Sfântul Sfințit Mucenic Modest, arhiepiscopul Ierusalimului

Sfântul Modest, arhiepiscopul Ierusalimului, după cum aflăm, s-a născut din părinți
ortodocși în orașul Sebastia. Tatăl său se numea Eusebiu, iar mama lui, Teodula, trăind pe
vremea împărăției lui Maximian1.

Acesta s-a născut la bătrânețea părinților săi, după cum ne relatează nu doar cartea Viețile
Sfinților: Dumnezeu le-a dat un fiu, pe acest mare părinte, după patruzeci de ani de împreună
viețuire2, dar și acatistul său în Icosul I : Din părinţi binecredincioşi fiind născut, dăruit lor de
Dumnezeu la bătrâneţe prin rugăciune. În ciuda faptului că a fost născut la bătrânețe, acesta
își pierde părinții din pruncie, tatăl său fiind întemnițat de către împăratul Maximian, din
pricina faptului că este creștin. Mama sa Teodula a mers în temniță la Eusebiu, tatăl său, și
rugându-se lui Dumnezeu împreună cu soțul și-au dat în pace duhurile lor3. În slujba
Sfântului Modest acest lucru nu este relatat, însă apare în acatist prin următoarea secvență din
Condacul și Icosul al II-lea: Numai câteva luni aveai, când tatăl tău, Eusebie, a fost pârât ca
este creştin lui Maximiam, împăratul roman şi păgân de atunci, care a poruncit îndată să fie
legat şi aruncat în temniţă. Umplându-se de râvnă iubitoare de Hristos şi mama ta, Teodula,
n-a vrut să rămână despărţită de nevoinţa tatălui tău. De aceea te-a luat în braţe şi a mers la
dânsul în închisoare, unde a fost oprită şi ea. Şi acolo, împreună rugându-se, şi-au dat
sufletul în mâinile lui Dumnezeu. O mulțume de relatări din copilăria Sfântului Modest nu
apar în slujba acestuia, aceasta fiind mai mult concentrată asupra luminatei sale activități de
arhiereu și mucenic al Domnului. Totuși, despre copilăria Sfântului Modest, cartea Viețile
Sfinților vorbește despre faptul că după moartea părinților săi, acesta a fost luat de către
Maximian și dat unui senator care să-l crească bine ca să fie vrednic să slujească lui Die.
Sfântul Modest, pe cand avea treisprezece ani a dat de către un dascăl creștin care l-a învățatat
tainele credinței în Hristos. În momentul în care Maximian a poruncit ca toată lumea să aduca
jertfe idolilor, copilul Modest a fost luat de către un argintar creștin și dus în Atena unde a și
fost botezat. Se relatează faptul că la botezul acestuia argintarul a văzut că s-a pogorât un stâlp
de foc din cer și s-a sprijinit pe capul celui ce se boteza. Despre acest eveniment vorbește și
acatistul Sfântului: Când ai primit Sfântul Botez, Modest, un stâlp de foc din cer s-a văzut
peste capul tău. Imediat după botez, sfântul a vindecat de o boală aducătoare de moarte pe

1
Viețile Sfinților pe luna decembrie, Ediția a II-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.359.
2
Viețile Sfinților pe luna decembrie..., p.359.
3
Viețile Sfinților pe luna decembrie..., p.359.

1
fratele argintarului, conform acatistului în Icosul al IV-lea : căci îndată numai cu atingerea
mâinii, ai vindecat pe fratele argintarului, de o boală foarte cumplită, asemenea şi pe un om
îndrăcit. Murind argintarul și soția lui, l-au înscris și pe Sfântul Modest în testamentul lor,
fapt pentru care fii lor, s-au pornit cu invidie asupra lor, deși acesta le-a dat toată partea sa.
Cartea Viețile Sfinților mărturisește despre faptul că din invidie aceștia l-au vândut rob unui
necredincios din Egipt4. Acatistul dar și slujba Sfântului nu vorbesc despre acest fapt.

Sfântul Modest a fost ales patriarh al Ierusalimului printr-o minune. După ce s-a săvârșit
din viață patriarhul Ierusalimului, s-a adunat tot poporul în Biserică, încuind ușile și
pecetluindu-le bine, aștepta afară pe care arhiereu și păstor le va trimite Dumnezeu, căci cel
care va deschide ușile Bisericii prin rugăciunea, acela va fi. Despre acest eveniment vorbește
și acatistul în Icosul al VII-lea, zicând: Povăţuit fiind de dumnezeiescul dar, ai mers în
biserică în timpul când cetăţenii Ierusalimului îşi căutau păstor duhovnicesc. Şi când au
văzut că tu, Sfinte, ai deschis uşile bisericii cu rugăciunea, îndată te-au ales păstor al lor, ca
pe un vrednic de slujire arhierească.

Sfântul i se ruga lui Dumnezeu în toate zilele ca să i se dea vreun folos, iar Dumnezeu, Cel
ce face voia celor ce se tem de Dânsul, a dăruit și robului său putere prea bogată spre a
vindeca dobitoacele.5 Despre faptul că Sfântul avea puterea de a vindeca dobitoacele vorbește
și slujba dar și acatistul acestuia, în slava de la Litie dar și în alte cântări, precum: Pomenirea
ta cea prea luminată astăzi au răsărit, Modest, ca soarele marginilor lumii, şi neîncetat
revarsă vindecări, boalele depărtând de la oameni, şi patimile dobitoacelor vindecând. Deci
roagă-te pururea ca un doctor, carele stai lângă scaunul lui Hristos Dumnezeului nostru, să
ne dăruiască mare milă, adunarea preoților, ceata monahilor, veniţi cu dumnezeieşti cântări
să lăudăm pe Modest, sfințitul nevoitor, pe floarea firii, frumuseţea credincioşilor, şi pe
stâlpul cel nemișcat al credinţei, pe cel ce păzeşte de multe feluri de boale, şi de multe scârbe
pe toţi oamenii şi dobitoacele. O altă cântare din slujba Sfântului care vorbește despre puterea
sa de a vindeca bolile animalelor este acesta: Mare în semne te-ai arătat, mult în minuni şi
vestit, cu singură apa stropind, şi tămăduind pre oameni împreună şi dobitoacele cele ce
bolea ca un tot pătimitor. Relatări despre diferite minuni ale Sfântului Modest găsim și în
cartea Viețile Sfinților, precum faptul că a vindecat boii unui bărbat zidar cu meșteșugul: Deci
omul plângând striga: Dumnezeule, pentru rugăciunile Sfântului Modest, ajută boilor mei,, ,
iar Sfântul Modest cunoscând cu duhul vătămarea satanei, a venit degrabă și prin rugăciune

4
Viețile Sfinților pe luna decembrie..., p. 360.
5
Viețile Sfinților pe luna decembrie..., p. 360.

2
a ridicat boii și s-a dus.6 Și în acatist se vorbește despre faptul că sfântul era vindecător al
animalelor: De aceea, acum, cu credinţă şi cu smerenie te rugăm să fim izbăviţi de orice
necaz, primejdie sau boală ce ar veni asupra animalelor noastre, pentru păcatele noastre sau
din răutatea diavolului, că fiind păziţi de orice rău cu rugăciunile tale, să-L preamărim pe
Dumnezeu. În relatarea despre viața sfântului există numeroase astfel de minuni pe care le-a
făcut, vindecând și făcându-se astfel prieten al dobitoacelor. Precizez faptul că în slujba lui,
nu există nicio menționare a unei astfel de minuni. Tot din viața lui aflăm că a întărit credința
poporului din Ierusalim pentru minunile și puterea pe care o avea ca fiind dată de la
Dumnezeu, ducându-se acolo unde locuiește balaurul cel mare și prin puterea dată lui de la
Dumnzeu a ucis șarpele. Această întâmplare este prezentă și în acatist în Icosul al VIII-lea:
Între cetăţenii Ierusalimului erau şi necredincioşi care cereau dovezi, voind a şti cu a cui
putere faci minuni, şi unii îndrăzneau a zice că nu cu puterea lui Dumnezeu le faci; iar tu,
Sfinte, le-ai împlinit dorinţa, căci în faţa lor şi a mult popor, chemând numele Domnului, ai
omorât un balaur mare.

Una dintre puținele dăți în care viața, acatistul dar și slujba sfântului se găsesc prezentând
aceleași evenimente se referă la patimile și sfârșitul său mucenicesc. Găsim în Peasna a 7-a
din Utrenie irmosul: Ca nişte lupi răpitori, gelaţii răpindu-te pe tine, mucenice ca pe un miel,
cu sârguinţă te-au târât la locul osândirii, şi cu pietre fără milostivire împroşcându- te, pe
tine, păstorul cel bun, te-au junghia. Este menționat de 27 de ori ca mucenic sau laudă a
mucenicilor în slujbă. Și acatistul mărturisește despre el: Bucură-te, că aşa cu cunună
mucenicească te-ai încununat.

Toată Biserica ai veselit cu preoția, şi cu sângele tău: Că în Ierusalim s-au dat ţie ungere,
şi într-însul ai vărsat sângele tău: părtaşule cu Pavel, roagă pe Hristos Dumnezeu, să
dăruiască nouă mare milă. Această sedealnă din slujba Sfântului arată nu doar că el a fost
arhiereu în Ierusalim, dar vorbește și despre sfârșitul mucenicesc al său, fiind asemenea cu
cel al Sfântului Pavel, adică prin tăierea capului. După multe rânduri de chinuri din care
sfântul a ieșit nevătămat și statornic în credința în Hristos Dumnezeu, împăratul a convocat
sfat cu boierii săi și astfel au hotărât să îi aducă sfârșitul sfântului prin tăierea capului. Astfel,
fiind scos afară din cetate, a fost dus la locul rânduit de către ostași, iar după ce a fost lăsat să
se roage către Domnul, i-a fost tăiat capul, dându-și astfel sfântul lui suflet în mâinile lui
Dumnezeu în ziua de 18 Decembrie, într-o zi de vineri.

6
Viețile Sfinților pe luna decembrie..., p. 360-361.

3
4