Predică la a treia zi de Paști

Rămâi cu noi că este spre seară și s-a plecat ziua...

Dreptmăritori creștini, Hristos a înviat!
Cu ajutorul lui D suntem in a 3a zi de Paști. Precum si Craciunul și
Sfintele Paști au 3 zile de sarbatorire și este de fapt, o treime a timpului si a
spatiului prin aceste 3 zile in care aducem slava si multumire lui D pentru
frumoasa si luminoasa sarbatoare a Pastilor.
Mantuitorul s-a aratat de mai multe ori, mai intai Maicii Domnului, desi
nu ni se spune in evanghelie, apoi femeilor mironosite, Mariei Mgdalena, dar si
ucenicilor. S-a aratat acelor persoane ravnitoare si iubitoare si insetate de
lumina Invierii Sale. Nu s-a aratat dusmanilor pentru a nu crea un spectacol.
Evanghelia de astazi a inceput relatarea cu Petru care, dupa se ascunsese
in casa, si-a venit in fire, a prins curaj si a mers la mormant, si aplecandu-se,
caci mormantul era sapat intr-o stanca, s-a mirat in sine ca a vazut mormantul
gol si doar giulgurile ianuntrul mormantului. Nici el, unul din cei mai atasati
apostoli ai M, nu a crezut din prima si s-a mirat in sine. Si noi de multe ori ne
miram cand suntem nedumeriti de ceva sau poate chiar speriati. Chiar este in
popor expresia „ma mir”, care se spune mai ales atunci cand ni se poveste o
relatare de care nu suntem obisnuiti sau pe care nu o auzim zi de zi.
Mai departe Ev. ne relatează faptul că doi din cei 72 de ucenici ai
Mântuitorului se ridica si pleaca la o localitate departe de Ierusalim, cam la
saizeci de stadii, cel mult 10 km numita Emaus, adică un drum de aproximativ
două ore. Ei erau Cleopa, iar al doilea nu este numit din modestie probabil, caci
era chiar Luca Evanghelistul ne spune Sf. Teofilact al Bulgariei sau dup altii ar
fi fost Natanael. Sub impresia vie a evenimentelor dramatice intamplate cu
Mantuitorul, ei se intretineau despre ele si le comentau. Luca și Cleopa au
calatorit aprox. două ore cu M., fără să-L cunoască, pentru ca, în cele din urmă,
la frângerea pâinii, să li se deschidă ochii și să-L recunoască. Asadar Petru se
mira ca vede mormantul gol, iar cei doi, nu vad, nu isi dau seama cu cine stau
de vorba. Poate din cauza emotiei si tristetei lor, ei l-au confundat cu un strain
1
sau calator. La intrebarea de ce Iisus n-a vrut ca ucenicii sa-L cunoasca indata,
Sf. Teofilact raspunde: "Pentru ca ei sa-i descopere toate nedumeririle lor, sa-si
arate ranele si apoi sa primeasca leacul".
Acest parcurs de șaizeci de stadii sau aproximativ două ceasuri il putem
asemana cu timpul Sfintei și dumnezeieștii Liturghii. Sfânta Liturghie este
împărțită în două părți. Prima parte este cea învățătorească, didactică,
pedagogică. Deci, prima parte a Sfintei Liturghii corespunde drumului celor doi
ucenici, Luca și Cleopa, dimpreună cu Mântuitorul Hristos, timp în care li s-a
tâlcuit din Scripturi despre Mesia, despre venirea Lui, despre pătimirea Lui,
necesară pentru ca El să intre în slava Lui.
Partea a doua, cea mai importantă a Sfintei Liturghii, este cea euharistică,
adică a Cinei celei de Taină, în care, ne împărtășim cu Trupul și Sângele
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, nevăzut ca Dumnezeu, văzut în chipul Pâinii
și al Vinului și simțit, pe deplin, în ființa noastră, așa cum s-a întâmplat cu Luca
și Cleopa. Lor li s-a descoperit Hristos, Care îndată S-a făcut nevăzut de lângă
dânșii, dar Care a rămas în ei și pe Care s-au grăbit, întorcându-se la Ierusalim,
să-L împărtășească și celorlalți ucenici.
Așadar, dupa ce ucenicii isi exprima nedumerirea si indoielile lor, Iisus ia
cuvantul si printr-o serie de cuvinte tari ii cearta pentru neintelegerea si credinta
lor greoaie. El ii mustra mai intai ca nu cred în Mesia si nu intelesesera tot ce se
intamplase si că El fusese prezis de profeti. In timp ce ucenicii ascultau cu
interes si pasiune, cu sufletul arzand pasajele mesianice explicate de Iisus ei
ajung in locul unde trebuiau sa paraseasca drumul si s-o ia spre casa din Emaus,
unde trebuiau sa ramană, iar Mantuitorul S-a prefacut ca merge mai departe,
spre a le da lor ocazia sa-l invite, sa-l roage sa ramana cu ei. Si ucenicii L-au
invitat la ei.
Dupa ce Domnul Hristos a intrat in casa din Emaus cei trei calatori s-au
asezat la masa pentru a cina de seara, lasand strainului locul sa prezideze. Caci
cei doi trebuie sa-l fi luat, cel putin, ca pe un rabin invatat. El se comporta

2
intocmai ca la un pranz iudaic, pronuntand rugaciunea pe care evreii o fac
inainte de masa, dar la "binecuvantarea si frangerea painii" li s-au deschis ochii
si L-au cunoscut, spun ucenicii mai tarziu in fata celor din Ierusalim. Acest fapt,
al recunoasterii, se spune, ar fi o minune divina in virtutea hranei ceresti, adica
a Euharistiei. Iar alti exegeti afirma ca Hristos a fost recunoscut dupa maniera
sa de a rupe painea într-un mod euharistic. Dupa frangerea painii Mantuitorul s-
a facut nevazut de ei, fara a se explica motivul si modul disparitiei. Felul acestei
disparitii se datoreaza insusirilor Domnului dupa inviere, cand El imbraca un
corp simplu nesupus conditiilor timpului si spatiului, un corp nou, spiritual. De
ce a disparut? Pentru ca si-a atins scopul de a convinge pe cei doi ucenici ca
este Mesia cu adevarat, inviat din morti. Si intervine o nelamurire... unde a
disparut Mantuiroul? Iar unii parinti afirma ca in pâinea pe care a frant-o...
Dupa disparitia Mantuitorului, ucenicii ramanand singuri au inceput sa
vorbeasca intre ei si sa reflecteze asupra intalnirii lor cu Iisus. După aceea, desi
era deja noapte si trebuiau sa mearga 2 ore pe jos, simtind nevoia sa comunice
si celorlalti aceasta veste imbucuratoare, au renuntat la odihna si s-au intors la
Ierusalim. Sa ii anunte "pe cei unsprezece si pe cei ce erau impreuna cu ei".
Apostolii impreuna ceilalti erau adunati si discutau impreuna, spunandu-si
ce vazusera si auzisera despre acest mare eveniment. Intrand cei doi nou veniti,
sunt intampinati cu noua veste pe care gandeau ca o impartasesc primii: "A
inviat Domnul cu adevarat si s-a aratat lui Simon". Un strigat de bucurie si
triumf pe care Biserica il intrebuinteaza ca salutare intre crestini in zilele
Pastilor, pe care si noi il folosim pana la inaltarea Domnului. Si acest salut este
expresia faptului ca Invierea M nu a avut martori, ci ea s-a transmis prin viu
grai, pe cale orala si de aceasta si noi, spunem de atat de mutle Hristos a inviat,
Adevarat a inviat, pentru ca si noi sa ne alaturam celor care au vestit Invierea
Domunlui imediat dupa ce aea s-a petrecut.

3
 Închei prin a vă cita o exclamație foarte frumoasă a marelui Vasile
Voiculescu, legată de Evanghelia de astazi: „Doamne, chiar dacă gura Ta mă va
osândi, auzindu-Te, inima mea se va bucura!”. Amin!