Verbul latin

Verbul - Considerații generale

• Definiție: verbul este partea de vorbire care exprimă o acțiune, o activitate,

o stare anume, o existență.
• În limba latină, spre deosebire de limba română, verbul are patru forme de
dicționar, la diateza activă:
• 1. Modul indicativ, timpul prezent, persoana I, singular
• 2. Modul infinitiv, timpul prezent
• 3. Modul indicativ, timpul perfect, persoana I, singular
• 4. Modul supin, cazul Acuzativ
Verbul - Considerații generale

• Fiecare dintre formele de dicționar ne oferă informații importante, necesare în conjugarea

verbului:
•  - prima formă - oferă informații despre rădăcina verbului
•  - cea de-a doua formă, de infinitiv - oferă informații despre tema de prezent a verbului,
ne indică conjugarea
•  - cea de-a treia formă de dicționar - oferă informații despre tema de perfect a verbului
• - cea de-a patra formă de dicționar - ne oferă tema de supin

• Cu ajutorul acestor teme putem conjuga verbul

Verbul - Considerații generale

• Există și alte categorii de verbe pe care le găsim în dicționar la trei sau două
forme: 
•  I. verbele deponente au formă de pasiv și înțeles activ. În cazul acestor
verbe formele de dicționar sunt trei: 
• 1. Modul indicativ, timpul prezent, persoana I, singular
• 2. Modul infinitiv, timpul prezent
• 3. Modul indicativ, timpul perfect, persoana I, singular. 

• Ex: loquor, loqui, locutus sum (= a vorbi - conjugarea a III-a)

Verbul - Considerații generale

• II. Verbe semideponente au și ele tot trei forme de dicționar. Acestea se conjugă în ceea ce
privește timpurile din tema prezentului după activ, iar în ceea ce privește tema perfectului sau
a supinului, după pasiv.
•
Un astfel de verb este: gaudeo, gaudere, gavisus sum. Dacă este privit cu atenție, se observă
forme de activ la persoana I singular indicativ și la infinitivul prezent, iar la indicativ perfect
persoana I este formă de pasiv.
•
Formele realizate după pasiv se traduc tot prin activ sau reflexiv, depinde de înțelesul verbului
în limba română.
•
Gaudeo, gaudere, gavisus sum face conjunctivul prezent în forma (gaudeamus = să ne
bucurăm), iar perfectul este (gavisi simus = să ne fi bucura.
•
Un alt verb de acest fel este: soleo, solere, solitus sum (= a se obișnui cu).
Verbul - Considerații generale

• III. Verbe neregulate – formele de dicționar ale acestor verbe sunt la

diateza activă în număr de trei, astfel: 
• 1. Modul indicativ, timpul prezent, persoana I, singular
• 2. Modul infinitiv, timpul prezent
• 3. Modul indicativ, timpul perfect, persoana I, singular

• Ex. Sum, esse, fui

• volo, velle, volui
• adsum
• abest
Verbul - Considerații generale

• IV. Verbe defective: nu au paradigma de conjugare completă. Unora din

verbele defective le lipsesc doar una sau câteva forme izolate.

• Ex. Memini, meminisse – a-și aminti 

• Memini – indicativ perfect, pers.I sg
• Meminisse – infinitiv perfect
• Verbul este la diateza activă, are doar două forme, la un timp din sfera
trecutului dar înțeles de prezent!
Categorii/ Valorile morfologice

1. Fel: predicativ, copulativ, auxiliar

2. Diateza: activă și pasivă

3. Conjugarea: I (-āre), II (-ēre), III (-ĕ), IV (-īre)

4. Mod: moduri personale și moduri nepersonale

5. Timp: timpurile verbale diferă în funcție de mod

6. Persoană: persoana I, persoana a II-a, persoana a III-a

7. Număr: singular și plural

Verbul - Diateza

• În limba latină există două diateze. Se poate adăuga și diateza deponentă, cu formă
pasivă dar înțeles activ.

• Ex.:
• Diateza activă:      amo, -āre, -avi, -atum
• Diateza pasivă*:     amor, -ari, amatus sum
• * spre deosebire de limba română unde toate timpurile sunt compuse cu formele
corespunzătoare ale verbului a fi, în limba latină acest lucru este parțial valabil:
timpurile formate din tema prezentului sunt simple, la acestea aplicându-se aceleași
reguli ca la diateza activă, schimbând doar desinențele active cu cele pasive.
Conjugarea

În limba latină există patru conjugări moștenite și de limba română.

Pentru a putea conjuga un verb la toate modurile și timpurile este
necesar să cunoaștem de la început formele principale (de dicționar).

Fără cunoașterea formelor de dicționar NU ESTE POSIBILĂ

conjugarea!!!
Conjugarea

•  Distincția între conjugări se face după terminația acestuia la modul infinitiv prezent activ.
• Conjugarea I are la indicativ prezent activ terminația - āre 
• laudo,  laudāre, laudavi, laudatum
• Conjugarea a II-a are la indicativ prezent activ terminația -ēre
• Video, vidēre, vidi, visum
• Conjugarea a III-a are la indicativ prezent activ terminația - ĕre
• Lego, legĕre, legi, lectum
• Capio, capĕre, cepi, captum
• Conjugarea a IV-a are la indicativ prezent activ terminația -īre
• Audio, audīre, audivi, auditum
Modul 

Ca și în limba română, în limba latină există atât moduri personale cât și moduri nepersonale.
Modurile personale ale limbii latine sunt:
           - indicativ - exprimă realitatea acțiunii
           - conjunctiv  - exprimă posibilitatea acțiunii
           - imperativ - exprimă acțiuni poruncite
Modurile nepersonale ale limbii latine sunt:
            - infinitiv – substantiv verbal
            - participiu – adjectiv verbal
            - supin – substantiv verbal
            - gerunziu – substantiv verbal
            - gerundiv – adjectiv verbal
Timpul 

• Există șase timpuri în limba latină. Timpurile diferă în funcție de mod astfel:
• Modul indicativ are toate timpurile (șase): prezent, imperfect, viitor,
perfect, mai mult ca perfect și viitor anterior.
• Modul conjunctiv are patru din cele șase timpuri ale limbii latine: prezent,
imperfect, perfect, mai mult ca perfect.
• Modul imperativ are două: prezent și viitor
• Modul infinitiv: prezent, perfect și viitor
• Modul participiu: prezent, perfect și viitor
Persoana și numărul

În limba latină există trei persoane: I, a II-a și a III-a, singular și plural.

• I. laudo,  laudāre, laudavi, laudatum
• II. video, vidēre, vidi, visum
• IIIc. Lego, legĕre, legi, lectum
• IIIv. Capio, capĕre, cepi, captum
• IV. Audio, audīre, audivi, auditum
Pentru a conjuga un verb avem nevoie de: 

• Pentru a conjuga un verb avem nevoie de: 

• Tema verbală care poate fi: temă de prezent, temă de perfect, temă
de supin.
• Desinențe 
• Verbul a fi (sum, esse, fui)
Cum aflăm temele?

• DIN FORMELE DE DICȚIONAR!

• I.     laudo,    laudāre,      laudavi,                      laudatum
• II.    video,    vidēre,         vidi,                             visum
• IIIc. lego,       legĕre,        legi,                             lectum
• IIIv. capio,     capĕre,       cepi,                            captum
• IV.   audio,     audīre,       audivi,                        auditum

•         Infinitiv prezent      ind. Perf, pers I sg        supin

•         Temă de prezent     temă de perfect           temă de supin
Tema de prezent 
• Tema de prezent o aflăm de la cea de-a doua formă de dicționar a verbului, adică de la forma de infinitiv*. Infinitivul este
format din tema de prezent a verbului și sufixul –re. Tema de prezent a verbului este formată din rădăcina verbului și vocala
tematică.
• Inf.          ->         temă prezent     ->        rădăcină
• Laudāre ->         Laudā                   ->        Laud
• Vidēre    ->         Vidē                     ->         Vid
• Legĕre    ->         Legĕ                     ->         Leg
• Capĕre    ->        Capĕ                     ->         Capi**
• Audīre    ->         Audī                     ->         Aud

• * infinitivul, pe lângă faptul că de indică conjugarea, ne oferă și tema de prezent a verbului!

• ** rădăcina în cazul verbelor de conjugarea a III-a, care la prima formă de dicționar au vocala „-i-” înaintea desinenței „-o”, și pe
care le vom numi în continuare verbe de conjugarea a III-a vocalică datorită faptului că această categorie de verbe (aproximativ
15 verbe ale limbii latine+ compusele lor) este singura care are rădăcină vocalică: IIIv. Capio, capĕre, cepi, captum
Pe baza temei de prezent putem construi
următoarele moduri și timpuri:

• 1. indicativ: prezent, imperfect, viitor

• 2. conjunctiv: prezent, imperfect
• 3. imperativ: prezent, viitor
• 4. infinitiv: prezent
• 5. Participiu: prezent
• 6. Gerunziu: G, D, Ac, Abl
• 7. Gerundiv
Temei de prezent îi corespund următoarele
desinențe la modurile indicativ și conjunctiv:

Număr Pers. Active Pasive 

Singular  I -o/ - m -r
II -s -ris (-re)
III -t - tur
Plural  I -mus - mur
II -tis - mini
III -nt -ntur
Temei de prezent îi corespund următoarele desinențe la modul imperativ: 

Număr​ Pers.​ Prezent  activ Prezent pasiv

Singular  II​   - Ø - re
III​  - - 
Plural  II​   - te - mini​
III​  - -

Număr​ Pers.​ Viitor activ Viitor pasiv

Singular  II​   - to - tor
III​   - to - tor
Plural  II​   - tote - 
III​   - nto - ntor
Tema de perfect 

• Tema de perfect o aflăm de la cea de-a treia formă de dicționar a verbului,

cea de indicativ perfect, persoana I sg, astfel:
• Laudavi  -  laudav
• Vidi         - vid
• Legi         - leg
• Cepi        - cep
• Audivi     - audiv
• Înlăturăm desinența de persoana I singular, adică „-i”
Pe baza temei de perfect putem construi
următoarele moduri și timpuri, la diateza activă:

• 1. indicativ: perfect, mai mult ca perfect, viitor anterior

• 2. conjunctiv: perfect, mai mult ca perfect
• 3. infinitiv: perfect
Desinențele temei de perfect (doar la diateza
activă!) sunt: 
Număr​ Pers.​ Desinențe active
Singular ​ I​ -i
II​ -isti
III​ -it
Plural ​ I​ -imus​
II​ -istis​
III​ -erunt/ -ere*
 • Timpurile perfecte ale diatezei pasive se
Tema de supin construiesc perifrastic, cu ajutorul verbului
auxiliar sum, esse, fui  (cu excepția
infinitivului viitor pasiv care folosește verbul
eo, ire, ii, itum) și  al temei de supin.
• Tema de supin o aflăm de la cea de-a
patra formă de dicționar a verbului, cea de
supin, astfel: 
Tema de supin: 

• Amatum       - amat
• Visum           - vis
• Lectum         - lect
• Captum        - capt
• Auditum       - audit
Pe baza temei de supin putem construi:

• Supinul: Ac, Abl.

• Participiul:  viitor (activ), perfect (pasiv)
Verbul sum, esse, fui - Conjugare

• Verbul a fi este un verb neregulat și se conjugă astfel:

Timp/ mod  Indicativ  Conjunctiv 
Perfect  Fui Fuerim
Fuisti Fueris
Fuit Fuerit
Fuimus Fuerimus
Fuistis Fueritis
Fuerunt Fuerint

m. m. c. p. Fueram
Fueras Fuissem
Fuerat Fuisses
Fueramus Fuisset
Fueratis Fuissemus
Fuerant  Fuissetis
Fuissent 
Viitor anerior Fuero
Fueris
Fuerit
Fuerimus
Fueritis
Fuerint