Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2023
Iubiti credinciosi,
La 40 de zile de la Naşterea cea după trup a Mântuitorului, Biserica nostră Ortodoxă
prăznuieşte o alta sărbătoare închinată Domnului nostru Iisus Hristos şi anume Întâmpinarea
Domnului.
Aceasta face parte dintre acele mari 12 sărbători rânduite de Biserica noastră şi care se
numesc în limbaj bisericesc "praznice împărăteşti".
De ce este mare această sărbătoare, vom înţelege din cele ce urmează. Praznicul de astazi
ne da prilejul sa aflam mai multe lucruri folositoare pentru mantuirea noastra.
Prin sărbătoarea de astăzi se încheie sărbătorile care sunt în legătură cu Întruparea
Mântuitorului. Aceiasi bucurie pe care am simtit-o la Nasterea Domnului, apoi la Taierea
imprejur dupa 8 zile, o simtim si astazi. Vom vedea insa că de acum începe un alt climat liturgic,
incepe perioada Triodului ce ne cheama la pocainta.
Legat de originea acestei sarbatori, dpdv istoric, prima mentiune este facuta de pelerina
Egeria in secolul al IV-lea. Atunci cand ea i-a parte la aceasta sarbatoare la Ierusalim, in biserica
Anastasis, a Invierii. Si ne spune ca aceasta sarbatoare avea un caracter solemn, fastuos, la fel ca
la Sfintele Pasti (Toti preotii tineau cuvant de invatatura cu privire la acest moment al
intampinarii si se savarsea Sf Liturghie).
Depășind analiza istorică și revenind la pericopa evanghelică a zilei, vedem ca aceasta
sarbatoare a luat fiinta din doua motive: este vorba mai întâi de mergerea la Templu din
Ierusalim a Sfintei Fecioare Maria, la 40 de zile dupa nastere pentru ca, potrivit rânduielilor legii
mozaice trebuia să închine copilul templului şi să aducă totodată jertfă de curăţire pentru sine.
Potrivit Legii iudaice, ea trebuia să aducă ca dar un miel de un an ca ardere de tot şi un
porumbel sau o turturea, ca jertfă pentru păcat, iar dacă mama pruncului nu avea să aducă un
miel, să aducă atunci două turturele sau doi pui de porumbel” Cee ace s-a si intamplat in cazul de
fata.
Al doilea fapt care a prilejuit sărbătoarea de astăzi este primirea deosebită pe care a făcut-
o Pruncului Iisus, în templu, doi oameni: dreptul Simeon şi proorociţa Ana.
Înainte de a aprofunda semnificația evenimentului din viața Mântuitorului, trebuie să
amintim câte ceva despre misteriosul personaj Simeon. Nu cunoaștem cu exactitate cine a fost el.
Evanghelia ne spune că era un bătrân care aștepta mântuirea poporului lui Israel
Sf Traditie ne invata ca Batranul Simeon a fost unul dintre cei 70 de învăţaţi evrei care au tradus
Vechiul Testament din ebraică în limba greacă, în Alexandria, aproximativ la anul 250 î. Hr.
Aceasta traditie se gaseste, intr-un document, anume epistola lui Pseudo-Aristea, prefectul gărzii
regale a regelui Egiptului Ptolemeu Filadelful (284-247 î.Hr.).
Bătrânul Simeon era unul dintre cei 70, care atunci când a ajuns la cartea proorocului
Isaia, cap. 7, v. 14, „Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte un prunc şi vor chema numele Lui
Emanuel”, a tradus „iată, tânăra ascunsa de barbatul sau” în loc de „iată, fecioara”. Traditia
spune mai departe că a doua zi cuvântul a fost şters, iar în locul lui a apărut „fecioara”. A crezut,
pe moment că vreunul dintre ceilalţi traducători a umblat la text, dar interesându-se a aflat că n-a
umblat nimeni.
A pus din nou cuvântul „tânăra”, părându-i-se nefiresc ca o fecioară să nască. Noaptea i
s-a arătat, însă, un înger care i-a spus că „fecioara” este cuvântul corect şi pentru ca n-a crezut în
adevărul descoperit de Dumnezeu prin proorocul Isaia, îngerul i-a mai spus că nu va vedea
moartea până nu va vedea chiar el pe Hristosul Domnului. Si a trait dreptul Simeon aproximativ
380 de ani.