6 ian. 2022, Sf.

Liturghie, Pescăruş

În Numele Tatălui și al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

Preacucernice părinte şi iubiţi frați creștini,

În fiecare an, Iordanul se întoarce înapoi. Este adevărat că nu pe data de 6, ci pe data de 19

ianuarie, adică pe atunci când timp de mai mult de o mie de ani, aproape două mii de ani, s-a
sărbătorit momentul Botezului Domnului. Acest moment al Botezului Domnului, este marcat și de
natură, prin această întoarcere a apei. E o minune și Dumnezeu ne știe slăbiciunile și din când în
când ne arată și minuni. Nu-i bine însă să căutăm minuni, pentru că spune Sfântul Apostol Pavel:
"Elinii cer înțelepciune iar iudeii minuni, iar nouă să nu ne fie a ne lăuda decât în Hristos și acela
răstignit". În momentul în care vorbim despre Botezul Domnului, ştim cu toții că această întoarcere a
apelor are o semnificație aparte. Și acum câțiva ani am mai povestit, cred că acum doi ani, înainte de
"nebunia aceasta", am explicat cum apa simboliza firea omenească păcătoasă, sau păcatele
oamenilor, care erau într-adevăr cuprinse, moștenite de la Adam şi urmașii lui Adam, firea
omenească păcătoasă, care în adâncul ei îl avea pe diavolul.
În momentul în care Dumnezeu a știut că este bine, El S-a făcut om. Și-a luat fire omenească,
rămânând în același timp și Dumnezeu. Deci a înnoit firea noastră omenească cea care căzuse sub
păcat, care se stricase prin păcatul lui Adam. El când a luat firea omenească, a luat-o fără de păcat
și în felul acesta noi, care prin botezul în Numele Sfintei Treimi... noi, care prin Botezul în Numele
Sfintei Treimi,suntem la rândul nostru moștenitori al acestei firi omenești fără de păcat.
De ce nu se apropie apa de Hristos? Pentru că apa aceasta, simbolizând cumva tainic firea
păcătoasă, păcatele noastre, nu putea să se apropie de Dumnezeu, El era în Hristos! De ce spunem
despre balaurii care în adâncul apei Iordanului s-au sălăşluit, şi pe care îi zdrobește Hristos, acești
balauri sunt exact diavolul, care prin păcatul strămoșesc luase în stăpânire firea noastră. În
momentul în care această fire păcătoasă se apropie de Hristos ea se îndepărtează. De aceea se
întorc apele Iordanului.
Apele Iordanului, s-au mai întors și mai înainte, nu numai acuma, când a venit Hristos. Și la un
moment, dat știm prea bine, când Ioşua Navi a condus poporul, care 40 de ani sălăşluise în pustie, l-
a condus în țara Sfântă. Intrând cu Chivotul Legii, aceste ape s-au despărțit. Așa cum mai înainte, cu
40 de ani, se despărțiseră apele pentru ca poporul să poată fugi din robia egipteană. Din robia lui
Faraon. Deci nu era prima dată când s-au despărțit apele. Se mai despărțiseră apele și de către
Proorocul Ilie. Se mai despărțiseră apele și de către Elisei, ucenicul său.
Dar iată că această întoarcere a apelor, sistematică, ce se petrece și mai puteți să căutați, să
sperăm că nu-i făcătură ce vedem pe YouTube, sau pe unde vedem, această întoarcere a apelor,
arată că Dumnezeu făcut om, nu se lasă cuprins de păcate. Ba mai mult chiar, (și atunci spunem
despre asta şi o să auziţi şi aţi auzit și știți prea bine, la rugăciunea de la botezul copiilor care este în
mare parte rugăciunea la Aghiasma Mare), vorbim despre faptul că Hristos a zdrobit prin puterea Sa
balaurii din adâncul firii, adică a curățit păcatul nostru strămoșesc. Și în felul acesta, El
botezândându-Se... nu botezându-Se, ci luând firea omenească, pentru că sunt echivalente și o să
vă explic imediat de ce, în momentul acela, noi înșine, acuma prin Taina Botezului nostru în numele
Sfintei Treimi (născuți din nou din apă și Duh), moștenim această fire omenească fără de păcat.
De ce spun că Botezul și cu Întruparea sunt echivalente? Pentru că noi le vedem diferite.
Spunem "cum așa părinte una este botezul și alta este Nașterea sau Bunavestire sau Întruparea,
sunt lucruri diferite". Ele reprezintă această separare doar în mintea noastră. Taina mântuirii noastre
este cuprinsă în fiecare act pe care îl faceți, fiecare lucrare pe care o săvârșește Mântuitorul. Astfel
1
încât Botezul înseamnă "cuprindere cu totul". De aceea Botezul este afundare. De aceea de pildă,
botezul trebuie să îl facem prin afundare.
În momentul în care Hristos s-a întrupat, în momentul în care El și-a luat firea omenească în
pântecele Maicii Sale și L-am văzut și noi pe el... L-am văzut şi noi pe el ca fiind Om adevărat,
rămânând Dumnezeu adevărat, la nașterea Sa, în momentul în care S-a întrupat, El s-a afundat cu
totul în această fire omenească. Sau a cuprins în Sine firea omenească cu totul, în persoana Sa
dumnezeiască. De aceea, asta era un fel de botez și naștere. Ele multă vreme, vreo câteva sute de
ani, sărbătorile cele două, s-au prăznuit deodată, Nașterea și Botezul. Amândouă se chemau a
"Arătarea Domnului", " Epifania". Da, Arătarea Domnului sau Teofania, arătarea Lui Dumnezeu. Dar
Teofania se vorbește mai degrabă.
Deci în momentul în care Hristos S-a botezat, în momentul acela, încă o dată s-a vădit mai
clar, că Dumnezeu S-a făcut om și că firea omenească s-a curățit prin El. Cum s-a vădit mai clar? Pe
de o parte prin această întoarcere a apelor Iordanului, de care până și Ioan Botezătorul s-a temut, pe
de altă parte, prin coborârea Duhului Sfânt pe care doar Ioan L-a văzut și prin auzirea glasului
Tatălui, care a mărturisit despre Fiul Său. Și "porumbelul" și glasul au fost văzute [şi auzite] de toți,
dar doar Ioan, sau puțini au înțeles, că a acesta era Duhul Sfânt și că celălalt era glasul Tatălui.
Altă dată mai târziu, peste o vreme, când Hristos era deja în plină activitate publică și era deja
cunoscut ca fiind cel puțin un mare prooroc și un mare tămăduitor, tot așa s-a auzit glas din cer și
unii au crezut că este tunet. Alții au spus că este înger. Deci ca să auzi glasul şi să-l înțelegi... Toți îl
auzim dar nu îl înțelegem decât foarte puțini. Firea omenească deci s-a curățat prin taina, prin acest
Botez al lui Dumnezeu, de fapt ea s-a curățat prin întruparea lui Dumnezeu, de fapt s-a curățat prin
jertfa Sa pe cruce. Și apropo de Cuvântul Botez, atunci când Ioan și cu Iacov vin la Mântuitorul
înainte de patima Sa cea de bunăvoie și cer să-i așeze de-a dreapta și de-a stânga pe ei, să fie
"fruntași" în viitoarea Împărăție, așa cum o gândeau ei, o „Împărăție omenească cu putere
dumnezeiască”, Mântuitorul îi întreabă "dacă puteți să vă botezați cu botezul care vă voi boteza eu..."
Care este răstignirea Sa. Este un alt... o altă formă de botez. Pentru că "S-a afundat în durere"
complet și în suferință.
Vedeți, asta înseamnă Botez, nu înseamnă numai o scufundare, întreită scufundare.
Înseamnă afundarea noastră deplină în firea omenească a lui Hristos și momentul în care primim
Taina aceasta a Botezului, ne asumăm toate celelalte pe care Hristos le-a făcut. În momentul în care
primim Taina Botezului, murim cu Hristos și înviem cu el, în apa aceea. De aceea e foarte important
ca acest copil să fie afundat cu totul, nu doar să fie stropit. În momentul în care stropeşti deși poți să-l
afunzi, în momentul acela, de fapt tu nu înțelegi esența Tainei. Nu este doar un simbol, este cu
adevărat lucrarea dumnezeiască în apa botezului şi acea apă trebuie să cuprindă copilul sau
catehumenul, cel venit la botez, să-l cuprindă cu totul.
Bineînțeles, că există cazuri excepționale, în care copilul poate să fie foarte bolnav, în
incubator, sau respectivul să fie un adult și să nu ai unde să-l afunzi cu totul şi atunci se admit și alte
forme. Dar în fond, Botezul înseamnă să ne afundăm cu totul în firea omenească a lui Hristos, care
este nu numai simbolizată ci și prinsă în chip tainic în apa Botezului.
Acum, am spus la un moment dat în predica aceasta, că rugăciunea Aghiasmei celei mari, are
foarte mult din rugăciunea de sfințire a apei la Botez. Cum folosim această Aghiasmă mare? Tocmai
pentru că ea este... nu numai ne aduce aminte, ci este cumva purtătoare unui Har special. De aceea,
această Agheasmă Mare, o luăm doar în perioada aceasta până la Odovania praznicului inclusiv,
adică până pe 14 ianuarie inclusiv, o poate lua oricine, după aceea cu binecuvântarea duhovnicului.
De aceia aghiasma această mare putem să o folosim, de altfel ca și Aghiasma Mică, să stropim
peste tot în gospodării, la casele noastre.
2
 Să stropim absolut peste tot cât este cu putință, pentru că ea are o putere mai mare decât alte
rugăciuni ale noastre. Are o putere... aș spune chiar indiferent de credința noastră. Bineînțeles că cel
care nu crede deloc, nu-și va stropi locuința cu acea agheasmă. Dar cel care are cât de cât credință
sau care vrea să păstreze un obicei, bine face dacă stropește. De aceea preotul merge cu
agheasmă, de aceea luați agheasmă la casele dumneavoastră, ca să mai stropiți din când în când
cu ea. O luăm pe nemâncate dimineața, înainte de anafură, o luăm când nu avem voie să ne
împărtășim, dar tot cu binecuvântarea duhovnicului. O folosim, pe cea veche putem s-o folosim oricât
de mult, dar în cazul că ni se pare, putem și acuma să o punem la un loc curat undeva la lua o floare
la o plantă şi să o folosim pe cea din anul acesta.
Încă o dată spun, aceasta aghiasmă simbolizează deja, în momentul în care este sfințită prin
rugăciunea preotului și a comunității creștine, simbolizează și nu numai simbolizează ci ne unește
cumva în chip tainic cu firea omenească înnoită a lui Hristos. Deci noi pornim cu apa cea veche
slujba aghiasmei, sau a botezului, în care este sălăşluit păcatul și care simbolizează firea
omenească cea veche, după care în cursul slujbei, prin pogorârea Sfântului Duh, apa aceasta ne
pune în legătură, ne pune în legătură cu firea omenească curățată de păcate a lui Iisus Hristos. S-o
privim cu mare atenție și cu mare drag. Să o consumăm cu mare drag!
Nu e cazul să fim idolatri în raport cu această Agheasmă. Ea are rolul de a ne curăți și pe noi
și de a ne pune în legătură cu Hristos Dumnezeul nostru, prin lucrarea Duhului Sfânt și prin Hristos şi
prin Duhul Sfânt, cu Tatăl. Deci dacă spun că nu ne cazul să fim idolatri, nu înseamnă că trebuie să o
necinstim, să o aruncăm la toaletă, pur și simplu, sau să ne batem joc de ea. Dar nici nu trebuie să
fim prea stresați de ce se întâmplă cu ultima picătură din ultimul vas în care am pus agheasmă. Ce
fac cu vasul în care am pus agheasma? Dacă cumva se spurcă dacă-l arunc pe acela la gunoi, sau
pun pe urmă, îl folosesc pentru altceva în casă. Nu este cazul! Deci cu multă atenție, de asemenea,
să nu devenim idolatri. În momentul în care suntem la această Taină a Botezului, da am văzut că se
arată Sfânta Treime.
În momentul în care Hristos a primit această Taină a Botezului, El împlinea de fapt și
desăvârșea ceea ce s-a făcut, s-a stabilit de către Dumnezeu prin Avraam și prin prooroci. Anume
Tăierea Împrejur, ca simbol al intrării în poporul, în neamul cel ales, a intrării în Legământul cu
Dumnezeu. Acest Legământ din Vechiul Testament, a avut rolul de a pregăti venirea lui Hristos. În
momentul în care Ioan Botezătorul a început să boteze pe malul Iordanului, pe malul stâng al
Iordanului, acesta provenea dintr-o tradiție. Nu știu dacă biblică dar foarte veche, s-ar putea să fie
chiar biblică, da biblică, în care se spune că "nimic necurat nu trebuie să intre în țara Sfântă" mai
ales atunci când va veni Mesia, trebuie ca totul să fie curat. Și curățenia aceasta, era curățenie a
pocăinței. O curățenie a pocăinței.
De aceea Ioan Botezătorul boteza pe malul stâng al Iordanului, pentru că țara Sfântă era între
Iordan și Marea Mediterană deci pe malul drept și era pocăință sinceră celor care vin să se boteze. În
momentul în care noi primim Botezul în numele Sfintei Treimi, acesta nu este "botez al pocăinței" dar
presupune pocăință inițială pe care o fac nașii în locul copilului, sau o face catehumenul, dacă este
adult, și este ea însăși acest botez, este Taina aceasta, este Sfântă Taină, în numele Sfintei Treimi.
Este intrarea noastră în chip nevăzut în poporul cel ales al lui Dumnezeu și într-un fel "pregustarea
Împărăției Cerurilor". În faptul că prin Taina Botezului, în momentul care ne afundăm acolo, chipul lui
Dumnezeu în noi, se reface. Am spus că copilul sau catehumenul care este cuprins de apa sfințită,
care pune în legătură cu firea omenească desăvârșită a lui Hristos, acestă... acest catehumen,
îmbrăcându-se în această fire omenească, se reface în el chipul lui Dumnezeu. Altfel spus, intră și el,
acela care primește Botezul, intră undeva, se pregătește să intre în Împărăția Cerurilor. Așa cum

3
iudeii trebuiau să treacă prin pocăință și prin apa Iordanului, ca să intre curați în așteptarea lui Mesia,
așa [facem] și noi, în momentul Tainei Botezului.
Am amestecat astăzi lucrurile, pentru că sărbătoarea este foarte bogată în înțelesuri. Dar ce
vă rog să rețineți şi cu asta închei, este că apa, înainte de sfințirea preotului, simbolizează firea cea
veche a lui Adam, care are în adâncul ei pe diavolul, prin păcatul strămoșesc şi care moștenește
urmările acestui păcat, inclusiv această sălâșluire a diavolului. Prin sfințirea pe care apa aceasta o
primește prin rugăciunile preotului, prin Harul Duhului Sfânt care se coboară prin rugăciunea
comunității, adică a credincioșilor, apa aceasta se curățăţește de păcatul strămoșesc, devine ea
însăși curățăţitoare de păcatul strămoșesc, pentru că ne pune în legătură cu firea omenească
curățită a lui Iisus Hristos.
Aghiasma aceasta o bem cu multă evlavie și este foarte importantă ca acum de pildă... tot
așa, o paranteză, au fost multe cazuri în care din cauza acestei stări de necesitate nu se putea
ajunge la pacienți în Terapie Intensivă. Și atunci recomandarea era, să-i dea oricine putea de acolo,
să-i dea puțină agheasmă, să-i pună pe buze chiar dacă era intubat, Agheasmă Mare. Aceasta este
ceva foarte important.
O bem și o folosim cu multă evlavie fără să o idolatrizăm, și știm că prin aceasta ne pregătim
de fapt pentru venirea cea de-a doua a Mântuitorului. Astfel încât, în momentul în care facem
lucrurile acestea și ele corespund stării noastre sufletești și ne curăță nu numai buzele și gura ci
mâinile și fața pe care ne-o stropim, ci ne curățăm inima noastră de păcate. În momentul acela când
va veni Hristos a doua oară ne va găsi curați și ne va primi cu brațele deschise în Împărăția Cerurilor.
Cel care doar ia aghiasma, are și el un beneficiu, dar binecuvântarea autentică este în
momentul în care iei aceasta agheasmă conștientizând nevoia de pocăință și nevoia de curățire
sufletească. Are și cel care ia, necredinciosul... că i se dă puțină aghiasmă acasă, că-i soțul, soția,
că-i tata, sau copilul... "ia şi tu o gură de aghiasmă zilele astea", cumva este o sămânță pe care
încercăm să o punem prin mila lui Dumnezeu în acela, încât și în acela să crească credința, încetul
cu încetul. Cu nădejde, pentru că "Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă şi să fie
viu".
Și tot ceea ce face Dumnezeu și a făcut Dumnezeu și va face mai departe, o face pentru ca
să ne ajute pe noi să intrăm în Împărăția Cerurilor.
Amin!