Temă

Identificați și comentați elementele fantastice și reale din finalul textului Moara lui
Călifar de Gala Galaction. (echipa-Adriana Negură; Niță Sabina, Pahome Andreea,
Poleucă Teodora, Popescu Larisa)

(Adriana Negură)
Povestirea Moara lui Călifar dezvăluie semnificații fantastice cu simbolistice
profunde. În centrul acestei povești se află bărbatul Stoicea, care recurge la un pact
cu Diavolul prin intermediul lui Moș-Călifar pentru a-și îndeplini dorința. Cadrul
acțiunii apare ca un loc bântuit, alterat, ca fiind sediul preferat al spiritelor cu un
personaj care și-a vândut sufletul diavolului. Întâlnirea cu Moș-Călifar este învăluită
într-o atmosferă sinistră și întunecată, marcată de prezența unui iaz misterios și a
unui pământ malefic și pietros. Stoicea este captiv într-un joc înfiorător al lui Moș
Călifar, care îi pune o vrajă asupra minții sale și îl atrage într-o lume a visului și a
iluziei. În această lume a întunericului, personajul nu mai distinge între realitate și
fantezie și nu își mai găsește drumul în viață. Diavolul îi promite îndeplinirea
dorinței sale de a deveni bogat, dar numai prin intermediul unor forțe malefice și
supranaturale. Călătoria lui Stoicea începe odată cu traversarea pădurii labirint,
elementele de trecere fiind niște curpeni încâlciţi, nişte viroage în care putrezeau
copaci trăsniţi şi printre nişte gropiţe din care ieşeau, cum ies coastele din stârv,
rădăcini nălbite şi întoarse și apar ca o desemnare că a avut loc intrarea acestuia în
planul visului. Aglomerearea animalelor care este obișnuită în plan real cerbi,
căprioare, vulpi și chiar lupi, sugerează aici încălcarea legilor naturii și trimite la o
interpretare în linie fantastică deoarece ele nu pot conviețui în același spațiu. Drumul
către împlinirea dorinței începe în momentul întâlnirii lui Stoicea cu Tecla, atunci
provocându-se inevitabilul. 
(Poleucă Teodora)Acesta visează că este un boier împlinit, cu o familie fericită,
toate acestea fiind o creație disperată a subconștientului, din cauza copilăriei triste
avute încă de mic, fiind un orfan neiubit și sărac. Din dorința profundă pe care o are
asupra unei vieți de acest tip, și el, și cititorul intră într-o confuzie între ceea ce e real
și fantastic. Indicii temporali și cei spațiali devin tot mai vagi Și zilele lui Stoicea
treceau voioase, pline, limpezi…. Chiar dacă visul este unul relativ scurt acesta pare
nesfârșit, astfel devine o realitate închipuită. Așa cum visul a venit odată cu furtuna,
la fel se va și termina, când diavolul, elementul malefic, va aduce tătarii peste casa
boierului, care este nerăspunzător și alege să înfrunte pericolul în loc să fugă, astfel
furtuna va sufla în față un vânt așa de tare că-l azvârli înapoi și-l dădu în vine . Acesta
este un moment dramatic în poveste, în care personajul Stoicea se trezește într-o
realitate complet diferită față de cea pe care o cunoștea. El se luptă cu propriile
confuzii și își exprimă disperarea în fața moșului Călifar. Momentul ieșirii din vis
reflectă surpriza și neînțelegerea lui Stoicea în fața unei transformări radicale a vieții
sale. Protagonistul este înșelat de Diavol și se trezește într-o lume necunoscută, în
care tot ceea ce îi era familiar a dispărut. El este deznădăjduit și confuz, întrebându-
se despre soția sa, copii, casă și avere. Această schimbare brutală a realității sale îl
aduce într-o stare de șoc, iar reacțiile sale, precum apucarea de păr și clătinarea
capului, arată tulburarea și disperarea sa interioară.
 (Niță Sabina)Acțiunea este structurată pe două plane care au un punct comun.
Atunci când Stoicea se trezește din vis, se revine la planul real. Moș Călifar reprezintă
mesagerul diavolului, care îl duce pe protagonist în iluzoriu. Frustrarea așazisului
copil din flori în face să fie vulnerabil și să-și dorească mai mult decât este posibil,
având în vedere condiția lui. Toate indiciile ținutului malefic, sunt ignorate până în
momentul finalului, când toate lucrurile se pun cap la cap. Comportamentul lui
Stoicea denotă mândria și ignoranța, trăsături ce-l vor conduce către pieire. Iazul în
care Stoicea își găsește sfârșitul nu face partea din planul real, deci, poate fi
considerat un portal intre cele doua lumi. Lipsa mișcării normale a apei este un
semn că acest iaz este unul diferit, la care, subînțeles, oamenii nu ar trebui sa aibă
acces. În plan real, dorinta de a-si depasi conditia (relevata prin monolog interior) îl
face să-l creadă pe Moș Călifar, care-i promite ceea ce își dorește.
(Andreea Pahome)Când visul se întrerupe si după ce a înțeles ca totul avusese loc
numai în mintea sa, Stoicea îl ucide pe morar. Dorința onestă a personajului de a-și
schimba condiția, de a avea o stare mai bună financiară, degenerează, simțind cum
nefericirea este mult mai profundă decât bucuriile pierdute. El își pierde mințile, cât
și sensul existențial, ucide și moare. Împlinirea fericirii a fost o iluzie, posibila doar în
vis, ce reprezintă un tărâm al întunericului. Atras de iazul blestemat, se aruncă în el
cu capul înainte, moartea sa fiind considerată un mod de a se elibera de pactul cu
diavolul, de unde s-a ales doar cu bucurii efemere, fara a-și găsi
pacea interioară.Astfel finalul are rol moralizator, oricine își vinde sufletul diavolului
nu va avea parte decât de bucurii efemere. Bogățiile lumești sunt trecătoare, iar
omul care se lasă ispitit de diavol, va intra într-o altă lume, din care ieșirea va avea
consecințe tragice căci mijloacele necuratului sunt diverse și mereu neașteptate.
(Popescu Larisa) Finalul textului este unul ambiguu, în care se prezintă vag
moartea lui Moș Califar și a lui Stoicea. O moară poate exista în planul real, dar o
moară care este construită pe oasele oamenilor și machină sufletele acestora,nu.
Un iaz care să alimenteze moara poate exista, dar un iaz fără unde, în care se află un
lanț al seducției, al morții, nu. Un morar poate exista, dar un morar care își vinde
viața necuratului pentru veacuri în plus și care ademenește oameni pentru a le fura
sufletele, nu. Bătrânul iși găsește sfarșitul pe podul morii care face legătura dintre
planul real și cel demonic, fiind omorât de Stoicea. Acesta mai apoi se sinucide din
neadaptarea la noua realitate în care a fost înșelat de diavol pentru visul în care a
fost ademenit și mai apoi batjocorit pentru credulitatea sa. Acesta decurge la acest
gest din orgoliu și frustrare, dar și din cauza că dacă ar rămâne în viață pe acest
făgaș fantastic ar fi obligat să-i ia locul lui Moș Călifar pentru că și el și-a vândut
sufletul diavolului.Dar dacă acesta nu se sinucide de fapt, și spintecarea adâncului
străveziu reprezintă intrarea in iaz căutând sa-i fie îndeplinită din nou dorința
îmbogățirii sau acesta reprezintă un portal și astfel intră într-o altă lume, galaxie,
univers sau poate iadul. Toate lucrurile întâmplate în planul demonic, al iazului și al
morii pot ține atât de planul real cât și de cel fantastic și împreună cu trecerea
imperceptibilă a timpului creează confuzie pentru cititor și protagonist.Astfel finalul
este deschis interpretărilor.