, ne arată Origen [în Matei,
omilia 85], Chrisostom, Ambrosiu, Ieronim ş. a.
După unii ea ar fi cea amintită de P a v e l în epi­
stola sa către Timotei: „Te salută Evul şi Pud şi
Linu şi Claudia" [2 Tim. 4, 22], Epistola aceasta este
scrisă din Roma, unde Claudia, după exilarea so­
ţului ei, ar fi trăit. In orice caz totul indică, că ea
de mai înainte era cu sufletul aproape de Mântui­
torul, în relaţiuni cu femeile sfinte, probabil apar­
ţinea chiar cercului mai larg al învăţăceilor SăL
Visul trebue înţeles ca o graţie cerească. Ce vis
anume a avut, nu ni se spune. Era în orice caz de
aşa natură, încât ea i-a tălmăcit în sensul, că de­
stinul lui Pilat, soţul ei, este împletit cu soartea
Mântuitorului şi în viziunea înspăimântătoare ce i
s'a înfăţişat în vis a cetit o fatalitate grea ce plana
peste capul lui Pilat. A ş a se explică avertismentul
ce i l-a dat cu atâta stăruinţă. Din spusele ei reiese
toată grija ce o avea pentru binele şi fericirea so­
ţului ei, precum şi simpatia ei pentru Mântuitorul,
care suferia. Convingerea ei nestrămutată despre
nevinovăţia şi despre înalta persoană a Mântuito­
rului, învrednicirea ei de a fi primit un semn de
sus şi lumina unei graţii deosebite, toate acestea
1
Acest eveniment demn de amintire, nu trebue pus, dupăcum se
procedează uneori, înainte de bătaia cu biciu, fiindcă Pilat nu ar fi ră­
spuns avertismentului soţiei sale prin acea măsură brutală. Pus însă la
locul acesta, explică scena şi faptul că Pilat încearcă din nou să-L scape
pe Isus de sub acuză.
 — 151 —

•ce înfăţişează pe această nobilă femeie romană ca

pe un suflet foarte distins. Această scenă memora­
bilă apare în întunerecul istoriei patimilor ca lică­
rirea unei raze de mângâiere.
2. Intervenţia aceasta îl impresionează adânc
pe Pilat, fiindcă îi întăreşte convingerea despre
originea prea înaltă a lui Isus. In tot cazul Romanul
se manifestă acum mai întărit în simpatia pentru
Isus şi face o nouă încercare să-L scape.
3. De asemenea scena petrecută cu Procula,
se repetă în cursul vremii, prin intervenţia femeilor
nobile la suflet în favoarea bisericii şi a mărturi­
sitorilor ei, bunăoară Flavia Domiţilla şi Elena,
mama lui Constantin ş. a., cari sau străduit să îm­
blânzească firea aspră şi păgână a bărbaţilor şi
prin amintirea judecăţii şi pedepsei lui Dumnezeu,
sâ-i reţină dela fapte sângeroase.

2L „Noi lege avem şi după legea noastră dator

este să moară" [loan 19, 7].
I. Piiat vrea să redea sinedriului procesul.
1. Strigătul grozav de „Răstigneşte-l" i-a arătat
lui Pilat, unde l-a dus politica sa plină de şovăire.
Aceasta a făcut din el un fel de minge în mâna
sinedriului, care dela schimbarea opiniei poporului
se simte destul de tare, ca să ducă lupta până la
biruinţă, cu Romanul lipsit de caracter. El se simte
dominat de ura lor crescândă şi chinuit tot mai mult
de ruşine se vede silit să ia măsuri, pe cari nu
le-a voit.
Astfel se hotărăşte, ca sentinţa definitivă asupra
lui Isus, care ar sta în contrazicere vădită cu re-
peţitele sale declaraţii de nevinovăţie, să nu o dea
« L ci să ducă din nou procesul înaintea sinedriului.
Prin aceasta crede că va satisface şi dorinţa
soţiei sale. „Zisa lor Pilat: Luaţi-l pe el voi şi-l
 - 152 —

răstigniţi, căci eu nu aflu întru el vină" [loan

19, 6].
2. încercarea na reuşit Prin această declaraţie
— dupăcum se pare — dată cu o oarecare hotărîre,
Pilat aduce sinedriul într'o adevărată încurcătură. Si-
nedriul trebuia să recunoască că învinuirile nedocu­
mentate, de natură politică, aduse de membrii lui la
judecata romană, nu erau destul de temeinice pentru
condamnare, astfel că Pilat este îndreptăţit ca, ple­
când dela punctul său de vedere, să le respingă. Ei
au nevoie însă cu orice preţ de declaraţia de vino­
văţie a guvernatorului. O retragere, în acest moment
hotărîtor, ar avea aparenţa unei înfrângeri şi ca atare
ar fi interpretată şi de popor. Astfel recurg din nou
la învinuirea de natură religioasă, dela care se abţi­
nuseră până acum: „Noi lege avem şi după legea
noastră dator este să moară, căci pe sine Fiu al (ui
Dumnezeu s'a făcut" [loan 19, 7].
Insă cum? Nu era aceasta o chestie pur reli­
gioasă? Nu putea oare s'o respingă Pilat, fiindcă
nu se ţinea de competinţa lui? Nu. De sigur, ca
judecător de instrucţie nu era de căderea lui, ca
atare era competent numai sinedriul. Insă dela da­
toria de executor de sentinţă nu se poate sustrage.
Dela această datorie nu poate să se sustragă în nici
un fel—astfel îi dau Jidovii să înţeleagă,—căci el,
ca guvernator, are să apere şi să menţină drepturile
şi privilegiile asigurate şi date poporului evreu de
împăraţii romani [Ios., Ant. 14, 20, 2; 16, 2, 4; 16, 6,
1; 19, 5, 2]. între acestea, în prima linie, era apă­
rarea religiei lor naţionale şi a tot ce se referea
la ea. Un om aşadară, care s'a făcut vinovat de o
crimă capitală împotriva credinţelor lor religioase,,
nu poate să fie scăpat de judecata romană, fără să
fie pedepsit.
Strigătului lui Pilat: „Iată omul", ei opun stri­
gătul lor îndărătnic: „Iată Dumnezeu".
 - 153 -

II. Cauza adevărată a morţii.

Aşa trebuia să se întâmple. Trebuia să ştie

Ihr a lumea, de ce a fost dus Isus la moarte,
kt *c-::u o învinuire politică, cum vrea sinedriul
im pretenia lui, trebuia să meargă la moarte. El
••KT-r şi trebuia să moară pentru mărturisirea
f^Bn.r~7Pirii Sale, pe care a făcut-o în mod solemn
Im feg. sinedriului.
Astfel duşmanii, vrând-nevrând, trebuiau să re­
învia la această învinuire.

III. Ecoul în viitor.

,Noi lege avem". De câteori s'au rostit aceste

zzrznie împotriva bisericii! „Noi lege avem, că
m~j:zne nu venerează pe împăratul ca pe Dumnezeu,
mtn-r:?.î se face judecăţii", aşa ziceau pretorii romani
M nmpui persecuţiilor religioase şi mii de oameni
ml sângerat sub această lege.
„Noi lege avem", strigau iconoclaştii şi pe ico-
socuii [apărătorii cultului icoanelor] îi târau la clii-
ancri şi moarte.
„Noi lege avem", că cine nu recunoaşte supre­
maţia regelui în biserică, e pedepsit ca trădător,,
aşa sună ameninţările în ţările unde biserica nu se
imeură de sprijinul statului, ba din contră stă la
discreţia împăraţilor [cezaropapism].
„Noi lege avem", aşa ameninţau prigonitorii
bisericii, tot astfel strigă şi azi duşmanii bisericii
din toate ţările: „Piară justiţia, dar să se împli­
nească legea".

Ja-l, ia-l, râstigneşte-l pe cehe se zice Hristos, strigau

oarecând Jidovii către Pilat. Iară acesta manile tşi spăla şi
cu condeiu te scria vina Lui; Acelui ce dârueşte tuturor ne­
murire". (In sfânta zi Joi seara''.
 - 154 -

72. Fiul lui Dumnezeu,

i. Recunoaşterea.
1. La început Pilat nu a dat nici o atenţie mzl
deosebită persoanei Mântuitorului. El vedea la în­
ceput în Rabbi, cel adus în faţa lui, numai un simplu
om nevinovat, o jertfă a invidiei arhiereşti, pe care
sentimentul lui de dreptate, îl îndemna să-1 scape,
luând atitudine împotriva sinedriului semeţ. Aşa se
explică cele dintâi măsuri, aproape inexplicabile,
luate de Pilat.
2. Insă, încetul cu încetul îşi schimbă părerile
şi începe a vedea pe Mântuitorul într'o altă lumină.
El simţea, că omul care stă în faţa lui, nu este un
om obişnuit. Demnitatea de nedescris şi liniştea
neclintită pe care nu i-o putea răpi nici o violenţă
nici o durere; tăcerea impunătoare în mijlocul asal­
tului de învinuiri şi acuzări, ce I se aduc; vorbele
adânci şi pline de taină despre împărăţia Sa şi
despre puterea mai înaltă, pe care se sprijină,
toate acestea l-au impresionat adânc pe Roman.
Avertismentul stăruitor al soţiei sale, cu pro­
vocare la visul înspăimântător ce l-a avut, l-a im­
presionat şi mai mult. Pilat se convinge, că în acest
om se ascunde o putere misterioasă. Fără să-şi dea
seama se întreabă: cu cine adecă am de a face?
Cine este acest om deosebit de alţii?
Noua învinuire a Arhiereilor venia tocmai la timp,
ca să-i dee răspunsul la aceste întrebări. El ascultă şi
se îngrozeşte, că acest om, pe care a poruncit să-1 bată
se dă pe sine însuşi ca Fiul lui Dumnezeu şi că
această pretenţie este adevăratul motiv al urei pă­
timaşe şi al pornirii violente, pe cari le trădează
feţele Jidovilor. O groază ne mai pomenită l-a cu­
prins pe Roman. „Şi Pilat mai mult s'a temut"
.floan 19, 8].
 — 155 —

11. întrebare şi răspuns.

1. Pilat vrea, cu tot preţul, să se convingă, de
aceea intră iarăşi în sala de judecată, porunceşte
sâ aducă pe Isus şi-L întreabă, examinându-L cu
nultă atenţie: „De unde eşti tu?" [loan 19, 9].
Această întrebare nu înseamnă: Unde te-ai născut,
:.. de unde îţi tragi originea ? Vii tu de sus, stai în
raport intim cu lumea zeilor ?
Credinţa, că zeii trăesc pe pământ în chip de
om, era foarte răspândită în lumea păgână a acelei
remi [Fapt Ap. 14, 11; 28, 6).
„Dar Isus răspuns nu i-a dat lui". Această
râcere însă, mai mult ca vorbele, însemna, că Ro­
manul nu merită răspuns. De ce nu a pus această
întrebare hotărîtoare mai degrabă ? Acum era prea
târziu.
2. Guvernatorul înfuriat continuă, provocându-se
ia puterea sa: „Mie nu-mi grăeşti? Au nu ştii că
-utere am să te răstignesc şi putere am să te slo-
jjzesc ?" [loan 19, 10]. Prin aceasta Romanul s'a
osândit singur. Da, el avea puterea să facă drep­
tate în numele împăratului, dar nu să abuzeze de
acest drept. Acum răspunde Isus. Liniştit, serios
spune El: „N'ai avea nici o putere asupra mea, de
nu ar fi fost dat ţie de sus" [loan 19, 11]. Aşa-
dară, este în joc o putere mai înaltă, care stă mai
presus de toate mărimile lumeşti, în mâna căreia
in eşti numai un instrument Eu sunt la discreţia ta,
aumai fiindcă vrea cel Preaînalt. Numai cât faptul
acesta nu te desleagă, ca judecător, de datoria ca
să-ţi porţi slujba corect şi pentrucă tu nu faci
aceasta, nu eşti fără vină, chiar dacă păcatul ace-
hra care m'au dat ţie este mai mare. Câtă măreţie
şi demnitate exprimă aceste cuvinte rostite de Mân­
tuitorul în faţa judecătorului Său! El însuşi păşeşte
ca judecător, însă drept, care cumpăneşte vina şi dă
"fiecăruia ce i se cuvine. Şi câtă linişte şi stăpânire
de sine în vorbele Sale, cari cu toată seriozitatea şi
gravitatea lor nu trădează nici un fel de iritare.
 - 156 -

III. Efectul convorbire!.

1. Convorbirea aceasta, evident, îl impresionează
adânc pe Pilat In cuvintele lui Isus se cuprindea
şi răspunsul la întrebarea: „De unde eşti tu?"
Pe lângă convingerea câştigată despre nevino­
văţia Lui, se adaugă frica să nu se atingă de
Acela care stă sub scut mai înalt, în fine mu­
strarea de conştiinţă, că şi-a îndeplinit în mod lamen­
tabil rolul de judecător. Toate aceste fapte îl deter­
mină pe Roman să încerce o ultimă revenire. Dar
avem de-a face cu voinţa slabă a unui suflet de
felul lui Pilat şi e destul să se ivească numai o nouă
piedică, pentru ca să i se spulbere toate aceste pla­
nuri bune.
2. De unde eşti tu ?" întreabă Pilat.
Dacă mai înainte ai fi ascultat cu atenţie, Ro­
mane mândre, când însuşi învăţătorul adevărului,
voia să te clarifice şi dacă nu te-ai fi întors dela
El cu indiferenţă, zicând: „Ce este adevărul?" — ai fi
fost cruţat de greşala cea mare a vieţii tale, cu
toate urmările ei rele.

73. Puterea de sus.

„N'ai avea nici o putere asupra mea, de nu ar
fi fost dat ţie de sus" [loan 19, 11]. Aceste cuvinte
exprimă principiul adânc al Provedinţei şi ai ocâr-
muirii divine a lumei.
1. Aşadară şi abuzul de putere al oamenilor
în mâna providenţială a lui Dumnezeu devine un
instrument pentru îndeplinirea planurilor Sale. Pri­
vită pe din dos chiar cea mai frumoasă broderie
poate da impresia unui amestec fără nici un plan,
de fire cari se încâlcesc într'olaltă. Dacă însă o în­
torci pe faţă şi o examinezi mai bine, constaţi cu
mirare o operă de artă, în care toate miile de
fire se împletesc unele cu altele, după un plan, într o-
 — 157 —

mrrriate şi frumuseţe armonică. Astfel se împletesc

^ aici firele răutăţii omeneşti: sărutarea lui Iuda,
eţia lui Caiafa, slăbiciunea lui Pilat şi ura Ji-
ior, toate aranjate de mâna lui Dumnezeu, care
jucrează pe neobservate, împreunându-le după u n
: bine conceput î n marea operă a mântuirii. Cu
r ori fără voie., conştient sau inconştient, toţi
î ş i îndeplinesc rolul atribuit lor în tragedia grandi-
isâ, în centrul căreia stă Eroul şi Biruitorul de
. z Golgota.
Astfel niciodată să nu desperezi, oricât de
rrozavă ş i încurcată ar părea situaţia tragică î n
c a r e te-ai afla tu, preotule, sau biserica ta. Ea se
v a sfârşi totdeauna cu biruinţa lui Dumnezeu. Cât
«ie neînţelese ni se par cele t r e i secole de p e r s e ­
cuţie, îndreptate împotriva tinerei biserici! A z i în­
ţelegem, că aşa trebuia să fie. In aceste iupte
grozave s'a afirmat caracterul ei divin şi a dat
cele mai frumoase şi dulci roade.
2. Dumnezeu cedează puteri şi u n o r slujitori
nedemni, unui îngâmfat ca Caiafa, ca ş i u n u i Pilat
s l a b de caracter. Este într'adevăr puterea Lui ş i
trebue recunoscută ca atare, precum ş i Hristos o
recunoaşte simplu şi calm atunci, c â n d î n dosul
a c e s t G r instrumente nedemne vede faţa ascunsă a Ta­
tălui Său.
Aşadară, să nu ie sminteşti, când purtători păcă­
toşi şi vrednici de dispreţ ai puterilor de sus stau
pe scaunele de judecată bisericească sau lumească.
3. „Orice putere e de sus". Deci trebue ca mi­
siunea care mi s'a încredinţat să o exercit cu dem­
nitate şi măreţie, însă şi cu blândeţe, cu smerenie
şi cu prevăzătoare stăpânire de mine însumi.
„N'ai avea nici o putere asupra mea, de nu ar
fi fost dată ţie de sus".

„Doamne, răbdând toate, aşa ai zis celor fărădelege,

ce te-au prins: de a}i şi rănit pe păstorul şi ap risipit cele
douăsprezece oi, ••- pe ucenicii mei; dar aşi fi putut să aduc
 — 358 —

înainte mai mult decât douăsprezece legheoane de ing*--

Ci rabd îndelung, ca să se plinească cele ce am arătat mmă
prin prorocii mei, cele nearătate şi ascunse. Ddamx~
mărire Ţie". (Aniifon al 7-lea din slujba sfintelor PaSaH-

74. Cea din urmă carte.

„Nu eşti prieten Chezarului" [loan 19, 12]. »
1. Preoţimea iudaică observă foarte bine ce se
petrece în sala de judecată şi în sufletul lui Pi lai.
Cu toţii cunosc farmecul misterios care se desprinde
din personalitatea unică a lui Isus şi îşi dau seama.
că şi Romanul cei mândru se găseşte cucerit de
acel farmec.
„Pilat caută sâ-l slobozească". Acum ei plă-
nuesc să-1 ia repede şi prin o lovitură bine chib­
zuită, să stoarcă hotărîrea definitivă din partea şo­
văitorului Pilat.
Arhiereii şi cărturarii joacă deci ultima carte
faţă de Pilat. „De vei slobozi pe acesta, nu eşti
prieten Chezarului; că tot celce se face pe sine îm­
părat stă împotriva Chezarului" [loan 19, 12].
Prin aceste cuvinte se vede lămurit că îl ame­
ninţau cu o plângere la împărat, din a cărui graţie
capricioasă trăia guvernatorul. înaintea privirilor
lui Pilat apare atunci faţa întunecată a lui Tiberiu.
Pilat ştie cât de uşor este a băga bănuieli în ure­
chile tiranului capricios. „Căruia crima de majestat
forma miezul tuturor acuzaţiilor" [Tacit, Annales
3, 28]. „In modul cel mai crud a exercitat legile
de majestate" [Suetoniu, Tib. 58]. „In timpul lui
Tiberiu au fost dese acuzări" [Seneca, Ad benef.
3, 16]. Astfel au descris contimporanii situaţia.
De repeţite ori s'au plâns şi Jidovii, fără rezultat
la curtea împărătească [Philo, Ad. Cai. 38, 2]. Şi
Pilat era bine încondeiat acolo la Roma. [los., AnL
18, 3, 1; Bell. iud. 2, 9, 2. Luca 13, 1J. O nouă plan-
 — 159 —

gere la Tifaeriu, foarte uşor l-ar fi putut costa situară.

Asta nu trebuia să se întâmple — îşi zise Pilat în
gând. Astfel întrebarea îngrijorătoare; „Ce va zice
Cnezatul?" îi reprimă toate pornirile bune. In cal­
culele lor viclene, Jidovii au atacat sufletul acestui
slujbaş în punctul cei mai vulnerabil. Bomba explo­
dează şi ultimele ziduri de rezistenţă se dărâmă.
| Jttunci l-a dat pe el lor".
2. Această teamă faţă de stăpân, a închis gura
multor judecători, de altfel onorabili, şi pe mulţi
guvernatori şi funcţionari împărăteşti i-a dus la
duplicitate.
3. Dar, ce i-a folosit lui Pilat această conside­
raţie din teamă de împăratul? Câţiva ani mai târziu
a fost depus de împăratul Caligula [Ios., Ant. 18, 4J.
şi după Eusebiu [Hist. eccl. 2, 7] a fost exilat în Gallia.
După unele relaţii Pilat s'ar fi sinucis, după alţii
(Aug. Serm. 3 de Epiph. Tert. Apoi, 21] ar fi de­
venit creştin.
^ In acest caz din urmă, căruia i se poate da cre­
zare având în vedere bunătatea inimei Mântuitorului,
ar fi aflat în fine Romanul răspunsul la întrebarea :
kmCe este adevărul ?"

CONDAMNAREA
(Ioan 19, 13—16).

Dreptul roman cerea ca sentinţa să fie pro­

nunţată cu mare solemnitate. Pilat se înfăţişează
m haina oficială, înconjurat de ceata slujbaşilor ce-1
msoţesc şi de servitorii cari poartă fasces, pe Ga-
vafta, care se înalţă deasupra fondului de mozaic
[Lithostratos]. Acest fast, plin de forme artificiale,
trebuia să împrumute întregului fapt o anumită stră­
lucire.
Condamnarea se îndeplineşte în mai multe acte.
 - 160 -
75. Israil refuză pe Mesia.
1. Pilat simte ticăloşia faptei sale şi face o
ultimă încercare de scăpare. El înfăţişează pe Isus
încă odată poporului cu cuvintele: „lată împăratul
vostru".
Ca răspuns se aude; „la-l, ia-l, răstigneşte-l!"
încă odată Pilat îşi ridică glasul: „Pe împăratul
vostru să-l răstignesc?"
Răspunsul se aude: „Nu avem împărat fără
numai pe Chezarul".
2. Cât de făţarnice sunt aceste declaraţii de fi­
delitate către împărat, rostite de fariseii şi arhiereii
cari urau Roma şi pe Chezarii ei.
3. „Nu avem împărat fără numai pe Chezarul".
Cuvintele acestea înseamnă renunţarea formală la
privilegiul, unic în felul lui, al teocraţiei, care a
deosebit poporul lui Izrail de toate celelalte popoare
ale pământului. „Domnul este judecătorul nostru T

Domnul este stăpânul, Domnul regele nostru" [Isaia

33, 22, comp. 43, 15, Zah. 9, 9].
O, sărman popor, la ce schimb prost te-au dus
conducătorii tăi! Curând vei simţi urmările acestei ră­
tăciri. Jar cetatea şi biserica ova strica cu povăţui-
torul cel viitor şi se vor tăia întru potop şi după
sfârşitul războiului celui tăiat, rânduit-au pustiire"
[Daniil 9, 26].
„Acum se întinge condeiul răspunsului de judecată
dela judecătorii cei nedrepţi. Isus se judecă şi se osândeşte
spre răstignire şi împreună pătimeşte făptura, văzând pe
Domnul pe cruce, celace pătimeşti după firea trupului pentru
mine, bunule Doamne, mărire Ţie".
(Sfihoavna — dela slujba sfintelor Patimi).

76. Spălarea manilor.

I. Actul simbolic.
Cu strigătul: „Nu avem împărat fără numai pe
Chezarul", arhiereii amintind numele atotputernicului
 — 161 -

' — -î-zi dupăcum s'a observat, au produs cea mai

:-.că impresie asupra lui Pilat. Dar totuşi Pilat
..stă în declaraţia sa despre nevinovăţia lui

^Deci văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai

wulră gâlceava se face, luând apă şi-a spălat manile
•mintea norodului zicând: Nevinovat sunt de sân-
Jreptului acestuia; voi veţi vedea" [Matei 27,
Această spălare simbolică, ca să se scape de
f wua vărsării de sânge, era un obicei vechiu jido-
wzsc [5 Moise 26, 6; Ps. 25, 6], dar era în uz şi la
aze popoare. Fiindcă era imposibil să-1 audă po-
acrul, care striga, — vocea sa s'ar fi pierdut în
scomot — a ales acest semn înţeles de toţi. Servitorii
t.: vase de argint şi cu apă parfumată îngenunche
r faţa Domnului lor şi-i întind ştergar de vison
73. să se şteargă. „Şi el şi-a spălat manile".

„Vai mie suflete al meu ticăloase, cât te vei tângui

«co/o, aducându-ţi aminte de faptele tale, când drepfii se vor
chema întru veşnica împărăţie, iar tu ie vei osândi în focul
al veşnic pentru faptele tale. Suspinează, lăcrămează de
: cea, aleargă către izbăvitorul Hristos, şi-ţi spală păcatele
tt.e". (Stihiră din Ocioihul mare gl. 8).

II. întrebarea de vinovăţie.

Pilat aruncă toată vina pe Jidovi: „Voi veţi
redea". Dar cine e vinovat de ducerea lui Isus îna­
intea lui Irod, de batjocorire şi de cortegiul batjoco­
ritor pe străzile capitalei? Cine l-a pus pe Isus ală­
turi cu V a r a v a ? Cine a poruncit să-1 bată? Cine
are pe conştiinţă acea expunere în public, când a
exclamat: „lată omul"? Toate acestea nu le-au făcut
Jidovii, ci tu, Pilat le-ai făcut, tu singur eşti răspun­
zător de ele!
Tu zici: „Această clică a preoţimii jidoveşti,
care a aţâţat poporul, m'a silit".
11
 - 162 -
Silit? Poate fi silit un reprezentant al pu­
terii romane de o clică a fanaticilor? — „Dar
răscoala ameninţătoare a poporului?" — „Ei bine,
de ce n'ai păşit la timpul oportun. Nu puteai
să faci ceeace mai târziu a făcut tribunul Lysias,
care printr'un atac vehement a liberat pe Pavel din
manile mulţimii furioase?" [Fapt. Ap. 21, 32, 82;
24, 7]. Dece n'ai întrebuinţat puterea cu care te-ai
lăudat ?
Dar, eu nu puteam să-mi sacrific situaţia şi în­
crederea împăratului „de dragul acestui bărbat"..
Astfel se scuza Pilat.
Şi acum, cum te va recomanda la Roma, acest
act neobişnuit la Romani?
2. Nu voim şi nici nu trebuie să-1 judecăm pe
Filat mai aspru decât a făcut-o însuşi Mântuitorul
in blândeţa Sa. Cert este, că toată apa râurilor şi
mărilor nu va fi în stare să spele de pe mâinile lui
Pilat această pată şi câtă vreme se vor rosti în
simbolul credinţei cuvintele: „în zilele lui Pilat din
Pont", el va fi considerat ca prototipul omului slab
de caracter.

III. Spălarea manilor de către preoţi.

1. Pilat nu socotea necesar să se spele de

vina sa, însă ţinea foarte mult, ca să se amăgească
pe sine şi pe cei dimprejurul său în privinţa ne­
vinovăţiei sale. Câţi urmaşi a avut Pilat în privinţa
aceasta, chiar în clerul din vremea mai veche şi
mai nouă! Din cauza slăbiciunii şi a indolenţii mul­
tora s'au ivit neajunsuri periculoase pentru biserică
şi s'au întâmplat călcări de lege foarte mari. Mulţi
păstori şi-au astupat ochii şi urechile, numai ca să
nu trebuiască să intervină şi să-şi sacrifice liniştea.
Se vădesc apoi urmările triste ale politicei lui
Pilat şi se începe spălatul manilor. Se aruncă vina
pe alţii, pe împrejurări, pe spiritul rău al vremei„
 — 163 —

pe intriganţii şi duşmanii din biserică şi stat. „Eu

îmi spăl manile fiind nevinovat". Se caută să salveze
aparenţa, să-şi apere obrazul, să se amăgiască pe
sine, să arunce vina asupra altora.
Şi Pilat şi-a spălat manile şi a z i s : „Eu sunt
nevinovat, voi veţi vedea".
2. Şi când tu, preotule, la sfânta liturghie îţi
speli manile spre a-ţi aminti că trebue să păşeşti
în faţa altarului curat şi fără păcat, socoti că acest
act este numai o ceremonie externă, căreia nu trebue
să-i corespundă şi o adevărată curăţire a sufle­
tului prin căinţă şi pocăinţă adevărată ? Eşti tu curat
sau te amăgeşti numai cu nevinovăţia?
„Spă'a-voiu întru cele nevinovate manile mele şi voiu
tncunjura altarul Tău Doamne, ca să aud glasul laudei Tale
Doamne iubit-am bunăcuviinţa Casei Tale şi tocul sălăşlu
cortului măririi Tale. Să nu perzi cu cei necredincioşi sufletu
meu şi cu bărbaţii sângiuirilor viata mea, întru ale cârOr
mâini sunt fărădelegile; dreapta lor s'a umplut de daruri
iară eu întru nerăutatea mea am umblat. Răscumpără-m
Doamne, şi mă milueşte. Piciorul meu a stătut întru drepta
tn biserici bine Te voiu cuvânta, Doamne".
(Rugăciunea dela Proscomidie).

77. Păcatul lui Izrail.

„Şi răspunzând tot norodul a zis: Sângele lui

asupra noastră şi asupra feciorilor noştri" [Matei
27, 25].
I. Blestemul şi împlinirea Iui.

1. Blestemul. Este sentinţa de moarte ce şi-o

spune însuşi Izrail. Strigătul ei înspăimântător răsună
în oraş şi în templu. Zidurile se cutremură şi vor
putea mai târziu, înegrite şi pătate de sânge, să ade­
verească împlinirea blestemului. Strigătul se înalţă la
lehova, Dumnezeul lui Izrail [„glasul sângelui ce
ii*.
 — 164 —

strigă de pe pământ la Dumnezeu" Moise 4,10] şi

răsbunătorul cel de sus aude şi ascultă blestemul
îngrozitor.
2. împlinirea tui. Cu patruzeci de ani mai târziu
se împlineşte pedeapsa aruncată de Dumnezeu peste
Ierusalim şi peste poporul jidovesc în modul cel mai
grozav. „Căci atunci va fi necaz mare, care n'a m
fost din începutul lumii până acum", a zis Hristos
JMatei 24, 21] şi istoricii războiului disperat al Jido­
vilor o întăresc.
Niciodată n'a suferit atât de mult vr'un oraş, zice
Iosif Flaviu. Despre evenimentele îngrozitoare din
vremea asediului Ierusalimului scrie: „Ei beau sânge
cetăţenilor şi-şi împărţiau între ei cadavrele". Foam
împingea populaţia disperată la fapte grozave. Ma­
mele îşi sfăşiau copiii lor proprii, ca să-şi potolească
foamea. In decursul asediului, Tit porunci ca în fie­
care zi să fie crucificaţi în public 500 Jidovi, şi
fiindcă crucile lipseau, spânzura de aceeaşi cruce
3—4 inşi. La luarea cu asalt a oraşului au fost
omorîţi 11.000 Jidovi, aşa că sângele curgea şiroae
pe străzi, în piaţă şi pe coridoarele templului.
Sabia romană îşi făcea drum printre Jidovii,
cari luptau împrejurul sanctuarului cu disperare. Un
mercenar aruncă flacăra focului în templu. Strigăte
şi vaiete răsunau prin oraş, ca ecoul blestemului de
odinioară. Când Titus, după cucerire, a văzut ruinele
fumegânde, şi-a înălţat manile la cer şi a strigat:
„Eu sunt nevinovat pentru această jale, aceasta
e opera mea, este pedeapsa lui Dumnezeu". Aş
şi fost...
Deodată cu strălucirea templului, îngropat în
cenuşe, se sfârşeşte şi istoria lui Izrail, ca a unui
popor ales. Ca şi Cain, astfel rătăceşte Iudeul printre
popoare cu blestemul pe frunte, cu tot aurul lui
sclipitor, fără ţară, batjocorit şi strein între streini.
Parabola vierilor necredincioşi s'a împlinit pe
deplin [Matei 21, 33—45].
 — 165 —

II. „Sângele Iui să fie asupra noastră".

1. Şi unele popoare creştine au grăit astfel, când,
negându-şi cu necredinţă trecutul lor creştinesc,
s au lepădat de Hristos. Şi ele au fost odată popoare
alese şi simţindu-se ca atare, priveau cu mândrie
la alte naţiuni. Mai târziu însă, se lepădară de Hri­
stos, de soarele vieţii lor spirituale şi sau uscat
ca un arbore lovit de blestem. Toată strălucirea
orbitoare a culturii externe nu mai este în stare să
ne amăgească. Cu Hristos şi cu creştinismul a devenit
mare Europa, continent ales şi instrument al lui
Dumnezeu. Vai, de Europa, dacă se va întoarce
dela Hristos şi-L va pironi pe cruce! „Dumnezeu
va lua împărăţia sa dela ei şi o va da altora".
2. „Sângele lui să fie asupra noastră". Ce se
nificaţie grozavă au aceste cuvinte raportate la
mulţi preoţi nedemni, cari poate de ani dearândul
gustă cu nevrednicie sângele cu Hristos, atrăgân-
du-şi astfel asupra lor osândă! Cu privire la atâţia
preoţi s'a împlinit, mai curând sau mai târziu, pe­
deapsa lui Dumnezeu! Glasul sângelui care strig
de pe pământ la Dumnezeu".
3. Jidovii la „Zidul plângerii". La toate sărbă­
torile, cu excepţia sărbătorii corturilor, se poate
vedea în Ierusalim, pela 4 ore după masă, mulţime
de Jidovi, adunându-se la aşa numitul „zid al plân­
gerii", pentruca acolo să plângă şi să se tânguiască
în faţa blocurilor puternice de piatră, cari sunt
ultimele rămăşiţe ale templului strălucitor de odi­
nioară. Plecaţi sau înghenunchiaţi, cântă în cor un
cântec emoţionant care sună jalnic ca un ton de harfă
şi are înţelesul:
Rabbinul: Pentru palatul, care s'a pustiit,
Poporul: Stăm în singurătate şi plângem,
Rabbinul: Pentru templul, care a fost distrus,
Poporul: Stăm în singurătate şi plângem,
Rabbinul: Pentru zidurile, cari s'au surpat,
Poporul: Stăm...
 - 166 -
Rabbinul: Pentru strălucirea noastră, care a apus
Poporul: Stăm...
Rabbinul: Pentru bărbaţii noştri mari, cari an
pierit,
Poporul: Stăm...
Rabbinul: Pentru odoarele scumpe, care au ars.
Poporul: Stăm...
Rabbinul: Pentru preoţii noştri, cari au alunecat
Poporul: Stăm...
Rabbinul: Pentru regele nostru, pe care l-am
dispreţuit,
Poporul: Stăm...
Şi aşa mai departe.
Dar rugăciunea lor emoţionantă şi toate lacri­
mile şi oftările lor n'au nici un răsunet. Ca răspuns
se aude de sus: „Toţi prietenii tăi te-au uitat că cu
rana vrăşmaşului te'-am lovit, certare întărită asu
a toată nedreptatea ta, înmultitu-s'au păcatele ta
[leremia 30, 12].
Aşa lucrează blestemul osândirei lui Dumnezeu.
„Sângele său asupra noastră şi asupra fecior
noştri".

78. Predarea lui Isus In manile Jidovilor.

„Atunci l-a dat pe el lor ca să se răstignească
(loan 19, 16].
1. înfrângerea lui Pilat.
In această vreme zgomotul s'a deslănţuit ca un
uragan. Ca un val înspumat se apropie mulţimea cu
ochii scânteietori de ură, cu pumnii încleştaţi şi
cu feţele ameninţătoare. Aceasta este răscoala.
Cu siguranţă, guvernatorul numai un semn să
facă şi cohortele, cari stau gata, s'ar arunca cu
plăcere asupra plebei urgisite. Insă, pentru aceasta
momentul potrivit trecuse de mult. Acum nu-i mai
 - 167 —
rămâne decât să capituleze: „Luaţi-l pe el voi şi-l
răstigniţi, că eu nu aflu intru el nici o vină".
Ultima rezistentă a Romanului mândru este în­
frântă. Furios rupe nuiaua simbolică în manile sale
şi aruncă bucăţile, pe scările de marmoră, la pi­
cioarele celui condamnat. „Atunci l-a dat pe el lor
ca să-l răstignească".

11. Biruinţa duşmanilor lui Isus.

1. Răspunsul provoacă un strigăt asurzitor de
bucurie.
Şi cum să nu se bucure! Triumful răutăţii le
părea asigurat. Procesul cel mare s'a desfăşurat
favorabil peste aşteptarea lor. Ei au dobândit în
cursul unei nopţi şi al unei dimineţi, ceeace ieri
abia cutezau să nădăjduiască.
Erau însă îngrijoraţi, ca nu cumva Isus şi de
data aceasta, ca de atâteaori, să scape din cursa lor.
Dar iată, El se lasă prins, fără nici o rezistenţă.
Ei se temeau că la interogare îi va birui cu pu­
terea superioară a cuvintelor sale. El tace. Cu
toţii aşteptau o răscoală a poporului în favoarea
Lui, însă, auziţi, mulţimea cere împreună cu ei
moartea Lui. Pilat căuta ca cel puţin să-L scoată
dela moartea ruşinoasă pe cruce, însă şi cererea
aceasta li se împlineşte.
Pretenţiile Lui de Mesia sunt spulberate; puterea
de sus l-a părăsit; vorbele Sale nu mai au putere ;
toată influenţa şi trecerea Sa aparentă au dispărut
cu totul. Dintre prietenii Lui nici unul nu cutează
să vină în ajutorul său. Unii au fugit, alţii s'au as­
cuns. Unul, pe care voiau să-1 prindă, a declarat:
„Nu cunosc pe omul acesta". Cu un cuvânt, biruinţa
se pare a fi deplină.
2. De câteori se repetă asemenea fapte în
viaţa bisericii! Prin minciuni, calomnii, corupţii, ade­
meniri şi prin presa venală uneltesc şi lucrează ne-
 — 168 -
încetat duşmanii bisericii. Un proces preoţesc ţine
publicul în încordare. Totul se încearcă pentru a4
face mai senzaţional şi pentru a-1 scoate pe preot
vinovat: mărturii false, campanie de ponegrire prin
presă, pentru influenţarea şi falsificarea opiniei pu­
blice. Reuşeşte. Judecata o lasă pe seama marto­
rilor şi a specialiştilor. Şi dacă judecata condamnă
pe preot vinovat, se aud strigăte asurzitoare de
bucurie:
„Da, preoţii aceştia! Pe cruce cu ei!"

79. Energia diavolului.

I. Biruinţa grea.
1. Biruinţa nu a fost uşoară pentru sinedriu.
Răutatea, mai ales când invidia şi gelozia o împin-
tenează, reclamă multe jertfe, când e vorba să ni­
micească un duşman urgisit. Membrii sinedriului
nu dorm, îşi jertfesc liniştea nopţii şi bucuria săr-
bătoarei; jertfesc timp şi bani... Totul pun în miş­
care, totul oferă, nimic nu întrelasă. Riscă totul,
chiar şi o răscoală a poporului, şi-şi aruncă în joc
toată reputaţia şi cinstea. Nu se lasă înfrânţi de
nici-o piedecă, de nici o rezistenţă, nici de Romanul
sever şi mândru, nici de batjocoritorul Irod. Cu stă­
ruinţă îşi urmăresc ţinta lor şi nu se opresc şi nici
nu desarmează până când nu o ating. A fost pentru
ei o zi de încordare gigantică, dar se menţin cu
tărie până la fine.
2. Aceasta este energia diavolului, energia
unei preoţimi decăzute şi infame, care luptă pentru
asigurarea existenţei sale.
3. In faţa ei stă inactivitatea, nepriceperea şi
nehotărîrea celor buni. Ce s'a făcut, ca să se pro­
voace o contra acţiune? Nimic, chiar nimic. învă­
ţăceii dorm, fug, se jeluesc, se leapădă şi se ascund-
Numai Nicodim are curajul unei protestări slabe,,
fără nici un rezultat. Deşi le stă la îndemână o
 - 169 -

partidă puternică, favorabilă lui Isus, le lipseşte însă

conducerea, programul, curajul, cu un cuvânt tot ce
asigură succesul.
Tot astfel stau lucrurile şi astăzi; prea puţini
intră cu curaj în luptă pentru apărarea lui Hristos
şi a bisericii lui.

II. Puterea Judaismului.

1. La început, pretorul roman împreună cu
cohorta sa panţerată a privit cu dispreţ şi mândrie
plebea iudaică. Nu era în mâna lui toată această
mulţime lipsită de orice ajutor militar şi neputin­
cioasă din punct de vedere politic? In realitate însă
Romanul capitulează şi triumfă Jidovismul.
2. In ce sta puterea lui şi stă încă azi? Cum
reuşeşte, cu toată slăbiciunea, cu toată situaţia sa
apăsată, faţă de puterea romană ? Erau aceleaşi
mijloace, aceeaş politică, cari formează şi azi taina
izbânzii lui. Curajul lui temerar şi stăruitor, care nu
se lasă înfrânt prin nimic; politica lui de intimidare;
influenţarea opiniei publice prin presă; răsvrătirea
masselor până la revoluţie, puterea financiară care-i
stă la spate, care se simţea chiar în Roma veche
din vremea Chezarilor şi care azi stăpâneşte lumea.-
3. Şi precum atunci, aşa întrebuinţează şi azi
iudaismul fără nici o consideraţie, această putere,
in prima linie împotriva lui Hristos şi a bisericii
sale, pe care o prigoneşte cu ură înfocată! Visează
la o împărăţie a lui Antichrist şi acest imperiu
judaic al lui Antichrist va veni şi va provoca un
ultim atac general, îndreptat cu putere împotriva
bisericii lui Hristos. Astfel a profeţit însuşi Hristos
{Matei 24, 5; 11, 24; 1 loan 2, 18; 4, 3; 2 loan 7; 2
Tess, 2\ Cu toate acestea şi jidovismul se va întoarce,
în sfârşit, la Hristos, cel puţin în parte şi va cădea la
picioarele Lui cu credinţă şi căinţă [Apocalips 7,4,sq.j.
 VIIL Sfârşitul unui apostat.

80. Căinţa lui Iuda.

„Atunci, văzând Iuda celce l-a vândut pe el.
că s'a judecat spre moarte, căindu-se a întors cei
treizeci de arginţi" [Matei 27, 3j.

I. Recunoaşterea târzie.
1. „Atunci, văzând". — O, acest „atunci" atât de
semnificativ! Dominat de patimă, n au văzut şi nici nu
voia să vadă. Puterea extraordinară a orbirii sufle­
teşti îi lua văzul. Acum însă, când urmările grozave
ale trădării se vedeau şi se descoperea toată mă­
rimea fărădelegii lui, acum vine recunoaşterea
târzie: „Atunci, văzând".
El şi-a închipuit poate, că Mântuitorul şi de data
asta, ca de atâtea ori, va scăpa de duşmanii săi în-
tr un chip extraordinar şi căuta să-şi mulcomească
conştiinţa cu tot felul de iluzii. Insă, întorsătura
neaşteptată a lucrurilor, strigătul grozav: „Răstig-
neşte-l", i-a deschis ochii Atunci, văzând".
Când văzu în mâna sa strălucind cei 30 de arginţi,
atunci lăcomia l-a făcut să treacă peste orice consi­
deraţie. Acum însă, banii îi ardeau manile. El recu­
noaşte că a vândut sânge nevinovat şi că Mântuitorul
din cauza aceasta trebue să moară pe cruce în chi­
nuri grozave. Seriozitatea grozavă a situaţiei apasă
asupra Iui. „Atunci, văzând!"
2. O, cât de des s au repetat asemenea cazuri
la preoţii decăzuţi! In ceasul ispitei, vedeau numai
ţinta sclipitoare a pasiunei lor aprinse şi pofta lor
arzătoare îi face să nu audă reproşurile şi aver­
tismentele conştiinţei. Dar apoi, văd, unde-i duce
 — 171 —
patima şi zăresc adevărul deplin, fulgerând ca o
săgeată pe cerul întunecat al sufletelor lor. „Atunci,
văzând". Este acest „atunci" destul de timpuriu?
Mai este oare posibilă o retragere din greşala fa­
dă?
II. Căinţa.
„Căindu-se, a întors cei treizeci de arginţi arhie­
reilor şi bătrânilor zicând: greşit-am de am vândut
sânge nevinovat" [Matei 27, 3].
1. Prki aceste cuvinte ni se înfăţişează toate con­
diţiile unei adevărate căinţe: recunoaşterea vinei:
„atunci, văzând" şi durerea produsă de această re­
cunoaştere a celor întâmplate!
Intr'adevăr pe Iuda îl doare, că I-a vândut pe
Isus. Chipul Mântuitorului i se înfăţişează înaintea
sufletului său şi îşi aminteşte toate acele clipe mari
şi frumoase trăite în relaţiile lui de câţiva ani cu El
şi aceste amintiri îi produc mustrări amare.
Un îndemn lăuntric îi sileşte să întoarcă banii
de trădare. „Şi-a întors cei treizeci de arginţi arhie•
teilor şi cărturarilor". El este deci gata la satis­
facţie şi strică învoiala făcută cu duşmanii Iui Isus.
îşi mărturiseşte vina: „Am greşit'.
2. Ce lipseşte, ca această căinţă să fie adevărată
şi aducătoare de binecuvântare? Procesul care sa
petrecut în sufletul lui Iuda, arată, că n'avea o
căinţă care să-i aducă mântuirea. Nu era pocăinţa
fiului rătăcit, care se roagă smerit, ca să fie primit
intre cei din urmă servitori ai casei, nici pocăinţa
unei Magdalena sau a unui Petru, care vorbeşte
cu lacrimi, cari deşi mute, au totuşi atâta înţeles,
ci este pocăinţa unui Cain, care zice cu disperare:
„Mai mare este vina mea, decât a mi-se ierta mie"
(verbal: ca eu să-o pot purta] [1 Moise 4, 13].
Este o căinţă fără lacrimi, fără iubire, fără în­
credere, este numai un sentiment mai puternic de
mustrare, produs de nedreptatea comisă, de care
 — 172 —

nu isbuteşte să scape şi de aceea sfârşeşte

spânzurarea.
„Iuda cel fărădelege, Doamne, carele şi-a întins mâne
în blid, la cină împreună cu Tine, şi-a întins manile fărâos-
lege ca să ia argintii; şi celce gândea pentru preţul mirv:n
nu s'a temut a te vinde pe Tine, cel fără de preţ; celce şi-»
tins picioarele să i-le speli tu, Stăpânul, te-a sărutat cu vi­
cleşug, ca să te dea celor fărădelege. Şi lăpădându-se am
ceata apostolilor şi aruncând cei treizeci de arginţi, n'a vaza?
învierea Ta cea de-a treia zi, prin care milueşte-ne pe noi".
(In sfânta şi marea zi Joi dimineaţa).

81. Refuzul banilor de cătră sinedriu.

1. Refuzul dispreţuitor al sinedriului de a-i primi
banii înapoi, fără îndoială a determinat sfârşitul tragic
al nefericitului Apostol şi hotărîrea finală atât de
grozavă. „Ce este nouă? Tu vei vedea" [Matei 27, 4L
Când Iuda a făcut propunerea arhiereilor, el era omul
lor şi l-au primit bine; acum însă, când se prezintă ca
om care se căeşte, îl refuză cu dispreţ. Un trădător
le este binevenit; un martor atenuant însă, nu le
trebueşte! „Tu vei vedea!"
„Greşit-am" — „Ce este nouă?"
„Desnădăjduesc" — „Ce ne priveşte?"
„Mă spânzur" — „Treaba ta! Tu vei vedea!"
2. Aceasta este icoana acelor amare desamă-
giri, pe care le încearcă mai curând sau mai târziu
şi preoţii apostaţi. La început sunt primiţi cu prie­
tenie, sunt sărbătoriţi ca bărbaţi luminaţi; s'au folosit
de destăinuirile lor şi de ajutorul lor şi pentru ele
i-au plătit. Apoi îi lasă să cadă în disperare.
Nimeni nu mai dă atenţie apostatului. Nu se
încrede în el şi vede în el totdeauna pe omul des-
onorat şi cu caracterul şovăelnic. El are şi ră-
 — 173 -

mâne cu nume rău. Şi dacă vrea să revină şi să

revoace ceeace a făcut, atunci este batjocorit.
Pentru căinţa apostatului, clica care s'a folosit
de el nu are nici o înţelegere. „Te priveşte, ce
avem noi?" Şi dacă le aduce înainte meritele sale,
i se spune: „Noi şi fără tine, am fi izbândit. Nu
avem lipsă de tine". Şi astfel celui nefericit nu-i
rămâne altceva din toate speranţele şi aştep­
tările lui înşelătoare, decât banii păcatului. Insă,
cei treizeci de arginţi nu-i pot înlocui pierderea su­
ferită, adecă chemarea sa de preot şi apostol al lui
Hristos, prietenia lui Petru şi loan şi intimitatea
cu cei mai buni şi aleşi dintre toţi, apropierea de
Mântuitorul, cu care, a petrece o singură zi e mai
bine „decât o mie în casa păcătoşilor".
3. Apostatul ar mai putea fi scăpat. Harul
intern nu-i lipseşte, îi lipseşte însă ajutorul extern.
Drumul spre Mântuitorul nu-i mai stă deschis. El
nu-şi mai află duhovnicul, prietenul credincios
şi sfătuitorul care să-i ajute. Legăturile sunt rupte.
Mândria, ruşinea şi rezerva îl reţin şi îndepăr­
tează. Aşa îl loveşte fatalitatea. „Vai omului!"
4. In toată întâmplarea aceasta nu se cuprinde
oare şi o îndrumare serioasă pentru anumiţi du­
hovnici aspri şi fără inimă, cari pentru un suflet
amărît şi disperat nu află nici un cuvânt de com­
pătimire, de milă şi de mângâiere, ci numai vorbe
jignitoare, de ocară şi de mustrare ? Oare în chipul
acesta nu aruncă la pierzare sufletele pe cari le
lasă fără mângâiere, fără ascultare, fără milă şi
deslegare?! „Ce este nouă? Tu vei vedea!"
„Ce este nouă ?"

B2. Sfârşitul apostatului.

1. Iuda, furios şi pe jumătate nebun de durere
şi mânie, pleacă şi fiindcă drumul îl duce la templu
probabil a întâlnit sinedriul în clădirea templului],.
 — 174 -

aruncă banii înîăuntru în neputinţa lui răutăcioasă^

rostogolindu-i cu sunet pe lespezile de marmora.
Banii sclipitori şi-au pierdut farmecul pentru eL
Coboară apoi scările templului, grăbeşte pe deal
în jos, în apropiere de Gethsimani, unde a sărutat pe
Domnul, oprindu-se în valea prăpăstioasă a CedronuluL
In urechi îi răsună ecoul cuvintelor: „Vai omului-,
care a făcut acestea, mai bine i-ar fi fost, dacă nu
s'ar fi născut". El fuge de sine însuşi şi se retrage
în singurătate, însă mustrările conştiinţei îl urmăresc
ca nişte corbi siniştri şi-1 chinuesc şi-1 rod până
în adâncul sufletului: „Cuprinsu-m'au chinurile
morţii, durerile iadului m'au încunjurat" [Psalm 17,
5J. Trecutul, prezentul şi viitorul îi apar în colori
negre, întunecate şi fără speranţă. Ii rămâne numai
desnădejdea şi abizul — strangularea.
„Şi mergând s'a spânzurat" [Matei 27, 5).
2. In pustiul sălbatec se afla un pom şi de o
cracă a lui atârna spânzurat un corp schimonosit
cu limba scoasă şi cu măruntaiele ieşite [Faptele
Ap. 1, 18]. Vai, ce privelişte îngrozitoare! Cine-
este ? Un tâlhar sau un hoţ dela drumul mare, care
şi-a aflat sfârşitul meritat? Nu, un apostol al lui
Hristos, unul dintre aceia, „can iau dat Tatăl", pe
care l-a primit cu cuvintele dulci: „Eu v'am ales"-,
un tovarăş al lui loan, un predicator al vestei celei
bune, al evangheliei, un vestitor al harului şi un
făcător de minuni — şi acum acesta e sfârşitul lui î
O, ce vedere grozavă, ce prăbuşire din înăl­
ţimea luminoasă în abizul înspăimântător! „Văzut-am
pe Satana ca un fulger din cer căzând", aşa a zis
odată Mântuitorul [Luca 10, 18]. Astfel sfârşeşte
apostolul de odinioară în aceeaş zi, poate chiar în
acelaş ceas, când Isus moare pe cruce şi zice către
sărmanul tâlhar: „Azi vei fi cu mine în rai". Acolo.,
sus pe cruce, ar fi fost şi pentru Iuda scăpare şi
mântuire. Insă! „Mai bine să mor decât să mă
întorc" astfel grăieşte Apostatul.
 — 176 —

spre sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule şi ne mânta-

eşte".
(In sfânta zi Miercuri la Utrenie).

„Vinzi pe Domnul tn treizeci de arginti şi nu gândeşti,

ludo, călcâtorule de lege, la taina cinei, sau la cinstita spă­
lare? O, cum ai venit tn cădere, alunecându-te de tot dela
lumină şi alegându-fi spânzurarea".
(In sfânta zi Miercuri seara).
 IX. P e drumul patimilor.

83. „Cel care pentru noi crucea a purtat".

1. Drumul crucii.
„Şi ducându-şi crucea Sa, a ieşit la locul ce s
\ chiamă al Căpătinii, care se zice evreieşte Golgo
(Ioan 19, 17].
1. Mersul spre Golgota este drumul presărat
cu fel de fel de batjocori şi insulte, dintre cele mai
ordinare.
a) Nu în zadar au cerut arhiereii jidovilor
moartea pe cruce. Ei ştiau, că această pedeapsă
aduce cu sine excortarea sub pază militară şi pur­
tarea lemnului crucei de cel condamnat. Toate îm­
prejurările contribuesc ca această înfăţişare în public
să aibă aparenţa unei înfrângeri complete a Naza-
rineanului.
Timpul: Erau Pastile, când mulţi pelerini, în
cete nenumărate, se îndreptau spre Ierusalim. Cu toţii
văd acest sfârşit al lui Isus.
Armata romană, care dă execuţiei caracterul
oficial.
Societatea celor doi tâlhari excortaţi împreună
cu El, care întăreşte impresia că El s'a făcut vinovat
morţii. „Şi cu cei fărădelege s'a socotit" [Isaia 53,12
Drumul, care fără îndoială, trecea prin cele mai
frecventate străzi, pline de mulţimea, care forma ca­
reul, batjocorind şi hulind sau tăcând şi dând din
cap în semn de aprobare.
Ţinta şi sfârşitul căii era locul Căpătinii, un loc
•cu reputaţie rea, numit dealul furcilor.
Lemnul de batjocoră pe care El însuşi trebue
să-1 poarte.
12
 — 178 —

înfăţişarea lui, trist, pătat cu sânge, desfigurat

zdrobit, cu alte cuvinte icoana neputinţei depline, de
care nimeni nu'se mai îndoieşte acum, încât şi aceia
din popor, cari îi erau prieteni, se lapădă de El.
Iar El? El merge tăcând şi plecat sub povară
pe drumul Său. „Ca o oaie la junghiere s'au dus
şi ca un miel fără de glas înaintea celui ce-l tunde*
[Isaia 53, 7]. Astfel grăieşte asemănarea în care
profetul îmbracă această scenă.
b) Efectul dezolant al acestui mers la moarte
este mărit prin amintirea intrării triumfale, care
se petrecuse cu câteva zile mai înainte. Ce con­
trast! Atunci toţi căutau să se apropie de Ei.
să-L atingă, să-I arate un semn de iubire şi de ve­
neraţie— iar acum? Atunci îi aşterneau hainele pe
cale şi-L întâmpinau cu ramuri de finic. Acum îşi
strângeau pumnii şi aruncau cu pietri după El, ca
odinioară Semei după regele David, care se retrăgea.
Atunci preoţii şi cărturarii îşi muşcau limba în furia
lor neputincioasă şi exclamau cu supărare: „Priviţi
cum aleargă poporul după el". Acum, a sosit ceasul
biruinţei, când visul lor îndrăsneţ se realizează. Ce
întorsătură!
2. La ruşine se mai asocia şi durerea. Povara
nu consta numai din nişte vreascuri de lemn, cum
a dus odinioară Isac pe umerii lui tineri ia Moria
[Moise 22, 6]. Grinda lungă de cel puţin 4 metri,
care trebuia să fie destul de groasă, pentruca
să poată susţine greutatea unui om, formează îm­
preună cu traversa şi cu accesoriile, o povară prea
mare pentru umerii Lui răniţi. Lovit, maltratat, luat
cu graba ca un animal de povară, acesta este tabloul,
pe care ni-1 zugrăveşte poetul antic, despre această
procedură penală romană. („In te forabunt, patibu-
latum per vias stimulis". Plaut. Most. 1, 1, 52/ Şi
pe lângă acestea Mântuitorul era aproape extenuat
până la moarte prin bătaia întâmplată mai înainte şi
prin atâta pierdere de sânge. Toate acestea le
 — 179 —

simte poporul, când se roagă: „Crucii Taie ne în­

chinăm" . . .

11. Dramul crucii în viaţă.

„Oricine voeşte să vie după mine, să se lepede

de sine şi să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze mie"
[Matei 16, 24].
1. El merge înainte cu crucea cea grea şi mili­
oane de purtători ai crucii, din toate timpurile, îl
urmează. Ei toţi îşi poartă crucea, cruci de tot felul,
de forme diferite, încărcate de ură şi invidie, de
violenţă şi nedreptate, de păcatul strein sau propriu,
luate şi purtate cu inima împovărată, însă cu resem­
nare liniştită, poate chiar cu iubire şi bucurie de
sacrificiu. Astfel trece convoiul nesfârşit dealungul
secolelor lăsând în urma sa ecoul cuvintelor: „cine
voeşte să vie după mine...".
2. El merge înainte ca conducător, ajutător şi
mângâietor. Privirea îndreptată spre EI, care e în
frunte, uşurează povara purtătorilor de cruce şi
ie dă putere. O, dacă nu l-ar putea privi, mulţi ar
dispera şi ar sucomba. „Vai de aceia cari poartă
crucea, însă nu urmează lui", zice un Părinte. Cât
de g r e a e crucea lor!

111. Drumul crucii în viaţa sfinţilor şi a mucenicilor.

Involuntar ne apar în faţa ochilor noştri sufle­
teşti, alte drumuri ale suferinţei, pe cari merg cei
mai credincioşi urmaşi ai purtătorului de cruce spre
-.oi felul de torturi. Cum s e îngrămădea mulţimea şi
cum vocifera, când lictores sau agenţii publici duceau
3 ceată de prizonieri creştini pe via Appia, Aurelia,
Tiburtina, sau pe cei scoşi din catacombe, la locul
de execuţie. Şi tot astfel sunt multe alte viae longae,
cari duc la l o c u r i l e de martiraj, unde credincioşii
purtători de cruce: preoţi şi popor, au urmat pe
conducătorul divin spre Golgota. Tot pământul pe
12*.
 - 180 -
unde sa răspândit creştinismul în cele dintâi trei
veacuri este cinstit prin martirajul eroilor sfinţi, cari
au păşit pe urmele lui Hristos, în drumul Lui către
Golgota.
Prin puterea martiriului va birui ortodoxia cre­
ştină deasupra persecuţiilor celor fără Dumnezeu
în Rusia sovietică de astăzi. Vlădici, preoţi, călguări
şi popor credincios, în număr ca nici când altă dată
au suferit mucenicia pentru Hristos şi adevărm
mântuirii. Dumnezeu să binecuvinteze jertfa lor, cu
deplină biruinţă!

IV. Rugăciunea de pe drumul crucii.

Dar se ivesc şi scene, pline de mângâiere, în
zarea viitorului.
1. Pe aceste uliţi, pe cari şi-a târît Mântuitorul
povara crucii se vede undind în secolele viitoare,
ceata aproape nesfârşită a pelerinilor evlavioşi din
toate ţările şi neamurile, căutând să meargă pe ur­
mele sângelui, pe care Mântuitorul l-a lăsat să
picure. Fiecare zid, fiecare piatră este comemora­
tivă şi spune pelerinilor: „Pe aici a trecut". „Aici
a căzut prima dată, aici a douaoară, a treiaoară"
„Aici l-a întâlnit mama Sa". Şi dupăce îngenunche
cu toţii, sărutând pământul sfânt şi rugându-se, merg
mai departe. Din vremuri vechi a existat obiceiul
pios şi la poporul românesc, ca fii ai lui să pele-
rineze la „locurile sfinte", îndeosebi la Ierusalim.
După răsboi cel dintâi mare perelinaj de acest fel
a fost făcut la iniţiativa din Sibiu, în anul 1925.
2. Iar acei dintre creştini, cari nu au fericirea
să cerceteze acele locuri sfinte, le caută cel puţin
cu sufletul în rugăciunile lor şi în faţa chipului Mân­
tuitorului îşi reamintesc toate acele scene petrecute
pe drumul crucii
O, preotule, de câteori meditezi tu asupra dru­
mului spre Golgota, care mai ales ţie multe îţi gră­
ieşte !
 - 181 —

„Şi ca un miel nevinovat, fără de glas, împotriva celu

ce-l tunde pe dânsul, aşa nu şi-a deschis gura sa. Intr
smerenia lui judecata Iui s'a ridicat, iar neamul lui cine-l
va spune? Că s'a luat de pe pământ viaţa Lui".
(La Proscomidie — Isaia 53, 7).

„Cinstitele patimi au răsărit lumii ca nişte lumini de

mântuire, că Hristos merge să pătimească din bunătatea
Celce cuprinde, [toate cu palma, primeşte a se răstigni p
lemn, ca să mântuiască pe om".
(Sede8lna în sfânta şi marea zi Luni la Utrenie).

84. Indiferenţa mulţimii.

„Şi mergea după El mulţime multă de norod"

[Luca 23, 27].
1. Suferinţa şi nefericirea se pot suporta mai
uşor, când sunt întovărăşite de simpatia celor dim­
prejur. Insă, cât de amar e să te târăşti singur pe
drumul batjocorei şi al suferinţei, părăsit, neobservat
şi nebăgat în seamă. Nu-i adevărat, preotule ? Tu ştii
cum te deprimă, când şi tu trăieşti asemenea stări
sufleteşti pe drumul crucii tale. Dar priveşte pe Mân­
tuitorul! Singur şi părăsit merge pe drumul sufe­
rinţei Sale. Puţinele mărturii, de caldă simpatie, de
cari a avut parte, după Scriptură sau tradiţie, pun
acest fapt într'o evidenţă şi mai impresionantă.
„Şi din neamuri nu este bărbat cu mine" [Isaia,
63, 3].
2. Cine-L urmează ? Este ceata călăilor şi droaia
servitorilor, care-şi îndreaptă privirile tâmpite spre
omul suferinţelor, fără să bănuiască mărimea ascunsă
a acestuia. Este o centurie romană, care în ordine
şi desciplină severă îşi împlineşte cu indiferenţă po­
runca mai înaltă. Simţul nobil al unora dintre ei
va ieşi la iveală abia pe înălţimea Golgotei.
Este, mai departe, ceata cărturarilor, a preo-
p o r şi fariseilor, cari se desfătează în faţa batjocorei
 — 182 —

şi a neputinţei aparente a jertfei lor nobile. Esie

în fine, turba magna, mulţimea de norod [Luca 23,27
La toate prilejurile de felul acesta, plebea este
cea care dă coloritul tabloului, formând fondul lui
Alergau după El vulgul din stradele lăturalnice ş
vagabonzii gălăgioşi, cari se bucurau de orice spec­
tacol sângeros.
In porţi şi la ferestre sau pe trotuare se
aflau reprezentanţii clasei mijlocii, iubitoare de
spectacol, pe când de sus din balcoane şi pridvoare
lumea aleasă urmăreşte cu privirea convoiul. Pe
feţele lor se oglindeşte răceală şi indiferenţă, ură
şi antipatie; ici colea se mai observa şi compătimire,
simpatie şi jale dureroasă. Insă nimeni nu cutează
să-şi manifeste pe faţă aceste din urmă simţeminte,
de frica sinedriului atotputernic.
3. Ce au folosit Mântuitorului strigătele miilor
de oameni, cari l-au primit numai cu câteva zile
mai înainte cu bucurie?
îl însoţesc cu simpatie numai o ceată mică de
femei şi copii miloşi, care-şi dau frâu liber senti­
mentelor inimii lor, precum şi mama cu iubirea ei
credincioasă şi învăţăcelul cel iubit.
Dintre toţi învăţăceii cari au stat la masa cinei
celei de taină — numai unul. Preoţii răi sunt de
faţă, cei buni lipsesc.
4. Este ceva îngrozitor în această indiferenţă
a mulţimei. Dar nu se poartă oare şi astăzi cu aceiaşi
indiferenţă mulţime mare de creştini, faţă de Hristos
cel euharistie?! Când El vine cuocaziunea fiecărei
sfinte liturghii în mijlocul poporului său, câţi din
creştini stau nepăsători la casele lor şi la ocupa-
ţiuni chiar incompatibile cu calitatea de creştin!

85. Simon din Cirenaica.

1. „Prinzând pe un Simon Chirinean ce venia d
ţarină, au pus pe el crucea, ca să o ducă după isu
{Luca 23, 26].
 — 183 —
1. Lemnul crucii era prea greu pentru Mân­
tuitorul, slăbit de atâta pierdere de sânge. Insă
nimeni nu e gata să-i ajute ca să-şi poarte povara.
Mercenarul roman considera aceasta ca o ruşine,
Jidovul ca o necurăţire. învăţăceii stau departe şi
femeile sfinte cari ar fi gata să iee povara asupra
lor, nu sunt în stare să o poarte şi nu le este
îngăduit.
Astfel, din întâmplare, un bărbat care venia
dela ţarină, dupăcum se pare un colon care-şi
trăgea originea din diaspora, e pus în grabă la
muncă. Fără voie el se supune. Insă, această în­
tâlnire i-a fost omului din Cyrene norocoasă şi plină
de har.
2. Ce ştim noi azi de mândria soldaţilor romani
cari se găsesc în fruntea cortegiului; ce ştim despre
fariseii şi cărturarii, cari păşesc atât de siguri de
biruinţă pe lângă jertfa lor; ce ştim despre acele mii
de oameni, cari dădeau năvală ? Insă, despre unul
ştim. Ii ştim numele de Simon, îi ştim patria sa Cy­
rene şi pe fiii săi Alexandru şi Rufus [Marcu 15,
21], ale căror nume romane ne arată originea lor
străină. Mai mult. Pa vel, apostolul neamurilor, se
gândeşte, în epistola sa cătră Romani, cu iubire
la Rufus, ca cel „ales întru Domnul". Şi are pentru
mama lui o deosebită laudă: „Ea este şi mama mea"
[Romani 16, 13].
Familia lui Simon, evident, ocupa în biserica
primitivă un loc de cinste şi amândoi fiii, Rufus şi
Alexandru, sunt în slujba bisericei şi a altarului.
Şi astăzi încă trăeşte neuitată fapta lui Simon în
biserica lui Hristos. Purtarea crucii i-a adus acestui
bărbat fericire şi binecuvântare. Aceasta este marea
învăţătură, ce se desprinde din taina aceasta.
3. Simon, fără să bănuiască, la întoarcere dela
câmp află crucea. La început, vede în acest fapt o
nenorocire. Mai apoi privirea la Mântuitorul îl învaţă
răbdare, iubire şi devotament.
 - 184 —

Tot aşa e şi cu noi. Ceeace ne face să ne putem

purta crucea, este gândul că noi o purtăm cu El şi
pentru El. Iubirea de Hristos naşte iubirea de cruce.
Astfel au fost toţi marii iubitori de Hristos în acelaşi
timp şi voioşi purtători de cruce.
4. încă ceva. N a fost apostol, nici preot, acela
care s a învrednicit să poarte crucea lui Isus, ci un
mirean. Şi azi află Hristos între credincioşii mireni,
între sufletele oamenilor simpli dela sate şi oraşe,
pe cei mai buni, răbdători şi statornici purtători de
cruce, cari înţeleg taina crucii, de multe ori nease­
mănat mai bine, ca cutare preot sau om cult, care
predică răbdarea şi iubirea de Cruce, însă fuge la
prima atingere a lemnului crucii de umerii lui
delicaţi.
„Pe umere 'Hristoase ai ridicat crucea Ta venind
patimă şi ne-ai dat pildă nouă celorce voim, ca să trăim
întru Tine, cum să ne preamărim împreună cu Tine şi să
vieţuim. însuti învredniceşte-ne şi pe noi, să ne facem pă
taşi ai Patimilor şi ai Mărirei Tale, purtând omorîrea Ta
întru noi. Omoară iubitorule de oameni săltările trupulu
nostru şi cu dumnezeiasca Ta frică pătrunde mădularel
mort către lume şi viu numai poruncilor Tale făcându-mă
(Stihira gL 5 — Ocîoihul mare).

86. Femeile cari plângeau.

„Şi mergea după el mulţime multă de norod

şi de muieri, cari plângeau şi se tânguiau pentru
dânsul" [Luca 23, 27].
1. Această manifestare de simpatie sinceră
este singura stea luminoasă în noaptea întunecată a
patimilor şi are însemnătatea, că arată starea sufle­
tească a poporului. In general opinia publică nu era
în întregime ostilă lui Hristos, numai cât cei bine­
voitori se reţineau de frică să-şi manifeste simpatia^
cum se întâmplă aceasta întotdeauna şi pe drumurile
de suferinţă ale bisericii lui Dumnezeu.
 — 185 —

Numai ceata femeilor şi a copiilor îşi exprimă

compătimirea. Faptul că această manifestare s'a
întâmplat chiar în public pe stradă, ne arată cât de
adâncă era alipirea lor sinceră de Mântuitorul.
Este o mare cinste pentru sexul femenin, că
în toată istoria patimilor, când Mântuitorul suferea
grozav din partea bărbaţilor, numai femeile i-au
arătat simpatie. Tot astfel a rămas până azi. Sunt şi
femei, cari joacă un rol anticreştinesc, însă cele mai
mari neplăceri le-a suferit Hristos şi biserica Sa
din partea bărbaţilor, uneori chiar dela preoţi
Sexul femenin se distinge prin credinţă mai
sensibilă şi prin statornicie cu care ţine la bise­
rica şi la divinul Mântuitor, chiar şi atunci când
bărbaţii se lapădă.
2. Răspunsul Mântuitorului este cea mai fru­
moasă oglindire a sufletului său sfânt. „Ficele Ieru­
salimului nu mă plângeţi pe mine, ci pe voi vă
plângeţi şi pe fiii voştri, că iată vin zile, în care
vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele cari
n'au născut si tâtele cari n'au aplecat" [Luca 23,
28—30].
a) El vede împlinirea blestemului ce şi l-a rostit
asupra sa însuşi poporul jidovesc: „Sângele său să
vină peste noi şi feciorii noştri", în acest tragic de­
stin, care s'a desfăşurat pe aceleaşi străzi cu 40 de
ani mai târziu, figurează şi oameni nevinovaţi, înainte
de toate mame şi copii.
Cuvintele lui Isus arată, cât de mult îl durea inima
de soartea lor.
b) „Nu mă plângeţi". Suferinţa mea este scurtă
şi se va schimba îndată în glorie eternă; nu tot aşa
va fi pedeapsa care va veni asupra acestui oraş şi
popor, când chiar copiii nevinovaţi vor pieri de neno­
rocirea generală. De ce le spune acestea? Fiindcă
şi aceste femei evlavioase sunt aduse în încurcă­
tură, prin aparenţa înfrângerii Lui. Nu, le spune
Mântuitorul, nu plângeţi de mine, ci de voi!
 — 186 -

3. Este o trăsătură caracteristică, de o deose­

bită frumuseţe, a Mântuitorului, că toată suferinţa
şi batjocoră nu pot să-i răpească nici un moment
claritatea, liniştea şi siguranţa, iar nedreptatea nu
poate să-i amărască inima. El rămâne cu sufletul plin
de simpatie pentru alţii, chiar şi în cea mai mare
durere a Sa. Cât de importantă este această învăţă­
tură chiar pentru preot, care trebue să-şi stăpâ­
nească durerea şi sentimentul produs de nedreptatea
suferită, pentruca să-şi îndeplinească chemarea de
preot şi în zilele mohorîte şi lipsite de soare.
4. Şi această scenă se repetă pe via longa
a secolelor viitoare.
Femei sfinte se apropie şi dau năvală spre
El, cari î-L iubesc şi î-I păstrează iubirea întreagă
şi în suferinţă. Sunt sfintele fecioare şi mamele din
timpul persecuţiilor ca Cecilia, Lucia, Flavia, Domi-
tilla şi altele din vremile mai noi. Lui aparţin ele,
cu toată iubirea şi simpatia lor, în mijlocul răcelii
şi indiferenţii lumii ce le înconjura.

„Cu sfinţii Mucenici, împreună şi cu Mucenicii, şi cu

Prorocii, să fericim pe toţi cuoioşii şi pe drepţii şi pe
muierile celece luminat au slujit lui Dumnezeu, pentru rugă­
ciunile lor Hristoase, strigând: Izbăveşte de gheena sufletele
noastre". (Ocîoihul mare glas 4).
 X. Pe Golgota.
87. Desbrăcarea.
1. Desbrăcarea complectă, cu ocazia răstignirei
pe cruce, era un obiceiu roman (los., Ant. 19, 3j.
Faptul, că cei patru păzitori au tras sorţi, asupra
hainelor lui Isus, dovedeşte, că nu s'a făcut nici acum
excepţie cu Mântuitorul, ca şi la biciuire.
Marama dimprejurul coapsei, care ar fi fost
lăsată la rugămintea mamei sale, este o invenţie
ţesută din sentimentul de delicateţă creştinească,
îmbrăcat numai cu purpura sângelui său, păşeşte
Arhiereul cel veşnic la altar.
2. Tăcând şi fără rezistenţă se supune Domnul
şi la acest act de violenţă. Este evident, că desbră­
carea fără cruţare a celui mai sfânt şi curat om, i-a
fost foarte penibilă. Pentru sufletele delicate şi fe­
ciorelnice nu poate fi un chin mai grozav, ca atari
expuneri în faţa unei mulţimi de cască gura.
3. Insă şi această despoiere ruşinoasă nu a
fost în stare să scoboare demnitatea Mântuitorului.
Nobleţă castităţii sale feciorelnice străluceşte ca o
rază de sus peste fiul Măriei.
4. De atunci biserica creştină vede în această
desbrăcare un păcat împotriva simţului de pudoare.
Expunerea liberă, fără ruşine şi rezervă, este de
natură curat păgână; acoperirea pudică este o ce­
rinţă elementară a simţului creştin de pudoare. Dacă
aceasta se cere dela oricare credincios, cu atât mai
mult atunci dela preot!
„Celce se îmbracă cu lumina ca cu o haină, stâtut-a g
la judecată şi a primit palme peste obraz din mâinile care
le-a zidit. Şi poporul cel călcător de lege a răstignit pe
Domnul slavei pe cruce. Atunci s'a rupt catapiteasma B
 — 188 -
sericii; soarele s'a întunecat, nesuferind să vadă batjocorit
pe Dumnezeu, de carele se cutremură toate. Aceluia să ne
închinăm". (Slujba sfintelor Patimi — Antifonul al 10-lea).

„Desbrăcatu-m'au pe mine de hainele mele şi m'au îm­

brăcat cu haină roşie; pus-au pe capul meu cunună de spini
şi mi-au dat trestie în mâna cea dreaptă, ca să-i sfărâm pe
ei ca vasele olarului". (Siihira — la slujba sfintelor patimi).

88. „S'a răstignit pentru noi".

Moartea pe cruce era considerată ca cea mai
ruşinoasă şi mai dispreţuită.
„Supplicium crudelissimum teterrimumque" zice
Cicero [Verr. 5). Cu toate acestea, chiar acest fel
de moarte era mai congruentă, adecă se potrivia
mai bine cu intenţiile Providenţei celei prea înalte a
lui Dumnezeu, atât pentru prezent cât şi pentru viitor.

I. Pentru prezent.
1. Nici un alt fel de moarte nu ar fi exprimat
mai lămurit ideia de jertfă a lui Isus, ca acest fel.
a) Gol, singur, părăsit, pironit şi stingându-se
lent — o imagine mai emoţionantă despre jertfă
nici că se poate închipui.
b) Altarul crucii se află pe înălţimea cu per­
spective largi în toate părţile lumii, tuturor deschis,
tuturor accesibil, acel altar pe care s'a adus jertfa
sângeroasă a Noului Testament.
c) Suspendat între cer şi pământ, ca mijlocitor
între amândouă, cuprinzând cu braţele întinse lumea
întreagă, astfel moare Mântuitorul lumii, Arhiereul
cel veşnic, astfel trebuia să moară.
2. Aşa au prevestit-o profeţii: „Precum Moise
a înălţat şarpele în pustie, aşa se cade a se înălţa
Fiul Omului" [loan 3, 14), „ Vedea-vor pe carele l-au
împuns" [loan 19, 37, Zaharia 12, lOj. Astfel a prezis
 — 189 -

însuşi Domnul: „Eu de mă voiu înălţa de pe pământ

pe toţi voiu atrage la mine" [Ioan 12, 32].
3. Mântuitorul nu putea muri ca mulţi alţii
bătuţi cu pietri sau tăiaţi cu ferăstrăul ca Isaia sau
în alt chip asemănător. El trebuia să rămână ne­
mutilat. Numai astfel, răstignit pe cruce, ridicat din
mijlocul mulţimii înconjurătoare, putea El da, prin
moartea Sa, acel exemplu minunat de jertfă şi să-şi
păstreze acea mărime şi demnitate, cum se cuvine
Arhiereului Noului Testament.

II. Pentru viitor.

1. Nu era nici o formă mai potrivită, pentru a
trăi imaginea lui, dealungul veacurilor, ca imaginea
celui răstignit. Nici o înfăţişare nu este atât de
frumoasă, de emoţionantă, atât de impozantă şi atât
de accesibilă tuturor, ca cea a lui Isus răstignit.
2. Cu chipul de Răstignit pe cruce a străbătut
1
U , prin lumea creştină. Pretutindeni se înalţă crucea
Sa pe munte şi pe deal, la marginea pădurilor şi
în mijlocul satelor şi pe ţărmurile mărilor, în ci-
mitere şi în biserici, în case şi în locuri deschise.
Ceva mai frumos şi mai impresionant nu poate
exista.
3. Drăgălaş şi atrăgător era ca copil, în iesle,
însă mai minunat şi mai impunător se arată pe cruce.
Tocmai această simplitate şi renunţare completă la
orice lucru accesoriu atrage atenţia tuturor numai
asupra Lui.
4. Aici, la cruce, L-au căutat şi L-au aflat sfinţii,
^i-L caută şi-L află poporul credincios. Numai o pri­
vire la cruce şi totul se limpezeşte. Ea vorbeşte
limba iubirei, pe care o înţeleg cu toţii, tineri şi
bătrâni. „Capul îl ţine plecat spre sărutare, inima
deschisă pentru iubire, manile pentru îmbrăţişare ş
întreg trupul oferit spre mântuire" [Augustinj.
5. De aceea crucea, cu chipul Celui Răstignit,
se află în toate casele de rugăciuni şi în faţa pre-
stolului din oricare altar. Ea este icoana icoanelor,
care ne spune mai multe ca ori care altă icoană-

„Răscumpăraiu-ne-ai pe noi din blăstămul legii cu scump

sângele Tău. Pe cruce pironindu-te şi cu suliţa împungându-ie,
nemurire ai izoorît oamenilor, Mântuitorul nostru, mărire Ţie".
(Troperul — la sfinîele patimi).

89. împărţirea avutului celui din urmă.

„Iar ostaşii dacă au răstignit pe Isus au lua:

hainele Lui şi le-au făcut patru părţi... ca să se
împlinească Scriptura: Jmpărţit-au hainele mele
loru-şi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorti"
[loan 19, 23 25].
1. După dreptul roman [Ulpian. Digeste 48, 20,
De bonis damnatorum 6], hainele celui condamnat
reveneau călăilor şi puteau fi răscumpărate dela ei
prin bani. In afară de albituri, aveau să fie împărţite:
haina fără cusături adecă împletită, haina de dea­
supra şi mantia, aşadară zestrea cea nouă pe care
Măria i-a dat-o Domnului, cu ocazia păşirii Lui în
viaţa publică. îmbrăcămintea Sa era simplă, corăs-
punzătoare chemării sale de învăţător, însă bună şi
aşa de bine păstrată, încât celor patru însărcinaţi
cu paza crucii li se părea de mare valoare.
2. Aceste haine ale Mântuitorului, tradiţia pre­
supune cu tot dreptul, că au fost răscumpărate de
femeile sfinte sau de Nicodim, ca un semn de
amintire foarte preţios şi astfel au rămas ca o co­
moară scumpă creştinătăţii. Oare haina Mântui­
torului sau orice alte semne materiale rămase dela
El şi mântuite de peire nu ar merita să fie păstrate
şi cinstite ca nişte relicvii sfinte ? Dar — durere —
nici una din ele nu ni sa păstrat.
3. împărţirea ultimului avut, încă sub ochii celui
care avea să moară, se ţine de jertfa fără nici-o
rezervă, care se aducea pe cruce. Sărman zăcea
 — 191

copilul în iesle, însă avea totuşi scutece lucrate de

manile mamei sale iubitoare. P e cruce însă atârnă,
complect despoiat, devenind prototipul renunţării
celei mai depline.
4. Sărmane preot! Tu eşti în agonie şi înainte
de a-ţi închide ochii, trebue să vezi, cum avutul tău
este răscolit şi împărţit de moştenitorii lacomi.
Jmpărţit-au hainele mele lovu-şi şi pentru cămaşa
mea au aruncat sorţi" [Psalm 21, 20].
„Veniţi credincioşilor să lucrăm Stăpânului cu osârdie,
că împarte slugilor bogăţie, şi fiecare din noi să înmulţim
talantul darului după măsură. Unul să aducă înţelepciune
prin lucruri bune, iar altul să săvârşească slujba luminării,
sâ-şi împărtăşească credinciosului cuvântul său, celuice nu
ştie tainele şi altul să-şi împartă bogăţia săracilor. Că aşa
vom înmulţi împrumutul. Şi ca nişte economi credincioşi ai
darului, ne vom învrednici bucuriei cei stăpâneşti. Căreia ne
învredniceşte pe noi, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor
de oameni". (In sfânta zi Marţi dimineaţa la Siihoavnă).

90. încoronarea pe cruce.

Răstignirea pe cruce, considerată de oameni
ca ruşine şi înjosire, în realitate are înfăţişarea
unei urcări solemne pe tronul împărăţiei eterne, o
urcare pe tron, cu batjocoră şi dureroasă, dar totuşi
unică în felul ei, mare şi impresionantă. Nu lipseşte
nimic dela această solemnitate, nici tronul, nici co­
roana, nici titlul şi nici jurământul solemn de credinţă.

I. Titlul de r e g e .

1. Titlul l-au scris în cele trei limbi mondiale

din vremea aceea: ebraică, greacă, latină, adecă în
trmba religiei, a ştiinţei şi a puterii politice; astfel
ca pelerinii din toate ţările pământului să-1 poată
ceti: „Şi toată limba să mărturisească că Domn
este Isus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatăl"
fFilipeni 2, 111.
 — 192 —
2. Inscripţia aceasta şi formularea ei este
foarte caracteristică. Pilat nu a conceput-o în nici
un caz ca o batjocoră la adresa lui Isus, ci ca o
lovitură faţă de Jidovi. Pretenţia lui Isus la împă­
răţia lui Mesia era chiar obiectul acuzei lor. Ea e
scrisă pe lemnul crucii ca o cauză a morţii. Orice
protestare, orice supărare nu mai poate lua de pe
cruce această inscripţie.
Dacă Pilat ar fi scris: „Fiindcă El a zis: Eu
sunt regele Jidovilor", cum pretindeau duşmanii,
atunci aceasta ar fi fost o bătae de joc către Isus;
dar era scris titlul, pe care însuşi Domnul şi l-a dat:
„Fiindcă sunt rege; rege sunt Jidovilor". Şi Romanul
fPilatj semnează şi pune sigilul pe această decla­
raţie, întărindu-o astfel pentru toate timpurile. „Ceeace
eu am scris, rămâne scris". „Astfel Pilat ceeace a
scris, a scris, fiindcă Domnul ce a zis, a zis... 0
putere divină nespusă care lucrează chiar şi în
sufletele ignoranţilor" [Augustin]. O putere mai
înaltă l-a condus pe Pilat. „Putere divină lucra în
sufletul neştiutorului".

li. Tronul împărătesc.

Intr adevăr este împărat, acela care tronează
pe cruce. El nare lipsă de nici o strălucire externă,
care să-i împrumute autoritatea împărătească. Dela
El, radiază ca şi dela soare:
Demnitate imperială. Orice batjocoră şi ofensă
nu pot să-i răpească strălucirea. Pe figura lui însân­
gerată se vede o linişte minunată, o măreţie impe­
rială, ca o rază de lumină dintr'o lume mai înaltă.
Generozitate imperială, care, de pe tronul crucii,
ne împarte cununile vieţii de veci.
Putere şi majestate imperială, care nu poate
fi biruită prin nimic şi care se vădeşte în manife­
stări puternice.
De aceea nu lipseşte acestui împărat pe cruce
nici:
 — 193 —

111. Omagiul împărătesc.

Toţi se închinau în faţa împăratului pe cruce:
guvernatorul roman, care îi dă titlul de împărat;
sutaşul roman, care recunoaşte pe împărat cu glas
tare; tâlharul, care plin de încredere cere ajutorul
şi mila lui împărătească; poporul, care în partea bună
a sa adânc mişcat se pleacă în faţa majestăţii acestui
împărat; natura, care vesteşte cu tunete puternice
urcarea Lui pe tron şi ţese draperiile, unice în felul
lor, ale tronului imperial din lumină şi întunerec.
Astfel da impresia ca şi când pentru prima dată
voci îngereşti, ne mai auzite până atunci, ar întona
imnul măreţ regal, al cărui ecou răsună în nesfâr­
şite acorduri de bucurie în biserica lui Dumnezeu.

„Astăzi s'a spânzurat pe lemn, celce a spânzurat pă­

mântul pe ape. Cu cunună de spini s'a încununat împăratul
îngerilor. Cu porfiră mincinoasă s'a îmbrăcat, celce îmbracă
cerul cu nori. Lovire peste obraz a luat celce a slobozit în
Iordan pe Adam.
Cu piroane s'a pironit mirele Bisericii /
Cu suliţa s'a împuns fiul Fecioarei l
închinămu-ne patimilor Tale Hristoase!"
(Slujba sfintelor Patimi — Antifonul al 15-lea).

91. Amvonul crucii.

I. Predica de pe cruce.
Neobosit a fost Domnul, prototipul tuturor în­
văţătorilor şi predicatorilor, în viaţa sa publică, pu­
rurea activ, ca să vestească cuvântul lui Dumnezeu
în templu şi sinagogă, la poalele muntelui şi la ţăr­
murile mării, ia fântâna lui lacob şi în adăpostul
călătorilor. Şi acum, obosit, zdrobit de durerile ră­
nilor îşi adună restul forţelor pentru predica ultimă
şi mişcătoare rostită de pe amvonul crucii.
Oare, nu este aceasta un avertisment pentru
 — 194 —

preoţi, ca să-şi împlinească slujba lor de predicatori

ai adevărului cu devotament şi să nu se scuze în
faţa neîmplinirii datoriei prin orice indispoziţie cât
de mică?
Nimic, nici chiar chinurile cele mai mari nu-L
reţin pe Mântuitorul dela „a da mărturie adevărului"
şi de a rosti cuvinte de iubire şi înălţare.

II. Cuprinsul predicei.

„Din prisosinţa inimei vorbeşte gura". Astfel
cuvintele ultime ale Mântuitorului în agonie, ne
desvăluiesc dispoziţia şi gândurile sufletului Său ca
Dumnezeu-Om, în vremea acestor ceasuri grele, cari
preced imediata Sa moarte.
Sunt cuvinte pline de iubire; iubire iertătoare
faţă de duşmanii Săi; iubire plină de grijă faţă de
mama Sa; iubire încrezătoare faţă de loan; iubire
milostivă faţă de biata omenire până la cel mai săr­
man tâlhar; iubire devotată faţă de Tatăl Său. Acesta
este conţinutul ultimei şi mişcătoarei predici de pe
cruce.
IU. Efectul predicii.
Oare împrejurările nu erau cu totul nepotrivite
pentru predică: locul, timpul, situaţia, auditorii şi
atmosfera generală ? Cu toate acestea, chiar aceasiă
ultimă predică rostită de pe cruce a reuşit de mi­
nune. Ea aduce har şi pace în sufletul tâlharului
muribund; mângâiere uşurătoare inimei de mamă
şi inimii ucenicului iubit; lumină fulgerătoare în
sufletul sutaşului roman ; sguduire şi căinţă în sufle­
tele multora din popor, cari adânc emoţionaţi pără­
sesc locul cel sfânt.
Aşadară preotule, sus pe amvon, chiar dacă
locul, timpul şi atmosfera nu se par favorabile! Cine
ştie, dacă nu chiar această predică a ta va aduce
pentru mulţi ceasul mântuirii.
 — 195 -

IV. Moartea pe amvonul crucii.

Mântuitorul moare pe amvonul crucii ca învă­
ţătorul lumii, împlinindu-şi datoria Sa. Şi minune,
chiar acest fapt emoţionant se repetă în viaţa mar­
inilor săi sfinţi şi a celorce L-au mărturisit. De pe
cruce a predicat şi apostolul Andrei în Achaia şi
câţi alţi urmaşi ai apostolilor. Poate fi oare o moarte
mai frumoasă pentru un preot, decât moartea pe
amvon, în mijlocul împlinirii chemării preoţeşti?
Este o soarte aleasă, de care au avut parte numai
zusionarii şi predicatorii zeloşi.
„Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase
Dumnezeule, pe cruce ai întins preacuratele Tale mâini,
mdanând toate neamurile celece strigă: Doamne, mărire Ţie".
(Troparul la sf. Patimi).

92. Rugăciunea pentru duşmanii săi.

„Părinte iartă-le lor, că nu ştiu ce fac" (Luca 23,34].

1. Mântuitorul.
1. Intr'adevăr, a fost o faptă cu adevărat divină
a vesti unei lumi stăpânită de ură porunca iubirii faţă
ie duşmani. Păgânătatea nu o cunoştea, jidovismul
nu o înţelegea. Amândurora li-se părea răsbunarea
ca un drept de sine înţeles. Nu se aude ecoul blă-
stămului aruncat asupra duşmanilor şi potrivnicilor
in sunetul de harfă al psalmilor şi în tânguirile
profeţilor ?
Faţă de acestea se aud cuvintele solemne
rostite de Mântuitorul: „Auzit-aţi că s'a zis: Să iu­
beşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăşmaşul
rău. Iar eu zic vouă: Iubiţi pe vrăşmaşii voştri,
binecuvântaţi pe ceice vă blastămă pe voi, faceţi
bine celora ce vă urăsc pe voi şi vă rugaţi pentru
ceice vă supără şi vă gonesc pe voi" (Matei 5, 43—44].
-îs*
 — 196 —

Insă această învăţătură nouă, surprinzătoare şi 1=

aparenţă trecând peste puterile omului ar fi rămâi
fără rod, dacă nu i-ar fi dat, prin pilda Sa, vi ari
şi putere. De aceea Mântuitorul, chiar pe cruce
întrupează această mare învăţătură în forme de c
frumuseţe şi mărime covârşitoare.
2. Este greu să ierţi o nedreptate veche, dar
neasemănat mai greu e să ierţi una proaspătă.
Aceasta o face Mântuitorul.
Crucea e ridicată în sus, pentruca apoi cu c
izbitură surdă să se oprească în groapa în care avea
să fie fixată în pământ. Lemnul întreg tremură şi din
rănile Domnului deschise larg ţâşnesc şuvoaie de
sânge. Un strigăt sălbatic de batjocură se aude de
jos. Sutele de priviri, cari scânteiază de ură, se
îndreaptă spre înălţimea crucii. Mântuitorul priveşte
furia sălbatică a duşmanilor Săi şi vede ura lor
răutăcioasă, vede, cum se delectează la suferinţa
şi batjocura Lui. Şi ce face El ? Chiamă El, ca
IIie, focul cerului asupra acestor preoţi ai lui Baal
sau îi blastămă? Nu, El îşi ridică capul obosii
spre cer şi de pe buzele lui se desprind cuvintele:
„Părinte, iartă-le!"
3. Este greu să ierţi duşmanilor, dar mai greu e
a te ruga pentru ei. Mântuitorul o face, într'o rugă­
ciune caldă. Pentru sine se roagă cu sfială: „Dacă
vreai, dacă e cu putinţă", — pentru duşmani se
roagă fără rezervă: „Părinte, iartă-le!"
„Pogoară-te de pe cruce", astfel strigau Jidovii.
Aceasta o cereau ei ca dovadă că El este Fiul lui
Dumnezeu. El Ie dă o dovadă şi mai mare, când,
murind pe cruce, se roagă pentru ei. Prin aceasta
se dovedeşte cu adevărat Fiul Tatălui, care lasă să
răsară soarele Său atât peste cei buni, cât şi peste
cei răi, care nu vrea moartea păcătosului, ci să se
întoarcă şi să fie viu [Ezechil 33, 11].
4. Era lucru mare să se roage pentru duşmanii
Săi, însă şi mai mare să-i desvinovăţească cu iu-
 - 197 —
birea Sa. Şi aceasta o face Mântuitorul cu o iubire
greu de înţeles.
„lartă-le, că nu ştiu ce fac".
El accentuiază faptul acesta, care ar putea fi
spre iertarea lor, anume orbirea minţii lor trebue
să le scuze răutatea inimei. Oare, într'adevăr nu
ştiau ei ce fac? Nu au văzut ei minunile Lui, nu
a recunoscut chiar Pilat nevinovăţia Lui? De bună
seamă, că soldaţii romani în grosolănia lor şi o
mare parte a poporului rău sfătuit, nu ştiau ce fac.
Acestora li se potrivesc cuvintele apostolului: „Că
de ar fi cunoscut, nu ar fi răstignit pe Domnul
slavei" [I Corinteni 2, 8].
Cuvintele de desvinovăţire oare se pot ele re­
feri şi la preoţii şi cărturarii Jidovilor? Unii exe­
geţi îi exclud dela această desvinovăţire. Nu a
aruncat Domnul de atâteaori asupra lor cuvântul
grozav „vai", nu le-a arătat păcatul lor împotriva
Duhului sfânt, nu le-a prezis El clar, că ei vor muri
in păcatul lor?
Şi totuşi acea rugăciune mişcătoare către Tatăl
îi cuprinde şi pe ei. „Şi acum fraţilor ştiu că prin
neştiinţă ati făcut aceasta ca şi boierii voştri"
{Faptele Apostolului 3, 17]. întrucât îl priveşte pe
Domnul, li se poate ierta totul. „Eu nu-l judec pe
ei, acela U va judeca pe el" [loan 12, 47—48]. Iu­
birea adevărată de vrăşmaşi nu exclude pe nimeni
dela iertare, nici pe cei mai aprigi duşmani. Pre­
cum toate râurile pline de nămol ale pământului nu
sunt în stare să tulbure oglinda limpede a mărilor,
tot astfel nici răutatea omenească nu e în stare să
tulbure liniştea şi blândeţea sufletului Său divin.
,Apă multă nu va putea stinge dragostea" [Cântarea
Cântărilor 8, 7].
Această poruncă de iubire faţă de toţi, fără
rezerve, o scrie Mântuitorul cu o claritate luminoasă
pe frontispiciul crucii, într'o inscripţie scurtă, pentru
toate vremiîe şi pentru toţi oamenii „Pildă vani
 — 198 —
dat vouă". In fata unui astfel de exemplu nici o
obiecţiune, nici o justificare a unei uri neîmpăcate,
nu poate avea loc, oricât de îndreptăţită ar părea.

II. Sfinţii.
Şi slavă Domnului acest cântec de preamărire
a iubirei divine nu a răsunat fără ecou. „Doamne
nu le socoti lor păcatul acesta" [Faptele Apostolilor
7, 60], aşa se rugă Ştefan către Mântuitorul, „lartă-le
Doamne, că nu ştiu ce fac" se rugă episcopul lacob
din Ierusalim, când Jidovii îl aruncau de pe aripa
templului [Eusebiu, Ist. bis. II 20].
In conţinu martirii din vremile vechi sau noi îşi
aduc aminte de scena aceasta de pe cruce şi se
roagă ca şi Mântuitorul lor: „Părinte, iartă-le".

III. Preotul.
1. Exemplul iubirii duşmanilor se îndreaptă
către toţi creştinii, o deosebită însemnătate are însă,
pentru preot.
Marele arhiereu este gata a aduce jertfa cea
mare de ispăşire pe altarul crucii şi El o începe
prin aceea, că iartă tuturor în mod solemn. Şi tu,
locţiitorul Său, păşeşti uneori în faţa altarului fu­
rios, cu blesteme, dacă nu rostite, totuşi ascunse în
inimă. După intrarea vehementă în altar stai îa
faţa prestolului ca un nor de furtună, care îţi brăz­
dează cu fulgere de manie fruntea şi-ţi încruntează
privirea şi astfel împlineşti jertfa împăcării.
O, această mânie neîmpăcată, această sminteală
mânioasă, pe care o duce preotul până în faţa al­
tarului !
2. Dacă Mântuitorul găseşte pentru duşmanii Săi
cei mai înfocaţi, pentru ucigaşii săi dornici de sânge,
cuvinte de desvinovăţire, apoi şi învăţăcelul Său,
preotul, trebue să trateze poporul său, pe prietenii
casei sale, ca şi pe contrarii săi cu mai multă cru-
 - 199 -

tare, răbdare, îngăduinţă şi milă. Pentrucă la aceştia

domneşte mai mult lipsa de cultură, neştiinţa, decât
reavoinţa. Şi chiar dacă ar fi reavoinţă constatată
sau aparentă, şi atunci gândeşte-te la Mântuitorul
şi te roagă: „Părinte, iartă-le că nu ştiu ce fac".

IV. Biserica.
Pentru Biserică şi preoţii ei din aceste cuvinte de
iertare rostite de pe cruce, se desprinde învăţătura
ca să nu se pună, în mod arbitrar, prea multe con­
diţii pentru deslegarea de păcate în taina spove­
daniei. Cuvintele Mântuitorului: „Părinte, iartă-le"
trebuesc să-şi aibă efectul în scaunul spovedaniei.
Fiecare mărturisire să fie de fapt ecoul acelei impre­
sionante scene de iertare, petrecută pe cruce.

„Astăzi Stăpânul făpturii a stătut de fafă înaintea lui

Pilat şi răstignirii s'a dat făcătorul tuturor, aducându-se [ca
an miel de bună voia sa; cu piroane s'a pironit, în coastă
s'a împuns şi cu buretele s'a adăpat, celce a plouat mană.
Cu palme peste obraz s'a hoit, Mântuitorul lumii; şi de robii
săi s'a batjocorit făcătorul tuturor. O, iubirea de oameni a
Stăpânului! Pentru cine l-au răstignit s'a rugat Părintelui său,
zicând: iartă-le lor păcatul acesta, că nu 'ştiu călcătorii de
lege ce lucru fără dreptate fac". { I n s f â n t a z i Vi neri seara).

93. Tâlharul cel bun.

„Amin zic ţie, astăzi împreună cu mine vei fi
în rai" [Luca 23, 43].

I. Oaia cea rătăcită.

1. Rătăcirea. O viaţă de tâlhar, care termină
jj»e furci, înseamnă o înşiruire de păcate şi de crime.
„Noi după dreptate, că cele vrednice după fap­
tele noastre luăm", mărturiseşte tâlharul. El era
anul dintre acei oameni pierduţi, pe cari valul nă-
 - 200 -
praznic al vieţii îi poartă ca pe un arbore rupt din
rădăcini şi-1 aruncă undeva la ţărm, sau era unul
dintre acei desmoşteniţi ai sorţii cari sunt alungaţi şi
hoinăresc pe străzi. Câţi rătăciţi sărmani de felul
acestora nu întâlneşte preotul în oraşele mari şi du­
hovnicul spitalelor şi temniţelor, în azile, în spitale,
în închisori, în locuinţe întunecoase şi în mansarde '
Ferice de ei, dacă vor găsi în ceasul din urmă un
preot, care posedă ceva din spiritul bunului păstor
răstignit pe cruce!
2. Lumina. Tâlharul nu l-a cunoscut până atunci
pe Mântuitorul şi nici nu-1 văzuse vreodată. De
aceea, la început, îl batjocoreşte împreună cu
ceilalţi. Dar priveliştea demnităţii Lui neasemănate,
precum şi liniştea şi blândeţea Domnului îl umplu de
admiraţie şi consideraţie. Simţul lui de dreptate îi
şopteşte: Acest bărbat este nevinovat. Noi am pă­
cătuit „acesta, nici un rău nu a făcut".
Curios! Preoţii, cărturarii, fariseii îl condamnă,
poporul rătăcit îl condamnă, tâlharul dela stânga
încă îl condamnă. Toţi strigă: „Vinovat este morţii".
împotriva lor se ridică tâlharul cel bun şi zice:
„Acesta nici un rău nu a făcut". Deşi bietul om nu
cetise sf. Scriptură, ca fariseii şi cărturarii şi nu a
fost în şcoala Domnului, ca apostolii, nu L-a văzut
ca Petru păşind peste valuri şi nici nu L-a văzut
schimbându-se la faţă, deoarece el îi vede numai
acum pe lemnul de ruşine şi în faţa morţii, totuş:
tâlharul acesta pătrunde mult mai adânc, ca ceilalţi
toţi, în taina crucii. Ei se poticnesc în faţa neputinţei
Lui aparente, el însă se roagă la Cei spânzurat pe
cruce, ca la împăratul măririi: „Pomeneşte-mă Doamne
când vei veni întru împărăţia ta".
3. Rugăciunea. Câtă vreme păşia prin mulţime,
înconjurat de aureola minunilor Sale, nu era lucru
mare să I se închine lumea. Atunci se auzi au stri­
găte de ajutor din toate părţile: „Fiul lui David,
fie-ţi milă de mine". Acum toate aceste glasuri au
 201 —

amuţit; în locul lor se aud glasuri de batjocoră: „De

eşti tu Mristosul, mântueşte-te pe tine şi pe noi" —
„Pe alţii a mântuit, mântuiască-se si pe sine" [Luca
23, 35 sq.j.
Numai unul se roagă plin de încredere: „Doamne
pomeneşte-mă, când vei veni în împărăţia tal"
El nu se roagă să fie scăpat de cruce şi de su­
ferinţe ; el vrea s'o poarte pentru a se curaţi de
păcate („Noi după dreptate suntem osândiţi"); el
nu are altă cerere, ci numai se roagă ca să-1 pome­
nească în împărăţia Sa.
O, cum adeseori învaţă moartea, care se apropie»
„sufletele de tâlhar" să se roage atât de intim şi de
mişcător, încât preotul şi cei dimprejur încep a lă­
crima!
4. Convertirea.
Este o adevărată convertire întâmplată pe patul
morţii. Tâlharul împlineşte totul, ce se ţine de o
moarte bună şi plină de har. Ei se mărturiseşte, el
se căeşte. el ia crucea ca pe o scândură de salvare
şi o sărută cu cea mai simţită încredere şi pietate.
Şi cât de bogat e răsplătită această încredere !
Judecătorul cel veşnic cu gura sa îi dă deplină
iertare şi deslegare de păcate pe patul morţii, ba
chiar îi asigură de mântuirea cea veşnică. Ce fe­
ricire ne mai auzită! Şi cu ce preţ o câştigă ? Ea nu
este urmarea unei pocăinţe aspre şi îndelungate, ca
a unui sf. Antonie din Tebaida, ci o câştigă prin
an singur act de căinţă adevărată, prin o singură
privire plină de încredere la Dumnezeu, pe care
până atunci aproape îl uitase. Ceeace alţii câştigă
după sforţări de ani dearândul, tâlharul dobândeşte
" i cel dintâi avânt sufletesc. Atunci s'au împlinit
:_-rrieîe Domnului: „Cei dintâi vor fi pe urmă şi
ie pe urmă vor fi întâi". Cei cari rătăceau pe
- au loc în sala ospăţului.
5. Ni se înfăţişează aici icoana acelor convertiri
iBBEf rcsionante de pe patul morţii, pe cari le-a întâlnit
 — 202 —
fiecare preot zelos, în oraşe, în spitale, azile şi în­
chisori şi pe cari le socoteşte printre amintirile sale
cele mai pline de mângâiere. Şi dacă preotul nu prea
întâlneşte asemenea convertiri, oare nu poartă şi el
vina, fiindcă-i lipseşte darul păstorului celui bun
sau are acest dar într'o măsură redusă?

II. Păstorul cel bun.

1. Ceeace Mântuitorul a învăţat în parabola
despre păstorul cel bun, exemplifică pe cruce, printr'o
faptă a păstorului iubitor, aproape neînţeleasă. Ca
şi când şi-ar desface un braţ de pe cruce, ca să
libereze oaia prinsă între mărăcini şi s'o apropie
de inima Sa.
2. Este înainte de toate semnificativ, că bunul
păstor se adresează mai întâiu bietului tâlhar şi abia
după aceea mamei Sale şi învăţăcelului Său iubit.
Iubirea faţă de cei păcătoşi aşadară la Mântuitorul
întrece într'un anumit sens iubirea de mamă şi
prieten.
Nu este acest fapt plin de învăţătură şi pentru
preot?
3. Mai departe din această pildă învaţă păstorul
sufletesc, că el nu trebue nici odată să despereze de
mântuirea unui suflet muribund. Apropierea morţii
cuiva este pentru preot un tovarăş neclintit, cu aju­
torul căruia cucereşte multe suflete aspre şi îndă­
rătnice.
4. In scena aceasta nu se află oare o condamnare
a rigorismului şi a oricărei interpretări înguste a
harului divin? Poţi fi mai darnic, de cum se arată
aici Mântuitorul? Poţi fi mai larg decât Mântuitorul,
întru a trece cu deslegarea dincolo de mărimea
faptelor şi aşteptărilor celor ce se pocăesc?
De aceea şi Biserica dă pentru cazuri de moarte
cele mai largi puteri, îşi deschide toate comorile
harului, deschide toate căile şi aşterne toate punţile
de salvare.
 — 203 —

5. încă ceva. Ce l-a îndemnat pe tâlhar să se

convertească în ceasul din urmă? A fost exemplul
virtuţii neasemănate, pe care-1 avea înaintea ochilor.
Ce produce convertirile neaşteptate pe patul morţii
în temniţe şi spitale ? Este foarte adesea înfăţişarea
unui preot, care face onoare tagmei sale.
Ascuns într'un colţ zace un strein de lege sau
un necredincios, căruia până acum îi era oroare
de preot El v e d e însă pe preot venind şi plecând,
îl observă cu ochii ageri ai antipatiei, îl urmăreşte
cum păşeşte el, ce vorbeşte, cum se coboară cu
iubire şi prietenie până la cel mai umil; v e d e mai
departe cu câtă evlavie şi pietate administrează
sfintele taine şi câtă mângâiere şi pace lasă prezenţa
lui în sufletele tovarăşilor de suferinţă. A c e s t e a îl
impresionează şi-şi z i c e : „Aceşti preoţi sunt totuşi
altfel, de cum am auzit şi crezut". Astfel se produce
schimbarea internă, care duce la apropiere şi deci
la reîntoarcere şi la moarte fericită întru Domnul.

„într'o zi ai învrednicit, Doamne, pe tâlharul tn raiu;

şi pe mine luminează-mă cu lemnvl crucii şi mă mântueşte"
(Svetilna — dela slujba sfintelor Patimi).

„Pufin glas a slobozit tâlharul pe cruce şi mare cre­

dinţă a aflat. într'o clipeală s'a mântuit şi tntâiu el deschi­
zând uşile raiului, a intrat. Celce al primit pocăinţa aceluia,
Doamne, slavă fie".
(Antifonul al 14-lea — dela slujba sfintelor Patimi).

„Lemnului crucii tale ne închinăm iubitorule de oameni

că pe dânsul pironlndu-te, cela ce eşti viaţa tuturor, raiul a
deschis tâlharului celuice a venit la tine cu credinţă, Mân­
tuitorule, şi s'a învrednicit desfătării mărturlsindu-se ţie, po-
meneşte-mă Doamne. Primeşte dară, precum pe acela, şi pe
noi, cari strigăm, greşit-am toţi, ci cu milostivirea ta nu ne
trece cu vederea".
(Sedealna — dela glas 1 Octoihui mare).
 — 204 —

94. Tâlharul cel rău.

Judecata de pe cruce.
1. Ca nu cumva harul extraordinar de care a
fost făcut părtaş tâlharul pe cruce, să facă pe pă­
cătoşi prea încrezători şi astfel să-şi amâie conver­
tirea până în clipele din urmă ale vieţii lor, alături
de icoana mângăitoare a unui suflet care cere iertare,
e pusă icoana grozavă a unui împietrit la suflet,
care, cu blăstămul sacrilegiului pe buze, trece la cele
eterne.
2. Condiţiile sunt egale pentru amândoi tâlharii.
De amândoi este deopotrivă de aproape Hristos şi
Măria, ambii au aceiaş icoană măreaţă înaintea
ochilor, pentru amândoi curge aceiaş sânge din ra-
nele Mântuitorului. Dar unul vede şi recunoaşte,
celălalt vede şi rămâne împetrit la inimă; unul
apucă mâna întinsă a Mântuitorului, celălalt o res­
pinge cu răutate.
Se împlinesc cuvintele Domnului: „Atunci, doi
de vor fi în câmp, unul se va lua şi altul se va
lăsa. Două măcinând la moară, una se va lua şi
una se va lăsa" [Matei 24, 40 sq.].
3. Această judecată de pe cruce se menţine
în secolele următoare. Nu este preot cu expe­
rienţă, care să nu se fi întâlnit cu oameni de felul
acestor doi tâlhari.
El îi întâlneşte la spovedanie: la dreapta unul,
care cu remuşcări şi cu sufletul schimbat se întoarce
înapoi la Dumnezeu şi îndreptat pleacă d'acolo; la
stânga altul, care împetrit la suflet, refuză cu încă-
păţinare taina îndurării, lăsând spinul otrăvitor în
rana, care se infectează prin tăinuirea păcatului.
In spital pe patul de moarte: la dreapta unul,
care plângând cuprinde crucea şi moare ca un
sfânt; la stânga altul, care respinge cu blestem
semnul mântuirii şi gata de moarte îşi ascunde faţa
în perna sa.
 — 205 —
In închisoare: la dreapta unul, care ca şi fiul
rătăcit suspinând recunoaşte păcatul şi află milă
la Dumnezeu; la stânga altul, care cu dispreţ
trimete la cel necurat pe preoţi şi cu blasfemie pe
buze trece în eternitate.
„In mijlocul a doi tâlhari, cumpăna dreptăţii s'a aflat
crucea Ta, unul adecă pogorându-se tn iad cu tngreuiarea
hulii, iar celalalt uşurându-se de greşale spre cunoştinţa cu­
vântării de Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule, mărire Ţie"*
(Sedealna — g). 8 Octoihul mare).

95. Dureri de mamă.

„Şi sta lângă crucea lui Isus muma lui şi sora
mamei Lui, Măria lui Cleopa şi Măria Magdalena"
Poan 19, 25].
Două trăsături ale nobilului sentiment de mamă
se reliefează în chip minunat în exemplul Măriei:
credinţa şi tăria sufletească.

1. Iubirea de mamă.
1. Cât timp soarele Fiului ei strălucea sus pe cer
şi mulţimea poporului î-L preamărea, mama stătea
modestă la o parte; acum însă, în ceasul suferinţii
şi al batjocorei, păşeşte pe faţă şi se alătură Lui.
Ea stă lângă patul de moarte al fiului său. Acesta
este locul ei, este dreptul ei sfânt de mamă. Ce-i
drept ea nu poate să facă nimic pentru a-I uşura
suferinţele, a-I potoli setea şi a-I lega rănile. Insă,
prin prezenţa ei vrea cel puţin să vestească lumii
întregi: că ea-i aparţine Lui, că ea îi rămâne fidelă
chiar dacă î-L părăsesc toţi ceilalţi. „Şi sta Măria".
2. Odinioară în Vifleem, o, cât de fericită se simţea
mama, veghind lângă ieslea din care pruncul
dumnezeesc îi zâmbia! Apoi a trăit viaţa liniştită din
Nazaret, când copilul dulce creştea, văzându-1 cu
ochii. El era mângăerea ochilor ei şi soarele vieţii
 _ 206 -
sale. Cât de intimă era această petrecere îm­
preună! Acum însă, El atârnă pe lemnul de bat­
jocură ca un criminal între doi tâlhari, condamnai
batjocorit, blestemat şi părăsit de toţi. Mama însă
ţine la El. Figura lui însângerată nu îi e mai puţin
scumpă, de cum îi era odinioară faţa iui de copil zâm­
bitor. El este şi rămâne singurul cuprins al vieţii
şi iubirii ei. „Sta Măria". Credincioasă până la
moarte!
3. Cum este cu tine, preotule? Odinioară, în
Vifleemul vieţii tale de preot, era Copilul divin cea
mai mare comoară pentru tine. Şi în decursul anilor
liniştiţi din Nazaret ai preoţiei tale tinere, locuiai
împreună cu El sub un coperiş. Atunci te simţeai
atât de fericit în apropierea Lui. Au venit apoi
suferinţele şi ispitele grele, examenul de pe Mun­
tele Măslinilor şi Golgota. I-ai rămas credincios şi
L-ai urmat cu statornicie ca mamă-Sa cea sfântă?
Spune, cum stai cu credinţa ta?

II. Tăria iubire! de mamă.

„Tare este ca moartea dragostea" [Cântarea
Cântărilor 8, 6].
1. Din zorii zilei celei dintâiu a patimilor mama
se ia după urmele de sânge ale Fiului ei divin, îl
urmează dela stâlpul unde L-au bătut cu biciul până
la scena cu „lată omul" şi mai departe străbate via
longa până la înălţimea Golgotei. Nici o batjocură,
nici o insultă, nici pumnul aspru al soldaţilor, nici
brutalitatea plebei fără inimă, care o arată cu dege­
tele, cu atât mai puţin privirea răutăcioasă a fari­
seilor şi blestemele lor, nu au fost în stare să o
deslipească de El. „Tare ca moartea e dragostea".
2. „Sta". Ea stă, deşi sabia lui Simion îi stră­
pungea inima, deşi toate suferinţele Lui le simţea
şi le îndura. Crucea îi apasă şi umerii ei gingaşi,
cuiele treceau şi prin manile ei delicate, coroana
de spini se împlânta şi în tâmpla ei; vânătăile şi
 - 207 -

rănile îi. înfiorau şi trupul ei. Nicicând nu a suferit

o mamă atâtea amaruri. Insă ea rezista. Sta Măria,
muma Lui!
3. Ea rezista, pe când totul se cutremura, pă­
mântul se clătina, stâncile se despicau, mormintele
se deschideau, soarele se întuneca şi mulţimea de
frică se împrăştia. Ea sta nemişcată. Sta mama.
4. Ea a petrecut acolo cele trei ceasuri, cât a
stat El pe cruce, în întunerec, când i-au dat oţet cu
fiere, când a rostit cele din urmă cuvinte şi şi-a
încredinţat sufletul Său lui Dumnezeu; când coapsa
Lui a fost străpunsă şi mort şi palid atârna pe cruce,
ea sta şi privind, toate le îndura. Sta.
5. Ea stă, deşi este femeie delicată, de o struc­
tură sufletească atât de fină şi atât de neobişnuită
cu astfel de scene sângeroase şi cu o societate aşa
de barbară, ea stă însă, în mijlocul călăilor şi al
soldaţilor romani, în mijlocul duşmanilor, cari crâş-
neau de răutate, stă ca o stâncă neclintită în mij­
locul valurilor înfuriate. Sta!
6. Ea stă şi rezistă, deşi totul se părea că e o
înfrângere deplină şi iremediabilă. Pot să se clatine
alţii, să despereze şi să se îndoiască, ea stă tare în
credinţa neclintită, în speranţa nebiruită, în iubirea
mai tare ca moartea. Sta!
7. Ea nu-şi întoarce ochii cu disperare, ca odi­
nioară Agar dela fiul ei muribund Ismael [1 Moise
21, 16], ea nu cade zdrobită sufleteşte ca Niobe cea
împetrită, nu, ea rezistă, văzând şi auzind totul, cu
privirea ţintă spre cruce. Sta!
8. Ea nu se plânge şi nu se tânguie în slăbi­
ciunea ei femeiască; ea nu murmură, nu blastămă
şi nu invocă dela Dumnezeu răsbunare asupra pri­
cinuitorilor de suferinţe. Ea iartă totul, cum şi El a
iertat. încredinţează totul în mâna lui Dumnezeu şi
în aceste cele mai negre ceasuri din viaţa sa, oricât
de aspre şi de neînţelese i sar părea, ea exclamă
 — 203 —

cu glas în inima sa ca odinioară: „Iată, roaba

Domnului".
9. Aici ni se înfăţişează tăria femeii, cum o
preamăreşte Sf. Scriptură, în cea mai frumoasă
întrupare, înobilată, schimbată la faţă prin dragostea
către Isus, care toate le preface.
Măria este prototipul acelor mame cu suflete
de eroi, ale căror figuri ne apar aşa de străluci­
toare în vremile bisericii primitive. Odată apăru
îu faţa judecătorului o femeie, Sirnforoza, cu şapte
copii ai ei: „Dacă tu nu jertfeşti zeilor, vei fi omo­
râtă nu numai tu, ci şi cei şapte copii ai tăi". Ce
face ea? Ea îşi priveşte copiii, cari erau mândria
şi fericirea ei. Inima îi tremura, însă mai tare decât
moartea este iubirea ei faţă de Hristos. Ea se
apleacă cu gingăşie peste iubiţii ei fii, zicând: „Este
ceva mai frumos, decât a muri pentru hristos ?"
Fără a-i lăcrima ochii priveşte cum copiii ei se
prăvălesc unul după altul la moarte şi strigă: „Se
poate să fiu atât de fericită, ca să pot muri de opt
ori pentru Hristos ?" Asemenea trăsături măreţe
le vedem şi în caracterul femeilor Felicitas, Per­
petua, Zoe, în mama copilului martir Theodul, alui
Varula, a junelui Meliton din Sevaste şi la atâtea
alte femei din această glorioasă epocă. Chiar şi
Romanii păgâni admirau astfel de caractere tari şi
suflete mari. „Ce femei minunate sunt totuşi între
creştini!" exclamă cu mirare unul dintre retorii pă­
gâni de mai târziu.
10. Este ruşinos pentru lumea bărbaţilor, că
ceata mică a celor rămaşi credincioşi lui Hristos
sub cruce, e formată aproape exclusiv din femei.
„Şi sta lângă crucea lui Isus mama Lui şi sora
mamei sale, Măria lui Cleopa şi Măria Magdalena"
[loan 19, 25, Marcu 16, 40].
Numai unul salvează onoarea sexului tare, un
tânăr preot, loan. Că el a rezistat şi nu a părăsit
pe Mântuitorul şi împăratul Său până la moarte ca
 — 209 —

un scutier credincios, aceasta o poate mulţumi numai

mamei lui Isus. Ea l-a căutat după fugă în grădină
{vezi mai sus], ea l-a întărit şi l-a dus cu sine pe
Golgota. Către ea să-ţi îndrepţi şi tu, preotule, privi­
rile, în ceasuri de grea cumpănă şi suferinţă, ţi-
nându-te de mâna ei.

„Văzând mieluşeaua Măria pe mieluşelul său tră-

gându-se la junghiere, mergea după dânsul zdrobită, împr
si cu alte femei, strigând aşa: unde mergi Fiule ? Pentruce
faci această călătorie grabnică? Au doară este iarăşi altă
nuntă în Cana şi acolo te grăbeşti acum, ca să le mai faci
hor uin din apă? Oare merge-uoiu cu tine, Fiule, sau voiu
aştepta mai bine? Dă-mi cuvânt, Cuvinte; nu mă trece tă­
când, celce mai păzit curată; că Tu eşti Fiul şi Dumnezeul
nostru". (Icosul — dela slujba sfinlelor Pallmi).

96. Cel din urmă testament,

„Deci Isus văzând pe Maica sa şi pe ucenicul,

pe care îl iubia, stând a zis Maicii sale: Femeie,
iată fiul tău /" [Ioan 19, 26].
Iubirea adevărată nu face vorbă multă şi în
fiecare cuvânt pune întreg sufletul. A ş a şi în cazul
de faţă. Ce comoară de iubire, de mângăere, de
lumină şi de învăţătură, mai ales pentru preot, se
află cuprinsă în aceste două cuvinte: „Iată fiul tău;
iată mama ta!"

1. Testamentul faţă de Ioan.

1. Isus: „lată, fiul tău!" Scena şi cuvintele

acestea arată simplu, dar mişcător, raportul dintre
Fiu şi Mamă. La aparenţă viaţa publică a lui Isus
slăbise această legătură sfântă. Dar nu, ea a rămas
tot cea veche. Aceasta se arată în ceasul acestei
solemne despărţiri. La ea se gândeşte mai ales, de
aceea spre ea se îndreaptă grija Lui cea din urmă
14
 — 210 —

în mijlocul durerilor morţii. Este o îngrijire reală de

ea şi de viitorul ei, când o încredinţează pazei uce­
nicului Său. „A încredinţat pe mama Sa, ca să ne
înveţe că trebue să ne îngrijim de părinţi până la
cea din urmă suflare a lor" [ChrisostomJ.
El nu poate să-i ia durerea produsă de despăr­
ţire, însă i-o uşurează cu iubire, când pe cea mai
scumpă a sa comoară o încredinţează aceluia, care :

după mamă, I-a fost cel mai iubit ucenic, care, sta
mai aproape de inima Lui şi care a primit mai
adânc în sine duhul Său.
2. Măria. Cuvântul Fiului său cuprinde cea din
urmă dispoziţie, deci este un cuvânt de despărţire.
Sfârşitul e aproape. El se desparte de ea, o lasă
singură. Altul trebue să-L înlocuiască, „lată Fiul
tău !"
loan este de sigur cel mai iubit dintre ucenicii
Săi. El s'a înrudit sufleteşte cu ea prin comunitatea
de iubire către Isus şi s'a apropiat de ea prin cre­
dinţa sa în ceasurile grele de suferinţă.
Insă, era peste putinţă să-i înlocuiască cineva
pe Acela, pe care L-a „primit dela sfântul Duh"..
pe care ea L-a purtat în inima sa, pe care L a
născut, L-a îngrijit ca pe copilul ei cu fericire
nespusă, pe El, cu care a trăit treizeci de ani dea-
rândul în cea mai intimă comunitate, care i-a împlinit
toate visurile şi dorinţele şi i-a umplut sufletul cu
dragoste! Şi totuşi, aceste cuvinte cuprindeau o
dulce mângăere. Era doară dispoziţia, dorinţa şi
voinţa Lui ultimă şi aceasta o interesa mai mult
ca orice.
3. loan. Pentru ucenicul cel iubit, această ul­
timă dispoziţie a Mântuitorului era o deosebită
cinste şi graţie.
Prin ce a meritat el aceasta? Mai întâiu prin
fidelitatea sa. Este de mirare, că un părinte muri­
bund lasă ca legatar universal pe fiul său, care
singur i-a rămas credincios în durerile boalei sale
şi care până în ceasul ultim singur a veghiat la
patul lui de moarte? Insă, cu totul altceva 1-a făcut
pe ucenicul iubit demn de o misiune atât de distinsă
şi înaltă. „Castitatea lui feciorelnică". „Celui fecio­
relnic i s'a încredinţat Fecioara" [Ieronim].
Prin aceasta se arată deci preotului drumul prin
care se poate face vrednic de iubirea şi încrederea
Mântuitorului. O, ce fericit ai fi, dacă arătându-te
pe tine, Domnul ar zice Măriei: „fată fiul tău", adică
iată un preot, care stă mai aproape de mine, decât
toţi ceilalţi. Fii şi pentru el într'o anumită măsură
mamă: „Iată fiul tău!"

II. Testamentul pentru biserică.

1. Tot ce spune şi face Mântuitorul când moare
pe cruce, are însemnătate nu numai pentru acel
moment, pentru puţinii martori ai sfârşitului Său, ci
pentru biserica universală a viitorului [compară Ioan
12, 32]. Astfel şi cuvintele „lată muma ta !" au re­
ferire către viitor. îndeosebi cuvântul „Iată" e în­
dreptat către toţi fiii Bisericii din toate timpurile şi
locurile.
2. Căci ce este biserica ? Nu este ea familia
mare a fiilor lui Dumnezeu aici pe pământ? Unei
familii însă îi aparţine în primul rând o mamă. Cine
alta poate să fie, dacă nu mama Mântuitorului, a
doua Eva „cea plină de dar şi binecuvântată între
femei", care a fost aleasă dintre toate femeile pentru
a îmbrăca pe Fiul cel veşnic al lui Dumnezeu în
haina şi întru chipul robului, ca astfel să apară
între noi vizibil şi pipăibil [Tit. 3, 4] şi Lui să-i dea
trup, pe care să-1 pună pe altarul crucii ca jertfă
sângeroasă de împăcare?
Nu i s'a spus ei: „Vei naşte fiu... Şi va împă­
raţi peste casa lui lacob în veci şi împărăţiei lui
nu va fi sfârşit?" [Luca 1, 31].
Oare mama împăratului nu este împărăteasă
prin naştere în imperiul său, mama ţării, cinstită şi
14*.
 — 212 —

iubită de toţi? „Căci iată, de acum mă vor ferici

toate neamurile" [Luca 1, 48].
Cât de clară şi evidentă rezultă concepţia cre­
ştină despre cultul Măriei, din aceste adevăruri
fundamentale! Această concepţie este tot aşa de
veche ca şi biserica. Măriei, începând cu acele cea­
suri de sub cruce, când a luat-o ucenicul loan la
sine, i sa desemnat locul care i se cuvenea în fa­
milia apostolilor şi în biserică, „Măria este mama
iubitorilor de Hristos, cum suntem noi" [Augustin.
De virg. 16].
3. Şi cât de frumoasă este această concepţie şi
cât de binefăcătoare şi plină de har este înrâurirea
ei în viaţa credincioşilor şi a bisericii! Aici, în cercul
fiilor săi, lucrează şi cârmueşte de fapt o mamă.
Ochii ei binevoitori, mâinile ei gata de ajutor, inima
ei blândă de mamă dă întregii vieţi religioase o
intimitate, o căldură şi o delicateţă, cum nu o poţi
afla nicăiri. Că prin aceasta nu sufere adorarea
lui Dumnezeu şi nu scade dragostea faţă de Mân­
tuitorul ne arată sfinţii cu iubirea lor înfocată faţă
de Dumnezeu şi Hristos, ne arată numărul mare
al credincioşilor, cari se grămădesc cu lacrămi de
căinţă şi pocăinţă la scaunele spovedaniei, îndem­
naţi de zelul şi credinţa sporită în Dumnezeu.

III. Testamentul pentru preot.

1. „lată fiul tău! Iată, mama ta!"

Cuvintele acestea se referă în primul rând la
loan, care fericit „din ceasul acela a luat-o la sine
Aceasta a înseamnat pentru el o viaţă de comuni­
tate familiară cu mama lui Isus, o trăire fericită
împreună cu ea, o armonie a două suflete asemă­
nătoare, cari se topise în acordul celei mai calde
iubiri către Isus. O, aceste zile fericite din Efez,
pe cari Sf. Evanghelist loan le-a petrecut cu maica
Domnului!
 - 213 -
2. Oare, aceste raporturi ideale dintre Măria şi
Ioan nu trebuesc să-şi găsească asemănare şi în viaţa
preotului. „Iată fiul tău; iată mama ta?"
3, „Biserica ortodoxă venerează pe Fecioara
Măria ca pe cea care este „mai cinstită decât He­
ruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Se
rafimii", ca pe cea care este superioară oricărei
făpturi. Biserica vede în ea pe Maica lui Dumnezeu,
cea care fără a se substitui unicului Mijlocitor, mij­
loceşte înaintea Fiului pentru tot neamul omenesc;
şi noi o rugăm fără încetare să mijlocească pentru
noi. Iubirea şi veneraţia faţă de Fecioara este su­
fletul pietăţii ortodoxe, inima ei, ceeace încălzeşte
şi însufleţeşte trupul întreg... Prin absenţa Fecioarei
din credinţă şi din viaţă diferă cel mai mult pro­
testantismul de Ortodoxie ... Biserica ortodoxă nu
admite dogma catolică din 1854, dogma Imaculatei
Concepţiuni a Fecioarei, în sensul că ea ar fi fost
scutită de păcatul originar la naşterea sa. Dar Or­
todoxia nu admite în „Cea fără prihană" nici un
păcat individual, căci aşa ceva nu ar corespunde
cu demnitatea de maică a lui Dumnezeu. Legătura
între Fecioară şi Fiul său nu se mărgineşte numai
la naştere; ea dăinueşte în măsura însăşi, în care
divinul şi umanul sunt în mod inseparabil uniţi în
Hristos... Murind de moarte naturală în ziua Ador­
mirii sale, ea na fost captivă corupţiunii, ci, înviată
de Fiul său, ea şade, în trupul ei glorificat, de-a
dreapta lui Hristos, în ceruri... Şezând în ceruri,
în stare preamărită, Fecioara rămâne maica nea­
mului omenesc, pentru care ea se roagă şi mijlo­
ceşte. Pentru aceasta, Biserica îi adresează rugă­
ciunile ei, cerându-i ajutor... Rugăciunile adresate
Fecioarei ocupă un aşa loc în slujba ortodoxă, încât
acest loc nu sar putea încă delimita. în afară de
sărbători şi de zilele consacrate Fecioarei, fiecare
slujbă conţine rugăciuni nenumărate, care-i sunt
adresate, iar numele ei este în mod constant pro­
nunţat în biserică, alături de numele Mântuitorului
 — 214 —

nostru Isus Hristos. Icoanele sale se găsesc înaintea

noastră pe iconostas, în diverse locuri din biserică,
si în casele creştinilor" (5. Bulgakoff: Ortodoxia.
Sibiu, 1933, pag. 148—151].
4. Preotul, mai mult ca orişicare alt om, se întâl­
neşte cu Măria, zi de zi sub crucea din Golgota.
Aceeaş jertfă, care acolo s'a împlinit în chip sân­
geros, se aduce nesângeros pe altarele noastre. La
aducerea acestei jertfe fără de sânge, nu va fi in­
vitată în primul rând Măria ca să participe, cum a
participat odinioară la jertfa cea sângeroasă? Fără
îndoială, că nu ca preoteasă a stat Măria sub cruce.
Preoţia, după rânduiala lui Isus, este exclusiv re­
zervată bărbaţilor. Insă, mama suferinţelor arată
preotului cum trebue să stea în faţa altarului şi să
aducă jertfa. Ea stă la altarul crucii, nu ca ceilalţi
cari se aflau acolo, rece şi indiferentă; ea sufere,
se jertfeşte şi se roagă împreună cu El. Ea are o
inimă, un suflet, o simţire şi un cuget cu Fiul său,
care moare.
Cât este de trist, când preotul, chiar în mo­
mentul prea sfânt al prefacerii, este cu gândul şi
inima departe şi împlineşte actul aducerii sfintei
jertfe numai de formă, mecanic, ca sbirii „cari nu
ştiu ce fac".
Cel puţin în faţa altarului să-L vadă pe Cel
răstignit pe cruce şi pe cea de sub cruce! „lată
mama ta!"
„Biserică şi uşe eşti, palat şi scaun a! împăratului, Fe­
cioară Preacinstită, prin carea Izbâoitorul meu Hristos Domnul,
celorce durmeau întru tntunerec, s'a arătat, soarele dreptăţii
fiind, vrând să lumineze pe ceice i-a zidit după chipul său
cu mâna sa. Pentru aceasta ca totul lăudată, ca ceeace ai
agonisit îndrâsneală ca o Maică către dânsul: Roagă-l ne­
încetat, să se mântuiască sufletele noastre".
(Stihoavna — glas 5 Ocîoihul mare).

„Nu mă plânge maică, vâzându-mă spânzurat pe lemn,

pe mine Fiul Tău şi Dumnezeu, celace am spânzurat pământul
 — 215 —
meţinut peste ape, şi am zidit toată făptura, pentrucă mă
sc«/o şi mă voiu preamări, şi cu tărie împărăţiile iadului v
jsfărâma şi voiu perde toată puterea lui, şi pe cei legaţi v
slobozi din răutatea lui ca un milostiv, şi-i voiu aduce
Tată! meu, ca un iubitor de oameni",
(Stihoavna — gl. 4 Octoihul mare).

97. „Mi-e s e t e " [loan 19, 28).

I. Exprimarea suferinţei fizice produsă de sete.

1. Trebuia ca şi gura sfântă a Domnului, ca şi
buzele sale, ca şi gâtlejul său, să-şi aibă partea lor
la suferinţă, întocmai ca celelalte membre. Chinul
produs de sete este cel mai grozav, pe care-1 poate
suferi omul. Primul strigăt după ajutor al celui
rănit pe câmpul de luptă nu cere îngrijire şi ban-
dajare, ci „apă, apă", pe care o doreşte cu buzele
fierbinţi şi uscate de sete. Nu înzadar setea se nu­
mără printre chinurile iadului. „Părinte Avrame" —
se roagă bogatul— „milueşte-mă şi trimite pe Lazav
să-şi întingă vârful degetului în apă şi să-mi răco­
rească limba mea, că mă chinuesc în văpaia aceasta"
[Luca 16, 24).
Setea chinuitoare de care avea să sufere Mesia
a fost profeţită: „Uscatu-s'au ca un vas de lut vâr-
tutea mea si limba mea s'a lipit de grumazul meu"
(Psalm 21, 16].
Aceste cuvinte se împlinesc acum. „Ca să se
împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete" [loan 19, 28].
Da, îi e sete. Sudoarea de sânge de pe Mun­
tele Măslinilor, pierderea simţitoare de sânge pe
urma biciuirii, drumul lung al durerilor străbătut în
arşiţa soarelui, băutura amară de smirnă şi mai
ales pironirea îngrozitoare pe cruce, toate acestea
trebuiau să-i pricinuiască o sete insuportabilă.
2. Despre chinurile setei ne vorbesc misionarii
şi călătorii prin pustiurile şi savanele Africei şi
 — 216 —
Americei. Toate povestirile lor despre cele îndurate
ne reamintesc suferinţa produsă de setea lui Isus
pe cruce.
3. „Mi-e sete". Câtă mustrare cuprind aceste
cuvinte ale Mântuitorului, care se chinuia de sete.
Ia adresa acelor preoţi, cari fac chefuri, cari depă­
şind măsura unor petreceri prieteneşti se prelun­
gesc la infinit şi pentru cari beutura devine scop
al vieţii!
4. Ca să simtă întru câtva această suferinţă
chinuitoare, unii sfinţi şi-au impus de bună voie răb­
darea de sete. Gândul la „setea" Mântuitorului le-a
dat tăria de rezistenţă.

II. Setea după suflete.

1. Din vremuri vechi, meditaţia asupra patimilor
a atribuit acestui strigăt de durere al Mântuitorului
nostru o semnificaţie mai adâncă, care trece peste
sensul cel obişnuit şi a aflat în acest strigăt expresia
acelei sete nepotolite după suflete şi mântuirea
lor, care stăpânea în acel moment sufletul Mân­
tuitorului.
Aceasta sete şi dorinţă vie a sufletului Său, în
tot decursul vieţii şi activităţii Sale L-a purtat fără
zăbavă din loc în loc, din oraş în oraş şi de câte
ori nu a rostit cuvintele: „Ierusalime, Ierusalime •..
de câte ori am vrut să adun pe fiii tăi, cum îşi
adună găina puii săi sub aripi şi nu aţi vrut" [Matei
23,27]. „De ai fi cunoscut şi tu, măcar în ziua aceast
a ta, cele ce sunt cătră pacea ta" [Luca 19, 42]. Şi
acum când El de pe cruce îşi aruncă ultima Sa
privire peste Izrail şi peste lumea întreagă, această
dorinţă nespusă, ba chiar chinuitoare se potenţează
la cel mai înalt grad. „Sete. Mi-e sete". Este expresia
cea mai scurtă şi mai mişcătoare a voinţii lui Dum­
nezeu de a mântui.
2. De pe culmea credinţei creştine mântuitoare
privesc astăzi slujitorii lui Hristos şi ai bisericii Lui
 - 217 -
la toţi rătăciţii şi păgânii, cari încă stau departe de
izvorul mântuirii şi le strigă cu glas tare: „Veniţi!
Nu vă este sete?"
3. Această sete chinuitoare după suflete a
găsim la toţi ucenicii şi apostolii Domnului, cari
au moştenit spiritul şi dragostea Lui. Cum reiese
această sete după suflete din scrierile lui Pavel:
„Iar eu prea cu dulceaţă voiu cheltui şi mă voiu
cheltui şi pe mine pentru sufletele voastre" [2 Co­
rinteni 12, 15].
Această sete de suflete a îndemnat şi purtat pe
toţi apostolii creştinismului să cutreiere, fără odihnă,
cele mai îndepărtate ţinuturi, ca să arunce sămânţa
izbăvitoare a Evangheliei lui Hristos. Şi azi tot
această sete nu dă odihnă, zi şi noapte, preoţilor
zeloşi în chemarea lor.
0, această sete sfântă şi miraculoasă după su­
flete! O simţi tu, preot al lui Hristos? Sau această
sete divină şi sfântă este cu totul străină de tine,
necunoscută şi nesimţită?

98. Beutura cu oţet,

„Şi era acolo un vas plin cu oţet. Iar ei um­
plând un burete cu oţet şi în isop punându-l l-au
adus la gura lui" [loân 19, 29].
1. Beutura aceasta era fără îndoială posca solda­
ţilor romani. După legea militară romană nu era
permis soldatului ca să bea vin în timpul serviciului.
Posca înlocuia vinul, adecă oţet subţiat cu apă, care
potolea setea fără a ameţi [Lips., De mii. Rom. 1. 8
dict. 4].
Isopul era un fel de buruiană amară [iarba
găii] ale cărei frunze serviau probabil la pregătirea
beuturii ameţitoare, care se da celor cari erau exe­
cutaţi. Aşa se explică că aveau la îndemână lujeri
de isop. Beutura aceasta amară şi acră s'a dat lui
Isus din răutate şi batjocoră sau din compătimire?
 — 218 —

Oricare ar fi fost motivul, era o răcorire neplăcută

într'un astfel de caz de suferinţă.
Foarte mişcătoare este tânguirea Mântuitorului
faţă de poporul său, exprimată în cântările biseri­
ceşti din săptămâna patimilor.
„ Poporul meu, ce am făcut eu vouă ? în loc de
mană fiere mi-aţi adus, în loc de apă oţet mi-aţi dat".
2. Sărman călător şi misionar, tu ştii cât de
neplăcut este, când eşti chinuit de sete şi ferbinţeli
mistuitoare, să afli numai apă murdară din mocirle!
3. Când ţi se dă de beut fiere şi oţet înseamnă
că suferi o desamăgire amară; înseamnă a secera
nerecunoştinţa pentru toată iubirea arătată. N a i
simţit şi tu, preotule, ce gust amar are aceasta ? O,
câte vieţi de preot, cari în loc să mângâie pe Domnul,
sau prefăcut pentru el în oţet şi fiere? Cuvintele cân­
tării bisericeşti: „In loc de mană fiere mi-aţi dat, în
loc de apă oţet mi-aţi adus'' au o deosebită însem­
nătate pentru viaţa decăzută a unui preot.

„Pentru binele care ai făcut, Hristoase, neamul eorees

te-a osândit să te răstignească, adâpându-te cu oţet şi fie
Ci le dă lor, Doamne, după faptele lor, că n'au cunoscut m
lostivirea ta".
(Antifonul al 11-lea dela slujba sf. Patimi).

99. Batjocorirea lui Hristos pe cruce.

„Şi îşi bătea joc de dânsul şi boierii împreună

cu dânşii" [Luca 23, 35].
1. Ura satisfăcută şi orgoliul biruinţei câştigate
face pe oamenii răi să-şi găsească plăcerea în ironii
şi bătae de joc, astfel şi duşmanii lui Isus îşi exprimau
bucuria biruinţei prin vorbe de batjocură şi de ofensă.
Preoţii şi fariseii dau tonul, ceata soldaţilor şi ceilalţi
gură-cască îi urmează în cor.
// batjocoresc preoţii [Matei 27, 41; Marcu 15,
31; Luca 23, 35].
 — 219 —

îl batjocoreşte poporul [Matei 27,39; Luca 23, 35J

// batjocoresc soldaţii [Luca 23, 36],
// batjocoreşte chiar unul dintre tâlhari [Mate
27, 44; Marcu 15, 32; Luca 23, 39].
Cu toţii î-L batjocoresc. Şi încă într'un moment
si într'o situaţie cari fac batjocura nespus mai jigni-
".3are. „Precum este troznetul spinilor sub căldare;
-şa e râsul nebunilor" [Ecclesiastul 7, 7].
2. Ei îşi bat joc de:
Neputinţa Lui aparentă: „Celace strici biserica
şi în trei zile o zideşti" [Matei 27, 40]. „Pe alţii i-au
mântuit, iar pe sine nu poate să se mântuiască"
[27, 42].
Titlul său de împărat: „De este împărat al lui
Izrail pogoare-se acum de pe cruce şi să credem
intr'ânsuP [27, 42].
Fiindcă s'a numit Fiu al lui Dumnezeu: „Nă­
dăjduia spre Dumnezeu; izbăveascâ-L acum pe
dânsul, de-L voeşte pe el; că au zis, că Fiul lui
Dumnezeu sunt" [27, 43].
De obiceiu ura şi batjocura încetează când
duşmanul zace la pământ în chinurile morţii. In
cazul de faţă însă, batjocura nu cruţă pe celce
moare şi râsetele răutăcioase pătrund până şi în
odaia liniştită a muribundului.
3. Cum a străbătut dealungul veacurilor ecoul
acestor vorbe de batjocură spuse sub cruce! De
câte pahare amare, pline cu cele mai josnice şi
urîte batjocuri nu a avut parte biserica creştină,
când fiii ei au murit ca martiri în persecuţiile ro­
mane! Se petrec aceleaşi scene îngrozitoare: Bietul
popor amăgit, ceata soldaţilor şi în fruntea lor con­
ducătorii luptei, duşmanii lui Hristos şi ai bisericii.
4. Dar, cei mai aprigi batjocoritori au rămas tot
Jidovii. Presa lor este plină de cuvinte triviale şi
stăpânită de cea mai neagră ură. Nimic nu le este
sfânt. Totul este calomniat, murdărit şi otrăvit. Ura
veche împotriva „împăratului Iudeilor" dăinueşte
 — 220 —
în conţinu, azi mai mult ca oricând, fiindcă văd că
această împărăţie se realizează, că creştinii sunt
poporul ales, pe când al lor cu toată puterea apa­
rentă rătăceşte printre popoare şi ţări ca un Ahasver
întrupat.

100. „Pogoară-Te de pe cruce!" [Marcu 15, 30].

I. Acestea sunt cele mai amare cuvinte de
batjocură. Va asculta Mântuitorul de porunca lor
şi le va da o dovadă palpabilă despre atotputinţa
Sa ? Nu, aceasta nu voia şi nici nu trebuia s'o facă.
Pe cruce se va face mântuirea, aşa s'a vestit prin
profeţi, aşa a prezis El însuşi [loan 3, 14].
Marelui preot nu-i este permis să se pogoare
dela altar, mai înainte de a fi adus jertfa şi a fi
împrăştiat cu binecuvântare peste popoare sângele
jertfii ispăşitoare.
Oare, dacă s'ar fi coborît cu puterea Sa de pe
cruce, împlinind cererea lor, ar fi crezut arhiereii
şi cărturarii ? Ei ar fi explicat şi aceasta ca opera
lui Belzebub.
II. „Pogoară-te de pe cruce!" Aceste strigăte
batjocoritoare nu vor amuţi niciodată.
1. Se va striga cu batjocoră Mântuitorului, care
trăeşte şi se jertfeşte pe altar. „Te pogoară de pe
altar". Aceleaşi strigăte însoţite de hohote dispre­
ţuitoare, aceleaşi clătinări din cap, aceleaşi încleştări
din pumn şi aceleaşi blesteme rostite în gura mare
ca şi odinioară pe Golgota.
2. „Te pogoară de pe cruce!" Astfel se strigă
către toate sufletele nobile, cari stăruiesc într'o
viaţă de abnegaţie şi de jertfă cu Isus, pe cruce.
Ele trebuesc clătinate în credinţă prin batjocură şi
îndepărtate dela chemarea lor. „Te pogoară!" Vino :

liberează-te de aceste cătuşi tari şi nedemne ale

făgăduinţei făcute lui Dumnezeu! De ce te chinui
 - 221 -

cu ficţiuni, nebunule ? Insă, precum odinioară iubirea

Mântuitorului faţă de noi L-a ţinut tare pe cruce;
tot astfel îi ţine pe credincioşii Lui iubirea faţă de
El, tari şi neclintiţi în jertfa lor de bună voie.
3. „Te pogoară de pe cruce!". Aşa i se şopteşte
sufletului de preot în ceasuri de ispită. Odinioară
pentru ei cuvintele lui Pavel: „Cu hristos împreună
m'am răstignit" [Galateni 2, 20] exprimau un ideal
de viaţă. „Cine ne va despărţi pe noi de dragoste
lui Hristos ?" [Romani 8, 35]. Dar acum, când sufletu
sa întunecat şi vântul rece al îndoielii a strivit toate
florile credinţei, acum i se pare chemarea preoţească
prea grea de purtat, ca şi lemnul crucii. Lumea îl
priveşte râzând, ademenindu-1 şi batjocorindu-1: „Ne­
bunule de ce-ţi jertfeşti tu totul pentru o iluzie ?
Ce-ţi aduce 6 chemare ideală ? Pogoară-te, libe
vează-te şi gustă lumea!" O, preot a lui Dumnezeu
nu te lăsa sedus! Nu te pogorî! Ar fi o cădere în
abiz. „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lu
Hristos ?"

101. Celce a pătimit pe cruce.

1. Când intri într'un spital sau în alt loc de su­
ferinţă, deasupra intrării ar trebui să ceteşti cuvintele:
„Mei locueşte suferinţa". Mergând din odaie în odaie
•din sală în sală, dela pat la pat, vezi aici zăcând
un tânăr cu ochii adânciţi şi cu faţă suptă, al cărui
piept atins de tuberculoză se luptă obosit cu respi­
raţia; dincolo geme de durere un om cu arsuri în­
grozitoare ; în altă parte iarăşi se scânceşte un copil
cu febră mare.
Apoi grozăviile din lazarete, jertfele furiei răs-
boiului modern, cu oasele zdrobite, cu pântecele sfâ­
şiate, cu capetele sparte. Groaznice pustiiri şi chinuri
nespuse!
O, cât de încet trec ceasurile lungi în nopţile
nedormite ale bolnavilor, cum îi chinue rănile des-
chise, cum îi dor spatele rănite, cum îi sgudue febra
grozavă! Cât de greu le este să zacă acolo, fără
ajutor, în chinuri şi dureri, pe când afară râde tânăra
primăvară şi se aud glasuri vesele de copii şi cântece
de bucurie. Contrastul dintre bucuria de viaţă şi ză­
cerea în suferinţă li se înfăţişează tot mai clar şi
mai chinuitor în conştiinţă.
2. Curaj, iubiţi bolnavi! A v e ţ i un mângâietor.
Sus pe peretele alb, în mijlocul vostru, se află
Marele suferind pe cruce, care a pătimit ca nimeni
altul. Toate î-L dor: capul încoronat cu spini, ochii
adânciţi în fundul capului, cu pleoapele lipite de
sânge, buzele fripte de sete pe cari nimeni nu le în­
viorează, gâtlejul uscat, care doreşte apă, umerii
răniţi până la sânge, spatele pline de răni, pieptul
care gâfăie obosit, picioarele şi braţele smulse din
încheieturi, apăsare asupra inimei, muşchii deslipiţi
de coapse şi durerea insuportabilă a rănilor deschise
în mâni şi picioare.
„Priviţi şi vedeţi, dacă este durere ca durerea
mea". El nu poate să-şi mişte nici capul, nici braţele,
nici picioarele fără cele mai grozave dureri, El nu
are nici perină, nici acoperemânt, nici doftorie şi nici
o îngrijire. El este un bolnav părăsit cu totul.
„Tu ai îngrijitor sau îngrijitoare" — aşa le poate
spune — cari se nizuiesc să-ţi uşureze durerile, Eu
n'am pe nimeni. Ţie ţi se dă băutură răcoritoare, Mie
oţet cu fiere. Tu auzi cuvinte blânde de mângâiere,
Eu sunt în durerea mea batjocorit şi hulit.
Priveşte numai, cu câtă linişte şi stăpânire de
sine îndură totul, nu rosteşte nici un cuvânt aspru
şi se gândeşte cu simpatie la alţii, chiar în mijlocul
suferinţelor Sale şi se roagă pentru duşmanii Săi.
3. Astfel stă Marele suferind în mijlocul oame­
nilor pentru a suferi cu ei, a le face societate şi
a-i mângâia. Aceasta este chemarea Celui răstignit,
ia locul suferinţelor şi durerilor. O, ce faptă de gro­
zăvie şi de nedreptate fac toţi duşmanii lui Hristos şi
 - 223 -

ai credinţii în El, cari alungă din camerele bolna­

vilor iubirea către Hristos, ajutorul şi mângăitorul
în suferinţe!

102. Bărbatul durerilor.

1. „Toţi ceice merg la voi pe cale, întoarceţi-vă şi
vedeţi de este durere, ca durerea mea" [Plângerile
lui Ieremia 1, 12].
Oare să fie adevărat, că suferinţele Mântuitorului
au fost cele mai mari pe care le-a indurat vre-odată
o fiinţă omenească, dupăcum zice profetul ?
Pentru a stabili în mod absolut cât a fost de
mare suferinţa lui Hristos, ne lipseşte orice criteriu
sigur. Numai acela ne-ar putea spune, care ar fi
suferit împreună cu El. Nu ne rămâne altceva, decât
să măsurăm suferinţa lui Hristos, în mod compa­
rativ, punându-o alături de alte suferinţe, pe cari le
cunoaştem într'o oarecare măsură.
2. Durerile sunt felurite după durata lor, după
extinderea lor asupra trupului, după vehemenţa lor,
sau după cauza lor.
Mai întâiu ceeace priveşte durata. Unii martiri
şi bolnavi fără îndoială au suferit timp mai în­
delungat ca Domnul nostru, a cărui suferinţă nu a
fost mai lungă de 15 ceasuri. Noi însă ştim, că
chiar o durere mai mică poate deveni nesuferită,
dacă durează mult.
Şi în ce priveşte felul şi întinderea durerii se
pare, că chinurile multor martiri au întrecut pe ale
lui Isus.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre violenţa
durerii, bunăoară arsurile provoacă cele mai mari
dureri cari există. A c e s t e chinuri nu le-a suferit
Hristos.
3. Cu toate aceste consideraţii şi contra argu­
mente, după părerea învăţaţilor se poate afirma, că
nici un martir n'a suferit mai mult ca împăratul mar-
 - 224 —

tirilor. De sigur, că unele dureri ale martirilor, prin

durata lor, au putut fi mai mari decât un chin sin­
guratic îndurat de Mântuitorul. Aici însă trebue să
se ia în consideraţie numărul şi acţiunea conver­
gentă a durerilor. Numai astfel considerate, patimile
lui Hristos intră în lumina lor adevărată.
a) înainte de toate trebue să observăm, că mă­
rimea suferinţei nu trebue măsurată numai după
felul, numărul, întinderea şi durata chinurilor înso­
ţitoare, ci în prima linie după putinţa de suferinţă
şi sensibilitatea omului atins de ea. Cu cât este mai
gingaş şi mai delicat organismul, cu atât e mai
simţită "suferinţa şi sentimentul de durere e mai co­
pleşitor. Unui om de rând rezistent, oţelit prin lucru,
o suferinţă oarecare îi produce un sentiment slab de
durere, însă unui organism fin şi delicat îi pricinu-
eşte chinuri aprige. Asemenea, cu cât sufletul este
mai fin şi mai delicat, cu atât mai mare este şi
sensibilitatea lui şi-1 impresionează mai adânc orice
durere.
Corpul Mântuitorului, graţie originei Sale, a fost
cel mai perfect organism din câte au existat. El
era înzestrat pe lângă cea mai mare fineţă şi sen­
sibilitate şi cu cea mai mare elasticitate şi putere
de rezistenţă şi deci avea cea mai mare capacitate de
suferinţă. Era oarecum dela început destinat şi pre­
gătit trupeşte şi sufleteşte pentru jertfă [Evrei 10, 5].
b) La aceasta se mai adaugă faptul, că El su-
feria de bună voie şi voia să sufere ca să ispăşeasc
păcatele lumii, lăsând să simtă pe deplin toate sen­
zaţiile durerii şi suferi cu conştiinţa cea mai de­
plină şi clară, astfel că nici-o durere nu a trecut
fără să lase urme că El, ca izbăvitor al omenirii,
a ispăşit toate păcatele ei grele. Voia să dea do­
vadă, prin suferinţa Sa, despre iubirea Sa nemăr­
ginită şi să exprime măsura iubirii de oameni prin
măsura suferinţelor Sale. Voia să sfinţească sufe­
rinţele pământeşti prin durerile Sale, voia să rămână
 — 225 -

mai departe prototipul tuturor celor ce pătimesc şi

împăratul martirilor.
c) Luând în seamă aceste consideraţii şi repri-
vind astfel întreaga istorie a patimilor Domnului,
considerând că aceste suferinţe începute în Muntele
Măslinilor au urmat una după alta; meditând mai
departe asupra efectelor bătăii cu biciul şi înco­
ronarea cu spini, mersul anevoios la Golgota, pi­
ronirea grozavă, chinurile nespuse ale crucificării,
oprirea circulaţiei sângelui şi sufocarea inimei, pro­
vocată prin poziţia nenaturală, reactiunea produsă
de toate aceste torturi asupra organismului, mai con­
siderând că toate acestea s'au împreunat într'o
acţiune comună în cursul celor trei ceasuri petre­
cute noaptea pe cruce şi mai presupunând că toate
aceste chinuri trupeşti au produs cele mai mari
dureri sufleteşti, cum n'a suferit nici un om, atunci
uşor ne putem convinge că nu se poate închipui o
suferinţă mai mare şi că cu drept cuvânt profetul
a pus în gura lui Mesia cuvintele: „Intoarceţi-vă şi
vedeţi de este durere ca durerea mea".

„Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerân

iertare greşalelor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de v
bine ai voit cu trupul a Te sui pe cruce, ca să scapi din
robia duşmanului pe ceice i-ai zidit. Pentru aceasta cu mu
ţumită strigăm Ţie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântu
nostru, care ai venit să mântueşti lumea".
(Rugăciunea preotului înainte de a se Îmbrăca în odăjdii
— din Liturghier).

193 Arhiereul pe cruce.

P e Golgota s'a săvârşit prima liturghie solemnă

a Noului Testament şi felul cum arhiereul cel veşnic
a săvârşit-o rămâne un exemplu tipic pentru toate
timpurile.
 — 226 —

I. Săvârşirea externă.
a) Cadrul. Ca altar serveşte crucea, care se
înalţă sus pe munte sub cerul liber; ca policandru
soarele acum învăluit în nori de jale. împrejurul
jertfelnicului stă adunată mulţimea, formată din re­
prezentanţii tuturor popoarelor şi ai claselor sociale
cu credinţele şi concepţiile lor diferite, dela înstrăi­
nare şi împetrire de inimi, până la cea mai intimă
iubire şi simpatie faţă de Mântuitorul.
b) Preotul. Hainele lui preoţeşti sunt purpura
sângelui său; ţinuta şi expresia plină de demnitate
fără păreche, manile întinse spre rugăciune, ochii
aţintiţi spre cer sau adânciţi în meditaţie, iar gura
rostind cu solemnitate cuvintele sfinte.
2. Rugăciunea jertfei. Canonul jertfei pe cruce
cuprinde:
Rugăciunea cătră Tatăl: „Părinte, în manile
Tale...
Rugăciunea pentru popor; „Părinte iartă...
Rugăciunea pentru singuratici: „Astăzi încă. • -
Rugăciunea pentru biserică: „Iată, Mama ta...
Este priveliştea cea mai măreaţă, pe care a
văzut-o vr'odată lumea şi care şi astăzi emoţionează
cu putere mii şi mii de suflete, deşi se repetă acele
scene într'o altă formă, în liturghiile noastre.

II. Dispoziţia internă.

a) Intenţia. Două gânduri îl stăpâneau pe Ar­
hiereu pe cruce: cinstirea Tatălui: „Acum s'a pro­
slăvit Fiul Omului şi Dumnezeu s'a proslăvit întru
El" [loan 13, 31]; mântuirea omului: „Eu de mă
voiu înălţa de pe pământ, pe toti voiu trage cu Mine"
[loan 12, 32].
b) O reculegere adâncă internă dela început
până la sfârşit
 — 227 —

3. „Rugămu-vă în locul lui Hristos, împăcafi-vă

cu Dumnezeu" [2 Corinteni 5, 20]. A c e s t e cuvinte
se potrivesc la cei cari slujesc altarului. T e asemeni
acolo Arhiereului pe cruce? „Că pildă am dat vouă"
[loan 13, 15).

„Hristos arâtându-se Arhiereu bunătăţilor celor viitoar

păcatul nostru a risipit. Şi arătând cale străină prin sânge
Tău, a intrat în cortul cel mai bun şi mai desăvârşit, mer
gător înainte al nostru întru cele sfinte".
(Din canonul gl. 1 — Octoihul cel mare).

„Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi eu

cutremur şi nimic pământesc întru sine să nu gândească; c
împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor merge să se Jun
ffhie şi să se dea spre mâncare credincioşilor. Şi merg îna­
intea lui cetele îngereşti cu toată căpetenia şi puterea, Her
vimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu câte şapte aripi,
feţele acoperindu-şi şi cântând cântare: Aliluia, aliluia, alilu
(In Sâmbăta cea mare înainte de eşirea cu cinstitele
daruri — Liturghia Sf. Vasile).

104. Cu ce suflet stai în faţa altarului?

1. Hristos, Arhiereul cel veşnic, la altarul crucii,

este şi rămâne prototipul cel mare al preotului, cu
ocazia înoirei jertfei fără de sânge a Noului Testa­
ment. Acest gând poate să înalţe, dar şi să deprime.
Contrastul izbitor dintre măreţia lucrării ce săvâr­
şeşte şi dintre dispoziţia sufletească în care se află
uneori preoţii la altar, răsună în sufletul acestora
ca o disonanţă stridentă. De multeori aceasta este
numai o slăbiciune trecătoare şi preotul cel mai bun
şi evlavios trece în faţa altarului prin astfel de mo­
mente lipsite de bucurie şi lumină.
2. In asemenea momente de indispoziţie un gând
trebue să-1 mângâie şi să-1 înalţe. Şi Arhiereul cel
veşnic n a avut cu ocazia jertfei de pe cruce nici
 — 228 —
o mângâiere; dimpotrivă, când a adus jertfa era
zdrobit, obosit şi slăbit până la moarte. Ii lipsea cu
totul mângâierea şi avântul sufletesc, care s'ar părea
necesare la lucrarea sfântă. Liturghia Sa la altarul
crucii de pe Golgota poartă pe de-a'ntregul pecetea
jertfei. Oare preotul nu trebue să simtă şi el aceasta
şi să fie conştiu de caracterul jertfei, ce o aduce?
3. Dar, precum Domnul se lupta împotriva dis­
poziţiilor rele şi nu se lăsa copleşit de ele, precum
El, cu toată durerea internă şi externă, nu neglijează
nimic, nu-şi iartă nimic, ci în mijlocul durerilor de
moarte îşi păstrează o linişte plină de măreţie şi
fiecare cuvânt şi lucru îl împlineşte cu evlavie cu­
cernică şi cu demnitate, tot astfel şi preotul în cea­
suri grele să nu se lase copleşit şi strivit. Crucea
rămâne cruce orice forme ar avea, ea stă pe altar
nu numai ca simbol sau podoabă, ci ca semn ai
amintirii vii a acelei jertfe sângeroase de pe Golgota,
care aici pe altare se reînoeşte în mod nesângeros.

105. Intunerecul.
„Iar dela al şaselea ceas întunevec s'a făcut
peste tot pământul până la al nouălea ceas" [Matei
27, 45).
1. „Semnul din cer".
Cărturarii şi Fariseii au cerut dela Domnul un
semn din cer [Mat. 16, 1], care să-L adeverească.
Acum s'a făcut semnul şi i-a umplut de groază şi
spaimă.
întunecimea de soare chiar când este prevăzută,
te impresionează ca ceva extraordinar, dacă vine
însă pe neaşteptate, te îngrozeşte şi mai mult. Ţi
se pare ca şi când o putere suprapământească ar
fi intervenit în lumea aceasta. întunecimea în cazul
de faţă înspăimânta mai mult, fiindcă se punea în
legătură cu întâmplările dela cruce şi o întunecime
 - 229 -

solară obişnuită era cu totul exclusă. Mâna unei 1

puteri mai înalte este în joc; cerul se mânie şi o

pedeapsă se apropie. De când e lumea Jidovii
considerau întunecimea ca un semn al mâniei di­
vine. „Şi voiu acoperi cerul când te voiu stinge
şi voiu întuneca stelele lui, soarele cu nor îl voiu
acoperi şi luna nu va da lumina sa" [Ezechil 32,
7; Compară Isaia 13, 9; A m o s 8, 9; Ioil 2, 10].

II. Perdeaua întunecată.

1. Privirea către Mântuitorul, care se luptă cu

moartea pe cruce, putea să-i întărească pe duşmani
în încrederea biruinţei lor, pe prieteni însă să-i
descurajeze şi să-i aducă în încurcătură.
Dar iată! Dintr'o dată crucea de pe munte
devine centrul unui puternic fenomen cosmic. In
faţa altarului crucii se lasă o perdea neagră şi
ascunde privirilor profane interiorul sanctuarului.
Semnul acesta ceresc scade curajul duşmanilor şi-i
nelinişteşte în conştiinţa lor.
2. Natural, că impresia aceasta se şterge deodată
cu reîntoarcerea luminei zilei. Asemenea se petrece
cu câte un preot, care prin fenomenele neobişnuite
ale naturii, chiar dacă ar fi numai o furtună cu
tunete, se va trezi şi scula pentru moment din pă­
cate şi nepăsare, însă imediat ce se va afla în si­
guranţă stăruie să trăiască mai departe în păcate.

III. Stingerea soarelui harului divin.

Isus a fost lumina lumii şi în special soarele

lui Izrail. Insă „au iubit întunerecul mai mult decât
1
Era la Paşti, deci era lună plină ; o întunecime astronomică de soare
durează puţin timp. Aceasta însă ţinu 3 ceasuri. După părerea mai multor
părinţi bisericeşti şi teologi întunecimea s'a întins peste tot pământul. Ei
se referă la Tertulian, [Apoi. 21. Eusebiu, Orosius] şi dau explicarea, că
un eveniment mondial ca moartea lui Isus s'a vestit, prin un semn, tuturor
popoarelor, care semn le-a pus întrebări şi le-a trezit gânduri.
 — 230 —

himina" şi şi-au închis ochii [loan 3, 19]. D e aceea

s'au stins toate stelele, cari luminau pământul făgă­
duinţei şi întunerec greu se aşeză peste oraşe şi
ţară, ca semn că a apus soarele milei dumnezeeşti.

„Plronindu-te pe cruce Mântuitorule, soarele văzând s

întunecat de frica Ta şi catapiteasma bisericii s'a rupt şi pă
mântul s'a cutremurat şi pietrile aşişderea de cutremur se
despicau, neputând să vadă pe Ziditorul lor şi Dumnezeu
fără dreptate pătimind pe lemn, şi de cei fărădelege bat/
COrindu-se .
e
(Stihira gl. 2 - Ocioihul mare).

106. Părăsirea lui Isus.

I. Părăsit pe cruce de oameni.

1. Părăsirea e una din cele mai triste expe­

rienţe ale vieţii omeneşti. Ce este mai jalnic decât
un copil părăsit lângă drum sau un moşneag lăsat
fără sprijin, ori un rege părăsit de supuşi? Şi mai
dureroasă este această părăsire pentru un prieten ai
oamenilor, care s'a jertfit pentru binele lor, a trăit,
a lucrat, a suferit pentru ei şi pe urmă se vede alungat
şi părăsit. Durerea e şi mai mare, când şi cei bum
se îndepărtează de el şi se ţin la distanţă şi nu
mai au nici un cuvânt de simpatie, nu mai dau nioi
un semn de prietenie.
De această soarte tristă, cu toată asprimea ei,
s'a împărtăşit Hristos pe cruce. „M'au părăsit pe
mine izvorul apei vieţii" [Ieremia 2, 13].
2. Mântuitorul este părăsit:
De apostolii şi ucenicii Săi. Unde sunt Petru.
Iacob, Andrei, Filip şi ceilalţi, pe cari i-a iubit cu
atâta credinţă, cari şi-au încălzit inima cu iubirea Lui
şi s'au împărtăşit de gloria Lui ? Unde sunt ucenicii,
cari odinioară se mândreau că-L pot numi învăţătorul
l o r ? Ei stau departe, ascunşi de frică şi se Iapădă
de legăturile ce le-au avut cu EL „Iată vine ceasul
 - 231 -
şi acum a sosit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale
şi pe mine singur mă veţi lăsa" [loan 16, 32).
De poporul Său, care L-a aclamat cu atâta
bucurie şi pe care l-a dăruit cu atâtea binefaceri.
Acesta s'a întors dela El şi acum îl ocoleşte ca pe
unul cuprins de lepră. „Şi noi am gândit că dela
Dumnezeu este întru durere, în chin şi în necaz"
fîsaia 53, 4].
De copiii, cari se simţeau atât de bine în apro­
pierea Lui şi cu puţin mai înainte îi strigau cu voci
vesele: Osana. Inima lor tânără s'a întors dela El
şi cu ochii înholbaţi şi îndoielnici privesc chipul Lui
de pe cruce, şi se înspăimântă. El le-a fost pre­
zentat ca răufăcător şi probabil vor fi strigat şi ei:
„Luaţi-l, pe cruce cu El!"
De autorităţi, a căror datorie era să cerceteze
după dreptate şi fără părtinire şi să treacă de partea
nevinovăţiei şi a dreptăţii. Autoritatea preoţească a
cerut moartea Lui, pe care a obţinut-o prin aţâţarea
masselor. Chiar şi Nicodim nu a mai cutezat să se
împotrivească. Autoritatea lumească, în mâna căreia
sta hotărîrea, L-a jertfit din slăbiciune de caracter,
deşi cu toţii au recunoscut şi au mărturisit pe faţă
nevinovăţia Lui.
Chiar şi unul dintre cei doi criminali, cari împo­
triva voinţii lor au fost puşi alăturea de El, se Ia­
pă dă blestemând. Numai unul singur este de partea
Lui, acesta este tâlharul cel bun de pe cruce, singura
voce care se declară pentru El.
Numai o mică ceată, formată de sfintele femei,
de loan, învăţăcelul pe care-I iubia Isus, şi de câ­
teva femei, rămâne cu credinţă şi stăruie de partea
Lui. Aceştia i-au mai rămas credincioşi, ca părăsirea
Lui să fie şi mai evidentă.
In suferinţele Domnului nostru se repetă istoria
lui Gedeon. Din multele mii cari au plecat cu el gata
de luptă, jumătate s'au întors în muntele Galaad, din
restul de 11.000 a mai rămas la izvorul Harad numai
 — 232 -
300. Acesta este efectul suferinţelor, că despart,
pun la încercare şi selecţionează pe cei aleşi.
La cina cea de taină au participat cu toţii, îm-
părtăşindu-se de învăţăturile Lui sfinte şi de harul
Lui. A venit apoi Muntele Măslinilor şi s'a făcut
selecţia. Până la intrarea în Ghetsimani îl urmează
//, până la grota morţii încă trei, pe cruce la Golgota
numai unul.
Şi acum î-L părăseşte şi lumina soarelui. Intune
recul î-L cuprinde. Astfel atârnă pe cruce, ca icoana
celei mai complete părăsiri.

II. Părăsirea lui Isus cel euharistie.

Această suferinţă din cauza părăsirii nu se
reînoieşte în viaţa euharistică a Domnului? Foarte
adeseori este părăsit la sf. liturghie:
1. De prietenii Săi cei mai buni, de preoţii Săi,
cari zile întregi nu au timp de El şi nu fac sf. li­
turghie, în care se înfăţişează Domnul însuşi cu
trupul şi sângele Său în sf. cuminecătură, dupăcum
ar fi datori s'o facă. Spune tu, iubite preot, de
câteori ai făcut Sf. liturghie înainte sfinţită în de­
cursul zilelor din postul sfintelor Paşti? Şi cât este
ea de frumoasă şi edificatoare, dar tu eşti nepă­
sător şi nu-ţi faci datoria! Dar în săptămâna pa­
timilor, tu preotule ce faci? Poporul dă năvală
în casa lui Dumnezeu, care ziua şi noaptea nu se
mai goleşte. Şi preoţii? Ei apar numai la slujba
oficială şi apoi pleacă fără a se mai întoarce, lip-
sindu-le puterea de atracţie lăuntrică. „Pe mine
singur mă veţi lăsa" [loan 16, 36].
2. Părăsit de mulţime. Deasupra tuturor ca­
selor satelor şi oraşelor, se înalţă casa lui Dum­
nezeu. Pe dinaintea porţilor ei trec mii şi mii de
oameni alergând după afaceri şi plăceri, dar dintre
acele mii de oameni, deabia câte unul se gândeşte
ca să intre spre a se închina şi ruga înaintea alta­
rului Domnului.
 - 233 -

3. Părăsit de copii, dintre cari mulţi s'au în­

străinat de El, chiar în zile de Dumineci şi sărbă­
tori stau departe de El şi nu cercetează împreună
cu părinţii ori cu învăţătorii lor biserica.
4. Părăsit de autorităţi, cari se sfiesc să-L măr­
turisească pe faţă şi să păşească înaintea Lui.
5. Părăsit de nenumăraţi necredincioşi şi apo­
staţi, cari au rupt legătura cu El şi cu biserica Lui
şi murmurând, dacă nu hulind, stau la o parte.

„Usucă Isuse curgerile cele tulburi şi opreşte păraele^

şi dărueşte bunule inimii mele ploi de multe lacrimi întru
umilinţa sufletului, că iată m'am depărtat dela Tine ca fiind
cel desfrânat şi m'am golit de toată voinţa bunătăţii Tale,
mult milostive Doamne, greşit-am, să nu mă treci eu vederea,
să nu mă apuce desăvârşit, ca pe cela ce sunt vinovat, mân­
drul şi preavicleanul vrăşmaş. Ci degrab Stăpâne mă izbă­
veşte din tirania lui". (Stihiri de umilinţă, glas 5, Octoihul mare).

101. Părăsirea de către Dumnezeu.

„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, căci m'ai

lăsat" [Matei 27, 46].

I. Strigătul părăsirei.
1. Strigătul acesta este versul prim al psal­
mului 21 mesianic, pe care Arhiereul „cu glas mare"
l-a strigat de pe cruce. Faptul că Mântuitorul ro­
steşte un vers din psalm arată, că nu e vorba de
un strigăt involuntar cauzat de slăbiciune sau de
desperare. Faptul că El alege chiar acest psalm,
denotă o stare sufletească corespunzătoare celei din
psalm.
Psalmul este expresia mişcătoare a unui suflet
tare, însă adânc zdruncinat, care în părăsirea sa se
cugetă la Dumnezeu şi îi cere mila şi ajutorul Său.
Avem deci un exemplu că Mântuitorul se roagă cu
 — 234 —

cuvintele psalmistului. El face legătură între con­

ţinutul psalmului şi starea Sa sufletească.
2. Mântuitorul cere ajutor, însă Tatăl nu intervine
imediat. Nici un fulger, nici o rază de lumină, nici
un glas, nici un înger, nici un semn de participare,
încât ai impresia, că Cel răstignit e părăsit chiar
şi de Dumnezeu. Cum a zugrăvit Isaia icoana viito­
rului ? „Şi noi am gândit că dela Dumnezeu este
întru durere, în chin şi în necaz" (Isaia 53, 4].
Şi cum descrie David această părăsire? „Iar
eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi de­
făimarea norodului. Toţi ceice m'au văzut m'au bat­
jocorit; grăit-au cu buzele, clătit-au cu capul; nă-
dăjduit-au spre Domnul, izbăvească-l pe Dânsul,
mântuiască-l, că-l voieşte pe el" [Psalm 21, 7, 12].
Nu au strigat aşa cu batjocură duşmanii lui Isus
aproape cuvânt de cuvânt sub cruce? „De este îm­
părat al lui Izrail, pogoare-se acum de pe cruce şi
să credem într'ânsul" [Matei 27, 42]. Cum se potri­
veşte aici profeţia şi împlinirea e i ! 1

3. Cine poate spune ce a suferit Mântuitorul

în aceste trei ceasuri de durere tăcută şi de întu-
nerec? Avem în faţă icoana unei părăsiri depline
şi fără mângâiere. Strigătul acesta tare răsună ca
o continuare a rugăciunii de pe Muntele Măslinilor,
numai cât e rostit pe un ton mai serios şi mai grav,
vestind o durere sufletească, care, în noaptea sufe­
rinţelor de pe Golgota, câştigă cea mai mare inten­
sitate.

II. Sentimentul părăsirii de Dumnezeu.

1. A te simţi părăsit nu înseamnă, că eşti pă­

răsit. Dumnezeirea şi omenirea sunt unite în Hristos
1
La Jidovi era obiceiul, ca să-şi amintească psalmii prin citirea
•cuvintelor începătoare. După unii exegeţi, Mântuitorul spune acest psalm
parte tare, parte încet, pentru ca să atragă atenţia preoţilor şi cărturarilor
asupra acestui psalm mesianic şi asupra potrivirii dintre profeţie şi suferinţă.
 — 235 -

inseparabil. Mântuitorul în natura Sa omenească a

putut să aibă sentimentul părăsirii şi să-l guste în
toată amărăciunea lui. El ia în programul Său de
suferinţă, toate durerile omenirii, ca să le sfin­
ţească prin exemplul Său. De aceea nu putea lipsi
nici cea mai adâncă şi mai amară dintre suferinţe,
care poate să cuprindă sufletul omenesc cu puteri
sufocante, anume sentimentul, că Dumnezeu te-a
părăsit. „A fost părăsit de Dumnezeu, să nu fim
si noi părăsiţi" [Ciprianj.
2. Acest sentiment al părăsirei e una din cele
mai dureroase experienţe şi în viaţa sfinţilor celor
mari ai bisericii. Mulţi dintre ei au avut ceasuri
de desnădejde şi de slăbiciune internă, în cari li se
părea că toate luminile cerului s'au stins, şi că soa­
rele sufletului lor s'a cufundat în noaptea veşnică.
Şi totuşi Dumnezeu nu i-a părăsit. Au fost numai
încercări ale tăriei credinţei şi ale fidelităţii lor către
Dumnezeu, din cari ei au eşit mai tari şi mai curaţi
la suflet, ca o piatră scumpă lămurită în flăcări.
„Că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat lui
vrednici" [Cartea înţelepciunii lui Solomon 3, 5J.

108. Părăsirea bisericii şi a preoţilor.

I. Biserica.
1. Şi peste biserică şi preoţii ei vin ceasuri de
jale adâncă şi de deprimare.
Biruinţa duşmanilor se arată în astfel de forme,
încât se pare ca şi când Dumnezeu ar lăsa să cadă
jertfă biserica părăsită. Corpul mistic al lui Hristos,
Care este biserica, se zbate ca pa cruce în chinurile
morţii, expus, hulit, despoiat şi batjocorit de lumea
necredincioasă, care s'a îndepărtat dela credinţele,
nădejdile şi aspiraţiunile bisericii.
„S'a isprăvit cu ea!" strigă conducătorii luptei
împotriva bisericii — şi mulţimea dusă în rătăcire
 — 236 -

se asociază la batjocurile lor. Ceeace se petrece

astăzi în Rusia şi'n Spania, este o năpraznică nă­
vală a necredincioşilor împotriva lui Hristos. Şi
Dumnezeu tace. Toată ruga pare că rămâne ne­
auzită. Cerul stă nemişcat ca bronzul şi întunecat.
El nu sare în ajutor, nu trimite nici un înger,
ca în vremea lui Sancherib. Nici un glas de sus,,
nici un semn.
O, de câte ori au venit astfel de timpuri jalnice,
când strâmtorările ameninţau să înăbuşe orice spe­
ranţă, când adevărurile luminoase parcă se pre­
făceau în umbre întunecoase şi bunurile credinţei
parcă se risipeau la isbirea valurilor înfuriate!
Prin câte persecuţii şi strâmtorări grele a trecut
şi biserica noastră strămoşească, care a fost piro­
nită pe cruce de duşmanii ei!
In mijlocul unor asemenea suferinţe ţâşneşte
din inima apăsată a bisericii strigătul de durere:
„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentvuce mai
lăsat?"
2. Dar iată, în mijlocul necazurilor se înfăţi­
şează înaintea bisericii, grav şi totuşi mângâietor,
chipul Mântuitorului pe cruce. Cine a fost mai
părăsit şi mai fără ajutor decât El şi totuşi n'a fost
înfrânt. Ceasul biruinţei Lui, este aproape. De pe
lemn cârmueşte Domnul.
Astfel şi nu într'altfel trebue înţeleasă pironirea
pe cruce a „omului suferinţelor". Tocmai ceeace
se părea că-L înjoseşte şi-L întunecă, î-I serveşte
drept mărturie a adevărului. Pentrucă astfel şi nu
altfel L-au prezis prorocii. Ceeace însă a suferit El,
trebuia să sufere şi biserica Lui. Aşa a prezis
El şi de aceea împlinirea profeţiei nu trebue să
înspăimânte pe nimeni.
„Au nu trebuia a pătimi acestea Hristos şi a
intra întru slava sa?" [Luca 24, 26]. Oare aceste
cuvinte să nu se poată referi şi la biserica S a ? !
 - 237 -

ÎL Preotul.
Sufletul preotului încă se poate întuneca.
1. întunerecul în viaţă. Toate luminile se sting
şi totul se pare cufundat în noaptea fără de stele.
Este lucru mare a rămânea în astfel de ceasuri
tare şi neclintit „deşi este noapte".
2. Se poate face întunerec în ceasul morţii
preotului. Lumina ochilor începe să se stingă, um­
brele întunecate ale morţii încep a se lăsa, toate
visurile pământeşti se risipesc şi dispar; se iveşte
amurgul şi se întunecă tot mai tare.
O, atunci, atunci mai ales, nu mă lăsa Mântui­
torul meu.
Auzi-mă în ceasul morţii mele!
3. „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentruc
m'ai lăsat?" Vai de acel preot muribund, din gura
Căruia ar ieşi aceste cuvinte şi care cu disperarea
în suflet ar trece la cele veşnice!
„Nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui
Hristos".

109. „Săvârşitu-s'a" [loan 19, 30].

Domnul simte că se apropie sfârşitul.

Adânc recules în interiorul Său, aruncă încă o
privire asupra vieţii sale, dela iesle şi până ia cruce.
Ce viaţă minunată sa desfăşurat între aceste două
puncte extreme!
Părinte „lucrul am săvârşit, care ai dat mie ca
să-l fac" [îoan 17, 4]. Acum dupăce s'a împlinit şi
partea cea mai grea a lucrării Sale — suferinţa
amară — poate repeta aceste cuvinte care exprimă
realitatea întreagă. Astfel strigă El, ca să audă
lumea: „ Săvârşitu-s'a !"
1. S'a săvârşit marea lucrare a mântuirii. Pă­
rintele a primit jertfa de ispăşire a Fiului său prea
 - 238 -

iubit „Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, cât şi pe

Fiul său cel Unul născut l-au dat, ca tot celce cred
întru el să nu piară ci să aibă viaţă veşnică" (loan
3, 16]. Fiul a plătit pe deplin preţul mare al răscum­
părării şi a şters zapisul păcatului, pironindu-1 pe.
cruce (Coloseni 2, 14].
„Ştiind, că nu cu argint sau cu aur care se
strică v'aţi izbăvit de petrecerea voastră cea deşar
care era dela părinţi dată, ci cu scump sângele lu
Hristos ca al unui miel nevinovat şi nespurcat"
(Petru 1, 18—19]. „Iată mielul lui Dumnezeu, care
ridică păcatul lumii" (loan 1, 29].
Porţile închise ale ceriului se deschid iarăşi,
legătura nouă a îndurării iui Dumnezeu faţă de
oameni se încheie şi se pecetlueşte cu sânge; împărăţia
cea nouă a harului şi a adevărului se înalţă. „Drep­
tatea şi pacea s'au sărutat" [Psalm 84, 11].
La picioarele Sale s'a deschis izvorul binecu­
vântării, pentrucă dela înălţimea muntelui să trimeată
apele sale vii prin ţări şi la popoare.
2. S'au împlinit toate prorociile Vechiului Te­
stament.
a) Cât de mişcător era ceeace s'a petrecut odi­
nioară pe vârful înverzit Morea! [I Moise 22]. Era
o icoană, un simbol indicator căire tragedia divină
de pe Golgota. Aici însă lasă Părintele pe unicul
Său Fiu să fie jertfit şi nu intervine nici un înger
ca să oprească cuţitul scos spre junghiere. Cuţitul
străluce, sângele ţâşneşte, faţa devine palidă, ochii,
se închid. Galben şi mort zace Unul născut pe altarwl
jertfei.
b) Altă icoană: La poalele muntelui Or se
întinde oraşul iui Izrail, cu corturile lui albe. împre­
jurul lui se zăreşte nisipul sclipitor al pustiului, înfier­
bântat de arşiţa soarelui. In oraşul de corturi se
produse o învălmăşeală pricinuită de năvala şer­
pilor, cari ieşind din adâncul crepăturilor întune­
coase ale stâncilor, pufăind şi şuerând cu gâtle-
 — 239 -
jurile deschise, căutau jertfe. Peste tot se auzeau;
strigăte de ajutor şi vaete de jaie, ale jertfelor,
jertfe cari gemeau cu trupurile sfâşiate. Atunci se
înălţă chipul salvator al şarpelui de aramă, care se
zărea în depărtare. Mii de priviri şi braţe rugătoare
se îndreptau spre el cu încredere. Şerpii fugeau-
Un imn de mulţumire răsună prin pustiul tăcut. O icoană
minunată este aceasta, dar care abia deodată cu
realizarea ei pe Golgota se desfăşoară în largul
lumii. In locul şarpelui de aramă atârnă Fiul lui
Dumnezeu pe cruce, aşezat în mijlocul osândei şi
mizeriei îniregei omeniri, în pustiul vieţii pământeşti.
„Precum Moise a înălţat şarpele în pustie aşa
se cade a se înălţa Fiul Omului, ca tot celce crede
întru El, să nu piară, ci să aibă viată veşnică"
[loan 3, 14].
Preotul şade la altarul Noului Testament şi
ridică potirul sus, ca toţi să-L vadă. Şi milioanele
cari îngenunche împrejurul lui, călători obosiţi prin
pustiul vieţii, ameninţaţi şi urmăriţi de viperele pă­
catelor, privesc cu încredere spre potir şi se roagă:
Jsuse milueşte-ne; Isuse, auzi-nel"
3. S'a săvârşit, adecă suferinţa a trecut.
A petrecut ceasuri nespus de grele şi de întu­
necate, a îndurat suferinţă, cum na îndurat nici
un muritor, dar slavă Domnului, a trecut peste
toate şi după întunerecul nopţii apare aurora
zilei celei veşnice. „Eu te-am proslăvit pe tine pe
pământ, lucrul am săvârşit, care ai dat mie ca să-i
fac şi acum mă proslăveşte Tu Părinte la tine în­
suţi, cu slava care am avut la tine mai înainte
până a nu fi lumea" [loan 17, 4]. Cât de scurte
par aceste 16 ceasuri de suferinţă amară, aceste
trei ceasuri de noapte pe Golgota, faţă de mă­
reţia veşniciei!
4. Săvârşitu-s'a, adecă s'a încheiat petrecerea
Lui de 33 ani pe pământ. Mai aruncă o privire
asupra celor 33 ani — ani plini şi însemnaţi în
 - 240 -
sensul cel mai înalt al cuvântului — încă o privire
asupra locurilor în cari sa desfăşurat viaţa Sa. Acolo,
nu prea departe, în munţii Iudeii, zăreşte El Vifleemul,
unde a petrecut ca nou născut în ieslea umilă
din peşteră; acum atârnă El gol pe lemnul crucii
de pe muntele stâncos şi sterp al Căpăţânelor. Cum
se aseamănă începutul vieţii cu sfârşitul ei şi, cu
toată deosebirea, cum se armonizează în acelaş
acord al jertfei. Acolo mai sus în Galileia întreză­
reşte El liniştitul Nazaret, locul în care sa desfă­
şurat viaţa Sa în linişte şi smerenie. Singur şi
liniştit a fost acolo, mai liniştit şi mai singu­
ratic este aici. Şi mama care L-a îngrijit acolo,
stă iarăşi lângă El. Acolo sus este lacul albastru al
Genizaretului, sunt munţii şi văile, căile şi potecile
pe cari străbătându-le a învăţat şi a făcut minuni.
Şi peste tot unde şi-a pus piciorul, au crescut flo­
rile harului şi ale îndurării dumnezeeşti. Toate acestea
au trecut.
„Săvârşitu-s'a"
Ce încheiere măreaţă a unei vieţi sublime!

110. Sfârşitul preotului.

Totul se sfârşeşte în lumea aceasta. E bine,

dacă sfârşitul e frumos! La ce folosesc începuturile
frumoase ale unei vieţi tinere de preot, dacă conti­
nuarea şi sfârşitul nu corespund cu începutul, dacă
îi lipseşte pecetea: „Săvârşitu-s'a"?!

I. Sfârşitul unui preot bun.

„Lupta cea bună m'am luptat, călătoria am să­
vârşit, credinţa am păzit; de acum mi-s'a gătit
mie cununa dreptăţii, care îmi va da mie Domnul,
judecătorul cel drept, în ziua aceia" [2 Timotei 4, 7].
„Sfârşindu-se curând a plinit ani îndelungaţi" [Carte
înţelepciunii lui Solomon 4, 13]. Acestea se pot
spune numai despre acela, care a măsurat totul cu
cântarul eternităţii.
„Săvârşitu-s'a". Astfel trebue să rostească cu
încredere şi preotul, care sa sfârşit în slujba Dom­
nului şi Mântuitorului său. Nu este moarte mai fru­
moasă, decât moartea în serviciul lui Dumnezeu şi
al bisericii, săvârşindu-se ca jertfă a datoriei şi a
chemării sale. „Fericiţi cei morţi, cari în Domnul
mor de acum; aşa, zice Duhul, ca să se odihnească
de ostenelele lor; iar faptele lor, vor urma cu ei"
[Apocalips 14,13J. Se poate însă întâmpla şi altfel.

II. Sfârşitul preotului rău şi indiferent.

Cât e de trist, când un preot în faţa morţii nu
cutează să rostească cuvintele acestea mari, când
îngrozit recunoaşte că nu a isprăvit nimic şi totul
i-a rămas numai la început şi neterminat.
Din miile de gânduri nici unul executat, din
miile de planuri concepute nici unul realizat din
miile de lucruri începute nici unul sfârşit. '
Din multele promisiuni nimic sau prea puţin s'au
îndeplinit. Acum este prea târziu. Pot fi cuvinte
mai amare? A trecut vremea harului, a lucrării şi
a pocăinţii. „Săvârşitu-s'a". Soartea s'a hotărît. „Lu­
crul ce mi-ai dat ca să-l fac", lucrul sfinţeniei în
primul rând, — vai mie! — „nu l-am făcut".

111. Deşertarea pe cruce.

„Şi s'au deşertat pe sine" [Filipeni 2, 7). Tot
ce s'a împlinit pe altarul crucii, cu atâta măreţie şi
emoţie, se poate exprima mai bine într'un singur
cuvânt, pe care l-a rostit apostolul neamurilor cu
privire la taina întrupării şi a mântuirii: „S'au de­
şertat pe sine". Este jertfa cea mai deplină, este
abnegaţia şi lepădarea de sine fără nici o consi­
deraţie sau rezervă, pe care şi le poate închipui
mintea omenească.
16
 - 242 -

I. Ce jertfeşte Domnul ca Fiu al Omului ?

Avutul Său până la ultima haină, care se îm­
parte sub ochii lui. Nu-i rămâne nici chiar o cârpă
ca să-şi ascundă golul. Nimic, chiar nimic nu i-a
mai lăsat sărăcia aspră a crucii.
Corpul Său cu toate membrele Sale a sângerat
şi tremurat sub cuţitul jertfei. Capul, fruntea, buzele*
braţele, mâinile, picioarele, umerii, spatele, pieptul
şi inima toate au suferit, au sângerat şi îndurat
chinuri.
El îşi jertfeşte puterea Sa printr'o istovire lentă
şi chinuitoare.
Sângele Său până la ultima picătură. întreg
vasul sfânt de jertfă este spart şi se deşartă până
la sfârşit.
El îşi jertfeşte frumuseţea Sa. „N'are chip el
nici mărire" [Isaia 53, 2]. „Eu sunt vierme şi nu
om" [Psalm 21, 7]. Este asemenea unui trandafir
cu petalele rupte.
El îşi jertfeşte onoarea Sa călcată la pământ
ca o haină aruncată în noroi.
El îşi sacrifică succesul Său, dacă-I cântărim cw
cântar omenesc.
El îşi jertfeşte prietenii şi aderenţii. Toţi s'au
lepădat de El, I-a mai rămas fidelă numai o mică
ceată care plânge, care nu este în stare să-i aline
suferinţa.
El îşi sacrifică mângâierea Sa şi desfătările se
nine ale sufletului Său.
El îşi jertfeşte viaţa Sa, încet, picătură cu pi­
cătură. „Sufletul meu îl pun pentru oile mele".

II. Ce jertfeşte Domnul ca Fiul lui Dumnezeu?

El s'a deşertat pe sine într'un anumit sens real„
de cele mai înalte drepturi şi privilegii, pe care Ie
are graţie uniunei ipostatice.
 — 243 —
Atotputinţa. Lui I-s'a dat „toată puterea în cer
şi pe pământ". El a avut-o şi a dovedit-o chiar în
patimile Sale. El însă vrea să pătimească şi să
moară şi astfel renunţă la orice manifestare a pu­
terii Sale, se lasă legat, târât la moarte şi spânzurat
pe cruce fără nici un ajutor, încât îi strigă cu bat­
jocură: „Pe alţii au mântuit, iar pe sine nu poate
să se mântuiască". — „S'a deşertat pe sine". —
El sa deşertat pe sine de înţelepciunea, care
a strălucit minunat în viaţa Sa publică. Acum se
lasă batjocorit ca un nebun; lasă ca nebunia crucii
să învăluie cu un văl negru înţelepciunea Sa.
„S'au deşertat pe sine" de strălucirea sfinţeniei
Sale şi îngăduie să fie înfierat cu ruşinea cea mai
grozavă, care există, adică cu moartea pe cruce, ca
un criminal: „Şi cu cei fărădelege s'a socotit" [Marcu
15, 28, Isaia 2, 22].
El se desface de majestatea şi mărirea Sa ş
piere ca soarele învăluit în nori de furtună.
Astfel atârnă El pe cruce, ca icoana cea mai
emoţionantă a unei „deşertări" depline.
„S'au deşertat pe sine".

112. „Deşertarea" Ia altar.

Cu totul altfel ar săvârşi preotul sfânta liturghie,
dacă ar fi pătruns de credinţa că ea nu este altceva
decât repetarea perfectă, în formă nesângeroasă, a
jertfei de pe Golgota.

I. Liturghia şi sfânta cuminecătură.

1. Sfânta liturghie este fără îndoială o repetare a
cinei cei de taină a Domnului nostru. Precum Hristos
a prefăcut acolo pâinea şi vinul în sfânt trupul şi
sfânt sângele Său, tot astfel face şi preotul, la altar,
în numele şi din porunca lui Hristos.
îs*
 - 244 -

„Aceasta faceţi întru pomenirea mea!"

Pe baza acestei orânduiri, rosteşte preotul cu­
vintele la prefacere: „Şi fă adecă pânea aceasta
cinstit trupul Hristosului Tău... Iar ce este în po­
tirul acesta cinstit sângele Hristosului Tău... Pref
cându-le pe ele cu Duhul Tău cel sfânt".
2. Tot ce a făcut El la cina cea de taină a
adus în raport nemijlocit cu jertfa sângeroasă de
pe cruce. Aceasta ne-o arată: a) cuvintele Sale de
instituire a tainei sf. cuminecături: „Luaţi, mâncaţi:
acesta este trupul meu... Beti dintru 'acesta toţi,
acesta este sângele meu..." [Mat. 26, 26—29; Marcu
14, 22—25; Luca 22, 19—21; I Corint. 11, 24-25J.
Apoi b) forma instituirei. El preface pâinea şi vinul
unul după altul despărţit, în trupul şi sângele Său.
De ce aşa? Prefacerea separată a pâinei şi vinului
în trup şi sânge trebuia să înfăţişeze moartea sân­
geroasă pe cruce, care încă separă carnea de
sânge. Prin aceasta se înseamnă caracterul de
jertfă al cinei celei de taină şi al sfintei liturghii,
dar totodată se arată că sf. cuminecătură este in­
stituită sub ambele forme, a panii şi a vinului, deci
iot aşa trebue ca să fie împărtăşită credincioşilor.
„Că de câteori veţi mânca pânea aceasta şi veţi
bea paharul acesta, moartea Domnului vestiţi pân
când va veni" [1 Corinteni 11, 26].

îl. Taina jertfei.

Sfânta liturghie nu este numai un act sărbăto­
resc de aducere aminte şi nu numai o înfăţişare
simbolică a jertfei de pe cruce, ci o reînoire ne-
sângeroasă a acestei jertfe, deci o jertfă reală.
Deci sfânta liturghie nu e numai o simbolizare,
ci o repetare a jertfei de pe cruce.
Acest fapt se arată pe altar ca o reînoire fără
de sânge a suferinţelor, cari se repetă, cu toate eve­
nimentele însoţitoare.
 - 245 -

IU. Preot şi jertfă.

Este foarte important ca preotul să fie conştient
de caracterul de jertfă pe care îl are sfânta liturghie.
In cazul acesta forma modestă în care apare Mân­
tuitorul nu-i va fi spre cădere şi sminteală, fiindcă
şi prin ea se înfăţişează jertfa reală. El va învăţa să
tâlcuiască taina jertfei lui Isus în sensul că pentru
jertfă nu există nici o umilire, la care să nu fie în
stare a se coborî. „S'a deşertat pe sine".

113. Rugăciunea Mântuitorului în faţa morţii.

„Şi strigând cu glas mare Isus a zis: Părinte,
în manile tale încredinţez duhul meu" [Luca 23, 46
I. Ultimul strigăt.
Este strigătul tare şi solemn care, după cu­
vântul: „Săvârşitu-s'a", vine să vestească dela altaru
crucii sfârşitul marelui act de jertfă: „Părinte, în
manile tale încredinţez duhul meu". Strigătul acesta
răsună în lume, pătrunde în urechile oamenilor şi-i
emoţionează până în adâncul sufletului.

11/ Uîtima^mărturie.
Strigătul puternic este răspunsul la întrebarea:
„Eşti tu Fiul lui Dumnezeu celui viu?" — Da! „Eu
sunt", acest răspuns se desprinde ca un ecou de pe
cruce. Isus în momentul solemn al morţii dă măr­
turie despre divinitatea Sa, dela care depinde tot
ce a făcut şi ce stă în legătură cu El. El moare
mărturisind majestatic, că este Fiul lui Dumnezeu;
„Părinte în manile tale-"

111. Rugăciunea cea din urmă.

1. Cât de măreţ este acest cuvânt care a ră­
sunat în clipa morţii de pe buzele lui Hristos! E un
 - 246 -

cuvânt cu care, din ceasul acela, milioane de suflete

cucernice îşi dau răsuflarea cea mai de pe urmă.
Este rugăciunea de seara a bisericii şi preoţilor ei.
„In mâinile tale încredinţez duhul meu".
2. Aceste cuvinte cuprind în sine tot ce poate
să întărească şi să uşureze un suflet muribund:
credinţă, speranţă şi iubire. „Părinte", cuvânt dulce
de încredere, care în ceasul morţii e de cea mai mare
însemnătate: „Eu merg la Tatăl" — „în manile Tale",
în manile atotputinţei, care m'a creiat, în manile înţe­
lepciunii, care conduce totul cu tărie şi blândeţe, în
manile iubirii, cari sunt gata să primească porum­
belul care se întoarce iarăşi la corabia mântuirii,
— „îmi încredinţez duhul meu", sufletul nemuritor,
care dela Tatăl a venit şi se întoarce iarăşi la Tatăl
şi nu se odihneşte până nu află odihnă la El.

114. Sutaşul în faţa crucii [Marcu 15, 39).

1. „Cu adevărat omul acesta Fiu al lui Dum
nezeu a fost". Aceste cuvinte sunt expresia unei
convingeri dobândite prin cele văzute din apropiere
nemijlocită. Despre sutaşul din Capernaum a zis
Domnul odată lăudându-1: „Atâta credinţă n'am afla
în Izrail". Iarăş vedem un soldat, care merită
această laudă, ba poate mai mult Cinstit şi sincer
mărturiseşte el adevărul, culegând cel dintâi rod al
harului de pe pomul crucii.
2. începe a se împlini ceeace a prezis Mân­
tuitorul. In locul fiilor împărăţiei vin păgânii: „Că
mulţi dela răsărit şi dela apus vor veni şi se vor
odihni cu Avram şi cu Isac şi cu Iacob întru împă­
răţia cerurilor" [Matei 8,11]. Peste puţin vor reapare
alte figuri de soldaţi in cadrul acestei scene şi vor
mărturisi: „Cu adevărat omul acesta Fiu al lui
Dumnezeu a fost". Ei văd curajul minunat al marti­
rilor şi mărturisitorilor, liniştea şi blândeţea lor în
carcere şi la locul execuţiei, şi impresionaţi zic: „ Cu
 — 247 —
adevărat aici este puterea lui Dumnezeu, aşa lup
şi suferă numai adevărul" [Acta Martir.].
3. Toată ruşinea şi înjosirea nu pot şterge im­
presia produsă de o înălţime cu adevărat morală.
In faţa ei soldatul nu-şi poate închide ochii.
4. Şi acum, preotule, te întreb: la liturghia să­
vârşită de tine sa convertit vrodată un sutaş de
altă credinţă? Seriozitatea ta, demnitatea şi atitu­
dinea ta cu adevărat preoţească în faţa altarului,
l-a făcut să strige: „într'adevăr este ceva dumne-
zeesc ce se petrece aici. Aici este lucrul lui Dum­
nezeu!"
5. Sutaşul reprezintă aici rolul romanilor şi
atitudinea lor faţă de creştinism. împărăţia romană
întimpină pe Mântuitorul chiar la peştera din Vi-
ileem; căci numărătoarea ordonată de romani a
iost prilejul care a adus pruncul cel sfânt în Vi-
fleem. Sub dominaţia romană creşte copilul şi
tânărul Isus. Dar abia în timpul patimilor a ajuns
Mântuitorul în contact personal cu lumea romană.
Porţia, femeia romană, recunoaşte şi crede, Pilat
bănueşte originea mai înaltă a Domnului, cu toate
că consideraţii politice îl reţin să mărturisească
adevărul pe faţă. Soldaţii romani îi desvălue laturea
4ură şi duşmănoasă al Pretoriului.
Trăsăturile nobile ale sufletului roman se arată în
schimb în persoana sutaşului.
Aşa s'a întâmplat şi în vremile posterioare.
Politica romană şi împăraţii au fost duşmanii cre­
ştinismului, dar sufletul adevărat roman nu rămâne
rece în faţa impresiei cuceritoare, care o produce
dumnezeescul împărat pe cruce. Ceeace a rămas
mai ales din vechea nobleţe romană se aduce ca
dar Lui: sunt femeile romane cari au suferit mar­
tiriu; ele strigau cu însufleţire: „Cu adevărat friu
al lui Dumnezeu a fost".
Exemplul lor l-au urmat matroanele, cari cu
credinţă nebiruită împreună cu copiii lor au mers
 - 248 -

pentru FJ la moarte, în fine sunt figurile cele mai

alese de soldaţi, ca Sebastian şi Mauriciu ş, a.
Aceşti soldaţi au purtat creştinismul pe drumurile^
romane până la marginile imperiului. Un soldat ro­
man este cel care luminat de Cel Răstignit a ridicat
crucea ca stindard roman, şi a scos biserica din
întunerecul catacombelor la lumina soarelui libertăpi^
„Cu adevărat Omul acesta Fiu al lui Dumnezeu
a fost".

115. Moartea lui Isus.

„Şi plecându-şi capul şi-a dat duhul" [loan 19,30

I. Moartea Iui Isus.
„Ieşit-am dela Tatăl şi am venit în lume, iarăş
las lumea şi merg la Tatăl" [loan 16, 28}. A sosit
acest moment. Moartea nu vine la Isus, ca la un
om păcătos, neputincios şi slab, cu horcăituri de
agonie lentă, ea vine la Fiul lui Dumnezeu ca un
fapt dorit din proprie voinţă. „Nimeni nu-l ia pe el
dela mine, ci eu îl pun pe el de sine-mi. Stăpânire
am să-l pun şi stăpânire am iarăşi să-l iau pe
el" [loan 10, 18].
El moare, fiindcă vrea să moară. Moartea sa
înceată, majestatică, unică în felul ei este ca ultima
lucire peste ocean a soarelui care apune, ca ultima
scăldare a unui vârf de munte în razele aurii ale
soarelui de seară. „Şi plecându-şi Isus capul şi-a
dat duhul". Erau orele 3 după amiazi, în anul al
33-lea dela naşterea lui Hristos, când se petrecu
acest cel mai mare şi mai important eveniment al
istoriei mondiale.

II. Moartea preotului.

Preotule, şi pentru tine va bate ceasul din
urmă. Moartea ta nu va fi un eveniment mondiaL
care să depăşească cercul îngust în care ai trăit şi
 - 249 -

lucrat. Insă, pentru tine acest moment este cel mai

important şi hotărîtor din viaţa ta întreagă. Când
va veni pentru tine, o preotule, acest ceas? Nu-l
şti. Un lucru trebue să-1 şti. Precum toate păraiele
ţâşnesc din coasta muntelui, tot astfel izvoreşte şi
tot harul dela cruce, şi ţie numai dela această cruce
îţi va veni marele har al unui sfârşit creştinesc.
Ia deci crucea, sărută-o şi zi din adâncul sufletului:
Jsuse pentru tine trăiesc, Isuse pentru tine mor,
Isuse al tău sunt şi când trăesc şi când mor. Amin

116. Moartea lui Hristos este icoana morţii preotului.

Pe cât de grea a fost patima Mântuitorului,
pe atât de uşoară şi dulce a fost moartea Lui,
„Părinte, în mâinile tale...".
Te temi de moarte, preotule? Priveşte, cum
ţi-o poţi face uşoară! învaţă dela Mântuitorul arta
mare de a muri.
1. Vreai să mori uşor, atunci nu trebue să te
legi de bunurile vremelnice. Această legare face
ca moartea, care însemnează despărţire de cele
lumeşti, să-ţi fie nespus de grea şi amară. Bietul
preot muribund, care se mai ţine legat de bunurile
pământeşti, trebue să-şi libereze sufletul punct cu
punct de aceste legături. O, cât este de dureroasă
această desfacere! Priveşte, cum Mântuitorul sa
liberat pe deplin de toate bunurile şi chiar cea din
urmă haină a dat-o de bunăvoie. Numai o dorinţă
îl atrage: „Merg la Tatăl".
2. Vrei să mori uşor, preotule, atunci să te
liberezi cu sufletul de toate înclinările rele, de orice
ură sau duşmănie ş. a. Cât este de greu să faci
aceasta abia pe patul morţii! De aceea pentru unii
preoţi o zăcere mai îndelungată pe patul suferinţii
este ca o binecuvântare. Sufletul astfel are timp
să se lămurească, să se libereze şi să se pregă­
tească pentru moarte. Insă nu totdeauna se întâmplă
 — 250 —
aşa. Priveşte pe Mântuitorul, sufletul Său era liber,
căci numai un gând î-L stăpânea: „Merg la Tatăl".
3. Vreai să mori uşor, preotule, atunci îngrije-
şte-te ca tu să-ţi împlineşti la timp toate datorin-
ţele, să-ţi plăteşti toate datoriile morale, să înde­
plineşti datorinţele de iubire şi dreptate faţă de
Dumnezeu, faţă de părinţi, de prieteni şi duşmani.
Aşa a făcut şi divinul Mântuitor.
4. Vreai să mori uşor şi liniştit, preotule, atunci
trebue murind să te rogi şi rugându-te să mori.
Rugăciunea nu se face dela sine, ea trebue practicată
zilnic în viaţă, altfel în ceasul morţii nu vei fi în
stare s'o mai faci. In loc să se ocupe atunci sufletul
tău de Dumnezeu, se va ocupa şi în faţa morţii de
toate plăcerile vieţii. Durere, de multe ori se în­
tâmplă aşa. Prin urmare să porţi grijă în decursul
vieţii, ca la moartea ta numai un gând să te stă­
pânească : Dumnezeu. Atunci vei muri împăcat:
„Merg la Tatăl".
5. Vreai, preotule, să mori uşor şi împăcat,
atunci trebue să te însufleţească o încredere tare
în Dumnezeu. De aceea ai grije şi te fereşte cu
orice preţ de tot ce ţi-ar clătina această încredere
fiiască în El, ca să poţi aştepta liniştit ceasul când
vei avea să te prezinţi în faţa lui Dumnezeu cel
etern. Numai cine a trăit în prietenie cu Dumnezeu,
va putea vorbi cu El la moarte plin de încredere:
„Părinte în manile Tale..." „Merg la Tatăl".

117. Biruinţa nevinovăţiei.

I. Biruinţa aparentă a răutăţii.
In momentul când Domnul murind îşi plecă
capul, răsuflară uşuraţi duşmanii Lui. Ei se mai
temeau de El chiar când era pe cruce. Insă acum
e mort, fără îndoială e mort. Un strigăt vesel de
biruinţă iese din piepturile lor şi privirile li se lu­
minează de strălucirea deosebită a poftei de răsbu-
 - 251 -
nare acum satisfăcută. Biruinţa lor se părea a fi
definitivă şi irevocabilă.

II. Biruinţa nevinovăţiei.

1. Şi cu tot strigătul lor de biruinţă, totuşi nu
a triumfat răutatea, ci a triumfat nevinovăţia, lini­
ştită, fără sgomot dar cu atât mai sigură şi fără
îndoială a biruit nevinovăţia, nu numai pentru viitorul
îndepărtat, ci chiar în mijlocul luptei năprasnice.
Ciudat lucru, pe când totul s'a unit împotriva
Lui şi toate mijloacele de violenţă şi viclenie s'au
întrebuinţat împotriva Lui, totuşi cu toţii confirmă, con­
ştient sau inconştient, cu voinţă sau fără voinţă
nevinovăţia Lui.
Pentru El vorbesc martorii mincinoşi, cari nu
pot să aducă nimic vrednic de osândă în contra Lui.
Caiafa incapabil să-L dovedească prin ceva vi­
novat, în cele din urmă se vede nevoit să apeleze
la mărturia chiar a lui Isus.
Iuda strigă cât îl ţine gura: „Greşit-am de am
vândut sânge nevinovat".
Pilat declară de 6 ori în mod solemn: „Nu aflu
ia el nici o vină".
Irod întăreşte declaraţia de nevinovăţie.
Soţia lui Pilat îl face atent să nu se atingă de
„Cel drept".
Tâlharul pe cruce mărturiseşte când moare:
„Acesta n'a făcut nici un rău".
Sutaşul roman strigă cu tărie: „Cu adevăra
omul acesta Fiu al lui Dumnezeu a fost".
Poporul se impresionează de privirea celor în­
tâmplate pe Golgota şi simte mustrare profundă.
Ba mai mult. Şi natura neînsufleţită î-I ia parte
şi strigă cu glasul ei puternic: „El este Fiul lui
Dumnezeu".
Şi chiar şi morţii învie din mormânturi, ca să
fie martori pentru Dânsul.
 - 252 -

Ei voiau să-i profaneze trupul şi să-1 lipsească;

de o înmormântare onorabilă. Iată însă, că la po­
runcă mai înaltă trupul înfăşurat îl primeşte un
mormânt glorios. Scrâşnind din dinţi privesc duş­
manii cum biruinţa pe care credeau că au prins-o
cu mâni sigure, le scapă şi totul se schimbă în fa­
vorul Aceluia pe care l-au duşmănit şi urgisit „Eu
de mă voi înălţa de pe pământ pe toţi voi trage la
mine" [Ioan 12, 32].
Aceasta începe a se împlini de minune şi ne­
putincioşi stau duşmanii în faţa acestei schimbări.
»N azarineanule, Tu ai biruit".
2. Astfel s'au petrecut lucrurile şi în timpurile
următoare, căci de mii de ori sa repetat această
biruinţă a nevinovăţiei în istoria bisericii lui Dum­
nezeu şi a sfinţilor ei. Nu în zadar se aud în cân­
tările bisericeşti cuvintele Cărţii înţelepciunii, pen-
truca să întărească nădejdea fiilor ei şi în cele mai
grele strâmtorări:
„Atunci va sta cu multă îndrăsneală dreptul'
înaintea feţei celor ce l-au năcăjit pe dânsul şi a
celor ce n'au băgat în seamă ostenelele lui. Şi vă-
zându-l pe el, se vor turbura cu cumplită frică şi
se vor mira de minunata lui mântuire. Şi vor zice
întru sine căindu-se şi pentru împuţinarea duhului
vor suspina, zicând: Acesta este pe care noi l-am
avut oarecând de râs şi pildă de batjocură.
Noi cei fără de minte viaţa lui am socotit ne­
bunie şi sfârşitul lui fără de cinste. Şi cum s'a
socotit între fiii lui Dumnezeu şi între sfinţi soartea
lui este!" [Cartea înţelepciunii lui Solomon 5,1—61-.
 XL După moarte.

118. Trupul Domnului.

I. îngerul morţii pe Golgota.
Şi de acest cel mai sfânt dintre toate paturile
morţii s'a apropiat serios şi solemn, aproape şo­
văind, îngerul morţii, pentrucă el n'a mai avut nici
odată o astfel de misiune ca acum. Cu sfială cu­
cernică închide aceşti ochi sfinţi şi aşează pe
această frunte curată sărutul rece al morţii. Se
face linişte adâncă în camera mortuară de pe Gol­
gota. îngerii îngenunche în mod invizibil şi uimiţi
se închină tainei, care s'a săvârşit înaintea ochilor
lor. Natura deasemenea cu adânc respect lasă să
cadă cortina. Intunerecul nopţii învălue catafalcul.
La picioarele Celui adormit plânge ceata mică a
celor rămaşi credincioşi până în clipa aceasta.
II. Trupul Domnului.
Apropie-te cu pietate de acest catafalc şi pri­
veşte trupul iubitului Mântuitor. Pe faţa Lui su­
blimă se văd umbrele palide ale morţii, ochii închişi
stau cufundaţi în orbitele lor şi buzele palide sunt
întredeschise. Majestatea gravă a morţii s'a aşternut
pe trăsăturile lui frumoase şi nedesfigurate. Tot
ceeace face ca moartea unui crucificat să fie în­
grozitoare: despoierea completă, nudul, sângele,
ranele deschise, toate acestea în cazul de faţă con­
tribuiau ca giuvaerul să fie mai preţios. Are înfăţi­
şarea trupului minunat al Marelui Preot, care, ca
o pâine albă a sfintei cuminecături, stă suspendat
între cer şi pământ. In faţa Lui cădem şi ne închi­
năm. „Crucii laie ne închinăm Hristoase..."
 — 254 —

III. Trupurile martirilor.

Privind de pe Golgota în viitor, vedem feţele
palide ale multor martiri, răstigniţi la stâlp, cu mem­
brele zdrobite, dar cu înfăţişarea blândă şi senină et

încât stoarce admiraţia tuturora. Se vede pe feţele

lor reflexul sfintei feţe a Mântuitorului, a cărui chip
le apare şi le luminează inimile şi al cărui nume
se desprinde de pe buzele lor.

IV. Trupuri preoţeşti.

Parcă îi vedem, îmbrăcaţi în haine de slujbă,,
întinşi pe catafalc, cu manile binecuvântătoare în­
crucişate pe piept, cu feţele încremenite ca marmora^
unele cu expresia de frumuseţe, nobleţă şi blândeţe , r

altele atât de aspre şi desfigurate ca un semn mut

de întrebare.

119. Plânsetul naturii.

1. Cât timp jertfa pe cruce se săvârşea, Părin­
tele nu-şi clătină nici un deget în favorul Fiului său
şi cei necredincioşi î-L batjocoreau mândri de biruinţa
lor: „De eşti Fiul lui Dumnezeu, pogoară-te de pe
cruce". îndată ce însă Isus îşi razimă capul în agonie
de piept, semne puternice cosmice î-L arată pe Cel
Răstignit, ca pe Cel care are toată puterea în cer
şi pe pământ. Pământul s'a cutremurat, groaza cu­
prinde stâncile şi se despică, mormintele se deschid
şi liberează morţii. Este suspinul prelung al naturii,,
1

în faţa tragediei ce s'a petrecut [Romani 8, 22].

Dumnezeul lui Izrail ţine, ca odinioară pe Sinai,
judecată cu poporul său. Tunete trimite şi cei vino­
vaţi tremură în sufletele lor. „Şi s'a clătit şi cutre-
1
Ciril din Ierusalim (Catech. 13, 19) aminteşte ca martor ocular d e s ­
picarea stâncilor [1,60 cm. lungă, 15 cm. lată], care ca amintire a acelui
eveniment se vedea încă pe vremea lui.
 — 255 —

murat pământul şi temeliile munţilor sau turburat

şi sau clătit, că sau mâniat pe dânsele Dumnezeu
[Psalm 17, 8; Evrei 12, 26].
2. Prin aceste evenimente se şterge impresia
despre neputinţa lui Hristos, pe care o aveau duş­
manii la moartea Lui. Pentrucă învierea nu sa
manifestat în afară ca s'o vadă cu toţii, ea fiind
rezervată numai pentru ceata credincioşilor, lumea
trebuia să vadă prin alte semne cereşti, că are
putere de sus.
3. Această limbă a tunetului nu a amuţit. Eveni­
mente naturale deosebite au însoţit şi moartea sân­
geroasă a atâtor sfinţi şi voci suprapământeşti au
vestit, în faţa faptelor de cruzime, apropierea ma­
niei lui Dumnezeu şi au provocat lumea la pocăinţă.
4. Sunt şi cutremure sufleteşti, cari se pot
petrece la moartea unui preot şi cari sunt în stare
să-1 zguduiască până n adâncul conştiinţii, cutremure,
cari sunt în stare chiar şi pe morţi să-i trezească,
adecă păcatele uitate şi îngropate să le descopere,
făcându-le să apară la patul morţii ca nişte fantome.-

120. Catapeteasma templului.

1. „Şi-au dat Duhul şi iată catapeteasma biseri
s'au rupt în două, de sus până jos" [Matei 27, 50).
Era în presară marelui Sabbat. Templul era plin
de o mare de capete. Toate privirile erau îndreptate
spre sanctuar, care înalt de 15 coţi şi lat de 16 era
separat prin o cortină ţesută din iacint, vison şi
purpură [los., De bello iud. V 8, 4]. Când, deodată
o cutremurare grozavă se simţi, care a zguduit templul
din temelie şi a sfâşiat catapiteasma grea de sus până
jos. Strigăte îngrozitoare se aud prin coridoarele tem­
plului. Palizi de frică fug credincioşii şi preoţii
spre ieşirile de salvare. Ei au simţit, ba au înţeles
evenimentul grozav. Nu era sfâşierea hainelor
semnul de jale şi pedeapsă pentru o faptă neplă-
 - 256 —
cută lui Dumnezeu ? Şi uite acum Iehova însuşi îşi
rupe haina îngrozit de fapta de pe Golgota. „Astfel
templul divin şi-a rupt haina de durerea morţii lui
Isus" (Theoph., in Matth. 27].
Această rupere a hainei este totdeodată răs­
punsul lui Dumnezeu la gestul făţarnic al lui Caiafa,
faţă de mărturisirea lui Isus. Un fior rece a cu­
prins, cel puţin în treacăt, pe preoţii şi cărturarii, cari
Cu puţin înainte erau ca şi beţi de bucuria victoriei.
Astfel va fi şi îngrozirea preotului rău, dacă
deodată la moarte se va rupe cortina care l-a orbit su­
fleteşte, ascunzându-i cu amăgire interiorul sufletului.
2. Această rupere în două a catapitesmei a
descoperit sanctuarul şi s'a arătat poporului goli­
ciunea iui. Ordinea veche dispare, un nou sanctuar
se ridică, pe altarul căruia se va aduce în viitor
jertfa curată a Noului Testament dela răsăritul
până la apusul pământului.
„Că dela răsăritul soarelui până la apus nume
meu s'a mărit între neamuri şi în tot locul tămâie
se aduce numelui meu şi jertfă curată, că mare e
numele meu între neamuri" [Malahia 1, 11].
„Astăzi catapeteasma bisericii se rupe spre mustrarea
călcătorilor de lege şi soarele îşi ascunde razele sale, văzând
pe Stăpânul răstignindu-se".
(Antifonul 12-lea — din slujba Sf. Patimi).

121. Străpungerea coastei lui Isus.

1. împunsătura cu suiiţa.

După obiceiul roman cel răstignit se lăsa pe

cruce, până ce sângerând încet îşi da sufletul în
chinuri grozave; cadavrele erau lăsate pe cruce,
până când putrezeau sau erau mâncate de animale
răpitoare sau de vulturi. Legea lui Moisi, dimpotrivă
{5 Moise 31, 23], poruncea ca cei executaţi să fie
 — 257 —

Îngropaţi în aceeaş zi, ca pământul să nu fie ne­

curăţit — şi Romanii s'au acomodat acestui uz.
Fiindcă moartea pe cruce nu totdeauna se
întâmpla iute, se obişnuia ca să o grăbească prin
zdrobirea picioarelor sau străpungerea pieptului.
Această profanare a trupului lui Isus era luată
de sigur în planul duşmanilor Lui, însă planul rău­
tăţii lor a fost zădărnicit. Pe când călăii zdrobeau
fluerele picioarelor celor doi tâlhari, trupul lui Isus
rămase neatins. Aceasta se datoreşte intervenţiei
sutaşului roman, care sub cruce a devenit un ucenic
al Domnului. El ia asupra sa să facă proba nece­
sară asupra morţii Lui şi o face într'un chip, care
după concepţia militară i se părea mai onorabil,
prin împunsătura în coastă cu suliţa. Suliţa mâ­
nuită de o mână puternică şi iscusită, trebuia să
pătrundă adânc şi să pricinuiască moartea sigură.
Că inima Lui a fost nimerită, arată valurile de apă
şi sânge cari ţâşnesc.
Aici avem o probă despre Providenţa, care
toate le îndrumă cu siguranţă spre scopurile ei.
Acum s'a împlinit profeţia: „Os din trupul său
nu se va zdrobi".
O nouă şi puternică dovadă despre moartea lui
Hristos s'a dat astfel, şi prin aceasta totodată despre
reala Sa înviere, căci dacă moartea faptică este
dovedită, iar după ea a fost văzut iarăşi viu, atunci
învierea din morţi stă mai presus de îndoială.

II. Rana din coastă.

Ea a rămas pentru creştinii credincioşi cea
mai sfântă rană, care le vorbeşte sufletului şi inimei;
ea este semnul cel mai mişcător al iubirei, care
vorbeşte în linişte şi totuşi tare şi pătrunzător cu
buze însângerate despre jertfa din iubire a lui Hri­
stos: „Pentru cea multă a sa dragoste cu care ne-a
iubit" [Efeseni 2, 4j. Ea este în limba simbolică a
17
 — 258 —

bisericii rana de moarte din care ca dintr'un pahar

a izvorît nouă îndoit izvorul iertării şi al cuno-
ştinţii. Ce icoană mişcătoare pentru preot! Ea este
crepătura în stâncă, din care la lovirea lăncii a
ţâşnit izvor de daruri.
Ea a „deschis coasta" nu a rănit-o, ceeace
înseamnă că acum poarta vieţii prin care ies tainele
bisericeşti este deschisă şi fără de care nu poate
ajunge nimeni la viaţa adevărată [Augustin). „Aicv
(în coastă) îşi au tainele originea lor. Când tu (la
jertfa sfântă) te apropii de potir, aşa să păşeşti ca
şi când ai bea tu însuţi din coapsa lui Hristos"
(Hrisostom). Rana din coastă este despicătura din
stâncă în care se refugiază porumbelul prigonit,,
căutând adăpost. „Lancea mi-a deschis coasta lui
Hristos şi eu am intrat şi acolo mă odihnesc în
siguranţă" [Augustin].
La romano-catolici s'a introdus şi în timpul mai
nou a luat o desvoltare mare cultul inimii lui Isus.
Biserica ortodoxă refuză ca o erezie acest cult, căci
el n'are nici o bază în revelaţiune, ci este contrar
dogmei despre întrupare, care nu permite adorarea
trupului, cu atât mai puţin a unui organ trupesc al
lui Isus, luat pentru sine şi în izolare de uniunea
ipostatică. 1

„Şi unul din ostaşi cu suliţa coasta Lui a împuns, şi

îndată a ieşit sânge şi apă; şi celce a văzut a mărturisit ş
adevărată este mărturisirea lui".
(Rugăciune la sf. Proscomidie).

„Pahar biserica a câştigat coasta Ta cea purtătoare de

viaţă, din care a izvorît nouă îndoit izvorul iertării şi al
cunoştinţei; spre închipuirea celei vechi şi celei noui, a
emânduror legilor, Mântuitorul nostru".
(Canonul din a 5-a săptămână a marelui post).

1
Vezi mai pe larg scrierea: Cultul inimii lui Isus la catolici, de*
Arh. Dr. V. Lazarescu. Sibiu, 1933.
 — 259 -

122» Luarea de pe cruce.

[Matei 27, 57; Marcu 15, 43; Luca 23, 50; loan
19, 38].
Ciudat lucru! Duşmanii lui Hristos au pierdut
orice putere asupra Lui. Trupul Său trebuia batjo­
corit prin zdrobirea picioarelor, ele rămân însă
neatinse. El trebuia îngropat fără cinste şi iată, un
mormânt distins î-L primeşte.

I. Instrumentele Frovedinţei.
1. Cei doi bărbaţi cu suflete nobile, cari joacă
acum rolul principal, aparţin acelora, cari în taina
inimii lor venerau pe Isus. Ei până acum au stat
în rezervă „de frica Jidovilor", fiindcă o păşire a
lor pe faţă pentru Domnul le-ar fi zdruncinat toată
situaţia. Insă, acum furtuna îi aduce pe planul întâi,
şi fiindcă clerul s'a împrăştiat, ei lasă orice rezervă
la o parte şi cu curaj se aruncă în vâitoare.
2. losif din Arimateia. „Bărbat bun şi drept"
care nu se însoţise la sfatul şi fapta Jidovilor,
fiindcă şi ei era ucenicul lui Isus, a venit la Pilat,
prevenind pe Jidovi, ca să ceară trupul lui Isus.
Era în dreptul puterii romane ca răstignirea ordo­
nată de judecata romană să fie îndeplinită de soldaţi
romani, respective supraveghiată executarea ei până
la sfârşit. După dreptul roman însă îngroparea
celor executaţi se interzicea. „îngroparea celor
condamnaţi se oprea" [Tacit., Ann. 6, 29; Suet.,
Octav. 13].
Totuşi erau luate în seamă cererile celor mai
apropiaţi ai osândiţilor. Predarea corpurilor celor
executaţi, nu se refuza rudelor [Ulp., Dig. I, 48,
t 24].
Pe aceasta se baza losif. Pe lângă indispoziţia
ce se ridicase împotriva sinedriului, consideraţia
faţă de personalitatea Domnului i-a făcut pe pro-
17*
 — 260 —
curatorul roman să-i împlinească cererea. Având
puterea deplină în mâna sa era uşor nobilului De-
curion să zădărnicească planurile duşmanilor lui
Isus.
3. Nicodim. Pe când Iosif face demersurile
oficiale şi-şi pune la dispoziţie cavoul familiar, Ni­
codim, prietenul său şi aderentul lui Isus, ia asupra
sa grija pentru o înmormântare demnă. Dărnicia sa,
care nu ţine seamă de cheltuială, ne dovedeşte mă­
sura iubirii şi a adorării faţă de Mântuitorul. El dă-
rueşte 100 funzi de amestec aromatic, smirnă şi aloe,
ceeace era neobişnuit de mult pentru un cadavru.
4. Câtă nobleţe ascund sufletele acestor băr­
baţi, sa arătat în acele ceasuri critice. „A venit
Iosif din Arimateia şi îndrăznind a intrat la Pilat".
5. Cât de bine a fost şi este şi azi pentru bi­
serică, când are în rândurile credincioşilor ei astfel
de bărbaţi culţi, bogaţi şi cu trecere, cari îşi pun
toată influinţa pentru biserică şi prin legăturile lor
strânse cu autorităţile lumeşti fac mult bine bisericii
în momente critice. Nu au fost vremuri când bise­
rica a fost socotită cu cei fărădelege? [Marcu 15,
28]. Atunci s'au găsit laici curagioşi şi nobili cu
caracter tare, precum şi funcţionari şi jurişti cu tre­
cere şi cu cultură, cari au luptat cu curaj pentru
apărarea bisericii şi a drepturilor ei sfinte.

ÎL Salvarea trupului sfânt.

1. Cu grije plină de iubire şi cu sfială însoţită de
pietate coboară ei trupul lui Isus de pe cruce pentru
a-1 aşeza în groapă. Aici se săvârşeşte un ser­
viciu divin la care conlucra toţi cu cea mai intimă
participare, fiind toţi stăpâniţi de seriozitatea mo­
mentului şi de iubirea caldă faţă de Mântuitorul. O,
dacă aşa ar fi întotdeauna la serviciul divin! Atunci
orice cuvânt şi orice gest ar fi străbătut de sfin­
ţenie.
 — 261 —

Cât de mulţumită şi de recunoscătoare priveşte

P r e a Curata Fecioară la aceşti doi bărbaţi nobili,
cari apără trupul Fiului său de profanare şi-1 tra­
tează cu atâta pietate. Preotule, nu vreai să te în­
vredniceşti şi tu la altar de o astfel de privire a
ochilor binecuvântatei mame?
„Pe tine, celace te îmbraci ca lamina ca cu o haina,
pogorându-te de pe lemn Iosif cu Nicodem şi văzându-te mor
gol, neîngropat, luând plângere cu umilinţă şi tânguindu-s
au zis: Vai mie prea dulce Isuse l pe carele cu pufin mai
înainte văzându-te soarele pe cruce [răstignit, cu tntunerec
s'a îmbrăcat şi pământul de frică s'a clătit şi catapeteasma
bisericii s'a rupt. Ci iată, te văd acum pe tine, supunându-te
morţii de bunăvoie pentru mine. Cum te voiu îngropa Dum
nezeul meu ? Sau cum te voiu înfăşură cu giulgiuri ? Sau cu
ce mâini mă voiu atinge de trupul Tău cel nestricat? Sau ce
cântări voiu cânta ducerii tale de aicea, Indurate? Slăvesc
patimile Tale, cu cântări laud îngroparea Ta împreună şi
învierea strigând: Doamne, mărire Ţie".
(Stihoavna dela sf. Patimi).

123. La sânul mamei suferinţelor.

„Iară ea a zis către ele: nu mă chemaţi pe mine

Noemi [adecă frumoasă], ci mă chemaţi amantă, că
mau amărit cel Atotputernic foarte" [Rut. 1, 20].

I. „Măria îşi reprimeşte Fiul.

Ca un rod copt de mare preţ se culege trupul
sfânt de pe pomul crucii şi se aşează la sânul Mamei.
O, acum iară îl are la ea, pe acela pe care-L iubeşte
sufletul ei! Insă, o Dumnezeule, cum L-au maltratat!
Ca pe un copil dulce şi drăgălaş î-L dăruise odinioară
oamenilor, acum L-a primit cu trupul plin de sânge
şi răni. O floare bine mirositoare răsărise în mijlocul
unei nopţi reci şi iată, din toată strălucirea şi par­
fumul ei au mai rămas numai spinii şi lugerul! O,
cât de îngrozitoare este lucrarea păcatului!
 - 262 -

IÎ. Ceeace îi spun ranele.

Acum procedează, cu mâinile ei delicate de
mamă, la curăţirea ranelor îngrozitoare.
Ea îşi începe lucrarea sa jalnică şi totuşi scumpă,
cu capul Domnului. Pe când lacrămile se rosto­
golesc pe obrajii ei, în inima ei se trezesc toate
amintirile dulci ale trecutului.
Părul Domnului, Ea desface şuviţele de păr
lipite cu sânge cari atârnă încâlcite peste fruntea
şi faţa Lui şi se gândeşte înapoi la Vifleem şi
Nazaret, când şi-a pus mâna ei iubitoare pe capul
Lui de copil drăgălaş şi I-a netezit părul pieptănându4
după obiceiul Nazarinenilor. O, cât de frumos în­
cadrau aceste plete capul Lui împărătesc! Cum se
juca cu ele vântul în timpul furtunei pe mare,
de câteori le-a udat roua dimineţii când se pogora
dela munte unde se ruga! Apoi, cum le-au batjocorit
călăii şi şuviţe întregi le-au rupt! Cât de încâlcit şi
plin de sânge era acuma acest păr! Ea îl curăţă, îl
ordonează cu iubire, ca şi când s'ar fi întors vre-
miie trecute.
După aceea trece la frunte. Noui amintiri i se
trezesc. De câteori a privit ea fruntea Lui gândi­
toare, căutând să înţeleagă gândurile minunate ale
înţelepciunei Lui, care se ascundeau în dosul ei. Şi
atunci observă cum picăturile de sudoare în urma
muncii grele se rostogoleau pe ea, vede cum soa­
rele fierbinte a înegrit această frunte boltită, de o
rară frumuseţe şi tărie bărbătească. Fruntea pe
care trona nobleţă Dumnezeirei era acum umbrită
de pădurea spinilor şi atât de desfigurată. Cu gin­
găşie şi iubire îndepărtează spin după spin şi fiecare
ţeapă pe care o scoate îi străpunge inima. Dupăce
a şters urmele devastării, î-L sărută cu iubire pe
frunte.
Apoi ochii. Şi ei îi povestesc o istorie cu totul
mişcătoare. Oare lumina acestor ochi de copil nu a
fost soarele cald al vieţii sale retrase din Nazaret? Şi
 — 263 —
ce rol au jucat aceşti ochi când a început El să înveţe ?
Câte priviri pline de bunătate nu aruncau ei la cei
mici şi câtă compătimire şi alinare asupra bolna­
vilor. I-a văzut cum aruncau priviri ca o săgeată
aceşti ochi în vreme de sfântă mânie. Apoi îi veni în
minte ceasul de pe Golgota, când aceşti ochi pentru
ultima oară au privit-o înainte de a li se stinge lu­
mina. O, cum nu putea săruta aceşti ochi ascunşi
în pleoapele lipite cu sânge!
După aceea gura sfântă a Domnului cu buzele
deschise şi palide. Ea se gândeşte înapoi la
acele momente ferieite, când copilul sta în braţele
ei de mamă şi gura lui mică se deschidea ca un
boboc de trandafir, pentruca să rostească dulcele
cuvânt de „mamă". O, câtă bucurie îi producea în
suflet acest cuvânt şi farmecul cu care strângea ia
pieptul său copilul sfânt, încât era aproape incapa­
bilă să creadă, că acest copil poate să fie al ei!
Şi vocea copilului sonoră şi limpede, nu a fost cea
mai dulce muzică, auzul căreia o fermeca ? Şi mai
târziu când a păşit în viaţa publică, ce rol însem­
nat a jucat această gură! Cum îi curgeau cuvintele
frumoase şi încântătoare de pe buze, că nu se să­
tura nimeni ascultându-L şi ziceau: „Astfel na vorbit
niciodată un om!" Veniră apoi patimile, veni mo­
mentul, când cel din urmă cuvânt rostit de pe bu­
zele Sale a fost „mamă". Acum această gură a
devenit mută în tăcerea morţii şi ea priveşte cu
nespusă mâhnire urmele de suferinţă, pe cari le-a
lăsat durerea pe buzele Lui palide. Copleşită de
durere şi jale se pleacă şi-I sărută lung buzele pa­
lide, care este dreptul iubirei sfinte de mamă.
Şi în fine îi ridică în sus un braţ, care atârnă
în jos şi aşează mâna lui însângerată în a ei. O,
cât de înfiorător i-au străpuns cuiele mâna, care
odată îi cuprindea grumazul; mâna, care în Nazaret
făcuse bătături din cauza lucrului; mâna, care mai
târziu şi-o aşeza cu compătimire pe cei leproşi, a
cărei atingere vindeca răni şi dureri, care ridica cu
 — 264 -
compătimire pe cei căzuţi şi împărţea prin bine­
cuvântare atâtea binefaceri. Cine n'ar fi sărutat-o
cu iubire recunoscătoare şi cu pietate, cum au făcut
fără îndoială loan şi Măria Magdalena?

124. înmormântarea lui Hristos.

„Şi cumpărând (losif) giulgiu şi pogorându-l
pe el, l-a înfăşurat cu giulgiul şi l-a pus în mormânt
care era săpat în piatră şi a prăvălit o piatră pe-
uşa mormântului" [Marcu 15, 46). „Şi femeile cari
veniseră cu dânsul din Galileia au văzut mormântu
şi cum s'a pus trupul lui" [Luca 23, 55).

I. înmormântarea istorică.
Totul se pregăteşte cu iubire şi cu dărnicie
largă; nu se cruţă nimic pentru a face un loc de
odihnă cuvenit şi un mormânt demn de gloria Lui,
cum a zis mai înainte prorocul: „Spre dânsul nea­
murile vor nădăjdui şi va fi odihna lui, cinstea"
[Isaia 11, 10).
Un mormânt nou, încă neîntrebuinţat, cavoul
unei familii nobile, îl va primi. Făşii curate de
pânză sunt înmuiate în miresme aromatice, pentrucă
să lege trupul cel sfânt, toate locurile goale le-au
umplut din belşug cu amestec preţios de smirnă şi
aloe şi întreg trupul l-au înfăşurat într'un giulgiu
[syndon] foarte frumos lucrat. La această lucrare
ajută şi femeile sfinte. Nimic nu li-se pare pentru
Mântuitorul prea frumos, prea fin şi prea scump.
Iubirea lor este generoasă şi fără de margini.

11. înmormântarea liturgică.

Acest fel de a proceda, izvorât din iubire,.,
trebue să fie pilduitor pentru preot, de câteori
aduce jertfa cea fără de sânge la sf. liturghie.
 — 265 -
Sfânta masă din mijlocul altarului e icoana
mormântului lui Hristos, simbolul mesei la cina cea
de taină, al crucii şi al răstignirii Domnului.
„Doamne, iubit-am podoaba casei Tale şi locul
sălăşluirii măririi Tale" — aşa se roagă preotul la
liturghie.
Intr adevăr ţi-se potrivesc, preotule, aceste cu­
vinte? Arăţi această grije şi iubire faţă de bise­
rica ta, de altarul tău, de slujba ta, de înmormân­
tările ce le faci? Le faci acestea şi îngrijeşti tu de
altarul tău în numele iubirei, al pietăţii, al sfinţe­
niei şi al dărniciei marinimoase? Sau te numeri
printre acei preoţi, cari profanează şi cele mai sfinte
ceremonii şi slujbe prin superficialitate, prin rutină,
fără a fi cu gândul acolo, şi prin lipsă de pietate
sau prin schimonosiri caraghioase? Sau te numeri
printre acei zgârciţi, cărora orice cheltuială pentru
biserică şi pentru altar li se pare prea mare, şi
cari cred că orice ajunge pentru Dumnezeu şi
Mântuitorul euharistie. Cum se prezintă altarele
şi bisericile acestor preoţi zgârciţi şi indolenţi?
Veşminte şi acopereminte murdare şi rupte, odoare
şi unelte neîngrijite, potire şi chivoturi ruginite şi
pentru serviciul divin întrebuinţează cel mai ieftin
vin care se poate afla şi care pentru masa lui ar
fi considerat nepotrivit; cu un cuvânt îndrăsneşte să
pună lucruri în serviciul Celui Preaînalt, pe cari
s'ar ruşina să le ofere oamenilor. E timpul suprem
să dispară negligenţa multor preoţi de-ai noştri faţă
de îngrijirea altarelor şi a bisericii. Trebue să
condamni nepăsarea acelor preoţi cari nu se în­
grijesc să aibă potire frumoase, vesminte alese, ca
nu ţin curăţenie nici pe sf. altar, ci-1 lasă anul întreg
acoperit cu câte o muşama în ioc de faţa de masă
albă ca zăpada, care reprezintă giulgiul' cu care a
fost înfăşurat trupul Domnului!
Şi preotul trebue să înfăşoare trupul şi sân­
gele lui Hristos, când se împărtăşeşte cu ele, în
giulgiu alb, adecă în o inimă care nu este întinată
 — 266 -

de păcate. Şi el trebue să ungă trupul sfânt cu

miresmele dulci ale iubirii sfinte şi cu smirna po­
căinţei. El trebue să aşeze trupul în un mor­
mânt nou, în care nimenea nu fusese pus, adecă
în o inimă curăţită de aluatul cel vechiu şi care
a devenit o „făptură nouă", într'un mormânt săpat
în stâncă, care simbolizează statornicia sufletească
şi tăria credinţei. Şi mormântul trebue astupat cu
peatra mare şi grea a stăruinţei sufleteşti, prin o
hotărîre tare şi neclintită de a îndepărta din inimă
orice ar necinsti pe Hristos cel euharistie.
La preoţii cari nu vor proceda astfel se vor referi
cuvintele:
„Şipreoţii ei nau băgat în seamă legea mea
şi au spurcat sfintele mele; între cel sfânt şi între
cel spurcat nau făcut osebire şi între cel necurat
şi între cel curat nau deosebit şi de către Sâm­
betele mele şi-au întors ochii lor şi Sâmbetele mele
le-au spurcat în mijlocul lor" [Ezechil 22, 26].

„losif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trup

tău, cu giulgiu curai lnfâşurându-l şi cu miresme tn mormâ
nou îngropândwl, l-a pus".
(Tropar in sfânia si marea zi Sâmbătă).

„Pe Soarele, cel mai tnatnte de soare, care a apus

oarecând tn mormânt, mers'au mai înainte de către ziuă, c
tându-L ca pe o zi, Mironosiţele femei, şi una către alta
strigă: o, prietenelor veniţi cu miresme să ungem trupul cel
de viaţă purtător şi îngropat, trupul care a înviat pe Adam
cel căzut, care zace în mormânt; să mergem, să ne sârguim
ca şi Magii şi să ne închinăm şi să aducem miruri în loc
de daruri. Celuia ce nu în scutece ci în giulgiu este înfăşur
şi să plângem, şi să strigăm : O, stăpâne, scoală-Te; Cela
dai celor căzuţi sculare". (Icos, din Canonul Paştilor).
 Meditaţie finală.

125. Crucea — cea mai frumoasă revelaţie a lui

Dumnezeu.
I. A Dumnezeului celui veşnic.
Pe cruce se revelează:
a) Atotputinţa şi înţelepciunea Sa.
Prin ce se dovedeşte atotputinţa lui Dumnezeu ?
Prin faptul că ea împreună contraste, cari de altfel
în mod natural se exclud şi caută efecte cu mijloace,
cari nu sunt în nici un raport, ba sunt în contra­
zicere cu scopurile propuse. Aceasta o face El pe
cruce. Se părea că ea e cea mai adâncă înjosire a Lui,
nimicirea tuturor planurilor, sfârşitul oricărei măriri
şi majestăţi; însă iată, că ceeace a fost Jidovilor
sminteală şi păgânilor nebunie se dovedeşte ca
„puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu" [1 Corinten
1, 24]. Crucea birue lumea stăpânită de mărire de­
şartă, de mândrie şi de sensualitate. Crucea dispre­
ţuită devine steagul biruinţei divine, care cucereşte
lumea „Ci cele nebune ale lumii au ales Dumnezeu
ca pe cei înţelepţi să-i ruşineze şi cele slabe ale lum
au ales Dumnezeu ca să ruşineze pe cele tari... Ş
cete ce nu sunt, ca pe cele ce sunt să strice" [1
Corinteni 1, 27].
b) Iubirea divină, care întrece cu mult ceeace
cunoaşte iubirea de oameni ca jertfă şi abnegaţie.
„Că aşa a iubit Dumnezeu lumea, cât şi pe fiul său
cel unul născut l-a dat, ca tot celce crede în El să
nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că na trimis
Dumnezeu pe Fiul său în lume ca să judece lumea
ci ca să se mântuiască lumea prin El" [loan 3, 1
Sau cum zice Pavel: „Şi întăreşte Dumnezeu dra-
 - 268 -
gostea sa spre noi, că încă păcătoşi fiind noi, Hristos
pentru noi a murit" [Romani 5, 8].
c] Dreptatea Sa divină, care cere pentru orice
greşală pocăinţă şi ispăşire deplină „Fară vărsare de
sânge nu se face iertare" [Evrei 9, 22]. De aceea Hri
stos a trebuit să-şi verse sângele pentru noi. „Şi'
Domnul l-a dat pe El pentru păcatele noastre"
[Isaia 53, 6]. Prin sângele lui Hristos cel scump...
sunteţi răscumpăraţi [Petru 1, 18]. In lumina aurie
a amurgului de pe Golgota străluceşte puternic drep­
tatea lui Dumnezeu.

II. A Dumnezeului întrupat.

a] Tocmai pe cruce se revelează în chip minunat
cele două naturi a lui Hristos. El este om şi deci
sufere, cum sufere şi moare un om adevărat El
este Dumnezeu, cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.
Aceasta nu se învederează nicăiri mai bine ca pe
cruce. Totul se părea calculat şi aranjat ca şi cel
din urmă rest din mărirea şi demnitatea divină să-l
arunce în valul de noroi al defăimării, batjocurei şi
durerii. Insă, prin norii întunecaţi ai furtunei străbat
biruitoare razele soarelui divin.
Un semn indescriptibil de măreţie şi demnitate
intangibilă înconjoară această figură însângerată şi
o iluminează cu o strălucire coborîtă dintr'o lume
mai înaltă. In mijlocul suferinţei şi chinului de moarte
rămâne deplin stăpân al situaţiei. Se gândeşte la
toate şi nu-şi iartă nimic. Vorbeşte cuvinte de
iubire şi bunătate nespusă şi împarte de pe cruce,
cu siguranţă divină, cununile vieţii de veci. Tot
ceeace face şi spune pe cruce poartă pecetea no­
bleţei şi majestăţii divine. Ce e drept, El nu-şi ma­
nifestă puterea. El vrea doar să se jertfească şi să
moară. Insă abia a amuţit strigătul Lui şi întreg uni­
versul iese din tăcerea cu greu reţinută şi mărtu­
riseşte pentru El. Pământul se cutremură, stâncile
se despică, catapeteasma se rupe, sutaşul roman îşk
 — 269 —

ridică mâna ca să mărturisească solemn, poporul emo­

ţionat se cutremură. „Cu adevărat acest om e Fiul lui
Dumnezeu". „Când mă voi înălţa pe cruce, voi
trage pe toţi la Mine". Cuvânt cu adevărat divin,
care s'a împlinit pe Golgota.
b] Pe cruce s'a revelat ca niciodată iubirea Sa.
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca ci
neva sufletul său să-şi puie pentru prietenii săi" {loan
15,13]. Cât de uşor te părăseşte iubirea omenească în
ceasuri grele şi de jertfă. Iubirea lui Hristos însă se
arată în mărirea ei deplină pe cruce. „Apă multă
nu va putea stinge dragostea şi rănile nu o vor
îneca pe ea" [Cântarea cântărilor 8, 7]. Precum
râurile tulburi de noroi ale pământului nu sunt în
stare să turbure marea, tot astfel inima iubitoare a
Mântuitorului rămâne neschimbată până la sfârşitul
cel grozav. Pe când suferea, batjocorit şi părăsit,
se gândea la alţii şi se îngrijea de mântuirea, de
mângâierea şi de scăparea lor. „Fiindcă iubea pe
ai săi, i-a iubit până la sfârşit". A iubi pe cruce
este cel mai mare triumf al iubirii.
c] Pe cruce îşi revelează Isus în chip emi­
nent misiunea şi chemarea Sa, precum şi lucrările
Sale. Aici se arată El ca Mântuitorul lumii pe
care reprezentând-o se dă pentru mântuirea ei şi
săvârşeşte marea faptă a împăcării, care împreună
iarăşi omenirea cu Dumnezeu; aici deschide El iz­
voarele sângelui mântuitor, care curge în valuri
nebiruite spre iertarea păcatelor.
Aici se înfăţişează cu adevărat ca învăţător al
omenirii.
El învaţă cu cuvântul. Desigur a fost învăţător
unic în felul său şi când a învăţat pe creasta mun­
telui, ca şi în templu. Insă ultima sa predică pe care
o ţine pe amvonul crucii, este cea mai mişcătoare
dintre toate. El învaţă prin pilda Sa. Precum florile
din zona temperată duse la căldura soarelui din re­
giunea tropică cresc la înălţimi ne mai atinse şi au
 - 270 -

culori splendide, tot astfel în arşiţa suferinţelor vir­

tuţile Sale iau proporţii cu totul covârşitoare.
Sărăcia senină a ieslei se transformă în sărăcia
crucii, smerenia impresionantă a peşterii în „nebunia
crucii", smerindu-se pe sine până la moartea de pe
cruce. Totul: blândeţe şi smerenie, curaj şi răbdare
şi înainte de toate iubirea se manifestă în proporţii
şi lumini grandioase. In şcoala virtuţilor Mântui­
torului au mers toţi sfinţii-
La cruce oficiază El ca preot. „Iar Hristos ve­
nind arhiereu bunătăţilor celor viitoare, prin cortul
cel mai mare şi mai desăvârşit, nu de mână făcu
adecă nu al acestei zidiri, nici prin sânge de ţapi
şi de viţei, ci prin sângele său au intrat odată intru
cele sfinte, veşnică răscumpărare aflând" [Evrei 9,1
Pe cruce se arată încăodată ca păstorul cel
bun, ca re-şi răneşte mâniie pentru a scoate oaia
pierdută din stufişul spinos şi strângând-o la piept să
0 aducă la turma Sa. Aici pe cruce tronează El
împărat. Unde se află un împărat atât de mare şi
strălucit şi atât de iubit de miliarde de supuşi, un
împărat pentru care sau jertfit nenumăraţi, căruia
1 sau închinat cele mai nobile flori ale omenirii,
ca acest împărat de pe tronul crucii, cu coroana îm­
podobită cu rubine şi cu haină de purpură a sân­
gelui Său?!
Aici apare El pentru primadată ca judecător.
Crucea devine scaun de judecată, dela care purcede
îndurare ori osândire, unde se face despărţirea între
cei buni şi răi, între cei mântuiţi şi cei condamnaţi. Pe
crucea de pe Golgota se începe în mic ceeace va
să se împlinească oarecândva în mare, când se va
arăta întru strălucire „semnul Fiului Omului pe cer"
[Mat. 24, 30]. De aceea se află sub cruce repre­
zentanţii tuturor popoarelor lumii de atunci: Ro­
mani, Greci, Iudei, Azietici, Europeni, Africani [com­
pară Fapt apost 29,11], şi reprezentanţi ai tuturor cla­
selor sociale: preoţi şi cărturari, militari şi civili,
oameni sus puşi şi de jos, săraci şi bogaţi, bărbaţi şi
 - 271 —
femei, moşnegi şi copii. Crucea devine lozinca şi
semnul care deosebeşte şi desparte [Matei 10, 35;
Luca 2, 34]. In faţa crucii stau cele mai mari con­
traste : viciul în toate formele: mândrie şi ură, îndă­
rătnicie şi indiferenţă, batjocură şi laşitate ş. a. m. d.
In faţa lor stă virtutea şi sfinţenia, iubirea celor curaţi,
pocăinţa celor căzuţi, statornicia celor credincioşi,
frica celor cutremuraţi, credinţa celor convertiţi ş. a.
Astfel scena dela cruce înfăţişează în mod
simbolic întreaga icoană a viitorului bisericii.
In fine Hristos se arată pe cruce ca izvorul
cel mare al harului. Precum marile fluvii ale lumii,,
asemenea şi marele râu al graţiei divine izvoreşte
din munte.
La cruce se află izvorul sfintelor taine, apa
curăţitoare a botezului, sângele ispăşitor al sfintei
cuminecături, prin care se primeşte iertarea păca­
telor ş. a. Dela fapta mântuirii pe cruce purcede
sfinţirea şi efectul binefăcător ai harului, de aceea
toate darurile şi binecuvântările bisericeşti se dau
în numele crucii.
Din lemnul crucii au răsărit ca tot atâtea
flori binemirositoare rugăciunile cele mai frumoase
şi bogate în haruri, cari împodobesc viaţa biseri­
cească. Dela El pleacă drumul crucii, pe care au:
Mers de atunci milioane de oameni.
Deci tot ce este frumos, mare şi nobil, tot-,
ce aduce mângâiere, fericire şi binecuvântare în
viaţa şi credinţa noastră, se reduce la cruce. In
cruce este mântuirea.
Crucea este cel mai scurt şi mai scump re­
zumat ai doctrinei creştine, al cărei sâmbure îl
formează taina mântuirei, precum şi expresia cea
mai concisă a moralei creştine, care se cuprinde în
această vorbă: Luptă. Nu este deci nici o mirare,»
că în biserica lui Hristos afli crucea pretutindeni:
ki casa de rugăciune, în cimitire, pe câmpuri, pe
stânci, pe înălţimi, la răspântii, la marginea satelor,
î* colibe şi palate, în camere de locuit şi dormit,.
 - 272 -

în ateliere şi şcoli, în temniţe şi spitale. Cum v a

putea să lipsească ea din casa preotului, care
numai la ea va afla mângăere şi putere în mo­
mente grele, lumină şi deslegare la toate întrebările,
ivite în viaţa lui preoţească ? !

Crucii Tale ne închinăm Hristoase...

„Să se bucure făptura, certurile să se veselească, cu
manile să bată neamurile cu veselie, că Hristos Mântuitorul
nostru pe cruce a pironit păcatele noastre şi moartea omo­
rând, viaţă nouă ne-a dăruit, pe Adam cel căzut cu tot nea­
mul tnviindu-l, ca un iubitor de oameni".
(Stihoavna gl. 1. Octoihul mare).
„De viată făcătoare crucea bunătăţii Tale Doamne, pe
care o ai dăruit nouă nevrednicilor, Ţie o aducem întru ru­
găciune. Mântueşte pe împăraţi şi cetatea Ta, dăruind pace,
pentru Născătoarea de Dumnezeu, unule iubitorule de oamen
(Sedealna gl. 2. Octoihul mare).
„Lemnul crucii Tale Hristoase Dumnezeule, lemn de
viată l-ai arătat nouă, celorce credem întru Tine, şi printr âns
surpând pe celace avea stăpânia morţii, ne-ai înviat pe no
eei omorâfi prin păcat. Pentru aceea strigăm Ţie: Făeălorule
de bine al tuturor, Doamne mărire Ţie".
(Stihoavna gl. 2. Octoihul mare).
„Crucea este păzitoare a toată lumea. Crucea, podoaba
Bisericii. Crucea, stăpânia împăraţilor. Crucea, întărirea
credincioşilor. Crucea, slava îngerilor şi dracilor rană".
(Svetilna la înălţarea sf. Cruci).
„Hristoase Dumnezeul nostru, celace ai primit răstignire
de bună voie, spre învierea cea de obşte a neamului omenesc
şi prin trestia crucii sângerându-ţi degetele cu văpsele roşii,
4e-ai milostivit a iscăli pentru noi ca un împărat celece sunt
de ertare şi nu ne trece cu vederea pe noi ceice suntem
amenintap iarăşi prin depărtarea cea dela Tine. Ci Te mi-
lostiveşte, unule îndelung răbdâiorule, spre poporul tău ceice
este în nevoi şi te scoală şi birueşte pe ceice se luptă cu
noi, ca un Atotputernic".
(Sâmbătă seara a treia săpt. din Post).
 Atenţiune!

Volumul I al valoroasei scrieri:

La picioarele Mântuitorului
Scurte meditaţii pentru preoţi

— Ziua lucrului —
Prelucrare de Prof. IOAN MOŞOIU

a apărut în Tipografia Arhidiecezană din Sibiu, 1927.

Din biblioteca nici unui preot să nu lipsească

această prea frumoasă carte, care se poate co­
manda la

Librăria Arhidiecezană, Sibiu.

Preţul Lei: 80 + porto.

Ceice vor ceti volumul II, să nu întrelase a-şi

procura şi volumul I.

18
 IN „SERIA TEOLOGICĂ" AU APĂRUT:
1. S. Bulgakoff: ORTODOXIA, Sibiu, 1933. Pag. 256+8.
Pre|ul broşat 120 Lei, legat 150 Lei.
2. N. I. Popooiciu: EP1CLEZA EUHAR1ST1CĂ, Sibiu, 1933.
Pag. 351+8. Preful broşat 150 Lei.
3. N. I. Popooiciu: ÎNCEPUTURILE NESTORIAN1SMULUI.
Sibiu, 1933. Pag. 76. Preful broşat 40 Lei.
4. Arhim. Dr.'V. Lâzârescu: CULTUL INIMII LUI ISUS LA
CATOLICI. Sibiu, 1933. Pag. 95+9. Preţul 60 Lei.
5. Preot II V. Felea: CONVERTIREA CREŞTINĂ. Sibiu,
1935. Pag. 104+8. Preful broşat 60 Lei.
6. Nicolae Berdiaeff: UN NOU EV MEDIU. Sibiu, 1936. Pag.
165. Preful broşat 75 Lei.
7. Dr. Nicolae Popooiciu-Arad: OPINII asupra proiectului de
modificare a legii statutului pentru organizarea Bisericii
ortodoxe române. Sibiu, 1936. Pag. 69. Preful broşat 35 Lei.

(se)
ÎN „SERIA DIDACTICĂ" AU APĂRUT:
1. D. Făgărăşianu: TÂNĂRULE, ŢIE-ŢI ZIC, SCOALĂ-TE1
Voi. I. Sibiu, 1933. Pag. 108+8. Preful broşat 60 Lei.
2. D. Călugăr: HRISTOS ÎN ŞCOALĂ. Manualul catehefului.
I. Sibiu, 1934. Pag. 532+8. Preful legat 220 Lei. (Sub tipar).
3. Şt. Meteş: ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI DIN TRAN­
SILVANIA. Voi. I. Sibiu, 1935. Pag. 596+36. Preful broşat
280 Lei, legat 330 Lei.
4. D. Făgărăşianu: TÂNĂRULE, TIE-ŢI ZIC, SCOALA-TEI
Voi. II. Sibiu, 1935. Pag. 112+8. Preful broşat 50 Lei.
5. Pr. Dr. Nicolae Terchilă: EVANGHELIA IN ŞCOALĂ.
Sibiu, 1935. Pag. 180. Preful broşat 75 Lei.
6. Ştefan Meteş: Mănăstirile româneşti din Transilvania şi
Ungaria. Sibiu, 1936. Pag. 364+128. Preful broşat 250 Lei.
7. D. Călugăr: HRISTOS ÎN ŞCOALĂ. Manualul catehetului.
II. Sibiu, 1936. Pag. 498. Preful legat 220 Lei.
8. Dr. Mircea Suciu-Sibianu: GÂNDURI CREŞTINEŞTI. Voi. 1.
110 pag. Lei 40'—
DE VÂNZARE LA LIBRĂRIA ARHIDIECEZANĂ DIN SIBIU
 CUPRINSUL.
===== Pag.
Frafaţa III—IV
I. Voinţa de a pătimi şi teama de pătimire 1
1. Voinţa Mântuitorului de a pătimi — 1

2. Teama ucenicilor de suferinţă 2

3. Pregătirea pentru pătimire — 4

Cuvintele de despărţire ca pregătire pentru patimă _ 4

II. Pe Muntele Măslinilor _ . 7

4. Isus întristat până la moarte-, 7

5. Teamă şi groază 8

I. De moarte . — — — _ — — — 9
II. De ruşine şi ocară — — — — 10
Desgustul ca durere sufletească H
7. Durerea insuccesului ~ — 12
I. Insuccesul Mântuitorului — — — — 13
II. Rezultatul secerişului în viitor 16
8. Lupta între slăbiciune şi tărie î 7

I. Slăbiciunea în suferinţă — _ 17
II. Tăria in suferinţă ____ — _. _ — 19
III. învăţăminte — — — — 1®
9. Momente critice în viata preotului 2 0

10. Rugăciunea în suferinţă 21

11. O rugăciune fără mângâiere şi ascultare 2 3

I, O rugăciune fără mângâiere — — — 23

II. O rugăciune fără ascultare — — 24
12. O rugăciune model 24
I. Rugăciunea Domnului din Muntele Măslinilor arată toate
însuşirile externe ale unei rugăciuni desăvârşite 25
II. Rugăciunea Domnului de pe Muntele Măslinilor întru­
neşte toate cerinţele interne ale unei adevărate rugăciuni 28
13. împlinirea datorintei şi blândeţe în suferinţă 26
I. împlinirea datorintei . — 23
II. Blândeţea 27
14. îngerul pe Muntele Măslinilor 28
15. Sudori de sânge — pentru noi ---------29
16. „Sculati-vă să mergem" 31
17. Izolare în suferinţă . 32
18. învăţăceii cari dorm 33
L învăţăceii dorm _. 33
11. învăţăceii adorm în rugăciune — 24
19. Taborul şi Gethsimani 33
18*.
 — 276 —
Pag.

III. Istoria unui apostat 38

Istoria unui apostat 3 8

20. /. începutul bun — — 3 8

A. Viaţa anterioară 38
B. Chemarea — 39
21. Apostazia 4 1

A . Cauzele ei •— 41
B. Urmarea 43
22. Importanta acestui mister 45
1. Cu privire la Dumnezeu — — — 45
2. Cu privire la Mântuitorul — _ — — — — 45
3. Cu privire la biserica viitorului _ — 45
4. Cu privire la preoţie şi preoţi 46
IV. Prinderea lui Isus 47
23. Conducătorul sbirilor 47
24. Sărutarea lui Iuda 48
I. Sărutarea lui Iuda pe muntele Măslinilor 48
II. Sărutarea lui luda în faţa altarului 48
25. Prietene pentvuce ai venit ? 6 0

I. Atitudinea faţă de trădător _ _ 50

II, Milostivirea cea din urmă _ — 51
26. „Eu sunt" 3 2

27. Sabia lui Petru 3 3

1. Petru prinde sabia _ — — — — — — _ — 53

11. Mântuitorul îi porunceşte să se oprească 54
28. Grija păstorului — — — — 3 3

29. Legarea lui Isus — 3 6

I. Legăturile ruşinei — — 56
II. Legăturile durerii — 57
III. Legăturile iubirei 58
IV. Legăturile cinstei 58
30. Prinderea lui Isus în istoria bisericei 5 8

31. Fuga învăţăceilor 60

I. învăţăceii fugeau 60
II. Ei s'au smintit întru El — — — — — — 60
III. Fuga şi lepădarea în istoria bisericii 61
3?. „în noaptea aceasta" 6 1

33. învăţăcelul, pe care-/ iubea Domnul, fuge , 63

1. Nu mai încape nici o îndoială — 63
2. P e când Petru 63
3. Cum se poate? 64
34. Cele trei zile ş/' cei unsprezece ucenici 64
V. In faţa judecăţii Sinedriului 66
35. înaintea lui Anna 66
 — 277 —

36. Pălmuirea
I. Motivul —
II. Faptul în sine este de o trivialitate revoltătoare
III. Atitudinea Mântuitorului
IV. Cât de utilă poate fi această pildă pentru preot
V. „Ce mă baţi"
37. Palatul arhiereului
-38. Sinedriul jidovesc .
39. Mărturiile falşe
I. Alegerea martorilor
II. Insuficienţa martorilor
III. Lovitura teatrală _ _ _
40. Marea întrebare şi marele răspuns
I. Marea întrebare —
II. Marele răspuns —— — — — — ——
41. Condamnarea _
42. Lupta în jurul Dumnezeirei lui Hristos
43. Noaptea jalnică
I. „Că m'au dat Domnul în manile celor nedrepţi şi la cei
nelegiuiţi m'au aruncat"
II. „Cu hulă m'au săturat" .
III. Ecoul acestei scene —
IV. Pocăinţa _
44. Sfatul de dimineaţa
45. Rolul preoţimei în patimile lui Hristos
VI. Lepădarea lui Petru
Lepădarea lui Petru
46. /. Cauzele lepădării
47. //. Gravitatea lepădării
1. Petru se leapădă de Mântuitorul —
48. ///. împrejurările lepădării
49. IV. Desfăşurarea lepădării
50. V. Convertirea
I. Mântuitorul
II. învăţăcelul
VII. în faţa judecătoriei civile
51. Ducerea în faţa judecătoriei civile
I. înfăţişarea — ——
II. Fariseismul _ — _ — — — —
• 52. încercarea de lovitură prin surprindere
I. încercarea —— — — ——
II. încercarea nu izbuteşte — — — ——
.53. Pizma şi gelozia preoţească — _ _
 — 278 —
Pag„
54. Acuzele politice 108
I. Punctele de acuză — — — _ — — — — 108
II. Perfidia acuzelor — — 109
55. Hristos înaintea lui Filat 110
56. împărăţia lui Hristos 111
57. împărăţia adevărului —— 114
58. Puterea înălţimei morale — l' 6

59. Jocul politic 117

I. Pilat 118
II. Irod 119
III. Alianţele duşmănoase bisericei 119
60. /sus înaintea lui Irod 120
I. Irod _ 120 :

II. Mântuitorul 122

61. Răsbunarea lui Irod— — 13 ?

I. Supărarea lui Irod , — — 123

II. Haina de batjocură a Mântuitorului — — — 124
III. Haina de batjocură a bisericii lui Hristos 125
IV. Haina de batjocură a preotului 123
V . Haina de batjocură a sfintei cuminecături — 123
VI. Haina de batjocură a lui Hristos şi sfinţii 126
62. Hristos sau Varava 127
I. Planul lui Pilat 127
II. Alegerea _ — — — — 127
III. Hristos sau Belial 128
IV. Scena cu Varava în viaţa preotului 129
V. Umiliri nedrepte — _ _ — — _ _ _ 129
63. Schimbarea subită a opiniei poporului 129
64. Biciuirea lui Isus — 133
I. Bătaia Mântuitorului 133
II. Grozăvenia bătăii cu vergile 133
III. Bătaia cu biciul şi păcatele 134
65. Cununa de spini 135
I. Jocul barbar — — — — — — 133
II. Cununa de spini — 136
III. Cununa de spini şi sfinţii 137
6S. „lată omul- 1 3 7

I. Schimbarea la faţă 137

II. înfăţişarea 138
III. Rezultatul 138
IV. „Iată omul" 139
V. „Iată omul" 139
67, „Răstigniţi-l" 1 4 0

I. Setea sinedriului după sânge 140

II. Condamnarea lui Mesia 140
III. Ura modernă împotriva lui Hristos— — — _ 141
 — 279 -
Pag.
68. Tăcerea triumfală a Mântuitorului 1 4 3

I. Isus vorbeşte — —
II. Jsus tace — -^3
69. Politica lui Pilat 1 4 6

I. Politica slăbiciunii — — — 147

II. Politica lui Pilat în viaţă I 4 8

70. Claudia Procula ^ — 1 3 0

"71. „Noi lege avem şi după legea noastră dator este să moară" 151
I. Pilat vrea să redea sinedriului procesul _ _ _ 151
II. Cauza adevărată a morţii 15 î
III. Ecoul în viitor 153
72. Fiul tui Dumnezeu — 1 5
4
I. Recunoaşterea — — — —
154
II. întrebare şi răspuns 155
III. Efectul convorbirei — — — — — ~- 15a
73. Puterea de sus i 3
9
74. Cea din urmă carte I 3 8

Condamnarea — — *59
7 î Izrail refuză pe Mesia — 16°
76. Spălarea manilor ----------------160
I. Actul simbolic 160
II. întrebarea de vinovăţie 161
III. Spălarea manilor de către preoţi — 162
77. Păcatul lui Izrail 163
I. Blestemul şi împlinirea lui — 163
II. „Sângele lui să fie asupra noastră" 165
78. Predarea lui Isus în manile Jidovilor 1
66
I. Înfrângerea lui Pilat 166
II. Biruinţa duşmanilor lui Isus — 167
79. Energia diavolului 168
I. Biruinţa grea . . — 168
II. Puterea Judaismului 169
VIII. Sfârşitul unui apostat *70
£0. Căinţa lui Iuda 1 ? 0

I. Recunoaşterea târzie — — — 170

II. Căinţa - 171
81, Refuzul banilor de cătră sinedriu I 7 2

-82. Sfârşitul apostatului. i 7 3

IX. Pe drumul patimilor . 177

-83. Cel care pentru noi crucea a purtat"
n 177
1. Drumul crucii — — — — — — 177
ÎL Drumul crucii în viaţă — — 179
III. Drumul crucii în viaţa sfinţilor şi a mucenicilor 179
IV. Rugăciunea de pe drumul crucii — — 180
«84. Indiferenţa mulţimii 181
 — 280 —

85. Simon din Cirenaica 182

"
86. Femeile cari plângeau 18
*
V. Pe Golgota 1 8 7

87. Desbrăcarea 187

88. ,S'a răstignit pentru noi" 1 8 8

I. Pentru prezent — — — — — l 8 8

II. Pentru viitor 189*

89. împărţirea avutului celui din urmă 190*
90. încoronarea pe cruce 1 9 1

I, Titlul de rege 191

II, Tronul împărătesc — 192
III, Omagiul împărătesc 193
91. Amvonul crucii •• I 9 3
'
I. Predica de pe cruce 193-
II. Cuprinsul predicei '94
III. Efectul predicei 194
IV. Moartea pe amvonul crucii _ — 195-
92. Rugăciunea pentru duşmanii săi 193
I. Mântuitorul — 195
II. Sfinţii I 9 8

III. Preotul I - 9 8

IV. Biserica _ — — — 199*

93. Tâlharul cel bun 193
I. Oaia cea rătăcită 5
99»
II. Păstorul cel bun 202
94. Tâlharul cel rău 2 0 1

Judecata de pe cruce 204

95. Dureri de mamă -------------------- °52

1. Iubirea de mamă — — _ — _ — 205

11 Tăria iubirei de mamă 206
96. Cel din urmă testament 2 0 3

I. Testamentul faţă de loan 209'

II. Testamentul pentru biserică _ 211
III. Testamentul pentru preot 212
97. „Mi-e sete" 2!5
'
I. Exprimarea suferinţei fizice produsă de sete 215
II. Setea după suflete 216
98. Beutura cu oţet 2 1 7

99. Batjocorirea lui Hristos pe cruce 218

100. ,Pogoară-Te de pe cruce!" 220"
10L Ceice a pătimit pe cruce 2 2 1

102. Bărbatul durerilor _ 2 2 3

103. Arhiereul pe cruce 225

I. Săvârşirea externă _ _ 226-
II. Dispoziţia internă _ 226»
 - 281 -
Pag.
104. Cu ce suflet stai în faţa altarului? 227
105. Intunerecul — 2 2 8

I. .Semnul din cer" 2 2 8

II. Perdeaua întunecată _- — 229

III. Stingerea soarelui harnlui divin _ _ _ 229
106. Părăsirea lui Isus . — 2 3 0

1 Părăsit pe cruce de oameni _. _ — — — — 230

11. Părăsirea lui Isus cel euharistie . 232
107. Părăsirea de către Dumnezeu — 233
I. Strigătul părăsirei _ _ 233
II. Sentimentul părăsirii de Dumnezeu — 234
108. Părăsirea bisericii şi a preoţilor 235
I. Biserica — — — — 235
II. Preotul 2 3 7

109. „Săvârşitu-s'a" — 2 3 7

110. Sfârşitul preotului — 2 4 0

I. Sfârşitul unui preot bun —— 240

II. Sfârşitul preotului rău şi indiferent — 241
111. Deşertarea pe cruce _ 2 4 1

I. Ce jertfeşte Domnul ca Fiu al Omului ? 242

II. Ce jertfeşte Domnul ca Fiul lui Dumnezeu ? 24 î
112. „Deşertarea" la altar 2 4 3

I. Liturghia şi sfânta cuminecătură _. — _- — — — 243

II. Taina jertfei 2 4 4

III. Preot şi jertfă '45

113. Rugăciunea Mântuitorului în faţa morţii 245
I. Ultimul strigăt 245
II. Ultima mărturie _ _ _ _ _ _ — — — 215
III. Rugăciunea cea din urmă _ _ 245
114. Sutaşul în faţa crucii 2 4 6

115. Moartea lui Isus _ 248

I. Moartea lui Isus 248
II. Moartea preotului _ _ _ — _ — 248
116. Moartea lui Hristos este icoana morţii preotului 249
117. Biruinţa nevinovăţiei — 250
I. Biruinţa aparentă a răutăţii — -- 251
II. Biruinţa nevinovăţiei _ — — — 251
XI. După moarte 253
118. Trupul Domnului - 2 5 3

I. îngerul morţii pe Golgota — 253

II. Trupul Domnului — 2 3 3

III. Trupurile martirilor _ _ _ — 2 3 4

IV. Trupuri preoţeşti — 254

119. Plânsetul naturii — — 2 3 4

120. Catapeteasma templului —— 2

19
 - 282 -
Pag.
121. Străpungerea coastei lui Isus 256
I. împunsătura cu suliţa— 256
II. Rana din coastă 257
122. Luarea de pe cruce 259
L Instrumentele provedinţei 259
11. Salvarea trupului sfânt _ _ _ 260
123. La sânul mamei suferinţelor - 261
I. Măria îşi reprimeşte Fiul 261
II. Ceeace îi spun ranele _ — —— _ 262
124. înmormântarea lui Hristos _. 264
I. înmormântarea istorică _ — — 264
II. înmormântarea liturgică 264
Meditaţie finală 267
125. Crucea — cea mai frumoasă revelaţie a lui Dumnezeu 26
I. A Dumnezeului celui veşnic 267
II. A Dumnezeului întrupat 268

(9G)
 în Biblioteca populară „POPASURI DUHOVNICEŞTI" au
apărut:

i. CARTE DE RUGĂCIUNI
Ediţia bogată, 320 pag Lei 70'—
Ediţia mică, 116 pag. (epuizată) . . . . . . . „ 25"—

2. Pr. loan Alexandrescu: IZBĂVIRE PRIN BISERICA LUI

HRISTOS, 36 pag. Lei 8 —
3. Preot A. Nanu: BIRUINŢA CRUCII, 44 pag. Lei 10 —
4. Preot A. Nanu: ICOANE DE CĂINŢĂ, 71 pag. Lei 14'—
5. Dr. Nieolae Bălan, arhiepiscop şi mitropolit: RĂMÂNEŢI
ÎNTRU DRAGOSTEA MEA. (Cuvinte de învăţătură la praz­
nicul învierii Domnului), 24 pag. Lei 6"—
6. Preot A. Nanu: LA ZILE MARI, 39 pag. Lei 8 — #

7. D. Călugăr: SFINŢI ŞI PĂRINŢI AI BISERICII, 82 pag.

Lei 20'—
8. Dr. Nieolae Bălan, arhiepiscop şi mitropolit: MONA­
HISMUL ORTODOX, 30 pag. Lei 10 —
9. Pr. A. Nanu: SUFLETE DE MUCENICI, 93 pag. Lei 25'—
10. Pr. Gh. Secaş: ÎN ŞCOALA DRAGOSTEI LUI ISUS, pag.
89. Lei 25' —
11. Prof. Nichifor Crainic: ORTODOXIA, CONCEPŢIA NOA­
STRĂ DE VIAŢĂ, 31 pag. Lei 10 —
12. Prot. Vasile Stoicanea: RAMURI DIN EVANGHELIE, 75
pag. Lei 16'—
13. Pr. loan Alexandrescu: AVRAAM IN LUMINA EVAN­
GHELIEI. 92 pag. Lei 20" -

19*.
CEREŢI:

„REVISTA TEOLOGICĂ"
APARE LUNAR
SUB PATRONAJUL I. P. S. MITROPOLIT NICOLAE
Abonamentul pe un an: 200 Lei. Redacţia şi Ad­
ministraţia : Academia Teologică, Sibiu, strada Mitro­
poliei Nr. 24—28.

„TELEGRAFUL R O M Â N "
Organ nafional-bisei icesc — întemeiat în 1853 de
Mitropolitul Andreiu Şaguna. — Apare săptămânal.
Abonamentul pe un an: 500 Lei.
«_§*>-

„LUMINA SATELOR"
şi
„OASTEA DOMNULUI"
foi religioase pentru popor, cari apar săptămânal
sub patronajul I. P. S. Sale Mitropolitului NICOLAE
al Ardealului
Abonamentul: .Lumina Satelor" şi „Oasfea Domnului" pe un
an Lei 150. Pe o jumăiate de an Lei 75. Pe trei luni Lei 38.
Administraţia: Sibiu, Strada Mitropoliei Nr. 45

VIAŢA ILUSTRATĂ
REVISTĂ DE FAMILIE
apare lunar
Abonamentul pe un an 200 Lei. Pe
o jumătate de an 100 Lei. Un număr
20 Lei. Redacfia şi Administraţia:
Cluj, Episcopia ortodoxă română
Tipografia Arhidiecezană, Sibiu

Preţul Lei 125-