Predică la Izvorul Tămăduirii

„Izvorăște-mi acum, izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, dându-mi darul Cuvântului, ca să laud izovrul
tău, care izvorăște viață și har credincioșilor, că tu ai izvorât pe Cuvântul, Cel dintr-un ipostas”
Dreptmăritori creștini, Hristos a înviat!
Incă din cele mai vechi timpuri, apa a fost și inca este elementul cel mai
important, care susţine şi menţine viaţa. Izvoarele şi fântânile care potolesc setea
oamenilor, mai ales în zone pustii, au fost întotdeauna preţuite şi păstrate de către
oameni. Atunci însă când un astfel de izvor avea o apă care ajuta la vindecarea
trupească a unor oameni, el era cu atât mai cinstit.
Ne aflăm încă în săptămâna luminată şi în această saptamână ne întâlnim cu o
sărbătoare deosebită, în cinstea Maicii Domnului - Maica Domnului care a fost cea
mai apropiata de Mântuitorul Hristos, Dumnezeul întrupat.
Semnificatia pe care o are sarbatoarea de astăzi este legata de ridicarea unei
biserici pe locul unui izvor binecuvântat, de catre Leon cel Mare, imparat bizantin
numit și Tracul sau Machelie, care mai inainte de a urca pe tronul imparatiei, pe când
era un simplu soldat, s-a intalnit cu un orb, care l-a rugat să îl călăuzească, că era la
marginea unei paduri. Si in timp ce Leon il conducea afara din padure, orbul a fost
cuprins de o sete arzătoare și l-a rugat pe Leon ca să ii dea apă să bea. Leon, cautând
apă, inițial nu a găsit, și s-a intristat foartea tare ca nu ii putea da apă orbului. Dar pe
cand se intorcea el catre orb, a auzit un glas care i-a zis: „Pătrunde, Leone împărate,
mai în adânc în pădure și luand apă tulbure potolește setea orbului și apoi unge cu ea
ochii lui cei întunecați, și vei cunoaște îndată cine sunt eu, care sălășluiesc aici de
multă reme.” (din sinaxarul zilei de astăzi). Si dând orbului să bea din apa izvorului și
ungând cu ea ochii lui, orbul isi recapata vederea. Izvorul, descoperit lui Leon de catre
Maica Domnului, a constituit miezul in jurul caruia s-a zidit Biserica Izvorului
Tămăduirii de catre Leon împăratul, si mai apoi s-a rezidit de catre Justinian cel Mare.
Chiar împăratul Iustinian cel Mare care a urcat pe tronul Bizanţului după mulţi ani, s-a
vindecat de o boală foarte grea, spălându-se şi bând din acea apă minunată. Iustinian a
refăcut biserica de lângă acest izvor care a devenit foarte popular, tămăduind bolile
trupeşti şi sufleteşti.
E drept că multe Mănăstiri, chiar și la noi din țară, s-au întemeiat lângă un izvor
de apă, ca un gest de intoarcere la prima materie a lumii, când Duhul lui Dumnezeu se
1
purta deasupra apelor. Astefel de Mănăstiri sunt: Giughiu, Izbuc, Cernica, Râmeț,
Cozia, Iezer, Tismana, Prislop, Nucet, Dervent, Sâmbăta de Sus, Rohia și multe altele.
Înțelesul praznicului de astăzi este cu mult mai înalt decât al sărbătoriri unei
minuni la un izvor de apă, căci s-au mai întâmplat multe alte minuni în această lume.
Adâncimea prăznuirii de astăzi vine de la acest statut de Biserică – Izvor al
Tămăduirii, pe care îl împlinește Maica Domnului, pană în veacul veacului, ca cea
care l-a născut pe Tămăduitorul.
Slujba din Vinerea Luminată arată acest conţinut mult mai clar. În fiecare
cântare accentul este pus pe mijlocirea pe care o săvârşeşte Maica Domnului în faţa
Fiului ei, Mântuitorul Iisus Hristos.
Iata, vedem cantarea a 6-a din canonul Izorului Tămăduirii: „Cuvintele cantarii
te lauda pe tine, curata, ca pe ceea ce esti cu adevarat izvor; ca ai nascut mai presus de
cuvant pe Adancul intelepciunii, pe Cel Ce a spanzurat norii in vazduh si pamantul pe
ape”. Iar condacul, cantarea care esentializeaza praznicul, spune astfel: „Din izvorul
tau cel nesecat, ceea ce esti de Dumnezeu daruita, imi daruiesti mie, izvorand pururea
curgerile harului tau mai presus de cuvant. Ca ceea ce ai nascut mai presus de cuget pe
Cuvantul, te rog sa ma rourezi cu darul tau, ca sa graiesc tie: Bucura-te, apa
izbavitoare!“
Parintele Heruvim Karambelas, un părinte al Athosului, spune ca daca
rugaciunea catre Mantuitorul e mantuitoare, indumnezeitoare, rugaciunea spre Maica
Sa, Pururea Fecioara Maria, este ducatoare la indumnezeire, ne indreapta catre
dumnezeire.
Sărbătoarea de astăzi are rolul de a arăta, încă o dată, importanța Maicii
Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, în lucrarea mântuirii oamenilor. Totodată,
icoana praznicului de azi, ne-o închipuie pe Maica Domnului cu Mâinile ridicate, ca și
cum ar invoca mila de la Fiul Său, iar Mântuitorul stă așezat în fața Maicii Domnului
cu mâinile mai coborâte, binecuvântând, ca și cum ar revărsa harul peste cei care vin
cu credință la Izvorul Tămăduirii, răspunzând astfel la rugaciunile Maicii Sale.
Credinciosii care merg la biserica "Izvorul Tamaduirii" din Istanbul, pot vedea
la subsolul acesteia izvorul cu apa tamaduitoare. Izvorul este imprejmuit de un
edificiu realizat in marmura alba. Apa se scurge intr-un bazin de mici dimensiuni, in
2
care inoata cativa pesti aurii, despre care se spune ca sunt de sute de ani aceiasi la
numar si marime. Potrivit unei tradiții, in anul 1453, cand Constantinopolul era cucerit
de turci, un calugar prajea intr-o tigaie cativa pesti in apropierea izvorului. Cand i s-a
vestit ca turcii au pus stapanire pe Constantinopol, calugarul a spus ca nu va crede
decat atunci cand pestii pe care ii prajea vor reveni la viata. In chip minunat, pestii au
sarit din tigaie in izvor si au inceput sa inoate. De la aceasta tradiție este si numele
cartierului Balikli, in care se afla Manastirea "Izvorul Tamaduirii", "balikli"
insemnand in limba turca "locul unde inoata pestii".
La sfarsitul Liturghiei din aceasta zi, urmeaza slujba de sfintire a apei, dupa o
randuiala speciala, care se face doar în săptămâna luminată, pentru ca este strans
legata de praznicul Invierii Domnului. Apa sfintita astazi este luata de credinciosi
pentru vindecarea de bolile sufletesti si trupesti, dar și spre intărirea credinței.
Învățăm din sărbătoarea de astăzi că Dumnezeu folosește adesea în lucrarea Sa
elementele naturii, pentru că harul Lui nu stă închis în Biserică, ci sfințește întreaga
viață a omului. Pentru toate acestea omul trebuie să mulțumească, însă adesea noi
uităm cât de mare este darul sănătății.
Sănătatea este un dar de la Dumnezeu, nu un drept, iar acest dar trebuie cultivat,
îngrijit și sfințit. Dacă l-am pierdut trebuie să-l căutăm cu multă credință și speranță la
Dumnezeu, la Maica Domnului și la Sfinții tămăduitori. Și leacurile naturale, dar și
medicii pricepuți, care ne ajută să ne recăpătăm starea normală a sănătății, sunt daruri
ale lui Dumnezeu pentru om.
Să alergăm astfel, cu credință puternică la Maica Domnului și la Mântuitorul
Hristos, căci întreaga Biserică, plină de harul lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat, este
tămăduitoare. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Dacă ai păcătuit o dată, de
zece, de o sută de ori, vino în Biserică, plânge păcatul, cere-ţi iertare şi vindecă
sufletul tău, căci Biserica este spital, nu este tribunal». Așadar, Biserica este spital de
vindecare de boli sufleteşti şi trupeşti, iar Maica Domnului, împreună cu toţi sfinţii lui
Hristos, se roagă pentru ca cei bolnavi să fie vindecaţi de boli sufleteşti şi trupeşti spre
slava lui Dumnezeu și a noastră Mântuire, Amin! Hristos a Inviat!