TEMA PERFECTULUI:

timpurile derivate la modul indicativ, activ şi pasiv

Tema perfectului se află înlăturând desinenţa personală -i de la a treia formă de bază a
verbului. La tema perfectului sunt două moduri personale: indicativ şi conjunctiv.
Timpurile derivate din tema perfectului sunt: perfectul, mai mult ca perfectul şi viitorul II
(anterior). În timp ce mai mult ca perfectul şi viitorul II au desinenţele personale pe care le-am
întîlnit şi la tema prezentului, perfectul indicativ are desinenţe specifice:
Singular Plural
I: -i I: -imus
II: -isti II: -istis
III: -it III: -erunt (-ere)
Tema perfectului poate fi formată de obicei de la radicalul verbului sau: prin adăugarea
sufixelor –v- sau –u- la tema prezentului (prin amplificare); în această categorie intră verbe de
conjugările I şi a IV-a, cât şi de conjugarea a II-a:
laudare → laudavit
audire → audivit
moneo → monuit
prin adăugarea lui -s- la tema perfectului (prin amplificare); majoritatea verbelor care îşi
formează tema perfectului în acest mod aparţin conjugării a III-a:
dicere → dixit
scribere → scripsit
prin schimbarea vocalei din radical:
facit → fecit
prin reduplicarea consoanei iniţiale a temei prezentului (+ e/o/u sau vocala din radical):
dare → dedit,
currere → cucurrit.
Uneori verbul are tema perfectului total diferită de cea a prezentului: ferre → tulit
Modul de formare a timpurilor
Diateza activă:
Indicativul perfect se formează adăugând la tema perfectului desinenţele personale
specifice: laudavi, monui, dixi, audivi.
Indicativul mai mult ca perfect se formează din tema perfectului + sufixul era-+
desinenţele personale: laudaveram, monueram, dixeram, audiveram.
Indicativul viiitor II (anterior) se formează din tema perfectului + sufixul –er la pers. I
sg. şi -eri- la celelalte persoane + desinenţele personale: laudavero, monuero, dixero, audivero.
Diateza pasivă:
La tema perfectului, diateza pasivă, timpurile perfect, mai mult ca perfect şi viitor II se
formează ca şi în limba română din participiul perfect pasiv al verbului de conjugat şi verbul
auxiliar sum la timpurile corespunzătoare de la tema prezentului: laudatus sum, laudatus eram,
laudatus ero.

Exerciţii de autoevaluare:
1. Traduceţi în limba română:
Haec tamquam cycnea fuit eius vox et oratio. (Cicero) Ubi libertas cecidit, audet libere nemo
loqui. (P. Syrus) Nil sine magno vita labore dedit mortalibus. (Horatius) Nec tibi vis morbi
nocuit. (Ovidius) Veni, vidi, vici. (Suetonius) Deus dedit, Deus abstulit. (Cartea lui Iov) Hectora
quis nosset, si felix Troia fuisset? (Ovidius)
Verbe
abeo-ire-ii-itum =a pleca
audeo-ere-ausus sum = a îndrăzni
cado-ere-cecidi-casum = a dispărea, a cădea, a muri
edo-ere-edi-esum = a mânca
ludo-ere-lusi-lusum = a se juca, a se distra
praetereo-ire-ii-itum = a trece
vinco-ere-vici-victum = a învinge
2. Indicaţi persoana şi numărul următoarelor verbe:
laudavit – tacuisti – venerunt – audivimus – scripsi – paruit – saluerunt
3. Traduceţi şi analizaţi:
a) fuerint, fuerunt, fuerant –laudaverint, laudaverunt, laudaverant – audiverunt – sederant –
scripserint – fueram – laudavero – fuero – tenuit, tenuerat, tenuerit
b) laudo – laudabam – laudavi – laudavero – laudaveram audis – audiebas – audivisti – audiveris
– audiveras tacent – tacebant – tacuerunt – tacuerint – tacuerant
c) venitis, venistis – fecerunt, fecerint, fecerant – tacetis, tacuistis – salitis, saluistis – dicitis,
dixistis
d) laudatae erant – id datum erit – audita est – puniti sumus – nutrita eram – illae dictae sunt –
visum erat – sanatae eratis – tributa erunt

MODUL CONJUNCTIV.
Conjunctivul are în limba latină patru timpuri: două la tema prezentului (prezent şi
imperfect) şi două la tema perfectului (perfect şi mai mult ca perfect).
Acest mod poate fi folosit fie în propoziţii independente, fie în subordonate, afirmative,
exclamative sau interogative. În propoziţiile principale/independente, exprimă de cele mai multe
ori o comandă sau un îndemn, o dorinţă, o interdicţie, îndoiala, deliberarea sau posibilitatea,
cumulînd şi valorile optativului:
Sis iustus et ne timeas! (Fii drept şi să nu te temi!) (Mediev.)
Sit tibi terra levis! (Să-ţi fie ţărâna uşoară!)
Utinam te aspiciam! (Dacă te-aş vedea!)
Ne magna loquaris! (Să nu spui lucruri mari!)
Ne sit sane summum malum dolor, sed certe malum est. (N-o fi durerea răul cel mai mare,
însă cu siguranţă este un rău.)
Quid agas? (Ce să fac?)
Si tacuisses, philosophus mansisses.(Dacă ai fi tăcut, ai fi rămas filozof.)
Utilizarea lui utinam e specifică exprimării unei dorinţe; în propoziţiile negative, non este
folosit pentru a exprima posibilitatea, iar ne pentru o dorinţă sau un îndemn.
Modul de formare a timpurilor
Diateza activă
Conjunctivul prezent are sufixul temporal -a- pentru conjugările a II-a, a III-a şi a IV-a şi
sufixul -e- pentru conjugarea I; el este urmat de desinenţele personale (moneam, dicam, audiam,
laudem). Pentru a recunoaşte verbele la modul conjunctiv trebuie cunoscută conjugarea căreia le
aparţin. Verbele neregulate au forme proprii: sim, possim, vellim, nolim, malim, feram, eam.
Conjunctivul imperfect se formează, ca şi conjunctivul prezent, de la tema prezentului +
sufixul -re- + desinenţele personale ; la conjugarea a III-a, la verbele cu temă consonantică apare
înaintea sufixului vocala tematică –e, iar la cele cu tema în –i, vocala se deschide la –e
(laudarem, monerem, dicerem, audirem). Această formă seamănă cu infinitivul prezent activ (cu
excepţia desinenţei personale) şi până şi verbele neregulate pot forma imperfectul pornind de la
acesta.
Conjunctivul perfect se formează de la tema perfectului + sufixul -eri- + desinenţele
personale (laudaverim, monuerim, dixerim, audiverim). Conjunctivul mai mult ca perfect se
formează de la tema perfectului + sufixul -isse- + desinenţele personale (laudavissem,
monuissem, dixissem, audivissem).
Diateza pasivă
La timpurile formate de la tema prezentului, conjunctivul prezent şi imperfect se
formează cu ajutorul aceloraşi sufixe, înlocuindu-se numai desinenţele personale, ca şi la
timpurile modului indicativ: -m -s -t → -r, -ris, -tur (laudem → lauder; laudarem → laudarer).
Timpurile formate de la tema perfectului, conjunctivul perfect şi mai mult ca perfect, au forme
compuse din participiul perfect pasiv al verbului de conjugat + verbul auxiliar sum la timpurile
corespunzătoare de la tema prezentului (laudatus sim, laudatus essem).
Exerciţii de autoevaluare:
1. Traduceţi în limba română. Analizaţi verbele la modul conjunctiv:
Fiat iustitia, pereat mundus. Fiat lux. (Geneza) Gaudeamus igitur. Ius et norma loquendi.
(Horaţiu, Arta poetică) Oderint dum metuant. (Caligula) Do ut des. Dum vivimus, vivamus.
(Mediev.)
Verbe
do-are, dedi, datum = a da
loquor, loqui, locutus sum = a vorbi
metuo-ere-ui-utum = a se teme
odi -isse = a urî
vivo-ere, vixi, victum = a trăi
2. Traduceţi şi analizaţi verbele:
audiunt, audient, audiant – tacent, taceant – scribunt, scribent, scribant – dicant, dicunt, dicent –
laudent, laudant – tenent, teneant
audirem, audivissem, audiveram – taceres, tacueras, tacuisses – faceret, fecisset – sederem,
sederam – dicerem, diceram – legerem, legeram – au tacear – laudarentur – daremini –
videremur – videatur – habereris – audiantur – ducamini – ducerer tracti simus – auditi essetis –
laudatae sint – ducta sit – dictae essetis – dicta essent

MODUL PARTICIPIU
Participiul este un mod nepersonal; el are timpurile prezent şi viitor la diateza activă şi
perfect şi viitor la diateza pasivă.
Participiul prezent activ se formează de la tema prezentului + sufixul -nt (conj I, a II-a)
sau -ent (conj a III-a, a IV-a) + desinenţele declinării a III-a; datorită nominativului sg. în -s, -t
din sufix dispare la acest caz (laudans,- ntis). Participiul viitor activ, viitor pasiv şi perfect pasiv
au terminaţiile adjectivelor de clasa I în us, -a,-um şi se declină după declinările I (f.) şi a II-a.
(m., n.). Viitorul activ se formează de la tema perfectului cu sufixele -uru (m., n.), -ura (f.)
(laudaturus,-a,um); viitorul pasiv (gerundivul) se formează de la tema prezentului + cu sufixele
-nd (conj I, a II-a) sau -end (conj a III-a, a IV-a) (laudandus-a,-um); participiul perfect pasiv se
formează de la tema supinului în -t /-s + -us,-a,-um (laudatus,-a,um).
Participiul poate avea valoare nominală, adjectivală sau substantivală. Ca adjectiv verbal,
îndeplineşte în propoziţie funcţia de atribut adjectival:
Homines audentes Fortuna iuvat. (Norocul îi ajută pe oamenii îndrăzneţi.)
Prin substantivizare, poate avea funcţia de subiect, nume predicativ, complement direct
sau circumstanţial: Audentes Fortuna iuvat. (Norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi)
Exerciţiu de autoevaluare:
1. Traduceţi în limba română. Analizaţi participiile:
Iucundi acti labores. (Cicero) Lapsus calami; lapsus linguae. Durante causa, durat effectus.
(Mediev.) Insalutato hospite.
Substantive
hospes-itis m = gazdă
labor-oris m = muncă, activitate
Adjective
iucundus-a-um = plăcut
Verbe
ago-ere, egi, actum = a face
 MODUL INFINITIV
Infinitivul este modul nepersonal cu paradigma cea mai bogată în raport cu supinul,
gerunziul şi participiul. El are forme pentru timpurile: prezent, perfect şi viitor, atât la diateza
activă, cât şi la diateza pasivă.
Modul de formare a timpurilor
Infinitivul prezent activ se formează de la tema prezentului + sufixul –re (conj. I, a II-a, a
IV-a)/-ere (conj. a III-a), vocala tematică –e fiind necesară datorită temei consonantice a celor
mai multe verbe de la această conjugare: laudare, monere, audire/ dicere; prezentul pasiv se
formează de la tema prezentului + sufixul –ri, cu excepţia conjugării a III-a, unde primeşte -i:
laudari, moneri, audiri/ dici.
Infinitivul perfect activ se formează de la tema perfectului + sufixul -isse: laudavisse,
monuisse, audivisse, dixisse.
Celelalte timpuri se formează de la tema supinului: infinitivul perfect pasiv – de la tema
supinului + terminaţiile de acuzativ ale declinărilor I (f.) şi a II-a (m. şi n.)şi verbul esse:
laudatum -am –um, -os -as -a esse, monitum -am –um, -os -as -a esse, auditum -am –um, -os -as
-a esse, dictum -am –um, -os -as -a esse.
Infinitivul viitor activ se formează de la tema supinului + sufixul -uru- (m., n.) sau –ura
(f.) + terminaţiile de acuzativ ale declinărilor I şi a II-a şi verbul auxiliar esse: laudaturum, -am, -
um, -os, -as, -a esse, moniturum, -am, -um, -os, as, -a esse, auditurum, -am, -um, -os, -as, -a
esse, dicturum, -am, -um, -os, -as, -a esse.
Viitorul pasiv are o formă invariabilă în -um + iri (infinitivul prezent pasiv al verbului
eo): laudatum iri, monitum iri, auditum iri, dictum iri.
Ca substantiv verbal, infinitivul poate avea în propoziţie funcţia de subiect, nume
predicativ sau complement direct: - subiect:
Errare humanum est, perseverare diabolicum. (A greşi e omeneşte, a persevera în
greşeală e diabolic.) - nume predicativ:
Vivere est cogitare. (A trăi înseamnă a gândi.) (Cicero) - complement direct:
Legere cupio. (Doresc să citesc.)
Exerciţii de autoevaluare:
1. Traduceţi în limba română:
Errare humanum est. (Seneca) Iurare in verba magistri. (Horaţiu, Epistola I) Animus meminisse
horret. (Vergilius, Eneida) Cras te victurum, cras dicis, Postume, semper. (Martialis)
Verbe
horreo-ere-ui = a se înspăimînta
iuro-are-avi-atum = a jura
memini, meminisse = a-şi aminti

2. Traduceţi, analizaţi şi stabiliţi conjugarea verbelor:

audire – dicere – laudare – sedere – pati – victurum esse – haberi – duci
3. Analizaţi şi traduceţi:
ambulare – sedisse – venturos esse – venisse – salturam esse – scribi – lectas esse – legisse –
tintum iri –iusuros esse – dictum esse – staturam esse – doctum iri – intellegi – daturas esse –
dixisse

MODUL GERUNZIU
Modul gerunziu se formează adăugând la tema prezentului sufixul –nd: laudandi,
monendi (conj. I şi a II-a) sau –end: dicendi, audiendi (conj. a III-a şi a IV-a) şi se declină după
declinarea a II-a numărul singular; îi lipseşte însă din paradigmă cazul nominativ. Verbul la
modul gerunziu are valoarea unui substantiv verbal; în traducerea sa se utilizează pentru fiecare
caz prepoziţii specifice funcţiilor sintactice:
N (memorare)
G ars memorandi (arta de a memora - atribut);
memorandi causa/ gratia (pentru a memora – complement cicumstanţial de scop)
D memorando (spre a memora - complement cicumstanţial de scop)
Ac ad memorandum (pentru a memora - complement cicumstanţial de scop)
Abl memorando (prin a memora/ memorând - complement cicumstanţial de mod)
Verbele tranzitive la modul gerunziu pot avea complement direct:
G: Ars memorandi scripta (Arta de a memora texte)
Utilizarea gerunziului şi a complementului său direct este concurată de utilizarea gerundivului;
acesta se acordă cu substantivul în gen şi număr, iar substantivul se acordă cu verbul în caz:
G: Ars scriptorum memorandorum
MODUL SUPIN
Tema supinului se obţine înlăturând terminaţia -um proprie diatezei active (laudatum,
monitum, dictum, auditum). La pasiv, are desinenţa –u (laudatu, monitu, dictu, auditu). Supinul
are valoarea unui substantiv verbal, dar nu are flexiune. Se presupune că la origine cele două
forme ale sale au fost forme flexionare de acuzativ şi ablativ ale unor substantive verbale. El
poate îndeplini funţia de subiect, complement de relaţie şi de scop după verbele de mişcare sau
adjective:
Venio dictum. (Vin pentru a spune.)
Est facile dictu, difficile factu. (E uşor de zis, dar greu de făcut.)

ADVERBUL
Adverbul este o parte de vorbire parţial neflexibilă. După înţeles, el poate fi: de mod: sic
(aşa), bene (bine), facile (uşor), vero (cu adevărat), sapienter (înţelept) etc.
Cele mai multe adverbe de mod provin din adjective şi participii. Cele care provin din
adjective de clasa I se formează cu: sufixul –e şi cu desinenţa de Abl sg. -o: verus → vero. Cele
care provin din adjective de clasa a II-a sau a III-a cu N sg. în -x se formează cu sufixul -ter
adăugat la radical: facilis → faciliter, felix → feliciter; participiile prezente active şi adjectivele
cu o terminaţie care au radicalul în –rt, -nt primesc sufixul –er: sapiens → sapienter; pentru
unele adjective din aceste două clase se mai poate utiliza forma de neutru singular a adjectivului:
facile.
Adverbele care provin din substantive sau din participii perfecte utilizează sufixe ca: -
tim, -atim sau –itus: passim < pansus (a desfăşura), raptim < raptus, (jaf). În general, numai
adverbele de mod care provin din adjective pot avea grade de comparaţie. Comparativul
adverbelor este identic cu comparativul neutru al adjectivelor:
ex: adjectivul longus, -a,-um → longior, -ius
adverbul longe → longius
Superlatiul adverbului se obţine din superlativul adjectivului, înlocuindu-se terminaţia -us
prin -e.
Ex: adjectivul longissimus, -a,-um → longissime
pulcherrimus,-a,-um → pulcherrime
facillimus, -a, -um → facillime

de timp: alias, olim (odinioară), tunc (atunci), deinde (apoi), nunc (acum), numquam (niciodată).
Multe adverbe de timp provin din pronume.
de loc: intus (înăuntru), eo (în acel loc), alibi (în altă parte), hic (aici), illic (acolo).
de afirmaţie şi de negaţie: ita (astfel), sic (aşa), non (nu), haud, ne (nici).
interogative: num (oare), nonne (oare nu).
 Exerciții de autoevaluare
1. Formați adverbe de la adjectivele de mai jos. Verificați corectitudinea lor după
dicționar.
Fidelis, -e; iustus, -a, -um; gravis, -e; difficilis, -e; commodus, -a, -um; fortis, -e; altus, -a, -um;
latus, -a, -um.
2. Determinați de la care adjective și prin ce procedee sunt formate adverbele din
exemplele de mai jos și traduceți propozițiile:
Aurea sunt vere nunc saecula (Ovidius). Aeque peccat qui parentem et qui servum iniuria
verberat. (Cicero) Non tam praeclarum est scire Latine, quam turpe nescire. (Cicero)
3. Explicați sensul aforismelor de mai jos și încercați să alcătuiți o mică povestioară, având
ca temă unul dintre ele.
a) Nil novi sub sole. b) Festina lente. c) Non bis in idem. d)Auribus lupum tenere.

Maxime. Memorizați.
121. Post mortem - După moarte.
122. Sui generis - În felul său.
123. Summum jus, summa injuria - Mai multă lege, mai puțină justiție.
124. Ubi bene ibi patria - Unde-i bine, acolo este patria mea.
125. Ut sis nocte levis, sit cena brevis - Dacă vrei să dormi bine, mănâncă devreme.
126. Veritas odium paret - Adevărul seamănă ură.
127. Vincit omnia veritas - Adevărul învinge totul.
128. Tempora mutantur et nos mutamur in illis - Timpurile se schimbă, si noi cu ele.
129. Qui rogat, non errat - Cine roagă, nu greșește.
130. Persona (non) grata - Persoană (ne)agreată.

Bibliografia:
1. Barbu, Marian, Dicționar de maxime și expresii străine. București: Lucman, 1995.
2. Bălăianu, Viorica, Marinică, Constantin, Limba latină. Manual pentru clasa a VIII-a. București:
Didactică și pedagogică, 1997.
https://www.yumpu.com/ro/document/view/63393435/343287178-v-balaianu-c-marinica-
manual-limba-latina-clasa-a-viii-a-bucuresti-1986-pdf (accesat 19. 04. 2020)
3. Cemârtan, Claudia, Ciobanu Anatol, Limba latină. Manual pentru clasa a X-a, a XI-a, Chișinău:
Lumina, 1999, 2001.
4. Grațianu, Marcela, Popp, Alexandru, Elemente de limba latină și de cultură romanică. Manual pentru
clasa a VII-a, București: Aramis, 2019.
5. Cretia, G., Morfologia istorică a verbului latin, Bucureşti, 1999.
6. Curs de Limba Latină. Morfologia Nominală. https://dokumen.tips/documents/80404083-limba-
latina.html (accesat 25.05. 2020)
7. Dună, Monica, Pârvu Ștefan, Limba latină, Manual pentru clasa a IX-a. București: Humanitas, 2008.
https://ro.scribd.com/document/444936178/348523156-Limba-Latina-Manual-9-A-pdf
accesat (13.04. 2020)
8. Fînaru, Sabina, Limba şi civilizaţia latină. Curs pentru învăţământul la distanţă, Suceava.
https://ro.scribd.com/doc/175711122/Limba-Si-Civilizatie-Latina-II-II (accesat 26.05.2020)
9. Doroftei, Doina, Limba latină (I). Suport de curs Învăţământul cu frecvenţă redusă. Universitatea
Creştină „Dimitrie Cantemir”, București, 2011. https://dokumen.tips/documents/suport-latina-
semestrul-1.html (accesat 15.04.2020)
10. Panainte, Isabela, Curs de limba latină https://kupdf.net/download/curs-de-limba-
latina_59a48b58dc0d60cc19568ee2_pdf (accesat 28.07. 2020)
11. Dicționar latin-român online https://www.limbalatina.ro/dictionar.php
12. Dicționar român- latin online https://ro.glosbe.com/la/ro