Substantivul

Substantivul este o parte de vorbire flexibil, care denumete nume de obiecte (fiine,
lucruri, fenomene ale naturii, nsuiri, sentimente, stri sufleteti, aciuni, relaii dintre
oameni).
main, pdure, copil, telefon, carte, frate, mam, ninsoare, iubire, ur,
ngrijorare

Contents [hide]

1 Reguli de recunoatere a substantivelor

2 Clasificarea substantivelor
3 Genurile substantivelor
4 Numrul substantivelor
5 Declinarea substantivului
6 Proveniena substantivului
7 Schimbarea valorii gramaticale a substantivului
8 Valorile stilistice ale substantivului

Reguli de recunoatere a substantivelor

Deoarece orice obiect poate avea o nsuire, orice substantiv poate primi un adjectiv.
Aceasta este un mijloc de a distinge un substantiv de un adjectiv, verb.
plecarea grabnic, roul nchis

Orice substantiv care indic obiecte numrabile poate primi un numeral. Prin aceast
metod poate fi determinat valoarea de substantiv a unui cuvnt.
un pom - doi pomi, o cas - dou case, un ceas - dou ceasuri

Orice substantiv poate fi nsoit de un adjectiv pronominal, care nu arat nsuirea

obiectelor: acest, aceast, acetia, aceste; acel, acea, acei, acele. n situaia n care
unui substantiv nu i se poate gsi un adjectiv propriu-zis, poate fi folosit aceast
metod pentru a identifica un substantiv.
acest pom, foamea aceasta, untul acesta
 Clasificarea substantivelor

Substantivele sunt de dou feluri: substantive comune i substantive proprii. La rndul

lor, ambele tipuri de substantiv pot fi: simple sau compuse.

dup form substantivele pot fi substantive simple sau substantive compuse

dup coninut substantivele se mpart n substantive comune, substantive proprii

un grup de dou sau mai multe cuvinte pot forma locuiuni substantivale

Genurile substantivelor

n limba romn dup gen, substantivele se mpart n: substantive la genul

masculin, substantive la genul feminin, substantive la genul neutru. n cele mai multe
situaii, se poate constata potrivirea ntre genul natural i cel gramatical; genul neutru
corespunde lucrurilor nensufleite. n majoritatea cazurilor, genul unui substantiv poate
fi aflat prin numrarea respectivului substantiv.
masculin (un-doi): un biat - doi biei;
feminin (o - dou): o fat - dou fete;
neutru (un - dou): un drum - dou drumuri

n cazurile n care substantivele nu pot fi numrate, stabilirea genului se face prin

analizarea formei substantivului (Alexandru, Siret) sau a articolului hotrt
(Ceahlul, Bucegii).

Substantivele care denumesc fiine i care prezint cuvinte diferite pentru a indica cele
dou sexe se numesc substantive heteronime. (brbat - femeie, biat - fat,
bou - vac, coco - gin)

Substantivele care prezint aceeai form pentru a indica ambele sexe se

numesc substantive epicene i n general reprezint nume de animale (veveri,
elefant, fluture, dihor, rechin). Exist i substantive epicene care nu numesc
animale (pilot, chirurg).
Substantivele care formeaz femininul de la forma de masculin a substantivului ( urs-
ursoaic) sau cele care formeaz masculinul de la forma de feminin a substantivului
(vulpe-vulpoi) se numesc substantive mobile.

Numrul substantivelor

Substantivele, prin formele pe care le iau, arat numrul obiectelor un singur obiect
sau mai multe obiecte. Se mpart n substantive la numrul singular i substantive la
numrul plural. n mod normal substantivele au o form pentru singular, atunci cnd
exprim un singur obiect i o form pentru plural, n cazul n care arat mai multe
obiecte.
singular frate - plural frai
singular mas - plural mese
singular vnt - plural vnturi

Exist i substantive care nu au forme pentru ambele numere, acestea se

numesc substantive defective de numr.

Declinarea substantivului

Substantivul poate avea n propoziie diferite funcii sintactice: subiect, atribut,

complement, nume predicativ. Atunci cnd ndeplinete aceste funcii sintactice,
substantivul i schimb forma (casa, casei, al casei, pe cas) primete n
construcia sa un articol hotrt, articolul al, a, ai, ale sau o prepoziie.

Toate aceste forme pe care le poate lua un substantiv, pentru a exprima n propoziie
diferite funcii sintactice, se numesc cazuri, iar formele acestor cazuri poart denumirea
de forme cauzale. Toate formele i construciile cauzale ale unui substantiv
formeaz declinarea acelui substantiv.

Proveniena substantivului

Substantivele se pot forma de la adjective, numerale, verbe, forme de infinitiv lung,

adverbe, prin derivare, compunere, conversiune. (detalii)
 Schimbarea valorii gramaticale a substantivului

Prin derivare, compunere sau conversiune substantivele i pot schimba valoarea

gramatical n: adverbe, adjective, verbe, interjecie, prepoziie. (detalii)

Valorile stilistice ale substantivului

n limba romn substantivele pot avea ntrebuinri variate. Ele sunt folosite pentru
realizarea unor procedee stilistice (figuri de stil) precum: epitet, metafor, repetiie,
comparaie, personificare, antitez, hiperbol. (detalii)

Numrul substantivelor, prin singular i plural, exprim o diferen semantic ntre

unitate un exemplar i pluralitate mai multe exemplare.
om - oameni, carte - cri, vnt - vnturi

Nu toate substantivele prezint variante pentru singular i plural, din acest punct de
vedere ele se mpart n substantive numrabile (discrete)
i nonnumrabile (nondiscrete).

Contents [hide]
1 Substantive numrabile
2 Substantive nonnumrabile
o 2.1 Substantive defective de plural
o 2.2 Substantive defective de singular
3 Substantive colective

Substantive numrabile

Substantivele numrabile prezint flexiune complet i au forme distincte de numr

pentru singular i plural sau o form unic pentru singular i plural.
 cas, arici,

singular om, singular nvtoare,

cine nume
Substantive forme Substantive forme

distincte singular i plural unice singular i plural

case, arici,

plural oameni, plural nvtoare,

cini nume

Exist cazuri de substantive care prezint forme duble de numr, la singular sau la
plural. (singularflutur/fluture plural fluturi; singular uli plural ulie/ulii)

Exist i o categorie aparte de substantive care prezint forme multiple de plural, dar cu
sensuri diferite. (cap capi > conductori, capete > parte a corpului, capuri > form
geografic)

Alte substantive, puine la numr, au forme multiple de plural cu neles diferit fa de

forma de singular. (bucat buci > cantitate, bucate > mncare)

Substantive nonnumrabile

Substantivele nonnumrabile nu au forme att pentru singular ct i pentru plural, ci fie

pentru singular, fie pentru plural. Aceste substantive au flexiunea
incomplet sau defectiv i se numesc substantive defective de numr.

Substantive defective de plural

Substantivele care au forme doar pentru numrul singular se numesc substantive

defective de plural sau substantive singularia tantum. Din aceast categoria fac parte
n general urmtoarele grupuri de substantive:

majoritatea substantivelor proprii, toponime (Vasile, Olt, Dmbovia)

substantivele care denumesc epoci istorice i religii ( feudalism,

cretinism)
 caliti sau nsuiri (curaj, nelepciune, buntate)

stri organice (sete, foame)

materii (snge, aur, argint, miere, mazre, trifoi)

sporturi (fotbal, tenis, volei, atletism, oin)

domenii tiinifice (astrofizic, muzic, geografie)

substantive care apar doar n locuiuni adverbiale ( cu toptanul, cu

rita, cu ghiotura)

substantive masculine, reprezentnd nume de persoane (nene, bade,

vod)

Substantive defective de singular

Substantivele care au forme doar pentru numrul plural se numesc substantive

defective de singular sau substantive pluralia tantum. Din aceast categoria fac parte
urmtoarele grupuri de substantive:

unele substantive proprii, toponime (Bucureti, Carpai, Iai, Fntnele,

Mrculeti)

unele substantive comune (zori, cli, tieei, icre, moate, ale)

Substantive colective

Substantivele cu sens colectiv denumesc o totalitate de obiecte sau fiine de acelai

fel: rnime, stol, mrcini, boierime, roi, crd, popor, oaste, grmad.

Substantivele cu sens colectiv care exprim nume de clase sau grupuri sociale
(rnime, boierime, nobilime) au doar form de singular.
Documente curriculare
PRINCIPALELE DOCUMENTE CURRICULARE CARACTERISTICI

Curriculum desemneaz ansamblul structurat al experienelor de predare i nvare

(obiective, continuturimaterial didactic, activiti de predare-invatare-evaluare )
planificate, oferite sub ndrumarea unei instituii de nvmnt ( n interiorul i n afara
ei) n vederea atingerii obiectivelor prestabilite.

Curriculum colar poate fi analizat i interpretat din trei perspective : procesual,

structural i cea a produselor / documentelor curriculare.
Din perspectiva produselor curriculare, acestea pot fi :
a) Principale planul de nvmnt ;
programa colar ;
manualul colar.
b) Auxiliare ghiduri metodice pentru cadre didactice ;
caiete de munc independenta ;
seturi multimedia ;
soft-uri educaionale.
c) Produse curriculare pentru cadru didactic, rezultate din proiectarea activitii de ctre
acesta :
planificarea calendaristic ;
proiectarea unitilor de nvare ;
proiectarea la nivelul leciei.

Planul de nvmnt este un document oficial prin care se structureaz coninutul

nvmntului pe niveluri i profiluri de coli. Sunt stabilite numrul de ore ( minim i
maxim) pe diferite discipline sau arii curriculare.
Planul cadru pentru nvmntul preuniversitar este structurat astfel :
disciplinele sunt grupate pe arii curriculare;
sunt prezente ,, curriculum-ul nucleu i ,, curriculum-ul la decizia colii ;
asigurarea continuitii n cadrul aceluiai ciclu, a interdependentei dintre
disciplinele colare.
Principiile care au stat la baza elaborrii Planului de nvmnt sunt:
1) Principii de politica educaionala :
principiul descentralizrii i al flexibilizrii ;
principiul descongestionrii programului de studiu ;
principiul eficienei ;
principiul compatibilizrii sistemului romnesc de nvmnt cu standardele
europene.
2) Principii de generare a noului plan de nvmnt :
principiul seleciei i al ierarhizrii culturale ;
principiul funcionalitii ;
principiul coerentei ;
principiul egalitii anselor ;
principiul flexibilitii i al parcursului individual ;
principiul racordrii la social.

Programa colar este actul oficial care reda sintetic coninuturile nvmntului pe
ani colari sau pe cicluri de nvmnt. Ea poate fi plasat pe urmtoarele planuri :
a) Programa ideal este definit de cei care o elaboreaz ;
b) Programa formal este cea care primete adeziunea oficial a statului i a comisiilor
colare;
c) Programa aparenta care d prinilor i profesorilor sentimentul c ea reflect
punctul lor de vedere cu privire la ceea ce trebuie s se nvee ;
d) Programa operaional cea care este predat elevilor ;
e) Programa trit cea care este trit de elevi.

Structura programei este urmtoarea :

obiectivele ;
structura tematica a coninutului ;
alocarea orientativ a numrului de ore pe teme ;
indicaii metodice privitoare la realizarea predrii, nvrii i evalurii.

O program modern cuprinde :

1) Nota de prezentare obiectivele cadru i obiectivele de referin;
2) Coninuturile ;
3) Exemple de activiti de nvare ;
4) Standarde curriculare de performan.

n elaborarea structurii tematice a unui obiect de nvmnt se ine seama de

perspectiva tiinific ( cea care urmrete corespondenta dintre coninutul disciplinei
tiinifice i coninutul obiectului de nvmnt ) i de cea psihopedagogica
( transpunerea coninutului ntr-o structur adecvat cerinelor psihopedagogice ).
 Cerinele psihopedagogice n elaborarea structurii tematice a unei discipline sunt :
relevant, secventialitatea, coerent sau consistent.
Programele colare sunt componente de baz ale Curricumului Naional. Ele reprezint
instrumentul didactic principal care descrie condiiile nvrii precum i criteriile
dezirabile pentru reuita nvrii, condiii exprimate n termeni de obiective,
coninuturi, activiti de nvare i standarde curriculare de performan.
Programele reprezint oferta educaionala a unei anumite discipline pentru un parcurs
colar determinat.

Manualele colare concretizeaz programele colare n diferite uniti didactice,

sau experiene de nvare, operationalizabile n relaia didactic nvtor elev.
Coninuturile nvrii sunt structurate pe capitole, subcapitole, teme, lecii.
Manualele ndeplinesc mai multe funcii ;
a) Funcia de informare ce vizeaz : selecia cunotinelor n concordan cu programa
colar i accesibilizarea acestora ;
b) Funcia de structurare i de organizare a nvrii : de la practic la teorie, de la teorie
la exerciii practice, de la exerciii practice la elaborarea teoriei, teorie ilustrri,
ilustrri observare i analiz.
c) Funcia de dirijare a nvrii cu dou alternative :
repetere, memorizarea, imitarea modelelor ;
activitatea deschis i creativ aelevilor.
n elaborarea manualelor se are n vedere trei formule : concepia original, adaptarea
manualelor existente i manuale traduse.
n procesul de modernizare a nvmntului, manualul colar a fost supus unor
transformri eseniale, menite s transpun pe elev din postura lui de ,, a nelege,de a
memora cunotinele elaboraye i sistematizate ,,de-a gata, n subiect activ, parcurgnd
drumul cunoaterii, redescoperind informaiile.Manualul devine un instrument de lucru
care permite elevului strngerea, selectarea, sistematizarea datelor i faptelor,
prelucrarea acestora prin aciuni i operaii cognitive care s asigure dezvoltarea
personalitii elevului.

Manualele alternative (elaborarea i difuzarea simultan a mai multor manuale

pentru aceeai disciplina sau arie curricular) dau posibilitatea cadrului didactic s-i
aleag manualul care i se potrivete cel mai bine elevilor si. Acesta nu mai trebuie
parcurs integral, ci numai unitile de coninut obligatorii .Ele propun moduri diferite
de abordare i nsuire a cunotinelor unice , prevzute n programa colar, alegerea
lor relizandu-se n funcie de caracteristicile psiho- comportamentale ale elevilor, dar i
de aptitudinile i stilurile didactice ale educatorilor.
Mai presus de orice st realizarea obiectivelor i a performanelor care depind n primul
rnd de educator, de talentul su, de dragostea s pentru copii, de modul creator de
abordare al temelor, prin punerea n valoare a posibilitilor i resurselor de care
dispune clasa de elevi.

Probleme teoretice si practice ale curricululumului. Reforma

curriculumului in invatamantul romanesc

1). Analiza conceptelor: curriculum, arie curriculara, cultura generala, continut al

invatamantului, situatie de invatare.

2).Relatia obiective-continuturi-metode de predare-invatare-evaluare.

3).Factori determinanti si surse generatoare in elaborarea curriculumului.

4).Tipuri de curriculum: curriculum (de baza, trunchi comun) - curriculum la dispozitia scolii;
obligatoriu - optional; formal - nonformal; national-local.

5). Orientari si practici noi in organizarea curriculumului: interdisciplinaritate, organizare

modulara, organizare de tip integrat, curriculum diferentiat si personalizat.

6). Documentele curriculare: planul-cadru, programe scolare, manualele, materialele-suport

(ghiduri, portofolii, culegeri, manualul profesorului etc.). Metodologia aplicarii lor in scoala.

1. Analiza conceptelor: curriculum, arie curriculara, cultura generala, continut al

invatamantului, situatie de invatare

Curriculum, in sens larg, reprezinta ansamblul proceselor educative si al experientelor de

invatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar. in sens restrans,
curriculumul cuprinde ansamblul acelor documente scolare de tip reglator in cadrul carora se
consemneaza datele esentiale privind procesele educative si experientele de invatare pe
care scoala le ofera elevului. Acest ansamblu de documente poarta, de regula, denumirea de
curriculum formal sau oficial.

Aria curriculara resprezinta un grupaj de discipline scolare care au in comun anumite

obiective si metodologii si care ofera o viziune multi si interdisciplinara asupra obiectelor de
studii.

Exista sapte arii curriculare:

-limba si comunicare
-matematica si stiinte ale naturii
-om si societate
-educatie fizica si sport
-tehnologii
-consiliere si orientare.

Ariile curriculare raman aceleasi pe intreaga durata a scolaritatii, dar ponderea lor este
variabila in cadrul ciclurilor curriculare si de-a lungul anilor de studiu. Ciclurile curriculare
reprezinta periodizari ale scolaritatii care au in comun obiective specifice. Cadrul curricular
este planul de invatamant. Continuturile, ca parte a programei scolare, sunt informatii de
specialitate prin intermediul carora se ating obiectivele de referinta (competente specifice)
propuse. Conceptia moderna privind cultura generala include cunostintele fundamentale in
domeniile principale de activitate (stiinta, tehnica, cultura literar-artistica, filosofie etc,
abilitati intelectuale din aceste domenii, modalitati de operare cu informatii si criterii de
evaluare a informatiilor.

Deci, cultura generala cuprinde, pe langa cultura stiintifica si umanista si cultura

metodologica si tehnologica. Cultura generala si specializarea nu se exclud, ci se
completeaza, intrucat cultura generala ii ofera specialistului noi directii de gandire, de
actiune si faciliteaza policalificarea

2. Relaia obiective-coninuturi-metode de predare, nvare, evaluare

Procesul de invatamant este rezultanta interdisciplinelor dintre toate componentele sale.

Pentru a se finaliza, procesul de invatamant trebuie coordonat optimal intra si
interstructural. in raport de continut si de obiectivele pedagogice, profesorul stabileste tipul
si structura lectiei, strategiile de predare-invatare, metodele si mijloacele de invatamant,
formele de activitate cu elevii (frontala, grupala, individuala, combinata), precum si
intrumentele de evaluare (teste de cunostinte, de deprinderi si de creativitate, intrebari
pentru fixarea cunostintelor, lucrari de control, fise de evaluare, rezultate de exercitii).

3. Factori determinanti si surse generatoare in elaborarea curriculumului

Noua revolutie stiintifica se caracterizeaza printr-o crestere exponentiala a informatiilor si o

mare miscare de idei, inventii si descoperiri. Acestea au drept consecinta aparitia si
dezvolarea unor discipline de sinteza ca cibernetica, informatica, teoria mecanismelor si a
unor discipline de granita, precum si aparitia unor profesiuni noi, cum sunt cele din
domeniul calculatoarelor si al tehnologiilor de varf, bazate pe cibernetica, informatica,
microelectronica, producand schimbari in planurile si programele de invatamant la toate
nivelurile.

Dintre factorii determinanti ai curricumului invatamantului si sursele generatoare de

informatii privind continutul acestuia, mentionam:
- progresul din domeniul stiintei, al tehnologiei de varf si culturii;
- tendinta de informatizare a societatii;
- mobilitatea profesiunilor;
- aparitia unor stiinte de sinteza si stiinte de granita;
- rezultatele cercetarii stiintifice;
- dezvoltarea economica si sociala;
- interdependentele economice si culturale intre state;
- aspiratiile tineretului spre cultura;
- adaptarea continuturilor invatamantului la cerintele societatii si ale formarii integrale,
armonioase, autonome si creative a personalitatii.

Invatamantul, pentru a asigura o pregatire anticipativa a personalitatii, va trebui sa

raspunda
acestor schimbari prin continut si tehnologie didactica, intensificandu-si caracterul formativ.
Accentul va trebui sa cada pe:
- dezvoltarea inteligentei si a creativitatii elevilor;
- policalificarea la nivelul cetintelor economiei de piata;
- insusirea limbajelor de programare;
- formarea unor capacitati intelectuale cum sunt: spiritul de observatie, capacitatea de a
sesiza relatiile dintre obiecte, fenomene, idei, de a organiza si reorganiza cunostintele,
gandirea divergenta, formarea comportamentului moral-cetatenesc, spirit de cooperare,
dezvoltarea capacitatii de adapraee la schimbarile sociale etc.

4. Tipuri de curriculum (de baza, trunchi comun)

Curriculumul-nucleu este expresia curriculara a trunchiului comun, care cuprinde acel set de
elemente esentiale pentru orientarea invatarii la o anumita disciplina; reprezinta unicul
sistem de referinta pentru diversele tipuri de evaluari si examinari externe (nationale) din
sistem si pentru elaborarea standardelor curriculare de performanta.

Curriculumul aprofundat este expresia curriculara a trunchiului comun, inclusiv elementele

marcate cu asterisc.

Curriculumul la decizia scolii (C. D. S.) reprezinta ansamblul proceselor educative si al

experientelor de invatare pe care fiecare scoala le propune in mod direct elevilor sai in
cadrul ofertei curriculare proprii.

Tipuri de C. D. S. in invatamatul obligatoriu:

- curriculum aprofundat: aprofundarea obiectelor de referinta din curriculum-nucleu prin

diversificarea activitatii de invatare;
- curriculum extins: apar noi obiecte de referinta si noi continuturi. Aceata presupune
parcurgerea programei scolare in intregime (inclusiv elementese marcate cu asterisc);
- optionalul: o noua disciplina scolara; acesta presupune elaborarea in scoala a unei
programe cu obiective si continuturi noi, diferite de cele existente in trunchiul comun.

La nivelul liceului, C. D. S. se realizeaza prin mai multe tipuri de optionale, respectiv:

- optionalul de aprofundare: aprofundeaza obiectele de referinta (competente specifice) din

curriculum-nucleu prin noi continuturi propuse la nivelul scolii (sau cele cu asterisc, daca nu
sunt parcurse obligatoriu la trunchiul comun);
- optionalul de extindere: noi obiective de referinta (competente specifice) si noi continuturi;
- optionalul preluat din trunchiul comun al altor discipline;
- optionalul ca disciplina noua;
- optionalul integral: consta intr-un nou obiect de studiu, structurat in jurul unei teme
integratoare pentru o anumita arie curriculara sau pentru mai multe arii curriculare.

Curriculumul formal: rezultatul activitatii unei echipe interdisciplinare, presupunand decizia

din partea factorilor educationali, adigurand coerenta si unitatea procesului intructiv-
educativ.

5. Orientari si practici noi in organizarea curriculumului, interdisciplinaritate,

organizare modulara, organizare de tip integrat, curriculum diferentiat si
personalizat

Interdisciplinaritatea:

- a devenit o necesitate a lumii contemporane fiind o consecinta logica a inegrarii tuturor

tipurilor de continuturi in perspectiva educatiei permanente;
- vine ca o solutie la situatia de organizare pe discipline, situatie ce risca la o ruptura intre
acestea;
- satisface nevoia de globalitate in stiinta.

Principala modalitate de introducere a interdisciplinaritatii in invatamant o reprezinta

regandirea continuturilor si colaborarea planurilor, programelor si manualelor scolare in
perspectiva conexiunilor posibile si necesare sub raport epistemologic (cunoasterea
stiintelor) si pedagogic.

Predarea integrala a cunostintelor:

- este o maniera de organizare a invatamantului asemanatoare cu interdisciplinaritatea, dar
se deosebeste de aseasta prin facptul ca se ia ca referinta o idee sau un principiu integrator
care transcende granitele dintre disciplinele stiintifice si grupeaza cunoasterea in functie de
noua perspectiva;
- este o notiune dinamica ce sufera permanente modificari; in principal, ea evidentiaza
unitatea funciara (originara) a gandirii stiintifice si ntrebuie sa evite accentuarea neadecvata
a distinctelor dintre diversele discipline stiintifice;
- se fundamenteaza pe doua sisteme de referinta: unitatea stiintei si procesul de invatare la
copil.

Modalitati de organizare:

- integrarea continuturilor ce apartin diferitelor subdiviziuni ale unei discipline stiintifice

majore;
- integrarea a doua sau mai multor domenii in proportii mai mul sau mai putin egale;
- integrarea a doua sau mai multor discipline cu preponderenta uneia dintre ele;
- una sau alta dintre cele trei modalitati amintite, corelata cu integrarea unei discipline
nestiintifice.

Modularitatea:

- este rod al necesitatii de a arunca punti intre filierele scolare, intre educatia formala,
nonformala si informala, oferind adultilor o a doua sansa de instruire;
- presupune o organizare supla a continuturilor invatamantului care sa asigure continuitate
educativa, care sa rezerve posibilitati de intrare, de ietire, de reorientare, de schimbare de
persectiva, de adecvare la diferite medii. Un modul pedagogic este un mijloc de invatamant
care trebuie sa raspunda la patru criterii fundamentale:

* sa defineasca un ansamblu de situatii de invatare;

* sa vizeze obiective bine definite;
* sa propuna probe de verificare a celui care invata pentru a realiza feed-back-ul;
* sa poata sa se integreze an contexte variate ale invatarii.

Curriculumul diferentiat si personalizat:

- trecerea de la o scoala pentru toti la o scoala pentru fiecare;

- diferentierea experimentului de invatare se face de catre profesori in continut, metode de
predare-invatate, mediu psihologic;
- diferentierea se exprima la nivelul elevului prin: extensiunea cunostintelor, profunzimea
intelegerii, ritmul si stilul de invatare (creativ, reproductiv, investigat);
- la nivelul liceului; organizarea diferentiata a continutului apare chiar in plan de invatare in
functie de profilul liceului.

Concluzia: forma de organizare a proceselor de invatamant in vederea predarii diferentiate

si
personalizate este unul dintre factorii determinanti pentru succesul strategiei de
personalizare a
curricumului.

6. Documentele curriculare: planul cadru, programe scolare, manualele,

materialele suport (ghiduri, portofolii, culegeri, manualul profesorului etc.).
Metodologia aplicarii lor in scoala

Planurile-cadru de invatamant

- reprezinta documentul reglator esential care jaloneaza resursele de timp ale procesului de
predare-invatare;
- ofera solutii de optimizare a bugetului de timp: pe de o parte, sunt cuprinse activitatile
comune tuturor elevilor din tara in scopul asigurarii egalitatii de sanse a acestora; pe de alta
parte, este prevazuta activ pe grupuri (clase) de elevi in scopul diferentierii parcursului
scolar in functie de interesele, nevoile si aptitudinile specifice ale elevilor.

Programa scolara

- este o parte a curricumului national;

- descrie oferta educationala a unei anumite discipline pentru un parcurs scolar
nedeterminat;
- cuprinde:
* pentru clasele V-IX: o nota de prezentare, obiectivele-cadru, obiectivele de referinta,
exemple de activitati de invatare si continuturi;
* pentru clasele X-XII: o nota de prezentare, competente generale, competente specifice si
continuturi, valori si atitudini, sugestii metodologice.

Planificarea calendaristica

- este un document administrativ alcatuit de profesor care asociaza intr-un mod personalizat
elemente ale programei (obiective (competente) si continuturi) cu alocarea de timp
considerata optima de catre acesta.

In elaborarea planificarii se parcurg urmatoarele etape:

- realizarea asociatiei dintre obiective (competente) si continuturi;

- impartirea materiei an unitati de invatare;
- stabilirea succesului de parcurgere a unitatii;
- alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de invatare.

Materialele suport sunt ghiduri metodologice, portofolii, culegeri, manualul profesorului.