Predică la Acoperământul Maicii Domnului

„Bucură-te bucuria noastră! Acoperă-ne pe noi de tot răul cu

cinstitul tău acoperământ!”.

Iubiţi credincioşi,
Astăzi Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare sărbătoreşte
Acoperământul Maicii Domnului, o sărbătoare instituită în amintirea
unei minuni săvârșite de Maica Domnului în biserica din cartierul
Vlacherne din Constantinopol, Istanbulul de azi. Aceasta este cea mai
cunoscută și importantă biserică, din întreaga capitală a Bizanțului,
după Catedrala Sfânta Sofia.
De câte ori cetatea Constantinopolului era înconjurată de
năvălitori, poporul alerga la această Biserică închinată Maicii
Domnului. Aşa îşi are începutul şi sărbătoarea Acoperământului
Maicii Domnului.
În jurul anului 911, Constantinopolul era înconjurat şi pe uscat,
şi pe mare de către armatele ruşilor – pe atunci, încă păgâni.
Împăratul Leon cel Înţelept era cu toată armata într-o campanie în
Răsărit, iar în cetate mai erau doar puţini soldaţi, preoţii, femeile şi
copiii.
Într-o scriere aghiografică despre „Viaţa Sfântului Andrei cel
nebun pentru Hristos” ni se relatează cum poporul a fugit la
Vlaherne, unde erau adăpostite mai multe relicve ale Maicii
Domnului: cămaşa, acoperământul şi o parte a brâului, care
fuseseră aduse din Ţara Sfântă, în secolul al V-lea. Făcându-se

1
priveghere de toată noaptea, un om cu viață sfântă cunoscut ca
Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos stătea și el în biserică în
timpul privegherii, și pe la la ceasul al patrulea din noapte, adică la
ora zece noaptea, și-a ridicat ochii în sus deasupra norodului în
biserică şi a văzut-o pe Maica Domnului, alături de Sfântul Ioan
Botezătorul şi mulţi alţi sfinţi şi îngeri. Maica Domnului a înaintat
până în mijlocul Bisericii, a îngenuncheat, cu chipul brăzdat de
lacrimi se ruga: „Împărate ceresc, primește pe tot omul care Te
slăvește pe Tine și cheamă în tot locul preasfânt numele Tău! Și
unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfințește și
preamărește-i pe cei ce Te preamăresc pe Tine și pe cei ce cu
dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primește-le toate
rugăciunile și făgăduințele și-i izbăvește din toate nevoile și
răutățile”. Și după ce a rostit această rugăciune, şi-a ridicat
acoperământul (vălul) şi l-a întins peste popor, pentru a-l ocroti. Și
văzând aceasta, Sfântul Andrei şi având mintea curăţită prin raza
Sfântului Duh, a zis către ucenicul său, Epifanie care era lângă el:
„Fratele meu, oare vezi tu pe Împărăteasa tuturor cum acoperă
poporul în biserică cu Sfântul ei acoperământ, şi auzi cum se roagă
pentru toată lumea şi cum mijloceşte pentru noi, oamenii, în
biserica aceasta?”. Îndată ce a zis cuvintele acestea – auzind şi
Epifanie rugăciunea cu care se ruga ea Mântuitorului – deodată a
dispărut vedenia din biserică.
După acestă arătare, în chip miraculos, primejdia a fost
îndepărtată, iar oraşul a fost cruţat de suferinţă şi de vărsarea de
2
sânge. Şi din acel an a început a se serba, mai întâi la Constantinopol,
apoi în Rusia şi la alte popoare creştine, sărbătoarea aceasta, adică
Acoperământul Maicii Domnului.

Iubiți credincioși,
Praznicul acesta este plin de de bucurie: pentru că auzim cine și
cum mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu.
Iar din faptul că această vedenie a devenit un praznic al
Bisericii, vedem cinstea imensă pe care Biserica i-a dat-o Sfântului
Andrei cel nebun pentru Hristos. Pentru că l-a creditat drept văzător
de Dumnezeu și primitor de revelații dumnezeiești.
Pentru că Dumnezeu vorbește prin Sfinții Lui, vorbește prin cei
care plac Lui, vorbește, în mod excepțional, prin cine nu te aștepți…
dacă e nevoie.
Sfântul Andrei, cel nebun pentru Hristos, văzătorul Maicii
Domnului, era disprețuit, minimalizat și batjocorit de semenii lui,
crezându-l mulți un adevărat „nebun”…tocmai pe el, cel care avea
vedenii dumnezeiești copleșitoare. Sfințenia vieții lui a fost înțeleasă
și canonizată de oameni duhovnicești, de oameni profunzi…nu de cei
care îl luaseră la bătaie.
De aceea trebuie să ne curățim pe noi înșine și să ne rugăm lui
Dumnezeu să vedem cu adevărat oamenii, pentru ca să nu-i
confundăm pe Sfinții Lui…cu unii oarecare…
Și așa, văzând pe Sfinții Lui și pe plăcuții Lui, putem să ne
rugăm cu toții Maicii Domnului ca să se roage pentru noi.

3
 Căci ea păzește orașele și satele de cutremurul cel groaznic. Ea
ne izbăvește din revărsarea apelor, din foc, din foametea
duhovnicească și trupească. Ne ferește de fulgere și de trăsnete, de
năvălirea celor de alt neam și de ucigașii tăinuiți, de vrăjmășia dintre
noi și de cea casnică.
Și după cum știm foarte bine, din toate binefacerile revărsate în
viețile noastre, Maica lui Dumnezeu e cu noi și ne ajută în fiecare
clipă, dacă suntem plini de curăție și de încredere în ajutorul ei.
Să ne rugăm Maicii lui Dumnezeu cu încredere de fii și ea va fi
Mama voastră!
Căci se roagă neîncetat pentru mântuirea noastră în fața
Preasfintei Treimi, de unde ne vine nouă tot ajutorul, toată
binecuvântarea și toată pacea. De aceea să zicem și noi așa cum auzim
citindu-se în Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului:
„Bucură-te bucuria noastră! Acoperă-ne pe noi de tot răul cu
cinstitul tău acoperământ!”. Amin!