UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

TEOLOGIE PASTORALĂ

Predică la Duminica a II-a după Paşti

(Duminica Sf. Ap. Toma)

Coordonator:
Pr. Lect. Univ. Dr. Liviu Vidican Manci

Student:
Cimpoeș Ovidiu-Petru

CLUJ-NAPOCA
2020
 În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh. Amin!

Preacuvioase Părinte Profesor, iubiți credincioși aflați în biserica de acasă, Hristos a

Înviat!

Iată-ne aflați în a doua duminică după Învierea Dumnului, care este intitulată „Duminica
Tomii”. Am aflat din Sfânta Evanghelie că după Învierea Sa din morți, Domnul nostru Iisus
Hristos, S-a arătat Mamei Sale, Mariei Magdalena iar mai apoi ucenicilor Săi. Cuvintele
Evengheliei de astăzi sunt printre cele mai importante din viața creștină: "Nu fi necredincios, ci
credincios! Aceste cuvinte au fost rostite de Domnul nostru Hristos Apostolului Toma cand i s-a
aratat dupa înviere1. Credem că momentul cel mai impresionant al Evangheliei de astăzi este
acela în care Toma, întâlnindu-L pe Mântuitorul înviat din morţi, a strigat copleșit de emoţie:
„Domnul meu şi Dumnezeul meu!”. În acest strigăt se cuprind, deodată, bucuria fără margini că-
L vede şi el pe Învăţătorul, aşa cum Îl văzuseră cu opt zile înainte ceilalţi ucenici şi mărturisirea
părerii de rău că s-a îndoit, vreme de o săptămână, de Cel Care le spusese în mai multe rânduri
că, deşi va fi omorât, va învia după trei zile.

Pericopa Evanghelică de azi, ni-l arată pe Sfântul Toma în două stări, a credinei și a
necredinței sau a îndoielii. El se îndoiește de Învierea Domnului si Mântuitorului Hristos și nu a
vrut sa creadă ca ceilalți Apostoli. Dar după ce a pipăit coasta Mântuitorului și semnele cuielor,
s-a încredințat pe deplin și a mărturisit cu credința ca nimeni altul, zicand: "Domnul meu si
Dumnezeu meu! Mărturisirea lui înfocata si evlavioasă ne oprește și pe noi de a mai fi
necredincioși, indemnandu-ne a fi credincioși.

În ziua în care Apostolul Toma era îndoielnic cu privire la Învierea Domnului din morți,
tot în acea zi, acest personaj își dovedește curajul care îi cuprinde inima. În acea zi nu știm unde
se afla, Sfânta Scriptură nu menționează acest aspect, dar știm că nu era împreună cu ceilalți
Apostoli, care stăteau închiși de frica iudeilor. Deci Apostolul Toma nu era un om fricos. Deși el
este numit „necredinciosul”, aruncând o privire în capitolele care descriu cele de după Înviere

1
Ierodiacon Visarion Iugulescu, PREDICI. „Pâine și apă pentru suflet”.
care sunt relatate de Sfinții Evangheliști Marcu și Luca, aflăm că și niciunul dintre ceilalți
Apostoli nu au crezut în Învierea Domnului. Cu toate că este numit „Toma necredinciosul”,
Apostolul nu L-a vândut pe Domnul Hristos, cum a făcut Iuda, nici nu s-a lepădat, asmenea lui
Petru. Nu acrezut că Mântuitorul a înviat cu Trupul din morți, dar nici ceilalți Apostoli nu au
crezut. Îndoiala lui Toma arată slăbiciunea firii umane, iar faptul că acesta dorește să atingă
mâinile Trupului ce dă viață dovedește curiozitatea ființei omenești cu privire la realitățile mai
presus de fire2.

Iubiți frați întru Domnul, oare de ce nu avem credință sau de ce ne pierdem atât de ușor
grăuntele de credință pe care îl avem? Pentru că nu facem minimul de osteneală pentru a
dobândi, așa cum este numită de Sfântul Apostol Pavel, credința din auzire ca mai apoi să o
dobândim pe cea din fapte. Cel care a parcurs calea celor două cunoașteri spre dobândirea
credinței, acela și-a dovedit dorința nefățarnică de a-L cunoaște pe Dumnezeu prin toate dovezile
care țineau de el și stăteau în puterile lui; acela este înălțat de Dumnezeu la adevărata cunoaștere
care este nedespărțită de credința vie și anume la cunoașterea lui Dumnezeu prin arătarea feței
Lui, după cum El spune: „Cel ce are poruncile Mele și le păzezește, acela este cel ce mă iubește;
iar cel ce Mă iubește, iubit va fi de Tatăl Meu, și Eu îl voi iubi pe el, și mă voi arăta lui” (In. 14,
21)3.

Dar de ce erau ucenicii asa de raspanditi in gandurile lor, asa de fricosi, atât de
nestatornici? Pentru că cu toții gandeau mai mult cele pamantesti, cele ale lumii acesteia. Ei âncă
nu cunoșteau gândul Mântuitorului, gândul cel dumnezeiesc care voia sa-i facă și pe ei să fie
îndumnezeiți si să lucreze pentru Împărăția Cerurilor, Împărăția cea veșnică a lui Iisus. Duhul
Sfânt nu venise peste ei și de aceea erau tot materialnici, tot pamantești în gandurile si ideile lor.
Nu se curățiseră prin Duhul Sfant care trebuia să vină de la Tatăl după Îălțarea Mântuitorului 4.
       Ucenicii doreau viață pamântească, fericirea lumească și tot ceea ce poate oferi lumea
aceasta trecătoare. Pentru aceasta Iuda L-a vândut, Petru s-a lepădat, Toma nu L-a crezut, Filip a
cerut să-i arate pe Tatal și fiecare dintre ei ar fi vrut întâietate și lucruri pământești. Nu i-au
transformat multele minuni pe care le făcuse Mântuitorul, decât trezindu-i pentru moment sau
pentru un timp foarte scurt și pentru unii numai pentru timpul cel până la Răstignire; aici s-au
2
PS. Petruniu Florea, CUVINTELE VIEȚII, Credință și viață în Hristos, Zalău, 2014, pp. 68–69.
3
Sfântul Ignatie Brancianinov, Predici, trad. Adrian Tănăsescu-Vlas și Xenia Tănăsescu-Vlas, Sophia, Bucureşti, 2008,
p. 117.
4
Ierodiacon Visarion Iugulescu, PREDICI. „Pâine și apă pentru suflet”.
încurcat foarte tare și n-au mai știut ce sa creadă, li s-a spulberat toată nădejdea lor în Mesia cel
așteptat care are puterea de a-I face fericiți pe acest pămâmt dar și în împărăția cea veșnică 5.
       Dar așa trebuia să se întample ca să-i scuture de toate visurile înșeătoare ale lumii acesteia,
de toate plăcerile vieții trecătoare și, cu adevarata lepadare de sine sa-și ia crucea si să-L urmeze
pe Domnul. Și pentru ca să facă aceasta, trebuia să propovaduiască o minune mai mare decât
toate minunile, minunea Invierii Lui, care este sărbătoarea sarbatorilor, Duminica cea
binecuvantată, ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucuram și să ne veselim într-însa.
Cea mai temeinica adeverire a Învierii lui Iisus a fost încredințarea lui Toma Apostolul
după cum am auzit din Evanghelia de astăzi. Toate împrejurările îl sileau pe Toma să creadă că
Iisus Hristos a înviat. Spusele femeilor care-L văzuseră, mărturisirea Magdalenei care vorbise cu
El, spusele celor doi ucenici care stătuseră cu El la masa în Emaus, mărturisirea celorlalți
apostoli adunați, în mijlocul cărora se arătase Mântuitorul, mormântul ce s-a găsit gol, mărturia
strajerilor care făcuseră de garda împrejurul mormântului, toate acestea trebuiau să-l convingă pe
Toma despre învierea Mântuitorului, însă el sta tot împietrit, trist și îngândurat, cu sufletul abătut
și nu crede; din contra el spune celorlalți că, de nu vă vedea coasta, mâinile și semnele cuielor și
de nu vă pune degetul lui în coasta Să nu vă crede. Dar iată că bunul Pastor care priveghează
asupra oilor Sale cele bolnave se apropie să vindece și sufletul necredinciosului Toma. El,
Pastorul cel bun însă, a așteptat opt zile că în ucenicul acesta să se aprindă o dorință și mai mare
pentru a-L vedea; și pe când erau adunați cu toții în același foișor, unde mâncaseră Paștele cu
Domnul, de data aceasta era și Toma, ușile erau zăvorâte de frica iudeilor; Iisus vine în mijlocul
lor și le zice: „Pace vouă!”. O, cât de mare o fi fost emoția apostolului Toma, mai cu seama când
Mântuitorul, luandu-l de o parte îi zise: "Adu-ți degetul tău încoace, Toma, și vezi mâinile mele
și adu mana ta și pune-o în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios! Toma se apropie de
Domnul, Harul ceresc deschide ochii acestui necredincios, el își recunoaște mândria, nerespectul,
împietrirea inimii și îndărătnicia lui. Lumina cereasca îi gonește întunericul necredinței,
Adevărul adevărat îl apasă, conștiință îl învinovățește. Toma cade în genunchi înaintea Domnului
și, zdrobit de emoție, striga: "Domnul meu și Dumnezeul meu! Toma , prin aceste cuvinte se
înalta mai presus de el, căci mărturisește dumnezeirea lui Iisus Hristos, el este cel dintăi care
spune în chip hotărât că Iisus Hristos este Dumnezeu6.

5
Ibidem.
6
Sfântul Ignatie Brancianinov, Predici.
„Cazul” Apostolului Toma ne reţine atenţia în special pentru faptul că simţim o vie asemănare
între îndoiala lui şi îndoielile noastre, între frământările lui şi frământările noastre. Chiar dacă
fizic ne despart aproape douăzeci de veacuri, simţim că Toma se identifică cu noi, acum şi aici.
Căci cine dintre noi ar putea să afirme că nu s-a îndoit sau nu se îndoieşte în problemele de
credinţă? Nu suntem noi nişte căutători în permanenţă ai adevărului? Nu tânjim noi după
dobândirea certitudinii în înviere? Căci Toma această certitudine voia s-o aibă7.

Recunoscându-ne propriile îndoieli, îl vom înţelege mai bine şi ne vom da seama că, după ce
ucenicise trei ani lângă un Învăţător fascinant prin vorbe şi fapte, însoţite chiar de învieri din
morţi, în ziua în care L-a văzut murind, ceva s-a prăbuşit în sufletul său.

Iubiți ascultători, după cum am spus adineaori, Toma a fost cuprins de mare bucurie în momentul
în care atinge coasta și mâinile Mântuitorului, a fost cuprins de mare cutremur pentru că s-a dus
la realizre dorința lui și copleșit de toate acestea, strigă lui Dumnezeu: „Domnul meu și
Dumnezeul meu!”.

„Tu ești și Om și Iubitor de oameni, Tu ești videcătorul firii, Cel minunat și nemaiîntâlnit.
Tu nu tai cu bisturiul patimile, nu arzi cu focul rănile, nu scoți din plante puterea
medicamentelor, nu legi cu legături văzute rănile suferinde. Cuvântul Tău este mai ascuțit decât
sabia, ai învățătura mai puternică decât focul, ai privirea mai dulce decât balsamul. Creator fiind,
fărăcheltuială și plată, sfințești creația Ta; fiind Făcător, fără să te ostenești, plămădești din nou
făpturile tale. Tu ai curățit leproșii cu voința Ta, Tu ai făcut pe schiopi să alerge, Tu ai dat
slăbănogilor să poarte paturile lor, tu ai poruncit orbilor din naștere să-și spele vălul lor
întunecat, Tu ai alungat pe demoni din făpturile Tale, Tu ai fost prins cu voie de către vrăjmași,
Tu ai pătimit toate de la evrei, de bună voie, de dragul meu8.”

Lumina la care sunteți chemați în noapte de Înviere, este simbolul luminii lui Hristos,
care lumineaza in intunericul acestei lumi. Păziți cu sfintenie această lumina pe care ati luat-o
pana acum si vegheati cu tarie ca nimeni sa nu o poata stingă, nici un vrăjmaș de zi și de
noapte.    Sunteti luminati, sunteti in corabie, sunteti cu Imparatul, este in mijlocul nostru. Paziti
mai departe credinta, nadejdea si dragostea si nimic sa nu fie in stare sa va intoarca de pe drumul
7
Pr. Vasile Gordon, „Predică la duminica adoua după Paști”.
8
Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la sărbători împărăteşti şi cuvântări de laudă la sfinţi, trad. Dumitru Fecioru,
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2002, p. 33.
cel adevarat care duce la viață. Acum este momentul sa stam mereu de veghe, uniti cu totii in
rugaciunea din Biserica mama, dar mai ales în aceste moment în care ne unește rugăciunea din
biserica de acasă. Doar un Domn și Dumnezeu cunosc, pe Stăpânul Hristos, a Căruia este slava
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Bibliografie:

1. Ierodiacon Visarion Iugulescu, PREDICI. „Pâine și apă pentru suflet”.

2. Pr. Vasile Gordon, „Predică la duminica adoua după Paști”.
3. PS. Petruniu Florea, CUVINTELE VIEȚII, Credință și viață în Hristos, Zalău, 2014.
4. Sfântul Ignatie Brancianinov, Predici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas și Xenia Tănăsescu-
Vlas, Sophia, Bucureşti, 2008.
5. Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la sărbători împărăteşti şi cuvântări de laudă la sfinţi,
traducere de Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 2002.