Sunteți pe pagina 1din 22

Bun venit la Wikipedia! Dacă doriţi să contribuiţi vă invităm să vă înregistraţi/autentificaţi.

Gramatica limbii spaniole


De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare


Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard.
[[wiki]] Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în ianuarie 2007

Acest articol descrie gramatica limbii spaniole.

Mai trebuie si cazurile subst. Si un program pe3ntru a creea propoziti.

Cuprins
[ascunde]

• 1 Pronumele (El pronombre)


o 1.1 Pronumele personale (Los pronombres personales)
o 1.2 Tabelul pronumelor personale (El cuadro de los pronombres
personales)
o 1.3 Pronumele personale reflexive (Los pronombres personales reflejos)
o 1.4 Pronumele posesive (Los pronombros posesivos)
o 1.5 Pronumele demonstrative (Los pronombres demostrativos)
o 1.6 Pronumele relative (Los pronombres relativos)
o 1.7 Pronumele nehotărâte (Los pronombros indefinidos)
• 2 Verbul
o 2.1 Modurile verbului (Los modos del verbo)
o 2.2 Întrebuinţări ale timpurilor indicativului
o 2.3 Modul conjunctiv (modo subjuntivo)
o 2.4 Întrebuinţări ale timpurilor conjunctivului
o 2.5 Infinitivul (El infinitivo)
o 2.6 Participiul (El participio)
o 2.7 Diateza pasivă (La voz pasiva)
• 3 Conjugarea verbului haber (Conjugación del verbo haber)
• 4 Conjugarea verbelor regulate – Modele
o 4.1 Conjugarea I (Primera conjugación)
o 4.2 Modo indicativo
o 4.3 Modo subjuntivo
o 4.4 Modo imperativo (afirmativo)
o 4.5 Conjugarea a II-a (Segunda conjugación)
o 4.6 Modo indicativo
o 4.7 Modo subjuntivo
o 4.8 Modo imperativo (afirmativo)
o 4.9 Conjugarea III-a (Tercera conjugación)
o 4.10 Modo indicativo
• 5 Modo subjuntivo
• 6 Modo imperativo (afirmativo)
o 6.1 Formas simples
o 6.2 Formas compuestas
• 7 Modo indicativo
• 8 Modo subjuntivo
• 9 Modo imperativo

• 10 Perifraze verbale (Perífrasis verbales)

[modifică] Pronumele (El pronombre)


[modifică] Pronumele personale (Los pronombres personales)

Pronumele personale sunt singurele forme din gramatica limbii spaniole care posedă o
declinare (redusă şi ea). La aceste pronume deosebim cazurile nominativ (nominativo),
prepoziţional (caso preposicional), dativ (dativo) şi acuzativ (acusativo).

Unele forme ale pronumelor personale au accent de intensitate (nosotros, mí, ti, ellos,
etc.) iar altele nu (me, te, le, los etc.). Sub acest aspect, deosebim forme accentuate
(formas tónicas o acentuadas) şi forme neaccentuate (formas átonas o inacentuadas).

Formele mí, ti sunt folosite numai în combinaţie cu o prepoziţie (a mí, a ti, de mí, de ti,
etc.). Formele me, te, le, lo, la, se, nos, os, les, los, las nu pot intra în combinaţie cu o
prepoziţie (a mi me gusta..., me gusta, a ti te gusta, le gusta..., etc.).

[modifică] Tabelul pronumelor personale (El cuadro de los pronombres


personales)

Când formele neaccentuate ale pronumelor personale urmează după verb se numesc
enclitice. Ele se alipesc la verb: dándome (dându-mi), lavarte (a te spăla), ¡vete! (du-te).

Atunci când forma nos în poziţie enclitică se uneşte cu prima persoană plural a unui verb,
acesta pierde litera s: vamos + nos > vámonos. Se suprimă d final de la persoana a II-a
plural imperativ, atunci când este urmat de pronumele enclitic os: lavad + os>lavaos,
levantad + os>levantaos. Face excepţie imperativul verbului ir, id + os > idos.

La imperativul pozitiv, gerunziu (forma simplă) şi infinitiv (forma simplă) pronumele


neaccentuat este în mod obligatoriu enclitic: dame şi nu *me da, dándole şi nu *le dando,
darles şi nu *les dar.
La formele compuse ale infinitivului şi gerunziului, formele neaccentuate ale pronumelor
personale se alipesc la auxiliar: haberme dado, habiéndome dado. În cazurile în care un
verb este însoţit de mai multe pronume personale neaccentuate, acestea se aşează după
sau înaintea acestuia. Deci nu pot fi separate: Me lo da. Dándomelo . Totdeauna forma se
precedă celelalte forme neaccentuate: Se lo doy.

O variantă a pronumelui personal neaccentuat în cazul dativ (le, Ies) o constituie forma
se. Această formă este folosită numai atunci când precedă nemijlocit un alt pronume care
începe cu 1, adică combinaţiile se lo, se la, se los, se las: ¿ Das este libro al señor
profesor? - Sí, se lo doy (şi nu: *le lo doy). ¿ Das estas manzanas a los niños? — Sí‚ se
las doy.

Cu forma neutra lo reproducem, de regulă, un nume predicativ sau un verb dintr-o


propoziţie anterioară: ¿ Estás cansada? – Sí, lo estoy. ¿ Estáis cansadas? – Sí, lo estamos.

[modifică] Pronumele personale reflexive (Los pronombres personales


reflejos)

Construcţia reflexivă implică următoarea condiţie: verbul şi complementele sale


pronominale să aparţină aceleiaşi persoane şi aceluiaşi număr gramatical: Yo me lavo (Eu
mă spăl). Yo me lavo las manos (Eu îmi spăl mâinile). Toate formele pronumelor
personale - persoana I şi a II-a, cu excepţia formelor yo şi tú - pot lua parte la formarea
unei construcţii reflexive în calitate de pronume reflexive: Nosotros nos lavamos. Pentru
persoana a III-a singular şi plural sunt folosite ca pronume reflexive formele: se, sí
precedat de prepoziţie şi consigo: Él se lava - Ellos se lavan. Él se lava las manos - Ellos
se lavan las manos. Él habla para sí - Ellos hablan para sí. Él lleva la cartera consigo (El
poartă servieta cu sine) - Ellos llevan la cartera consigo (Ei poartă servieta cu ei înşişi).

[modifică] Pronumele posesive (Los pronombros posesivos)

1. Pronumele posesive funcţionează ca adjective. La fel ca pronumele personale,


posesivele au forme accentuate (mío, tuyo, suyo, etc.) şi forme neaccentuate (mí, tu,
su ...) Formele neaccentuate, dintre care unele sunt apocopate (mí, tu, su, mis, tus, sus),
precedă cuvântul pe care îl determină în calitate de atribut (mi pañuelo, tu bolso...), iar
formele accentuate se aşează după cuvântul la care se referă, după articol sau
funcţionează ca nume predicative: Él bolso es mío. Un amigo mío… 2. a) Formele
pronumelor posesive Pentru un singur posesor Un singur obiect posedat Persoana I mío,
mía Persoana a II-a tuyo, tuya Persoana a III-a suyo, suya Mai multe obiecte posedate
míos, mías tuyos, tuyas suyos, suyas Pentru mai mulţi posesori Un singur obiect posedat
Mai multe obiecte posedate Persoana I nuestro, nuestra nuestros, nuestras Persoana a II-a
vuestro, vuestra vuestros, vuestras P e r soana a III-a suyo, suya suyos, suyas b) Formele
adjectivelor posesive Pentru un singur posesor Un singur obiect posedat Persoana I mi
Persoana a II-a tu Persoana a III-a su Mai multe obiecte posedate mis tus sus Pentru mai
mulţi posesori Un singur obiect posedat Mai multe obiecte posedate Persoana I nuestro,
nuestra nuestros, nuestras Persoana a II-a vuestro, vuestra vuestros, vuestras Persoana a
III-a su sus 3. Formele su, suyo sunt echivalente cu de él, de ella, de ellos, de ellas, de
usted, de ustedes. Pentru evitarea ambiguităţii, de la caz la caz, se folosesc formule
prepozţionale: Su casa - La casa de él - La casa de Ud. (sau: Su casa de Ud.) - La casa de
ellos etc

[modifică] Pronumele demonstrative (Los pronombres demostrativos)

1. Pronumele demonstrative pot îndeplini funcţia gramaticală de substantive, de


adjective: Mi sombrero es éste. Este sombreros es mío. Sunt variabile în gen şi număr
(este niño — esta niña; estos niños, estas niñas) - Posedă forme neutre invariabile (esto,
eso, aquello): Aquello que se ve en la lejanía es una ciudad. Demonstrativele, de regulă,
se aşează înaintea substantivului la care se referă. La demonstrativele cu valoare de
pronume, accentul grafic este facultativ. 2. Formele pronumelor demonstrative Singular
Plural Masc. Fem. Neutru Masc. Fem. este esta esto estos estas ese esa eso esos esas
aquel aquella aquello aquellos aquellas 3. Formele: este, esta, estos, estas desemnează
lucruri aproape de cel care vorbeşte: Éste es mi coche (adică: Éste de aquí es mi coche).
Formele ese, esa, esos, esas desemnează lucruri mai îndepărtate de cel care vorbeşte şi, în
cazul unui dialog, aproape de cel căruia i se vorbeşte: Ese es tu coche. Formele aquel,
aquella, aquellos, aquellas desemnează lucruri şi mai îndepărtate de cel care vorbeşte sau
de interlocutori. Gradaţia privitoare la îndepărtarea unui obiect în spaţiu este valabilă şi
pentru dimensiunea timpului: este se foloseşte pentru prezent, ese pentru un trecut mai
mult sau mai puţin apropiat şi pentru un viitor, aquel pentru un trecut îndepărtat şi,
uneori, pentru un viitor îndepărtat: en estos tiempos, en esos tiempos, en aquellos
tiempos. 4. Demonstrativele, cu excepţia lui ese, pot îndeplini şi funcţie anaforică. În
astfel de cazuri, este reproduce ultimul obiect, iar aquel, pe cel anterior: María y Juana
están leyendo; esta (Juana) está leyendo una novela, y aquella (María) un cuento. 5.
Construcţii în care apar demonstrativele neutre: esto, eso, aquello esto es - adică, va să
zică; en esto - în vremea asta, între timp; con esto - cu asta, cu toate acestea; a eso de -
cam, în jur de (în construcţii ca: a eso de las ocho - în jur de ora opt); eso sí que no - asta
nu, asta nu se poate; y eso que - deosebit de faptul că, unde mai pui că; por eso - de
aceea; en eso de - cât despre, în ce priveşte; eso es - asta este, exact .

[modifică] Pronumele relative (Los pronombres relativos)

1. În Limba spaniolă se foloseşte de următoarele forme de pronume relative: que, quien,


quienes, el que, la que, los que, las que, lo que, el cual, la cual, los cuales, las cuales, lo
cual, cuanto (-a, -os, -as), cuyo (-a, -os, -as). 2. Pronumele que este invariabil ca gen şi
număr: Él niño que está aquí es mi hermano - Los niños que están aquí son mis
hermanos. Antecedentul lui que poate fi substantiv (nume de fiinţă sau de lucru) şi se
poate referi la mai mulţi antecedenţi: Los médico y los ingenieros que están en la sala
quieren salir. El poate fi substituit prin el cual (cu formele sale de număr şi gen) atunci
când introduce o propoziţie atributivă explicativã: Los alumnos, que viven lejos, no
llegaron a tiempo a esta fiesta .În fraza mai sus menţionată putem înlocui que prin los
cuales: Los alumnos, los cuales... 3. Cual (precedat de articolul hotărât) este variabil
numai ca număr. Cual fără articol nu este pronume. Antecedentul său poate fi nume de
fiinţe sau de lucruri. Se preferă folosirea lui cual în locul lui que cu caracter explicativ, în
contextele în care antecedentul este departe de relativ, cu prepoziţiile por, sin, tras,, cât şi
cu prepoziţiile bisilabice şi locuţiuni echivalente (entre los cuales, por encima del cual,
etc): Esperó a su vecino, el cual no llegó. No aprendió bien la lección, por lo cual fue
castigado. Forma neutră lo cual are ca antecedent o formă neutră sau o propoziţie
precedenta: Era juguetón, lo cual me gustaba. În astfel de secvenţe, lo cual poate fi
substituit prin lo que: Era juguetón, lo que me gustaba. 4. Quien are o singură formă
pentru ambele genuri. Forma de plural este quienes. Se referă la substantive nume de
fiinţe sau lucruri personificate. Antecedentul său poate fi exprimat sau nu: Este muchacho
con quien hablas es mi hermano. Quien canta, sus males espanta. 5. Cuyo se acordă în
gen şi număr cu substantivul care urmează. Se poate referi la substantive nume de fiinţe
sau de lucruri: El escritor cuyos libros estoy leyendo, es un amigo mío. Ca sens, este
echivalent cu formele de quien, del cual. 6. Pronumele cuanto este variabil în gen şi
număr (cuanto, cuanta, cuantos, cuantas). Formele cuantos, cuantas sunt echivalente cu
construcţiile todo lo que, todas las que. Ca antecedent pot servi todo, tanto sau un
substantiv însoţit de todo sau tanto: Todos cuantos lo conocen dicen que es inteligente
(Toţi care îl cunosc spun că este inteligent).

[modifică] Pronumele nehotărâte (Los pronombros indefinidos)

1. Pronunele nehotărâte care se referă numai la nume de fiinţe alguien, nadie,


quienquiera: alguien lo sabe - cineva ştie; nadie lo puede saber - nimeni nu poate să ştie.
Alguien şi nadie se întrebuinţează numai la singular, ambele genuri. 2. Algo şi nada se
referă la lucruri: nada me dio; cuéntame algo. Sunt invariabile. 3. Pronumele nehotărâte
care se referă la nume de lucruri sau de fiinţe: alguno, todo, bastante, uno, otro, demás
etc.: algunos vinieron - câţiva au venit; todos están aquí; conozco a bastantes del mismo
gremio. Forma invariabilă demás se foloseşte, de regulă, precedată de un articol hotărât la
plural: Algunos niños entraron en la sala: Los demás, en el comedor. Pronumele todo
(toda, todos, todas) (are şi o forma neutră: todo) are valoare substantivală şi adjectivală:
Todos entraron en el despacho del jefe. Todos los obreros llegaron a la fábrica. Gruparea
todo + articol (sau alt determinant) + substantiv se foloseşte atât la singular, cât şi la
plural: todo el jardín, todo este jardín, todos los jardines, todos estos jardines. Gruparea
todo + substantiv se foloseşte aproape exclusiv la singular: todo hombre (orice om), toda
escuela (orice şcoală)... Todo (-a) + uno (-a) + substantiv exprimă ideea generală de
totalitate şi are o valoare de superlativ: todo un año (un an întreg), toda una muchacha (o
fată adevarată). 4. Pronumele nehotărâte más şi menos sunt invariabile. Când
funcţionează ca adjective se grupează la singular, în special cu substantive nume de
materie: agua apă Quiero más café Vreau mai mult (ă) cafea leche lapte azúcar zahăr La
plural, se combină cu substantive ce denumesc lucruri numărabile: libros cărţi Quiero
menos cuadernos Vreau mai puţine caiete carteras serviete lápices creioane Multe din
pronumele nehotărâte sunt folosite şi ca adjective nehotărâte, iar unele numai ca adjective
(ex.: cada).

[modifică] Verbul
[modifică] Modurile verbului (Los modos del verbo)
În gramatica spaniolă actuală figurează trei moduri verbale: indicativul (indicativo),
conjunctivul (subjuntivo) şi imperativul (imperativo). Infinitivul, gerunziul şi participiul
sunt considerate forme nepersonale (fomas no personales) ale verbului. Formele modale
ale conjunctivului şi ale indicativului exprimă opoziţia non realitate/realitate. Imperativul
nu exprimă nici realitate, nici irealitate, Exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte.

[modifică] Întrebuinţări ale timpurilor indicativului

Prezentul (Presente) - Cu formele indicativului prezent putem exprima nu numai un fapt


prezent, ci şi unul trecut (prezentul istoric) sau viitor: Acude San Martín, combate y
vence. Mañana salgo para Madrid y vuelvo el viernes que viene ... în propoziţiile
condiţionale prezentul indicativului este folosit în locul viitorului: Si vienes, te doy el
libro [Dacă vii (vei veni), îţi dau (îţi voi da) cartea]. Prezentul poate fi folosit şi în locul
imperativului: Vas al mercado, y me compras legumbres. Perfectul compus (Pretérito
perfecto compuesto) exprimă o acţiune trecută care păstrează legătura cu prezentul.
Legătura poate fi reală sau numai gândită şi percepută de către vorbitor. Imperfectul
(Pretérito imperfecto) exprimă o acţiune din trecut în desfăşurare, sau repetată, care poate
avea loc simultan cu acţiunea unui alt verb la imperfect, la perfectul simplu sau cu un
adverb de timp: Los hombres iban al trabajo. Mai mult ca perfectul (Pretérito
pluscuamperfecto) exprimă o acţiune terminată în trecut înaintea altei acţiuni de
asemenea trecute (la perfectul simplu, la imperfect). Perfectul simplu (Pretérito perfecto
simple sau Pretérito indefinido) exprimă de regulă o acţiune realizată în trecut, într-o
perioadă de timp complet scursă: Jose Martí nació en Cuba. Anteayer escribí una carta.
La semana pasada visité un museo. Este un timp folosit mult în vorbirea curentă.
Perfectul anterior (Pretérito anterior) exprimă o acţiune trecută, imediat anterioară faţă de
o altă acţiune trecută ( redată prin perfectul simplu): Cuando los muchachos hubieron
terminado el trabajo, volvieron a sus casas. În limba spaniolă actuală, acest timp este
destul de puţin folosit. Viitorul (Futuro) poate exprima, printre altele: a) o posibilitate, o
îndoială, o aproximaţie: Estará en la oficina a esta hora, Serán las dos de la tarde; b) un
ordin, o interzicere: Lucharás por el bien de tu pueblo. No desearás mal a tus amigos.
Viitorul anterior (Futuro perfecto) denotă o acţiune terminată înaintea alteia care se va
efectua tot în viitor:, Cuando yo llegue, habrás resuelto ya el asunto. Condiţionalul
prezent (Condicional, optativo / potencial) exprimă o acţiune viitoare în raport cu o
acţiune realizată în trecut: Dijiste que Pedro regresaría (ayer, hoy, mañana). Han dicho
que Pablo no regresaría. Acţiunea pe care o exprimă este eventuală, ipotetică.
Condiţionalul poate fi folosit şi ca formă de exprimare politicoasă în cazul unei
rugăminţi, a unei dorinţe, întocmai ca formele indicativului imperfect: Querría pedirte un
favor (Aş vrea să-ţi cer o favoare). Condiţionalul perfect (Condicional optativo/ potencial
perfecto) exprimă un fapt deja terminat sau posibil înainte de a avea loc un alt fapt cu
care este în relaţie: Pensaba que habrían cumplido lo prometido. Modul M odul imperativ
(Modo imperativo) În limba spaniolă imperativul are numai două forme proprii (persoana
a II-a singular şi plural): canta - cantad; come - comed; escribe - escribid. Pentru celelalte
persoane se folosesc formele prezentului conjunctiv: Escríbame (usted) una carta.
Tráigame (usted) un libro. Que canten ellos! Cantemos nosotros. În spaniolă există opt
verbe (plus compusele lor) care au neregulată persoana a II-a singular: hacer - haz; decir -
di; poner - pon; ir - ve; salir - sal; venir - ven; ser – sé; tener - ten. La plural persoana a II-
a este regulată la toate verbele. Atunci însă când această formă este aglutinată cu
pronumele personal os, d final din desinenţă se pierde: levantaos ( = levantad + os),
lavaos (= lavad + os); (excepţie: id + os → idos). În propoziţiile negative toate persoanele
sunt înlocuite cu formele respective ale conjunctivului prezent (precedate de no): No
vengas aquí. No comáis tanto. No me digas mentiras. Atunci când verbul la imperativ
este însoţit de un pronume personal neaccentuat, acesta are poziţie enclitică: Dime la
verdad. În propoziţii negative pronumele personal neaccentuat este proclitic: No me lo
digas.

[modifică] Modul conjunctiv (modo subjuntivo)

Conjunctivul poate fi folosit în propoziţii independente şi în propoziţii subordonate. a) în


propoziţii independente care conţin un adverb exprimând o îndoială (quizá(s), tal vez,
acaso...) folosirea conjunctivului depinde de gradul de intensitate al îndoielii. Cu
conjunctivul, îndoiala se intensifică, iar cu indicativul se atenuează:

Tal vez

han regresado (Poate s-au întors). Tal vez han regresado (Se prea poate să se fi întors).
Quizá(s) escribirá la carta (Se prea poate să se scrie scrisoarea). Dacă adverbele quizá(s),
acaso, tal vez sunt aşezate după verb, acestea, de regulă, se construiesc cu indicativul: Tu
amigo te ha invitado tal vez a esta reunión. În propoziţiile independente optative, verbul
se construieşte cu conjunctivul: ¡Ojalá venga a tiempo! (Măcar să vină la timp; să dea
Dumnezeu să vină la timp). ¡ Viva la libertad! ¡Seas bienvenido! b) Conjunctivul în
propoziţii subordonate Cu verbele care exprimă îndoiala, necunoaşterea (dudar, hesitar,
vacilar, ignorar, desconocer, etc.) se tinde, de regulă, să se folosească conjunctivul: Dudo
de que María llegue mañana. Ignoro que haya trabajado tanto. În astfel de cazuri este
posibilă şi folosirea indicativului. Incertitudinea poate fi mai categorică sau mai atenuată.
De exemplu, în propoziţia “Creo que María no vuelve” întărim elementul negativ, iar în
”No creo que María vuelva” elementul negativ este mai atenuat. În propoziţiile atributive
verbul cere modul indicativ dacă antecedentul este cunoscut. Dacă este necunoscut sau
îndoielnic, verbul se construieşte cu conjunctivul: El hombre que viene es un amigo. Las
personas que asistan a la fiesta deberán presentar la invitación. Escribiré lo que Ud. diga.
Cu verbele care exprimă teamă, o stare afectivă (temer, sentir, recelar, alegrarse, deplorar,
lamentar, etc.) se foloseşte, de regulă, conjunctivul: Lamento que no hayas venido. Siento
que se vaya. O acţiune viitoare (mai rar o acţiune trecută) dependentă de un verb care
exprimă teama poate fi redatã şi cu modul indicativ: Temo que llégará tarde. În acest caz
verbul temer are accepţia de a bănui, a crede. Când se exprimă o stare afectivă faţă de un
fapt real sau care se enunţă ca efectiv, folosirea conjunctivului este necesarã: Me alegro
de que hayas venido. Siento que no hayas escrito la carta. Expresiile şi verbele care aratã
o posibilitate, o probabilitate cer totdeauna conjunctivul: Es posible que venga mañana.
Es probable que llueva. Expresiile şi verbele care indică acţiuni considerate ca necesare
(ordin, permisiune, rugăminte, sfat, dorinţă etc.) cer, de obicei, un verb subordonat la
modul conjunctiv: Quiero que vuelvas 1o más pronto posible. Deseo que te vayas. Es
necesario que estudies. Unele expresii şi verbe impersonale (ser útil, ser bueno, ser malo,
estar bien, estar mal, convenir, importar, etc. impun şi ele folosirea modului conjunctiv în
subordonată: Me conviene que no escribas tal carta. Me importa que hables tú que no él.
Está bien que hayas acabado el trabajo.

[modifică] Întrebuinţări ale timpurilor conjunctivului

Conjunctivul spaniol are trei timpuri simple (prezentul, viitorul şi două forme de
imperfect în -ra, şi -se) şi trei timpuri compuse (perfectul, viitorul anterior şi două forme
de mai mult ca perfect). Viitorul şi viitorul anterior aproape că nu sunt folosite în limba
spaniolă actuală. Prezentul (Presente de subjuntivo) poate exprima un fapt prezent sau un
fapt viitor. De exemplu: Es posible que María escriba la carta. Prezentul conjunctiv
substituie viitorul indicativului în propoziţii temporale care exprimă un fapt eventual:
Cuando llegue, te excribiré. Escríbame, cuando llegues. Conjunctivul perfect (Pretérito
perfecto de subjuntivo). Exprimă o acţiune într-o perioadă de timp trecută sau viitoare: Es
posible que haya estado enfermo. Es posible que cuando llegues, ya hayamos
desayunado. Conjunctivul imperfect (Pretérito imperfecto de subjuntivo). Sensul
temporal al celor douã forme ale imperfectului (forma în -ra şi forma în -se) poate fi de
prezent, viitor sau trecut în raport cu momentul vorbirii. Exprimă simultaneitatea sau
posterioritatea în raport cu acţiunea verbului de care depinde conjunctivul: No creí que
Pedro llegara (llegase,) a tiempo. Formele în -ra şi cele în –se sunt substituibile între ele.
Conjunctivul mai mult ca perfect (Pretérito pluscuamperfecto) Exprimă o acţiune trecută,
terminată înaintea altei acţiuni de asemenea trecute: No sospechaba ayer que hubieses ya
estudiado el proyecto. În propoziţia introdusă prin si într-o fraza condiţională, mai mult
ca perfectul conjunctivului arată că într-un moment din trecut un fapt a fost considerat
unul eventual, improbabil: Si te hubiese (hubiera) visto, te habría (hubiera) saludado.
Viitorul perfect al conjunctivului (Futuro perfecto de subjuntivo). Indică o acţiune
eventuală terminată înaintea alteia din prezent sau viitor: Si para entonces (mañana por la
tarde) no hubiere llegado, volveremos a casa.

[modifică] Infinitivul (El infinitivo)

1. În limba spaniolă, infinitivul are două forme - forma simplă (infinitivo simple =
infinitivul prezent) şi forma compusă (infinitivo compuesto = infinitivul perfect):
estudiar, aprender, vivir haber estudiado, haber aprendido, haber vivido. 2. Prin natura
lui, infinitivul poate avea funcţii sintactice specifice substantivului şi funcţii sintactice
specifice verbului. a) În calitate de substantiv, poate fi subiect, nume predicativ, atribut al
unui substantiv, complement al unui verb: Me conviene pasear con Ud. (subiect). Querer
es poder (nume predicativ). En este barrio hay casas por alquilar (atribut). Este problema
es fácil de resolver (complement al adjectivului). Deseo trabajar (complement direct). În
funcţia de subiect precedat de un verb sau o expresie impersonală (gustar, convenir,
bastar, ser preciso, ser necesario, doler, etc.) infinitivul se construieşte fără prepoziţie: Es
preciso trabajar. Me gusta leer... b) În combinaţiile cu formele digno, fácil, bueno, malo,
etc. urmate de prepoziţia de infinitivul are sens pasiv: Tenemos un proyecto fácil de
realizar. Esta calle es fácil de cruzar. Infinitivele legate de un substantiv care precedă
particulele por, sin, medio şi care arată că o acţiune rămâne încă de executat au, de
asemenea, sens pasiv: Un problema sin resolver(O problemă de rezolvat). Infinitivul
poate să se unească cu pronumele personale neaccentuate în poziţie enclitică: Quiere
verte. Queremos lavarnos. Queréis lavaros. Cu forma compusă a infinitivului, pronumele
enclitic este aşezat după auxiliarul haber. Siento haberte castigado. 3. Infinitivele spaniole
se pot substantiva cu ajutorul articolelor, demonstrativelor, posesivelor şi a altor
determinanţi de genul masculin, singular: El gritar; Un gritar; Mi gritar; Este gritar, etc.
Infinitivele spaniole substantivate nu-şi pierd caracterul verbal. Astfel pot să se
construiască cu adverbe: Su protestar constantemente no me gusta. 4. Infinitivele
precedate de unele prepoziţii pot forma sintagme fixe care sunt echivalente cu o
subordonată circumstanţială. Câteva construcţii frecvente în limba actuală: Al + infinitivo
este echivalentă cu o propoziţie temporală: Al salir de la oficina encontré a tu hermano.
Después de + infinitivo este echivalentă cu o propoziţie temporală. Después de lavarnos,
tomaremos el desayuno. Antes de + infinitivo este echivalentă cu o propoziţie temporală.
Antes de visitar esta empresa, daremos un paseo por el pueblo. A (De) + infinitivo este
echivalentă cu o propoziţie condiţională: A ser más laborioso. podrías terminar a tiempo
el trabajo (Dacă ai fi mai harnic, ai termina la timp lucrul). Con + infinitivo este
echivalentă cu o propoziţie concesivă: uneori poate avea sens condiţional: Con estar tan
cansado, quiere salir de casa (Deşi este atât de obosit, vrea să plece de acasă). –
Construcţia por + infinitivo, în unele contexte, este echivalentă cu o propoziţie cauzală:
Por leer tanto, María lo sabe todo. (Pentru că citeşte atât de mult, Maria ştie de toate).
Gerunziul ( El gerundio) 1. Gerunziul spaniol are o formă simplă (gerundio simple) şi
una compusă (gerundio compuesto). Forma simplă se termină în -ando (verbele de
conjugarea I) şi în -iendo (verbele de conjugarea a II-a şi a III-a): cantar - cantando,
trabajar - trabajando; comer - comiendo, beber - bebiendo; partir - partiendo, salir -
saliendo. Unele verbe au gerunziul neregulat, şi anume verbele de conjugarea a III-a
terminate în -ebir, -edir, -egir, -eguir, -emir, -enchir, -endir, -eñir, -estir, etir, -ervir
(concebir - concibiendo, pedir - pidiendo, corregir - corrigiendo, seguir -siguiendo, gemir
- gimiendo, henchir - hinchiendo, rendir - rindiendo, reñir -riñendo, vestir - vistiendo,
competir - compitiendo, servir - sirviendo), toate verbele terminate în -eír (reír – riendo,
sonreír - sonriendo), verbele decir -diciendo, erguir - irguiendo, venir - viniendo, poder -
pudiendo, verbele de conjugarea a III-a terminate în -entir, -erir, -ertir (sentir - sintiendo,
sugerir -sugiriendo, convertir - convirtiendo), cât şi verbele terminate în -orir şi -ormir
(morir - muriendo, dormir - durmiendo). Forma compusă a gerunziului se formează cu
gerunziu1 verbului haber şi participiul verbului de conjugat: habiendo cantado, habiendo
comido, habiendo salido. 2. Forma simplă a gerunziului este folosită pentru exprimarea
unui proces în desfăşurare simultan cu acţiunea verbului principal: Escribiendo la carta,
cantaba (În timp ce seria scrisoarea, cânta). 3. Forma compusă a gerunziului exprimă o
acţiune realizată anterior faţă de cea a verbului principal, indiferent de intervalul de timp
care desparte cele două acţiuni: Habiendo aprobado los exámenes, puedo ir de
vacaciones. Pentru exprimarea unei anteriorităţi imediate se poate folosi forma
gerunziului precedată de prepoziţia en: En terminando el desayuno, iremos a la oficina .
4. Gerunziul se poate construi cu pronumele personale neaccentuate în poziţie enclitică:
lavándome, habiéndome lavado... 5. Gerunziul este folosit ca element formativ al unor
perifraze verbale. 6. Gerunziul are totdeauna un subiect (care poate fi exprimat sau
neexprimat). Acest subiect poate fi: acelaşi cu subiectul verbului principal, identic cu
complementul direct al verbului principal sau gerunziul poate avea un subiect propriu:
Paseando, me encontré con Juan). Vi a María desayunando. Estando tú aquí, no temo
(Dacă eşti tu aici, nu mă tem).
[modifică] Participiul (El participio)

1. Participiul spaniol se formează cu terminaţiile -ado (verbele de conjugarea I) şi -ido


(verbele de conjugarea a II-a şi a III-a); tomar - tomado, comer - comido, vivir - vivido.
Unele participii sunt neregulate. Acestea au terminaţia -cho, -so, -to: hacer -hecho, decir -
dicho, imprimir - impreso, escribir - escrito, poner - puesto, volver - vuelto, etc. Toate
verbele terminate la infinitiv în –olver fac participiul în -uelto: devolver - devuelto,
envolver - envuelto, absolver - absuelto, etc. Unele participii au două forme: una regulată,
cu valoare verbală, şi alta neregulată, cu valoare adjectivală:

atender – atendido - atento elegir - elegido - electo bendecir - bendecido - bendito incluir
- incluido - incluso convertir - convertido - converso maldecir - maldecido - maldito
despertar - despertado- despierto

2. Formele verbului haber + participiu invariabil formează timpurile compuse ale


verbelor: he trabajado - hemos trabajado; has comido - habéis comido; has partido - han
partido.. Ser + participiul variabil în gen şi număr formează diateza pasivă: Pedro es
mimado por sus padres. María es mimada por sus padres.

3. Participiul poate avea valoare de adjectiv; în acest caz se acordă cu substantivul la care
se referă în gen şi număr: un campo quemado - unos campos quemados, un país
adelantado - unos países adelantados.

4. Unele participii pot avea şi sens activ. Contextul ne ajută să determinăm sensul
respectiv: una persona leída — o persoană care a citit mult (sens activ) faţă de un libro
leído - o carte citită mult (sens pasiv)

Alte exemple: Agradecida o persoană recunoscătoare) Una persona atrevid ( îndrăzneaţă)


porfiada ( capricioasă) presumida ( încrezută) preciada ( înfumurată) arrepentida ( care s-
a căit) resuelta ( hotărâtă) cansada ( plictisitoare, obositoare) esforzada ( curajoasă,
vitează) Participiile mai sus menţionate, când funcţionează ca adjective şi au sens activ se
construiesc cu ser: Pedro es atrevido (Petre este îndrăzneţ); Pedro es cansado (Petre este
plictisitor) faţă de: Pedro está cansado (Petre este obosit).

[modifică] Diateza pasivă (La voz pasiva)

În limba spaniolă, diateza pasivă admite două tipuri de construcţii: 1. Formele verbului
ser (de asemenea estar) + un participiu: Esta casa será vendida en subasta (Această casă
va fi vândută la licitaţie). Este cuarto era pintado por mi tío (Această cameră era zugrăvită
de unchiul meu). Acest tip de construcţii pasive se prezintă sub două forme - cu
complementul de agent exprimat şi fără complement de agent: La carta fue escrita por
Carmen (Scrisoarea a fost scrisă de către Carmen). Ya está puesta la mesa (Masa este
deja pusă). Complementul de agent este introdus, de regulă, prin prepoziţia por; uneori
prin de: La patria fue salvada por nuestros héroes. El niño fue atacado por la viruela
(Copilul s-a îmbolnăvit de vărsat). Participiul se acordă în gen şi număr cu subiectul
gramatical (pacient). În cazul a două forme pasive în relaţie de coordonare, auxiliarul, de
obicei, este suprimat înaintea celui de-al doilea participiu: Esta noticia es conocida y
comentada por todos los especialistas . În schimb estar + participiul se foloseşte în cazul
verbelor momentane, la timpurile imperfecte (El proyecto está, estaba resuelto - Proiectul
este, era rezolvat şi a multor verbe reflexive sau folosite ca atare, cu sens incoativ: Juana
está (estaba) sentada (dormida, arrepentida, enfadada, entristecida), etc. O construcţie
pasivă cu ser sau estar nu diferă de o construcţie de tip nominal care cuprinde în structura
predicatului ei nominal o copulă (ser, estar) şi un nume predicativ exprimat printr-un
participiu cu valoare adjectivală. 2. Construcţia pasivă cu se este mai frecventă decât cele
mai înainte menţionate. Astfel, în locul unei propoziţii ca aceasta: “Las ventanas son
abiertas a las diez” se preferă “Las ventanas se abren a las diez”. Construcţiile pasive cu
se pot avea un complement de agent sau se pot lipsi de acesta: Se venden mercancías por
los vendedores. Se venden mercancías.

[modifică] Conjugarea verbului haber (Conjugación del


verbo haber)
Haber Formas simples Infinitivo haber Gerundio habiendo Participio habido Formas
compuestas Infinitivo haber habido Gerundio habiendo habido Modo indicativo Presente:
he, has, hay, hemos o habemos, habéis, han Pretérito imperfecto: he habido, has habido,
ha habido, hemos habido, habéis habido, han habido Pretérito imperfecto: había, habías,
había, habíamos, habíais, habían Pretérito imperfecto: había habido, habías habido, había
habido, habíamos habido habíais habido, habían habido Pretérito perfecto simple: hube,
hubiste, hubo, hubimos, hubisteis, hubieron Pretérito anterior: hube habido, hubiste
habido, hubo habido, hubimos habido hubisteis habido, hubieron habido Futuro: habré,
habrás, habrá, habremos, habréis, habrán Futuro perfecto: habré habido, habrás habido,
habrá habido, habremos habido, habréis habido, habrán habido Condicional: habría,
habrías, habría, habríamos, habríais, habrían Condicional perfecto: habría habido, habrías
habido, habría habido, habríamos habido, habríais habido, habrían habido Modo
subjuntivo Presente: haya, hayas, haya, hayamos, hayáis, hayan Pretérito imperfecto:
haya habido, hayas habido, haya habido, hayamos habido, hayáis habido, hayan habido
Pretérito imperfecto: hubiera o hubiese, hubieras o hubieses, hubiera o hubiese,
hubiéramos o hubiésemos, huberais o hubieseis, hubieran o hubiesen Pretérito
pluscuamperfecto: hubiera o hubiese habido, hubieras o hubieses habido, hubiera o
hubiese habido, habiéramos o hubiésemos habido, hubierais o hubieseis habido, hubieran
o hubiesen habido Futuro:hubiere, hubieres, hubiere, hubiéremos, hubiereis, hubieren
Futuro perfecto: hubiere habido, hubieres habido, hubiere habido, hubiéremos habido,
hubiereis habido, hubieren habido Modo imperativo (poco empleado) He (tú); Haya (él);
Hayamos (nosotros); Habed (vosotros); Hayan (ellos) Conjugarea verbului ser Formas
simples Infinitivo: ser Gerundio: siendo Participio : sido Formas compuestas Infinitivo:
haber sido Gerundio: habiendo sido Modo indicativo Presente: soy, eres, es, somos, sois,
son Pretérito perfecto compuesto: he sido, has sido, ha sido, hemos sido, habéis sido, han
sido Pretérito imperfecto: era, eras, era, éramos, erais, eran Pretérito pluscuamperfecto:
había sido, habías sido, había sido, habíamos sido, habíais sido, habían sido Pretérito
perfecto simple: fui, fuiste, fue, fuimos, fuisteis, fueron Pretérito anterior: hube sido,
hubiste sido, hubo sido, hubimos sido, hubisteis sido, hubieron sido Futuro: seré, serás,
será, seremos, seréis, serán Futuro perfecto: habré sido, habrás sido, habrá sido, habremos
sido, habréis sido, habrán sido Condicional: sería, serías, sería, seríamos, seríais, serían
Condicional perfecto: habría sido, habrías sido, habría sido, habríamos sido, habríais sido,
habrían sido Modo subjuntivo Presente: sea, seas, sea, seamos, seáis, sean Pretírito
perfecto: haya sido, hayas sido, haya sido, hayamos sido, hayáis sido, hayan sido
Pretérito imperfecto: fuera o fuese, fueras o fueses, fuera o fuese, fuéramos o fuésemos,
fuerais o fueseis, fueran o fuesen, Pretérito pluscuamperfecto: hubiera o hubiese sido,
hubieras o hubieses sido, hubiera o hubiese sido, hubiéramos o hubiésemos sido,
hubierais o hubieseis sido, hubieran o hubiesen sido Futuro: fuere, fueres, fuere,
fuéremos, fuereis, fueren Futuro perfecto: hubiere sido, hubieres sido, hubiere sido,
hubiéremos sido, hubiereis sido, hubieren sido Modo imperativo (afirmativo) Sé (tú); Sea
(él); Seamos (nosotros); Sed (vosotros); Sean (ellos)

[modifică] Conjugarea verbelor regulate – Modele


[modifică] Conjugarea I (Primera conjugación)

Tomar Formas simples=== Infinitivo: tomar Gerundio: tomando Participio: tomado


Formas compuestas Infinitivo: haber tomado Gerundio: habiendo tomado

[modifică] Modo indicativo

Presente: tomo, tomas, toma, tomamos, tomáis, toman Pretérito perfecto compuesto: he
tomado, has tomado, ha tomado, hemos tomado, habéis tomado, han tomado Pretérito
imperfecto: tomaba, tomabas, tomaba, tomábamos, tomabais, tomaban Pretérito
pluscuamperfecto: había tomado, habías tomado, había tomado, habíamos tomado,
habíais tomado, habían tomado Pretérito perfecto simple: tomé, tomaste, tomó, tomamos,
tomasteis, tomaron Pretérito anterior: hube tomado, hubiste tomado, hubo tomado,
hubimos tomado, hubisteis tomado, hubieron tomado Futuro: tomaré, tamarás, tomará,
tomaremos, tomaréis, tomarán Futuro perfecto: habré tomado, habrás tomado, habrá
tomado, habremos tomado, habréis tomado, habrán tomado, Condicional: tomaría,
tomarías, tomaría, tomaríamos, tomaríais, tomarían Condicional perfecto : habría tomado,
habrías tomado, habría tomado, habríamos tomado, habríais tomado, habrían tomado,

[modifică] Modo subjuntivo

Presente: tome, tomes, tome, tomemos, toméis, tomen Pretérito perfecto: haya tomado,
hayas tomado, haya tomado, hayamos tomado,hayáis tomado, hayan tomado Pretérito
imperfecto: tomara o tomase, tomaras o tomases, tomara o tomase, tomáramos o
tomásemos, tomarais o tomaseis, tomaran o tomasen, Pretérito pluscuamperfecto: o
hubiera o hubiese tomado, hubieras o hubiesetomado, hubiera o hubiese tomado,
hubiéramos o hubiésemos, hubierais o hubieseis tomado, hubieran o hubiesen tomado
Futuro: tomare, tomares, tomare,tomaremos,tomareis, tomaren Futuro perfecto hubiere
tomado, hubieres tomado, hubiere tomado, hubiéremos tomado, hubiereis tomado,
hubieren tomado
[modifică] Modo imperativo (afirmativo)

Toma (tú); Tome (él); Tomemos (nosotros); Tomad (vosotros); Tomen (ellos)

[modifică] Conjugarea a II-a (Segunda conjugación)

Comer Formas simples Infinitivo: comer Gerundio: comiendo Participio: comido Formas
compuestas Infinitivo: haber comido Gerundio: habiendo comido

[modifică] Modo indicativo

Presente: como, comes, come, comemos, coméis, comen Pretérito perfecto compuesto: he
comido, has comido, ha comido, hemos comido, habéis comido, han comido Pretérito
imperfecto: comía, comías, comía, comíamos, comíais, comían Pretérito
pluscuamperfecto: había comido, habías comido, había comido, habíamos comido,
habíais comido, habían comido Pretérito perfecto simple: comí, comiste, comió,
comimos, comisteis, comieron, Pretérito anterior: hube comido, hubiste comido, hubo
comido, hubimos comido, hubisteis comido, hubieron comido Futuro: comeré, comerás,
comerá, comeremos, comeréis, comerán Futuro perfecto: habré comido, habrás comido,
habrá comido, habremos comido, habrán comido, Condicional: comería, comerías,
comería, comeríamos, comeríais, comerían Condicional perfecto: habría comido, habrías
comido, habría comido, habríamos comido, habríais comido, habrían comido

[modifică] Modo subjuntivo

Presente: coma, comas, coma, comamos, comáis, coman Preterito perfecto: haya comido,
hayas comido, haya comido, hayamos comido, hayáis comido, hayan comido Pretérito
imperfecto: comiera o comiese, comieras o comieses, comiera o comiese, comiéramos o
comiésemos, comierais o comieseis, comieran o comiesen Pretérito pluscuamperfecto:
hubiera o hubiese comido, hubieras o hubieses comido, hubiera o hubiese comido,
hubiéramos o hubiésemos comido, hubierais o hubieseis comido, hubieran o hubiesen
comido Futuro: comiere, comieres, comiere, comiéremos, comiereis, comieren Futuro
perfecto: hubiere comido, hubieres comido, hubiere comido, hubiéremos comido,
hubiereis comido, hubieren comido

[modifică] Modo imperativo (afirmativo)

Come (tú); Coma (él); Comamos (nosotros); Comed (vosotros); Coman (ellos)

[modifică] Conjugarea III-a (Tercera conjugación)

Partir Formas simples Infinitivo: partir Gerundio: partiendo Participio: partido Formas
compuestas Infinitivo: haber partido Gerundio: habiendo partido

[modifică] Modo indicativo


Presente: parto, partes, parte, partimos, partís, parten Pretérito perfecto compuesto: he
partido, has partido, ha partido, hemos partido, habéis partido, han partido Preterito
imperfecto: partía, partías, partía, partíamos, partíais, partían Pretérito pluscuamperfecto:
había partido, habías partido, había partido, habíamos partido, habíais partido, habían
partido Pretérito perfecto simple: partí, partiste, partió, partimos, partisteis, partieron
Pretérito anterior: hube partido, hubiste partido, hubo partido, hubimos partido, hubisteis
partido, hubieron partido Futuro: partiré, partirás, partirá, partiremos, partiréis, partirán
Futuro perfecto: habré partido, habrás partido, habrá partido, habremos partido, habréis
partido, habrán partido Condicional: partiría, partirías, partiría, partiríamos, partiríais,
partirían Condicional perfecto:habría partido, habrías partido, habría partido, habríamos
partido, habríais partido, habrían partido

[modifică] Modo subjuntivo


Presente: parta, partas, parta, partamos, partáis, partan Preterito perfecto: haya partido,
hayas partido, haya partido, hayamos partido, hayáis partido, hayan partido Pretérito
imperfecto: partiera o partiese, partieras o partieses, partiera o partiese, partiéramos o
partiésemos, partierais o partieseis, partieran o partiesen Pretérito pluscuamperfecto:
hubiera o hubiese partido, hubieras o hubieses partido, hubiera o hubiese partido,
hubiéramos o hubiésemos partido, hubierais o hubieseis partido, hubieran o hubiesen
partido Futuro: partiere, partieres, partiere, partiéremos, partiereis, partieren, Futuro
perfecto: hubiere partido, hubieres partido, hubiere partido, hubiéremos partido, hubiereis
partido, hubieren partido

[modifică] Modo imperativo (afirmativo)


Parte (tú); Parta (él); Partamos (nosotros); Partid (vosotros); Partan (ellos) Conjugarea
verbului ”invitar” la diateza pasivă (Conjugación del verbo comer en la voz pasiva)

[modifică] Formas simples

Infinitivo: ser invitado Gerundio: siendo invitado

[modifică] Formas compuestas

Infinitivo: haber sido invitado Gerundio: habiendo sido invitado

[modifică] Modo indicativo


Presente: Soy invitado, Eres invitado, Es invitado, Somos invitados, Sois invitados, Son
invitados Pretérito perfecto compuesto:He sido invitado, Has sido invitado, Ha sido
invitado, Hemos sido invitados, Habéis sido invitados, Han sido invitados Pretérito
imperfecto: Era invitado, Eras invitado, Era invitado, Éramos invitados, Erais invitados,
Eran invitados Pretérito perfecto compuesto: Había sido invitado, Habías sido invitado,
Había sido invitado, Habíamos sido invitados, Habíais sido invitados, Habían sido
invitados Pretérito perfecto simple: Fui invitado, Fuiste invitado, Fue invitado, Fuimos
invitados, Fuisteis invitados, Fueron invitados Pretérito anterior Hube sido invitado,
Hubiste sido invitado, Hubo sido invitad, Hubimos sido invitados, Hubisteis sido
invitados, Hubieron sido invitados Futuro: Seré invitado, Serás invitado, Será invitado,
Seremos invitados, Seréis invitados, Serán invitados Futuro perfecto Habré sido invitado,
Habrás sido invitado, Habrá sido invitado, Habremos sido invitados, Habréis sido
invitados, Habrán sido invitados Condicional: Sería invitado, Serías invitado, Sería
invitado, Seríamos invitados, Seríais invitados, Serían invitados Condicional
perfecto:Habría sido invitado Habrías sido invitado, Habría sido invitado, Habríamos sido
invitados, Habríais sido invitados, Habrían sido invitados

[modifică] Modo subjuntivo


Presente: Sea invitado, Seas invitado, Sea invitado, Seamos invitados, Seáis invitados,
Sean invitados Pretérito perfecto: Haya sido invitado, Hayas sido invitado, Haya sido
invitado, Hayamos sido invitados, Hayáis sido invitados, Hayan sido invitados Pretérito
imperfecto: Fuera o fuese invitado, Fueras o fueses invitado, Fuera o fuese invitado,
Fuéremos o fuésemos invitados, Fuerais o fueseis invitados, Fueran o fuesen invitados
Pretérito pluscuamperfecto: Hubiera o hubiese sido invitado, Hubieras o hubieses sido
invitado, Hubiera o hubiese sido invitado, Hubiéramos o hubiésemos sido invitados,
Hubierais o hubieseis sido invitados, Hubieran o hubiesen sido invitados Futuro: Fuere
invitado, Fueres invitado, Fuere invitado, Fuéremos invitados, Fuereis invitados, Fueren
invitados Futuro perfecto: Hubiere sido invitado, Hubieres sido invitado, Hubiere sido
invitado, Hubiéremos sido invitados, Hubiereis sido invitados, Hubieren sido invitados

[modifică] Modo imperativo


Sé tú invitado; Sea él invitado; Seamos nosotros invitados; Sed vosotros invitados; Sean
ellos invitados Conjugarea verbelor neregulate (Conjugación de los verbos irregulares)
Un verb se consideră neregulat atunci când se produce o schimbare de sunete în temă , în
terminaţie sau în ambele: encontrar-encuentro, pedir-pido; estarestoy, decir-dije.
Modificările de ordin ortografic şi nu fonetic nu se consideră neregularităţi propriuzise.
Astfel de modificări ortografice, la verbele regulate, le întâlnim, mai ales, la cele
terminate în -car, -gar, -zar, -cer, -cir, -ger, -gir, -eer, -oer, -guir, etc.: tocar – toqué,
cargar – cargué, vencer - venzo, creer - creyó, comenzar – comencé. Un verb neregulat la
prezentul indicativ, persoanele de la singular şi a III-a plural va avea aceeaşi
neregularitate la prezentul conjunctiv (în general, la aceleaşi persoane (unele excepţii:
pedir, seguir care au neregularităţi şi la celelalte persoane: pida; pidamos, pidáis; siga;
sigamos, sigáis; la imperativ (pers. a II-a sing. şi formele împrumutate de la conjunctiv):
pensar - pienso – piense- piensen, etc. Când un verb este neregulat numai la persoana I a
prezentului indicativ va fi neregulat la toate persoanele prezentului conjunctiv şi la
imperativ (la formele împrumutate de la conjunctiv): conocer - conozco → conozca,
conozcas, etc. Verbele compuse primesc. de regulă, neregularităţile formelor simple de la
care derivă: tener - tengo, mantener - mantengo. Un verb neregulat la perfectul simplu
este neregulat atât la la conjunctivul imperfect , la conjunctivul viitor: decir - dije →
dijera – dijere, cât şi la persoanele I şi a II-a plural ale prezentului conjunctivului, la
participiul prezent (dacă verbul are un participiu prezent, care, de cele mai multe ori are
valoare de adjectiv sau de substantiv: servir – sirviente) şi la gerunziu: dormir - durmió,
durmieron/ durmiera, durmiese/ durmiere/ durmamos, durmáis/durmiente/durmiendo. Un
verb neregulat la viitorul indicativ este neregulat şi la prezentul condiţional: salir - saldré
→ saldría. În limba spaniolă, există numai trei verbe neregulate la imperfectul
indicativului (ser - era ‚ ver - veía, ir - iba). Prezenţa accentului este considerată
neregularitate: estás, está, esté, estés, etc. Verbe neregulate la prezent, perfectul simplu şi
la viitor (Verbos irregulares en presente, pretérito perfecto simple y futuro) Dar Presente
de indicativo: Doy, das, da, damos, dais, dan Pretérito perfecto simple: Di, diste, dio,
dimos, disteis, dieron Pretérito imperfecto de subjuntivo: Diera sau diese, dieras sau
dieses, diera sau diese, diéramos sau diésemos, dierais sau dieseis, dieran sau diesen
Futuro de subjuntivo: Diere, dieres, diere, diéremos, diereis, dieren Decir Gerundio:
Diciendo Participio: Dicho Presente de indicativo: Digo, dices, dice, decimos, decís,
dicen Pretérito perfecto simple: Dije, dijiste, dijo, dijimos, dijisteis, dijeron Pretérito
perfecto compuesto: He dicho, has dicho,…. Futuro de indicativo: Diré, dirás, dirá,
diremos, diréis, dirán Condicional: Diría, dirías, diría, diríamos, diríais, dirían Presente de
subjuntivo: Diga, digas, diga, digamos, digáis, digan Pretérito imperfecto de subjuntivo:
Dijera sau dijese, dijeras sau dijeses, dijera sau dijese, dijéramos sau dijésemos, dijerais
sau dijeseis, dijeran sau dijesen Futuro de subjuntivo: Dijere, dijeres, dijere, dijéremos,
dijereis, dijeren Imperativo: Di, diga, digamos, digan Estar Presente de indicativo: Estoy,
estás, está, …están Pretérito perfecto simple: E stuve, estuviste, estuvo, estuvimos,
estuvisteis, estuvieron Presente de subjuntivo: Esté, estés, esté, …estén Pretérito
impertecto de subjuntivo: Estuviera sau estuviese, estuvieras sau estuvieses, estuviera sau
estuviese, estuviéramos sau estuviésemos, estuvierais sau estuvieseis, estuvieran sau
estuviesen Futuro de subjuntivo: Estuviere, estuvieres, estuviere, estuviéremos,
estuviereis, estuvieren Imperativo: está, esté,… estén Hacer Participio: Hecho Presente de
indicativo: Hago (haces, hace, hacemos, hacéis, hacen) Pretérito perfecto simple: Hice,
hiciste, hizo, hicimos, hicisteis, hicieron Pretérito perfecto compuesto: He hecho, has
hecho, … Futuro de indicativo:Haré, harás, hará, haremos, haréis, harán Condicional:
Haría, harías, haría, haríamos, haríais, harían Presente de subjuntivo: Haga, hagas, haga,
hagamos, hagáis, hagan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Hiciera sau hiciese, hicieras
sau hicieses, hiciera sau hiciese, hiciéramos sau hiciésemos, hicierais sau hicieseis,
hicieran sau hiciesen Futuro de subjuntivo: Hiciere, hicieres, hiciere, hiciéremos,
hiciereis, hicieren Imperativo: Haz, haga, hagamos, hagan Ir Gerundio: Yendo Participio:
Ido Presente de indicativo: Voy, vas, va, vamos, vais, van Pretérito imperfecto de
indicativo: Iba, ibas, iba, íbamos, ibais, iban Pretérito perfecto simple: Fui, fuiste, fue,
fuimos, fuisteis, fueron Pretérito perfecto compuesto:He ido, has ido,….. Presente de
subjuntivo:Vaya, vayas, vava, vayamos, vayáis, vayan Pretérito imperfecto de subjuntivo:
Fuera sau fuese, fueras sau fueses, fuera sau fuese, fuéramos sau fuésemos, fuerais sau
fueseis, fueran sau fuesen Futuro de subjuntivo: Fuere, fueres, fuere, fuéremos, fuereis,
fueren Imperativo: Ve, vaya, vayamos, id, vayan Poder Gerundio: Pudiendo Presente de
indicativo: Puedo, puedes, puede, …pueden Pretérito perfecto simple :Pude, pudiste,
pudo, pudimos, pudisteis, pudieron Futuro de indicativo: Podré, podrás, podrá, podremos,
podréis, podrán Condicional: Podría, podrías, podría, podríamos, podríais, podrían
Presente de subjuntivo: Pueda, puedas, pueda, …puedan Pretérito impefecto de
subjuntivo: Pudiera sau pudiese, pudieras sau pudieses, pudiera sau pudiese, pudiéramos
sau pudiésemos, pudierais sau pudieseis, pudieran sau pudiesen Futuro de subjuntivo:
Pudiere, pudieres, pudiere, pudiéremos, pudiereis, pudieren Imperativo: Puede, pueda, …
puedan Poner Participio: Puesto Presente de indicativo: Pongo (pones, pone, ponemos,
ponéis, ponen) Pretérito perfecto simple: Puse, pusiste, puso, pusimos, pusisteis, pusieron
Pretérito perfecto compuesto: He puesto, has puesto… Futuro de indicativo: Pondré,
pondrás, pondrá, pondremos, pondréis, pondrán Condicional: Pondría, pondrías, pondría,
pondríamos, pondríais, pondrían Presente de subjuntivo: Ponga, pongas, ponga,
pongamos, pongáis, pongan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Pusiera sau pusiese,
pusieras sau pusieses, pusiera sau pusiese, pusiéramos sau pusiésemos, pusierais sau
pusieseis, pusieran sau pusiesen Futuro de subjuntivo: Pusiere, pusieres, pusiere,
pusiéremos, pusiereis, pusieren Imperativo: Pon, ponga, pongamos, poned, pongan
Querer Presente de indicativo: Quiero, quieres, quiere, … quieren Pretérito perfecto
simple: Quise, quisiste, quiso, quisimos, quisisteis, quisieron Futuro de indicativo:
Querré, querrás, querrá, querremos, querréis, querrán Condicional: Querría, querrías,
querría, querríamos, querríais,querrían Presente de subjuntivo: Quiera, quieras, quiera, …
quieran Pretérito imperfecto de subjuntivo: Quisiera sau quisiese, quisieras sau quisieses,
quisiera sau quisiese, quisiéramos sau quisiésemos, quisierais sau quisieseis, quisieran
sau quisiesen Futuro de subjuntivo: Quisiere, quisieres, quisiere, quisiéremos, quisiereis,
quisieren Imperativo: quiera, quieran Saber Presente de indicativo: Sé (sabes, sabe,
sabemos, sabéis, saben) Pretérito perfecto simple: Supe, supiste, supo, supimos, supisteis,
supieron Futuro de indicativo: Sabré, sabrás, sabrá, sabremos, sabréis, sabrán
Condicional: Sabría, sabrías, sabría, sabríamos, sabríais, sabrían Presente de subjuntivo:
Sepa, sepas, sepa, sepamos, sepáis, sepan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Supiera sau
supiese, supieras sau supieses, supiera sau supiese, supiéramos sau supiésemos, supierais
sau supieseis, supieran sau supiesen Futuro de subjuntivo: Supiere, supieres, supiere,
supiéremos, supiereis, supieren Imperativo: Sepa, sepamos, sabed, sepan Tener Presente
de indicativo: Tengo, tienes, tiene, … tienen Pretérito perfecto simple: Tuve, tuviste,
tuvo, tuvimos, tuvisteis, tuvieron Futuro de indicativo: Tendré, tendrás, tendrá,
tendremos, tendréis, tendrán Condicional: Tendría, tendrías, tendría, tendríamos,
tendríais,tendrían Presente de subjuntivo: tenga, tengas, tenga, tengamos, tengáis, tengan
Pretérito imperfecto de subjuntivo: Tuviera sau tuviese, tuvieras sau tuvieses, tuviera sau
tuviese, tuviéramos sau tuviésemos, tuvierais sau tuvieseis, tuvieran sau tuviesen Futuro
de subjuntivo: Tuviere, tuvieres, tuviere, tuviéremos, tuviereis, tuvieren Imperativo: Ten,
tenga, tengamos, tened, tengan Venir Gerundio: Viniendo Presente de indicativo: Vengo,
vienes, viene, … vienen Pretérito perfecto simple: Vine, viniste, vino, vinimos, vinisteis,
vinieron Futuro de indicativo: Vendré, vendrás, vendrá, vendremos, vendréis, vendrán
Condicoinal: Vendría, vendrías, vendría, vendríamos, vendríais,vendrían Presente de
subjuntivo: Venga, vengas, venga, vengamos, vengáis, vengan Pretérito imperfecto de
subjuntivo: Viniera sau viniese, vinieras sau vinieses, viniera sau viniese, viniéramos sau
viniésemos, vinierais sau vinieseis, vinieran sau viniesen Futuro de subjuntivo: Viniere,
vinieres, viniere, viniéremos, viniereis, vinieren Imperativo: Ven, venga, vengamos,
venid, vengan Întrebuinţări ale verbului ser (Algunos usos del verbo ser)

1. Funcţia sintactică principală a verbului ser este aceea de copulă. Leagă numele
predicativ de subiect. Numele predicativ poate fi exprimat printr-un substantiv, adjectiv,
pronume, numeral, infinitiv, adverb, o propoziţie etc.: Mi tío es profesor. Soy de
Bucarest. Pedro es alto. María es joven. Este libro es mío. Somos tres. Soy el primero de
la clase. Querer es poder. Tu amigo es así. Él es quien grita. Lo que te ruego es que no
salgas tan pronto. Adjectivele construite cu ser exprimă calităţi esenţiale, primordia1e
uneori indiferent de durata lor (adjective care denotă materia, profesiunea, culoarea,
dimensiunea, forma etc.): Eres/ moreno/ alto/ generoso/obrero Adjectivele următoare
admit, de obicei, construcţia cu ser: feliz - infeliz; dichoso - desdichado; venturoso -
desventurado; desgraciado, cierto, indudable, notorio, evidente, posible - imposible;
probable - improbable; preciso, necesario: Somos felices, dichosos infelice desdichados,
cierto, posible Es probable, necesario 2. Verbul ser împreună cu participiul altui verb
formează diateza pasivă: Mi padre fue festejado por sus amigos. 3. În unele contexte,
verbul ser îşi pierde valoarea de copulativ. Devine verb intranzitiv cu sensul de a exista, a
se întâmpla, a servi, a avea loc, a conveni: La semana próxima será la fiesta. Él no es para
esto (...no sirve para...). Este cuadro no es para él (…no conviene para él). La función fue
en una sala (…tuvo lugar...). 4. Cu verbul ser se formează unele locuţiuni idiomatice; es
verdad - este adevărat; es lástima - este păcat; es lo mismo - este acelaşi lucru; es decir
(esto es)- adică; sea o no sea - în orice caz; sea que sea (fuere) - orice s-ar întâmpla etc. 5.
Construcţiile ser de + infinitivo, ser menos au corespondent în limba română formulele “a
merita osteneala”, “a trebui” şi “a nu fi mai prejos: “En él es de admirar lo jefe (La el
merită osteneala să fie admirate calităţile sale de şef). Tú me has ayudado mucho, y por
eso no quiero ser menos (Tu m-ai ajutat mult şi de aceea nu vreau să fiu mai prejos).
Întrebuinţări ale verbului estar (Algunos usos del verbo estar) 1. Estar, la fel cu ser,
îndeplineşte în majoritatea cazurilor funcţia de verb copulativ: La leche está fría. El café
está dulce. El vaso está lleno de agua. La manzana está madura. Adjectivele calificative
(sau participiale) atunci când se construiesc cu verbu1 estar atribuie subiectului o calitate
sau o stare valabilă pentru momentul indicat de acest verb. Starea sau calitatea respectivă
sunt gândite de vorbitor ca rezultatul unei schimbări, unei transformări sau al unui proces
şi nu ca inerente sau caracteristice obiectului respectiv. A se compara: El café es amargo
(Cafeaua este amară - calitate inerentă). El café está dulce (Această cafea este dulce -
calitate dobândită). Alte exemple: La sopa es buena - La sopa está buena. Soy joven –
Estoy joven (para mi edad). Acelaşi adjectiv poate exprima o calitate esenţială sau o
stare, un aspect, după cum este construit cu ser sau cu estar: Esta hoja es verde (Această
frunză este verde) - Esta manzana está verde (Acest măr este verde, adică nu este copt). -
Este hombre está loco (Acest om şi-a pierdut cumpătul sau o face pe nebunul). Este
hombre es sordo (acest om este surd) - Este hombre está sordo (Acest om a asurzit sau o
face pe surdul). Este hombre es nervioso (Acest om este nervos) - Este hombre está
nervioso (Acest om este enervat). Unele adjective îşi schimbă sensul după cum sunt
construite cu ser sau cu estar: estar bueno – a fi sănătos ser bueno - a fi bun (la caracter)
estar malo - a se simţi rău, a fi bolnav ser malo - a fi rău (la caracter) estar grave - a fi
grav bolnav ser grave - a fi grav,auster,serios estar vivo - a trăi, a fi în viaţă ser vivo - a fi
iute la minte, inteligent estar listo - a fi pregătit, a fi gata ser listo - a fi inteligent, a fi
ascuţit la minte estar fresco (în sens ironic) -a fi într-o ser fresco (în sens figurat) - a fi
cinic situaţie grea, a fi la strâmtoare Câteva adjective care se construiesc de regulă, cu
verbul estar şi nu cu ser contento - descontento; satisfecho - insatisfecho; vacío, lleno,
maduro, intacto, roto. În unele secvenţe, verbul estar este urmat de anumite prepoziţii ca:
a, de, para, por, etc.:. (Această carte costă o sută de pesete). Estoy de viaje (Sunt în voiaj).
Estoy para salir (Sunt gata de plecare) deci: estar para + infinitivo) Estoy por mandarte a
casa de tu abuelo (Sunt înclinat (dispus) să te trimit la bunicul tău). Este hombre está por
ti (Acest om te preferă pe tine). Estoy por tomar café con leche (Prefer cafea cu lapte).
No estoy para bromas (Nu-mi arde de glumă). El cuarto está por barrer (Camera este
nemăturată, urmează să fie măturată). 2. Estar poate avea, în unele contexte, valoare de
verb predicativ şi de verb auxiliar. Estar poate forma singur predicatul verbal atunci când
are înţelesul de a sta, a se afla, a se găsi, atât sub aspect local, cât şi sub aspect temporal:
Pedro está en la oficina. El cuadro está en la pared. Estamos a veinte de octubre. Estamos
en invierno. Ca auxiliar, estar cu participiul unui verb formează o construcţie pasivă: El
proyecto estará realizado a fin de este mes (Proiectul este realizat la sfârşitul acestei luni).
La casa está construida (casa este deja construită). La ventana está abierta. La puerta está
cerrada. Formula estar+participio ne arată că acţiunea verbului la participiu este deja
terminată în momentul indicat de timpul la care se află auxiliarul estar. Prin aceasta diferă
de construcţia ser +participiu care ne semnalează că acţiunea participiului are loc în
momentul indicat de timpul la care se referă ser: La casa es construida (Casa este
construită, adică se construieşte încă). Deci unei secvenţe ca: La casa está construida îi
corespunde: La casa ha sido construida. La casa estaba construida - La casa había sido
construida.

[modifică] Perifraze verbale (Perífrasis verbales)


În limba spaniolă, perifrazele verbale sunt formate dintr-un verb auxiliar sau folosit ca
auxiliar şi un verb la un mod nepersonal, nepredicativ, adică la infinitiv, gerunziu sau
participiu. Ele sunt sintagme fixe care afectează toate formele conjugării. Sunt folosite cu
mare frecvenţă, întrucât exprimă diverse nuanţe semantice pe care verbul la modul
nepersonal care intră în componenţa lor nu le-ar putea reda. A se compara “escribo”
(scriu) cu “tengo que escribir” (trebuie să scriu). Între auxiliar şi verbul la modul
nepredicativ (numai infinitivul) se interpun, în unele perifraze, prepoziţiile a, de sau
conjuncţia que (mai rar). Formele verbului auxiliar ne indică persoana, timpul, modul şi
numărul. În general, în perifrazele verbale, forma nepersonală a verbului nu poate fi
substituită printr-o formă echivalentă fără să afecteze sensul. Nu orice combinaţie de
acest fel poate fi numită perifrază verbală. De exemplu “Voy a trabajar” poate să
însemneze, în funcţie de context şi de situaţia concretă, “merg să lucrez” sau “voi lucra”
(perifrază verbală). Putem deosebi mai multe grupuri de perifraze verbale, în funcţie de
criteriul pe care-1 adoptăm. Astfel, dacă avem în vedere forma nepersonală a verbului,
putem împărţi aceste construcţii în perifraze cu infinitivul, perifraze cu gerunziul şi
perifraze cu participiul: Echó a reírse (A început să râdă). Sigue trabajando (Continuă să
lucreze) Llevo andados cinco kilómetros (Am parcurs cinci kilometri). Dacă le împărţim
după modalitatea subiectivă pe care o implică putem deosebi perifraze cu caracter
obligativ, perifraze care exprimă o posibilitate, probabilitate, perifraze cu caracter
intenţional etc.: Tengo que leer (trebuie să citesc). María debe ir de compras (Probabil că
Maria merge după cumparături -Maria o fi mergând după cumpărături). Carmen va a
estudíar más (Carmen va studia mai mult). Clasificarea perifrazelor verbale, ţinând seama
de modul nepersonal care ia parte la formarea lor, nu este pur formală. Astfel perifrazele
formate cu infinitivul dau acţiunii verbale o orientare spre viitor,faţă de timpul la care se
află verbul auxiliar, cele cu gerunziul exprimă o acţiune în desfăşurare, iar cele cu
participiul plasează acţiunea în trecut şi au sens perfectiv. Perifraze verbale formate cu
Verbo auxiliar + infinitivo Sensul general al acestor perifraze constă în aceea că acţiunea
este îndreptată spre viitor. Cele mai multe perifraze de acest tip sunt formate dintr-un
verb de mişcare, ca auxiliar, urmat de prepoziţiile a sau de şi de infinitiv. Ir a + infinitivo
semnifică o acţiune care începe să se realizeze fie în intenţia celui care vorbeşte, fie în
realitatea obiectivă. Are un caracter incoativ: Hoy va a llover (Astăzi va ploua). Voy a
escribir una carta Această perifrază este folosită, de regulă, la prezentul indicativ şi
conjunctiv şi la imperfectul celor două moduri. Folosită, de exemplu, la viitor, verbul ir
îşi recapătă sensul său lexical: Iré a comer al restaurante (Voi merge să mănânc la
restaurant). Echar a + infinitivo exprimă începutul unei acţiuni: Echó a andar (A început
să umble). Echó a reírse (A început să râdă). Cu aceeaşi valoare incoativă poate fi folosită
şi sintagma ponerse a + infinitivo: Se puso a escribir (A început să scrie). Venir a +
infinitivo exprimă o acţiune care se termină cu aproximaţie: Siempre veníamos a
ponernos de acuerdo. Cu timpurile perfective, acţiunea este considerată realizată: Hemos
venido a ponernos de acuerdo (Am căzut de acord). În acest ultim caz, putem folosi în
locul lui venir verbul llegar. Hemos llegado a ponernos de acuer Acabar de + infinitivo
are sens perfectiv. Exprimă o acţiune care s-a terminat recent (în raport cu timpul la care
se află verbul auxiliar): Acabo de comer (Tocmai am terminat de mâncat). Acabábamos
de comer (Tocmai terminam de mâncat). Această perifrază se foloseşte, în special, în
propoziţii afirmative. Forma negativă a acestei perifraze nu are, de multe ori sens negativ;
No acaba de trabajar (Nu termină de lucrat - lucrează mereu). Nu se recomandă să fie
folosită cu verbul auxiliar la timpul viitor decât numai atunci când prin acest viitor voim
să exprimăm o acţiune probabilă în prezent: Pedro acabará de Ilegar ahora mismo (Este
probabil ca Petre să sosească chiar acum). Volver a + infinitivo exprimă repetarea unei
acţiuni. Deci are caracter iterativ: Vuelvo a leer esta novela (Recitesc acest roman). Un
grup de perifraze cu infinitivul exprimă ideea generală de obligaţie: Haber de + infinitivo
exprimă o obligaţie atenuată, uneori o intenţie de a face ceva: He de estudiar (Trebuie să
studiez. Am de gând să studiez...). Tener que + infinitivo semnifică o obligaţie mai
intensă, uneori impusă din afară: Tengo que escribir el deber de casa (Trebuie să scriu
tema pentru acasă). Haber que + infinitivul este o perifrază obligativă impersonală: Hay
que trabajar (Trebuie să lucrăm... să se lucreze). Perifraza verbală deber de + infinitivo
denotă o presupunere, o bănuială în sens de presupunere: Jorge debió de asistir a aquella
fiesta (Gheorghe trebuie să fi fost la serbarea aceea). Perifraze verbale formate cu Verbo
auxiliar + gerundio Perifrazele formate cu gerunziul implică o acţiune în desfăşurare, un
proces de durată, de repetare. Estar + gerundio arată că acţiunea este în curs de
desíăşurare în momentul indicat de timpul verbului auxiliar: Estaba leyendo en su cuarto.
În cazul verbelor cu valoarea momentană (abrir, cerrar, saltar etc.) această perifrază
exprimă repetarea acţiunii: el muchacho estaba saltando el arroyo (Băiatul sărea peste
pârâu - acţiune repetată). În acelaşi enunţ, verbul estar poate fi subînţeles şi deci nu e
cazul să fie repetat, dacă a fost exprimat mai înainte: Estaba el niño jugando en el patio y
dando gritos (Copilul se juca în curte scoţând strigăte).

Ir + gerundio. Această perifrază o folosim pentru a sublinia caracterul progresiv al unei


acţiuni sau pentru a exprima succesiunea unor acţiuni identice. Pentru redarea acestor
nuanţe, limba română poate folosi expresii ca: “încetul cu încetul”, “în mod progresiv”,
“unul după altul” etc.: Los árboles se van deshojando (Copacii se desfrunzesc - în mod
progresiv). El obrero iba llenando los sacos (Muncitorul umplea sacii - unul după altul).
Andar + gerundio arată că cel ce execută acţiunea se deplasează pentru a o realiza sau că
o orientează spre obiecte diferite: Pedro andaba buscando sus libros (Petre îşi căuta
cărţile - ici şi colo, într-o parte şi în alta). Pedro andaba contando que... (Petre povestea că
- adică povestea la unul şi la a1tul).

Venir + gerundio arată că acţiunea este progresivă. Spre deosebire de ir + gerundio,


acţiunea exprimată de perifrază venir + gerundio este orientată din trecut spre prezent, ne
arată de când durează o acţiune: Desde hace muchos años Pedro venía acariciando vanas
esperanzas (De mulţi ani Petre nutrea speranţe zadarnice). Perifraze verbale formate cu
Verbo auxiliar + participio Perifrazele verbale formate cu participiul au caracter
perfectiv. Verbele care intră, ca auxiliare, în aceste perifraze sunt tener, estar, ser, llevar
şi uneori, dejar, quedar, traer. Una din caracteristicile acestor perifraze este că participiul
se acordă în gen şi număr cu complementul sau cu subiectul la care se referă. Construcţia
tener + participio se poate folosi numai dacă verbul la participiu este tranzitiv sau folosit
cu această accepţiune: Tengo leídas muchas novelas (Am citit multe romane). Tengo
comidas dos manzanas (Am mâncat două mere). Dar n-ar fi corect un enunţ ca acesta:
*Tengo comido con gusto. Dejar + participio implică faptul că agentul este absent: En su
testamento dejó mandado que ... (În testamentul său a dispus ca...) Dejó arruinada a su
familia (Şi-a lăsat familia ruinată). Quedar + participio se substituie verbului estar +
participio pentru a exprima sub formă pasivă nuanţele exprimate de tener + participio şi
dejar + participio. Queda arruinada su familia (Familia îi rămâne ruinată, familia lui este
ruinată). Llevar + participio ne arată ceea ce s-a realizat dintr-o acţiune începută şi
neterminată: Llevo andados unos cinco kilómetros (Am parcurs deja cinci kilometri).

Sursa: Elena Balan Osiac - prof. doctor universitar

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Gramatica_limbii_spaniole
Categorie: Articole de curăţat din ianuarie 2007

Vizualizări

• Articol
• Discuţie
• Modifică pagina
• istoric

Unelte personale

• Creare cont / Autentificare

Navigare

• Pagina principală
• Portaluri tematice
• Discută la Cafenea
• Articol aleatoriu

participare

• Schimbări recente
• Articolul săptămânii
• Ajutor
• Portalul comunităţii
• Donaţii

Căutare

Salt Cautare

Trusa de unelte

• Ce se leagă aici
• Modificări corelate
• Trimite fişier
• Pagini speciale
• Versiune de tipărit
• Navigare în istoric
• Citează acest articol

• Ultima modificare 09:46, 24 martie 2009.


• Textul este disponibil sub licenţa GNU pentru documentaţie liberă. (Detalii la
drepturi de autor.)
Wikipedia® este marcă înregistrată a Wikimedia Foundation, Inc., o organizaţie
înregistrată în SUA, scutită de taxe, deductibilă, non-profit şi de caritate.
• Politica de confidenţialitate
• Despre Wikipedia
• Termeni